Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi

de Camil Petrescu

Romanul a aprut n anul 1930. Despre elaborarea romanului, autorul nsui spune
c: A fost o ardere continu, mistuitoare, n care rndurile se chemau unele pe altele,
fr nici un fel de rgaz, sfrit dup luni i luni de trud a condeiului, odat cu cderea
ultimelor frunze n bltoacele ploilor de toamn, lsndu-l pe autor bolnav n pat pentru
mult vreme.
Criticul G. Clinescu, nelegnd cel mai profund noutatea romanului l
caracterizeaz drept o proz superioar.
Stri de contiin legate de rzboi i personaje de front, abia schiate n Ciclul
morii, sunt reluate, n dimensiuni mai ample, n romanul Ultima noapte de dragoste,
ntia noapte de rzboi, n care gsim precizarea c: drama rzboiului nu e numai
ameninarea continu a morii, mcelul i foamea, ct aceast permanent verificare
sufleteasc, acest continuu conflict al eului tu, care cunoate astfel ceea ce cunotea
ntr-un anumit fel. innd s ajung la maximum de veridicitate i autenticitate, C.
Petrescu sondeaz sistematic straturile profunde ale contiinei. Exprimarea adevrului,
fie el ct de crud, devine o norm moral fundamental.
Romanul este alctuit din dou cri aparent distincte. Prima carte cuprinde
monografia analitic a sentimentului geloziei, ca element psihic dominant n viaa
sufleteasc a lui tefan Gheorghidiu. Nu este o analiz de psihologie general, ci analiza
sentimentului trit de personaj n condiii date, cele ale unei societi cuprinse de febra
afacerilor prilejuite de pregtirea intrrii n rzboi i de participarea la rzboi. A doua
carte este propriu-zis jurnalul de campanie al autorului mprumutat eroului din roman.
Integrarea acestui jurnal n roman i-a schimbat caracterul de notri zilnice, documentare,
iar arta scriitorului i-a dat autenticitatea unei experiene dramatice, n care eroul a
dobndit nelesurile profunde ale vieii i soluiile juste ale chinurilor din contiina lui
stpnit de gelozie.
Cele dou cri se mbin ntr-o unitate de compoziie de larg viziune structural;
ele sunt dou pri care se altur cronologic, sudura lor nu este o juxtapunere, ci o
sudur organic n care problema primei pri se rezolv prin experiena din a doua
carte, ca un triumf moral al personajului principal.
Aceast unitate compoziional o relev i titlul romanului, care subliniaz c ultima
noapte de dragoste este i ntia noapte de rzboi. E noaptea punctului de sudur care
unific consubstanial cele dou pri.
Aadar n structura romanului distingem dou nervuri fundamentale: una social i
una psihologic i ele aparin celor dou planuri: unul subiectiv care vizeaz descrierea
monografic a unei iubiri, n toate fazele ei, de genez, de stabilizare i de acord al
afectului cu spiritul la cote superioare i de declin, i un plan obiectiv care vizeaz

fundamentul pe care se desfoar o lume, un ntreg univers n care se consum

experiene. Cele dou planuri se dezvolt paralel i uneori se i interfereaz.
n planul subiectiv ca i la Proust, memoria renvie ntmplri trecute, dar la Camil
Petrescu contiina selecioneaz acele fapte care vor contribui la dezvluirea
adevrului. Retrirea explic i sistematizeaz fapte care vor conduce la opiunea final.
Eroul principal, tefan Gheorghidiu, se aseamn cu eroii lui Stendhal, pentru c i
acesta i nzestra personajele cu energie, virilitate i loialitate.
n contiina sa se deruleaz, ntr-o rememorare dramatic, viaa lui interioar,
supus unei autoanalize, pentru a discerne adevrul iubirii lui. E o iubire pur, ideal i
absolut care este ptat de infidelitatea soiei sale Ela?
tefan Gheorghidiu se cstorise cu Ela din dragoste, - el student la Filozofie, ea
student la Litere - o dragoste care aducea n viaa lui de student srac unica bogie
spiritual pe care o nzuia. Dar o motenire neateptat, lsat lui de Tache
Gheorghidiu, unchiul su foarte bogat, i transform viaa. Atras n lumea marii
burghezii, Ela se adapteaz la morala acesteia. Noua sa condiie social o conduce la
mondenitate i cochetrie erotic. Dragostea pentru soul ei cade n conformism
conjugal, folosit cu iscusin ca s se apere. n psihologia lui tefan Gheorghidiu
explodeaz gelozia; sentimentul devine exclusiv dominant i-l tortureaz. De la nevoia
de dragoste absolut la gelozia chinuitoare - iat procesul sufletesc al lui Gheorghidiu.
Analiza psihologic, pe care o urmrete autorul, atinge profunzimi neexplorate i
ea poart amprenta autenticitii, pentru c este o introspecie ascuit a personajului.
De fapt, gelozia lui tefan Gheorghidiu apare ca o alt fa, n fond fireasc, a
intensitii sentimentului su de dragoste, a setei sale dup dragostea absolut.
Interesant pentru analiza sentimentului este episodul excursiei la Odobeti, organizat
de Anioara, care avea mania excursiilor n band. Femeia de lume, Ela, face n aa
fel nct s-l aib alturi n main pe G., dansatorul abia cunoscut cu dou sptmni
nainte. Gndurile lui Gheorghidiu devin amare, i sufletul lui ncepe s fiarb nbuit.
Excursia astfel devine o tortur pentru Gheorghidiu. Fiecare gest al soiei sale lua
proporii de cataclism al geloziei n contiina lui.
Desprirea a devenit iminent, altfel risca desfiinarea lui ca personalitate. A fost o
desprire chinuitoare, cu cutri ndelungi, cu momente de nepsri pariale, cu intenii
de mpcare, cu hotrri ntrerupte, cu aruncri orbeti n mocirle instinctuale pentru a
se rzbuna. Noua lui experien nu-i scoate din suflet totui dragostea pentru Ela; ea
devenise parte component, din fiina lui. mpcarea a fost o beie de dureri amare,
transformat n bucurii tari, cum se schimb drojdiile zctorilor n alcool. Totul,
trecutul mi aprea acum clar, mai ales dup noi explicaii, mai ales dup fericirea ei,
acum nestpnit.
Dar fericirea e scurt: concentrat la Dmbovicioara, Gheorghidiu i-aduce soia la
Cmpulung ca s-i fie mai aproape. Aici triete ns ultima noapte de dragoste
zvrcolindu-se din nou n apele tulburi, ale geloziei. ncepe ns ntia noapte de
rzboi. C. Petrescu a transpus n paginile romanului, rzboiul autentic, concret, fr

idealizare romantic i fr grotescul naturalist, rzboiul crud i inutil, blamat de cei

care l duc efectiv, exploatat de cei care l provoac. Scenele prezentate sunt de un
profund realism i ele par a fi notate la faa locului. Strile sufleteti ce preced prima
lupt denot o prospeime rscolitoare. Pe front, se ntretaie ordine contradictorii,
tragicul ntlnindu-se cu absurdul; eroismul alterneaz cu panica. mpreun cu oamenii
din plutonul su, t. Gheorghidiu, n retragerea din Transilvania, trebuie s asigure
retragerea batalionului, iar acesta a diviziei. Dar tirul artileriei dumane rstoarn planul
retragerii organizate. Capitolul Ne-a acoperit pmntul lui Dumnezeu nregistreaz
situaii dramatice, fiind o ilustrare excepional, de nalt realizare artistic, a unei
psihologii a groazei i a panicii. Cu aceast experien tragic, la care se adaug altele,
ulterior, t. Gheorghidiu acumuleaz o cunoatere exact a rzboiului i a realitii n
general, nct contiina lui se limpezete de frmntrile minore care i umpluser
sufletul de veninul geloziei. napoiat acas dup zilele de spital, n care i-a vindecat
rana dobndit n rzboi, t. Gheorghidiu este cuprins de o linite caracteristic. Un
bilet anonim i dezvluie c nevast-sa l neal cu un individ Grigoriade, care e la
cenzur, vezi bine. Cnd aceasta vine acas, i arat scrisoarea zmbind. La
protestele i explicaiile ei cu platitudini nclecate, i spune cu acelai zmbet
binevoitor :- Ascult, fat drag, ce-ai zice tu dac ne-am despri?.
A doua zi se mut la hotel i-i las absolut tot ce e n cas, de la obiecte de pre, la
cri... de la lucruri personale, la amintiri. Adic tot trecutul.
Cel de-al doilea plan constituie fundalul pe care se desfoar drama lui tefan
Gheorghidiu, fundal concentrat pe dou realiti: motenirea i rzboiul. Apoi
motenirea genereaz conflictul cu o seam de personaje: mai nti cu familia. Apoi la
masa de la unchiul Tache, l va nfrunta pe btrnul avar i pe Nae Gheorghidiu, ntr-o
scem i decor balzacian, prin descrierea interiorului casei din strada Dionisie: cas
veche, mare ct o cazarm. Unchiul Tache este i el un personaj balzacian: ursuz, avar,
btrn. Locuia ntr-o singur camer, care-i servea de sufragerie, birou, dormitor. Un alt
personaj balzacian, doar schitat, pe care Gheorghidiu reuete s-l cunoasc tot datorit
motenirii, este Vasilescu Lumnraru, milionarul analfabet.
O lume de negustori i nfieaz lui Gheorghidiu viaa ca pe un imens hipodrom, n
care toi joac la ntmplare i ctig la ntmplare.
Personaj balzacian este i Nae Gheorghidiu, mbogit prin zestre, ahtiat de a face
ct mai mult avere, un Stnic Raiu ajuns n stadiul de a fi considerat unul din cei
mai detepi i mai periculoi oameni din ara romneasc. mprejurrile motenirii i-o
dezvluie pentru prima dat pe Ela ntr-o alt lumin. Intervenia acesteia i-o releveaz
vulgar.
Problema rzboiului, a intrrii n rzboi, apare, n prima parte a crii, n gura
proprietarului, a avocatului, ltrtor i demagog. Problema rzboiului este dezbtut n
tren, la Camer, n ziarele vremii, Discuia din tren, ca i cele de la Camer, renvie
spiritul lui Caragiale att prin personaje ct i prin atmosfer.

n prima parte a crii, problema rzboiului este dezbtut astfel, nct s justifice
psihologic numeroasele motive i detalii care vor interveni n jurnalul de front, cum a
fost considerat cea de-a doua parte.
Subiectul romanului analizeaz deci ascuit tema csniciei nerealizate, devenit
calvar pentru cei doi soi care, neputnd comunica n mod esenial, triesc ntr-un climat
de suspiciune, gelozie i minciun. Este o poveste de dragoste cu accese dramatice de
gelozie, interpolat n povestea, trit aievea, a unui fragment din primul rzboi
mondial. Tragismul rzboiului schimb optica eroului asupra lumii i a sensurilor ei.
Personajele. Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat, n primul
rnd, numai de probleme de contiin. Este un intelectual fin, care i-a fcut din
speculaiile filozofice mediul fundamental n care se mic cu dexteritate. Faptul acesta
i d o putere spiritual superioar, pe care o dorete unic i netulburat. Este, propriuzis, o izolare de viaa trepidant a complicaiilor sociale, o evadare ntr-o lume n care
domin numai spiritul filozofic, cu puterea lui de a gndi o alt ornduial. n aceast
lume vrea s-o ridice i pe soia sa pentru a tri o dragoste eliberat de contigentele
comune ale vieii sociale, o dragoste care s fie numai a lor, numai a lui. Pasiunea lui St.
Gheorghidiu izvorte dintr-o metafizic a iubirii pure i absolute care spiritualizeaz
actul erotic i acesta este i izvorul geloziei sale, care l fac s se zbat ntre certitudini
i ndoieli.
tefan Gheorghidiu este, cu toate acestea, un lucid. Sub luciditatea contiinei sale,
ca sub o lup, sunt examinate i faptele Elei, i frmntrile din contiina sa. Singurul
adevr pe care l tie, este c o iubete pe Ela; aceast iubire i d comarul geloziei,
dei neag c ar fi gelos. Cnd certitudinile sale l apropie de adevr i hotrte
desprirea, o face totui sub rezerva unui ndoieli; este motivul ce va determina
mpcarea ulterioar, dar i motivul care, spulberndu-se, va pecetlui definitiva
desprire.
i-a cunoscut t. Gheorghidiu soia, n esena feminitii sale? Desigur. Dar a socotit
c o poate aduce n sfera unei puriti a iubirii, care s nfrng obinuitul, comunul, din
relaiile sociale curente. Soia sa ns a rmas nuntrul acestor relaii, adaptndu-se
perfect.
Pe t. Gheorghidiu motenirea ns nu l-a integrat n societatea burghez a timpului
su, ca pe soia sa; a rmas un neadaptat, un inadaptat superior pentru c revolta lui
izvorte din setea de cunoatere i din credina c nu exist salvare fr curajul
adevrului. Este, deci, t.Gheorghidiu un nvins? Este un nvins n cadrul societii
burgheze pe care o detest i deasupra creia se ridic. Dar el se desparte de soia sa- i
implicit de anturajul acesteia - lsndu-i tot trecutul. Face acesta cu convingerea c
nu poate aparine unei asemenea lumi. Moralicete, eroul nu este un nvins. El a nvins
sentimentul geloziei, care l dezumanizeaz; i-a nimicit dimensiunile, pe care le socotea
enorme; a pus ntr-un raport just frmntrile din contiin cu frmntrile obiective
ale vieii sociale, cele din urm cntrind mai greu n balana contiinei. ntr-un cuvnt
i-a nvins trecutul i i-a salvat astfel personalitatea moral.

Ela, soia lui Gheorghidiu, nu nelege valoarea moral a acestuia. Este o instinctiv
pentru care dragostea este un joc de societate, n condiiile prielnice ale bogiei
materiale. Nu sensul dragostei soului ei o intereseaz, n fond, ci averea acestuia, ca
platform pentru cochetria ei erotic. Luxul n care triete trebuie s aib pentru ea un
atribut sinequa nou: infidelitatea. t. Gheorghidiu i dezvluie lcomia i vulgaritatea i i
le alimenteaz lsndu-i cu mrinimie i dispre suveran, o bun parte din avere. n
gestul lui e o rzbunare, dar i o eliberare moral.
Tnase- Vasilescu- Lumnraru i Nae Gheorghidiu sunt personaje prin crearea
crora Camil Petrescu prsete problemele de contiin, rmnnd n planul social.
Observaia subtil i exact relev tablouri demne de o larg fresc social. Lumnraru
l concureaz pe Nae Gheorghidiu la cumprarea unei fabrici de metalurgie, iar Nae
Gheorghidiu. printr-o stratagem bancar, l anihileaz pe Lumnraru i-l scoate din
concuren, umilindu-l. Asociaia lor, este o asociaie banditeasc, pus sub egida
deteptciunii politice a lui Gheorghidiu. n curnd devin rechini ai rzboiului, fcnd
afaceri necurate cu dumanul, n defavoarea rii. Cei doi asociai sunt tipuri balzaciene,
pe care ns a utorul nu le dezvolt pn la capt, dar le reia n romanul Patul lui
Procust.
CARACTERIZARE STEFAN GHEORGHIDIU
Stefan Gheorgidiu face parte din familia personajelor lui Camil, fiind si el un intelectual orgolios,
interiorizat, un spirit lucid si absolutizant. Stefan Gheorgidiu aplica absolutul iuburii, cunoasterii
oamenilor din jurul sau. Acestia nu corespund exigentelor sale si rezulta drame ale incompabilitatii
ntre: el si Ela, el si societatea mondena, el si realitatea tragica a frontului.
Traind o profunda drama a cunoasterii, Gheorgidiu descopera caracterul relativ al sentimentelor
umane. El aspirase la o simbioza sentimentala, vaznd n iubire un sentiment unic, irepetabil:
Simteam ca femeia aceasta era a mea n exemplar unic, asa ca eul meu, ca mama mea, ca ne
ntlnisem de la nceputul lumii, peste toate devenirile amndoi si vrem sa pierim la fel amndoi.
Spirit lucid, inflexibil, personajul traieste profund drama incertitudinii (nesiguranta) (l chinuie mai mult
ca nu stie adevarul), a geloziei chinuitoare. Neputincios asista la tranformarea femeii iubite: dintr-o
tnara sensibila, atragatoare, ntr-o femeie avida de ban, de lux si de distractii: Vedeam cum femeia
mea se nstraina de zii si zii n toate preocuparile si admiratiile ei, de mine. Suflet hipersensibil,
Gheorgidiu sufera din cauza schimbarii Elei, osciland dramatic ntre speranta, tandrete, dispret, chiar
ura. ncearca sa se comporte la fel, chinuind-o pe Ela cu banuierile si reprosurile lui. ncearca si
razbunari penibile ca de exemplu: o nlocuieste pe Ela cu alta femeie. n sfrsit crede ntr-o ultima
iluzie: chemat de Ela el traieste frenezia viitoarei ntlniri la care descopera profund dezamagit ca
sotia l-a chemat pentru a-si asigura viitorul printr-o donatie.
Dupa discutiile cu colonelul la ntoarcerea la front, Gheorgidiu traieste deziluzia toatala. Experienta
dramatica a frontului, i aduce adevarata vindecare sufleteasca. Suferinta personajului provine din
faptul ca el este un inadaptat pe plan social si sentimental, din faptul ca se raporteaza mereu la o
ierarhie spirituala si nu una sociala, bazata pe avere si bani, ca ceilati din jurul sau. Alaturi de drama
intima, Gheorgidiu mai sufera si drama omului superior, dominat pe plan social de indivizi inferiori.
Exigentele personajului sunt absolute, pentru ca n fond viata este alctuita dintr-o suma de mici
compromisuri, care i fac acceptabila. n fond personajul trece prin doua procese opuse: unul de
mistificare, mai exact de automistificare si unul de demistificare.
Din roman aflam numai varianta lui Gheoghidiu care este subiectiva. Elei nu i se ofera aceasta
posibilitate. Si n acest roman exista tehnica perspectivista, desii n mai mica masura dect n Patul lui
Procust. Astfel toate framntarile lui Gheoghidiu pot fi puse pe seama inclinatiei sale recunoscute spre
exagerare. n ai doilea rand personajul este contradictoriu: pe de o parte i cere femeii iubite
inteligenta, pe de alta parte l deranjeaza orice manifestare de ndependenta sau de maturitate, care
devin incomode pentru orgoliul barbatului.

Ignoranta fermectoare a femeii place barbatului: Asa o doream razbratind fermector, lacoma
pachetele de la bacamie. Barbatul si etaleaza superioritatea n lectia de filozofie. Idealul lui
Gheoghidiu este egoist si acapator. Cnd Ela intervine ntr-o discutie de familie Gheoghidiu observa:
cu un fel fe maturitate care ma jignea oarecum. Intelctualul obsedat de lumea ideilor pretinde femeii
o pasivitate de obiect de lux: As fii vrut-o mereu femenina, deasupra discutiilor aceea vulgare,
plapnda si avnd nevoie sa fie ea protejata, nu sa intervina att de energic, interesata. Ela din
aceasta perspectiva ar trebuii sa dovedeasca supunere, dociditate continund sa fie un spectacol
minunat. Feminitatea ar nsemna n aceasta varianta o poarta amorfa n minile barbatului. Din
momentul n care se declanseaza criza sufleteasca, paginea se ncarca de note negative privind
transformarea fizica a femeii si lipsita de intelectualitate.
n razboi Gheoghidiu participa la o experienta colectiva din dorinta de a nu se simtii inferior generatii
sale: N-asi vrea sa exista pe lume o experienta definitiva de la care sa lipsesc. n razboi Gheoghidiu si
reconstituie atitudinea fata de lume, fata de Ela, fata de sine nsusi. Drama sa individuala i se pare
minora comarativa cu drama colectiva. Pe front el descopera sentimentul solidalitatii umane n
suferinta. Astfel referindu-se la prietenia cu Orsican, Gheoghidiu noteaza ntre noi e o prietenie
definitiva, ca viata si ca moartea. Revenind de pe front, Gheoghidiu l viziteaza la spital pe fostul sau
camarad de lupta Nicolae Zamfir. Despartirea de Ela nu mai produce nici o suferinta: n ambele
experiente (iubire si razboi) personajul traieste niste revelatii dureroase, descoperind contrastul dintre
imaginile preexistente (teoretice) si propriile imagini rezultata din experienta directa. Drama razboiului
nu e numai amenintarea continua a mortii, macelul si foamea, ct aceasta permanenta verificare
sufleteasca, acest continuu conflict al eului sau care cunoaste altfel ceea ce cunoaste ntr-un anumit
fel.
La capatul acestor experiente, al unor dureroase clarificari interioare, Stefan Gheoghidiu nu este un
nvins, pentru ca revansa sa este n spirit. El adepasit niste experiente care l-au marcat profund, dar
si pastreaza disponibilitatea pentru noi experinete. Drama sentimentala nu se rezolva n drama
colectiva, ci se anuleaza.

Prezentarea razboiului

Partea a doua a romanului este un jurnal de front, scris din perspectiva participantului direct la prima
conflagratie mondiala. Ca si n cazul iubirii si acum se confrunta doua imagini total diferite despre
aceeasi realitate: prima cuprinznd ceea ce personajul cunostea nainte de la altii, cnd spera chiar
ntr-o afirmare de sine, acoperita de glorie, de eroism; imaginea a doua rezulta din cunoasterea
proprie, directa, personala prin care razboiul i se dezvaluie ca un fenomen tragic, absurd, irational,
care aniliheaza personalitatea umana. nca de la nceputul romanului Gheoghidiu retine mistificarea
adevarului de ctre oficialitati, de ctre gazete, si politicieni. Ajuns pe front el descopera o realitate
tragica, total opusa limbajului bombastic, demagogic din presa si din parlament. Astfel fortificatiile de
care s-a facut de atatea caz sunt ca si inexistente. Ordinele se contrazic; unii superiori dovedesc o
nepricepere tactica incredibila. Lupta n sine nu are nimic eroic.
Referindu-se la prezentarea razboiului, Gheoghidiu se detaseaza att de idealizarea luptelor, ct si de
exagerarea grozaviilor razboiului care falsifica adevarul: Cartile care exagereaza masacrele sunt tot
att de dusman ale adevarului, ct si cele care idealizeaza luptele. Discutia din tren cu Predescu
dezvaluie mistificarea adevarului si lipsa de responsibilitate a oamenilor politici, care sustineau ca
armata romna este capabila sa cstige razboiul fara tunuri, fara mitariere, fara cartuse numai prin
moral. Contributia lui Camil n proza de razboi este remarcabila prin imaginea nefalsificata a razboiului
lipsita de eroismul de parada, de orice exaltare nepotrivita.
Gheoghidiu este preocupat nu att de prezentarea luptelor, ct mai ales de surprinderea realitatii
interioare, a starii sufletesti, a participantilor razboiului. Semnificative sunt n acest sens paginile care
noteaza starea sufleteasca a lui Gheoghidiu nainte de a intra n lupta: este un moment al ntrebarilor
chinuitoare, al incertitudinii. Proximitatea mortii esentializeaza gndurile personajului: el nu mai are
timp sa se gdeasca la framntarile sale intime, pentru esential devine instinctul de supravietuire. El
nu are timp nici pentru speculatii filozofice; este preocupat exclusiv de problema fundamentala a vietii
si a mortii. Camil Petrescu surprinde depersonalizare individului (pierderea individualizarii) anonimarea

lui n masa combardantilor confruntati cu mizeria, caosul, spaima de moarte. n aceste conditii
personajul descopera valoarea prieteniei, a solidaritatii n suferinta cu ceilalti. nstrainarea de familie,
de femeia iubita sunt nlociute n partea doua printr-o adevarata terapie a ntelegerii si apropierii
umane: Asi devasta un muzeu, asi jefui o biserica, pentru cei pe care-i vad cu ochii lor frumosi si
credinciosi de chini osnditi lnga mine.;caci oamenii acestia, convoi cu mine, camarazii mei, sunt
singurul spirit acum pe lume, pentru mine si orice gest a lor ma nduioseaza ca gestrurile unui copil
drag.- Suntem morti de foame si de sete. - Vreau sa provoc admiratia sfioasa a camarazilor, singurii
care exista acum real pentru mine, caci tot restul lumii e numai teoretic.
Cel mai semnificativ capitol pentru prezentarea razboiului este Neacoperit pamntul lui Dumnezeu.
Capitolul cuprinde trei momente esentiale: discutia dintre ofiterii naintea luptei; al doilea moment
prezinta retragerea armatei din fata inamicului, si este realizat vizual si auditiv; al treilea moment
surprinde imaginea unui om care merge nca dupa ce i s-a retezat capul.
Camil Petrescu reuseste sa foloseasca un limbaj plastic, pentru a fixa ecoul interior puternic al
fenomenului exterior: Ne prabusim Nervii plesnesc, pamntul si cercul se despica, sufletul a iesit din
trup ca sa revina imediat, ca sa vedem ca am scapatdeasupra ta ntaia explozie ti sparge urechile,
te nauceste, a doua te acopera de pamnt animalic oamenii se strngunii langa altiinu mai e nimic
omenesc n noi
Gheoghidiu este preocupat de ecoul interior pe planul constientei. El mbina notatia rapida de jurnal cu
introspectia, dar de data aceasta ea este mult mai redusa dect n prima parte. Din aceste pagine se
desprinde idea ca razboiul este drama personalitatii. n acest sens paginile redau tramatismul moaral
al soldatului, pe care nu-l ajuta nici lozincile din presa, nici discursurile parlamentarilor: La orice atac
nu se pornea cu discursuri, soldatii nu chinuiau de bucurie cnd primeau ordin de lupta. Si pe front
Gheoghidiu ramne intelectualul lucid si sensibil, strain de demagogia patriotarda a politicienilor. El nu
ramne un simplu observator, ci traieste intens o experienta asumata (acceptata) si consumata total.
Si n aceasta parte constiinta personajului este interogativa. Daca n prima parte ntrebarile obsedante
vizau aflarea adevarului, daca Ela nseala sau nu, n partea a doua ntrebarile se refera la razboi ca
experienta adevarata, la absurditatea suferintei si a mortii la posibilitatea supravietuirii. Descrierea
luptei propriu zise se realizeaza printr-o aglomerare de verbe, prin imagini vizuale, prin folosirea
timpului prezent si a persoanei ntai: nervii plesnesc, sufletele rupte, coborm speriati, mprastiatii, nu
ndraznim sa dezlipim obrazul de pamnt, ne aruncam jos.
Introspectia: nu pot gndii nimic; creierul parca mi s-a zemuit (strors), nervii de atta ncordare s-au
rupt ca niste sfori putrede; numai mi dau seama daca oamenii au obrazurile murdare de pamnt, sau
de funingime
Romancierul trece de la persoana nti plural, al colectivitatii, notatia interioara, la persoana nti
singular. Sentimentul dominat este cel de groaza. Oamenii evoluieaza de la depersonalizare pna la
animalitate. Imaginea este apocaliptica. Sentimentele sunt de groaza, de lasitate sau de solidalitate.
Frazele sunt alctuite din propozitii scurte, principale. Imagini auditive: trasnete de obuze prabusesc;
exploziile se succed; suierand groaznice ca ceva sarpe de fier; exploziile ca prabusiri de locomotive mi
nfig cu lovituri de baros cuie n timane si cutite n maduva spinarii; o explozie de obuze e ca o ciocnire
de trenuri. Drama lui Gheoghidiu se consuma pe fundalul unui societati mediocre, animata de scopuri
meschine (necinstite). Romancierul realizeaza imaginea de ansablu unei societati dominate de
instinctul de parvenire. n prezentarea acestui societati romancierul face concesii metodelor clasice,
traditionale: ntlnim adevarate personaje caracter - batrnul avar Tache, afaceristul si politicianul Nae
Gheoghidiu, milionarul analfabet Vaisile Lumnaru, mondenul Grigoriade. Nae este tipul afaceristului
n stare de orice, pentru a-si marii veniturile. Lipsit de orice moral vinde arama nemtilor, cu care tara
va intra n razboi. Abil politician este n relatii bune si cu guvernul si cu opozitie. Stie sa faca avare, sa
faca bani, manifestnd un dispret profund pentru cultura: Cu filozofia dumitale nu faci doi bani. Cu
Kant, ala al dumitale, si cu Schopenhauer nu faci n afaceri nici o brnza. Eu sunt mai destept de ei
cnd e vorba de parale.