Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tomozei Gheorghe - Miradoniz (Cartea)
Tomozei Gheorghe - Miradoniz (Cartea)
TOMOZEI
ALTAR
poezii
MIRADONIZ
Copil[ria =i tenere\ea lui
Eminescu
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ........................................................................................ 2
Tabel cronologic ............................................................................................. 3
POEZII
PAS{REA ALBASTR{
(1957)
PAS{REA ALBASTR{ ..................................................................................... 6
ME+TERUL F~NT~NAR ................................................................................ 6
CRAM{ M{N{STIREASC{ ............................................................................ 8
DOU{SPREZECE POEME }NTR-UN VERS ...................................................... 9
STEAUA POLAR{
(1960)
MAMA ........................................................................................................ 11
SEPTEMVRIE .............................................................................................. 12
SCAFANDRUL DIN LACRIM{ ..................................................................... 12
V~RSTA S{RUTULUI
(1963)
CORRIDA CU HEMINGWAY ........................................................................ 14
SADOVEANU LA NEAM| ............................................................................ 16
MOARTEA POETULUI ................................................................................. 17
DEVENIRE .................................................................................................. 18
RISIPIRE ..................................................................................................... 18
ALTAR ........................................................................................................ 19
FIOR ........................................................................................................... 20
C~NTEC ...................................................................................................... 20
STRADIVARIUS .......................................................................................... 21
F~NT~NA CULORILOR
(1964)
LEGEND{ CU ALB{STRICA ........................................................................ 24
LEGENDA DALIEI ....................................................................................... 25
NOAPTE DE ECHINOX
(1964)
COSMIC{ ................................................................................................... 26
}NTOARCEREA LUI ULISSE ........................................................................ 27
NOAPTE DE ECHINOX ................................................................................ 29
A DOUA NOAPTE DE ECHINOX .................................................................. 30
UITARE ....................................................................................................... 31
TRANSFIGURARE ....................................................................................... 32
ATLANTIDA ................................................................................................ 32
TER|INE ..................................................................................................... 34
POEZII
(1965)
SONETUL PSALM ....................................................................................... 35
RITM PALID ................................................................................................ 36
IARNA BUCURE+TILOR .............................................................................. 36
REPETARE ................................................................................................... 37
POEZII ........................................................................................................ 38
(1966) ........................................................................................................ 38
OD{ POE|ILOR DACI ................................................................................. 38
C{L{TORIE }N ICOANE TRACICE .............................................................. 40
HOMER ....................................................................................................... 43
LUMEA CARE SUNT ................................................................................... 43
C~NTEC DE SF~R+IT .................................................................................. 44
PATRUZECI +I +ASE POEZII
DE DRAGOSTE
(1967)
EROS }N R{ZBOI ........................................................................................ 46
MADRIGAL ................................................................................................. 47
VILLONESC{ .............................................................................................. 47
POEMA PATRIEI
(1977)
GEAMANTANUL CU GUTUI ....................................................................... 93
GR~UL +I P~INEA ...................................................................................... 95
IERBAR DE NERVI
(1978)
DE-A+ FI REGE ........................................................................................... 98
IERBAR DE NERVI ....................................................................................... 99
POESIS ...................................................................................................... 100
AMINTIRI DIN COPIL{RIE ....................................................................... 100
P{RERE ..................................................................................................... 100
DEFINI|II ................................................................................................. 101
IUBITA ...................................................................................................... 101
SIGL{ ....................................................................................................... 102
PLOAIE RUSTIC{ ...................................................................................... 102
CONSOLARE ............................................................................................. 103
DESEN ATTIC ........................................................................................... 103
FELURITE PETRECERI .............................................................................. 104
ISTORISIRE .............................................................................................. 105
CONDOTIERUL ........................................................................................ 105
DIN|II ...................................................................................................... 106
DE PROVINCIE ......................................................................................... 106
DE UNUL SINGUR .................................................................................... 107
C~ND V~RSTA MEA ................................................................................. 108
}+I }NVERZISE CIPRII ............................................................................... 108
C{L{UZ{ .................................................................................................. 108
ULISE ....................................................................................................... 109
CU PRIVIRE LA VIA|A MEA ...................................................................... 109
CHEIE PIERDUT{ ..................................................................................... 110
ARZI, STEA ............................................................................................... 110
NA+TEREA FIULUI ................................................................................... 111
C{TRE POET ............................................................................................. 111
PREA DEVREME,
PREA T~RZIU
(1984)
TREPTELE ................................................................................................. 148
VULGATA .................................................................................................. 149
CASA CUV~NTULUI ................................................................................. 149
ASCULT{-MI VIA|A ................................................................................. 150
CATALOGUL COR{BIILOR
(19841985)
CATALOGUL
COR{BIILOR ............................................................................................ 151
NINGE, NINGERE, NINGERIME ................................................................ 152
FRIG ......................................................................................................... 153
CAPUL DUMINICII ................................................................................... 153
SCRISOARE DIN 15 IANUAR .................................................................... 154
PROZ{
MIRADONIZ
CARTEA }NT~IA ....................................................................................... 157
CARTEA A DOUA ...................................................................................... 256
Referin\e critice .......................................................................................... 348
CUPRINS
CZU 859.0-1
T 74
LITERA, 2002
2
CUPRINS
TABEL CRONOLOGIC
1936
La 29 aprilie se na=te ]n Bucure=ti viitorul poet, prozator, publicist =i traduc[tor Gheorghe Tomozei. Urmeaz[ Liceul Nicolae B[lcescu din T`rgovi=te, apoi =coala de literatur[ Mihai
Eminescu.
Activitate la Gazeta literar[ =i Luceaf[rul.
1953
1982
Apare ]n colec\ia "Poe\i rom`ni contemporani" la Editura Eminescu Catalogul cor[biilor, volum antologic.
1997
CUPRINS
POEZII
PAS{REA ALBASTR{
(1957)
PAS{REA ALBASTR{
CUPRINS
CRAM{ M{N{STIREASC{
CUPRINS
ROMAN|A
10
CUPRINS
STEAUA POLAR{
(1960)
MAMA
CUPRINS
CUPRINS
V~RSTA S{RUTULUI
(1963)
CORRIDA CU HEMINGWAY
El a aprins lampa,
a cobor`t vechea carabin[, cu dou[ g`tlejuri, din cui
=i s-a a=ezat pe lespedea fierbinte a pragului.
Se a=tepta s[ fie atacat de tauri...
(...}n baraca din spatele c`rciumii,
de dincolo de whisky-ul mirosind a c`mp
=i a b[legar,
era un perete ]mpodobit cu siluete de tinichea:
fierari lovind nicovale, castele, mori de v`nt
=i o Lun[ aurie
care ]=i ]ntorcea =i cel[lalt obraz,
dac[ o atingeai cu alicea de plumb...)
Asta a fost ]n copil[ria b[tr`nului.
De-atunci, Luna nu s-a mai ]ntors.
Acum, \inea ]n m`ini, biruin\[ t`rzie, o arm[
adev[rat[,
sub Luna al dracului de-adev[rat[,
]ncremenit[ ca un semn al destinului
ce poate fi schimbat, ori m[car ]ntrez[rit, ]n\eles.
Trebuia s[ afle noua lumin[.
Dar, trec`nd prin umbra lui, pe nea=teptate,
pe nea=teptate,
un glon\ a suit spre Lun[
iar el cu c[ma=a ]nro=it[ de s`nge,
ca pelerina unui torero
continua s[ mearg[ pe sub arbori,
]mpuns de ramuri ]nnebunite,
15
CUPRINS
CUPRINS
CUPRINS
CUPRINS
ALTA R
CUPRINS
FIOR
Ca o presim\ire
a toamnei, v[zum
o vulpe sub\ire
cu coada de fum.
Prin reci lumini=uri
azi pasul mi-ndemn
cum prin trestii=uri,
o luntre de lemn...
Cu umerii teferi,
f[ptura mi-o-nal\
=i-s cuib de luceferi,
cu ciocuri de smal\.
Nu scade ]n volburi
al clipei senin,
de-mi g`lg`ie-n scorburi
o stea mai pu\in...
Dar voi reg[si-o?
Minune-i, s[ fii,
c`nd trece o ziu[,
mai t`n[r c-o zi...
C~NTEC
CUPRINS
23
CUPRINS
F~NT~NA CULORILOR
(1964)
LEGEND{ CU ALB{STRICA
CUPRINS
LEGENDA DALIEI
25
CUPRINS
NOAPTE DE ECHINOX
(1964)
COSMIC{
V[zduhul a vibrat:
planete, astre, urse
parc[ un vin ciudat
peste albastru curse.
Iubirea de ]nalturi
ne arde-n trup, precum
mari pe=teri ]n bazalturi
p[streaz[-al lunii fum
C`nd ]n stelara goan[
ne-om risipi-n ecou,
noi, v`rsta p[m`ntean[
o vom tr[i din nou.
Vom repeta minutul
ce piere-n vreme, stins,
ca-n amintiri, s[rutul,
al primei dragosti, nins...
Prin timp, c[lc`nd cu-aripa
al stelelor damasc,
pornesc s[ caut clipa
]n care-am s[ m[ nasc!
26
CUPRINS
28
CUPRINS
NOAPTE DE ECHINOX
CUPRINS
UITARE
CUPRINS
TRANSFIGURARE
CUPRINS
Cu zugr[veli st`ngace
umple v[zduhul ploaia,
=i cu culori s[race.
(C-un fulg de nea, odat[,
am luminat odaia
copil[riei, toat[...)
Ca-n =col[re=ti desene,
ne oglindim ]n timp,
cu uria=e gene,
c`t brazii de ]nal\i,
mereu la fel =i-n schimb
]ntotdeauna al\i...
Acum, tulpini naive
cresc din vopseaua pl`ns[,
cu flori definitive.
Lumini, sub pleoape str`nge-le!
Toamna, pe-a lunii p`nz[
ne deseneaz[ s`ngele...
34
CUPRINS
POEZII
(1965)
SONETUL PSALM
35
CUPRINS
RITM PALID
CUPRINS
REPETARE
CUPRINS
POEZII
(1966)
OD{ POE|ILOR DACI
Despre voi
n-am s[ =tiu nimic, niciodat[...
Sunt, f[r[ ]ndoial[, cel dint`i
care v[ caut[ umbra
printre arborii
=i r`pile despicate de ger,
ale graiului nostru,
printre boabele de gr`u
=i r[d[cinile de m[tr[gun[,
]n f`nt`ni cu hoituri de vulturi
devenite ap[ verde,
]n piatra colc[ind de aur
=i ]n v[zduh.
Unde sunte\i? Unde v-a t[inuit
]ntunecata voastr[ justi\ie,
unde v-a\i spulberat?
Sunt sigur c[ a\i fost,
trebuie s[ fi avut o limb[ a voastr[
]n care s[ v[ =uiera\i versurile nescrise
fiindc[ n-ar fi ]nc[put ]n nici un alfabet,
38
CUPRINS
=i nu v[ z[resc,
v[ caut sub pielea gata s[ plesneasc[ a culorilor,
=i sub coaja cuvintelor,
=i nu v[ g[sesc.
Totu=i sunt sigur c[ a\i fost,
=i m[ g`ndesc la miile de copii
n[sc`ndu-se printre strugurii dacici,
copii care nu erau dec`t ecoul de ]nceput
al c`ntecelor voastre,
la inimile ]mb[tr`nind sub scuturi
=i lu`nd forma lor,
=i la gesturile de o limpede s[lb[ticie.
M[ g`ndesc la a=ez[rile
mistuite de frunze,
=i v[ ]ntrez[resc pentru o clip[
buzele cr[pate =i b[rbile coapte.
Vii, ]n b[rba\ii care v[ urmeaz[,
voi ]n[l\a\i peste s`nge
un pod ]ntre p[m`ntul nostru =i p[m`nt
cu o ve=nicie mai trainic dec`t podul
b[tr`nului Apollodor din Damasc!
C{L{TORIE }N ICOANE TRACICE
Lui Paul Anghel
CUPRINS
HOMER
CUPRINS
45
CUPRINS
CUPRINS
MADRIGAL
VILLONESC{
CUPRINS
SUNT SEPTEMVRIE
PIERDERILE
CUPRINS
C~NTEC
CUPRINS
F{R{ DURAT{
51
CUPRINS
SUAV ANAPODA
(1969)
SUAV ANAPODA
CUPRINS
UCIDEREA CUVINTELOR
CUPRINS
DINTR-UN SEPTEMVRIE
Sempemvrie, de un deget
pe-un fund de odaie
=i-i de-ajuns s[ ne aduc[
bruma-n dulapuri.
Din por\elanuri
bem verdele,
femeile casei
le bem din cristale.
O spaim[ rostind-o,
catifelele crap[,
54
frigul se clatin[
]n c[r\ile roase
=i ne acoper[
rumegu=ul viorii.
Vai, prietenii-mi curg
prin podele!
Pune de ceai!
pune de lamp[,
pune de ploaie!...
55
CUPRINS
MISTERUL CLEPSIDREI
(1971)
POESIS
CUPRINS
Poetul e tibia
Regilor din Biblia,
e c[lc`iul
lui Ramses ]nt`iul,
e clavicula
lui Caligula!
MA+IN{RII ROMANTICE
CUPRINS
FRICA
58
CUPRINS
APOCALIPTICUL IARMAROC
+i
se continu[ =i dup[ moarte jocul
de-a iarmarocul!
Avem tot ce vrei
=i nu vrei
De la dosoftei
la tomozei!
Poe\i, ]ndeob=te f[r[ angarale,
dar mai ales f[r[ parale
iat[-i deveni\i, f[r[ grai,
aur, cerb, m[lai,
Iat[-i pe tarave
cu oase de iubire bolnave,
iat[-i pe tron
la Bizantion
Noaptea, ca nisce
fiare, tab[r[ pe odalisce
=i s[rut`ndu-le sub fumul
de eminesc...
60
CUPRINS
TANIT
(1972)
TANIT
CUPRINS
CUPRINS
64
CUPRINS
LA LUMINA Z{PEZII
(1974)
}NTOARCEREA LUI CONSTANTIN VOD{
Lui Nichita St[nescu
chelit de ginerii
tinerii
jupui\i de sat`re
bald`re.
Merg f[r[ Doamna, =chiop
ca un plop
=i-mi =uier[ glasuri str[ine:
Cum de te-ai ]ntors, Constantine,
belit de credin\[
ca de-o catrin\[
muierea neru=inat[
ce goliciunea-=i arat[
=i p`ntecul, nes[tulul,
la Stambulul,
cum te-ai ]ntors varvare lupe
din pia\a butucului dupe
ce fierul a retezat
busuiocul =i crinul curat?
Nu-\i r`c`ie auzul
capul spart cu topuzul?
C`te fete
le-ai sp`nzurat de minarete?
C`t aur at`rn[
p[m`nteasca ta sc`rn[,
Ce ape-ar putea s[ spele
b[tr`na ta piele
despuiat[ de crucea de hram
ce te =tiam?
Pleac[-\i lespedea capului
sub sat`rul harapului,
\i-ncredin\eaz[
fruntea odat[ viteaz[
butucului =i buza \i-o fr`nge
66
pe dulcele s`nge
pe care zugravii
ar=i de evlavii
l-or sui-n peneluri ]n cl[tinare
ca pe s`mburi de lum`nare
pe t`mple de zidire
cu bolovani ]ncleia\i de iubire!"
O dalie de sub arcade
peste fruntea mea cade
=i-mi s`ngereaz[ gura
=i capul meu cade de-a dura,
ca m[rul, de-a rostogolul,
criptei v[duve ]i d[ ocolul
=i plopii =i slugile
raclei ]i desfoaie belciugele
=i-n ea m[ azv`rl[
ca pe crapul, ]n g`rl[,
abia acum pricep`nd
c[ sunt Domnul lor de p[m`nt,
c[ spre ei am urcat
cu g`t retezat
=i care se-a=eaz[
]n \ara-i din cap[t de raz[.
Domnul
]=i afl[ somnul
doar ]n \[r`na
ce i-a ]nstelat m`na
pe-o sf`nt[ carte
]n care-i scris[ cu via\[ =i moarte
trecerea lui de-a-nc[lare
peste turnuri de schituri amare...
67
CUPRINS
ECHILIBRU INSTABIL
CUPRINS
Trec cu buzele
peste numele t[u
ca peste =ira spin[rii
a unei frunze...
ORA }NCHIDERII
70
CUPRINS
GLORIA IERBII
(1975)
SONETUL SONETULUI
Sunt versurile, s`mburi, paisprezece
vibr`nd ]n m[rul unei clipe ninse,
ori pietre de colan, la g`tul, prinse
al unei str[vezimi din \[rmuri grece?
Fluide zaruri sunt, poate prelinse
pe masa unui han cu pragul rece,
sau stropi de vin ori lacrime pribege
brum`nd armura o=tilor ]nvinse?
Sau din\ii Beatricei sunt, complice,
sur`z[tori, ori sunt, de sub gorgan
din\ii s[lbatici ai lui Ghinghis Han
mi=c`nd cu plumbul sf`rcului de bice
din noapte ca dintr-un gigant hartan?
Ghinghis ori totu=i, totu=i, Beatrice?
71
CUPRINS
SONETUL BIBLIOTECII
E o carte
]n care se cade
s[ le =tiu adunate
via\[ =i moarte
Ca dou[, poate,
de can[ toarte,
de=arte
=i adev[rate.
Ei sunt, ca-n vis
un zid pustiu
de paradis
72
CUPRINS
nins cu t`rziu
=i-a=a m[ las scris
de cartea ce-o scriu...
A o str[vezire-a= putea
piatra cea scris[
]n care s-a iubit o stea
cu ceara mea promis[?
Acolo ai mei =i-au avut tron
=i gropni\i de=arte
=i bol\i de amvon
surpate de moarte.
Acolo ]n gresia
cu care-=i b[teau coasa
=i-a aflat copil[ria mea casa.
Acolo-au nuntit, ]n iclesia,
bunicul meu cu mireasa
=i na=i le-au fost regii din Ge\ia...
SONETUL COLINDULUI
CUPRINS
74
CUPRINS
SONETUL
VECHILOR AUZURI
CUPRINS
76
CUPRINS
CUPRINS
SLUGA LUMINII
CUPRINS
}N FA|A CUVINTELOR
Tu petala,
eu c[ma=a cu zala.
Frunza, tu,
eu v`ntul care-o c[zu.
Tu galbenul nel[murit,
79
CUPRINS
Mi se icone=te palma
c`nd culc pe ea un fir de iarb[
al mo=iilor mele. L-a sem[nat
str[bunica, str[luminata
=i l-a cosit =i treierat cu caii
str[bunicul, ]ntunecatul.
Adic[
nu se mai coace p`ine, din iarb[?
Dac[-i a=a, morarule de spice mecanice
]nchin[-te cu degetele toate
]n fa\a degetelor celor cinci
80
CUPRINS
CUPRINS
de la mum[-sa, s[pt[m`na,
cu cuvinte
de neau[ fierbinte,
ale vorbirii mele de din str[buni
se face luni...
DOIN{
82
CUPRINS
DE P~INE
+tiu de ce m[ adulmeci
=i-n umbra mea luneci,
]nc[ mai =tiu
de ce m[ scrii, cu col\ s`ngeriu.
+tiu de ce \i-ai aflat pat
]n numele meu luminat,
mi se pare c[ am ]n\eles
cum de m-am l[sat cules.
Sunt
frunza niciodat[ p[m`nt
=i sunt, c`ine,
os de p`ine!
ALMANACH GOTHA
83
84
CUPRINS
CUPRINS
90
CUPRINS
|ARA LACRIMII
SCUTURI
CUPRINS
POEMA PATRIEI
92
CUPRINS
(1977)
GEAMANTANUL CU GUTUI
Ce toamn[-mi apare
cu ploaia ling`nd grunjii de sare
de pe cerdacul
unde zac fasolele =i taica dovleacul?
E din p[tulul
cu aurul de la gr`ul-fudulul
=i-i astup[ hambarului putregaiul,
mai credinciosul, m[laiul.
Dobitoacele c`te-au r[mas
se trag ]n cotloane de pripas
=i plou[ peste =indrilele
podului, umilele,
curg firele c`nepii mohor`te
ca la nun\ile fetelor ur`te.
E vremea c`nd ]ntr-o pustie gar[
c`te-o b[tr`n[ coboar[
]nh[mat[ la harabaua unui geamantan de recrut
]n care parc[ ar duce lut.
Cheutorile ruginite
capacele le deschide
=i rostogole=te gutui
93
94
GR~UL +I P~INEA
1
Gr`ul =i el
un fel de Constantin Br`ncoveanul,
huzure=te sub Hurezii verii,
se umfl[ de dulce =i gras
=i tocmai c`nd s[-=i pun[ osu-n odihn[
vine porunc[ de mazilire.
El st[ fa\[
cu mor\ile
fiilor =i ginerilor lui; C[l[ul
reteaz[ cap dup[ cap =i p`n[
s[ taie grumazul b[tr`nului
securea se toce=te. }mp[ratul
cu m`na lui de piatr[ o ascute, o bate
=i ea lucreaz[ tihnit.
Apoi trimite
de-i toarn[ ]n saci pe cei uci=i, b[rbi
=i m[dulare dev[lm[=ite.
Surp`ndu-se ]n s`ngele alor lui
gr`ul cu cap de aur,
muierea m`n[ slugi
s[-i aduc[ vreascurile sub\iate ]n \ar[,
iar \ara
le las[ ]n seama morarului-filosof.
2
Luce=te gr`ul la g`tul frumoaselor,
st[ pitulat ]n inele
=i boabele se sfarm[ ]n din\ii lor tineri.
3
95
CUPRINS
+tiu o Biblie
scris[ cu boabe de gr`u. Dou[
boabe de gr`u
prima pereche a lumii. Apoi
Cain (de gr`u)
]l ucide pe Adel (de gr`u)
=i dou[sprezece boabe lucide
de dragoste
stau la o mas[
=i una (unul) ]l va vinde
pe bobul-lacrim[.
(O, gr`u al gr`urilor, gr`u
al gr`urilor! Totul
e gr`u...)
Boabe de gr`u,
dih[niile =i lighioanele arcei.
Golgota un munte de gr`u
cu trei sp`nzur[tori
(trei spice) ]n v`rf.
Ai mei
au scris Biblia aceasta,
au scris-o pentru mine
=i copiii copiilor mei
=i eu o citesc
bob cu bob
]n buc[t[ria-bibliotec[
a lumii...
IERBAR DE NERVI
97
CUPRINS
(1978)
DE-A+ FI REGE
De-a= fi rege
mi-a= m`nca ]n fiecare zi
bufonul.
Turnul c[l[ului
l-a= umple cu gr`u,
mi-a= pl[ti rachiul
cu fragmente de ]nger.
Nici ]n somn
nu m-a= desface de muzic[.
La ospe\e
a= scoate numele de poe\i
de pe lista bucatelor.
M-a= ]nh[ma
la atelajul ninsorii.
De-a= fi rege
a= fi fluid...
IERBAR DE NERVI
98
CUPRINS
Beau ap[
din palmele sparte de piroane.
Beau din aer
ca dintr-un r`u din care ]nc[ nu s-au scos
pe=tii.
Tinere\ea mea? Cartu=
pierdut ]n iarb[.
Muzica? Ceva deasupra mor\ii.
Pictura? Muzic[-n ascez[.
Dragostea? Floare afazic[.
Beau
un vin r[spicat.
Lumina-ngreunat[ de mor\i ne=tiute
o umple ploaia ca un tipar de bani.
Nu-mi voi tr[da
solitudinea.
Veni\i s[ vede\i noaptea
cu ochii mei de un verde antic,
]ncredin\a\i-v[ acestor dou[ m`ini
cu care convie\uiesc,
l[sa\i-v[ strivi\i de cartea mea
care e un ierbar
de nervi!
POESIS
99
CUPRINS
Beau un pahar
plin cu
sete...
AMINTIRI DIN COPIL{RIE
Tu min\i cu din\ii,
vezi cu t`mpla,
tu ui\i
cu p[rul...
DEFINI|II
100
CUPRINS
Parfum friabil,
miere incinerat[
ce pre\ mai ai, frumoaso,
la bursa mirodeniilor?
Mai dulce
ca pulpa ninsorii,
firid[
cu melancolii destupate
\i-am scris
un hambar cu scrisori.
Sub chipul t[u
am mers de am stat,
ruin[ a parfumelor,
cimitir de p[uni,
moar[ de frunze.
Aud zgomotul
pe care-l produci
101
CUPRINS
De dor de mare
am pus o scoic[ la patefon
Nu mai =tiu
dac[ am aripi de zburare
ori numai aripi de mers
cu b[t[turi =i unghii.
De dor de dragoste
m[ t`r[sc pe burt[
prin inelul logodnei
=i ]nc[ mai r[m`ne loc.
B[tr`ne\ea
e o arhitectur[ corupt[...
PLOAIE RUSTIC{
E o ploaie rustic[
ce m[ ajunge la ora
]n care nu mai pot comunica
dec`t prin cablograme
=i pneumatice.
O ploaie
102
CUPRINS
m[run\it[ copil[ros
peste conture neprecizate,
e vinul, c`t a mai r[mas
de la be\ia
]ngerului...
CONSOLARE
Tot pe un cal
c[l[re=te =i zeul,
el, care ar putea c[l[ri pe aer...
Iarb[ pentru cal, ]n traista calului
=i oase de poe\i
iarb[ netrebniceasc[
]n traista zeului.
103
CUPRINS
La popasuri
m[n`nc[ fiecare
ce are...
FELURITE
PETRECERI
Am fost arbor,
n-am mai fost,
unei marmori
i-am fost rost;
am fost marea
=i apoi nemi=carea
=tersei ploi.
Fost-am tineri
=i b[tr`ni
cu, doar vineri
s[pt[m`ni.
Am fost el
=i-am fost =i tu,
un inel
ce se pierdu,
am fost cear[,
lighioan[
=i-apoi iar[
lut de can[...
Vei luci,
bl`nd Viflaim
c`nd va fi
s[ nu mai fim?
104
CUPRINS
ISTORISIRE
CUPRINS
CUPRINS
CUPRINS
CUPRINS
CUPRINS
CHEIE PIERDUT{
ARZI, STEA
110
CUPRINS
NA+TEREA FIULUI
C{TRE POET
CUPRINS
CUPRINS
ca o regin[ umbrit[
de crenelurile unei roase cet[\i...
Oglinda ]n m[rul ce e=ti se ]nfige,
suc dulce ]mi curge ]n barb[
dar zeama e s`nge =i frige
=i dup[ ce trece,
sunt iarb[...
UN FEL DE HUMORESC{
Mori de v`nt,
trase pe t[lpi de sanie cu dul[ii
domni=oarelor b[tr`ne;
Sahara
traversat[ de ur=ii albi ce doboar[
arborii de lalea;
caldar`mul
=i eu
=i eu, devorat de fluturi carnivori.
(M[ va restaura doctorul etrusc
de la muzeul de antichit[\i.)
Vre\i s[ plec? Risca\i s[ r[m`ne\i
f[r[ luna septemvre.
Burduful din care beau vin
e o fost[ gu=[ de vrabie. Mi-ajunge!
Mai r[m`ne s[-mi public coresponden\a
cu Marilyn Monroe...
113
CUPRINS
VULTUR
Cu crengile-l vom
trage ]n moarte pe Avesalom
sp`nzurat de p[rul negros,
om =i cal, os cu os!
(}=i purta, blan[ de miel
moartea, cu el,
114
CUPRINS
CUPRINS
116
CUPRINS
Z{PADA MIEILOR
CUPRINS
+TIU UN CUV~NT
CUPRINS
CUPRINS
LOGODN{
C{TRE PSALOM
CUPRINS
CUPRINS
B{TR~NII
CUPRINS
CREDIN|{
Cuvintele, ca =i iarba,
nu se inventeaz[,
cuvintele se ]nt`mpl[...
E VREMEA
CUPRINS
SUNT APOSTATUL
Sunt Apostatul
acestei iubiri
c[reia-i calc =i-i dezbin
vertebrele de ceramic[.
Zeu la-nceput,
mai apoi preot ]ntunecat,
sunt sclav r[zvr[tit
]n cele din urm[.
Am ie=it din pielea suav[
a acestei iubiri.
Uleiul din candele ori s`ngele
]mi cade peste m`inile
trase ca dintr-o m[nu=[ de fier
din vechile rugi?
Biciui\i-l pe sclavul orgolios
cu =ira de spinare,
cu =irul din\ilor albi,
cu argintul fuid
al stelarelor unghii!
Da\i-i s[ fie al lui
colbul z[d[rniciei,
face\i astfel ]nc`t
s[ nu-=i mai poat[ ]ntoarce
capul ruginit de trufii!
L[sa\i ]n calea lui drum sterp,
l[sa\i fumul...
124
CUPRINS
OCHI DE INEL
CUPRINS
CUPRINS
El nu e at`t de b[tr`n
]nc`t s[ poat[ sta
prea mult[ vreme
singur cu trupul lui
]ntr-aceea=i odaie
f[r[ s[ sufere
=i nici at`t de t`n[r
]nc`t s[ se dedea la somn.
Poart[ pe chip
o melancolie
]ndulcit[ doar cu scrierea de sonete,
escalad`nd
o fisur[ imperceptibil[
]n oglinda
duratei.
ROST
CUPRINS
a clepsidrei
printr-o str`mtoare
prin care nu trece nici aripa de fluture.
+i nici dragostea...
TREZORIER
CUPRINS
CUPRINS
Toat[ via\a
el a arat cu ochii
luna din Lun[,
p`n[ s[ se ]nal\e
]n p[m`ntul din P[m`nt,
ideogram[ astral[
caligrafiat[ de p[rin\i b[tr`ni
agonisind cu pu\in[ pricepere
c`teva semne palide...
Moartea mu=c[ din umbra lui
ca dintr-o cruce
de gr`u...
130
CUPRINS
CUPRINS
...Bunica
duce la gur[
M[n[stirea Dintr-un Lemn,
plin[ ochi
cu singur[tate...
AUD
...Tr[iesc
re]ncarnarea mierii.
Cineva
m[tur[ paradisul
de cadavrele fericite
]n vreme ce mie mi se pare
c[ aud
desfrunzindu-se
religii...
ULTIMELE +TIRI DIN PARADIS
CUPRINS
CUPRINS
D~R{
...Din bucurie
r[m`n doar l[zile de ambalaj.
Trupul meu va fi oarec`nd
fabricant de p[m`nt
cu iarba pe iarb[ c[lc`nd...
134
CUPRINS
Atlet al crinilor?
Se poate, dar poetul e, mai ales, soldat,
desc[tu=at de inelul muierii,
desc[tu=at de p`inea de-acas[,
desc[tu=at de m`inile mamei, umflate.
135
CUPRINS
CUPRINS
TRIBUL ROBO|ILOR
E tribul robo\ilor.
Ei ]=i sculpteaz[ pere\ii pe=terii
cu oasele celui din urm[
computer.
Pietri= de ro\i din\ate
le sun[ sub pa=i
=i-apoi se str`ng ]n jurul
focului mic, al ultimului
bec de lantern[,
arunc[-n frigare
ultima halc[
de fier ruginit
=i ling de pe cuar\uri
cu limbi de ceasornice,
urmele ultimului om.
Noaptea
ei ]nc[ ]i mai viseaz[
pe oameni...
TRATATUL DESPRE FLUTURI
1
...Fluture: parafa cu herbul
celui v`ndut pe treizeci
de fluturi
2
ran[ zbur[toare
3
(el se t`r[=te zbur`nd)
137
4
e uria=, ]n[l\at
pe potcoave de cear[
=i e =i iepure
zbur`nd cu urechile
5
e compus din pieile jupuite a dou[
jum[t[\i de boabe
de rou[
6
scoic[ plutind
cu cheutorile de aur
dezvelite
7
a=a s[rut[ el: b[t`nd din aripi
8
=i e chiar rumegu=ul unui s[rut
9
e tala=ul ondul`ndu-se
sculat din sc`ndura
sicriului
10
dar e =i o moar[ a durerii
11
(e chiar durerea
=i uitarea =i singur[tatea
=i disperarea)
138
12
e mirarea
13
vitraliu ]n lapte-nchegat
armur[ r[zboinic[ a vinului
lacrim[ p[lmuit[
14
imponderabil rege al Insomniilor
f[r[ pre\
f[r[ greutate
numai c[ atunci c`nd se-a=eaz[
peste piramid[
piramida se-ngroap[ ]n nisip
pre\ de un cap de om
15
cu o m`n[ de fluturi
arunca\i peste cap
se ia o bun[ masc[ mortuar[
16
fluturele e
oglinda pus[ la gura iernii
spre a se aburi de via\[
ori de moarte
17
carte cu foi de aer
139
18
moned[ cu ]ntre avers =i revers
un trup de vierme
(=tiu =i un fluture
fals)
19
e ne]nsemnat rezid menajer
]n casa ]ngerilor
dar e =i tutunul ce p`c`ie
]n pipa lui Diavol
20
p`lp`ie de spaime
dar poate fi \igl[ de acoperi=
la cazarma gladiatorilor
21
]mi calc[ pleoapele roase
cu lungi trenuri ]n marf[
22
nu \ine de sete
dar unul singur
bea Nilul
23
nu \ine de foame
dar unul singur
devor[ un cal uria=
cu c[tan[ pe el =i cu
sabie
140
24
ne poate pune coarne
instalat confortabil pe buzele
iubitei
25
seam[n[ cu o pas[re
care chiar e
(la clinica fluturilor
f[c`ndu-se disec\ia unui cap de mort
s-a g[sit ]n el
un vultur contras)
26
poate trece oceanul
purt`nd ]n burt[ ma=in[rii felurite
negustori de filde= mini=tri
=i stewardese pulpoase
27
c`nd se ciocnesc doi fluturi
la ecuator
ninge
28
]i iubesc
dar mai ales ur[sc urma lor
=ov[itoare rotund[
ca glon\ul ]nfipt
]n zidul condamna\ilor
la moarte
29
ur[sc iarna lor nechemat[,
z[pada lor ce nu albe=te
141
30
f`nul lor care-mi umple patul
31
le ur[sc monstruoasele trupuri
p[relnice
]ntr-o lume (=i f[r[ ei)
fluid[
=i ]n cl[tinare
32
ei curg
de pe obrazul m[rului
peste m[runta mea lini=te
=i-o dizolv[
33
]i cert
=i ]i iert
34
pe fr`nghia zborului lor
evadez din via\[ ]n vers
35
cu str[veziul lor
m[ pot ]nveli
36
p`n[ ca m`ine
s[ m[ ]nchid =i eu
]ntr-un biet fluture
de lemn...
142
CUPRINS
NINIVE
(1982)
SALOMEEA
... +i
s-ar putea s[ ajung
o lacrim[
]n m[rime
natural[...
NINSOARE RAR{
CUPRINS
Singur[tate.
Ninsoare.
Meninge...
Cel care ninge
ce ninge?
NINSORILE
Ninsoare deci,
gramatic[ impus[
cu oase reci
]n carnea mea supus[.
Vom spune c[ ne-am =tiut
totdeauna departe,
ca vasul unui s[rut
f[r`mi\at c[tre toarte
din care vinul a curs
]n \[r`na amar[,
o, ultim parcurs
al labei de fiar[!
Peste ierbile moi
peste inime, pasul.
Din ce-am fost ]nde doi
r[m`ne doar glasul
acestei ninsori
sub ferestrele umede:
Mori suflete, mori
=i na=te-te suflete!
144
CUPRINS
CAII
MONORIM{
CUPRINS
...+i uite,
]ngerul meu p[zitor
se descal\[ de bocancii (ai mei)
cu care-a ros pietrele t`rgului (meu)
zv`rle hainele pe podea
(hainele mele bune, preg[tite
pentru balul, cumva am`nat, al
]ntreprinderii me=te=ug[re=ti
de pompe funebre)
h[p[ie din castron, cina
sorocit[ foamei mele, de mama.
+i se ]ntinde de-i troznesc aripile
]n patul (al meu)
cu capul bolov[nit pe perna mea
comunic`nd secret cu mulajul ]n aur
al p[rului iubitei.
E un ]nger cazon, tr[znind a mahorc[,
a vorbe de=ucheate =i-a vin,
cu carne roz-alb[strie
de fruct putrefact,
tocmit s[ r[cneasc[ psalmi
c`nd la biserica Dintr-o Zi
c`nd la biserica de-i zice Sixtin[,
un ]nger v`n`nd cu ochii, pulpele
str`nse-n ciorapi negri ai v[duvelor june,
un ]nger viclean
d`ndu-m[ s[rutului s[u
]n vreme ce-=i ]ndeas[ traista
cu crengile
rugului (meu).
El m-a ales. Nu =tiam s[ existe
N-am vrut s[ existe.
146
CUPRINS
PREA DEVREME,
PREA T~RZIU
(1984)
TREPTELE
148
CUPRINS
VULGATA
CUPRINS
Casa cuv`ntului
o porne=ti
construind
=arpele casei.
Casa cuv`ntului se-ncepe
de la ruin[
]n sus...
ASCULT{-MI VIA|A
150
CUPRINS
CATALOGUL COR{BIILOR
(19841985)
CATALOGUL COR{BIILOR
CUPRINS
Ninge suav,
ninge bl`nd
ninge feroce;
ningere cu funii de sp`nzur[tori
ningere carnasier[
cu toiege de orbi
(toiegele orbilor fluturii)
ninge cu capete avortate, de floare,
ninge cu ziare zdren\uite,
ninge cu muzici de cimbale,
ninge gros, groh[it,
ninge ca-n schituri =i ninge lasciv,
ninsoarea se-ncleiaz[ de-a dreptul pe oasele
b[rba\ilor singuri, din trenuri singure,
ninge cu sf[r`m[turi, cu fisuri, cu g[uri de r[ni,
ne ninge de-a dreptul peste amintiri; ningerea
perfor`ndu-ne \easta, ne ning trupurile ce ne-au tr[dat,
152
CUPRINS
Fini=.
Dantura, dezgropat[ din iarb[
a unui sonet.
Am tr[it
prea repede?
Am murit prea ]ncet?
CAPUL DUMINICII
CUPRINS
1
Ninge peste limba rom`n[,
peste plumbul cu floare al vechilor litere
din tipografiile abandonate.
(Exist[ =i vreun cimitir
al tipografiilor? Exist[:
Se umple cu semne, o corabie
cu echipaj ]ncropit din poe\i p[gubo=i
se ]mpinge lemnul ei bl`nd
pe Marea, apoi se las[
acea corabie s[ se ]ngroape, lin
]ntre scoici ]nverzite =i cranii de pietre.)
2
Ninge peste limba rom`n[,
ning oasele lui Mihai Eminescu,
ninge lent, dumicat
=i aeru-nc[run\e=te-n\elept,
cap[t[ zugr[veala Vechiei
ce ]nc[-i lipse=te
=i-l leag[ de z[pezile
ob`r=iilor,
de timpul ne]nt`mplat =i de dor.
3
Moartea taie trupurile poe\ilor
ca pe p[pu=i de z[pad[
=i le sap[ lor, cu cu\ite de laser,
morminte
m[surate cu metrul antic
=i ei r[m`n, n[lucire
154
156
CUPRINS
PROZ{
MIRADONIZ,
COPIL{RIA
+I TINERE|EA LUI EMINESCU
CARTEA }NT~IA
157
1
}n toamna anului 1877 Mihai Eminescu primea din partea
vechiului s[u prieten =i fost coleg ]n anii de studen\ie, Ioan
Slavici, invita\ia de a p[r[si b[tr`na cetate a Ie=ilor, ]n care
r[m[sese din nou f[r[ o slujb[ sigur[ =i de a veni la Bucure=ti.
R[spunz`ndu-i, la 12 octombrie, poetul scria: N-am cu ce
veni. Asta m-a f[cut s[-mi \in gura p`n[ acuma 100 de franci
am pe lun[; din ce dracu s[ plec? Am =i bagaje: c[r\i, manuscripte, cioboate vechi, l[zi cu =oareci =i molii, populate pe lancheieturi cu deosebite na\ionalit[\i de plo=ni\e. Cu ce s[ transport aceste roiuri de avere mobil[ ]n sens larg al cuv`ntului?
A f[cut totu=i acest drum. A devenit redactor al ziarului
Timpul, =i ]ntr-un r[stimp de opt ani, ]nainte ca mintea lui
s[ se ]ntunece, =i-a purtat, prin od[i\ele ]ntunecoase ale caselor ]n care a fost g[zduit, l[zile cu c[r\i =i manuscripte despre care vorbea cu haz ]n r[va=ul trimis lui Slavici...
Dup[ moartea lui, ]nt`mplat[ la 15 iunie 1889, scrierile
netip[rite ale poetului aveau s[ treac[ ]n p[strarea criticului
Titu Maiorescu. Dup[ ce le-a depozitat ]n casa-i veche, cu
coloane eline=ti =i fronton de templu, criticul le-a ]ncredin\at
Academiei Rom`ne. }n 42 de caiete erau cuprinse sute de poezii,
zeci de fragmente de proze, file traduse, m[rturii ale unei
munci trudnice, ca de ocna=. }ntre ele s-au descoperit =i c`teva
poezii care vorbesc despre copil[ria Luceaf[rului. Zg`rcit cu
m[rturisirile intime, chiar ]n convorbirile cu prietenii, Mihai
Eminescu evoc[ poate pentru sine, ]ntruc`t nu putem =ti
dac[ ar fi trimis la tipar versurile acestea poate pentru
cititorul de peste timp, care e=ti =i dumneata, iubite cititor
]ndep[rtatul t[r`m al copil[riei tr[ite la Ipote=ti, imaginile unor
arbori =i frunze care nu mai sunt, contururile tremurate,
]ng[lbenite ]n vers ca ]n fotografiile vechi, ale fra\ilor =i surorilor, umbrele unor tovar[=i de zburd[lnicii ori de timpurie
]ng`ndurare.
158
+i ]mp[ratul broa=telor,
C-un oacac de fal[,
Primi porunci o=tilor
Ca balta s-o r[scoale.
+i am pornit r[zboi.
Vai! multe broa=te noi am prins
}mi pare chiar pe rege
+i-n turnul negru le-am ]nchis,
Din insula cea verde.
Spre sar-am f[cut pace.
+i drumul broa=telor le-am dat.
S[ltau de bucurie,
}n balt[-ad`nc s-au cufundat
Ca s[ nu mai revie.
Noi am pornit spre cas[.
Atunci r[splat[ am cerut
Pentru a mele fapte
+i frate-meu s-a desemnat
De rege-n miaz[noapte
Peste popoare-ndiane.
Motanul alb era vistier,
M`rzac cel chior ministru
C`nd de la el eu leafa-mi cer,
El miaun[ sinistru.
Cordial i-am str`ns eu laba.
+i ]mp[ratul milostiv
Mi-a dat =i de so\ie,
Pe fiica lui cu r`s lasciv
+i \ap[n[, nurlie,
Pe Tlantaqu caputli.
160
168
176
5
Tulburarea pe care o ]ncearc[ de fiecare dat[ c`nd se afl[
]n fa\a tabloului isc[lit de Zigri nu seam[n[ pentru Mihai
dec`t cu clipele, =i ele rare, c`nd are prilejul s[-=i furi=eze
m`inile mici (l[bu\ele, spune Raluca) ]n dulapurile cu c[r\i
ale c[minarului dac[ se ]nt`mpl[, lucru rar, s[ le afle
ne]ncuiate...
Copilul n-are de unde s[ le =tie c[r\ilor vechi istoria, c[ci
de fiecare e legat[ o anume poveste, determinat[ de vreun
drum dincolo de hotare, de r[scolirea, ]n zile ploioase, a
rafturilor unor anticari ie=eni ori boto=eneni. Multe dintre
tomurile ]mbr[cate ]n piele neted[, scrise cu litere de aur,
afumate, sunt darul boierului Balu=, care la r`ndu-i ]mprumut[ adesea c[r\i ce-i lipsesc de la chiar fostul lui slujba=,
Gheorghie= Eminovici, pe care, dac[ nu l-a chivernisit altfel, l-a aplecat asupra cuv`ntului tip[rit, =i c[minarul a c[p[tat
drag de minunile ie=ite de sub teascurile celor mai de ]nceput
dintre tipografii.
Dac[ ar fi =tiut s[ citeasc[, Mihai ar fi murmurat titlurile mai des r[sfoitelor tomuri: Istoria cavalerului de
Grie de Abatele Prevost, Alzira sau Americanii, tragedie
de Voltaire, turnat[ ]n grai rom`nesc de Grigore Ale-xandrescu, Antoni, dram[ de Alexandre Dumas, trecut[ pe
sub pana lui Alexandru Hrisoverghi, sau Meropa a aceluia=i
Voltaire, piese ]n care suflerul Eminovici va face c`ndva
sfiit[ figura\ie ori pe care le va rosti din cu=c[ lui Mihalescu
ori lui Pascaly...
P`n[ atunci ]ncearc[ s[ afle misterele ferec[turilor de
argint care ]mpodobesc unele c[r\i, m`ng`ie cu privirea
pu\inele poze, ]n vreme ce to\i ai casei ]l caut[ cu ]ngrijorare
=i sf`r=esc prin a-l afla ]n odaia interzis[ copiilor. +i se =tie
c[ vinovatul trebuie ferit, ]n asemenea prilej, de ochii
c[minarului...
178
6
+erban
Niculae
Iorgu
Ruxandra
Ilie
Maria
Mihai
Aglae
Harieta
Matei...
Suntem ]n toamna lui 1856... Prin leag[nul p[r[sit de
Mihai au trecut pe r`nd Aglae, Harieta, =i acum, de c`teva
luni, Matei. Din cei zece copii, doi s-au stins: Ruxandra =i
Maria. Dragostea p[rin\ilor =i a b[ie\ilor se revars[ asupra
celor dou[ fete, Aglae =i Harieta. Mihai e (pentru familia
c[minarului ]n care masa z`nelor-ursitoare e aproape an de
an ]mpodobit[) mare de-acum... Are mai mult de =ase ani =i
are griji gospod[re=ti... Trebuie datorie pe care singur
=i-a h[r[zit-o s[ scotoceasc[ ]n fiecare diminea\[ cuibarele
]n care ou[ g[inile alte cuibare dec`t cele =tiute de Raluca.
Schimb`nd locul, g[inile n[d[jduiesc s[ cloceasc[ ]n voie
ne=tiute, =i-atunci c`nd li se d[ de urm[ cotcod[citul lor
umple de larm[ toat[ gospod[ria. }n fa\a cruntei nedrept[\i
care li se face, ele se strecoar[ ]n butucii scorburo=i din livad[, suie sc[ri\a podului ori a grajdului, =i-acolo ou[ ]n
lini=te. Mihai le urm[re=te ]ns[, ]n t[cere, le a=teapt[ =i m`inile
lui sunt primele care ating coaja cald[ ]nc[ a ou[lor. Le aduce
pe masa la care Raluca prepar[ bucatele, urmat de coco=i
r[zvr[ti\i =i de g[ini c`r`indu-=i nemul\umirea. Dar cu asta,
grijile lui Mihai nu-s terminate. }l descoper[, ascuns de ar=i\[,
topit de c[ldur[, pe +oltuz, ]l cheam[, dar c`inele se mul\ume=te
179
7
Unde \i-i odorul, Raluc[?
Raluca =tie c[ e vorba de Mihai. Numai el dispare de nu-i
mai poate da de urm[, dec`t Vasile Rusu, care ]ncalec[ pe
calul lui sur =i porne=te s[-l caute prin p[dure, ori la iaz... +i
mai =tie Raluca bine c[ dac[ Gheorghie= ]ntreab[ astfel, unde
\i-i odorul, ]nseamn[ c[ nu e ]n toane bune =i va fi moroc[nos =i cu vorb[ mare. Dimpotriv[, c`nd e vesel, c[minarul
deschide u=a =i ]ntreab[:
Unde mi-i b[iatul, Raluc[?
Mihai a disp[rut ]nc[ de diminea\[. A plecat o dat[ cu
Ilie, s[ se scalde. S-a b[l[cit ce s-a b[l[cit, =i-a disp[rut f[r[
o vorb[. L-a strigat Ilie pre\ de-un ceas. Zadarnic...
Da hojmal[ii-[i mari unde-s?
Pe +erban l-am trimis, cum mi-ai spus, cu oamenii, la
cules de mere...
+i Niculaie?
Pe Nicu l-am trimis dup[ Mihai.
Nu mai r[m`ne de-acum dec`t s[-l trimit =i pe Vasile
dup[ el. +i-a=a =i fac: Vasile! Unde e=ti, Vasile!
Vizitiul apare sub ochii c[minarului:
Coseam ni=te hamuri, cucoane Gheorghie=, c[-s cam
rupte =i scorojite.
F[ ce-oi =ti =i adu-mi din p[m`nt, din iarb[ verde, pe
fugaru-acela!
Rusu nu ]ntreab[. +tie =i el c[ e vorba de Mihai... A
cutezat s[ intre pe poart[ Niculae.
L-ai g[sit? ]ntreab[ Raluca.
Nu e.
Poftim! izbucne=te Eminovici. Iat[ cu ce b[ie\i m-ai procopsit, luminat[ c[min[reas[, care eu nu-mi v[d capul de griji,
=i feciorii mei umbl[ haihui. Da s[ se =tie c[ eu nu m[ trudesc
dec`t pentru feti\e, s[ le fac zestre. S[ le v[d la casa lor,
b[ie\ii s[ se rostuiasc[ =i singuri!
182
Plou[...
Copiii ]nt`rzie s[ se scoale. Mihai prive=te prin geam, ]n
ograd[, =i vede ra\ele leg[n`ndu-se spre b[ltoacele proaspete,
]l vede pe +oltuz peste m[sur[ de sup[rat, dar n-o vede pe
mama alerg`nd ca ]n fiecare diminea\[ ]ntre curtea cu acareturi =i cas[, =i nu-l vede pe Vasile Rusu preg[tindu-i
c[minarului dro=cu\a. E lini=te...
Plou[ m[runt...
Dar iat[-l pe vizitiu. Numai c[ ast[zi scoate din =opron
carul cel nou. }nham[ caii cei mai buni =i a=teapt[, cu capul
descoperit, ]n fa\a cerdacului cu st`lpi cresta\i...
T`rziu, v[z`nd c[ Raluca nu vine s[-i vad[ =i s[-i cheme
la mas[, copiii ]ncep s[ se ]mbrace, ]ncet, f[r[ tragere de
inim[... Mihai iese pe s[li\[ =i se ]ndreapt[ spre odaia musafirilor. Vrea s[ fie cel dint`i care ]i spune bunicului bun[
diminea\a. Dar c[minarul ]i taie calea.
Las[-l pe bunicul. Doarme...
Copiii m[n`nc[, singuri, ]n od[i\a lor. Afar[ continu[ s[
plou[. Cel mai mare, +erban, e ner[bd[tor s[-l asculte pe
bunicul, vrea s[ =tie cum se termin[ basmul Luceaf[rului.
Se aude poarta deschiz`ndu-se. Se reped la geam. Carul
av`nd pe capr[ pe Vasile Rusu =i pe ]nsu=i c[minarul, se
dep[rteaz[ pe uli\[.
}n odaie intr[ mama.
A\i m`ncat, copii?
Da, mam[.
Ce face bunicul? ]ntreab[ Mihai.
Bunicul a plecat.
Unde?
Acas[ la el...
+i c`nd se ]ntoarce...
Se ]ntoarce...
189
Degetele lui Mihai sunt negre. Degete mici cu unghii stelate de noi\e.
Te pa=te un dar! ]i spune sur`z`nd Raluca.
Un dar? Copilul nu prea e convins c[ va fi a=a. C[minarul
e m`nios. De la moartea lui Vasile Jura=cu ei, copiii, au
]n\eles mai t`rziu c[ povestea mo=ului va r[m`ne f[r[ sf`r=it
multe necazuri s-au ab[tut asupra Eminovicilor. C`mpul,
spre m`hnirea c[minarului, n-a rodit ]ndeajuns. Ca m`ine
vin negustorii s[ cumpere sacii cu porumb, =i sacii sunt anul
[sta foarte pu\ini...
E septembrie...
G`rla e rece, Mihai ]=i afund[ picioarele ]n unda str[vezie.
Pe prundi=, pe nisipul m[runt, urmele pa=ilor lui s-au umplut
cu ap[...
E toamn[.
Zboar[ peste r[chite o albin[ cu aripi de borangic. Mihai se
g`nde=te la mo= Miron, la prisaca lui, =i, pe nea=teptate, ]i
apare ]n fa\[, destr[m`ndu-se apoi ]n undele rotitoare ale
amintirii, chipul bunicului. Unde s-a dus? De ce nu mai vine
ca ]n alte d[\i ]n casa de pe deal? Ce e aceea moarte? Copilul
nu ]n\elege. Cum, =i mama are s[ plece ]ntr-o zi de-acas[
]ntr-un car, =i n-are s[ se mai ]ntoarc[? +i tata?
Nuiele ml[dioase se ating, mi=cate de v`nt.
Se face ]ntuneric.
Mihai se ]ndreapt[ spre cas[. +tie c[ Raluca a aprins luminile =i c[, lic[rindu-=i umbra pu\in[ ]n cerdac, ]=i strig[ pruncii.
Diavolul mic, spune ea ]n clipe de ]mp[care =i lini=te, e
aproape de treptele de piatr[. }nt`rzie o clip[, =i ochii lui
caut[, f[r[ s[ g[seasc[, printre miriadele de lacrimi stelare,
zim\ii de ghea\[ fierbinte ai luceaf[rului de sear[.
U=a se deschide pe nea=teptate. Ceva din aerul rece deafar[ p[trunde ]n odaie, mi=c`nd flac[ra lum`n[rilor.
Un glas se aude adiind printre pere\ii albi:
Mihai...
191
11
Apoi, cucoane Mih[i\[, aici te las!
De ce m[ la=i?
Te las ]n seama sorei c[min[resei. Eu trebuie s[ m[
]ntorc la Ipote=ti. Avem c`\iva oameni la culesul merilor, =i
tat[l dumitale abia-=i vede capul de griji.
Vasile Rusu a oprit caii ]n fa\a unei case frumoase, cu
cerdac ]nalt. Acoperi=ul de tabl[ vopsit[ se sprijin[ pe un =ir
de st`lpi sub\iri, albi, iar treptele de piatr[ care duc spre
porti\a cerdacului sunt ]mbr[cate ]n mu=chi. Prin despic[turile
lespezilor \`=nesc fire tremur[toare de iarb[. St[p`na casei,
Maria Mavrodin, ]ndr[ge=te ca nimeni alta florile. Gr[dina
ei, ajuns[ sub r[suflarea toamnei, e potopit[ de culori. Lujere
p`lp`itoare de ieder[ leag[ pere\ii casei de lumea ]nmiresmat[
a daliilor =i a cr[i\elor.
Ai venit, Vasile?
S[ru m`na, cucoan[ Marie, v-am adus nepotul.
Grijulie, sora Raluc[i coboar[ treptele =i ]=i ]mbr[\i=eaz[,
gata s[-i fr`ng[ oasele, ginga=a rubedenie. E mai ]nalt[ dec`t c[min[reasa, dar c[ut[tura ochilor, aceea=i ca a tuturor
odraslelor stolnicului Jura=cu, de cur`nd r[posat, ]i e la fel
de bl`nd[, acela=i tremur unduios al vocii ]l face pe Mihai s[
tresar[, =i mai ales m`inile care ]i m`ng`ie obrajii au aceea=i
c[ldur[ =tiut[.
De-acu, r[m`i cu mine, Mih[i\[.
Copilul r[m`ne mai departe t[cut.
Da cum vine asta, cucoane Mihai, tot drumul am
sporov[it am`ndoi, =i de-acu taci, de nu putem scoate o
vorb[ de la mata? R[m`i la sora mamei domniei tale?
R[m`n.
A=a, cucoane. Trebuie s[ umbli la =coal[, altfel nu se
poate, c[minarul vrea s[ fac[ din fiul s[u un c[rturar...
192
l[sat vederile.
Sunt Blanca, nepoata boierului de la Dumbr[veni. Iar
pruncul pe care-l \in de m`n[ ar trebui s[ fie cunoscut domniei tale. C`ndva, acum =apte ani, l-ai \inut ]n bra\e...
Trebuie s[ fie c`teva mii pruncii mul\i dintre ei sunt
mo=negi de-acum care i-am \inut eu ]n bra\e.
... +i l-au cobor`t de trei ori ]n cristelni\[ m`inile domniei tale. Mi-a povestit m[tu=a c[ era iarn[, =i era un ger de
cr[pau pietrele... Apoi ]mpreun[ cu p[rin\ii =i cu martorii a\i
isc[lit ]n mitrica ]n care se scriu noii n[scu\i.
Mitrica? Da, eu scriu cu m`na mea totul. Cum se trece
anul, fac rost de-un catastif nou, iar pe cel vechi ]l urc ]n
pod. Cine-o avea nevoie de el l-o g[si acolo...
+i p[rin\ii au hot[r`t s[-i dea pruncului numele de Mihai.
Frumos nume au ales.
Acum b[iatul a ajuns la vremea =colii.
Abia acum b[tr`nul pop[ se dumire=te: cel despre care
vorbe=te nepoata boierului e \`ncul ag[\at de m`na ei...
Pe el l-am \inut ]n bra\e?
Da, pe Eminovici Mihai...
Pricep de-acum. E odrasla c[minarului din Ipote=ti.
Stra=nic om! Bine-ar fi s[-i semene =i copiii. La cinci din ei eu
le-am ]ncredin\at sf`nta tain[ a botezului...
B[tr`nul pop[ al Uspeniei, biserica zidit[ cu un veac ]nainte
de el =i d[ruit[ cu hramul Adormirii Maicii Domnului, nu-=i
aminte=te dec`t foarte, foarte vag de diminea\a aceea de ianuarie, c`nd sania c[minarului Eminovici a oprit cu larm[ ]n
fa\a casei parohiale. Urmat[ de alte s[nii, pline cu felurite
rubedenii, sania boierna=ului de la Ipote=ti era plin[ de bl[nuri
mi\oase =i de velin\e c[lduroase, toate str`nse ]n jurul trupului sub\iratic al Raluc[i. Pruncul, ocrotit de m`inile ei, era ]n
dese r`nduri cercetat de privirile aprige ale c[minarului, peste
m[sur[ de ]ngrijat de palele de v`nt pr[bu=ite ]n tr[snete
196
farmecul zilelor ]n care c[min[reasa d[ bl`nde porunci =i umple cu mireasm[ de fructe ]ncinse la foc toate cotloanele casei...
Ajun=i ]n inima ora=ului, acolo unde cr`=marii dau de-a
dura butoaie cu vin nou, aduse tocmai de la P`hne=ti, H`rl[u
ori Hu=i, =i arunc[ pe gr[tarele sf`r`ind pastrama de capr[,
Boto=anii au alte culori, alte mirosuri =i alte sunete. Negustorii ]=i laud[ marfa ]n pragul dughenelor lor, cu aerul c[
dac[ nu-i bagi ]n seam[ =i nu cumperi postavul, lum`n[rile
sau dresurile femeie=ti pe care \i le ofer[, aba\i asupra lor cele
mai crunte nenorociri cu putin\[...
C`teva case mari, ad[postind dreg[toriile mai ]nsemnate,
]nconjur[ sala ]n care au loc ]ntrunirile celor ce fac politic[,
unde, de Anul nou, se dau baluri cu muzic[ nem\easc[ =i cu
b[uturi rare, =i ]n care popose=te, la un an o dat[, c`te-o
trup[ de teatru.
Dar Mihai nu ]n\elege nimic din bucuria Blanc[i care bate
din palme, copil[rindu-se pe nea=teptate: ]n cur`nd marea tragedian[ Fanny Tardini va sosi la Boto=ani. Dintre piesele pe
care le anun\[ afi=ul de-o =chioap[, fata cite=te, silabisind cu
solemnitate, numele c`torva care par s-o tulbure cel mai mult:
Corabia +alamandra
Nebuna de la +apte Turnuri
Suteranele din Elsberg
Angela Mulpieri
}ngerul mor\ii...
Blanca e at`t de fericit[, ]nc`t, ]n drumul spre cas[, ]=i
]ng[duie s[ sar[ ]ntr-un picior =i s[ se zbenguie, spre uluirea
t`rgove\ilor care nu socotesc c[ o fat[ de boier trebuie s[ se
poarte astfel, ]nc`t n-ai deosebi-o, de n-ai =ti cine e temutul
Balu=, de oricare odrasl[ de \[ran.
*
199
Nimeni.
Nici asta nu ]nseamn[ nimic. Cei mari sunt la munc[, iar
cei mici, nu e treaba lor s[-i petreac[ la morm`nt pe mo=negi.
Haide, nu mai pl`nge.
Nu pl`ng!
Mai bine mai uit[-te o dat[ prin bagaje. S[ nu ui\i ceva.
C[ or trece zile multi=oare p`n[ ne vom revedea. Dar tat[l
t[u, sigur are s[ vin[ s[ te vaz[...
C`nd ?
Ei, c`nd ? }n vacan\[. Poate de Cr[ciun... Poate de
Pa=te... O s[-\i fie olecu\[ greu la ]nceput, ]n primele zile. Pe
urm[ n-ai s[-\i vezi capul de griji: ]nv[\[tura, joaca... +i-apoi
Cern[u\iul e un ora= mare, nu ca nec[jitul nostru Boto=ani.
L-ai v[zut?
De mult. Eram mititic[ atunci c`nd l-am v[zut, a=a c[
nu-mi amintesc mare lucru: ni=te case mari, cu c`te dou[ sau
trei caturi, da lungi, lungi c[ puteai s[ ]nnumeri la ferestre
p`n[ osteneai. +i-apoi mai \in minte ni=te biserici cu turl[ de
tabl[ =i multe, multe gr[dini...
Ce tot =opoc[i\i aici? se preface c[ e m`niat c[minarul.
}n realitate e nespus de ]ngrijat de plecarea b[iatului. }i e
team[ c[ n-are s[ se descurce ]n ora=ul de miaz[noapte =i e
nec[jit c[ nu-l poate ]nso\i.
Cu to\ii intr[ sau ies din odaie, ]=i fac de lucru, revin, uit[
pentru ce au plecat, pun ]ntreb[ri f[r[ s[ mai a=tepte r[spuns,
sunt, ]ntr-un cuv`nt, nelini=ti\i.
Ai preg[tit totul, Raluca?
Am preg[tit.
Vezi =i nu-l ]nc[rca pe b[iat, cum \i-e obiceiul, cu toate
oalele din cas[ pline cu dulce\uri =i peltele.
Da o s[-i fie dor =i lui s[ m[n`nce ceva preg[tit de
m`inile m[muc[i. A=a-i, Mihai?
A=a-i.
Nu pari prea vesel, boier Mih[i\[! conchide c[minarul.
206
}ndat[, Gheorghie=...
Cur`nd mama se ]ntoarce ]n odaie, urmat[ de moroc[nosul
vizitiu care, ca totdeauna c`nd e poftit ]n cas[, ]=i plimb[ dintro m`n[ ]n alta c[ciula de care se lipse=te pu\ine zile din an.
Iat[-m[-s, cucoane!
Gata, Vasile?
Gata.
Ai luat tot ce trebuia?
Luat.
Apoi drum bun =i s[ ajunge\i cu bine! Mihai, vin[ =i-\i
s[rut[ p[rintele...
C[minarul se las[ ]mbr[\i=at, apoi pleac[ din odaia de sfat,
tocmai ]n fundul ogr[zii, unde, de-ar fi s[-i dai crezare, e
chemat de griji gospod[re=ti... Raluca l[crimeaz[ acum din
bel=ug...
Mihai, a=ezat l`ng[ Vasile, face un semn mic cu m`na,
z`mbe=te, apoi ]=i ]ntoarce privirile de la cerdacul ]n care
mama =i Ilie r[m`n nemi=ca\i, p`n[ c`nd huruitul tr[suricii
nu se mai aude...
14
Cucoane Mih[i\[, eu te a=tept peste drum, la Butoiul
de aur. P`n[ termini mata, =i azi s[ =tii c[ n-are de ce s[ v[
\in[ prea mult, eu m[ trag ]ntr-o c[m[ru\[ a hanului =i beau
o ulcic[ de vin, c[ m-a=teapt[ drum greu. C`nd e=ti gata, m[
g[se=ti acolo. Am porunc[ de la c[minar ca ]nainte de a ne
desp[r\i s[ te osp[tez ]mp[r[te=te. A=a c[ numa bine am =i
eu vreme s[ m[-ngrijesc de mas[. C[ \i s-o fi acrit =i dumitale
de pl[cintele cucoanei Raluca.
Bine. A=teapt[-m[!
Se despart, dar Rusu tot nu se ]ndur[ s[-l p[r[seasc[ pe
=colar. El ]i vede ]ndrept`ndu-se c[tre aceea=i poart[ spre
care merge Mihai pe cei ce-i vor fi colegi. I se par mult mai
208
Din Ipote=ti.
Pe unde vine asta?
L`ng[ Boto=ani. La o jum[tate de ceas de mers ]ntins.
Cu calul.
Cu ce treburi pe-aici?
Am venit cu b[iatul st[p`nului, la =coal[.
Ai g[sit gazd[?
Nu.
Minunat. Va locui la mine. Ca-n rai.
De... =tiu =i eu, Sfin\ia Voastr[, s[ v[d, s[ vedem...
Condi\ii excelente. O s[-i plac[ b[iatului. Cum ]l cheam[?
Eminovici.
Eminovici?
Da. Eminovici Mihai.
Iar un Eminovici? Cred c[ pe vreo cinci i-am avut
=coleri. +i to\i erau de prin p[r\ile Boto=anilor.
De, fra\i, Sfin\ia Voastr[.
Fra\i? Destoinic om b[tr`nul Eminovici! Du-i salut[rile
mele.
Am ]n\eles!
Beai ceva? O bere de Solca, stra=nic[.
A= bea un cof[iel de vin.
Bea bere, omule. Toat[ Viena bea bere de Solca, ascult[-m[ pe mine.
Se poate s[ fie cum spune\i, da eu nu m[ ]mpac dec`t
cu vinul. +i cu rachiul, la nevoie. Bere nu cunoa=tem, nu v[
fie cu sup[rare...
Bine, bine, Eva, ad[ o can[ cu vin.
Am ]n\eles, Sfin\ia Voastr[.
Haide =i nu m[ mai sfin\i toat[ ziua bun[ziua! Da cu
berea mea ce se aude?
P[i... o b[ur[\i.
Las[ asta, aia de trebuie s[ mi-o aduci!
210
212
prietenul lui, Iosif Vulcan, face s[ apar[ binecunoscuta revist[ Familia) =i chiar la Pesta ori la Viena e, ]n primul
r`nd, autorul unei excelente c[r\i =colare, Lepturariul
rom`nesc, de care se slujesc cu mare folos majoritatea elevilor din =colile rom`ne=ti. Mihai a venit de-acas[ cu un exemplar al Lepturariului procurat ]n nu se =tie care ]mprejurare de c[tre Eminovici =i e tulburat la g`ndul c[-l vede pentru
prima oar[ ]n carne =i oase pe autorul unei c[r\i.
}l treze=te din visare vocea popei Veniamin care strig[ cu
glas mare catalogul.
Primele cuno=tin\e, viitoare priete=uguri, poate, se leag[
chiar acum, =optit:
Tu e=ti Eminovici Mihai?
Eu sunt +ahin! {la de colo, de l`ng[ zidul cu hart[, e
prietenul meu +tefanelli. Dup[ ce termin[ popa ne ]nt`lnim la
o parol[.
Lini=te, domnilor!
Wolff e nevoit s[ intervin[. Acest domnilor a readus
t[cerea ]n uria=a sal[ cu ferestre ]nalte, precum a adus ]n
sufletul elevilor bucuria elegantului apelativ.
Deci, domnul Eminovici Mihai e numai ochi =i urechi.
Dup[ strigarea catalogului e anun\at program de voie. +ahin,
mult mai voinic dec`t Mihai, cu chic[ aurie =i m`ini mari, se
]nfiin\eaz[ ]ntov[r[=it de +tefanelli ]n fa\a ipote=teanului.
Mergem?
Pe mine m[ a=teapt[ vizitiul nostru.
Unde ?
Peste drum, la Butoiul de aur,
Hai la el!
Dar n-ai auzit c[ e interzis? Dac[ ne prinde directorul?
Las[ c[ azi nu ne face nimic.
Care e=ti Eminovici?
Popa ]=i croie=te drum printre g[l[gio=ii =colari.
Eu.
213
+i continu[ s[ plou[...
Abandonat[ pentru un minut, cartea lui Weller e readus[
la locul ocupat p`n[ acum, pe genunchii lui Eminovici Mihai.
Clopo\elul e ]nc[ departe.
S[ recapitul[m, domnilor!
17
...Plou[, dar ]n zarea ]ndep[rtat[ ]n care s-a refugiat Mihai, stropii reci nu ajung, frigul nu urc[ ]n degetele m`inilor
=i p[s[rile sunt statornice. Babilon... Ninive... Persepolis...
Ecbatana... Ora=e pline cu aur, ora=e de o neasemuit[ str[lucire.
La Babilon, prin poarta zei\ei I=tar, cu mozaicuri =i teracote
colorate, ]nf[\i=`nd faptele atotputernicului zeu Marduk, trec
armatele lui Alexandru cel Mare. Purtat pe-un pat ]nvelit ]n
piei de tigru, t`n[rul ]mp[rat, de o s[pt[m`n[ dobor`t de
boal[, nu le mai poate ]mp[r\i porunci supu=ilor s[i care-l
]nconjur[, plini de m`hnire. Tobe se aud, din marile turnuri
s[ge\ile zboar[ spre cer, trimise de m`inile arca=ilor destoinici.
Sunt certate, adorate, blestemate apoi, apa =i lutul, v[zduhul
=i iarba. Vracii babilonieni ]=i flutur[ b[rbile, neputincio=i, iar
sfetnicii macedonieni g`ndesc cu ]ngrijorare la b[t[liile pe care
le mai au de purtat, ]n vreme ce pleoapele t`n[rului Alexandru
continu[ s[ r[m`n[ ]nchise. Trupul ]mp[ratului e dus ]ntr-o
]nc[pere de sub gr[dinile suspendate ale reginei Semiramis. Pe
st`lpi gro=i, t[ia\i din piatr[ dur[, suie arcadele pe care robii
au c[rat lut gras =i l-au a=ezat pe un pat de lespede =i asfalt,
pentru a p[stra apa =i umezeala la r[d[cinile palmierilor...
F`nt`ni cu ciuturi ]n cump[n[ care coboar[, sfredelind inima
st`lpilor, p`n[ acolo unde p`lp`ie fire sub\iri de ap[, aduc, ]n
od[ile ferite de razele soarelui, argint topit... Bolnavul scoate
un geam[t u=or. Are buzele arse. }n clipa aceasta, u=a se
deschide =i ]n pragul ei apare regina, \in`nd ]n m`n[ un vas
220
b[tut ]n pietre scumpe, av`nd forma p[s[rilor ibycus. Se apropie de Alexandru, cu pa=i lini, ]ndep[rt`ndu-i din drum pe
ursuzii o=teni b[rbo=i care-=i vegheaz[ ]nalta c[petenie. Ajuns[
l`ng[ pat ]ngenunche =i ]nclin[ vasul cu ap[ p`n[ la buzele
celui ce lunec[ ]n moarte. +i minune: ochii ]nving[torului lui
Porus se deschid. El vede chipul ]ndurerat al reginei, ochii
mari, buzele ro=ii u=or ]ntredeschise, =i umerii adu=i, sub\iri
ca ai copilelor. Ve=minte u=oare, mai u=oare ca fumul iscat
din c[\uile cu mirodenii, coboar[ peste s`nii voinici, peste
m`ini, peste coapse... Genunchii reginei Semiramis sticlesc ]n
semi]ntunericul od[ii ca ni=te fructe ale z[pezii niciodat[ c[zut[
pe aceste meleaguri =i ]nt`lnit[ de Alexandru ]n pustiul de
dincolo de Istros, str[b[tut ]n pruncie, la porunca tat[lui s[u
Filip. Degetele Semiramidei coboar[ peste chipul ]mp[ratului
]n vreme ce...
Eminovici!
Da...
Eminovici, te invit s[ p[r[se=ti clasa =i s[ te duci la
cancelarie.
De ce? ]ntreab[, palid, Mihai.
Pentru a-i spune domnului director c[ la ora mea dumneata lecturezi c[r\i nepermise =i c[ te-am notat cu nota cea mai
mic[!
Domn profesor...
Gr[be=te-te, Eminovici Mihai.
Pe coridor e t[cere =i r[coare, ca ]n odaia cu pere\ii de
c[r[mid[ sm[l\uit[ ]n care moare, vegheat de c[tre frumoasa
Semiramis, cel mai mare general al lumii. Al lumilor.
18
Dar azi, Eminovici Mihai are noroc. Intr[ ]n cancelarie,
dup[ ce a b[tut ]n u=[, cu speran\a c[ nu i se va r[spunde =i
221
continu[ s[ \ipe, ]n vreme ce vocea din pahar r[sun[, netulburat[, f[r[ ceremoniosul pane de data asta:
|ir\ec, iapa-\i piere-n grajd!
Sl[bit o clip[ din str`nsoare, b[tr`nul fuge spre grajd,
deschide u=a, lovind-o cu un drug ]nt`lnit ]n drum, dar se
dumere=te brusc, r[m`ne pe g`nduri, apoi o porne=te spre
cas[ cu un aer profund nedumerit. Fiindc[, abia acum ]=i d[
seama, nu are =i n-a avut niciodat[ vreo iap[! S[ fi gre=it
stafia? S[ nu fi auzit el? Oare a ]mb[tr`nit at`t de tare?
Petrecerea b[ie\ilor se ]ncheie la hanul La coco=ul ro=u,
]ntr-o chiliu\[ p[strat[ pentru fe\e mai de soi, dar cum mu=terii
de acest soi lipsesc, st[p`nul c`rciumii =i al celor trei od[i\e
de deasupra, preten\ios numite otel, ]i las[, contra unui
gologan, pe tineri s[ ]nv`rte cartea. Ceea ce, spre uimirea
lui Mihai, pentru prima oar[ chemat s[ joace c[r\i, b[ie\ii fac
cu destul[ pricepere. Un butoi r[sturnat le e masa, c`teva l[zi
goale, scaunele, iar de b[ut, se mul\umesc cu paharul de
po=irc[ adus de hangiu, r[m`n`nd ca masa de sear[ s[ se
rezume la cei c`\iva covrigi rup\i de +ahin din =irul de l`ng[
tejgheaua de zinc.
Mai t[cut de la o vreme (de c`nd e la Pumnul, pretinde
+tefanelli), Mihai e tot mai rar v[zut ]n tov[r[=ia celor de care
alt[dat[ era nedesp[r\it. Zile ]ntregi lipse=te de la cursuri, se
]nchide ]n odaia cu c[r\i a b[tr`nului s[u profesor =i cite=te,
cite=te ore ]n =ir. Darnic[, ]n ciuda firii ei ]nchise, cucoana
Aristi\a a prins drag de ipote=tean, =i adesea, spre uimirea Pumnului, sur`de chiar, ivind din\i sticlo=i ca de iepure pe buza de
obicei deprins[ cu ocara. }l ]ndoap[ cu tot ce are mai bun prin
cas[, uit[ prin buzunarele lui c`te un b[nu\, dar nu ]ng[duie
s[ i se afume pere\ii cu lum`narea, =i c`nd, noaptea, vede lumin[ la fereastra lui Mihai, e, la r`ndu-i, foc =i par[.
Spre deosebire de primii ani de gimnaziu ]n care a fost, pe
r`nd, al cincisprezecelea, =i mai apoi al cincilea din clasa sa,
226
Domnul Pumnul.
Nu i-am ar[tat niciodat[ m`zg[liturile mele.
Ce dac[? }ntr-o diminea\[, c`nd f[cea curat, coana
Aristi\a a dat de ni=te versuri scrise de tine. A dat fuga la
domnu Pumnul, =i el le-a citit =i-a zis c[ sunt pline se
sim\[m`nt. Adic[... grozave.
Va s[ zic[ a=a...
}mi scrii, deci!
S[ v[d de-mi iese. N-am vrut s[ ar[t num[nui versurile,
+tefanelli. S[ nu le spui b[ie\ilor c[ fac poezii. De-ar =ti tata
m-ar rupe-n b[taie. Nu-i plac poe\ii: }=i las[ p[r lung, ca muierile, umbl[ capii, toat[ ziua. Poftim de te mai ]n\elege cu ei!
Bine, nu spun... Tu de ce nu scrii pentru fata ta de la
Ipote=ti?
Mihai se face ro=u ca m[rul.
Care fat[?
Fata cu p[r nergu, fata cu coade lungi...
N-am mai v[zut-o.
Dar ]n vacan\[?
Nu mai era ]n sat. Nu =tiu unde s-a dus.
+i era frumoas[?
Frumoas[...
20
E tot mai ]ng`ndurat.
Tot mai singur.
Singur, iube=te joaca, h`rjoana =i ]n b[ie\andrul de azi
mai apare uneori imaginea copilului care ]l c[l[rea pe +oltuz
ori u=ura de mere livezile boto=enene. Mihai e un pui de \[ran
s[n[tos, alc[tuit din trunchiul zdrav[n al c[minarului =i din
f[ptura delicat[ a Raluc[i, soarele ]i =tie chipul. Culcat pe
p[m`nt, ]n amiezi ipote=tene, a sim\it cum urc[ ]n el sf`nta
s[n[tate a sevelor, culorile ierbii. Dar carnea pietroas[ e fulger230
m[n[stiresc.
Ce s[ citesc, domnule profesor?
Caut[, =tii unde e Eliade.
+tiu.
Cite=te-mi Sbur[torul...
21
Mihai a adormit, uit`nd s[ sting[ lum`narea. Aristi\a intr[
]n odaie, ]n v`rful picioarelor, ]l acoper[ cu velin\a t[rcat[ =i,
]nainte de a face ]ntuneric, are r[gaz s[ citeasc[ r`ndurile
]nnegrite de peni\a sub\ire, pe fila de caiet:
A= vrea s[ v[d acuma natala mea v`lcioar[
Sc[ldat[ ]n cristalul p`r`ului de-argint,
S[ v[d ce eu at`ta iubeam odinioar[,
A codrului tenebr[, poetic labirint.
S[ mai salut o dat[ colibele din vale,
Domninde cu un aer de pace, lini=tiri,
Ce respirau ]n tain[ pl[ceri mai naturale,
Vis[ri misterioase, poetice =optiri.
A= vrea s[ am o cas[, t[cut[, mitituc[,
}n valea mea natal[ ce unduia ]n flori,
S[ tot privesc la munte, ]n sus cum se ridic[,
Pierz`ndu-=i a sa frunte ]n negur[ =i nori.
S[ mai privesc o dat[ c`mpia-nfloritoare
Ce zilele-mi copile =i albe le-a \esut,
Ce auzi odat[ copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, sburdarea mi-a v[zut.
22
233
*
Iat[-i, se v[d!
Unde?
Uite acolo, dup[ s[lcii.
Sunt c[ru\e \[r[ne=ti.
Ba e teatrul. Eu l-am v[zut. Tu nu.
Ce-i drept, Mihai n-a mai avut prilejul s[ vad[ cu ochii lui un
zgomotos teatru migrator. C[minarul pretindea c[ ar fi fost
]ntr-o sear[ la teatru, la Praga, unde se afla cu treburi (povestea
despre culoarea cortinei portocalie, cu ciucuri gro=i, de m[turau
sc`ndura, dup[ chiar cuvintele lui), dar c[ un somn dobor`tor ia ]nchis pleoapele =i, cum catifeaua lojei ]mbia la visare, s-a
trezit abia la sf`r=itul piesei. Din mul\imea de b[rba\i viteji pe
care-i l[sase pe scen[ la ridicarea cortinei, ]n final nu mai
r[m[seser[ ]n via\[ dec`t doi, cu s[bii ude de s`nge. To\i ceilal\i
z[ceau uci=i ordonat, gospod[re=te de c[tre o\elul drept[\ii,
sc[lda\i ]n luminile lum`n[rilor ]nfipte de-a lungul rampei, la
ad[postul unor jgheaburi de tabl[.
Nu, Eminovici nu =tie ce-i teatrul...
+ahul =tie...
Stai pe l`ng[ mine, Mihai. Eu i-am mai v[zut, repet[
el, acum sunt dou[ ierni de-atunci, ]i =tiu pe nume pe cei mai
mul\i dintre ei.
Cum e doamna Tardini?
M[, parc[ e z`na Dochia, nu alta... Ea e ]n prima
c[ru\[...
Hai spre ei!
Hai!
C[ru\ele teatrului au tras ]n curtea Hotelului de Moldavie de pe strada Lemberg, hotel av`nd pe l`ng[ mul\imea
od[i\elor ]n=irate de-a lungul unor ]ntunecate coridoare =i o
mare sal[ de petreceri, ]n care se organizeaz[ balurile de sf`r=it
de an, patronate de prim[rie, dar care, ]n lipsa unei trupe
236
Astfel...
Cu alte cuvinte ri=ti!
Va juca, =i din p[cate va fi chiar bine. Din p[cate,
fiindc[ s-ar putea ca succesul s[ i se suie la cap =i s[-i umfle
imagina\ia.
Fanny, ai ]nceput s[ \i le sco\i de la inim[ pe toate
femeile tinere. Zadarnic, e=ti mai frumoas[ dec`t ele...
Comino, m[ plictise=ti...
Am disp[rut!
Abia acum ]l observ[ doamna Tardini pe b[iatul care a stat
la un pas de ea, ]n tot timpul convorbirii.
Tu cine e=ti, copile?
Eu... eu sunt gimnazist.
+i ce cau\i tu aici?
Am venit s[ ]ntreb... +ti\i, eu =i colegii mei de clas[ vam a=teptat la marginea ora=ului... C`nd juca\i?
De m`ine, ]n fiecare sear[.
+i biletul cost[ mult?
Nu prea mult. Iube=ti teatrul?
Da... de=i n-am v[zut nici o pies[ adev[rat[, jucat[ cu
actori adev[ra\i. Scriu =i eu o pies[. }n versuri.
Fanny ]i m`ng`ie obrazul, indiferent[.
Dac[ nu voi fi prea b[tr`n[, poate voi juca ]ntr-o pies[
de-a ta. Cine =tie... cum te cheam[?
Mihai Eminovici.
Frumos nume. Nume de actor, dac[ \i-ar trece prin cap
ideea n[stru=nic[ de a urma, ca noi, ]n lipsuri =i ploaie,
c[ru\a cu paia\e. Sper s[ nu-\i treac[. Ai ]ntrebat de bilet:
pentru punga ta ]n cazul ]n care ai avea una pre\ul e
cam scump. Pentru tine nu e. Cel pu\in m`ine. Uite, ]\i scriu
numele pe o bucat[ de h`rtie, =i la primul spectacol po\i s-o
ar[\i la intrare. E=ti invitatul meu. Da, Emineanu?
Eminovici, doamn[...
238
De ce nu?
Mihalescu pune o vorb[ bun[ =i peste pu\in[ vreme Butoiul de aur se umple de mu=terii. Eva abia pridide=te s[
aduc[ pe mari talere de lemn halbele colorate.
S[rut[m m[nu=i\ele, duducu\elor! S[ru-m`na, coane
Mihalescu! S[ tr[i\i, coane Comino!
S[ tr[i\i =i s[n[tate tuturor!
B[rba\ii dau halbele peste cap, =i-apoi le ]ntorc cu fa\a-n
jos, mustr`nd-o din ochi pe Eva, care i-ar fi uitat, cu nevinovatul repro= de totdeauna:
Da bine, duduc[ Eva, parc[ vorbisem de ni=te bere...
}ndat[, ]ndat[.
Femeile abia ating cu buzele inelul sub\ire de spum[, =i se
tem s[ nu ame\easc[.
Da unde s-a pomenit a=a ceva? Fi\i f[r[ grij[, le d[ curaj
Comino, care socote=te cu cale s[ istoriseasc[ spre disperarea
lui Mihalescu anecdote ]naintea c[rora simte de fiecare dat[
nevoia de a cere ]ng[duin\a damelor de fa\[, dar, f[r[ s[
a=tepte s-o capete, vorbe=te st`rnind cascade de r`s.
Trimis de coana Aristi\a, nelini=tit[ de ]nt`rzierea lui Pumnul, Mihai ]l caut[ prin tot ora=ul =i, abia ie=ind de pe poarta
gimnaziului, d`nd cu ochii de firma Butoiul, ]=i spune c[
b[tr`nul se va fi a=ezat ]n fa\a unei halbe... Intr[, mi=c`nd
clopo\elul de deasupra u=ii, =i e pu\in speriat de hohotele de
r`s. C`nd ]l vede pe Comino, sur`de =i, convins numai dintro singur[ privire aruncat[ asupra meselor c[ Pumnul nu e
nici aici, ]=i ]nt`rzie plecarea.
Asculta\i una stra=nic[ de tot (r`s homeric) cu un rabin
(r`s ]necat) din Buhu=i, c[ruia...
Eva =i-a uitat ]ndatoririle =i s-a lipit =i ea de masa actorilor. Mihai se ascunde ]n spatele ei (lucru deloc complicat) =i
trage cu ochiul spre grupul cel vesel.
Deodat[...
Deodat[ p[m`ntul ]ncepe s[ tremure sub picioarele lui, v[z`nd242
de judecata mea?
Am s[ vi le ar[t... Mai t`rziu.
G`nde=te-te. Doctorul Weber m[ ]ndoap[ cu hapuri =i
clondira=e cu leacuri, dar e ceva ]n mine care-mi spune c[ numi mai e dat s[ aud cucul... +i am avut =i eu planuri mari.
Am pribegit, am fost nevoit, ]n crucea b[rb[\iei, s[ m[ deprind cu locuri str[ine, am ]nv[\at s[ renun\ la g`ndul c[-mi
voi afla vreodat[ lini=tea. S[ =tii, ]ns[, c[ nici m`hnirile, nici
s[r[cia nu m-au ]ndep[rtat de ceea ce a fost rostul trudei
mele: aceast[ ginga=[ lucrare cu cuvintele. Limba noastr[
rom`neasc[ nu e ]nc[ a=ezat[ ]n tiparele ei cele mai fire=ti
care dup[ mine ar trebui s[ fie cele ale limbii lui Tacit =i
Cicero. C`teva s[rmane file cu scriitura bisericeasc[ sunt tot
ceea ce am mo=tenit, de-abia de-acum ]nainte trebuie s[ rodeasc[
]n voie cugetul rom`nesc. Nici me=terul f[uritor de l[ute din
Cremona lui Stradivarius nu e mai complicat =i mai delicat ca
scrisul, =i tu, b[iete, cred c[ e=ti chemat a spune lucruri mari
neamului t[u, =i poate nu numai lui...
25
Peste c`teva zile teatrul a plecat l[s`ndu-i pe cern[u\eni ]n
aceea=i patriarhal[ lini=te. La Hotel de Moldavie ]n od[ile
pline p`n[ mai ieri de ve=mintele de z[pad[ ale duducilor, ori
de r`sul voio=ilor inchizitori, granzi de Spania, cardinali,
pl[ie=i moldavi sau voievozi, se instaleaz[ acum ofi\eri veni\i
s[ inspecteze uria=ele c[z[rmi =i burto=i negustori de gr`ne.
La K. K. Ober-Gymnazium p[rintele Veniamin, cu f[lcile
trosnind de somn dup[ pocherul nocturn, care l-a u=urat de
c`teva monezi de aur, strig[ f[r[ elan catalogul:
Edmundovici!
Aici.
Elefterie!
Este.
246
Eminovici!
T[cere.
Eminovici!
Nu e.
Cum nu e?
+tefanelli, trist, se ridic[ pentru a da explica\ii.
E absent. Cred c[ l-au chemat acas[... Nu =tiu de ce...
Ba =tiu eu de ce e absent, \`=ne=te de la locul lui Hynek
ro=covanul.
De ce, b[iete?
A fugit. A fugit cu teatrul. Se face comedian!
A=a? P[i atunci s[-l =tergem din catalog, =i sc[p[m
gimnaziul de un turbulent.
+tefanelli st[ruie:
Rog pe Sfin\ia Voastr[ s[ nu-l cread[ pe Hynek. Eminovici se va ]ntoarce.
A=eaz[-te, +tefanelli! =uier[ iritat popa Veniamin, =tiu
=i singur ce am de f[cut.
Dar ]n ciuda faptului c[ Hynek va face cuno=tin\[, ]nc[
]n primul repaus, cu pumnii +ahului adev[rul e c[ Eminovici G. Mihai str[bate pe jos drumurile Bucovinei, ]n urma
=irului de c[ru\e al trupei Tardini. L`ng[ el e Blanca-Lulu\a:
Mai e timp, Mihai, ]ntoarce-te...
Nu m[ ]ntorc.
+i ce-ai s[ te faci?
Merg cu voi.
Doamna Tardini nici nu vrea s-auz[ de una ca asta. +i
are dreptate. E o p`ine amar[ =i chinuit[ p`inea noastr[. Tea ]nc`ntat sala cu lumini colorate =i cortin[ de catifea de la
Hotel de Moldavie, dar ]nc[ nu =tii mare lucru despre noi...
Comino, cel de hazul c[ruia te t[v[le=ti de r`s c`nd ]l vezi pe
scen[, e ]n via\a de toate zilele un mo=neag ursuz =i ur`cios.
Hainele cu care m-ai v[zut nu erau ale mele, le ]mprumu247
Nu vin!
Haide, c[ te duce tot la Cern[u\i, c[ nu-i chip altfel. A
zis c[ legat te trimite.
Degeaba m[ leag[, =tiu s[ m[ dezleg, =i tot am s[ fug!
Bini=or, cucoane. Haide, boierul e tare m`niat!
27
R[t[ciri...
}ntoarceri...
Ninge de dou[ zile.
Vestea a ajuns la gimnaziu cu iu\eala fulgerului:
Domn profesor Pumnul a murit!
Seara, c`\iva dintre cei ce l-au iubit chibzuiesc profesori
=i elevi ]n semi]ntunericul cancelariei, tip[rirea unei bro=uri.
Domnilor, roste=te grav Sbiera, cred c[ titlul cel mai
potrivit pentru modesta noastr[ lucrare omagial[ ar fi Laecremioarele ]nvae\aceilor gimnnesia=ti, den Cernaeu\i la morm`ntul preaiubitului lor profesoriu Arune Pumnul raepaeusat
]ntr-a 12/14 zi din Ianuariu 1866.
28
Iat[ stihurile lui M. Eminovici ap[rute ]n c[rticica modest
tip[rit[:
}mbrac[-te ]n doliu, frumoas[ Bucovin[,
Cu cipru verde-]ncinge antic[ fruntea-ta;
C-acuma din pleiada-\i auroas[ =i senin[
Se stinse un luceaf[r, se stinse o lumin[,
249
255
CUPRINS
Eminescu
Eminescu
Eminescu
SinaiaB[lce=ti 1966
CARTEA A DOUA
MIRADONIZ
1
...}ntre cei patru pere\i galbeni ai unei mansarde scunde
=i lung[re\e, os`ndite de-a sta ]n veci nem[turat[, locuiam
cinci in=i ]n dezordinea cea mai deplin[ =i mai pacific[. L`ng[
mica fereastr[ stetea o mas[ numai cu dou[ picioare, c[ci cu
partea opus[ se r[zima de perete. Vreo trei paturi, care mai
=chioape, unul cu trei picioare, altul cu dou[ la un cap[t, iar
cel[lalt a=ezat pe p[m`nt astfel ]nc`t te culcai pe el piezi=, un
scaun de paie ]n mijloc, cu o gaur[ gigantic[, ni=te sfe=nice de
lut cu lum`n[ri de seu, o lamp[ veche, cu genealogie direct[
de la l[mpile filozofilor greci, ale c[ror studii pu\eau a untdelemn, mormane de c[r\i risipite pe mas[, pe sub paturi, pe
fereastr[ =i printre grinzile cele lungi =i afumate ale tavanului, ce erau de culoarea cea mohor`t[ ro=ie a lemnului
p`rlit. Pe paturi erau saltele de paie =i cergi de l`n[ la
p[m`nt, o rogojin[ pe care se tologeau colegii mei =i jucau
c[r\i, fum`nd din ni=te lulele puturoase un tutun ce f[cea
nesuferit[ atmosfera =i-a=a at`t de m[rginit[ a mansardei.
Pe c`nd colegii jucau c[r\i, r`deau, beau =i povesteau anecdote care de care mai frivole =i mai de r`s, de Pepelea, de
\igani, de popi, eu ]mi m`nam via\a cu capul a=ezat pe m`ini,
cu coatele rezemate de marginea mesei, neascult`nd la ei =i
citind roman\e fioroase =i fantastice...
Tu trebuie s[ te faci bir[u!
256
Cum a=a?
P[i toat[ ziua zaci cu nasu-n terfeloage, ba pe deasupra
ai mai pus st[p`nire =i pe lamp[, de ne scoatem ochii ca
orbe\ii c`nd ]nv`rtim foi\ele. Ce tot scrii acolo?
Ei, de-ale mele. Scriu totul ce-mi trece prin cap, tot ce
mi se ]nt`mpl[...
S[ nu scrii cumva =i de tutun ori de foi\e, c[ te
sc[rm[n[m!
Ce v[ pas[?
Cum ce? +i dac[ se afl[ la gimnaziu?
Cui ce-i pas[? Cine ]=i v`r[ nasul ]n traista mea? Vede\iv[ de-ale voastre. Cine c`=tig[?
Cotta, ca de obicei...
Eminescu e bucuros c[-=i poate ]nnegri mai departe catastiful.
Bine le faci, Ioane, ia-le fiorinii!
Fiorini? Nici nu-i mai =tiu la chip, dr[gu\ii de ei!
Juc[m pe hran[: Teodor are s[-mi dea un m[r =i dou[ cepe,
iar Iacovean slan[! Te chem la osp[\.
Luleaua lui Cotta, st`rnind infernale mirosuri, sperie cu
fumul bietele lum`n[ri, =i pentru Mihai e o ]nc`ntare s[ adulmece, literalmente, c[limara cu cerneal[ preparat[ chiar de el:
b[can (din cel cu care acas[, la Ipote=ti, Raluca ro=e=te ou[le
de pa=ti) amestecat cu un p[h[rel de r[chie... Peni\a sc`r\`ie
cu supu=enie, =i c`nd fila se umple cu semne, Mihai r[stoarn[,
peste cerneala nezv`ntat[, cenu=[ dintr-un mic sipet de tinichea, apoi o sufl[, ]nc`ntat, =i ]ncepe o fil[ nou[. Din c`nd ]n
c`nd, nede=teptat din lumile de imagini n[lucitoare ]n care se
]ncuie, revede odaia g[zdoaiei, odaie cu pere\ii umezi, cu
mobile mizere =i se ]ntreab[ cu spaim[ ce caut[ el acolo, ]n
podul zugr[vit cu fumul iadurilor din tinde de biserici? +i
]=i r[spunde, nerostit, cu ambi\ii patetice, c[ spre Blaj l-a m`nat
un dor curat. Ajuns ]n ora=ul ]n care vedea o mic[ Rom[,
exclamase fericit: }\i mul\umesc, Dumnezeule, c[ m-ai ajutat s257
foi\e, Ion Cotta. R[pus de osteneal[, Mihai s-a instalat bucuros ]n tr[sura b[iatului cu nume roman, pornit =i el s[ soarb[
]n\elepciunea f`nt`nilor din Blasiu. Dup[ istorisirea lui Cotta,
]nf[\i=area lui Mihai impunea un fr[\esc respect, dar
ve=mintele, ei bine, ele nu me-ritau nici cea mai palid[
considera\ie. (I-am f[cut cuno=tin\a. Era un t`n[r de statur[
mijlocie, frumos =i ro=covan. Avea un p[r negru, dat ]nd[r[t =i
lung, p[rea a nu fi fost tuns de un an de zile. Era ]ntr-un
surtuc de peruvian negru, ros, scurt ]n m`neci =i rupt ]n coate,
]n ni=te pantaloni de alt[ culoare, galbeni, mi se pare scur\i, de
i se vedeau de sub ei p`n[ la ]nf[=ur[ri ciubotele sc`lciate =i
pr[fuite). Pe cap purta o c[ciul[ neagr[, grea, s[uoas[ de
miel, de unde se vede c[ m`ndrul cl[b[\, ascuns ]n traist[,
era folosit numai cu prilejuri deosebite... +i ]ncartiruirea la
Bugneru V[s[lica nu putea fi un asemenea prilej. Pentru ea
gimnazi=tii ori studen\ii sunt tot una ni=te derbedei, de
blestem[\iile c[rora trebuie s[ se fereasc[ =i c[rora, atunci
c`nd o au, trebuie s[ le ia pi\ula ]n contul unor servicii
extravagante. B[ie\ii pl[tesc patul, m`ncarea nec[jit[,
lum`n[rile (ba, poate c[ le pl[tesc =i fumul), apa din doni\[,
cergile soioase =i, cum sunt dovedi\i mereu ]n culp[, n-au parte
nici de pachetele de-acas[, repede confiscate de pofticioasa
V[s[lica. Cel pu\in din acest punct de vedere, Mihai nu-=i face
inim[ rea: numeni nu =tie c[ se afl[ la Blaj, =i dac[ ar fi s[ fie
c[utat, nu desagii cu merinde i-ar fi partea, ci pumnul noduros al c[minarului...
C[ timpul curs de la ultima vizit[ la Ipote=ti a f[cut ravagii ]n ve=mintele sub\iri ale fostului gimnazist cern[u\ean
nu mai e nevoie s-o spunem; dealtfel, sunt abandonate =i
plicticoasele sclivisiri ca t[iatul ori periatul p[rului; o simpl[
]mpro=care cu ap[ a obrazului, diminea\a, ]ncep`nd =i
]ncheind preocup[rile de acest ordin, pentru o zi ]ntreag[.
}n clipa c`nd Iacovean i-a ]nm`nat cu solemnitate pieptenul
259
]nchis ]ntr-o odaie a gimnaziului, ]n vederea unui sumar examen de cuno=tin\e, dar la venirea, dup[ un ceas, a profesorului, Mihai l-a ]nt`mpinat cu ochii plini de lacrimi =i cu
foaia... goal[... I s-a administrat, poate, sfatul de a nu mai
fi j[los =i de a mai ]ncerca =i altundeva s[ ]nve\e. Ora= al
rigorii, Blajul nu accepta studiile dezordonate ale poetului,
desele ]ntreruperi, dup[ cum nu accepta =i preadecisa lui op\iune
pentru alte valori dec`t cele ardelene=ti. ("Mare poet, Mure=anu
i se va fi spus declam[ tu, Eminescule, ceva dintr-]nsul,
c[ e=ti mai bun la glas! +i Eminescu ar fi r[spuns: Las[,
frate, nu mai sta ]nainte cu Mure=eanul vostru, c[ci el nu a
fost mare poet, ci un simplu versificator. Alecsandri este poet
adev[rat!)
Mare iubitor de b[l[ceal[ de cele mai multe ori ]nso\it la
T`rnava de singuru-i prieten de aici, Filemon Ilea din Ciugudel Mihai =i-a cheltuit cur`nd r[bdarea =i, curm`nd plictisul st[rii pe loc, =i-a ridicat ochii spre traista sp`nzurat[
]n cui, semn c[ vremea pribegiilor re]ncepe... }ncotro noul
drum?
}n nici un caz la K. K. Ober-Gymnasium.
+i nu la Ipote=ti.
|inta c[l[toriei sunt acum Bucure=tii. Dar pentru a trece
mun\ii are nevoie de un pasport, =i un pasport ob\inut
f[r[ parale e un vis dulce, de gura sobei...
Noiembrie.
Te duci, Mihai?
Unde v[d cu ochii, Filemoane.
+i ochii t[i v[d Bucure=tii. Ce-ai s[ te faci pe-acolo?
Fii f[r[ grij[, amice. Eu nu-s domni=or pl[p`nd, am os
\[r[nesc, greu de-ncovoiat.
La desp[r\ire, ]nainte de a se stinge dincolo de s[lciile
galbene, Mihai depune ]n m`na lui Filemon o foaie caligrafic[
pe care ]l roag[ s-o citeasc[ mai t`rziu, ]n singur[tate.
261
grav, dac[ ]n\eleg bine, domnii au r[mas f[r[ argint ]n buzunare =i-s ]nseta\i de-o s[pt[m`n[...
De dou[...
Ai prins glas, Chibici?
E un joc. Cel care, trec`nd pe la banc[, a avut norocul s[
]ncaseze paralele trimise de-acas[, ]=i poate ]ng[dui s[-i interogheze pe cei care ]ncep s[ adulmece mirosul vur=tilor =i a
c[ror musta\[ e poleit[ cu anticipa\ie de berea aurie. Cel mai
gras, m`nc[u ve=nic ]n suferin\[, e, ca de obicei, Chibici, =i
tot ca de obicei, exerci\iu stimul`nd pantagruelice fantezii
gastronomice e somat s[ compun[ o c`t mai complicat[
list[ de bucate. Pus la cazne, asud`nd copios, Chibici izbute=te
s[ se descurce at`t de bine, ]nc`t atunci c`nd le vine r`ndul
delicateselor de la spartul mesei =i al b[uturilor, =i ele finale, domnii studen\i au =i ajuns ]n strad[, m`na\i de pofte
aprige spre cea mai apropiat[ dintre bodegile Vienei.
Dar Chibici nu e cru\at:
Spune, R`vnene, ce s-ar cuveni s[ ]nfulec[m?
Pentru ]nceput, cum s[ v[ zic, ni=te mezeluri, salam,
ghiudem, limb[, masline, icre de =tiuc[ =i nerge, ori ce s[ ne
mai complic[m, o jum[' de pod cu afum[turi, =i mai departe...
mai departe sup[ de clapon, pan[ de somn rasol, clapon ciulama v[ sup[r[ prea mult clapon? apoi chiftelu\e marinate
cu tarhon, p`rjoal[ de nisetru, patricieni la gr[tar, purcel la
frigare =i mai la urm[ cataif, tort[, br`nzeturi, fructe
diverse vin alb, negru, =i, cum cere dichisul, =ampanie...
Ajunge, Chibici, ai mil[ de colegii t[i!
Dar nu ne-ai spus, Mihai, cum de s-a ]nduplecat b[tr`nul
s[ umble la chimir?
E destul de str`mtorat =i el... Noi suntem mul\i,
p[m`ntul nu rode=te ]ndeajuns, =i nu-l mai munce=te nici el
cu grija din tinere\e. E tot mai ]nchis, mai hirsut, e o s[rb[toare
c`nd deschide gura. +i c`nd se ]nt`mpl[ de-o deschide... nu
mai e s[rb[toare. Numai mama ]l mai ]mbl`nze=te. Adic[
265
pl`nge. Am o mam[ sf`nt[. Numai de dragul ei sunt aici. Dear fi fost s[ tr[iesc dup[ capul meu, nu le-a= fi r[mas ]n
grij[. A=a... a trebuit s[ m[ las prins.
Prins?
Da. La Boto=ani eram sufler =i venisem cu trupa
mai aveam de dat un spectacol =i urma s[ plec[m peste mun\i,
c`nd am primit un r[v[=el de la sora mea, Harieta: De c`nd
eram mititicu\[ pe tine te-am ]ndr[git cel mai mult, Mihai.
Dac[ nu vii, dac[ nu-l ascul\i pe tata, noi ne pr[p[dim. A=a
scria pe petecul de h`rtie ce l-am citit la un muc de lum`nare.
Noi, adic[ mama =i ea. A doua zi s-a ]nf[\i=at, la hotelul
unde tr[sesem, vizitiul nostru, Vasile Rusu. Cucoane, mi-a
spus, sunt om b[tr`n de-acu, mi-e ru=ine s[ mai fug, s[-\i
prind urma =i s[ te arestuiesc. Eu am s[ m[ fac c[ te caut, =i-ai
face bine s[ te faci c[ nu mai ai ]ncotro. Hai la Ipote=ti, cucoane, s[-l ]mbun[m pe c[minar...
Sorbindu-=i cu evlavie cana de bere cu capac de zinc, pe
care o \ine proteguitor cu dreapta, +tefanelli, coleg cu Mihai
=i ]n anii copil[riei, la Cern[u\i, la Na\ional Hauptschule,
=i mai apoi la K. K. Ober-Gymnasium al lui papa Wolff, ]=i
aminte=te c[ a fost =i el oaspe al Ipote=tilor, ]ntr-o vacan\[ pe
care cu pl[cere o g`nde=te acum, r[mas[ mult ]n urm[, ]ntrun fericit demult dedemult...
Satul, e sigur acum, nu-l impresionase, v[zuse locuri cu
mult mai frumoase ]n \ara de ger a lui miaz[noapte, dec`t
dealurile ]mp[durite cu arbori pitici, dec`t ]ntrist[toarele lacuri mai tot anul f[r[ ap[ ori pustia Vale a Crucii. }i pl[cuser[ ]ns[ teii. Nic[ieri nu-i mai fusese dat s[ vad[ adev[ratele p[duri de tei ca la Ipote=ti. Nici ]nainte, nici dup[
vacan\a pe care o tr[ise ]n casa c[minarului Gheorghie= Eminovici. Da, teii nu-i putea uita... De ce gospodarii ipote=teni,
cei mai mul\i tr[ind ]n s[r[cie, nu cutezau s[ reteze cu securea trunchiurile teilor =i s[ s[deasc[ ]n golul r[d[cinilor pui
de prun, de m[r ori de cire=? De ce uria=ii arbori sterpi ]=i
266
aflaser[ acolo tihnita ]mp[r[\ie? Dup[ spusa lui Mihai, gospodarii nu se ]ncumetau s[-i taie nici atunci c`nd usc[ciunea ]i
ajungea cu totul. Veneau \iganii din dep[rtate s[la=uri =i-i
retezau, bucuro=i, ]ncredin\`nd butucii de lemn alb =i dulce
lingurarilor ori cop[ierilor. Numai cu berzele se mai purtau
ipote=tenii la fel. C`nd veneau prim[veri am[gitoare =i c`nd
nu se ]nt`mpla astfel ]ntr-un \inut ]n care peste mugurii ivi\i
pe crengi de pomi se a=ezau z[pezi t`rzii, nemaia=teptate ?
berzele, mari p[s[ri ve=nic nedumerite, m[sur`nd drumuri vechi cu o superb[ melancolie, ]=i str`ngeau aripile, de frig, =i
f[r[ dezn[dejde p[reau c[-=i a=teapt[ sf`r=itul. Gospodarii le
c[utau pe c`mp, ]not`nd prin zloat[, =i le aduceau, ]n bra\e, ]n
casele lor podite cu lut ro=u. Ca pe g[ini fabuloase le ad[posteau
]n jurul vetrelor cu foc mocnit, afum`nd coceni umezi, =i,
plec`nd la munci, le ]ncredin\au copiilor, paznici credincio=i.
Ce alte juc[rii mai minunate =i-ar fi putut ei visa? Clipind
]n\elept, cu aripi destinse ]n aerul c[ldu\, ca de f`n ]ncins, al
]nc[perilor ]n care deveneau oaspe\i solemni, berzele a=teptau,
pline de gravitate, ivirea prim[verii adev[rate, definitive. +tiau
c[ atunci u=a casei li se va deschide ]n cale, larg, =i mai =tiau
c[ se vor mai ]ntoarce la cei ce le-au ]ndr[git. Aflat[ de la
Mihai, istoria berzelor din Ipote=ti i se p[rea lui +tefanelli
firesc apropiat[ de dragostea cu care erau iubi\i, acolo ]n satul
s[rac, teii, m`ng`ietorii tei...
La ce g`nde=ti, +tefanelli?
N-ai s-o crezi, la teii Ipote=tilor, Mihai...
Teii?
Da, Mihai ]i spusese c`ndva c[minarului Gheorghie= c[
dac[ s-ar ]nt`mpla, Doamne fere=te, s[ fie lustruit cu vreun
titlu nobiliar, teii ar fi putut fi ]nsemnul heraldic al castelanilor de la Ipote=ti. Gluma n-a fost acceptat[, =i castelanii
au fost ]ndemna\i cu vorbe de ocar[ s[ r`neasc[ la vaci, s[
]nchid[ cote\ele scroafelor =i s[ fac[ lun[ tingirile de aram[
ale cuhniei...
267
Teii...
Mihai se g`nde=te =i el la cele at`t de multe obiecte
r[mase din zestrea Raluc[i, care au fost c`ndva desprinse din
lemnul gale= al teilor Moldovei: scrinurile, policioarele c[r\ilor,
ramele tablourilor =i oglinzilor =i casa ceasului cu cuc...
M[ uime=ti, Mihai!
}n ce chip, +tefanelli?
Aproape c[ m[ speriasem, ]n urm[ cu un ceas: suntem
de trei luni la Viena, =i ]n toate aceste luni nu mi s-a ]nt`mplat s[ te aud rostind at`tea vorbe ca azi... +i tocmai c`nd
eram gata s[ te laud, ai ]nceput iar[=i s[ taci... s[ taci a=a
cum numai tu =tii s-o faci, ]ng`ndurat, aproape ostil...
+i ce-i cu asta? Nu-l avem cu noi pe Chibici? El vorbe=te
c`t un ]ntreg divan boieresc!
|i-am spus, tu faci altfel dec`t noi... C`nd taci =i ne
prive=ti cu ochii \int[, ne ]mb[tr`ne=ti, Mihai. Ne gr[bim s[
ne g[sim vini imaginare... Ast[zi, arunc`nd o privire, o repede ochire, cum ]\i place s[ zici, prin manuscriptele tale, ma cuprins un fel de frig...
Mizerabililor! Cine a cutezat s[-mi devasteze scrinul?
Tu, Chibici?
Da de unde, Mihai! Am citit c`teva file... erau acolo,
=tii, la vedere.
M[, pe care-l mai prind c[-mi umbl[ prin h`r\oage, ]l
dezmo=tenesc de prietenia mea.
Nu-l ascult[ ]ns[ nici bl`ndul Chibici, p`n[ acum c`teva
clipe speriat de vocea amenin\[toare a poetului, =i nici +tefanelli.
Am`ndoi stau pironi\i cu privirea la o mescioar[ la care s-a
a=ezat o fat[ blond[, ]nalt[, =i un ofi\ir...
Mihai, ce-mi v[d ochii? Nu seam[n[ cu blonda noastr[?
Ba da.
Care blond[? se afl[-n vorb[ Chibici, mul\umit c[
discu\ia a lunecat spre un nou subiect. Spune\i-mi =i mie cei cu ea? Ce-i drept, frumoas[ dam[!
268
Dec!
6
Eminescu =i Chibici, c[rora li s-a al[turat nelipsitul +tefanelli, ispr[vind cu bine, =i ]n via\[ vorba paserei turce=ti
adormitorul curs al lui Zimmermann, se ]ndreapt[ spre
Troidl, cafeneaua ]n care chelnerul Jean pare s[ devin[ un
Mecena pentru studen\ii rom`ni pentru care paralele p[rinte=ti
par s[ vin[ pe drum cu carul cu boi.
Cum a fost la teatru? ]ntreab[ Isopescu, b[tr`n studinte
]n Viena cr[iasc[.
Cum s[ fie, izbucne=te +tefanelli, mai bine l-ai ]ntreba
pe Eminescu. Numai pentru c[ frumoasa Augusta Baudius
interpreta o rol[ ]n Regele Lear (las[ c[ era at`t de zugr[vit[
cu v[psele, ]nc`t p[rea muma p[durii), confratele ne-a t`r`t
cu dou[ ceasuri mai devreme de deschiderea u=ilor, ca s-apuc[m loc la galerie. Era un ger cumplit =i v`ntul ne p[trundea
p`n[ la oase. }nghe\am de frig, =i tot b[team din picioare ca
s[ ne mai ]nc[lzim. Zgribuli\i =i tremur`nd am rezistat p`n[
aproape de orele =ase, dar eu unul nu mai puteam suferi gerul
=i-i zisei lui Eminescu s[ l[s[m dracului =i pe Lear =i pe
Shakespeare =i s[ ne ducem acas[. Eminescu n-a voit s[
p[r[seasc[ postul s[u, iar eu am ie=it din mul\ime ]nnebunit
de frig. C`nd m-am ]ntors m-am pierdut de domnul coleg
pentru care canonul ciolanelor pare s[ fie prilej de desf[tare...
Dar ]nc[ nu mi-ai vorbit nimic despre surpriza pe care-am
]ncercat-o, Mihai...
Ce surpriz[? se ]ndeas[ Chibici. De ce m[ face\i curios? M[car tu, +tefanelli, spune-mi despre ce surpriz[ e
vorba, c[ Eminescu pare ferecat cu lac[t m`n[stiresc.
}\i aminte=ti cumva, admirabile al meu prieten Chibici, de
istoria cu damele salvate din ghearele derbedeilor? Dac[ memo279
nici un chip la redingot[, ]=i p[stra, intact[, o rezerv[ romantic[, ]n stare s[-i asigure minimul de restan\[ ]n dificilele tratative cu anticarii c[rora le vindea, cu durere, c[r\i
cump[rate cu bani grei ]n momente euforice. Aceea=i
prestan\[, aceea=i figur[ enigmatic-demn[ ]mpunea =i la patronul birtului Zu den drei Tauben de pe Marokanergasse,
blajinul tata Will oric`nd gata s[-l crediteze cu un =ni\el
ori cu un gula= apetisant, pe el ori pe nelipsitele-i umbre:
Chibici, +tefanelli, Morariu =i ]n lunile din urm[ Ieni
Slavici. O asemenea mas[, departe de a fi un eveniment, un
regal, era consemnat[ totu=i, cu obiectivitate, ca un dar
providen\ial Regalul purta numele de Bischoff! C`nd aveau
bani s[ mearg[ la Bischoff, pr`nzul ori cina deveneau spectacole. Peste fiecare mas[ se aplecau, din ciuberele lor uria=e,
plante tropicale cu frunze-urechi de elefant, pe fa\a de mas[
solni\ele de argint, tac`murile grele =i mul\imea de cupe cu crin
filigranat sticleau s[rb[toresc =i dintre z[pezile de cle=tar =i
argint urcau, ]n vase sub\iri, tije de flori lene=e, mereu atemporale, spre stupefac\ia b[ie\ilor pentru care florile av`nd o vreme
a lor, rede=teptarea ]n serele iernii o socoteau o opera\ie alchimic[. Chelnerii cu t`mple pudrate nu aveau acel aer gr[bit,
stupid-comunicativ =i cu ofens[ familiar al cavalerilor halbelor
=i vurstilor din bodegi, ci interogau somnolent, cu voci muzicale, =i nu sc[pau prilejul de a li se adresa cu domnilor! =i nu
cu b[ie\i ori domnilor studen\i...
}ntr-o sear[ fericit[, sear[ de Bischoff...
*
Sunte\i invita\ii mei!
Dar cum, Eminescu? Acum un ceas n-aveai de-o cafea,
de unde parale?
Ce-\i pas[, Ieni, duce\i-v[ la Bischoff, iar tu, ca ardelean cu purt[ri ceva mai ]ngrijite ca ale noastre, a=eaz[-te ]n
286
289
8
Prietenii =tiau! Mihai are s[ dispar[ iar, potrivit unui ritual care-i uime=te, o s[pt[m`n[ ]ntreag[ din mijlocul lor. Cu
un vraf de c[r\i noi, ]nchiriate de la bibliotec[ ( pre\ul: un
fiorin), cu o provizie respectabil[ de cafea =i cu provizia de
spirt, necesar[ l[mpu=oarei mereu aprins[ pe masa cu sute
=i sute de manuscripte tainice, Mihai care a r[rit-o
bini=or cu cursurile, =i care se ded[ numai solitarelor ospe\e de
lector pasionat al tomurilor frumos br[cuite se ]ndreapt[
spre od[i\a lui, vecin[ cu imperiile =oric[rimii din casa respectabil[ ]n care a g[sit ad[post, odaie pe care, ]n hotar cu
cerul, o nume=te, cu o licen\[ deocamdat[ numai de el acceptat[, sus[.
Spre odaia sus[, a=adar.
Ieni ]i caut[ tov[r[=ia.
Te =nso\esc numa c`\iva pa=i.
R[spunde moroc[nos:
Bine. C`\iva...
+irianul recunoa=te cu greu ]n noul s[u prieten pe Lucullus-ul de asear[, ]ncep`nd cina cu aristocratic[ morg[ =i
sf`r=ind-o cu:
Eu sunt Barbu L[utaru
Starostele =i cobzarul
Ce-am c`ntat pe la domnii
+i la m`ndre cununii...
Dac[ patronul Bischoff-ului n-ar fi avut reaua inspira\ie
de a-=i podi locanta cu parchet de nuc =i ar fi l[sat sub picioarele meselor numai o sub\ire oglind[ de luti=or ca acas[, ]n
casele rom`ne=ti de la miaz[noapte, e limpede c[ versurile
Eu m[ duc, m[ pr[p[desc
Ca un c`ntec b[tr`nesc
290
Nici la cafenea?
La cafenea?
Nici...
Mihai urc[ treptele de piatr[, ]n vreme ce Ieni, pentru care
cuvintele nu pot avea curgere precipitat[, mai caut[ ]nc[ vorbele ce l-ar putea smulge pe poet sih[striei. St[ ]n strad[,
p`n[ c`nd i se pare c[ poetul a ajuns ]n odaia pe care, de
altfel, n-o ]nchide niciodat[ cu cheia.
Aprins[, ma=ina de cafea ]=i cheltuie m[runt flac[ra albastr[, ]n vreme ce Mihai alege dintr-un top de h`rtie c`teva file
mari, rigide ca frunzele uscate, deschide c[limara =i, aplec`nduse peste mas[, aproape s-o ating[ cu fruntea, scrie ]ncet, cu
litere ]ndelung chibzuite, murmurate ]n singur[tate =i l[sate s[
curg[ apoi, prin v`rful peni\ei, pe neaua sticloas[...
Versuri.
Ca ]n nop\ile ]n care, ]n preajma lui Pumnul, ]ncerca s[ se
descarce de muzica unor cuvinte doar de el auzit[, m[rturisit[ doar lui. E ascuns[ ]ntr-un fund de lad[ bro=ura l[crimoas[ scoas[ la moartea Pumnul-ui, cu versurile privatistului Eminoviciu. Sunt bine t[inuite, ]ntre mald[re de file =i
c[r\i vechi, poeziile tip[rite ]n Familia bunului Vulcan...
(Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june
numai de 16 ani, care cu primele sale ]ncerc[ri poetice tr[mise
nou[ ne-a surprins pl[cut...) Botezat cu numele at`t de repede lipit de fiin\a lui, Eminescu, de parc[ niciodat[ n-ar fi
existat copilul Eminovici Mihai, =i-a ferit r`ndurile tip[rite de
ochii celor din jur. Ar avea, oare, c[minarul cuvinte mai
binevoitoare despre un t`n[r autor de versuri, dec`t a avut
despre oamenii c[ru\elor cu paia\e? Cu hot[r`re nu... Ar
ajunge ceva din murmurul nel[murit ce i se d[ruie auzului
lui, la urechile Raluc[i, deprins[ cu c[derea ]n sertare, ca
oseminte ]n racle, a tac`murilor cinei, a cu\itelor aprige cu
lam[ lat[, ori a linguri\elor clinchenitoare? L-ar asculta +erban, cel ve=nic mohor`t? L-ar fi ]n\eles mo= Miron pris[carul?
292
Ca furtuna descresc`nd[
Care muge a pustiu.
E=ti tu nota r[t[cit[
Din c`ntarea sferelor,
Ce etern[, nefinit[,
}ngerii o c`nt[-n cor?
E=ti fiin\a-armonioas[
Ce-o g`ndi un serafin,
C`nd pe lira-i t`nguioas[
M`na c`ntecul divin?
Ah, ca visul ce se-mbin[
Palid, lin, ]nceti=or,
Cu o raz[ de lumin[
Ce-arde geana ochilor;
Tu c`ntare ]ntrupat[!
De-al aplauzelor flor
Disp[r`nd divinizat[,
R[pi=i sufletu-mi ]n dor.
Efrosis nu i-a adresat nici un cuv`nt. L-a ]ntrebat numai
ce se d[ disear[, ce pies[, =i el i-a spus, =i ea l-a condus
p`n[ la u=[, i-a sur`s =i i-a zis cum ]i zicea mereu c`nd
glumea cu el (dar acum nu glumea, cel pu\in a=a i se p[rea
lui): Treci ]n cu=ca ta, lighioan[ mic[!
Nu, Efrosis n-ar ]n\elege... Adio, Efrosis!
Dar dac[... Da dac[ =i-ar trimite versurile la Ia=i, la Convorbiri literare? Acolo e domnul Titu Maiorescu, acolo foarfeci
severi sf`=ie f[r[ ezitare cor[biile de h`rtie ale nenoroco=ilor
]ncep[tori, iar r[spunsurile-ghilotin[ sunt culese cu liter[ abia
z[rit[, ]n coada revistei: Abera\ii sauProduc\ii f[r[ valoare!
Un plic. Un plic pentru proasp[t-caligrafiatele versuri. Ce
va spune boierimea spiritului, citindu-le?
Peste c`teva luni va citi cu spaime pu\inele r`nduri de
295
10
Dup[ expedierea scrisorii c[tre Convorbiri, izbutit[ dup[
lungi ezit[ri, via\a lui Mihai ]n Viena cr[iasc[ s-a continuat
ca =i p`n[ atunci, f[r[ elemente spectaculare, pe un fond de
aparen\[ cenu=iu, de studiu =i exerci\iu solitar, punctat arareori de c[tre vreuna din tot mai palidele =i mai inconsistentele petreceri studen\e=ti, Mihai nu ajungea =i nu
]ncerca s[-=i poat[ schimba deprinderile cu lesniciunea cu
care schimba gazdele =i prietenii reu=iser[ ]n cur`nd s[-l
cunoasc[ astfel ]nc`t, urnindu-l pentru o sear[ din fa\a
c[lim[rii =i a l[mpii de cafea, s[ nu zdruncine ritmul de via\[
pe care, probabil f[r[ s-o =tie, =i-l impunea cu sporit[ temeinicie ipote=teanul.
I se ]nt`mpla s[ se instaleze ]n amfiteatrul universitar ca un
oaspe tot mai rar, timpul ne]ng[duindu-i s[ audieze cursuri
=terse, lipsite de interes, cu at`t mai mult cu c`t ceea ce ]=i
dorea la ispr[virea anilor de studiu (dar ]=i dorea, ]ntr-adev[r,
s[ sf`r=easc[ studiile ]ncepute?) nu era clasic-jinduita patalama, ci bucuria spiritului, superioar[, de a-=i hr[ni setea de
]nv[\[tur[. Patalamaua l-ar fi instalat confortabil pe scaunul
unei catedre din \ar[ (la Ia=i ori la Bucure=ti) =i i-ar fi ]ng[duit
o existen\[ tihnit[, netulburat[ de seisme de nici un fel. Atmosfera marelui ora= universitar era ea singur[ ]n stare s[-i
st`rneasc[ teribile ambi\ii intelectuale, un niciodat[ ostenit dor
de cunoa=tere, mai profund lipit de fiin\a lui, datorit[ mai
degrab[ unor factori exteriori universit[\ii dec`t amfiteatrele
ei. Memoria Vienei era ]nc[rcat[ ]nc[ de sunetul, pe trotuare,
al pa=ilor unor mari glorii ale culturii europene, un sanctuar al
muzicii =i al picturii, o scen[ g[zduind revigorarea poeziei
romantice, refugiu al arti=tilor de pretutindeni. Fiindc[ arta
avea ]n Viena gata s[ imprime vie\ii convenien\ele caz[rmii
suficiente mijloace de sustragere. Implacabilei ordini administrative (transfer ]n via\a civil[ a ierarhiilor militare), ]i
298
cestiuni presante.
+i se ]ntrez[rea la orizont un eveniment pe care studen\ii ]l
socoteau epocal, providen\ial mijloc de a se face auzi\i: comemorarea a patru sute de ani de la sfin\irea Putnei, necropol[ a
lui +tefan cel Mare.
}nfierb`ntate comi\ii se ]ntruneau aproape zilnic, se
dezb[teau programe, manifeste =i, bine]n\eles, se croiau =i
curajoase planuri financiare, spectacolul desemnat a ]nvia la
Putna fastul vremii b[tr`nului voievod trebuind s[ ]ntreac[
toate obi=nuitele comemor[ri oficiale, cu discursuri searbede
=i cu sfe=taniile ]naltelor (=i rotofeelor) fe\e biserice=ti. Secretar al comitetului central pentru serbarea la morm`ntul lui
+tefan cel Mare, Eminescu =i-a primit cu maxim[ r[spundere
]ns[rcinarea, devenind sufletul generoasei mi=c[ri. Comitete
similare constituindu-se =i ]n Berlin, Lige, Ia=i, Bucure=ti,
Pesta, Graz, Paris =i Lipsca au str`ns ]n scurt[ vreme cinci
mii de fiorini trebuitori sus\inerii cheltuielilor. S-a cump[rat,
dup[ cutreierarea multor antic[rii, o urn[ de argint pe care
m`ini pioase aveau s-o instaleze pe lespedea r`c`it[ cu flori =i
frunze a lui +tefan.
Izbucnirea r[zboiului franco-german avea s[ duc[ la o
am`nare a serb[rii de la Putna, dar nu la o suprimare a ei.
}ntre timp, dup[ luni s[race ]n evenimente, ]n aprilie 1870,
Eminescu avu surpriza (a=teptat[ oarecum) de a-=i citi ]n
Convorbiri Venere =i madon[. Mul\umind, ]n sine=i, Convorbirilor pentru cinstea de a-l fi tip[rit, el trimise la Ia=i =i
o a doua poezie, Epigonii, ap[rut[ =i ea, de ]ndat[ ce a fost
primit[, ]n iunie al aceluia=i an.
*
E, pentru vizitatorii obi=nui\i ai cafenelei Troidl din
Wollzeile, o zi obi=nuit[. Ca de obicei, clien\ii ]n=irui\i ]n fa\a
meselor, din marmur[ plesnit[ sunt tineri =i, tot ca de obicei,
300
11
Gazda ]i cioc[ne=te ]n u=[, st[ruitor. }ncrunt[ din spr`ncene =i e gata s[-=i utilizeze impecabila-i nem\easc[ pentru
alungarea inoportunei.
Domnule Eminescu! V[ caut[ cineva.
+i? nu sunt acas[ pentru nimeni!
Vede\i, e o persoan[ necunoscut[, =i-am crezut...
Ce persoan[?
O domni=oar[. (Cine =tie ce ]nscenare a b[ie\ilor...)
V-a spus numele?
Da. Micle, Veronica Micle...
}nce\o=ate o clip[, apele memoriei prind s[ se limpezeasc[.
Veronica Micle? Da, e un nume de care a mai auzit. Dar
unde? De la cine? Din c[ru\a cu paia\e? Exclus. A=adar,
]n numai o minut[ trebuie s[-=i trag[ pe umeri vestonul, s[
caute pieptenele, apoi ciobul de oglind[, =i-apoi s[ arunce o
repede ochire asupra proprie-i ]nf[\i=[ri.
Ce s[-i spun?
Mai sunte\i aici? Iertare, mamzel Grete, iertare.
Spune\i-i s[... intre.
Pieptenele, bine]n\eles, e de neg[sit. Ac ]n carul cu f`n.
Cu foi scrise. Sute de foi. Iar oglinda? Se va fi topit de at`ta
neprivire, de at`ta l`ncezire... Face pu\in[ ordine pe mas[:
c[r\i, jurnale, manuscripte se dev[lm[=esc ]ntr-o clip[ =i cad
pe podele, ]nchipuind o Ninive ireversibil dezbinat[.
}ngenuncheaz[ s[ le ridice.
Vede doi pantofi ro=ii, doi conduri de cenu=[reas[, =i
z`mbe=te rostind doar pentru sine: incorigibil, b[tr`n sufler Eminovici, ce destin te face s[ ]ncepi ]ncep[tura
cunoa=terii urma=elor Evei tot cu pantofii? Treci ]n cu=ca ta
305
de sufler, lighioan[ mic[! Cine spunea asta? A, dulcea Efrosis! Ei i-a iubit toate cordelu\ele =i n[stura=ii ]nc[l\[rilor.
Dac[ ]n\eleg bine, e o vizit[ inoportun[!
O m`n[ dantelat[ se ]ntinde s[rut[rii poetului, care abia
acum ]=i prive=te oaspele...
(Veronica Micle? Sigur, ]n noaptea de spovedanii =i... Xeres, Negruzzi i-a vorbit despre aceast[ doamn[. De ce? }n
care ordine de idei? Dar a fost o ordine ]n convorbirea
desf[=urat[ ]n preajma pr[fuitei butelii?)
V[ rog s[ lua\i loc aici pe scaun, numai un moment,
p`n[ eliberez sofaua... A=a... =i, scuza\i-m[, n-am avut timp
]nc[ s[ m[ prezint.
Dar nu e nevoie, domnule Eminescu. Eu v[ cunosc.
V-am citit versurile din Convorbiri, am auzit c[ sunte\i
student la Viena =i, ]nt`mpl`ndu-m[ aici, mi-am spus c[ trebuie neap[rat s[ v[ caut!
(...+i, cum spunea Negruzzi, blonda =i frumoasa doamn[
Micle frumoasa? o, ]ntr-adev[r frumoasa doamn[ Micle
c[s[torit[ cu un venerabil, dar v`rstnic, mai ales v`rstnic
so\, +tefan Micle cocheteaz[ cu muzele =i ]ntre\ine chiar,
cu palide spirite, un soi de salon (salona=) literar ]n care se
citesc poesii =i aforisme. Cum a ajuns Veronica C`mpeanu, Veronica Micle? Era elev[ la +coala Central[ de fete din
Ia=i. Avea numai 13 ani. Profesor-examinator: +tefan Micle
care, chem`nd-o s-o examineze la german[, cum fata nu se
omora cu limba t`n[rului Werther, a ]ncercat s-o treac[,
oferindu-i totu=i spre traducere un text extrem de facil: Tradumi dumneata din nem\e=te bucata Der Geiger, iar Veronica,
d`ndu-=i seama c[ =i lesnicioasa transla\ie o dep[=e=te, a izbucnit ]ntr-un r`s nervos, din care greu a putut fi oprit[. Micle i
s-a adresat cu bl`nde\e: Pute\i trece la loc, domni=oar[... A
l[sat-o corigent[ =i... apoi a luat-o de nevast[.)
}ncearc[ fioros de st`ngaci s[ repun[ ]n func\ie
306
s-a asigurat de intonarea, la debutul procesiunii, a unei ]nchin[ri c[tre ]mp[rat (poate chiar sprin\ara Doamne \ine =i
proteje pe al nostru ]mp[rat compus[ cu dulcea\[ de Haydn),
s-a str[duit s[ nu-=i mai fac[ griji de prisos. Fiind la ziua
sorocit[ serb[rii, 15 august, zi de hram, m`n[stirea lui +tefan ar fi chemat oricum, ca ]n fiecare var[, mii =i mii de
moldoveni sosi\i cu desagii ]n spinare (cu sau f[r[ pasport),
pentru a bate m[t[nii la c[lc`iul de piatr[ al Putnei.
}nc[lzit de povestea icoanei-tablou ]n stare s[ p[leasc[
nec[jit[ sau s[ se reaprind[ afl[toare pe unul din murii
Putnei, bucovineanul Epaminonda Bucevschi a luat asupr[-i
datoria de a ]mpodobi cu brad =i flori, ori cu zugr[veli noi,
por\ile, zidurile =i locurile de popas ale b[tr`nei m`n[stiri.
Pentru ochii lui, ca =i pentru ai lui Eminescu, exista speran\a
ca portretul d[ruit cu via\[ s[ se lumineze, fie =i pentru o
abia perceptibil[ \and[r[ de clip[.
Nu =tie nimeni unde-i Eminescu? ]ntreab[ pictorul, boit
din cap p`n[-n picioare cu vopsele =i t`r`nd dup[ el un ]ntreg
harna=ament pictoricesc...
E dus trei sate d-aici, la Crasna.
P[i de ce, frate?
S-a dus la o moar[, acolo. A fost ideea lui. S-a g`ndit
c[ n-avem cozonaci, =i s-a dus s[ cumpere un car de f[in[, =i
s[-i aduc[ gata cop\i.
Iat[ o ipostaz[ ]n care mi-a= dori s[-l v[d: veghind s[
nu se ard[ cozonacii =i d`ndu-le fa\[ lucie cu =omoiagul muiat
]n =ofran!
Nu r`de, el =i-a luat ]n serios misia. De l-ai fi v[zut
c`nd a plecat: sumbru p[rea un general care e gata de
r[zbel...
C`nd vine, spune-mi, c[ am nevoie de el. M[ g[se=te ]n
clopotni\[.
Ce cau\i acolo?
311
320
omie de litere...)
Sunt acolo, poleite cu cerneal[, icoane pe care v[zduhul de
deasupra turlelor-s[geat[ ale Putnei le n[luce=te ]n fantaste
scrieri cu litere-stele pe un pergament albastru, ]nnobilat,
]n dreapta, de pecetea Luceaf[rului.
Schema cursului naturii este un cerc de forme prin care
materia trece ca prin puncte de tranzi\ie. Astfel, fiin\ele privite
]n sine sunt asemenea unui r`u curg[tor pe suprafa\a c[ruia
sunt suspendate umbre. Aceste umbre stau pe loc ca o urzeal[,
ca ideea unei fiin\e sub care undele r`ului etern formeaz[ o
b[t[tur[, singur[, ce d[ consisten\[ acestor umbre =i totu=i ea
]ns[=i ]ntr-o etern[ tranzi\ie, ]ntr-un pelerinaj din fiin\[ ]n
fiin\[, un Ahasver a formelor lumii. Acuma c[ut`nd la organele acestei fiin\e, g[sim asemenea c[ ele sunt ca p[r\i constitutive ale ]ntregului, forme mari =i mici de tranzi\ie prin
urmare esen\a fiin\elor este forma, esen\a vie\ii trecerea,
mi=carea materiei prin ele.
Sp[im`nt[toarea necesitate cu care urmeaz[ procesele ei,
num[rul mic al legilor fundamentale, combina\iunile acestora
care oric`t de multe ar fi, totu=i se pot calcula cu certitudine,
de=i poate pentru facerea unui asemenea calcul n-ar ajunge
mai multe vie\i de oameni consecutive, pu\in[tatea relativ[ a
spa\iilor, sunt ]ndestule dovezi ale unei m[rginiri ]n producerea
formelor. Frunzele de stejar dintr-un an sunt copii fidele a
celor din mii de ani trecu\i, =i chiar dac[ fiecare frunz[ individual[ ar prezenta o diferen\[ oarecare nu trebuie s[ se uite
c[ legile =i elementele ]n joc sunt determinate, se pot num[ra
=i cum toate combin[rile lor posibile se pot asemenea determina dup[ o induc\ie minu\ioas[, de=i poate ar fi o munc[ netrebuitoare. Afar[ de aceasta s[ nu uit[m cum c[ ]n faza ce ne
cuprinde temporal[ =i trec[toare a p[m`ntului, formele se
mo=tenesc =i se perfec\ioneaz[ pe c`nd o reproducere analoag[
]n tot =i ]n parte am putea-o pretinde cu drept cuv`nt numai
atunci c`nd...
323
Mihai!
...f[r[ aceasta s-ar fi sf`r=it =i s-ar fi re]nnoit cu totul din
nou, dup[ ce ar fi parcurs toate procesele de forma\iune care
ne preced pe noi. Din certitudinea cum c[ at`t puterile =i
elementele c`t =i modurile lor de combina\ie se pot calcula
apriori =i rezuma ]ntr-un num[r rezult[ renumitul postulat c[
tot ce este posibil va fi. Concentr`nd a=adar via\a p[m`ntului
nostru ca individ planetar ]n icoana na=terii, traiului =i risipei
sale, vom avea ]n mare ceea ce este via\a omului, ]n mic un
trai individual de-o durat[ ]n raport tot at`t de scurt[ ca =i-a
fiec[ruia dintre noi. V[z`nd ]ns[ de pe forma\iunea sistemelor
dintr-o negur[ indiferen\iat[ o icoan[ a form[rii p[m`ntului
nostru =i din risipa vreunei planete aceea a pieirii lui suntem
siguri c[ o nou[ forma\iune aceea=i ]n form[ =i compozi\ie a
avut, are =i va avea loc ]ntotdeauna. Pe acest nou p[m`nt s-ar
repeta acelea=i procese ale vie\ii care s-au urmat pe al nostru,
]nc`t n-am avea nici un drept de-a-i disputa ]nt`ietatea, afar[
doar dac[ n-am voi s[ sus\inem identitatea masei de materie.
}ns[ aceast[ mas[ de materie nu decide asupra identit[\ii, nici
unui individ cosmic. Noi ]ns[ suntem numai formele unei
eterne treceri ale materiei primordiale =i precum dup[ Heraklit, noi nu ne putem cobor] de dou[ ori ]n unul =i acela=i
r`u...
Mihai!
tot nu mai suntem material vorbind nici ]ntr-un moment
unul, acela=i om. Cu un cuv`nt o form[ care reapare este
asemenea unui cuv`nt sau a unei cuget[ri reproducere una =i
aceea=i, abstrac\iune f[c`nd de la identitatea materiei ]n care
se prezint[. Dac[ num[rul elementelor =i a puterilor este cert,
atunci modurile lor de combinare este determinabil aprioriu =i
asupra m[rginirii ]n producerea de forme nu mai poate fi
]ndoial[, atunci formele ar fi nem[rginit de multe, c`nd elementele =i puterile din natur[ ar fi f[r[ num[r. Dar contrariul
fiind, aceste forme cu-o induc\iune sigur[ apriori determin324
Tu ai spus-o!
O cucoan[ care ]mi cere s[-i scriu o od[ pentru vreo
societate de binefacere.
Mihai, m`ine ai s[ mi-o zugr[ve=ti cu m[tase mai fin[
ca ]n ales[tura Mariei din Mangop.
O obsesie, Chibici, aceast[ Maria din Mangop...
Aproape...
Chibici, umbr[ credincioas[, se =terge ]n ]ntunericul bl`nd
argintat de lun[.
O fereastr[, o u=[. A dou[ fereastr[...
Tu?
Mihai!
Tu aici?
Veronica Micle ]=i ridic[ ochii din cartea deschis[ ]nainte-i =i
]i face semn, cu un gest de imperceptibil[ fine\e, s[ se apropie.
E Veronica din Prater? Cu ochii mari, umbri\i de gene
lungi, cu degete lungi pe care ning dantele? Cu buze chem`nd
=i ]n acela=i timp refuz`ndu-se s[rutului? Veronica Vreona
cu p[r de miere ars[ =i din\i albi pe care, c`nd cade aurul
l[mpii, ]n odaie se face ger =i se aude o muzic[ veche? Veronica Vanovea la Putna? Se ]ntreba, la Viena, dac[ frumuse\ea
ei i se va releva tot astfel, str[lucitoare, ]n \ara cu tei de
cear[, a Moldovei, =i ]n nop\i de ]nfrigurat[ speran\[ se vedea
merg`nd, m`n[ ]n m`n[, cu mica doamn[ Micle pe aleile
umbroase ale Copoului.
Veronica... Mihai n-are cum s[ =tie c[, ]nc[ ]nainte de-a-l
cunoa=te, Veronica, z[rindu-i chipul ]ntr-o fotografie, a compus pentru imaginea necunoscutului poet versuri sortite s[
r[m`n[ tainice:
Privindu-\i fa\a de farmec plin[,
Luci o raz[ ]n al meu s`n;
Crud[ fu ]ns[ a ei lumin[,
326
De-ar fi-n lume numai m`\e tot poet a= fi? Totuna: Mieun`nd
]n ode nalte, tragic miorl[ind un Garrick,
Ziua tologit ]n soare, p`ndind cozile de =oaric,
Noaptea-n pod, cerdac =i stre=ini heiniz`nd duios la lun[.
Filosof de-a= fi sim\irea-mi ar fi vecinic la aman!
}n prelegeri populare idealele le ap[r
+i junimei generoase, domni=oarelor ce scap[r,
Le ar[t c[ lumea vis e un vis sarb[d de motan.
Sau ca pop[ colo-n templu, ]nchinat fiin\ei, care
Dup[ chip =-asem[nare a creat m`\escul neam,
A= striga: o, mot[nime! mot[nime! Vai... Haram
De-al t[u suflet, mot[nime, nepostind postul cel mare.
Ah! Sunt printre voi de-aceia, care nu cred tabla legii.
Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul mot[nimei ]l desf[=ur[ nainte!
Ah! atei, nu tem ei iadul =-a lui Duhuri liliecii?
Anathema sit! S[-l scuipe oricare motan de treab[,
Nu vede\i ce-n\elepciune e-n f[ptura voastr[ chiar[?
O, motani f[r[ de suflet! La zg`riet el v-a dat ghear[
+i la tors v-a dat muste\e vre\i s[-l pip[i\i cu laba?
Ii! c[ ]n clondir se stinge c[pe\elul de lumin[!
Mo=ule, mergi de te culc[, nu vezi c[ s-a-ntunecat?
S[ vis[m favori =i aur, tu-n cotlon =i eu ]n pat.
De-a= putea s[ dorm ]ncalea. Somn, a g`ndului odin[.
O, acopere fiin\a-mi cu-a ta mut[ armonie,
Vino somn ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-nc[ cu m`\e =i cu pureci =i cu luna,
Or de nu cui ce-i aduce? Poezie s[r[cie!
330
15
Poveste=te, poveste=te, domnule Slavici!
Bucuros, domnule Maiorescu. S[ v[ vorbesc despre
Eminescu...
+i despre dumneata!
Am copil[rit, a= zice, fericit. Eram, al[turi cu o sor[
mai mare, singurul b[iat la p[rin\i, oameni cu stare, bine
=tiu\i ]n lumea lor =i lega\i prin rudenie sau prietenie cu =apte
sate din jur. Acas[, ochii tuturora erau ]ndrepta\i asupra
bunicului c[rbunar r[mas din timpul lui Bonaparte, om
trecut de =aptezeci de ani, care p[stra cu sfin\enie portul din
tinere\ile sale, p[r lung ]mpletit ]n coad[ =i prins ]n piepten de
baga, p[l[rie cam ]nalt[ =i cu boruri late, gherve de postav
m[sliniu cu pulpanele p`n[ la genunchi, b[\ lung cu m`ner de
argint, pantofi cu cataram[ mare. C`nd am ajuns la Viena,
primul meu g`nd a fost c[ ora=ul ]mi e cunoscut din istoriile
bunicului, tata b[tr`n. Care, ]ns[, nu v[zuse Viena. +i
Viena mi-a adus numai bucurie. M[ socotesc o natur[ fericit[. Dealtfel, Albanezul nu-mi spunea la ]nceputul cuno=tin\ei
noastre dec`t pas[re voioas[.
Albanezul?
Adic[ Eminescu...
Domnul Maiorescu e tot nedumerit.
La cursul lui Lorenz Stein economie na\ional[ m[
]nt`lneam regulat cu un t`n[r oache=, cu fa\a curat[ =i ras[
peste tot, cu un lung clab[\ b[n[\enesc peste pletele negre,
cu ochii mari, vis[tori =i av`nd, totdeauna, un z`mbet oarecum ironic pe buze. }l credeam albanez, sau chiar persian!
Mare mi-a fost uimirea v[z`ndu-l pe Albanez numai ]n compania studen\ilor rom`ni. L-am abordat am luat masa ]mpreun[ =i Albanezul mi s-a recomandat Mihai Eminescu.
331
332
la 150...
...Plus al 151-lea, necanoic...
...Crezi c[ Homer ]=i numerota c`nturile...
...cu cifre romane...
Ai umor azi, Ieni, ce-i cu tine? A=adar, m[ iart[ dac[
adesea te-am f[cut s[ crezi
c[ bmi-a= dori
a
c s[ fiu scriitor, bard
na\ional. +tii, m[ amuz[
stra=nic
\[ranii
care plesc[ie din
b
c
a
limb[ admirativ c`nd aud
c[ boierul cutare
e un brad cum
c
a
b
zic ei... Eu vreau at`ta
doar,
Ieni:
s[
nu
las necheltuit[
b
a
c
f[r`ma de =ans[ universal[
cu
care
m-au
investit
ursitoarele.
c
b
a
}n fiecare om se ]ncearc[ spiritul Universului, opintit, iar =i
a
b
c aceea=i
iar[=i, n[sc`nd o nou[ raz[ din
ap[. Oamenii sunt
]ntreb[ri pe care =i le pune spiritul Universului, prin tot ce
fac, ce tr[iesc, ei ]ncearc[ s[ fac[ mai pu\ine marile taine...
Dar Miradoniz?
Mihai ]=i ]ncheie brusc confesiunea, =i Slavici ]n\elege c[
nu se mai cade s[ st[ruie cu alte ]ntreb[ri. M`ine, Eminescu
p[r[se=te Viena pentru totdeauna poate =i ]nc[ ]nainte
de aprinsul l[mpilor cei doi prieteni sunt a=tepta\i, la o ]nt`lnire
final[, de ora=ul legendelor. Se vor sui poate ]n birja cu care
c[l[torea c`ndva Schubert, vor cina la hanul cu mese de lemn
(pe care zg`ria portative Beethoven), vor privi vitraliile catedralelor care aruncau c`ndva raze de aur =i albastru peste
clapele de clavecin la care c`nta micul Mozart.
Miradoniz?
Ea nu e cuprins[ ]nc[ ]n calculele combinative ale lui
Mihai, deprins de la o vreme s[ a=eze totul ]n ecua\ie. (De
pild[, rela\ia ]ntre cifrele conven\ional definite a, b, c:
339
17
Viena...
R[mas[ undeva, departe, ca o adev[rat[ mireas[ de titani,
alba, ]n iarn[, Vien[-Miradoniz...
Berlin...
Ani noi de studii, ]n care Eminescu n-a mai legat prietenii
ca ]n Viena-Miradoniz. Ani ]n care tot mai des a sim\it nevoia
s[-=i ]ncuie terfeloagele ]n lada de lemn =i s[ ia drumul casei.
A reg[sit Ia=ul Convorbirilor, al Junimii, =i al Veronic[iMiradoniz.
(Veronica, Vreona, Vanover.)
A reg[sit teii de cear[ ai parcurilor vechi.
(Voerna, Vnoera, Vanoer...)
Albastrul ]ntunecat al cerului, toamna. Gardurile albite de
neaua iernii. Cerdace suse cu st`lpi cresta\i =i ferestre scrise cu ger.
(Irena, Anorev, Anoniqua...)
Ia=ii domnului Maiorescu.
Ie=ii domnului Creang[. R[spopitul d[ruit cu geniul
pove=tilor, dulce amic ]n taifasuri lungi, udate cu Uricani
d[-l ro=u =i cu P`hne=ti s`nge de iepure. Creang[ cel
b[gat la r[cori de insisten\ele lui Mihai:
( Scrie, Creang[, scrie a=a cum ]mi poveste=ti mie, f[r[
un cuv`nt schimbat...
Dar scrisul e dichis boieresc, b[die Mihai!
+i tu e=ti un fel de boier!
340
Cum a=a?
Un boier al mitologiilor populare...
Ba, eu cred c[ fac ca bietul =oarece: nu ]ncape ]n bort[
=i-=i mai leag[ =i-o tivd[ de coad[. Dup[ ce n-am ]nv[\at carte,
ca oamenii, o =coal[ ]ntreag[, ca s[ ajung s[ mai pricep =i eu
ceva de pe lumea asta mare =i ]ncurcat[, dup[ ce nu =tiu =i eu
vreo limb[ str[in[ ca s[-mi deschid[ capul, s[ m-apuc acuma la
b[tr`ne\e, cal b[tr`n, s[ ]nv[\ a merge ]n buestru.)
De nedesp[r\it. Nu se poate altfel spune r[ut[ciosul
Panu Eminescu f[r[ Creang[ sau Creang[ f[r[ Eminescu.
Creang[, urs sp[=it, zdrahon cu inim[ bl`nd[, viclenit numai
la vorbe, ]ndr[gostit de fantasmele degajate ca un gaz aromitor din istorisirile lui Mihai, dar =i de sfintele bucate preg[tite
de Tinca, pe o vatr[ asediat[ de m`\e (Ti\a, Si\a, Florica,
Frusica, T`ca, Suru, Ghi\[, Todiric[, T[rcata, Fr[sina). Creang[, fl[m`nzil[ ]ntrem`ndu-se, dup[ o u=oar[ bolire, cu o
oal[ de g[lu=te f[cute cu p[sat de mei =i cu buc[\i de sl[nin[,
o g[in[ fript[ pe \igl[ de lemn =i undit[ cu mujdei de
usturoi, =i-o strachin[ cu pl[cinte poale-n br`u pe deasupra...
Se ]nt`lneau adesea atunci c`nd la Bolta rece armeanul Amiras devenea nesuferit pentru st[ruin\a cu care-=i pisa
clien\ii datornici la o c`rciumioar[ mic[-mic[, din S[r[rie,
nu mai mare ca o foaie de brustur, dup[ ]ncredin\area lui
Creang[.
*
Ajun de cr[ciun. Prin viforni\[ se aud clinchete de s[nii,
harapnicele =i buhaiele colind[torilor =i glasurile vizitiilor
]nt`rzia\i.
}n fa\a cr`=mei din S[r[rie, felinarul pare c[ st[ s[ cad[
ca un arbore fulgerat. O sanie se apropie prin fumul ninsorii
341
m[runte. Hangiul care i-a p`ndit, de dincolo de u=a cu clopo\el, le iese ]n ]nt`mpinare nea=tepta\ilor mu=terii.
Din sanie coboar[ mai ]nt`i Eminescu, cu capul descoperit,
]mbr[cat ]n haine de =iac negru. Viforul ]i r[v[=e=te p[rul,
dar el sur`de din\ii albi sclipesc ]n ninsoarea ]ntunec`nd
v[zduhul =i-=i ]ntinde m`inile spre leag[nul saniei. Ridic[
de subsuori o f[ptur[ ciudat[, ]ncoto=m[nat[ ]ntr-o uria=[
blan[ de vulpi. E Veronica. Mihai o ]nal\[ ]n aer, ]ntr-o clip[
lene=[, =i o a=az[, parc[ ezit`nd, pe treptele roase.
Bucuros de oaspe\i, Cazimire?
Cling! Cling! r[spunde, ]naintea gazdei, clopo\elul legat
cu lan\ug de aram[.
Bucuros, domnule poet. Ca totdeauna...
E pustie dugheana ta...
Pustie. Acum, oamenii se str`ng pe la casele lor, scot
vinul, dreg bucatele, p[zesc gura cuptorului.
Cr`=ma mai are o ]nc[pere rezervat[ vizitatorilor mai de
soi: paracliserul de la biserica de tabl[, un grefier de tribunal
=i, bine]n\eles, domnii poe\i. Veronica se a=az[ ]n fa\a sobei
cu plane lungi, v[ruite. Lumina fl[c[rilor ]i aure=te obrazul,
p[rul lung, aduc[tor de somn, buzele umede, ]ntredeschise.
Porunc[!
Mai ]nt`i ni=te butuci. S[ fie cald, Cazimire, =i ia cu
tine lampa asta afurisit[. Ad[-ne sfe=nice de lut, cu lum`n[ri...
Cazimir a disp[rut ca o n[luc[.
}n odaie nu mai lumineaz[ dec`t focul, gata s[ moar[, =i
g`tul alb, ve=nic ]nz[pezit ]n dantele, al Veronic[i. Dau o
lumin[ muzical[ =i degetele lungi, pe care poetul =i le zide=te
de pleoape:
La lumina unghiilor tale a= scrie o poem[ f[r[ cap[t,
Veronic[... Ai s[ m[ ier\i c[ te-am purtat prin ger?
Nu, nu te iert, fiindc[ sunt cea mai friguroas[ dintre
friguroase...
Ce cau\i tu aici, la miaz[noapte, unde ]nghea\[ vinul
342
346
CUPRINS
REFERIN|E CRITICE
}n configura\ia genera\iei tinere (din deceniile cinci-sa=e n. red.),
poetul Gheorghe Tomozei ocup[ un loc aparte. Extrem de laborios, ned`nd
]ns[ niciodat[ aceast[ senza\ie, autor a zece c[r\i de poezie, iat[-l acum
]nsum`ndu-=i selectiv activitatea tip[rit[ pe ]ntinsul a mai bine de un
deceniu de sus\inut[ =i inefabil[ poezie. [...] Parcurg Altar =i am
impresia c[ aici op\iunea nu este pentru limbaj =i pentru ]ncercarea de
a-i dep[=i media curent[, statistic constituit[, ci mai degrab[ ponderea
]nclin[ c[tre avatariile sentimentului =i lumii lui, nealienate de ins.
Spuneam c[ Gheorghe Tomozei ocup[ un loc aparte ]n genera\ia sa.
}ntr-adev[r, cred c[ nimeni ca el nu poate crea atmosfer[, cu o economie
de mijloace mai mare; =i nu e vorba de un sprijin ]n efectul lingvistic (]n
cazul acestei poezii, strict uzual), ci de unul ]n ordonarea obiectelor,
prin evocare, ]nvestite cu sentiment. [...]
Materia propriu-zis[ a c[r\ii, ]ns[, ]=i propune cu totul altceva, s[
alc[tuiasc[ o monografie a atmosferelor de dragoste, ]n dimensiunile
curente ale realului, refuz`ndu-=i divaga\ia fantezist[ (care de fapt =i
suprim[ atmosfera) =i infiltra\ia tezelor, sau a oric[rei forme de dogmatism ori de idei preconcepute. Singura receptivitate fa\[ de tonul
unui manierism, dar nu fa\[ de tonul unui manierism ]n genere, ci fa\[
de c`teva din ipostazele manierismului folosite ca obiect ]n parte cu
func\ia de declan=ator de cutare sau cutare tip de atmosfer[ evocat[. Nu
este vorba =i nici nu poate s[ fie vorba de mulare, Gheorghe Tomozei
este un poet profund original, versurile lui put`nd fi recunoscute imediat de c[tre cititorul pe poezie, ]n orice context; e vorba de un mod
special de a recepta culoarea local[ a unei atmosfere, nu prin lexicul
static, ci prin grupuri de lexic static, folosite ]n parte ca unitate lingvistic[. Astfel ]ntr-o Villonesc[ (poem de dat[ recent[) poetul recepteaz[
un ]ntreg ton villonesc, pentru a-l folosi ca pe o unitate dintr-o fraz[ al
c[rui ]n\eles este raportul dintre eu =i atmosfera obiectiv[ dat[, iar nu
atmosfera ]n sine. La fel =i tonul dintr-un poem scris ]n adolescen\[
Crama m`n[stireasc[, unde raportul dintre el =i atmosfer[ are acelea=i
348
350
Mugur =i al\ii au p[r[sit vechea formul[ =i au inventat alta mai apropiat[ de natura lor liric[ =i de spiritul genera\iei (]n noua ei configurare),
Gh. Tomozei s-a adaptat cu dificultate =i a r[mas, ]n esen\[, un singuratic. Prietenia de mai t`rziu cu Nichita St[nescu nu i-a modificat prea
mult stilul poetic, de=i unele schimb[ri (]ndeosebi ]n Ierbar de nervi,
1978, cartea lui cea mai bun[) se v[d: o intimizare, ]n primul r`nd, a
subiectului liric, o eliminare a epicului =i o reducere a elementului demonstrativ.
Poetul [...] are =i o rodnic[ activitate publicistic[. A redactat, la
]nceput, revista Arge= =i a ini\iat mai multe scrieri cu caracter memorialistic, ]ntre ele una despre Labi= =i alta, colectiv[, dedicat[ amintirii
lui Nichita St[nescu.[...] Tradi\ionalismul se vede de la ]nceput, mitul
apare mai greu =i r[m`ne de regul[ ]n stadiul de referin\[ poetic[, iar
modernitatea este o chestiune ce trebuie dovedit[. Un semn al ei ar
putea fi preocuparea pentru expresie (jocuri verbale, muzicalitate,
coresponden\e subtile, limbaj ]nc[rcat de vocabular vechi, pe scurt; un
estetism al caligrafiei, caracteristic[, adev[rat, pentru o parte a poeziei
moderne rom`ne=ti (Adrian Maniu este un exemplu).
}n afar[ de discu\ie este priceperea tehnic[ a lui Gheorghe Tomozei.
Primele poeme (Pas[rea albastr[, 1957) sunt ]n stilul Labi=: tumultul
atins al copil[riei, m[tasea ierbii, nop\ile de tain[ =i ivirea cerbilor sub
ploi de stele, poezie anecdotic[ [...], evoc[ri sentimentale =i pastorale ]n
stil Bolintineanu [...], ]n fine, medita\ii mai ingenioase ]n tradi\ia
preromantic[ a poeziei ruinelor [...].
Nota epic[ este dominant[, pu\ine versuri evadeaz[ ]ntr-o expresie
mai concentrat[ =i mai deta=at[ de eveniment [...]. Gheorghe Tomozei
evit[ confesiunea direct[ =i, c`nd introduce un element biografic ]n
poem, e vorba ]ntotdeauna de o biografie a genera\iei sau de biografia
universal[ a poetului. Abia mai t`rziu (}n Ierbar de nervi =i Amintiri
despre mine) renun\[ la acest lirism ]n travesti, cum ]l nume=te N.
Manolescu, =i introduce ]n poem biografia vie\ii interioare. O face, totu=i,
cu discre\ie =i, c`nd trece criza existen\ial[, poetul revine la himerele
lui. }n primele c[r\i (Steaua polar[, 1960; V`rsta s[rutului, 1963; Noapte
de echinox, 1964 etc.) el poetizeaz[ universul din afar[ =i se ascunde
dup[ marile simboluri lirice luate din c[r\i. Tot ce i se ]nt`mpl[ e de
354
[...].
E un mic colind realizat cu o ging[=ie care atinge zonele cele mai
fertile ale poeziei. Dealtfel Tomozei =tie s[ foloseasc[ st[rile limit[ =i
legendele atroce pentru a realiza, ca ]n Dintr-un r[zboi, tablouri halucinante [...]. Alt[dat[, schi\a poemului are un tu= chinezesc, sfumatura
inegalabil[ a h`rtiei de m[tase pe care sunt incrustate peisaje cu o peni\[
din must[\i de pe=te [...]. E o disperare decent[ ]n toate aceste versuri
c[rora li s-a pus c[lu=, pere\ii asud[ de disperare, dar nimeni nu strig[, se
sufer[ tacit ]n acest halou de t[cere care e universul poetic al lui Tomozei.
Hanul copiilor pare r[spunsul ]n vers la acele admirabile miniaturi muzicale cunoscute sub numele de Col\ul copiilor [...].
Nu e acela=i sunet delicat debussyan din Jimbos Lullaby sau din
Srnade la poupe? Arhitectura sonor[ a versului m[ farmec[ =i la= sf[tui pe Tomozei s[ ]nt`rzie ]n acest teritoriu familiar ]n care generozitatea lui tr[dat[ de cele ce scrie ar face minuni. Finalul poemului
m[ ]ndrept[\e=te la aceasta: +i ninge /din cer cu puii paserei flaminge,/
ninge cu icusari =i cu carboave. //Hanul se trage-n lut, fere=ti se sting/
=i-oglinzile lui/ Niciodat[ ning.../ Ecoul bacovian, bine filtrat, r[zbate
=i ]n splendidul poem Dintr-un septemvre [...].
[...] Dar impresia general[ l[sat[ de volumul Suav anapoda e bun[.
Iat[ ceva din Vin diligen\e, unde spiritul =oltic al poetului g[se=te frumoase rezonan\e [...]. Frumos este =i poemul care d[ titlul volumului,
unde aiureala aparent[ a versului, lejeritatea lui nu mai sup[r[ [...] dar
pe Tomozei ]l prefer ]n poemele ]n care s`ngele s[u d[ pe dinafar[ moartea,
unde triste\ea sa funciar[ =tie s[ scoat[ accente sublime...
*
Exist[ la Tomozei, ]nc[ de la debut, o acurate\e care totdeauna mia pl[cut, o sinceritate ]nc`ntat[ ]n fa\a vie\ii =i a actelor sale fundamentale, cuceritoare. Cochet`nd cu nichitismele din c`nd ]n c`nd, furat
de tenta\iile modernismului de ultim[ or[, poetul rezist[ totu=i =i
r[m`ne ]ntr-un univers al s[u, pur =i strig`nd de limpezime. Ici, colo
ecouri din Sorescu (O via\[ sau Ion Gheorghe (La feminin) =i chiar Emil
Botta (Teatru), bine ingurgita\i. Liniile directoare ]n lirica lui Tomozei
ar fi ale unei infantilit[\i extraordinare ca expresie, capabile de mari
efecte, ca ]n Cina cea de tain[ a copiilor [...]. Aici parabola infantil[
357
spune mai multe dec`t ar vrea unii s[ se ]n\eleag[ =i cea de-a doua
direc\ie, aceea a unui balcanism t`rziu, mim`nd un grai vetust, dar,
vai, at`t de frumos [...]. Paleta extraordinar[ a poetului, l[s`nd la o
parte caracterul omagial al poemului, poate s[ str[luceasc[ ]n versuri
deosebite. Lucrul e evident =i ]n alte locuri, cum ar fi ]n Frica [...]. O
und[ arghezian[ face ligamentele spre Pajerele marelui Mateiu (vezi
Boierul, c[ruia Arghezi ]i este tributar, sau Tr`ntorul, sau Anonimus
[...].
Aceast[ literatur[ de incertitudine geografic[ =i spiritual[, de caleidoscop, de magie a cuv`ntului ]n sine (]n care exceleaz[ oarecum Dimov)
este ilustrat[ la Tomozei =i de faimosul poem Coloniale [...].
Frumoase sunt =i poemele Halucinare =i Ma=in[rii romantice sau
Postumul. Iat[ un catren excep\ional din Sf`r=it de roman: Se fr`nge
p`inea cinei. O fric[ /geruie podelele peste care treci /=i geamul portretelor se despic[/ sub amintiri fluide =i reci. Sau aceast[ ter\in[ din
}ntoarcere ]ntr-un vers ]ntrerupt: }n c[limara mea /greierii/ ]=i fac cimitir elefan\esc. Sau finalul altui poem: Ca lacrima t`r`nd ]n ea datina /
ce na=te pl`nsul/ ca faraon ]ntr]nsul...
}n totalitate, volumul Misterul clepsidrei al lui Tomozei promite
foarte mult. Poetul se apropie vizibil de marile nume ale liricii noastre
actuale, ]n care nu b[tr`nii fac cele mai str[lucite exemple, c`t cei mai
tineri...
Dac[ printr-o mi=care ]ndr[znea\[ l-am ]ncorpora pe Arghezi cu unele poezii =i, mai ales, cu poezia sa scurt[ ]n capitolul Balcanici, Tomozei, care descinde =i el pe acest t[r`m pestri\ =i ]nc`nt[tor, =i-ar g[si
aici locul foarte bine. Dovezi suplimentare? Iat[ dou[ poeme, dac[ nu
trei, ]n care cel mai actual balcanic, Ion Gheorghe, poate fi recunoscut
cu u=urin\[ [...] sau un fragment din Aventura [...] sau Apocalipticul
iarmaroc [...].
Tot ce era numai gracil ]n Gheorghe Tomozei, tot ceea ce c`nta pe o
sub\ire coard[ de m[tase cap[t[ ]n volumul La lumina z[pezii rezonan\e
grave. Gavota gra\ioas[ devine somptuoas[ melodie, ]nc[rcat[ de esen\e,
de un regret mov. Cuvintele s-au c[ptu=it cu metale, sunetele nu mai
sunt numai turbur[toare, ele dor, ceva ame\itor a devenit ceva primejdios. Melancolia pe care mi-o imaginez ca pe o t`n[r[ Doamn[ trec`nd
cu o tren[ de frunze brumate de lacrimi dinspre Nic[ieri spre Niciunde,
358
362
363