nva s caui lumina n ntunericul acestei

lumi
Vei fi ispitit s te ntrebi dac mai are rost s continui a merge pe o Cale pe care nimeni
nu mai vrea s mearg; vei simi c te sufoc gndul de a prsi ceea ce poate abia ai
nceput, de a te lepda de Domnul chiar nainte de a-L fi cunoscut. Dar tu s nu te sim i
singur niciodat, nici mcar o clip s nu crezi c n fa a ispitelor ce inevitabil se vor
ridica mpotriv, tu eti singur. Un singur lucru poate s-l fac omul absolut singur: s
pctuiasc. Orice altceva are mpreun lucrtor pe Iisus Hristos, pn i ezitarea
noastr, incertitudinea noastr n faa unei Dragoste ce mbrieaz totul. Dumnezeu
nu ispitete, ci doar invit; tie c Se lovete des de nepsare sau de un refuz dur, dar
totui invit. nva s accepi, nva s ai rbdare, nva s cau i lumina n
ntunericul acestei lumi. Pe zi ce trece va fi tot mai dificil, cci nrirea va cuprinde pe tot
mai muli; nu mai avem nici mcar nelepciunea btrnilor sau puritatea ngereasc a
copiilor.
Muli sfini din vremurile trecute ar fi dorit s triasc n vremea noastr ca s se
nevoiasc, ca s rabde ispitele ce le suferim noi! Dar dac tu ai fost adus pe lume exact n
acest timp, nseamn c poi rbda tot ceea ce se ntmpl n jurul tu. Vezi bine c
puinii sfini ce-i mai avem sunt chemai n ceruri de Dumnezeu; rmnem tot mai
singuri, tot mai predispui pcatului. Dar atta timp ct ne mai putem ruga, ct nc mai
avem Liturghie, ct nc mai putem iubi i ierta, ct nc mai putem fi boga i n fericire
i linite sufleteasc n tot acest timp nu are rost s fim triti, s ne pierdem frma de
credin pe care o mai avem. Dumnezeu nu i uit prietenii Si, nu i uit slugile Sale.
(Monahul Neofit, Rugciuni ctre tineri, Editura Credina strmoeasc, 2005, pp.
240-241)