PERIPRAVA

Catalin Ropala
Memorial din gulagul romnesc
Cei care au citit acest "Curriculum Vitae" n manuscris au considerat c este prea detaliat,
consum aproape 800 pagini i deci, din motive financiare, nu poate fi publicat "n extenso".
Mi s-a sugerat s scriu numai amintiri privind perioadele privative de libertate. Aa s-a
nscut acest volum redus la stricta realitate a activittii legionare i se va intitula
PERIPRAVA. Memorial din gulagul romnesc.
Dedic aceast lucrare camarazilor, prietenilor i, in genere, tuturor celor apropiati mie,
care cunosc prea putin din ntmplrile perioadelor cnd nu am fost printre ei.
De asemenea, nchin rndurile care urmeaz fiului meu Dan, cruia destinul s nu-i
rezerve ncercrile prin care am trecut eu.
Ct privete sotia mea Tuky, s fie ncredintat c fr sprijinul ei direct i permanent nu
a fi putut realiza cu bine amintirile mele.
Tin s multumesc n mod deosebit ocazionalelor" mele secretare" crora le-am dictat
amintirile, printre care se gsesc Graziella, Maria, Athena, Ruri i Simina.
Cuvnt nainte
De obicei se recurge la o tert persoan spre a prezenta o lucrare; n ceea ce m privete,
ntruct drumul sinuos pe care l-am parcurs n perioadele privative de libertate sunt
cunoscute numai de mine, gsesc necesar ca prezentarea s fie fcut chiar de autor.
Dintru nceput tin s precizez c nu fac parte din cohorta nesfrit a celor care recurgnd
la radio, televiziune sau pres urmresc s-si fac recalm ori caut a se impune cititorilor.
Gsesc c cei care au avut de suferit efectiv n aceti cincizeci de ani de opresiune politic
trebuie s rmn modeti i decenti in relatrile lor, cu singura conditie a nu se abate de la
adevr.
Nu am ncercat s relatez ntmplri dureroase din punct de vedere fizic, ct i moral,
fiindc rmn la prerea mea c adevrul relatat aa cum s-a petrecut are tendinta de a fi
crezut foarte putin; de aceea, in descrierea perioadelor cud am fcut parte dintre cei care au
petrecut anii dup srme, povestirea mea are cteodat o viziune contradictorie, paradoxal
chiar, fiindc din toti cei ce ne-au oprimat s-au gsit i oameni de bine, instrumente n mna
potentatilor sau a tortionarilor.
Multumesc bunului Dumnezeu c m-a tinut deoparte de infernul Piteti sau Gherla i, n
genere c mi-a rezervat favoarea de a trece prin coloniile de munc fr a suferi obsesia
regimului celor din nchisori.
Am fost toat viata un om care a trit n mijlocul naturii, cruia i-a plcut libertatea i a
luptat pentru ea, astfel c, ntr-o celul a fi fost de-a dreptul sufocat.
Iari trebuie s recunosc cu toat sinceritatea c nu pot s-mi dau seama care ar fi fost
evolutia mea dac destinul m-ar fi aruncat in rndul celor care au fost transformati in
adevrate zdrente umane, sau dac mcar a fi supravietuit groaznicului tratament la care au
fost supui cei prezenti in aceste focare de distrugere; de aceea gsesc c pentru rarii
supravietuitori care au trecut prin aceste grele ncercri nu trebuie s avem dect un
sentiment de intelegere si de mil cretineasc, evitnd a le aminti aceste cderi din viata lor.
n decursul anilor s-au scris i s-au tiprit foarte multe lucrri care s-au referit la viata
propriu-zis din nchisorile comuniste; am connsiderat necesar a se evidentia i viata celor
care au trecut prin coloniile de munc, unde principala noastr preocupare era de a
supravietui n lupta cu normele ridicate de productie i cu bestialitatea militienilor i
securitilor care aveau ordinul s ne distrug.
1 din 57

Nu am pretentia ca prezenta povestire s fie o opera literar, fiindc, in fond nu sunt un

scriitor de profesie. Desigur, ca elev am avut anumite compozitii apreciate de profesorii mei
care au tinut s ma recomande ca un ambasador la "Tinerimea romn" unde anual se tineau
concursuri, iar in perioada celui de-al doilea rzboi mondial am lucrat n calitate de
corespondent de rzboi pe frontul din Rsrit i probabil c articolele mele au avut o oarecare
greutate i realism ntruct au fost n totalitate cuprinse n volumul editat de Ministerul
Propagandei intitulat Snge romnesc pentru viat nou, lucrare care probabil exist la
Arhivele Statului.
Las cititorilor, i mai cu seam tineretului care va parcurge rndurile ce urmeaz, a judeca
dac subsemnatul m-am comportat la nltimea momentelor pe care le-am trit.
Ctlin Ropal
Primii pai n Legiune
In 1937 eram functionar la Banca National. Din 1934 eram licentiat al Academiei
Comerciale i al Faculttii de Drept din Bucureti i trecusem cu greu pragul omajului care
fcea, in anii cnd eu terminasem studiile, ca tinerii licentiati s se angajeze la munci
inferioare calificrii lor ca: agent de circulatie, agent fiscal, redactor sportiv etc. omajul
intelectual era un fenomen normal, iar ptrunderea proaspetilor licentiati in reduta financiar
sau juridic era cat se poate de grea.
Dup o scurt perioad ca secretar al maestrului Demostene Botez, izbutisem s intru la
Banca de Credit Romn ca functionar in templul financiar al "jidovului rosu", cum era
denumit Oscar Kaufman. Cum ajunsesem aici, este alt poveste. Este suficient s amintesc c
un coleg de armat la escorta regal, unde fceam stagiul militar era un intim al familiei
Kaufman, astfel c sugestiile lui erau acceptate i, de obicei, rezolvate.
De fapt, era primul meu serviciu i prima mea experient: personalul Bncii era ntr-o
proportie uria compus din minoritari evrei, cu o pregtire sumar, dar cu un simt foarte
dezvoltat pentru afaceri, de obicei la marginea codului penal.
Putinii cretini - in general titrati - erau priviti cu destu1 rezerv i chiar cu un sentiment
de respect. n decursul unui an i jumtate, ct am rmas la aceast banc, nu am visat dect
la pasul urmtor, adic ptrunderea in citadela financiar a Bncii Nationale, institutie cu o
veche traditie de salarizare i de alte avantaje materiale. Prilejul asaltrii Bncii Nationale a
constituit-o concursul deschis pentru primirea a optzeci de economiti care, in acel timp erau
ncadrati ca impiegati. Pentru aceste optzeci de locuri s-au prezentat circa o mie de candidati,
toti licentiati ai Academiei Comerciale sau ai Faculttii de Drept.
Calitatea concurentilor a fcut ca Banca s mreasc numrul posturilor la o sut
douzeci in loc de optzeci, dar, totodat aici am suferit i prima deceptie: fat de greutatea
concursului care a durat cam dou sptmni, apreciam c salarizarea va fi de cincisprezece
mii de lei lunar, dar guvernatorul in persoana lui Mitit Constantinescu a apreciat c un
salariu initial de cinci mii de lei este suficient.
Pentru mine era o crunt deceptie, pentru c acest salariu mi-l oferea i Banca de Credit
Romn, care acum era dispus s mi-l majoreze la opt mii de lei, ca s nu plec, fiindc
ddusem nite rezultate satisfctoare ct lucrasem, dar mirajul Bncii Nationale era prea
puternic.
Deci, eram acum salariat al Bncii Nationale, iar dup ase luni, salariul nostru era de
apte mii de lei, beneficiind totodat de cincisprezece salarii anual, de concedii suplimentare
de cte zece zile de Pati i de Crciun, in afara concediului anual de odihn care era de
treizeci de zile, ct i de acele "punti" pentru orice srbtoare religioas minor, astfel c,
atunci cnd cdea ntr-o marti sau vineri, beneficiam efectiv de trei zile libere.
Politicete aveam acum un statut aparte: eram membru al Micrii Legionare. Cum am
ajuns la aceast situatie? Fusesem oare recrutat de cumnatul meu Vasile Marin? Hotrt, nu!
El era prea caustic i cu ironia lui muctoare niciodat nu pregeta a m considera ca un
slujba al lui Oscar Kaufman. Era oare un impuls spontan sau o invidie pentru tinerii
apropiati vrstei mele, implicati politicete, care mg atrgeau? Da i nu! La Drept fusesem
2 din 57

coleg in aceeai serie cu Virgil Rdulescu, iar la Academia Comercial cu Sandu Valeriu i
Tache Savin.
Eu ns avusesem de nfruntat alte greutti: o lupt destul de grea cu existenta i situatia
material, fiindc tatl meu, ofiter superior, trebuia s-si ntretin doi copii la studii
superioare unde taxele i costul crtilor descurajau i constituiau chiar o barier de netrecut
(mama, dup obiceiul timpurilor era casnic, deci fr venit). Sora mea era student la
Medicin, angajat pe o perioad lung de apte ani i chiar dup trecerea concursurilor de
externat i internat la Eforia Spitalelor Civile nu pot s spun e avea un salariu, ci doar mas
i cas ntr-un spital.
n cursul studentiei am fost salariat al Cilor ferate timp de un an -post obtinut n concursdar in final, dupa ce am suportat dou curbe de sacrificiu, am fost dat afar ca minor; era pe
timpul guvernrii Iorga, care pentru salariati a constituit un adevrat dezastru.
Dup moartea lui Mota i a lui Marin a trebuit sa-mi fac un serios examen de contiint,
ajungnd la concluzia c, dei eram prea putin important i neserios cteodat in manifestri,
totui era cazul s intru i eu ca un simplu soldat in lupt, atunci cnd unii dintre marii
gradati dispar din rndul celor vii.
Ca salariat al Bncii am cutat s fac cunotinta altor colegi cu aceeai orientare; desigur
c existau multi tineri cu vederi identice, mai ales dintre cei angajati in urma concursului, dar
orientarea lor politic, ntr-o institutie pur liberal, se cerea a fi foarte discret. Printre cei de
care m-am legat amintesc doar pe Conciu, mort in rzboi, i pe Cengher, asasinat i aruncat
ntr-o groap comun la Rastolnita!
Cutam s ne facem utili. Era in toiul "Btliei crtii", care consta in achizitionarea de
crti legionare, printre care figurau la loc de cinste Pentru legionari, Cranii de lemn, Crez de
generatie etc. pe care ulterior le lsam acas la anumiti oameni pe care voiam s ni-i
apropiem, in genere corifei politici, care speram c prin citirea acestor crti ne vor cunoate.
Pentru mine, aceast actiune avea o deosebit important, fiindc tot cuibul "Las' c-i
bine" (unitatea in care m ncadrasem) trebuia s arate in fata efului, inginer Virgil Ionescu,
aflat la cur balnear in Karlsbad, c putea activa chiar in absenta lui.
Rezultatul actiunii noastre s-a concretizat in clasarea cuiburilor din Corpul "Rzleti", care
se fcea lunar, pe primul loc.
La sfritul anului 1937 propaganda partidelor politice in vederea alegerilor ce urmau era
foarte activ. Conducerea Bncii Nationale mpreun cu Guvernatorul ei, Mitit
Constantinescu, omul Palatului, dndu-si seama c doar legionarii vor cuta s participe
activ la propagand pe teren, a interzis printr-o circular participarea functionarilor la o astfel
de manifestare.
Att spiritul de loialitate fat de eful meu de cuib (care era i eful Regionalei Dobrogea)
ct i spiritul de rzvrtire de care am fost animat totdeauna in fala unor msuri nedrepte, mau ndemnat s-mi iau concediu i s plec in propagand electoral in judelul Constanta,
considernd c i aportul meu putea aduce nite voturi.
Echipa din care fceam parte era constituit din ase persoane, ngrmdite ntr-un Ford
"cu mustti" condus de un macedonean, Costea la al crui old se balansa un uria pistol
"Bereta". Cu acest vehicul bizar care sforia din toate mruntaiele, lsnd impresia c la o
zdruncintur mai serioas se va dezmembra, am cutreierat tot judetul, ajungnd chiar prin
vguni, unde niciodat nu a ptruns un automobil, iar populalia, in majoritate musulman,
ne-a primit in genunchi cu temenele i "salamalekum"-uri din care distingeam numai: "Allah
este Domnul si Mohamed, profetul lui !".
Trebuie s accentuez c Miscarea Legionar nu avea un program de guvernare care de
obicei forma bagajul cu care se prezenta un partid politic in fata electorilor si, Cpitanul
fiind de prere c orice program politic este bun dac este tradus in fapte.
Dac in fata virtualilor votanti pentru Legiune nu puteam aprea cu un program de
guvernare, in schimb ne prezentam foarte bine narmati cu afiele noastre electorale care erau
in culori, printre care predomina culoarea verde. Noi tineam alocutiunile politice pe rnd;
cnd mi-a venit rndul, aceasta a reprezentat o premier in viata mea, fiindc niciodat nu
vorbisem in public, in fata unei asistente. Scena unde se desfura solemnitatea era o cafenea
3 din 57

turceasc, nelipsit din orice localitate dobrogean unde ctiva turci btrni jucau domino,
trgnd fum din nite narghilele uriae. n alocutiunea mea am cutat s fiu ct mai
convingtor, dar trebuie s recunosc c asistenta era destul de apatic i turcaletii i
continuau flegmatic jocul lor de domino. Cnd le-am distribuit ns afiele, ei s-au mbulzit
ca electrizati, mai ales in fata portretului Cpitanului executat la intrarea dintr-o grot in
tabra de la Carmen-Silva.
Cel mai btrn dintre asistenti si-a pus marghileaua pe mas i, sculndu-se in picioare, a
rostit: "Am ascultat la tine, bre, la cele ce tu ai spus; acest Codrean, Kemal estem. Dac tu
adevr ai grit, atunci dm la voi votul pe patru ani, dac tu pezevenghi estem, atunci adio
mgurele!". Alegerile din 1937 s-au fcut ntr-o form cu totul nou: pe de o parte,
Cpitanul a avut o viziune real a luptei electorale, pornind de la ideea c lupta fratricid nu
poate duce la nimic bun, initiind un cartel electoral care de fapt era un pact de neagresiune la
care au aderat Iuliu Maniu, ca ef al Partidului National Trnesc i George Brtianu, din
partea Partidului Liberal. Pe de alt parte, Richard Franosovici, care era ministru de Interne
al partidului liberal de guvernmnt a hotrt s nu fac obinuitele ingerinte ale puterii
locale de stat, reprezentat prin prefecti, primar i forte jandarmereti; deci, pentru prima dat
in traditia romneasc urmau s se desfoare alegeri libere.
Drept urmare, rezultatele nu au fost att de surprinztoare, dect c Miscarea Legionar a
ieit din alegeri ca un al doilea partid de important, dup partidul lui Iuliu Maniu, obtinnd
aizeci i ase de locuri de deputati in Parlament.
Anii 1938 - 1939
n Europa, Germania ctiga tot mai mult teren. Dup militarizarea Renaniei, a urmat
anexarea prin fort a Austriei, iar apoi Hitler, agitnd problema sudet, a ocupat o parte din
Cehoslovacia. Sudetii, cetteni cehoslovaci de origine german, erau prezentati ca victime
ale statului cehoslovac. Serviciul de spionaj al armatei germane, prin eful ei, amiralul
Canaris, a nscenat diverse conflicte de frontier ca s justifice o interventie armat.
A urmat o mare agitatie diplomatic in Europa, pentru a tempera zelul rzboinic al lui
Hitler, iar democratiile occidentale, reprezentate prin Chamberlain i Daladier, alturi de
Mussolini, au mediat acest conflict, cednd de fapt in fata lui Hitler i dndu-i acestuia mn
liber pentru intrarea in Cehoslovacia in ajutorarea sudetilor. Cehoslovacia era aprat printrun pact de neagresiune mutual cu Franta i Anglia.
Hitler, odat ce a pus piciorul in Cehoslovacia, nu a ezitat pentru a gsi i alte
considerente de ordin istoric i militar, i a purces la ocuparea ntregii Cehoslovacii, tot cu
asentimentul tacit al celor trei mediatori. Axa Roma-Berlin, constituit ca formatie de
orientare politic viitoare in Europa se consolida pe zi ce trece, iar vechile citadele ale
democratiei parlamentare occidentale, ca Societatea Natiunilor, Mica Intelegere sau Pactul
Balcanic se nruiau ca aezri nenaturale, neputincioase i neconcludente.
n timpul acesta, regele Carol al II-lea, care i punea in aplicare sforriile sale politice,
neagrend nici Partidul National Tarnesc, nici Miscarea Legionar al crei adversar a fost
ntodeauna, a adus la guvern o combinatie Goga-Cuza, neviabil i nici mcar ieit dintr-o
voint a electoratului. Aceast combinatie hibrid nu a realizat in
guvernare nimic deosebit, dect o serie de excese antisemite ale cuzitilor, care urmreau
s ia cu forta din minile evreilor obiective comerciale i industriale.
In acel timp Miscarea Legionar i vedea linitit de njghebarea unui comert legionar, a
unor restaurante legionare, a unor cooperative i magazine de profil. Era o actiune
romneasc ce urma s contracareze influenta evreilor in viata economic a trii.
Deocrece profesorul Iorga, care se intitula nationalist, nu avea dect cuvinte de ocar la
adresa actiunii legionare, Cpitanul i s-a adresat printr-o scrisoare, artndu-i de fapt telurile
legionare in promovarea romnilor in economia trii, cerndu-i s se documenteze singur
prin vizitarea unittilor create.
Iorga, un om extrem de orgolios, tindea s fie vedet i in afara istoriei (unde depusese,
ntr-adevr, o munc remarcabil). n politic era de fapt un ratat, fiindc guvernarea lui a
4 din 57

rmas o amintire de trist memorie; naivitatea lui politic era ns o jucrie in minile
abilului sforar Carol al II-lea, care-l manevra i l manipula ca pe o simpi jucrie mecanic
fr pic de personalitate.
Probabil c sftuit de Suveran, Iorga a fcut public scrisoarea Cpitanului, care-i era
adresat strict personal, dndu-1 in judecat pentru calomnie, iar gsirea unui complet de
judecat care s-1 condarnne pe inculpat a fost o jucrie pentru dictator: Cpitanul a fost
considerat vinovat i condamnat la ase luni nchisoare corectional, fr suspendarea
pedepsei.
Acum a sunat ceasul" pentru ca ntregul aparat de slugoi ai monarhiei, ct i cel al
finantei iudeo-masonice s purcead la decapitarea pericolului ce-l prezenta nationalismul in
Romnia.
Actele pregtite din timp au stat la bcza unui proces judecat la Tribunalul Militar, in care
Cpitanul a fost nvinuit de nalt trdare, principala acuz fiind o declaratie a sa c, in 48 de
ore de la luarea puterii, Romnia s adere la Axa Roma-Berlin, ca o denuntare a slbiciunii
puterilor democrate occidentale.
Din completul militar, impus de Suveran, prezidat de colonelul Dumitru, nimeni nu a
protestat la sentinta elaborat, transmis de la Palat. Cpitanul a fost condamnat la zece ani
detentie pentru crim de nalt trdare.
Regele Carol a plecat la Londra, la ncoronarea regelui George i, la ntoarcere s-a oprit ia
Berlin, unde a discutat diverse perspective politice i militare cu Hitler. Printre altele, Carol la ntrebat pe Hitler de cum privete evolutia Miscrii Legionare; acesta i-a rspuns c
privete cu simpatie partidele nalionaliste frteti, dar c nazismul nu este o marf de export,
iar micrile de dreapta urmeaz s se dezvolte fr ingerinte din partea Germaniei. Aceasta
nsemna: "le feu vert", adic: "cale liber de actiune ".
Carol nu a lsat sa-i scape aceast ocazie i a transmis primului ministru slugarnic
Armand Clinescu dispozitia de lichidare imediat a Cpitanului, ct timp regele este nc
peste hotarele trii.
Cine era acest ciocoia, trepdu politic, estropiat care purta un monoclu negru in locul
unde-i lipsea un ochi? Fcuse nite studii in strintate i se prezentase cu mari pretentii
pentru a obtine un post de vaz in politica trii; primul su drum a fost la conacul Florica
unde era fieful Brtienilor. Brtianu, ns, fie c era informat despre arivismul lui Clinescu,
fie c vizita sa se petrecea la ore nepotrivite, si-a primit vizitatorul in grajd, fapt pe care
Clinescu l-a considerat drept o insult personal i atunci s-a prezentat in fata lui Iuliu
Maniu, care imediat i-a oferit un subsecretariat de stat, care de fapt a constituit platforma
politic a lui Clinescu, i ulterior, l-a propulsat ca titular al Ministerului de Interne in
perioada dictaturii regale.
Prin mna liber pe care i-a dat-o Carol al II-lea, Clinescu a ntrezrit eafodajul
viitorului su politic i a purces la executarea celei mai oribile crime din istoria neamurilor.
Cpitanul, mpreun cu Nicadorii i Decemvirii au fost scoi din nchisoarea de la RmnicuSrat, mbarcati in dou break-uri al Prefecturii Politiei, cu lanturi la picioare i ctue la
mini prinse de sptarele bncilor. n spatele fiecrui detinut era aezat cte un plutonier de
jandarmi, bine instruit, care, la un semnal al celor doi comandanti, maiorii Dinulescu si
Macoveanu, au scos din buzunarele tunicilor un treang i au sugrumat fiecare prizonier care
le-a fost destinat. Dup ce li s-a mai aplicat cte un glonte in ceaf, au fost transportati la
Jilava i aruncati ntr-o groap comun, turnndu-se peste ei damigene cu acid sulfuric pentru
a nu mai putea fi recunoscuti, iar peste cadavrele lor s-a turnt o plac groas de beton.
Comunicatul care a aprut a doua zi in editii speciale preciza c cei patrusprezece detinuti
politici au ncercat s fug de sub escort i au fost mpucati mortal.
Comunicatul in sine a produs o stupoare general: legionarii, abil manipulati de organele
Sigurantei i Jandarmeriei, au refuzat s cread realitatea, mai ales c figura Cpitanului
inspira o puternic fascinatie.
Concomitent cu aceast crim regizat a nceput vntoarea fruntailor legionari, care au
fost ntemnitati in lagrele de la Vaslui, Miercurea Ciuc precum i la nchisoarea de la
Rmnicu-Srat. Prin aceste operatii Legiunea era practic decapitat.
5 din 57

Din aceast razie uria a scpat ca prin minune Gheorghe Ciorogaru, eful Regionalei
Oltenia, doctor n tiinte economice la Universitatea din Heidelberg. Gic Ciorogaru era unul
din prietenii mei i, in acea vreme, am considerat c trebuie s fac tot ce-i omenete posibil
pentru a-l trece peste frontier.
Am studiat toate posibilittile, eliminnd ncetul cu ncetul toate actiunile care mi se
preau riscante, cnd, absolut din ntmplare, stnd de vorb cu Sorin Tulea, unul dintre
alpinitii cunoscuti ai Clubului Alpin Romn din care fceam i eu parte, care-si fcea studiile
in Germania, nu tiu ce m-a determinat s-i vorbesc de Gic Ciorogaru. Poate proeminenta
nasului era cauza principal. Expunndu-i planul meu, Sorin a fost imediat de acord,
ncredintndu-mi paaportul lui de student, binenteles trebuind s ma ocup ca expresia
faciala a viitorului transfug sa semenr cu fotografia din paaport. Am purces imediat la
transformarea coafurii lui Ciorogaru, dndu-i o alur sportiv care, cu putin ngduint,
aducea cu fotografia din paaport.
Ciorogaru a fost expediat peste frontier prin punctul de granit de la Grigore Ghica
Vod, unde toat truda noastr era s cad balt din cauza unor coincidente. Dar steaua lui
Gic a fost mai norocoas pentru moment, spre deosebire de era comunist cnd si-a
petreacut mare parte din viat in nchisorile i lagrele din tar.
Ciorogaru a putut ajunge cu bine la Berlin unde s-a ocupat de traducerea crtii
Cpitanului Pentru Legionari in limba german.
Cnd am avut confirmarea c fugarul a ajuns la destinatie, am putut s aprind o lumnare
i s nalt o rugciune de multumire bunului Dumnezeu care m-a ajutat s scap cu bine din
aceast aventur.
Dup condamnarea Cpitanului, in a crui disparitie nici un legionar nu credea, a urmat o
perioad de difuzare de manifeste pentru lmurirea opiniei publice i, in principal, a brourii
Adevrul n procesul Cpitanului, care se tiprise ntr-o tipografie clandestin.
Binenteles c Siguranta a intrat in posesia manifestelor i a brourii dup care s-a cutat
a se identifica sediile unde se tipreau acestea. Pe atunci, singura posibilitate de multiplicare
erau mainile "Gestetner", care aveau o matrit pe care se btea textul i care la rndu-i
aprea pe o hrtie speciala, aceast hrtie gsindu-se numai la cteva librrii din Capitala ale
cror sedii erau sub stricta supraveghere a Sigurantei.
Era de la sine nteles c cei ce activau la tiprirea i difuzarea manifestelor erau foarte
interesati s gseasc o posibilitate de procurare a hrtiei speciale fr ca achizitorii
respectivi s poat fi depistati sau identificati. Fr ca s m solicite nimeni, m-am gndit c
un ins n uniforma unei institutii, cum erau uierii Bncii Nationale, nu puteau cdea sub
supravegherea Sigurantei ca suspecti i atunci am purces la trimiterea lui Nicolae - uierul
nostru de serviciu - la Cartea Romnesc, cu bani potriviti pentru a ridica cte dou topuri de
hrtie, cantitate destul de redus pentru a nu atrage atentia.
ncetul cu ncetul ajunsesem s am peste o sut de topuri de hrtie, fapt ce a fost adus la
cunotint celor interesati care-mi trimiteau un curier s ridice hrtia. Lucrurile au mers fr
incidente, astfel c ntregul stoc a fost lichidat. A urmat o stagnare, eu nemaiputnd activa,
fiindc primisem ordin de chemare din partea Regimentului 12 Clrasi Roman unde
fusesem vrsat din efectivul Regimentului de Escort Regal.
Situatia militar din Europa fiind foarte tensionat, trile limitrofe Cehoslovaciei
procedau la chemri sub arme ale rezervitilor pentru complectarea instructiei militare.
La Roman, ca sergent T.R., conform prevederilor art. 71, eram instruit ca viitor
comandant de pluton, dar instructia era mai mult teoretic, armele moderne lipseau, iar
carabinele trupei erau aceleai puti Mannlicher cu care fusese dotat armata romn in
primul rzboi mondial. Duceam o viat foarte regulat, mi petreceam aproape tot timpul
liber in cazarm. Apoi, obosit, m retrgeam la gazda mea din ora, unde ma culcam foarte
devreme. Singura mea "distractie" era citirea ziarului "Universul", in special noua rubric a
condamnrilor de la Tribunalul Militar, care judeca in acel timp procesele legionarilor
militanti. Spre marea mea suprindere am citit ntr-o zi c fusesem condamnat la un an
nchisoare pentru activitate politic interzis; pe buna dreptate ma ntrebam care din
initiativele mele fcuser obiectul unui dosar penal? Nedumerirea mea a durat numai 24 de
6 din 57

ore fiindc m-am trezit cu Vera Totu pe post de curier trimis de sora mea, care avusese
posibilitatea s studieze dosarul la Tribunalul Militar. Acesta continea precizarea c sursa de
procurare a hrtiei pentru manifeste era opera mea.
Fiindc perioada de concentrare expirase am fost lsat la vatr chiar a doua zi i m-am
ntors la Bucureti, unde am studiat mpreun cu tatl i cu sora mea cum puteam s-mi
organizez aprarea, avnd in vedere c legea mi ddea dreptul s m apr, fiind condamnat
in lips. Dup ce am elaborat un plan la care a participat i Lotty, colega mea din Banca
National, care l cunotea personal pe cpitanul Trneanu, procuror in procesul meu.
Cnd am fost gata cu toate pregtirile de rigoare m-am prezentat la Tribunalul Militar,
dup terminarea unei edinte, constituindu-ma prizonier pentru a mi se rejudeca procesul in
care fusesem condamnat.
Preedintele completului de judecat era acelai colonel Dumitru, cel care l judecase pe
Cpitan, iar procuror era cpitanul Prneanu, care informase instanta c m voi prezenta
pentru rejudecare. Am fost imediat arestat i trimis la Jilava pentru ncarcerare.
Comandantul Jilavei era pe acea vreme un colonel Brusescu, antilegionar convins, iar
majoritatea detinutilor o formau legionarii i ctiva comuniti de ocazie, cu Constantinescu Iai in frunte.
Pentru perchezitie i evidenta grefei, am fost primit de un plutonier major pe care l-am
identificat imediat c fcea parte dintre clreti, fiindc la cizme purta pinteni i rozete. l
chema Ciubaru, iar accentul lui moldovenesc m-a cucerit din prima clip, cnd mi-a imputat:
"Da i crezi mata, c te plimbi prin tara si cnd n-ai i face vii la judecat?". Am fost
repartizat in celula Comandamentului legionar, fiindc eram totui un caz aparte, care venea
pe o cale neobinuit. Livezeanu i Tlnaru, grade legionare, fusesera mutati la inchisoarea
din Chisinau si, in lipsa lor, comandant al Garnizoanei rmsese Ion Popa, muncitor din
Simeria. Am fost foarte clduros primit i prima ntrebare ce mi s'a pus a fost dac ajunsese
Cpitanul in Germania. Am rspuns evaziv fiindc mi-am dat seama c toti cei optsprezece
din celul erau convini c "eful" mai era nc in viat i c tot ce afirmase comunicatul
Sigurantei era un fals.
Comandantul Popa era un vechi legionar i un bun pedagog. Mi-a explicat c disciplina
garnizoanei cere ca toate pachetele pe care le primeam la vorbitor s fie puse la dispozitia
tuturor, iar beneficiarul lor s nu participe la suplimentul alimentar dect dup o sptmn.
Msura mi s-a prut oarecum nedreapt, dar nu am protestat, mai ales c fusesem numit
artelnic, adic cel care tia i mprtea in portii egale suplimentele primite de acas.
Trebuie s precizez c noi aveam un statut bine stabilit, de detinuti politici, i c
beneficiam de vorbitor i de pachet ori de cte ori se prezenta cineva la grefa nchisorii.
Mncarea nchisorii era destul de redus, dar nainte de mas se spunea rugciunea i cnd ne
sculam de la mas, de asemenea se rostea alt rugciune: "Multumescu-ti Tie Doamne c neai sturat pe noi de toate bunurile tale pmntesti. Nu ne lsa lipsiti pe noi nici de cereasca
Ta mprtie ci, precum n mijlocul Apostolilor ai venit, Mntuitorule, pace dndu-le lor, tot
aa vino i la noi i ne mntuiete. Amin!".
Involuntar, m uitam in hrdul in care ni se aducea mncarea i o comparam cu cuvintele
din rugciune care se referea la toate "bunttile Tale pmnteti" i gseam c exprimarea
rugii noastre era exagerat.
Comandantul era un om simplu, dar cu foarte mult bun simt i cuta s profite de
cunotintele oricrui nou venit, dar nu tiam c eram i subiect de cercetare in acelai timp.
Dup trei zile mi-a comunicat c am dat primul examen, acela al foamei si ca, de acum
inainte, pot sa ma infrupt si eu din cele primite de acas.
Desigur c situatia mea era oarecum paradoxal: tatl meu era acum pensionar, dar
ultimul su serviciu militar a fost comandant al Depozitului Central de Munitii, in care intra
i Fortul Jilava. Aa stand lucrurile, cnd s-a prezentat la vorbitor, dei era civil, personalul
nchisorii i se adresa cu cuvintele "Domnule colonel". Nu vreau s intru in alte detalii din
timpul detentiei, pot s spun numai c dup dou sptmni mi s-a fixat termenul de
judecat, iar la proces, toate ntrebrile ncuietoare s-au lovit de un eafodaj bine nchegat
7 din 57

juridic, astfel c am fost achitat i pus in libertate, spre necazul agentilor de sigurant care
populau sala de judecat.
ntoarcerea mea la Banc a fost primit cu mare entuziasm; trebuie s precizez c in mare
msur salariatii Bncii Nationale erau foarte apropiati de idee. Singurul refractar era eful
serviciului care fcea parte din dinastia celor apte frati Netta, albanezi de origine, iar fiecare
dintre frati era membru in alt partid politic, decanul familiei fiind Geron Netta liberalul, fost
profesor la Academia Comercial i fost ministru de Finante.
Din pcate nu a trecut mult timp i iar am fcut una boacn (de oaie"), fiindc prerea
generala era c trebuie s-mi dovedesc recunotinta fat de conducerea Bncii care m-a
reprimit, fcnd abstractie de "rtcirea" mea. Pozna mea s-a materializat cu ocazia aderrii
maselor populare la politica sceleratului Carol. Trebuia, printr-o declaratie public, s ne
declarm sustintorii politicii Majesttii Sale traduse prin Constitutia Regal. Era in aceast
constitutie o prevedere ciudat: trebuie s ai 30 de ani mpliniti ca s te implici ntr-o
activitate politic, prevedere special inserat in Constitutie pentru a lovi in legionari, care in
genere aveau sub 30 de ani!
Eu insa, fiind nscut n 1911 aveam in acel an doar 27 de ani. Atunci mi se cerea s fiu de
acord cu o prevedere care nu-mi ddea drepturi politice dect dup trei ani? Dar, ca i cum
acest rationament logic nu era suficient, m-a scos din srite nsi procedura de votare care,
de fapt, a fost prima mare prostitutie politic devenit apoi litera de Evanghelie in timpul
perioadei comuniste, care cerea o adeziune unanim de acceptare a unei dispozitii centrale.
Ca s votm in vechiul local al Bncii Nationale de pe strada Lipscani, noi trebuia practic
s traversm strada din localul unde lucram; traversarea se fcea cu drapele, ncolonati, ca i
cum am fi mers la o defilare. n holul din cldirea central era o estrad i un "birou politic"
care constituia prezidiul. Ajuns in fata estradei, dup o strigare alfabetic, un cadru ad-hoc
ntreba att: "De acord?" i cel ntrebat rspundea de obicei "Da!".
Cnd, participnd la aceast mascarad, am rspuns printr-un "Nu!" rspicat, mi s-a prut
c vibreaz toate geamurile. Cnd rspunsul meu a fost nteles mi s-a indicat s trec ntr-un
colt, ca la coala primar, ca s fiu izolat de grosul celor "constienti"; devenisem "oaia
neagr". Revoltat la culme nu am dat curs invitatiei i am ieit din Banc. Abia a doua zi am
aflat c numai Grigore Pihu (care va fi executat in 1939, dup uciderea lui Clinescu) a mai
spus un "Nu!" la fel de hotrt ca al meu.
A urmat o ntreag procedur de prelucrare, ba c am greit, fiind surescitat, ba c
fusesem absent, dar dac a fi fost prezent a fi rspuns cu "Da!", ba c prin votul meu
negativ m declaram contra vointei Majesttii Sale!
Era ridicol toat aceast nscenare in cutarea unei explicatii foarte simple: nu puteam
vota pentru" o clauz constitutional care m declara apt la 30 de ani, cnd eu aveam numai
27 de ani! Ca s fiu sincer, nu tiu cum s-a raportat regelui scelerat prin slugarnicul su
guvernator votul exprimat de salariatii Bancii Nationale. Inclin mai degrab s cred c cele
dou voturi contra au fost trecute sub tcere.
Cpitanul, in imensa lui ntelegere, lsase optiunea Constitutiei la libera alegere a
slujbaului respectiv, cnd un rspuns de "NU" putea atrage concedierea sa.
Atitudinea mea de rzvrtit contra unei ordini pe care nu o toleram a trecut fr
consecinte in foaia mea matricol, dar, pentru a doua oara am fost luat in obiectivul organelor
Sigurantei. Cum toate informatiile despre manifestrile noastre circulau cu mare vitez i cu
o adnc intensitate in cercuri foarte variate, tot aa i manifestrile mele in diferite ocazii au
ajuns la urechile conducerii legionare din acea vreme i, drept urmare, mi-a ncredintat o
nou misiune, care ns nu mi-a plcut din capul locului.
Se bnuia in acea vreme c regele criminal, vznd cat este de nepopular, s-ar hotr ntr-o
zi s prseasc tara i, cunoscnd firea lui hulpav i lacom de arginti, se estima c va
ncerca s preia tezaurul Bncii Nationale: mi se cerea o schit i un plan de mpiedicare a
lui in aceast ipostaz. Astzi, dup ce am vzut c in 1944 evacuarea tezaurului Bncii
Nationale la Tismana a durat cteva zile, necesitnd cteva garnituri de tren, mi-am dat
seama c cei care s-au gndit la aceast mpiedicare habar n-aveau de ce reprezint
volumetric aceast operatiune. Mai mult, mi se prea direct ridicol s mi se cear un plan
8 din 57

scris i desenat, mie, care fusesem corijent la desen in clasa a IV-a de liceu, i care eram un
ins complet lipsit de talent la aceast disciplin.
Totui, am dat curs acestui ordin i planul meu a fcut drum ntors pe aceeai filier pe
care o folosise la venire. Nici astzi nu tiu prin ce mprejurare a aflat Siguranta de toat
aceast copilrie. tiu numai c Srbu, prin care primisem dispozitia, a fost arestat dup
cteva zile cu planul meu in buzunarul lui. A ncercat s-1 nghit, dar, fiind asaltat de patru
haidamaci ai Sigurantei , l-a scuipat, fr a putea s-l distrug. Fiindc opusese rezistent la
arestarea care se petrecea la locul su de munc, Srbu a fost btut la tlpi la Siguranta
General a Statului, i atunci a dezvluit ntreaga operatiune. Ne-am regsit patru in proces
(ceilalti doi neavnd mcar habar de toat operatiunea). Am fost judecat de acelai complet
de judecat care m achitase cu cteva luni in urm i care m privea comptimitor, parc
reprondu-mi c acum nu mai era cale de scpare. Chiar procurorul, acelai cpitan
Prneanu, nu mai putea s ma ajute cu nimic.
De data aceasta nu a mai fost vorb de un Love Story ca prima dat. Dar toat povestea
era ridicol i neconcludent, astfel c instanta ne-a condamnat la cteva luni de nchisoare
pe fiecare dintre noi, fr a putea afla ce putea ascunde acest plan redactat in mod copilresc.
Desigur c rentoarcerea mea la Jilava a avut un mare ecou i am fost primit din nou in celula
de Comandament, avnd acum un stagiu de verificare pe care-l absolvisem in trecut. ntre
timp regimul se mai nsprise, garda militar nu mai era condus de cpitanul Mastacan din
Regimentul 6 Mihai Viteazul, ci de locotenentul Frnculescu, care era fiul unui inspector din
Sigurant, adversar notoriu al legionarilor.
Nu a lipsit mult ca s intru in conflict cu el. Obinuia s vin seara la "nchidere" nsotit
de un cine. Eu eram acum ef de celul, comandam pozitia de "Drepti" i Pentru onor" i
i ddeam raportul, dar locotenentul amintit ntrzia nchiderea fcnd o serie de comentarii
nelalocul lor. ntr-o sear, exasperat de manevrele lui, i-am oprit cinele in celul i l-am
fcut s-l caute in toat nchisoarea. Cnd l-a descoperit in celula noastr, m-a sanctionat cu
o noapte la "Neagra", o celul umed plin de obolani unde mi-am petrecut noaptea numai
in cma.
Dup acest episod, i fiindc abaterile de la regulament deveneau din ce in ce mai dese, sa declarat greva foamei (n acel timp nu se practica alimentatia fortat prin tubaj). Dup
cteva zile au nceput s apar defectiunile: veneau din partea celor mai btrni sau cu
diverse afectiuni. De atunci am rmas cu convingerea c greva foamei nu poate avea
rezultate dect ntr-o colectivitate unde cea mai aspr disciplin era asigurat.
Dup a opta zi, singura celul rezistent era a noastr, a aa-zisului Comandament.
Procurorul venit de la Tribunalul Militar a hotrt s se sparg greva, adic fiecare s fie
repartizat in alt celul, unde s nu poat rezista singur. Eu, ca mai ru de gur, am nimerit la
"muzeu". Acolo unde erau cei recalcitranti, nedisciplinati i bnuiti ca "ciripitori". Un mediu
in care nu aveam ce cuta, mutarea mea avnd drept scop doar ca s fiu comentat
defavorabil.
Avnd in vedere c greva a ncetat in a noua zi de la declarare, eu m-am prefcut bolnav,
aveam i cteva grade deasupra temperaturii normale, aa c am fost internat in infirmeria
nchisorii, unde dup dou sptmni, m ntremasem definitiv. Ct timp am mai rmas in
Jilava mi-am dat seama ce progrese a fcut legtura dintre Lotty - in 1940 mi-a devenit sotie
- i plutonierul major Ciubaru, care o vizita acas i fcea anumite comisioane pentru cei
nchii.
M obinuisem ca seara, nainte de nchidere, s aud o voce: "Domnut Ropal, treci pe
gang!" . In coltul cel mai ndeprtat m atepta reprezentantul grefei care-mi ddea buntti
sau biletele, neomitnd niciodat s-mi opteasc in dulcele grai moldovenesc: "Duduca asta
a matale o s m bage n cremenal."
Ultimele trei luni nainte de expirarea pedepsei le-am petrecut la Vcreti, unde prin
diverse sforrii ale lui Lotty am rmas far s mai fim expediati la Caransebe, nchisoarea
speciala pentru cei cu condamnari mai mici. Acolo fceam parte dintr-o celul politic
complet separat de cei de drept comun, iar cei optsprezece "politici" formam o insul in
masa hotilor i a criminalilor.
9 din 57

Staroste peste nchisoare era celibatarul Vere Miklo, care purta costumul de "vietas"
(alb cu dungi roii) ce semnifica condamnarea la munc silnic pe viat. Marea lui suprare
era contra ziaritilor i a politiei, care i puneau in sarcin toate crimele nedescoperite, ori el
nu recunotea dect una: Tiat beregat unui jidan si jidoafca murit de fric" ne informa el
cnd i plimba briciul pe gtlejele noastre (oficial avea functia de brbier in nchisoare).
Autoritatea lui era de nediscutat, cu mult deasupra celei a primului gardian i chiar a
directorului i nici un detinut nu ncerca s-i contrazic o hotrre luat. De la el am nvtat
tot felul de trucuri ale hotilor care aici erau numiti uti" (de la verbul a uti" = a fura din
buzunare). Am nvtat tehnica de a fura plria de pe capul unui cettean, sau chiar ochelarii
de pe nas. Am nvtat s fur printr-o fereastr veminte sau plrii folosind o srm cnd
fereastra era deschis, precum i tehnica sustragerii unui portofel i pasarea przii unui
complice aflat in tramvai sau vehicul, astfel ca niciodat s nu se poat afla corpul delict sau
multe asemenea nzdrvnii.
n micul nostru colectiv s-au perindat i figuri mai reprezentative din lumea legionar:
Victor Dragomirescu, comandantul legionar care mai trziu avea s fie ars de viu i incinerat
la crematoriu, Mitic Groza, care in 1939 a fost gzduit de mine la Cernuti iar in 1940 a fost
eful Corpului Muncitoresc Legionar, ocariciu, care in timpul rzboiului ajunsese adjunctul
lui Leon de Grell, in Belgia, i altii.
Se apropia eliberarea noastr, fiindc termenul condamnrii expirase. Avnd in vedere c
Siguranta aprecia condamnarea noastr ca fiind foarte mic in raport cu faptele, se putea sa
ajungem ntr-unul din lagrele de concentrre. La plecare, ocariciu m-a luat de o parte i
asigurndu-ma c are nchedere in mine mi-a ncredintat un mesaj pentru Dora Rogojanu, o
prieten a lui. Eu l-am asigurat c i voi face comisionul.
La eliberare ns eu am ajuns in arestul Prefecturii Politiei, iar ceilalti trei care fuseser in
proces cu mine au fost pui in libertate. Dup 24 de ore am fost i eu eliberat i la ieirea pe
poart m atepta Lotty, care m-a asigurat c eliberarea mea a fost foarte grea, Siguranta
vrnd s m trimit la Miercurea Ciuc. Din vorbele ei am dedus c dduse nite bani pentru
eliberarea mea, ceea ce fcea ca datoria mea fat de ea s creasc.
M-am ntors la fosta mea locuint de unde fusesem arestat, unde fratii Trilescu din Turnu
Severin m-au primit bine i m-au asigurat c pot rmne la ei fr s pltesc chirie pn mi
voi face un rost. Eram invitat la mas la Lotty i m-am gndit c pn la ora mesei am vreme
s-i fac comisionul lui ocariciu, astfel c m-am dus la locuinta indicat in bilet. Acolo m-a
primit un tnr a crui figur nu mi-a plcut, mai ales dup ce m-a introdus in cas fr s ma
ntrebe pe cine caut. n odaie era al doilea tnr i ca prin vis am realizat c am czut ntr-o
capcan a Sigurantei. Nici urm de Dora Rogojanu. Am cutat s joc tare: "Pi bine fratilor,
m bgati in cas fr ca s m ntrebati pe cine caut?". Cel mai tnr zice: "Ca s-ti fac pe
plac, pe cine cauti?". Am dat un nume la ntmplare care n-avea nimic comun cu locatara
imobilului. Atunci mi-a cerut actul de identitate i dup ce l-a studiat, mi l-a ntins spunndumi: Bine, poti pleca". Probabil c numele meu nu-i spunea nimic. Dar al doilea agent a
cerut s vad i el buletinul, dup care un rnjet s-a aternut pe fata lui: "Api, efule, acum
nimic nu te mai scap de Miercurea Ciuc". Dar n-a fost s fie aa. Lotty, vznd c nu vin la
mas s-a dus din nou la prefectur i folosind aceleai mijloace pecuniare a izbutit s-l
conving pe comisarul de serviciu, astfel e am plecat mpreun de acolo.
Nu mai tiu prin ce mprejurare am ajuns in Str. Doamnei la biroul avocatului Stan
Ionescu, acolo unde luau fiint toate societtile cu capital german destinate a se ocupa de
anumite produse sau servicii pe teritoriul trii noastre. Desigur c cineva mi optise c acest
birou era un fel de oficiu de plasare pentru tinerii titrati care avuseser anumite ncurcturi cu
justitia, de obicei de ordin politic. M-am adresat avocatului Pateli, pe care-l cunoteam, care
m-a introdus imediat la eful colectivului juridic, d-nul Stnic, cum i se spunea in intimitate,
i care, dup un scurt interogatoriu, m-a ntrebat dac sunt dispus s plec la Cernuti la o
firm de export de ou pentru a dubla un procurist permanent concentrat. Att salariul, ct i
gradul de procurist care era o functiune de ncredere, dar i oraul care fusese locul unde-mi
terminasem studiile gimnaziale la Liceul "Aron Pumnul", i mai ales perspectivele evadrii
din Bucureti, unde permanent eram spuravegheat de agentii Sigurantei, mi conveneau.
10 din 57

Stnic, pe loc mi-a fcut angajarea i a dispus s mi se nmneze suma de bani necesar
achizitionrii unui loc in vagonul de dormit pe distanta Bucureti-Cernuti.
La Cernuti am rmas pn la 1 iunie 1940, urcnd ncetul cu ncetul treptele ncrederii
fat de conductorii din Berlin, mai ales c izbutisem s rezolv la Banca National o
problem valutar extrem de delicat. Dar, fixasem data de 1 iunie drept ziua cstoriei mele
cu Lotty i astfel urma s prsesc definitiv Cernutiul i s m transfer tot la o firm
german de export de plante medicinale, in calitate de director comercial.
Desigur c dr. Adams, care era administrator delegat in Societatea de export de ou a
depus toate diligentele ca s rmn pe loc, dar eu eram intransigent, asigurndu-mi patronul
c-i voi sta oricnd la dispozitie dac va solicita vreo interventie sau vreun serviciu din
partea mea, aa cum de altfel s-a ntmplat in scurt vreme.
n vara anului 1940, nu peste mult timp, prin efectele pactului Ribentropp-Molotov,
Cernutiul, ca i Basarabia, unde aveam legturi cu toti colectorii de ou, au fost cedate
U.R.S.S., astfel c societatea a disprut pur i simplu.
SI CERUL PLNGEA
Ion Roth Jelescu
PRIMUL CONTACT CU FIARA
Iat ns c inevitabilul a sosit.
Intr'o dimineat am fost condus in cabinetul comisarului Ionel Dumitrescu. Mi s'a luat din
nou un interogatoriu care, de data aceasta se limita in a ti dac am legturi cu Horia Sima i
cu profesorul Petracu. Faptul c in scrisoarea ce se gsise la Serafim era vorba de cuvntul
legtur, presupunea o legtur oarecare cu organele conductoare ale Micrii. Politia
trgea concluzia de aici c actiunea dela Tighina trebuia s fie o intreprindere de mare
extensiune. Credeau deasemenea c, prin mine, ar punea afla ceva de locul sau locurile unde
s'ar ascunde anumiti legionari cari, dup moartea Cpitanului, ar continua s activeze,
reorganiznd Micarea i punnd la cale fel de fel de atentate.
Totul se nvrtea in jurul camaradului ing. Panaitescu. Cine e, cnd l-am cunoscut, unde
locueste, etc. Cred c dac, printr'o nenorocire, unul din noi i-ar fi spus adresa, bietul om ar fi
fost cspit in modul cel mai barbar inainte de a deschide mcar gura. Am dat aceleai
rspunsuri ca mai inainte la Tribunalul Militar i la Siguranta General.
-Se vede cat de colo c nu vrei s spui adevrul. Ne ascunzi ceva. Gndete-te bine. Pn la
sfrit vei spune totul. Avem suficiente metode de a te face s vorbeti. Pn acuma nimeni n'a
scpat i toti au spus. Ia-l Horvath i du-l la celul. Nu uita s-mi aduci pe cellalt.
Oridecteori fusesem arestat i inc nu ncepuse interogatoriul, eram cuprins de o febr
curioas, care nu inceta dect in momentul cnd ma aflam in fata celui ce m interoga. Tot aa
i acum, m'am simtit deodat invluit de aceast febr ce provoca in mine o stare de extrem
ncordare. Minile imi tremurau i inima mi btea s-mi sparg coul pieptului. Am inceput
s m plimb prin celul i pentru a inbui vltoarea din mine, m'am apucat s msor celula cu
palma, ca pe vremuri la Chiinu. La un moment dat, am auzit ui trntite, bufituri, injurturi,
apoi o voce grosolan:
-Ia spune, m, ce tii. Cum nu spui, iar intri in fabric.
-Ce s spun, domnule, c n'am nimic de spus.
Am recunoscut vocea lui Serafim. Ca la o comand, au reinceput loviturile. Palme,
ghionturi, pumni, picioare, ce-o fi fost, nu puteam s-mi dau seama. Auzeam gemetele lui
Serafim i strigtele infuriate, pline de ur, ale celor ce-l torturau. Toat atentia imi era
ncordat ca s pot auzi tot ceeace Serafim ar rspunde, in cazul c ar declara ceva. Nici acum
nu-mi pot da seama ct a durat chinuirea. Imi tremurau minile i picioarele, iar in gur mi se
ncleiase saliva. La un moment dat, am auzit o voce ce mi se prea extrem de cunoscut:
-Ia-l, Victore, i du-l la pomp s se spele i dup aceea bag-l din nou la celul.
11 din 57

Inc vreo cteva minute i am auzit pai pe coridor. Imediat m'am lipit de poart cu ochii
fixati in ferestruic. Au aprut cei doi agenti, Victor i Iuliu Horvath, conducnd, aproape
trndu-l, pe camaradul Serafim. Era plin de snge, umflat la fat, cu ochii vineti i de-abia se
tinea pe picioare. Mi-a aruncat o privire in care era atta durere i atta groaz ! Am nceput s
ma plimb cu pai repezi prin celul. tiam c de-acum mi va veni rndul la tarbac. Nu a
trecut mult i unul din ageni a deschis ua, spunndu-mi s-l urmez:
-Hai, mic-te mai repede, c nu am timp.
Nu tiu prin ce minune, dar deodat m'am simtit extrem de linitit. M'am indreptat spre ua
celulei cu pai siguri i apsati. L-am urmat pe coridor pn'ntr'o camer larg. In fundul
acestei camere, o ue ddea ntr'o sal i mai spatioas. Aici ne-am oprit. In dreapta, un birou
i cteva scaune. In fa, alte scaune i o banc lung fr sptar. Pe pereti, atrnate in cuie,
bice, cravae, ctue, lanturi, bte i o multime de frnghii. Erau instrumentele de tortur. Pe o
msut mai mic, ntr'un colt, nite clete, ace, sule i curele. La birou sttea un individ intors
cu spatele spre mine i discutnd cu cellalt agent.
Cel ce m adusese aici, mi-a ordonat s m aez pe banc cu fata la birou. Odat aezat, cel
ce-mi intorcea spatele s'a ntors cu o micare brusc spre mine. Cine se gndea c voiu avea o
astfel de surpriz ! Individul era un fost coleg de coal: Mitu Dumitrescu.
O clip mi-a licrit o raz de sperant. Mitu Dumitrescu nu-mi fusese numai un simplu
coleg de coal. Timp de aproape doisprezece ani ne mpletisem gndurile i viata. Era fiul
unui tran din Urani, din apropierea Hurezului, unde tatl meu poseda cteva hectare de
pmnt. Neavnd ins timp s se ocupe de ele, fcuse un contract cu tatl lui Mitu, dndu-i
pmntul in prelucrare. Ii punea la dispoziie semintele, instrumentele agricole i animalele,
iar el punea munca. Din produsul realizat, tatl meu oprea 40 de procente, iar restul, tatl lui
Mitu.
Mitu era de aceeai vrst cu mine. Cnd a nceput s umble la coal, pentruc in satul lui
nu exista, trebuia s fac aproape apte kilometri in fiecare zi pn la Hurezu. In timpul verii,
era o chestie simpl. Pe timp de iarn ns, in afar de frigul extrem de tios, risca s fie
devorat de lupi cari, in acea regiune, erau foarte numeroi, atacnd vitele i tot ce intlneau.
Bietul Mitu era foarte firav, aa c tatl meu a hotrit s-l aduc la noi acas. Fiind in aceeai
clas cu mine, aveam i un tovar de joc. Era un biat inteligent, silitor i linitit. Se potrivea
de minune cu caracterul meu timid. Invtam impreun, luam masa impreun, dormeam in
aceeai camer. La coal, stteam in aceeai banc i eram nedesprtiti. Tatl meu, cnd imi
fcea sau cumpra haine, i fcea i lui. Orice dar sau jucrii pe care eu le primeam, le primea
i el. Pe scurt, era tratat ca un alt membru al familiei noastre, ca un alt copil al printilor mei,
ca un frate al meu.
Dupce am terminat coala primar, el urma s plece napoi acas, deoarece tatl lui nu
voia s-l dea mai departe la liceu, spunnd c el nu are nevoie de copii cu mult carte, ci de
copii care s-l ajute la munca cmpului. C, insfrsit, el n'are bani de aruncat pe grl. In urma
rugminilor mele, tatl meu a reuit s-l conving s-si lase feciorul s termine liceul,
obligndu-se tot tatal meu s suporte toate cheltuielile. Cu chiu cu vai, s'a lsat induplecat i
aa am plecat mpreun la liceu. Am fost instalati in aceeai pensiune, ducnd o viat caicnd
am fi fost frati. Pn i vacantele le fceam impreun. Eram nedesprtiti in jocuri, in plimbri,
excursii, distractii, etc.
Cu terminarea liceului, ne-am desprtit. Eu am plecat la Universitatea din Cluj, iar el la
Bucuresti, unde spunea c are un unchiu bine situat i care, eventual, ar putea s-i g seasc o
ocupatie, aa ca s-i poat plti singur studiile. Acest unchiu nu era altul dect Comisarul-sef
Ionel Dumitrescu. De atunci nu-l mai vzusem. Trecuser apte ani. Eu intrasem in viat cu
piciorul stng. Incepnd cu anul 1932 - i cu exceptia anului 1937 - nu fusese unul in care s
nu fi fost inchis cel putin o lun pentru credinta mea legionar intr'un viitor mai frumos i mai
bun pentru neamul meu.
Viata mea ar fi putut fi alta. Nimic nu-mi lipsea din punct de vedere material. Tatl meu
avea deasemenea o multime de relatii i oricnd m'ar fi putut plasa intr'un serviciu bine
remunerat, la dispozitia vreunui ministru oarecare, putnd s ajung in cadrul vreunui partid la
o situatie-cheie, care s-mi permit dup aceea inaintarea pe scara vietii politice din Romania.
12 din 57

Totui, fat de viat comod i lipsit de griji pe care mi-o oferea societatea de atunci, am ales
calea cealalt, a luptei, am ales viata grea i spinoas a Legiunei, care m adusese inc odat
in inchisoare.
i drumurile soartei sunt aa de curioase ! Dac pn acum cei ce m chinuiser erau total
necunoscuti mie, de data aceasta m aflam in fata unui fost coleg, unui fost prieten, cu care
mprtisem attea i attea clipe frumoase din copilria mea, unul care-mi sttuse aproape i
pe care-l tratasem ca pe un frate. Iat dece, in momentul cnd l-am vzut, am simtit
cuprinzndu-m o raz de sperant. Nu se putea ca acest om s ridice mna asupra mea. Nu se
putea ca el s fi uitat toti acei ani in care ne mpletiserm vietile, ani in care visaserm
impreun, privind viitorul cu ochi mari, senini i plini de incredere. Nu puteam crede c omul
acesta, cu care imprisem hrana, camera, vetmintele si banii, ar putea s se coboare att de
jos, nct s-si chinuie prietenul i fratele de altdat... Dac nu pentru mine, cel putin din
atenie fa de prinii mei cari l nconjuraser cu aceeai dragoste ca i pe mine, tratndu-l ca
pe propriul for fiu.
Ct de amarnic avea s fie ns realitatea !
Mi-a aruncat doar o scurt privire, dup care, intorcndu-se ctre cellalt agent, i-a cerut
dosarul meu. A nceput s citeasc, rsfoindu-l cu oarecare nervositate i incruntnd din
sprncene. Dup o scurt ateptare, ce mi s'a prut o venicie, s'a intors din nou spre mine,
spunndu-mi urmtoarele
-Trebuie s tii c sunt nsrcinat cu cazul dumitale. Totul depinde de dumneata. Nu are
niciun rost s-mi ascunzi ceva. Aa cum tiu s fiu bun cu toi acei cari dintru inceput declar
tot ce tiu, tot aa pot s fiu i extrem de aspru cu incaptnatii. Camaradul dumitale nu a vrut
s spun nimic. Pn la urm ins, va spune totul. Avem suficiente mijloace pentru a-l face s
vorbeasc. Aceste mijloace nu m dau nlturi de a le aplica, indiferent cine ar fi, chiar i tatal
meu, daca nu intelege sa-si deslege limba. Asa ca, gandeste-te bine ce alegi. Vei raspunde tot
ce stii la intrebarile mele, nu ti se va intampla nimic; nu vei raspunde si nu vei declara tot ce
stii, atunci voi fi obligat sa recurg la celelalte mijloace. Inainte de a incepe, iti dau zece minute
de gandire.
SFIDAREA
L-am privit drept in fa, dar cu gndul departe... In loc s cuget la avertismentele lui, mi-a
venit in minte anii copilriei noastre, anii unei prietenii care din acest moment nceta de a mai
exista.
Oare mi-a fost el intr'adevr prieten? Omul acesta care sttea acuma naintea mea i cruia
eu i deschisesem odinioar tot sufletul meu, comunicndu-i toate dorurile i visurile mele...
omul acesta cu care timp de aproape doisprezece ani impletisem trirea mea, tiuse el oare s
preuiasc aceast prietenie?... Cci prietenie presupune druire, ncredere, jertfire pentru
altul.
Cutnd in amintirea anilor scuri, mi-am dat seama. c fusese i era un mare egoist. In
aceast clip vedeam lucrurile clar. Acum intelegeam anumite gesturi din trecut. Tot ceeace
primea dela mine, inchidea sau ascundea undeva; iar dac eu i ceream ceva, totdeauna se
eschiva, rspunzndu-mi sau c nu tie unde se afl sau c din nenorocire ar fi pierdut acel
ceva. Abia acum am inteles c acest om nu mi-a fost niciodat prieten, c mi-a inelat
increderea in el, numai pentru a obine avantagii. Dintru nceput, el nu fusese dect profitorul
naivittii mele de copil, ce credea in buntatea oamenilor i care vedea in fiecare alt copil, un
nger.
Dac el mi-ar fi fost un prieten, in situatia in care ma aflam acum, putea cel puin s cear
unchiului su numirea altui comisar care s m cerceteze. Imi ddeam seama c nu ar fi putut
ntreprinde cu dela el putere nimic in sensul de a ma pune in libertate, dar ar fi putut oricnd
gsi un motiv de a se eschiva, fr a trezi bnuieli i fr a-si periclita situatia.
El ins ddea impresia c'ar fi cutat s obtin cazul meu. Aveam deci inaintea mea un
duman, un duman periculos, deoarece plin de invidii i de resentimente invechite in sufletu-i
murdar. In urma acestor reflectii, i-am rspuns:
13 din 57

-Domnule Dumitrescu, am spus tot ce aveam de spus, att la Chiinu ct i la Siguranta

General, i inclusiv aici. Nu mai am nimic de adogat. Dac crezi in sinceritatea mea, bine;
dac nu, atunci poti incepe cu aplicarea metodelor pe care le crezi infailibile. Trebuie ins
dinainte s tii ca nu vei mai obtine nimic dela mine i s nu-ti inchipui c ma voiu pleca sau
cere mila unui slugoiu lipsit de caracter.
Abia am terminat aceste cuvinte, i pumnii lui Mitu Dumitrescu au inceput s ma loveasc
in obraji, in spate, oriunde nimerea, cu o furie de besmetic. Trebuia s fiu tare i s nu scot
niciun geamt, pentru a nu-i da satisfactie de a se bucura de slbiciunea mea fizic. Au sosit in
ajutor i ceilalti doi agenti, Victor i Iuliu Horvath. Dumitrescu s'a oprit, lsndu-m pe mna
lor.
Ct tristete, ct mizerie moral ! Doi Unguri m bteau in casa mea, in tara mea, la
ordinul unui Romn ! Ei, Ungurii, iubeau Tara Romneasc mai mult dect as fi iubit-o eu!...
Ei erau cei ce se sbteau pentru neamul romnesc, pe cnd eu, cu adnci rdcini in neamul
acesta, eram scos din lege i torturat de strini i de slugoi!...
i pumnii cdeau peste mine ca ploaia. Lovituri de picioare imi sdrobeau coastele, spatele,
stomacul, picioarele. Sngele incepuse sa-mi curg iroaie pe nas i pe gur. Dup nu tiu ct
timp, m'au slbit, dar nu pentruc ar fi terminat, ci pentru a nu-i mnji minile i hainele de
sngele ce-mi nea din nas.
Dup o scurt pauz, in care din nou Dumitrescu a nceput s-mi vorbeasc, intrebndu-m
dac nu tiu unde se afl Horia Sima, cei doi agenti au preparat o nou metod. Mi-au ordonat
s-mi scot hainele i s rmn complet gol. Au luat apoi un scaun pe care l-au intors cu
picioarele in sus. M'au nfcat de amndou bratele i, in pumni, mi-au introdus capul intre
cele patru picioare ale scaunului, fortndu-mi umerii pentru ma fixa in acest spatiu incomod.
Mi-au trecut dup aceea nite frnghii peste picioare i scaun, imobilizndu-m total. M'au
transportat dup aceea la un colt al camerei, au adus banca i m'au legat nc odat de ea.
Agentii s'au oprit un moment pentru a respira. Dumitrescu s'a apropiat de mine i cu un ton
ironic m'a ntrebat dac m simt bine. Nu i-am rspuns nimic. Fiind cu capul in jos, sngele
ncepuse s mi se scurg in cap. Ochii mi se impinjeniser. Aveam nite dureri teribile in
umeri i in tmple. Dar nu voiam s m dau btut. Cei doi gealati au inceput s m loveasc la
tlpi cu nite cravae. Fiecare la cte-un picior. Mitu Dumitrescu ddea semnalul, numrnd:
un, doi, un, doi... In ritmul ordonat de el, cnd mai repede, cnd mai incet, loviturile cdeau
fr'ncetare. La nceput nu simteam mare lucru. Fiind ns cu capul in jos, sngele care-mi
curgea pe nas i pe gur era i mai abundent. Fundul scaunului era plin de snge. Dup, poate
dou sute de lovituri, cei doi executori s'au oprit gfind. Obosiser btndu-ma. Am simtit o
oarecare satisfactie. Nu scosesem niciun geamt mcar. Ii auzeam vorbind:
-E tare, mama lui, dar las-l, pn la sfrit, s vedem cine e mai tare!
Caicum ne gseam pe pozitii de egalitate, ntr'o competitie sportiv ! Aceste cteva cuvinte
mi-au dat i mai mult curaj. Eram hotrt s nu scot niciun cuvnt pn la sfrit, chiar de-as fi
murit.
Au reinceput btaia. Loviturile cdeau mai rare, ns mi preau mai apsate, mai grele. In
tlpile picioarelor nu simteam mari dureri, ins, cu fiecare lovitur, aveam impresia c mi se
bteau cuie in cap. Era ceva ingrozitor, insuportabil ! Ochii turburi nu mai puteau distinge
lumina de ntuneric. La fiecare lovitur mi se prea c ies din orbite, provocndu-mi o durere
ascuit. Urechile imi tiuiau, timpanele erau gata s se sparg. Ca prin vis mi se prea c
cineva imi punea intrebri. Nu ntelegeam ins nimic. Intr'o pauz a btuilor, am putut
distinge vocea lui Dumitrescu
-Ce, m, ai amutit, nu ai limb? Rspunde-mi ce te intreb, de nu iti scot limba afar.
Luasem hotrirea s nu rspund nimic, s nu-l mai provoc cu nimic. Dar tonul ironic cu
care m'a intrebat, in situatia in care mg gseam, m'a iritat peste msura. i'n loc s tac, i-am
rspuns calm, cu o linite de care eu insumi ma uimeam
-Obinuiesc s vorbesc i s rspund oamenilor i nu fiarelor.
-Dumnezeul mtii, noi suntem fiare, hei? S'a repezit la mine ca un nebun, mi-a apucat
testicolele in mini si-a nceput s le strng cu toat forta. In viata mea nu am simtit o astfel
de durere. Orict a fi vrut s m stpnesc, mi-a fost imposibil i am nceput s strig. Era mai
14 din 57

mult un rcnet dect un strigt. Presiunea era ins din ce in ce mai mare. Simteam cum m
nbuesc si-mi pierd contiinta. Am mai primit cteva lovituri in coaste i in stomac, apoi nu
am mai simtit nimic.
Mi-am revenit trziu, nu tiu dup ct timp. Eram ud pe deantregul. Se pare c-mi
pierdusem total contiina i agentii m trser pn la cimea, lasnd s curg apa peste
mine. M-am ntors cu greutate capul. Alturi de mine, cei doi cerberi. Cnd au vzut c am
deschis ochii, mi-au fcut semn s ma scol i s-i urmez. M'am ridicat cu mare greutate. Eram
cu mintea turbure i ma dureau ingrozitor testicolele. Sustinndu-ma de pereti, am inceput s
ma mic. Dar tlpile erau umflate. La fiecare pas cdeam in genunchi. Unul din agenti ins,
m apuc de pr, trgndu-m in sus. Deabia am ajuns in fata celulei mele. Au deschis ua i
m'au imbrncit nnuntru, strigndu-mi:
-Ai timp s te gndesti pn mine i dac nu te hotrti s vorbeti, atunci incepem slujba
dela capt.
Au inchis ua i au plecat. In imbrnceala dat, czusem i'n cdere m lovisem la
genunchiul drept att de ru c deabia am putut s m trsc pn la pat. Eram ud leoarc i
gol. Dup ctva timp au reaprut fratii Horvath i mi-au aruncat hainele inuntru. Le-am
adunat cu greu, punndu-le la un capt al patului. Incepuse s-mi fie frig; nc nu m uscasem.
Am luat cmaa si-am trecut-o peste tot corpul. Miam pus apoi chilotii i m'am acoperit cu
pantalonii i haina. Stteam aa intins fr s ma mic. Orice micare era un chin. Putin dup
a_ceea, a aprut gardianul de serviciu, aducndu-mi un castron de ciorb i un sfert de pine.
Nu mi-era foame, dar am inceput s mnnc. Ma durea gtlejul. Am rupt pinea in buctele si
am pus-o in ciorb. Incet, incet, am inghitit totul. M'am intins din nou pe pat, cutnd o
pozitie ct mai putin dureroas. Aveam rni peste tot. Extenuat, am adormit.
CALVARUL CONTINU
Cnd m'am trezit, era intuneric. Fusesem lsat in pace. Cel putin dac mi-ar lsa noptile
linitite... Ctva timp, am tot rumegat gnduri triste. Oare ct timp inc voiu mai putea
gndi!...
Nu indrzneam s ma intorc pe alt parte a corpului, de team s nu reinceap durerile.
Lemnul tare al patului imi amortise toat partea dreapt. Totui era mai bine asa... Afar,
deasupra deschizturii cu gratii, cineva se plimba. Era, desigur, vreun gardian de paz. Cu
gndul la paii lui, am adormit din nou.
A doua zi, cnd m'am trezit, m'am simtit ceva mai refcut. Totui m dureau inc oasele.
Eram oarecum mai vioiu i am nceput din nou s ma plimb un pic prin celul. Cu fiecare pas
ce-l fceam m simteam parc mai tare. Oare ct timp inc? Nu tiam de ce e capabil mintea
omeneasc, atunci cnd e vorba de a gsi sisteme de tortur...
Cnd m'au ridicat din nou pentru camera de tortur, nu mai eram singur. Il aduseser i pe
camaradul Serafim. Nu tiam ce voiau. Gsiser ins un alt sistem, prin care credeau c m
vor forta s vorbesc. Mitu Dumitrescu, impasibil, m atepta, cu un surs ironic. A inceput
din nou s ne tie un mic discurs, uitndu-se ins numai la Serafim:
-Sper c in urma experientei fcute, v veti hotr s vorbiti. Suntem inepuizabili in
posibilittile noastre de a v face s spuneti pn i laptele ce l-ati supt dela mamele voastre i
nu vom nceta pn nu vei deschide gura. Cred c ati inteles.
Pn acum, ni se adresase cu Domnule; de data asta ins, ca un semn c situatia era mai
rea, a nceput s ne spun pe nume i s ni se adreseze cu tu.
-Ia spune, Serafime, cnd ai vzut ultima oar pe Horia Sima? Dar pe Papanace i Ptracu?
-Domnule comisar, eu nu i-am vzut niciodat, nu i-am cunoscut i e prima oar c aud
vorbindu-se de ei.
-Dece minti, m? Vrei s te bag din nou in fabric?
-Domnule comisar, repet c nu tiu nimic.
-Nu vreai s spui! Bine. Tu singur ms faci s recurg la alte mijloace. Ia-l, Horvath, i leagl.
15 din 57

Horvath s'a apropiat de el i i-a spus s-i scoat hainele. Complet gol, a fost ntins pe o
banc i legat cu o frnghie groas peste tot corpul de banc, aa ca s nu poat face nicio
micare. Fratii Horvath au luat fiecare cte-un biciu ce se afla atrnat in perete i au inceput
s-l loveasc peste fat. Auzeam uierturile bicelor in aier i plesnetul lor pe obrajii
camaradului meu. Fata i se nroise de snge, pielea i crpase. M uitam ngrozit i pn la
sfrit nu am mai putut suporta, astupndu-mi cu minile ochii i urechile. Ca prin vis, am
auzit vocea lui Mitu Dumitrescu
-Ce, ma, nu-ti place? Vezi c de tine depinde totul. Cum ne spui unde e inginerul Panaitescu
i toat banda lui Horia Sima, imediat ncetm de a v mai bate.
Ce suflet pervertit i josnic trebuia s aib acest om!... Ce brut! tia bine c nu puteam s
vd mcar un copil plngnd, c nu puteam s vd i s suport niciun fel de violent, dar s
mai asist i la astfel de torturi... El spera ns c, vznd suferintele camaradului meu, voiu
deschide gura, fcnd declaratii aa cum le-ar fi vrut el, pentruca el s binemerite in ochii mai
marilor zilei.
Mi-am luat minile dela ochi i privindu-l drept in fat, i-am rspuns:
-Domnule Dumitrescu, camaradul Serafim e fiu de tran i nu s'a micat din satul lui dect
pn in oraul Tighina. E pentru prima oar c vede Bucuretiul i nici nu ar putea spune c a
vzut Capitala Trii, ci mai degrab beciurile, nchisorile i brutele politieneti ale acestui
ora. Cum iti inchipui dumneata c un Horia Sima sau mai tiu eu care legionar din organul
conductor al Micrii, dac mai exist vreunul, s'ar fi putut deplasa tocmai la Tighina, pentru
a sta special de vorb cu Serafim sau cu mine? Cum ti nchipui dumneata c, in scurta mea
edere in Bucuresti, aceti legionari conductori nu au avut altceva mai bun de fcut dect s
ma caute pe mine, pentru a-mi destinui cine tie ce secrete sau pentru a-mi de anumite
insrcinri, cnd ei nici mcar nu m cunoteau. Pentru a ntreprinde i duce la bun sfrsit o
actiune, prima condiie e s cunoti bine elementele cu cari lucrezi. Ori aceasta presupune a
verificare ndelungat a acestor elemente. Contrariul, riti s dai gre dele nceput. Ori dac
Horia Sima sau Papanace sau un altul, ar fi plnuit ceva, atunci ei nu puteau s se serveasc
dect de elemente bine cuoscute i cu care sttuse in imediat contact vreme ndelungat.
-Ia atinge-i cteva, Horvath, pentru a nu-mi mai tine prelegeri aci.
i au inceput s ma loveasc cu bicele peste fat. De data aceasta, Serafim era spectatorul
btilor ce primeam. Cte lovituri mi-or fi dat, nu tiu. M dureau ochii i lacrimi grele mi
cdeau pe obraji, ptrunzndu-mi in rni, usturndu-ma.
Dup ctva timp au ncetat i s'au ndreptat din nou spre Serafim. La un semn al lui Mitu
Dumitrescu, au renceput biciuiala. Dumitrescu numra din nou: un, doi, un doi... Iuliu
Horvath lovea dealungul corpului, iar Victor Horvath deacurmezisul. Dup circa zece minute
-mie mi s'au prut o venicie- s'au oprit i l-au ntrebat dac e dispus s spun unde e
comandamentul legionar.
Toat fata, pieptul i abdomenul i erau pline de snge. Tot timpul ct durase btaia, nu
scosese un geamt. Dac
nu i-a fi vzut micrile pieptului, in ritmul greoiu al respiratiei, a fi putut crede c
murise. Cu groaz observasem btaia i un sentiment de mare admiratie m incerca fat de
tria camaradului Serafim. Era un exemplu i o incurajare pentru mine. La ncercrile repetate
ale agentilor de a scoste un cuvnt dela el, rspundea att de linitit i cu atta indiferent:
-Nu tiu nimic, nu am nimic de spus.
Fat de acest rspuns, btile au nceput cu i mai mare intensitate. L-au intors dup aceea
cu faa in jos i urmnd acelai sistem, au inceput s-l loveasc in spate, parc cu i mai mult
furie. Cnd au incetat, bietul Serafim nu se mai mica. Era tot scldat in snge. L-au deslegat
i au nceput s-l trag de picioare afar, ca pe un butuc.
Dup ctva timp, agentii au aprut din nou. Dumitrescu s'a ndreptat spre mine, punndu-mi
in vedere c dac voiu refuza de a spune adevrul, mi se va aplica acelai sistem.
-Oare, dumneata, nu vreai s intelegi c nu am nimic de spus ! Ca nu cunosc aceti oameni
i c niciodat nu am fost in contact cu ei?
-Leag-l, Horvath, i ncepeti.
16 din 57

Am fost desbrcat de haine i ntins pe banc cu fata in jos; apoi legat deoparte i de alta a
bncii cu nite curele i frnghii. Mi-au trecut o curea i peste gt. La o nou comand a lui
Dumitrescu, au nceput s m loveasc. Unul dealungul i cellalt dealatul spatelui. Loviturile
cdeau la nceput rar; dup aceea mai repezi, tot mai repezi i din nou rrindu-se. La inceput,
simteam numai o usturime ascutit in locul lovit, ca pe urm s mi se par c cineva mi-ar fi
crestat carnea cu un briceag ascutit. A fi vrut s m mic un pic, s m sustrag loviturilor.
Eram ins att de strns legat ! Loviturile cdeau fr incetare. Incepusem s transpir i
simteam cum toti muschii mi se sbteau. Toat carnea imi tremura. In primele momente,
pentru a-mi experimenta singur posibilittile mele de rezisten, numram fiecare lovitur.
Dup un timp ns, incepusem s pierd orice notiune a realittii. Amortisem, dei tot corpul
imi svcnea. Cteva lovituri mi-au czut pe gt i pe cap. Aveam impresia c ma cufund
undeva cu o iuteal extraordinar. Din gur i din nas ncepuse s-mi curg bale i snge. Erau
srate i cleioase. i cu toate durerile ce ma ncercsu, m'a cuprins o scrb imens i am
inceput s vomitez.
Scurt timp dup aceea, clii au incetat i m'au deslegat, intorcndu-ma cu fata in sus. Unul
din ei a adus o gleat cu ap pe care a aruncat-o peste mine. Am apucat s prind cteva
inghitituri, revenindu-mi un pic din ameteal. Pauz doar de cteva minute i din nou am fost
legat. Ca prin vis, am auzit o voce intrebndu-ma unde e inginerul Panaitescu i njurnd. Am
incercat s rspund ceva, ins nu puteam s articulez niciun cuvnt.
Din nou au nceput s cad loviturile de bice. In gur se strngea i mai mult scuipat cu
snge. A fi vrut s scuip, ins nu puteam i inghiteam totul in mine, sufocndu-ma. Respiratia
era din ce in ce mai greoaie. Ma innecam intr'una. Loviturile erau mult mai dese i cu mai
mult furie. Simteam cum plesnea carnea. La un moment dat, au inceput s ma isbeasc
numai peste fa. Am nceput s-mi mic capul, intr'un enorm efort, la dreapta i la stnga,
pentru a evita loviturile. Sbirii mei ins, au indesit biciuiala. Nu mai puteam respira. Am
nceput s m sbat. Eram ns att de strns legat!
Incercarea aceasta de a ma mica m'a epuizat i mai mult. Incet, ncet, m simteam invluit
intr'un fel de ceat. Pe dinaintea ochilor, apreau fel de fel de contururi, fr ins a putea
descifra ceva din ele. O mn nevzut ma ridica incet i plcut. Fui cuprins de o moleeal
si-o cldur casicnd a fi luat o baie fierbinte. Dup aceea ins, apucat par'c de o furie
neinteleas, m'a aruncat cu o fort extraordinar undeva ntr'un adnc, ametindu-m total,
pn cnd n'am mai vzut i n'am mai simtit nimic.
Cnd mi-am revenit, eram intins pe ceva rece. Mi-am aruncat ochii in jurul meu. M aflam
pe ciment, in celul. Lng mine, o balt de snge. Din nou m'a apucat scrba. Imi venea s
vomitez. Pe pat, erau aruncate in desordine, hainele, cmaa si chilotii. Imi era din nou frig.
Am incercat s ma ridic. Dureri ascutite, caicnd cineva m'ar fi intepat cu mii de ace, m
intuiau pe loc. Tremuram i dintii imi clnneau.
Cu greu am reuit s ma trsc pe ciment i s m urc in pat. Corpul mi era rou-vnt.
Eram plin de rni. Am scos din buzunarul pantalonului o batist i am nceput s m terg
ncet de snge. Toat pielea mi era crpat. Cu mult atentie, am trecut batista peste toate
rnile, curtindu-le cum am putut. M'am ntins dup aceea pe o parte unde nu aveam attea
rni i m'am acoperit cu hainele. Dup ctva timp, am fost cuprins de o cldur ce cretea din
ce in ce. i totui, era o cldur plcut. Ce curios! S fii btut atta i dup aceea, in loc s
simti permanent dureri atroce, s te simi invluit de o astfel de cldur, care prea o
binefacere pentru organismul intreg. Ct poate s suporte omul!... Cufundat in gnduri i mirat
oarecum de aceast curioas sensatie, am adormit.
GNDURI I REFLECTII
Timp de dou zile am fost lsat in pace. Durerile incepuser s m lase, iar rnile mi se
acoperiser cu un fel de crust. Eram ns extrem de slbit. Din camera de tortur, nu se mai
auzea niciun fel de geamt. Se prea c i Serafim fusese lsat in pace. Gardianul ce-mi
aducea mncarea nu scotea niciun cuvnt. As fi vrut s tiu ce era cu Serafim. La toate
ntrebrile mele, nu rspundea nimic. Intra tcut, intinzndu-mi un sfert de pine i un castron
17 din 57

de ciorb i pleca tot aa de tcut, nchiznd ua i dnd din cap. Cine tie cti oameni torturati
vzuse ! La fiecare deschiztur de ue sau sgomot de pai, tot corpul incepea s-mi tremure.
Din moment in moment ateptam s fiu din nou ridicat i btut. tiam c, de fiecare dat, vor
ntrebuinta alt sistem. Ori acest gnd numai m fcea s innebunesc de groaz. Oare ce-or fi
inventat de data aceasta? Oare ce m ateapt? Mi-era team c nu voiu putea suporta pn la
sfrit i c voiu scpa vreun cuvnt care ar putea fi pierzania attor camarazi sau c, pn la
urm, voiu declara orice numai s fiu lsat in pace.
Dar ce oare puteam s declar, cnd nu vzusem niciodat nici pe Horia Sima nici pe
Papanace i nici pe Petracu?!... Dece oare nu vor s cread c toat actiunea dela Tighina nu
era dect o actiune local, fr niciun fel de legtur cu vreun comandament legionar! Oare
cum a fi putut s-i conving pe aceti oameni de inutilitatea cercetrilor lor i de faptul ca, att
eu ct i Serafim, nu mai aveam nimic a le mai spune !
Am avut dou zile de rgaz, dou zile cari nu mi-au adus nicio reconfortare interioar. A fi
vrut s nu m mai gndesc la nimic, s scap de chinul acesta cu mult mai mistuitor al
intrebrilor din mine, al temerilor ce ma incercau la fiecare clip. Reuiser s vre groaza in
mine. Orice sgomot, orice ue trntit, orice voce omeneasc, m fcea s tresar i s tremur.
Niciodat nu fusesem btut ; nici mcar tatl meu nu mi-a dat vreodat o palm. Toat viata
mea cutasem s m comport de aa manier, pentru a nu atrage ura nimnui. Niciodat nu
provocasem pe cineva.
Mi-am adus aminte ca la coal, dei eram un element bun, invtnd cu mult uurint,
niciodat nu cutasem ca s apar in ochii profesorilor mei pentru a m impune cum fceau
altii, cstignd simpatia sau admiratia acestora, pentru a fi rspltiti cu laude in fata colegilor
sau in fata intregului Institut. Rspundeam la toate intrebrile corect, linitit, fr fraze
umflate, stpnit fiind de o anumit msur in toate i speriat parc de indrzneala colegilor
mei. Dac vedeam ca vreunul din ei se sbtea intr'un neastmpr febril pentru a se situa
deasupra mea sau a altora, il lsam s treac inainte fr a-l invidia, fr a m opune
tendintelor lui. Cutam prin toate mijloacele posibile s evit orice nentelegere, ct de mic ar
fi fost ea, numai i numai pentru a pstra armonia intre ei i mine. Aceasta, nu pentruc nu a
fi fost i eu destul de tare i nu a fi putut proceda de aceeai manier, dar pentruc eu
consideram ca oamenii sunt frati intre ei i nu stpnitori unul peste altul ; iar acei ce au fost
dotati cu mai mult inteligent sau fort fizic nu erau indrepttiti de a exploata neputinta sau
naivitatea altora, nimicindu-i, ci pentru a-i ntelege i ajuta.
Att de mult crezusem in oameni i in buntatea lor !... A trebuit s vie peste mine aceast
nou nchisoare, cu chinurile ei, pentru a-mi revela omul aa cum e el, in goliciunea lui, dei
pretins om de cultur, om civilizat, om cretin din al doilea milenar dela Naterea Domnului
Isus, omul fiar, in frunte cu marele istoric i umanist Nicolae Iorga, acel ce cerea Regelui
Carol II distrugerea total a tineretului nationalist, inclusiv printii i rudele acestui tineret.
La ce folosise oare toat jertfa lui Cristos, martirajul attor i attor sfinti, cnd nimic nu se
putuse transforma in acest om?
In Micarea Legionar fusesem educati sub semnul crucii. Intr'un articol, Ion Mota scria :
msura crestinttii noastre, este jertfa pentru neam si cruce. Care a fost rezultatul acestor
jertfe?
Ne-am nchipuit ca prin jertfa noastr continu vom sgudui sufletul neamului, ca prin
exemplul nostru de permanent abnegatie i druire vom transforma neamul, ridicndu-l din
cotidian i meschin, deschizndu-i toate porile sufletului, invtndu-l s-si ntind cmpul de
activitate spre interior, pentru a putea stabili in el insui un echilibru, omornd in el toate
instinctele primare, eliberndu-se de orice reminiscente de animalitate i plasndu-se pe o
linie pur spiritual. Am vrut s facem din oameni caractere, adevrate forte omeneti in slujba
inaltelor valori morale. Acest om, ns, nu se gndea dect la propria fericire, a crei realizare
ins nu o vedea dect in apropierea bunurilor materiale, ntinzndu-i deci cmpul de
activitate in aceast directie, intrnd in concuren cu alti indivizi al cror scop era acelai,
dnd natere la conflicte, lupte, dumnindu-se unul pe altul, urndu-se i exterminndu-se. Au
format grupe de interese, combtndu-se unele pe altele, cobornd nivelul vietii omenesti,
trnd omul i mai mult in noroiu, pierzndu-l.
18 din 57

Am vrut s remplantm in sufletele oamenilor credinta intr'o lume mai buna, in care
oamenii s se ajute unii pe altii. Am vrut s transformam acest om, ridicndu-l i accentundui potentele lui pozitive. Cci RUL, asa cum spunea Cpitanul, pornea dela suflet.
Mitu Dumitrescu crescuse cu mine, in casa printilor mei.
Se bucurase de aceeai tratament, primise aceeai educatie ca i mine. Niciodat, nici mama
i nici tatl meu nu lsase s se ntrevad c e un tolerat in familie. Era considerat ca un frate
al meu, inconjurat fiind de aceeai dragoste. Mama fusese aceea ce sttuse mai aproape de
noi. Era un munte de buntate, gata s ajute oricnd i oriunde, renuntnd la orice, numai
pentru a ne vedea pe noi multumii i cu voie buna, alinndu-ne durerile, uurndu-ne
necazurile i indeprtndu-ne grijile.
El, Mitu, comisarul ce ma tortura, fusese martorul attor i attor scene induioetoare,
sttuse in apropierea acestui suflet mare i bun, se bucurase de aceleai mngieri pline de
grije i dragoste. Oare cum putuse s se transforme in acest fel!... Cine oare i strmbase
sufletul, fcnd din el fiara pe care o aveam acum in fata mea?!... Oare uitase el att de repede
i toate binefacerile pe care tatl meu le revrsase din plin in casa prinilor lui!?...
Mitu Dumitrescu, prietenul copilriei mele, prietenul adolescentei mele, omul care-mi
cunoscuse toate sbaterile sufletului meu, omul care asistase la ruptura attor prietenii din
cauza lui, pentruc eram contra unui anumit fel de a gndi al unora din prietenii i colegei
mei, cari desconsiderau tot ceeace nu era fiu de boier sau de om bogat, cutnd s omoare in
aceti copii tot ceeace era mndrie innscut, tratndu-i ca pe nite paria i scursuri ale
societtii, fcnd din ei slugi plecate la ordinele lor. Omul acesta, care cunoscuse toat
evolutia mea sufleteasc, permanent inclinat spre ajutorarea celor mai putin favorizati de
soart, omul acesta era azi un monstru, un trdtor al clasei trneti de unde plecase, era
clul attor fii de trani ce se aflau nscrii in Micarea Legionar, luptnd i sacrificnd,
pentru a pregti o soart mai buna prinilor, fratilor, nepotilor i neamului ntreg.
Din nou mi-au venit in minte cteva scene din copilria noastr. Toamna incepeau vnturile.
Un mijloc pentru noi de a gsi un alt sistem de joc. Construiam smei de hrtie, pe care dup
aceea, prin forta vntului, i lsam s se ridice spre inalturi. Inainte ins cutam s-i lucrm i
s-i pictm ct mai frumos. Era un fel de ntrecere ntre noi. Dtiu c eu puneam o mare grije in
toat munca, rmnnd uneori ore ntregi pentru a pregti prtile lemnoase de aa maniera ca
s fie ct mai subtiri i mai uoare, fcnd apoi fel de fel de figuri pe hrtie, colorndu-le cu
diverse culori, aa ca s poat fi vzut bine de jos cnd smeul se afla in sbor.
De fiecare dat smeul meu era mai frumos, mai mare i sbura mai sus dect cel fcut de el.
Intr'o buna zi ins, dupce mi ddusem atta silint pentru a face un astfel de smeu, i care
trebuia s fie in aceeai timp un dar pentru o coleg de coal, Mitu s'a apropiat de locul unde
eu ma retrsesem pentru a putea lucra in linite i, fr a-mi spune niciun cuvnt, mi-a smuls
smeul din mini i l-a rupt in bucti, clcndu-l dup aceea in picioare. Era rou la fat i
mnios. Oare dece? Dei eram suprat i gata pentru ceart, m'am stpnit totui i cu cel mai
mare calm ;-am intrebat dece mi-a rupt smeul. Nu mi-a rspuns ins nimic, fugind. M'am uitat
mult in urma lui dnd din cap, fr s pot intelege nimic din aceast atitudine a lui. Aproape o
or nu l-am mai ntlnit. Eu am nceput s lucrez un altul. Pentru a nu fi din nou deranjat i
pentru a evita o repetare a actiunii lui, m'am retras in camera mamei mele. Acolo, in mai putin
de o or, am fcut altul i, curios, mai frumos i mai mare dect cel dintiu.
Am plecat dup aceea cu el spre casa colegei mele. Inc inainte de a ajunge acas le ea, am
ntlnit-o pe strad impreun cu Mitu i smeul fcut de el. Cnd m'a vzut, mi-a ieit imediat
in ntmpinare. Mitu a rmas deoparte. I-am intins smeul ce-l fcusem. Ii citeam in ochi o
mare surpriz i satisfactie. A lsat smeul lui Mitu pe iarb, la marginea strzii, i m'a rugat
s-i ajut pentru a nla smeul ce eu i-l druisem.
Mitu, ntr'un gest de nestpnire, i-a luat smeul i-a plecat din nou suprat. Dece oare
acest gest? Ce oare i fcusem? Am rmas singur cu colega mea, jucndu-ne. Cnd m'am
ntors acas, Mitu nu scotea niciun cuvnt, nu rspundea la niciuna din intrebrile mele. Nici
mcar seara la mas i nici cnd am intrat in dormitor, nu a scos un singur cuvnt. L-am lsat
in plata Domnului i am adormit. Cteva zile dup aceea, imi purta inc pica.
19 din 57

i iat cum, cu fiecare clip ce-o petreceam in inchisoare, imi veneau in minte momente din
viata noastr in comun, cu totul diferite de acelea pe care eu le pstrasem in memorie ca pe un
tezaur scump. Mitu era invidios i nu tia s iubeasc. Dar Mitu tia in schimb s-si ascund
foarte bine sentimentele. Niciodat nu-mi fcuse vreo destinuire; niciodat nu-si deschisese
sufletul in fata mea.
Pentru ceeace-mi fcea acum, nu simteam nicio ur contra lui, ci o mil nesfrit pentru
sufletul lui pierdut, pentru neputinta lui de a se ridica din mocirla slugrniciei.
Oare cte generatii vor trebui s mai cad i s se jertfeasc pn cnd se va scoate din
neamul nostru spectrul slugoiului ! De cte exemple oare mai era nevoie!...
CA LA CURSELE DE CAI
Se scurseser dou zile, in cari gndurile nu-mi fuseser deloc uurate, iar carnea imi
tremura de ceeace imi nchipuiam c m'ar mai putea atepta. As fi vrut s se termine mai
repede, s nu mai vd ochii aceia bulbucati i nroiti de ur ai chinuitorilor mei, s nu le mai
aud gfiturile, obositi de a m bate. Dac a fi putut gsi ceva in celul, pentru a-mi pune
capt zilelor, pentru a le rpi satisfactia aceea animalic de a inventa ct mai multe torturi i
de a m vedea trntit la pmnt i gemnd de durere ! Pe de alt parte ins, a fi vrut s fiu
tare, s suport totul pn la capt, nfruntndu-i, sfidndu-i i artndu-le c sunt mai tare
dect ei, c nu ma tem, c nu tremur i c toate ncercrile lor sunt simple mijloace de pigmei,
neputincioi i imbecili.
Iat ns c dup aceste dou zile de linite au schimbat ceva. In loc s mai fim btuti ziua,
au inceput torturile in timpul noptii, avnd de fiecare dat alti chinuitori, asistati ns
intotdeauna de Mitu Dumitrescu.
Am fost chemati i introdui in camera de tortur cam pela orele nou seara. Ca i la
nceput, m'au fortat s asist nti la chinuirea camaradului Serafim. Asupra lui se aruncau
parc cu i mai multa ur i furie. Au reluat sistemul btilor la tlpile picioarelor. Pentru
aceasta ins, au gsit un alt mijloc de legare i o alt pozitie. Desbrcat complet, l-au pus jos,
legndu-i minile in jurul genunchilor i introducndu-i ntre mini i genunchi un baston
gros, pe care dup aceea l-au legat de ambele capete de gtul lui. Era complet chircit i nu
putea s mai fac nicio micare.
I-au dat un brnci i l-au intors cu capul in jos. Era legat de aa fel c la fiecare micare pe
care ar fi fcut-o, risca s se stranguleze singur. Cu nite bastoane de cauciuc, au nceput
btaia la tlpile picioarelor.
Dup o jumtate de or, neputnd s scoat nicio declaratie dela el, l-au lsat i m'au luat pe
mine in primire. In prima zi, aceast btaie nu-mi produsese mari dureri. De data aceasta ns,
fie din cauza pozitiei fie din cauz c rnile anterioare nu-mi fuseser nc vindecate, mi
fcea impresia c cineva m'ar fi lovit cu nite ciocane in cap. Respiratia imi era scurt i eram
total ametit. Tot sngele mi se scurgea in cap, mpienjenindu-mi ochii. Din nou tiuiau
urechile i o enorm greutate prea c-mi apas pieptul. Talpile picioarelor mi ardeau i m
usturau ntr'un mod ingrozitor. A fi vrut s strig, ns oridecteori deschideam gura, ma
nneca sngele.
Unul a inceput s m izbeasc cu ceva peste fluierele picioarelor. Un altul a inceput s m
ntepe in coast cu ceva ascuit. S'au oprit la un moment dat pentru a ma intreba acelai
cntec: Unde e inginerul Fanaitescu? Cine e? Ce legturi am cu Horia Sima i altii din
Comandament?...
Nu puteam s le rspund nimic. Se parea c gtlejul mi se nfundase, iar limba mi se
umflase c nu o mai puteam mica in niciun fel. Cteva momente nc de tortur i au ncetat.
Di-au dat seama c-mi era imposibil s rspund in pozitia in care m gseam. Am fost
deslegat i unul dintre ei a nceput din nou s-mi pun ntrebri. Eram amorit i amettit. Nu
ntelegeam nimic i nict nu puteam vorbi. Stteam ntins pe jos i n'aveam nicio forta s m
ridic. Unul din agenti m'a apucat de pr trgndu-m in sus. Cu mult greutate am reuit s m
ridic, ntiu in genunchi i dup aceea in picioare. Tlpile ma usturau ins att de ru, c nu
am fost in stare s stau drept niciun minut i din nou am czut in genunchi.
20 din 57

Amndoi agentii au inceput s m nghionteasc i s ma mping spre ue. Cnd au vzut

ns ct de greu m micam i c evitam pe ct posibil de a face prea mari eforturi, au inceput
s m intepe pe tot corpul, ordonndu-mi s m ridic in picioare. De voie de nevoie, i cu un
mare efort, pentru a ma sustrage ntepturilor care erau foarte dureroase, m'am ridicat din nou.
La un moment dat, Iuliu Horvath, ncepnd s m intepe in spate, mi-a ordonat s alerg, dnd
ocol camerei de tortur. Cum eu nu ddeam nicio atentie ordinelor lui, s'au apropiat i ceilalti
doi de mine i au nceput s m ntepe deasemenea pe unde nimereau, strigndu-mi s fug:
-Fugi, m, Dumnezeul mtii... dac vrei s nu te mai batem.
S'au aezat dup aceea in cte un colt al camerei, iar unul din ei, lovindu-ma cu un biciu,
m forta s alerg. Mitu Dumitrescu a luat apoi o banc i a pus-o in mijlocul camerei,
fortndu-m s sar peste ea. La ezitrile mele, un agent a nceput s ma intepe cu sula, iar
cellalt s m biciuiasc peste fat. Simteam in tot corpul nite dureri insuportabile. Imi fcea
impresia iari c oasele mi se desfceau din ncheieturi. Au nceput s rd, s bat din
palme, s strige, lovindu-m i intepndu-m fr ncetare, alergnd in urma mea. Loviturile
cdeau din ce in ce mai repede. Dumitrescu apucase o cravae si oriunde m intlnea, m
lovea peste fata, peste corp, pe unde nimerea.
Strngnd in mine ultimele forte ce mai aveam, m'am indreptat de ale i am nceput o
curs nebun prin camer, srind peste banc, peste scaune, peste mas i peste tot ce
ntlneam in calea mea, invitndu-i la un fel de intrecere. Jocul de-aprinselea din copilrie mia venit in minte i am nceput s strig, rznd:
-Hei, ia s vd, cine m poate prinde !
Le-am vzut feele pline de uimire, contractndu-se dup aceea ntr'un rnjet furios. Am rs
cu hohote i am reluat cursa alergrii, rsturnnd tot ce intlneam in cale, apropiindu-m de
fiecare din ei, atingndu-i cu mna, rzndu-le in fat i schimonosindu-m. Incepuse s mi
curg sngele pe nas, iar tot corpol imi era plin de sodoare. Ochii mi se mpienjeniser de
lacrimi. Erau lacrimi sau snge !... Urechile mi tiuiau. Am inceput s ma invrtesc pe loc
ctva timp, ca dup aceea s continui aceeai goan nebun.
-Hai, domnilor, ce mai stati, prindeti-m dac puteti. Apucam ce puteam cu minile i
aruncam pe unde nimeream, in toat camera, strignd, urlnd, gfind, horcind... Trebuie s
fi avut un aspect teribil, pentruc la un moment dat, speriati par'c, m'au lsat in pace. Toti trei
s'au apropiat de mine uurel i au nceput s m imping spre ue, strigndu-mi s incetez. Am
ieit pe coridor i din nou am inceput s alerg. Pn la urm m'au inconjurat i cu forta m'au
impins in celul. Ct timp au mai stat la ue privindu-m, m'am mentinut drept, privindu-i
sfidtor in ochi. Cum au plecat ns, m'am prbuit pe ciment, intocmai ca o crp motolit.
Eram total epuizat. M'am trt totui pn pe pat i am rmas intins fr s fac vreo micare.
Eram plin de sodoare, murdar de snge i praf, i-mi era sete. Din nou am fost cuprins de
febr. Tremuram de frig sau m sufocam de cldur.
JERTFA LUI SERAFIM
Timp de trei zile, am fost ridicat in fiecare noapte cam dela orele zece, hind btut la tlpile
picioarelor, intepat cu sulele peste tot corpul, biciuit. De fiecare dat, dup terminare, imi
puneau sare sau piatr acr pe rni pentru a opri sngele ce curgea iroaie. A urmat dup aceea
o pauz de cinci zile fr a mai fi btut. In schimb, eram chinuit cu fel de fel de intrebri.
La fiecare nou interogatoriu, cutau s ma conving c Serafim ar fi fcut declaratii
complete i c, deci, nu ar mai avea niciun rost s insist in aceast atitudine intransigent i c,
indiferent de faptul c voiu recunoate sau nu acuzatiile fcute, voiu fi dat in judecat i
condamnat pentru trdare, incercare de asasinat i rsturnare a ordinei existente in Stat. Din
ntrebrile pe care mi le puneau ins, imi ddeam seama c Serafim nu scosese niciun cuvnt.
De altfel, nici nu avea ce declara. El nu tia nimic de toate pregtirile noastre. Era numai un
element de legtur intre diferitele grupe, fcnd serviciul de curier.
La inceputul acestor interogatorii, clii mei se artau destul de binevoitori, blnzi,
interesati in a ma ajuta pentru a iei din situatia grea in care m aflam, ca dup aceea, vznd
c nu pot obtine nimic, s recurg din nou la btaie i tortur.
21 din 57

Procedeul era acelai. Eram introdui impreun, aa ca fiecare s fie martor la tortura
celuilalt. De data aceasta, ne-au prins minile i picioarele in ctue. fiind extrem de mici,
mpiedecau orice circulatie a sngelui.
Primul intrat in fabric a fost din nou Serafim. L-au intins pe banc i l-au legat strns, in
jurul ei. I-au prins dup aceea o frnghie de gt, pe care au legat o de o verig groas din zidul
camerei de tortur. O alt frnghie i tinea picioarele i era prins de o alt verig din peretele
opus. Odat terminat legarea lui, cei doi agenti au luat fiecare cte un biciu i au nceput s-l
loveasc peste fa i abdomen. Am numrat circa o sut de lovituri. Serafim n'a scos un
geamt. Au lsat atunci bicele deoparte i Iuliu Horvath a luat o lam de brbierit cu care a
inceput s-i cresteze pielea pe abdomen. Victor Horvath, in acelai timp, il intepa cu o sul in
umeri pn ce ajungea la os, rcindu-l. Pentru prima oar a inceput i Serafim s geam, iar
pn la sfrit s urle de durere. Am nchis ochii i mi-am astupat urechile. Era imposibil s
mai privesc acest spectacol. La un moment dat, s'a apropiat i Mitu Dumitrescu i i-a luat
testicolele in mini, strngndu-le cu toat forta. Bietul Serafim nu mai putea. A strigat ct a
putut:
-Incetati c, va spun tot.
Imediat toti trei s'au retras, aezndu-se pe scaune. Ctva timp s'a fcut tcere. La un ordin
al lui Dumitrescu, Iuliu Horvath l-a deslegat i i-a fcut semn s se aeze pe o banc cu fata
spre Dumitrescu.
O amar desndejde imi cuprinse sufletul. Cutam s prind ceva din privirile camaradului
meu, doar, doar l-as putea incuraja s suporte torturile pn la sfrit. Corpul imi ncepuse din
nou s tremure ca varga. Serafim nici nu se uita la mine. Att Dumitrescu, ct i cei doi agenti,
ateptau impungndu-l parc cu privirea. In mine se deschisese un mare gol...
-Hai, vorbete, ce mai atepti !
-Lsati-m un moment sa m odihnesc, c v spun tot.
Din nou tcere. Nervii imi erau incordati la extrem. Timp de zece minute nu se auzi dect
respiratia greoaie a camaradului Serafim. Ce oare gndea?... Ce voia s spun?...
Il observam cu atentia incordat. Buzele i tremurau, iar flcile i se micau intr'o parte i
alta, dnd impresia c ar mesteca ceva. Dup un timp, ce mi s'a prut o venicie, s'a ridicat
depe banc i cu pai nceti, nceti, s'a ndreptat spre masa la care era aezat comisarul
Dumitrescu. Ma uitam la el ca la un spectru. Era galben la fat, cutele depe obraji i depe
frunte i erau adncite, sprncenele ncruntate i un zmbet amar in coltul buzelor. Trebuia s
fi fost ncercat de dureri ingrozitoare...
Cnd a ajuns aproape de mas, mi-a fcut un semn cu mna din care nu am putut ntelege
nimic. S'a aplecat dup aceea deasupra mesei, apropiindu-si fata ct mai mult de Dumitrescu
i fr s-mi pot bine da seama ce intentiona i fr ca Mitu Dumitrescu s se atepte, l-a
scuipat in plin fata, cu un scuipat gros i plin de snge.
Dumitrescu s'a ridicat imediat depe scaun, si-a sters repede obrazul de snge i, cu o furie
nemaivzut, s'a repezit spre el, trntindu-l la pmnt, lovindu-l cu picioarele in cap i pe unde
nimerea. Cei doi agenti, pentru a nu rmnea mai prejos, au inceput i ei s-l calce in picioare.
Incepusem s tremur din tot corpul i picioarele mi se muiaser. Am rmas ngrozit, cu
ochii tintuiti la camaradul Serafim, care, dup o scurt lupt cu cei trei, s'a ridicat in picioare,
retrgndu-se intr'un colt al camerei de tortur. Cnd cei trei sbiri au nceput s se apropie din
nou de el pentru a rencepe btaia, ntr'o atitudine extrem de linitit i cu un zmbet de
satisfactie, camaradul Serafim a scos limba afar, artndu-le-o cu degetul. Era numai o
bucat de carne insngerat. A inceput s rd, un rs sinistru i aspru, care mi-a scuturat tot
corpul. Cnd m'am uitat mai bine la el, am fcut o constatare ce mi-a umplut sufletul de
groaz. Camaradul Serafim ii tiase limba cu dintii. Acea bucat de snge pe care o scuipase
in fata comisarului Dumitrescu, era propria lui limb.
Gnduri peste gnduri incepur s se invrteasc in cap. Orice mi nchipuiam, dar ca
cineva s-i mute propria-i limb, lipsindu-se astfel pentru toat viata de cel mai important
organ, nu a fi crezut niciodat c ar fi posibil.
Ct putere de credint acumulase acest om, ct terie sufleteasc, ce extraordinar voint...
Am cunoscut multi camarazi cari au suferit ingrozitor, fiind deasemenea torturati ntr'un mod
22 din 57

neobinuit de barbar i cari au suportat cu terie toate ncercrile. Ei ins au lasat s treac
peste ei torturile, tiind c nu se pot mpotrivi clilor. Le-au suportat deci, dar niciunul nu a
sfidat propriile-i dureri... Niciunul nu s'a gndit s se automutileze, pentru a rpi clului
satisfactia de a-l vedea gemnd la picioarele lui, implorndu-i mila.
Camaradul Serafim Parfenie, fiu de tran basarabean, un om simplu dar curat, a vrut s dea
o lectie celuilalt fiu de tran, comisarul Mitu Dumitrescu. A vrut s arate acestui individ
mrav c torturile nu sunt suficiente pentru a transforma omul ntr'o crp sau un obiect
oarecare, de care el, clul, s poat dispune dup bunul lui plac. A vrut s-i arate c omul,
atta timp ct mai bate in el o inim, atta timp ct suflarea nu i-a incetat, are inc suficiente
forte pentru a se opune, cu tot ceeace Dumnezeu i-a sdit in suflet, oricrei silnicii. Nu numai
c nu vei putea dispune aa cum vrei de sufletul cuiva, dar nici mcar de aceast materie
trectoare, atta timp ct mai palpit o urm de viat i de credint in ea.
Da, era o sfidare ! Cea mai mare sfidare pe care putea s o fac cineva. Dumneata, domnule
comisar, vrei neaprat s m faci s vorbesc. Iti inchipui c torturndu-m i nemaiputnd eu
suporta suferintele fizice, voiu spune totul, tot ceeace dumneata vrei sau ti inchipui c tiu...
Iat ins c nu e aa ! Ti-am spus de attea ori c nu stiu nimic i c nu am nimic de spus.
C chiar dac a ti ceva, orice tortur e inutila, deoarece eu nu voiu scoate niciun cuvnt.
Dumneata ins, domnule comisar, ai crezut c prin metodele diabolice de care dispui, vei
invinge carnea i sufletul meu... Iat-ti victoria ! Ti-am scuipat-o in fat... Bucur-te dac mai
poti... Rnjeste, dac mai ai poft...
Att Dumitrescu, ct i cei doi agenti, pentru ctva timp, nu au scos niciun cuvnt. Ceva
ins prea c avea s se ntmple. Dumitrescu, cu ochii inroiti de ur, cu minile tremurnde
i vocea gutural, s'a adresat celor doi agenti: -Luati-l i terminati cu el. Duceti-l la
crematoriu. Serafim, cu privirile atintite asupra mea i luminat nu tiu de ce surs misterios,
s'a apropiat de mine, mi-a apucat mna dreapt strngndu-mi-o, dup care, dndu-se doi pai
inapoi, m'a salutat legionrete.
Cei doi gealati ai lui Mitus Dumitrescu l-au impins spre ue cu brutalitate. Camaradul meu,
condamnat la moarte, a ieit din camera de tortur cu fruntea sus... Lacrimi mari au inceput s
mi se preling pe obraji... Bietul Serafim, tran din Tighina, nici nu tia mcar ce e un
crematoriu...
Ion Roth JELESCU
NCHISOAREA SUCEAVA
Nicolae Rosca
De ce ne-am oprit aici ? , ne ntrebam. Nimeni nu tia. Din indiscreia gardianului ef al dubei
aflasem c eram trai pe o linie moart a staiei Chitila. De cteva ore pstram acea neneleas
imobilitate. n ajun, de diminea, legai de picioare cte doi ntr-un lan, traversam Aiudul pentru
a ne mbarca n acel nencptor vagon. Eram ngrmdii n el 42 de legionari. Toat averea
noastr, o rani cu boarfe. Mncarea pentru drum ni se proporionase n penitenciarul Aiud i era
compus din 2 kg de cartofi fieri i kg de ceap crud. Aceste bunti trebuia s ne nele
foamea pn la Suceava, noua reedin gratuit ce ne-o punea la dispoziie guvernul rii
noastre. Iar acuma, dup aproape 30 de ore de drum, ne aflam staionai pe o linie moart din
apropierea Bucuretiului. Cartofii i ceapa dispruser demult, cci ce nsemnau 2 kg de cartofi
fieri pentru foamea noastr permanent ? n stomacurile noastre umflate ca un cimpoi se
zbenguiau simptomele dureroase ale excelentelor bucate ce le mncasem cu o zi mai nainte.
Ceap i cartofi fieri. Tot ceea ce poate fi mai dezastruos pentru nite organisme slbite i lihnite
de foame. Aa c voiajul nostru se transformase repede ntr-un chin, pe care ncetineala cu care
se mica duba aceea l nrutea mereu. Crampele i zvrcolirile mruntaielor noastre se
proiectau pe feele livide ale tuturor. Un anumit col al dubei -pe care-l botezasem primvara
23 din 57

etern- era solicitat cu struin, cu inevitabila deranjare a prietenului de care erai legat i deci
trebuia s te urmeze, cu inevitabila ncurctur de lanuri cu alte perechi pe care -cum graba era
ntotdeauna mare- trebuia s le tragi dup tine la locul cu pricina. Numai dup aceea ne puteam
gndi la descurcarea acelor blestemate unelte de pucrie, operaie deloc uoar, innd seama de
spaiul restrns al compartimentului nostru, de numrul mare de persoane ce-l ocupau i mai ales
de faptul c singurele capete libere ale lanurilor cu care eram legai, eram noi. Operaia
terminat, ciclul se repeta cu o regularitate enervant.
Pentru cei ce n-au cunoscut voiajul cu duba pe cile ferate vom ncerca schiarea acelei pucrii
ambulante. A se imagina un vagon puin mai lung dect unul de marf i mult mai scurt dect
unul de cltori, desprit transversal n trei compartimente. Compartimentul din mijloc,
comunicat cu exteriorul printr-o u n permanen deschis, era destinat efului dubei i
ajutorului su. Celelalte dou apartamente adiacente acestuia, comunicate prin cte o u n
permanen ncuiat cu cel al pzitorilor, erau domeniile exclusive ale deinuilor. Fiecare era
dotat cu trei rnduri de bnci, cu cte o fereastr ngrtuit de aa form nct permitea numai o
aerisire relativ i tot o relativ orientare n timp, zi sau noapte, i cu scaunul din colul
primverii eterne. n fiecare din aceste ncperi rezervate deinuilor ncpeau ntre 15-20 de
persoane i dac erau nghesuite intrau pn la 25-30 de indivizi. De data aceasta ns eram
nghesuii acolo 42 de oameni. Cellalt compartiment era neocupat. Am atras atenia efului
gardian asupra acestei anomalii. Dup spusele lui ns, reieea c trebuie s mai mbarce pe
traseu nite femei, tot deinute, pentru a fi transportate la o nchisoare din Bucovina. Fiind vorba
de sexul slab am acceptat fr proteste incomoditile n care voiajam. Dar, fapt curios, pn la
Suceava nu a aprut nici o femeie. Aa c n compartimentul nostru voiajam claie peste grmad,
n timp ce cellalt era complet liber. Curioziti administrative, ar gndi cititorii notri naivi.
Ordine stricte de a ne ngreuia sub toate aspectele viaa, i aa destul de grea, de a ne umili sub
povara unor arbitrariti insolente, gndim noi, i suntem siguri de o bun interpretare.
Dar cine eram noi ? O ceat de oameni slbii de necazuri, cu sufletele nnegurate de nedrepti.
Fiecare avea muli ani de condamnri n spinare, cci justiia romn, i n special cea militar,
care ne judeca, era foarte darnic sub acest aspect. Motivele ? Dar ce importan mai aveau
motivele pe atunci ? Unul sau altul se gseau. Cu logic sau fr ea. Importantul, esenialul era
condamnarea. Era singurul criteriu juridic, cci prigoana se dezlnuise din nou crunt, ntr-o
dement zvrcolire de ur. Pe pia apruse o stupid crulie oficial, intitulat perfid Pe
marginea rpastiei. Pentru a se justifica apariia acestei cri se comdamnau cu miile tinerii
romni de ambele sexe i din toate categoriile sociale. nc odat politica intern romn se
repeta cu aceeai bestialitate caracteristic numai ei.
i totui purtam o vin. Pe aceasta nu voia ns s o recunoasc deschis administraia noastr, ci
ddea btlia pe alte ci lturalnice, ntortochiate i subtile. Era o vin permanent n viaa
noastr. O purtam cu noi de muli ani prin toate circumstanele bune sau rele (mai mult rele dect
bune). Era vina de a fi legionari, de a fi rmas leali crezului nostru. Restul ce se spune erau
acuzaii stupide, fr sens i complet n afar de adevr : naziti, roii, criminali, rebeli, hoi de
castravei murai i alte epitete, unele mai nstrunice dect altele. Erau nite acuzaii ridicole i
cinice cu care oficialitile noastre ncercau s-i justifice actele brutale. Ne omorser cu miile
ca ntr-un blci nebun de snge i cu o brutalitate nentrecut, poate, nici de actualii cutropitori ai
rii, ns criminalii eram tot noi. Dou accidente tragice, regretabile, n viaa noastr i
transformaser pe ei, pe clii tineretului romn, n feroci acuzatori. Rebeliunea o provocaser
tot ei, cci juridicete Statul de atunci, cel puin de fapt, dac nu era de drept -nu se ajunsese
nc la eleciuni libere i asta nu din cauza noastr- era Statul Naional Legionar. Ne acuzau pe
noi de rebeliune. Revenea deci, absurd, c noi ne rsculasem contra noastr nine . . . Hoi de
castravei murai ? Ei care jefuiser Romnia ntreag ca o band organizat de rufctori, ne
acuzau pe noi de hoii. i cum nu se putea lega de finanele publice mnuite de noi, cci acolo
era controlabil afirmaia, inventar istoria ridicol a castraveilor murai i alte asemntoare. Ia crezut cineva ? Cei de bun credin desigur c nu. Iar pentru cei de rea credin de ce mai
erau necesare acele srmane justificri ? Voiau s creeze confuzii n massa simpl ? Acesta i
numai acesta era motivul principal.
24 din 57

mi aduc aminte de nceputul rzboiului cu Ruii. Primii care au fost arestai cu gloata i bgai
n lagre de concentrare au fost legionarii. Acei pe care nici justiia, cu toat arbitrareitatea ei,
nu-i putuse condamna, erau bgai acuma n lagre, insinundu-se perfid un mijloc de precauie.
De ce ? Pentru a nu trece la inamic ? Pentru a nu provoca acte de trdare n favoarea
bolevicilor ? Ce sinistr fars ! Ct murdrie, ct cinism diabolic n aceste suflete perverse,
care erau conductorii rii noastre ! Rzboiul cu Rusia comunist era n realitate rzboiul
nostru. l ncepusem cu 20 de ani mai nainte, cnd Cpitanul, mpreun cu o ceat de nebuni
idealiti a ridicat steagul acestui rzboi. A fost el, cel care a stvlit drumul infiltraiei comuniste
la noi n ar ntr-un moment cnd oficialitatea noastr, din laitate sau tembelism, i deschidea
porile Romniei. i tot noi ne gseam printre ultimii nebuni ce, pe malurile Oderului i n inima
Germaniei, ne-am mpotrivit pn n ultimul moment, fr sperane, invaziei noilor barbari. Cei
ce n 1941 ne bgaser n lagre pentru a nu colabora cu comunitii deschiseser nc odat, i
definitiv acum, drumul spre inima rii a hoardelor asiatice, consumnd marea trdare pe care-o
urmreau de ani de zile.
Dar tot noi eram socotii de aceste cercuri meschine trdtorii de ar. Muli dintre noi au purtat
i dincolo de moarte, nfipt n piepturile lor reci, aceast infam acuzaie. Cnd politica
romneasc era anti-german, noi eram acuzai de nazism. Cnd aceast politic, n desele ei
virajuri, era anti-rus, ne transformam automat, ca mpini de un resort nzdrvan, n comuniti.
i n felul acesta eram n permanent stare de trdare fa de ar, fa de politica neleapt a
marilor notri demnitari. Este curios, n adevr, a urmri cum am fost noi stigmatizai de
publicistica romn, att cea oficial ct i cea oficioas. nainte de rzboi, pe vremea politicii
beneiene a lui Titulescu, eram catalogai ca feroci naziti. n timpul rzboiului, cnd tot castelul
politicii pro-aliate a czut la pmnt, aa cum anunase Corneliu Codreanu i Romnia s-a aliniat
politicii germane pentru a se apra de ruii hrprei, am devenit comuniti periculoi. Dup
rzboi, i numai pentru c marele nvingtor a fost comunismul, am revenit att n ar ct i n
exil, la starea de nazism. Coincidena face ns ca n lovitura de Stat de la 21 ianuarie 1941, ceea
ce se numete rebeliunea legionar, nazismul german s ajute banda cealalt, banda lor, iar
puinii legionari ce au fugit n Germania pentru a scpa de persecuia lui Antonescu, au fost
bgai n lagre acolo. Curios, nu? Dar decena nu a fost niciodat partea tare a politicii noastre
contemporane.
Acesta a fost marele delict al Legiunii ! Delictul de iubire de ar. Delictul de a fi intuit, cu
intuiia marilor profei, pericolul ce amenina fiina neamului nostru. Delictul de a fi ncercat
nebunete, cu fore plpnde nc, s mpiedecm destrmarea Romniei. Nu am putut-o realiza.
Coaliia urii ce-a urlat n jurul nostru, a fost mai puternic. Istoria ns ne-a dat dreptate. i din
nenorocire cu ct se scurge timpul cu atta ne-o ntrete i mai mult. Suntem i astzi primii care
s plngem proporiile colosale ale acestei drepti pe care am avut-o n interpretarea
evenimentelor politice ce se desfurau n jurul nostru
E prea trziu ns pentru deschideri de procese. Ele se vor deschide odat n ar de ctre cei
minii i nelai. Istoria nu se scrie dect cu adevruri. Adevrata istorie.
Din aceast cauz cltoream noi cu duba spre temnia din Suceava, frni de oboseal, cu
membrele nepenite de nemicare i flmnzi mori. Rzbii de somn dormeam n picioare
rezemai de un perete sau de alt camarad, ce rezista pn la amorirea complet somnul de cteva
minute al prietenului su. Timpul ni se fcea tot mai greu i acea blestemat dub ncremenise
acolo, pe o linie moart a staiei Chitila.
Numai spre sear s-a pus din nou n micare, agat de un tren oarecare i a luat drumul spre
pmnturile Moldovei. Nu se vedea pe unde treceam, ns bnuiam importana grilor prin
zgomotul lor caracteristic. Ascultam cu nostalgie, ntr-o religioas tcere, forfoteala vesel a
cltorilor, strigtele vnztorilor ambulani, sau cte un rs cristalin de fat. Dincolo de vagonul
nostru viaa i urma cursul ei normal. Ce puin ne desprea de ea i de departe eram totui de ea
! i noi eram setoi de via, cci din cupa ei nu apucasem nc s sorbim. Unora de-abia le
mijea mustaa -ce crime grozave puteau svri aceti copii pentru a justifica locul ce-l ocupau
n duba aceea ? Alii erau n toat puterea vrstei i erau destui i din aceia pe tmplele crora se
25 din 57

zrea drumul parcurs pn atunci. Fiecare n parte nchidea n el un univers ntreg de iluzii, de
aspiraii, de responsabiliti sufocate toate fr mil de pereii nencptorului nostru vagon.
Dup plecarea din acele staii pstram mult timp o duioas tcere. Fiecare, retras n el, pleca ntrun lung voiaj, liber acum, spre lumea amintirilor lui : spre casa i prinii lui, srmani btrni cu
sufletele mpinjenite de team i lacrimile dorului n ochi ; spre fata blaie de care se desprise,
parc era ieri, la colul de lng grdina public ; spre soiile i copiii rmai singuri n csua din
trgul cu tei pe strad. Ce-or fi fcnd ei ? Cum vor fi trind ? Desigur c sufer, cu gndurile
spre cei dragi pe care destinul i-a smuls crud, purtndu-i prin lumi de idealuri nemplinite.
ncet, ncet, se revenea la realitatea trist a vagonului nostru. Prea c i durerile ne mai
slbiser, doar foamea i arta colii din ce n ce cu mai mult furie. Dar aceasta era prietena
noastr, fidela noastr prieten, ce nu ne mai prsise din ziua cnd am fost
arestai . . .
ncepeau s se nchege frnturi de discuii. Curnd tema principal a fost nchisoarea de la
Suceava i directorul ei, Mnaru. Un nujme cunoscut n istoria suferinelor tineretului romn.
Acest om se distinsese n prigoana trecut, faimoasa prigoan a lui Carol i acoliii lui, prin
cruzimea cu care trata deinuii politici. Pe vremea aceea era directorul nchisorii din Chiinu.
Celor ce au trecut pe acolo le rmsese adnc gravat n carne bestialitatea acestui om.
Schingiuirile la care au fost supui legionarii acolo erau de-a dreptul nspimnttoare.
Rafinamentul diabolic cu care-i pregtea Mnaru marile lui inchiziii definea perfect tristul
personaj. mi povestise un prieten de suferine multe scene de acolo, ce preau ireale prin
brutalitatea lor. Aa de exemplu, unui legionar legat de mini i de picioare, i se introduce var
nestins n cizme i apoi ap. Cnd s-a trezit din lein i s-a desclat, rmseser lipite de
nclminte fii de piele. i cte alte cruzimi asemntoare ! n timpul guvernrii legionare
fusese arestat mpreun cu ali civa din marii notri torionari. Dus la Prefectura Poliiei din
Bucureti, individul acesta are o atitudine dezgusttoare. Trndu-se n genunchi n faa
fiecruia, plngea, cernd iertare. Vina nu era a lui, ci a lui Gavril Marinescu care ddea aceste
ordine. Scrbii de atta laitate, camarazii notri, printre care i civa ce trecuser prin abatorul
de la Chiinu, l pune s spele duumelele Prefecturii, i-l elibereaz. Acuma, odat cu
nceperea noii prigoane a lui Antonescu, Mnaru revine la forma-i obinuit. Iertarea ne-o pltea
acuma cu vrf i ndesat. Suceava, cu Mnaru n fruntea ei, se transformase ntr-un loc unde
suferinele legionarilor ajunseser la paroxism.
Desigur c ordinele erau severe n toate nchisorile din Romnia unde se aflau legionarii.
Provocrile, umilinele, maltratrile erau comune n toate. Ceea ce se urmrea era distrugerea
noastr sub orice form : moral i fizic. Petrescu, faimosul colonel de justiie Petrescu, ajuns
astzi general i procuror n toate procesele din ar, inclusiv al lui Antonescu, era marele dirijor,
ca Director General al nchisorilor, al acestei sinistre orchestre. (De cte ori nu l-am auzit eu
nsumi pe acest personaj, n discursurile pe care ni le inea cnd venea n inspecii pe la diferitele
nchisori pe unde m aflam, acuzndu-ne de comunism !) . Ei numeau aceasta reeducare. Prima
faz era constrngerea pentru a ne desolidariza de conducerea Micrii. A doua, distrugerea pur
i simplu. Nu au realizat nici una nici alta. nc odat puterea noastr de rezisten le-a dejucat
planurile. Spuneam mai sus c obiectivul final era distrugerea noastr, pentru c cei puini -eu
am cunoscut numai 15-20, dar i acetia legionari dubioi- care au ncercat aceast prim faz a
desolidarizrii, cu sperana c vor fi pui curnd n libertate, aa cum se promitea, nu au realizat
nimica. Ba din contra, li s-a nrutit situaia. Au fost separai numaidect de grupul legionar
integru i amestecai cu deinuii de drept comun, duceau viaa mizer a acestora. Contactul cu
noi le fusese interzis, de team c-i vom atrage napoi. Cu sufletele prbuite, fr bucuria unor
mari chemri, aceti prieteni nu mai tiau de ce fac via de nchisoare. Mai trziu, muli dintre ei
au plecat pe front, ntr-o formul ingenioas de reeducare ce se numea acum batalioanele de la
Srata, ei ns, acei srmani camarazi ce se desprinseser de tulpin, au rmas mai departe n
nchisoare. Opera guvernului se terminase.
Nu, viaa legionarilor n nchisorile din Romnia nu a fost deloc uoar. Suceava ns le ntrecea
pe toate. Suceava era un caz special. Un caz patologic. Cazul Mnaru.
Iar noi alergam acum prin noaptea friguroas de martie spre domeniile acestei strpituri umane.

26 din 57

De-abia a treia zi seara, de la mbarcarea noastr la Aiud, ajungem la Suceava. Voiajul s-a
terminat. Pe feele fiecruia se citea epuizarea total. Singura iluzie ce-o mai purtam n noi era
un pat n care s ne ntindem oasele chinuite.
Vagonul celular a fost tras pe o linie moart i n lumina unor puternice reflectoare s-a nceput
debarcarea deinuilor. ntr-un careu format mprejurul vagonului ateptau gardienii cu armele
ncrcate. Cine oare s-ar fi gndit la fug n momentele acelea ? Sau mai bine spus, chiar dac sar fi gndit, cine ar fi putut-o realiza n condiiile de extenuare total n care ne aflam. Operaia
debarcrii nu era uoar nici ea. Tras pe linie moart, distana ntre singura treapt a dubei i
pmnt era destul de mare. nlnuii cte doi cum eram i trebuind s coborm numai cte unul
-nepermind ua celularului ieirea dect sub forma aceasta- debarcarea nostr devenea o
adevrat problem. Prima treapt se cobora bine. Cnd ns s se sar pe pmnt de pe aceasta,
inevitabil, cel ce te urma nlnuit cu tine i sleit de puteri, se prbuea, spre veselia gardienilor.
in minte c un camarad i-a spart capul acolo, ntr-o piatr coluroas de pe marginea liniei
ferate. Cei ce coborau n continuare, vznd greutile i pentru a evita cderile, coborau cu mai
mult pruden. Se vede ns c pe gardieni i distra nespus necazurile i oboseala noastr, cci
primei perechi care ncearc s ntrebuineze metoda unor micri mai lente i armonizate pentru
a permite camaradului nlnuit s se mite mai uor, i se strig de jos :
Coboar b mai repede, ce, vrei s stm aici toat noaptea ?
Dumneata nu vezi c nu se poate altfel ? , ncerc s se justifice cel interpelat.
Cine te-a nvat, b, s rspunzi unui Domn gardian ? Se ezecut (sic) ce spune el i nu se
discut. Las c te-nv eu disciplina !
Ne-am uitat la cel ce vorbea. Un om de talie potrivit, ndesat. Cizme lustruite bine i nasturi
lucitori pe piept. O atitudine marial ce-ar fi invidiat-o chiar i un general de armate. Individul
avea trsturi comune, mai mult suave dect dure. Ochi albatri, limpezi, aproape candizi. Un om
n alt circumstan ar fi prut normal, chiar un om bun. Ce enorm diferen ntre nfiarea
exterioar i caracterul su brutal ! Omuleul acela ne-a turburat viaa timp de 9 luni n
penitenciarul Suceava. Era Primul-gardian al Sucevei.
Am cutreierat multe nchisori din ar i am cunoscut muli gardieni. Specimene de toate soiurile,
de toate caracterele ca i n viaa normal. Am ntlnit i oameni admirabili, oameni care
nelegeau nedreptatea ce ni se fcea, care ncercau s ndulceasc puin, prin purtarea lor uman,
viaa i aa destul de grea a deinuilor. Unii chiar te ajutau cum puteau i pe ascuns, fie cu o
igar vrt prin vizeta uii, fie cu o tire mbucurtoare sau cu o vorb bun n momente de
deprimare, fie numai cu o privire cald de om, expresie a unui suflet n care, n ciuda meseriei
ingrate pe care-o aveau, nu se ucisese nc omenia romnului.
Am ntlnit deasemeni i specimene abrutizate, oameni din care, dac a existat cndva, zburase
orice sentiment uman, orice nuan de compasiune n faa suferinelor altora. Aceti oameni erau
plaga nchisorilor. Aveau ordine drastice i le executau ntocmai, dup msura sufletului lor mic,
sau chiar le exagerau pentru a place superiorilor lor.
Voniuc, cci acesta era numele primului-gardian, i ntrecea pe toi. Voniuc era canalia
personificat. O bestie cu chip de om, pe care suferina altora l amuza. mpreun cu Mnaru
formau o pereche ideal pentru a crea i a scormoni n suferinele oamenilor. Mnaru i dduse
mn liber n tratarea deinuilor legionari i Voniuc se ntrecea pe el n fiecare zi, spre plcerea
superiorului.
Fusese i el la Chiinu. Biet gardian pe vremea aceea, a fcut serios coala lui Mnaru, care
descoperindu-i calitile, l ia pe lng el. Va trece apoi cu Mnaru prin toate nchisorile unde
era destinat acesta ca director, i face referate bune i, cteva luni nainte de sosirea noastr n
Suceava, obine avansarea lui la postul de prim-gardian. Suceava avea de acum alt stpn.
Mnaru putea fi linitit. Opera lui, chinuirea deinuilor legionari, va fi continuat cu vigoare.
Prin nchisoare Voniuc umbla ca un coco. Gardienii l temeau, tiindu-l omul de ncredere al
directorului. Se ntreceau care mai de care n a ne face viaa imposibil, pentru a place acestui
individ. Cei ce schiau o atitudine mai uman n contactul cu noi, legionarii, erau destinai la
posturi de importan secundar. Pentru celular numise numai oameni duri ca efi de secie. Aa,
de exemplu, n secia n care se gsea celula mea, strjuia Pintiuc. O namil de om, cu o frunte de
dou degete i falca inferioar ieit n afar. Cu ochii turburi, mereu ncruntat, avea un aspect
27 din 57

sinistru. O singur dat l-am vzut rznd, cnd un camarad, pentru a se distra, i spusese c, e un
brbat bine, care desigur place femeilor. Cnd se decreta operaia cazinca -pe care cititorii o
vor cunoate n curnd- era acest gardian mpreun cu Martiniuc, eful de secie de la etajul I,
nsrcinai cu executarea, cci o executau cu toat fora i rutatea lor.
Toi acetia se nvrteau ca nite titirezi n jurul lui Voniuc. De multe ori ne amuzam -era
singura distracie de acolo- privindu-l pe prim ntre gardienii lui. Prea un Stat Major n regul,
ptruns de marea responsabilitate ce aveau. Se jucau aa de frumos de-a oamenii mari, c ne
provocau veselia.
Cu aceti oameni trebuia s convieuim i nu era deloc uor. Voniuc i ncuraja n actele lor
arbitrare. El nsui i petrecea toat ziua pe culoarele celularului instigndu-i n a ne provoca.
Prin vorbe, prin gesturi, prin prostia lor de multe ori. Chiar Voniuc ntrebuina sistemul, cci
orice reaciune din partea noastr i ddea motivul pentru a suprima corespondena, puinele
pachete ce se puteau primi, vizitele, plimbarea regulamentar, etc.
Acesta era omul. Dar nu sufeream numai noi de pe urma sufletului nchircit al acestui individ.
Mai sufereau i familiile noastre, cnd, foarte rar, puteau s ne viziteze. Nu tiu ce prostii le
spunea acest om, ns dup feele preocupate pe care le aveau, dup sfaturile ngrijorate ce
ncercau s ne dea, deducem c Voniuc vorbise cu ei. Voniuc le insinuase anumite pericole
iminente ce planau peste viaa noastr dac suntem refractari reeducrii lor, etc, etc. Omul se
amuza probabil, scormonind n suferinele acelor fiine ce nu aveau alt vin dect acela de a fi
familiile noastre. i cu toate ncercrile noastre, dup aceea, de a-i liniti, de a le explica
mainaiunile administraiei, plecau de acolo cu teama strecurat n suflet. Lungile perioade de
nepermitere a corespondenei, restituirea pachetelor, etc. adnceau suferina familiilor noastre.
Voi povesti, cu riscul de a m ntinde prea mult (dar din Suceava se pot povesti attea) un fapt
concret petrecut acolo pentru a scoate mai bine n eviden figura acestei elev al lui Mnaru.
Unui camarad i muri pe vremea cnd se gsea la Suceava, tatl. O telegram de acas ncerca
s-i anune tristul eveniment. Voniuc ns nu i-o d, cci prietenul nostru era pedepsit cu
incomunicarea, lucru foarte curent la nchisoareadin Suceava. Mama lui neprimind nici un
rspuns, pleac s vad ce s-a ntmplat. Prevztoare, trece prin Bucureti, solicit i obine cu
chiu cu vai autorizaie de vizit i sosete la Suceava s-i vad biatul. Voniuc o pune i pe ea
la curent cu starea de permanent neascultare a deinutului respectiv i gravele pericole prin care
trece viaa lui dac nu se face biat bun. Biata femeie plngea n tcere. O nou team se
strecura n ea. Groaza morii care-o ncercase de curnd o npdete din nou. Voniuc impasibil,
(i dac vedeai faa aceea aproape inocent nu puteai bnui perfidia personajului) i semna
veninul su. l rodea aceast vizit. Autorizaia era n regul. El ns i avea socotelile lui cu
deinutul n chestie. Acuma i va arta el cine este primul-gardian Voniuc. i prepar diabolic
urmtoarea fars. Administraia nchisorii i nchisoarea propru-zis se aflau n aceeai cldire.
Se ptrundea din una n alta printr-un culoar obstrucionat de o u grea de lemn. Voniuc o
lsase pe doamna respectiv n spatele acestei ui i cheam pe camaradul nostru n faa ei, unde
atepta Voniuc. Toat convorbirea dintre ei a fost ascultat perfect de mama lui deinutului.
Cu un zmbet de auto-satisfacie Primul ntreab :
Ei, ai de gnd s te faci om de treab ?
Cum tia c slbiciunea lui Voniuc era s fac discursuri proaste, prietenul nostru nu-i rspunse.
Ce, nu vrei s-mi rspunzi ? Te crezi detept ?
Uite ce, domnule Prim, muzica asta o cunoteam de mult vreme. Dac numai pentru asta m-ai
chemat, pierzi vremea degeaba.
Vezi ? Nu te schimbi. Eu i vreau numai binele. mi pare ru de tine, c tu nu eti ca alii.
(Trucul acesta l ntrebuia cu fiecare). ti c am ordine drastice pentru voi. V-am spus de attea
ori c de nu v bgai minile n cap va fi ru de voi. De tine-mi pare ru. tiu c m uri, dar eu
execut ordinile care-mi vin. Nu v dai seama ce v ateapt. Nu v este mil de familiile voastre
cel puin? Cu o singur isclitur poi fi pus n libertate. tii, eu i voi pune un referat bun pe
cerere. (Era vorba de formularul de desolidarizare de conducerea legionar ce se gsea tiprit i
rspndit prin toate nchisorile din ar).
E tot ceeace voiai s-mi spui? Pot s plec?
28 din 57

Stai puin, (acuma ncepea marele joc), dac i-a spune c ai o vizit? Hm, ce zici? Dac i-a
spune c i-a venit mama la vorbitor, tot aa mi-ai rspunde? Eu pot s-i dau aceast vizit sau
nu. Uite, dac-mi promii c te vei face om de treab
De ce umbli cu fleacuri, dle Prim? Ce dracu, doar ne cunoatem, rspunse camaradul nostru
care ntrezri un simplu antaj n toat discuia gardianului, pi nu mama, Dumnezeu din cer s
vin i d-ta nu vei putea face armonic din mine. Nu vezi c e prostie goal ceeace ncerci d-ta?
Ce b, m faci pe mine prost ? Eu sunt primul-gardian aici. Eu pot s-i uurez viaa, dar i s te
distrug, etc.etc.
Uite ce e, (camaradul nostru ncepu s se enerveze) d-ta poi face multe acum i poi s spui i
mai multe dect poi face. Dar viaa nu se va opri aici n porcria voastr de nchisoare. Mine
voi putea face i eu cte ceva i te asigur c nu e fanfaronad goal ca a dumitale.
n momentul acela, lovitur de teatru, poarta se deschide mpins de un gardian ce intra i un
moment, prietenul i zri mama ndoliat, livid i cu faa scldat n lacrimi.
Ce b? M amenini tu pe mine? i voi face proces. Te voi condamna. Aici i vor putrezi
oasele! Ducei-l de aici! La celul! Te-nv eu minte! Asasinilor! Bandiilor! urla primulgardian, n timp ce camaradul ncadrat de dou namile, ncovoiat de ndoial i cu sufletul ca o
ran deschis se ndrepta nuc spre celula lui. Mama n doliu? Doamne, ce s-a ntmplat afar?
Cine a murit? Sora lui? Nu se poate. Era tnr, mai mic dect el. Nu, nu poate fi ea! Tatl? Nu
poate fi nici el. n nici un caz nu poate fi el, cci cu cine rmne familia? i totui cineva din
familie a murit, dar cine? Doamne, de ce nu ne aperi de loviturile pe la spate? Nu-i ddu
seama c era n celul dect n momentul cnd poarta s-a nchis cu zgomot n spatele lui.
Voniuc avea acum motiv pentru anularea vizitei: ameninarea superiorului, art. X din codul
penal al nchisorilor.
Mama camaradului nostru a plecat distrus din Suceava. Venise din alt margine a rii pentru ai vedea singurul fiu. Venise s-i plng pe umrul lui vduvia timpurie. nfruntase
incomoditile unui voiaj lung cu trenul n timp de rzboi i se ntorcea mai trist, mai ndurerat,
mai chinuit nc de cum venise. La Bucureti s-a plns la Direcia General a Penitenciarelor
care-i dduse autorizaia. Lui Voniuc ns nu i s-a ntmplat nimic. Guvernul avea nevoie de
astfel de oameni. Trebuia s jucm pe srm ca nite maimue, aa cum voiau ei. Dup mult
timp, cnd Mnaru a plecat de la Direcia nchisorii Suceava i s-a reluat corespondena permis
cu casa a putut afla prietenul nostru adevrata cauz a doliului mamei sale. Mult timp se
zvrcolise singur n celula lui cu ntrebarea dureroas nfipt n creier, Cine a murit? Era tatl
su.
Acesta era profilul moral al acestui individ. Vzndu-l acolo, n faa vagonului, ano ca un
berbec, nu bnuiam de ce poate fi capabil acest specimen uman.
Debarcarea din vagonul-dub terminat, lum drumul nchisorii. Forele noastre erau slabe, aa
c imprimau mersului nostru un ritm mai lent, spre enervarea gardienilor notri. Tot drumul nu
am ascultat dect ameninrile lui Voniuc. i ntr-adevr i le-a pus n practic apoi. i cum le-a
mai pus !
Eram n Suceava. Capitala lui tefan cel Mare, cuib de mreie a istoriei romneti. O strbteam
acum n noaptea friguroas, cu zgomotul monoton al lanurilor ce le tram greoi pe strzile
desfundate. Visasem renvierea spiritului Sucevei eterne peste toat ara, iar acuma ne ntorceam
nvini, legai de picioare ca borfaii de rnd i mnai din spate de armele ncrcate ale frailor
notri.
nchisoarea aezat la marginea oraului avea o faim neagr n lumea deinuilor. Cei de drept
comun o botezaser de mult mormntul fr cruce. Ca toate temniele, edificii ce nu exceleaz
prin frumuseea lor, nchisoarea Sucevei se ridica trist i solitar n mijlocul unei curi
mprejmuite cu ziduri nalte de piatr. Cldit ca o cutie cu forme rigide i fr nici-o preocupare
estetic, temnia din Suceava avea un aspect posomort i deprimant. Numai vznd-o din afar
i te nspimnta. Zidurile negrite de vremuri i roase de stihii erau strpunse din loc n loc de
ferestrele ngrtuite cu drugi de fier, ca nite ochi lugubrii ce proiectau n afar tristeea vieii ce
se scurgea n interiorul ei. O apariie dramatic, fr sens real parc, acolo pe dealurile senine ale
Sucevei. ntre zidurile acelea apstoare, o lume aparte, o lume desprins de lume, lncezea ncet
29 din 57

; nite fiine stranii, cu obraji ofilii, cu mersuri trgnate, ieite din timp, cu slabe plpiri de
via n ochii ntunecai erau locuitorii acestui mormnt fr cruce.
Interiorul nchisorii era deasemeni deprimant. Culoarele ntortochiate, nguste i ntunecoase,
fumurii, cci varul nu trecea prin nchisoarea Suceava, erau complet izolate unul de altul.
Lespezi grele de piatr, nngrite n fiecare zi cu pcur singurul desinfectant ce-l aveam acolo
trezeau sub paii notri ecouri sinistre, sparte de pereii groi. Cteva ui de fier semnalau
ncperile deinuilor. n contrast cu alte nchisori unde etajele erau desprite prin plase de
srm, dnd astfel culoarului o oarecare atmosfer de via, de familiaritate chiar, platforme grele
de piatr i ele totul era piatr masiv n Suceava- despreau i separau etajele acesteia. n
forma aceasta izolarea era total, iar singurtatea lua dimensiuni dureroase. Fiecare culoar era o
unitate separat, forma o nchisoare aparte. Nu exista practic posibilitate de contact ntre ele, nu
se puteau transmite tiri de la una la alta i de multe ori erau supuse la regimuri diferite,
depinznd de buna sau reaua dispoziie a gardienilor efi de secie.
n subsolul mucegit erpuiau alte culoare. Acolo era instalat buctria i magazia de alimente
n care, spuneau deinuii de drept comun care se ocupau cu buctria, abundau obolanii. Iar
ntr-un col i complet separat zcea faimoasa Cazinc.
Aceasta era un fel de cuc n perete, mai scund dect nlimea unui om iar limea i
adncimea nu ntreceau pe aceea a unei persoane. O u de fier ngust o separa de culoar. Era
locul de inchiziie al nchisorii sucevene. Cred c foarte puini legionari n-au cunoscut trista
Cazinc. Unii au trecut de nenumrate ori prin ea cci Voniuc o utiliza cu regularitate. Motive
gsea el destule, cci provocrile deliberate ale acestei bestii cu chip de om te fceau s-i pierzi
controlul nervilor i scandalul era gata. Cazinca i nghiea apoi prada. Cu corpul ndoit n form
dureroas, cu genunchii nfipi n u i cu spinarea aezat de zidul acestei cuti, orice micare
era imposibil. n puine ore amorirea era total. Iar seara, dup nchiderea regulamentar a
celularului, urma invariabil sesiunea de btaie, cnd, deinutul complet amorit nu mai riposta n
nici un fel. Nici for s strige nu mai avea. Prin ua deschis a Cazincei curgeau pumni grei n
pntecele i pieptul celui pedepsit. De cap nu se atingeau niciodat ca s nu lase urme. Pintiuc i
Martiniuc erau maetrii executani. Pedepsitul, cnd nu leina, putea doar s njure slab i s
scuipe aceste bestii. i tergeau linitii saliva de pe fe i continuau mai departe operaia. Apoi
se ncuia din nou cuca i pn seara urmtoare se aternea linitea cea mai adnc.
Raia de mncare n astfel de cazuri era redus la o bucat de pine sau mmlig i o can cu
ap. Aa se petrecea n Cazinca o zi, dou sau chiar trei, depinznd de toanele executanilor, de
existena, la rnd, a altor cazuri sau de rezistena deinutului. Procesul de ncarcerare n Cazinc
era ingenios i el. Se scotea respectivul pedepsit din celula lui sub un pretext oarecare. Fie o
formalitate ce trebuia s o fac la cancelarie, fie anunarea unei vizite, fie pretextul unei
schimbri de celul, etc. n forma aceasta camarazii lui nu aflau ce se petrecea n subsolul
ntunecos dect dup ce actul de cruzime se consuma, fiind povestitorul cel n cauz. mi
amintesc de un caz, dintre multele cazuri petrecute la Suceava. Unui camarad, macedonen, tare
ca un taur, i se anun mutarea n alt nchisoare. Omul rsufl uurat. S-a terminat pentru el
comarul Sucevei. i adun la repezeal puinele-i bagaje i-i ia rmas bun de la camarazi,
crora le-a putut anuna evenimentul fericit. Cu cteva zile mai nainte avusese un conflict cu
primul-gardian, pe care a lipsit puin ca s nu-l trzneasc n cap cu pumnul lui greu. n loc de
transportare la alt nchisoare ns, ajunge la Cazinca. Trei zile i trei nopi consecutive a fost
chinuit barbar n acea cuc. A fost perioada cea mai lung pe care a putut-o suporta cineva la
Cazimca. Scos de acolo n stare de aproape incontien, a fost nchis o sptmn ntr-o celul
izolat pentru a se repune pe picioare. Cnd a aprut din nou n lumea noastr, numai atunci am
aflat adevrul. i l invidiam c scpase de Suceava lui Mnaru i Voniuc !! n zilele urmtoare
ns, primul-gardian l evita n mod prudent.
Cazinca a avut influene nefaste pentru muli din camarazii notri. Acolo ntre acei tragici perei
muli dintre noi i-au lsat fii din sntatea lor.
Urcnd atunci n noapte drumul nchisorii ignoram aceste detalii ale Sucevei pe care le vom
descoperi cu timpul, din plin.
30 din 57

Coloana noastr ptrunde, n sfrit, pe poarta grea ce s-a deschis cu lenevie. Eram deja nuntru.
Eram pensionarii nchisorii Suceava. Aliniai pe un culoar obscur, luminat numai de nite
opaiuri fumegnde ce desenau pe perei nite stranii umbre juctoare, ateptam extenuai
nceperea formalitilor de ncarcerare. Ni s-au scos lanurile. Ce uurare ! Majoritatea aveam
glezna roas pn la snge de veriga ce-o triam de trei zile dup noi. Dar bucuria a fost de
scurt durat, cci pretextnd ora trzie -era mult dup miezul nopii- percheziia regulamentar
nu se putea face. Domnii gardieni erau obosii. A trebuit s ne dezbrcm, rmnnd numai n
cma i indispensabili, ni s-au intuit din nou fiarele la picioare -nu tiu de ce, cci eram ntre
zidurile nchisorii- i am fost condui, aa dezbrcai, ntr-o camer comun. n forma aceasta
Voniuc i punea n practic ameninrile de pe drum. Nici unul dintre noi nu mai putea
reaciona. Eram prea obosii pentru a schia cel mai mic gest de protest. Camera unde am fost
aezai avea un prici mare de-a lungul unui perete ntreg, fcut din scnduri i acoperit cu nite
rogojini. Drept nvelitoare numai acoperiul, cci eram la ultimul etaj. Am pus rogojinile pe jos
pe lespede i ne-am aezat fiecare cum am putut : n pat pe scndurile goale iar jos pe rogojinile
ngheate de rceala pietrei. Pe noi aveam doar cmaa i indispensabilii. Frigul era groaznic.
Prin numrul nostru cutam s-i atenum furia, strngndu-ne unii n alii. Nu puteam vorbi, cci
strngeam flcile pentru a mpiedeca dansul nebun al dinilor. Drept mncare ni s-a adus la prnz
un terci de mlai. Nu ne puteau oferi altceva deoarece, sosind trziu, nu eram bgai n porie
pn n ziua urmtoare. Din bunvoina domnului director ns -aa ne-a spus Voniuc- ni se
preparase special acest suculent prnz.
Terciul nu era bun, avea miros de mucegai, dar reprezenta ceva cald n stomacurile
noastre. De percheziia lucrurilor i definitivarea strii noastre n penitenciar, nici vorb ns. Nu
avea ordin . . .. nu aveau timp . . . Aa ni se rspundea invariabil la ntrebrile noastre. Trei zile a
durat starea aceasta. Dezbrcai, legai de picioare i claie peste grmad n camera aceea, fcea
aceasta parte din opera de reeducare ce se ncerca cu noi. Iar cnd, n sfrit, ni s-a fcut
percheziia am rmas cu aproape nimic din aa de puinele noastre lucruri. O cma n dungi
reprezenta Garda de Fier. Un pulover de culoare verzuie sau chiar albastr reprezenta verdele
legionar i era confiscat. O hain mototolit n careuri purta pe ea semnul fatidic pentru ei, iar
batistele a cror dungi marginale se ncruciau la coluri erau corpuri interzise. Majoritatea dintre
noi purtam deja hainele vrgate ale deinuilor. L-am ntrebat pe primul-gardian -cci el
conducea operaia i fcea recunoaterea corpurilor delicte ale boarfelor noastre- cum se explic
c nu se confiscau i aceste haine, deoarece purtau dungi mult mai pronunate dect srmanele
noastre cmi ?
S nu m-nvei tu p mine regulamentul nchisorii, fu rspunsul su.
n sfrit ni s-au scos definitiv i fiarele, ne-au fcut fiele de ncarcerare cu amprentele digitale
ale fiecruia i am fost repartizai pe diferite culoare. Unii au fost bgai n camere comune
-aveau condamnri uoare- iar alii n celule individuale.
Celula noastr era trist. La fel ca toate celulele din lume. Dar aceasta prea i mai trist nc.
Patru pai n lung, un pas i jumtate n lat erau dimensiunile ei. Lespezile de piatr de pe jos pe
care n fiecare diminea trebuia s le ungem cu pcur -aa era regulamentul- desprindeau un
miros greu, ameitor. Pereii fumurii erau plini de inscripii spate n ei de toate generaiile de
deinui care au trecut pe aici. Multe inimi strpunse de sulie, multe inscripii plngree i multe
pornografii deasemenea erau zgriate pe aceti perei. O u de fier, ncuiat cu o cheie ct toate
zilele ce atrna la brul gardianului de secie, o unea cu culoarul. Opus uii i destul de sus
pentru a nu avea acces la ea, strpungea zidul gros o fereastr cu zbrele ruginite. Geamurile
mate de murdrie fuseser cndva vopsite cu alb. De-a lungul unui perete zcea, obosit de
btrnee, un pat de fier ce cndva fusese vopsit. Salteaua de paie ce de mult se transformase n
pleav, fcea nite curioase protuberane destul de incomode cnd te ntindeai pe ea. Mai exista
i o ptur aspr mai mic dect cele obinuite, aa c dac ncercai s-i acoperi pieptul se
dezgoleau picioarele i invers. Singura form acceptabil de a te pzi contra frigului era s-i
aduci genunchii la gur, cci numai aa ptura penitenciarului realiza integral acoperirea
corpului. n colul de lng u domnea hrdul att de temut de pudicitatea noilor condamnai.
i nimic mai mult, cci n celul nu aveai dreptul s ii nimica. Vesela noastr particular
rmsese la magazie mpreun cu celelalte obiecte confiscate. Se repartizau, att la prnz ct i
31 din 57

seara, cele trebuincioase : o strachin de pmnt i o lingur de lemn, amndou proprietatea

nchisorii. Dup ntrebuinarea lor se scoteau afar, se adunau de ctre ordonana de drept comun
i tot el le spla. Apoi le repartiza din nou pe culoare lng ua fiecruia, ateptnd ntrebuinarea
urmtoare. Acest sistem absurd, pe care nu-l mai ntlnisem la alte nchisori pe unde am colindat,
constituia un adevrat calvar pentru noi. Niciodat nu tiai cine a mncat nainte din strachina
respectiv, mai ales c erau acolo i destui deinui de drept comun -indivizi de toate categoriile. Scrba cu care ne mncam poriile de ciorb era permanent. Noroc c mncarea nefiind deloc
gras, splatul strachinilor era uurat. Mai greu era cu lingurile de lemn, care purtau obraznic de
evident urmele ntrebuinrilor anterioare. Soluionasem ns repede i problema aceasta. Pur i
simplu, nu le ntrebuinam. Ne sorbeam ciorba noastr direct din strachin ca pe un ceai, de care,
de altfel, nu se diferea dect prin mirosul ei dezgusttor.
Cri, hrtie sau creion nu se pomeneau acolo. in minte c dup cteva zile de la ncarcerarea
noastr, i-am cerut gardianului Biblia ce-mi fusese oprit la magazie cu lucrurile confiscate. S-a
uitat la mine cu curiozitate, cum te uii la o fiin stranie, din alt lume. Prea speriat de
ndrzneala mea. Carte n celul ? Asta nu se mai pomenise n Suceava. (Mult mai trziu, dup
plecarea lui Mnaru, mi-am putut recpta Biblia).
Aa c ziua ntreag ne-o petreceam ntre aceti strmi perei fr a putea face nimica care s ne
sustrag atmosferei apstoare ce domnea nuntru. Singurtatea cpta astfel aspecte dureroase
n celula Sucevei. Eram sculai cu regularitate la 4 i jumtate 5 dimineaa pentru a ne lua
poria de terci nesrat, care constituia micul nostru dejun cotidian. Se ntindea lung dup aceea
ateptarea mesei de prnz. Opt ore de ateptare, cu stomacurile goale, cu gndurile goale, cu
sensul existenei noastre acolo mai gol nc de orice coninut. Opt ore ntregi plimbndu-ne cu
ochii pe pereii nnegrii i goi, cu aceeai pat de cer posomort ce se prelingea n celul prin
ochiul ferestrei deschise. Aceste opt ore erau tot attea eterniti. Ce greu trecea timpul la
nchisoarea din Suceava ! Prea c se distrez nebunatic, trecnd prin culoarele i celulele
noastre n ritmul unui melc somnoros. Singurele puncte de reper n jurul crora ni se nvrtea
toat viaa erau numai prnzul, plimbarea de o or dup mas (cnd nu era suprimat de
capricioii administraiei nchisorii) i cina. ntre ele se ntindea chinuitor nimicul. Ateptarea. O
lung i dureroas ateptare, fr coninut, fr o ceva determinant. Nu puteam gusta din
voluptatea ei, cci n Suceava ea nu avea obiect, nu se concretiza n nimic. Un nimic chinuitor,
nbuitor. Fiecare fibr a crnii, fiecare firior plpnd al nervilor notri se dispersau, se
scufundau n acest nimic haotic. Ne strivea, ne pierdeam n el. Noi nine deveneam un nimic n
care numai foamea noastr, numai durerile reumatismelor noastre, sau scrpinrile noastre erau
expresii tangibile de via. i aceasta ceas dup ceas, zi dup zi, luni ntregi.
Totui ncercam s nu ne lsm copleii, s dm btlia acestei atmosfere distrugtoare. Ore
ntregi ne refceam viaa din crmpeie de amintiri. Luam cte o problem i ncercam
dezvoltarea ei logic, ntr-o imaginar convorbire cu noi nine. n fiecare zi ne impuneam
aceast disciplin mintal, ca un ultim remediu ce ne sttea la ndemn pentru a nu ne prbui.
Iar cnd nu ne puteam gndi, ne rugam. Ne rugam de multe ori pe zi. De cte ori simeam
slbindu-ne forele, de cte ori simeam gndurile nclcindu-ni-se grotesc unele n altele, ne
rugam. Rugciunea ne fcea un mare bine. Se liniteau zbuciumrile sufletului, ni se limpezeau
iari gndurile noastre. Iar cnd nu ne mai puteam nici mcar ruga, cci erau zile cnd nervii
notri slbii i excitai nu ne mai permiteau nici cea mai mic concentrare, ne plimbam prin
celul n sus i-n jos, numrnd paii cu glas tare pentru a omor ecoul lor trezit de lespezile de
piatr, ecou ce ne irita i mai mult nervii. Patru pai n sus, patru pai n jos. De cte ori nu am
ajuns cu numrtoarea lor la 10 i 15.000 de pai, fcui acolo n spaiul de trei metri ai celulei
mele. Cnd totul se nvrtea n jurul nostru, cdeam pe paturi i dac adormeam ameii cteva
minute ni se prea o mare realizare.
De asemeni ne fcea un mare bine ora de plimbare regulamentr, cnd nu ni se anula din diferite
considerente. Micndu-ne n cerc, la doi metri distan unul de altul, ne umpleam plmnii de
aerul curat al dealurilor sucevene, nelam vigilena gardianului pzitor i mai prin semne, mai
prin oapte abia perceptibile, schimbam impresii ntre noi, ne strecuram nouti aflate, ne
ncurajam reciproc. ntlnirile noasrtre, chiar aa, tacite, ne provocau o relaxare general a
nervilor, o pace intern plcut. Nu mai erai singur. Alturi de tine alte fiine de care te lega
32 din 57

aceleai idealuri, cu aceleai gnduri i aceleai druiri sufereau aceleai lovituri infame pentru
credina lor. Suferina noastr cpta proporii, se sublima, se proiecta n sus ca un grandios
monument cldit zi de zi din trudele tuturor. Nu mai eram singuri. Eram un tot, un tot organic pe
care nu-l va putea distruge acea coaliie a urii care zbiera frenetic i hmesit n jurul nostru.
Jocul pasiunilor lor mrunte nu se va putea realiza. Ei ne loveau infam, cu laitate disperat, noi
priveam rugul martirilor notri, puneam temelie cu suferinele proprii i ne rugam lui Dumnezeu.
Eram mai tari dect ei. ntotdeauna am fost mai tari dect ei. Niciodat nu am simit cu
intensitatea cu care am simit-o n Suceava, comunitatea de gnduri, de nzuine i de destin a
noastr, a tuturor legionarilor. Ne ntorceam n celulele noastre linitii. Acolo reluam lupta cu
golul ce ne nconjura i voia s ne distrug. Rezistam. Trebuia s rezistm. Aveam suficient
tensiune intern pentru a putea rezista.
Mnaru i ai lui i ddeau seama de marele efect ce-l avea asupra noastr plimbarea
regulamentar. De aceea ncerca s o limiteze ct mai mult. Toate motivele erau speculate n
acest sens. mi aduc aminte de un camarad cruia i se intui fereastra n cuie i i s-a anulat total
plimbarea. Motivul ? Cum de nu ! Fiind njurat n mod murdar de un gardian i-a aruncat
acestuia blidul cu ciorb ce tocmai l primise n cap. Dup sesiunea regulamentar de la Cazinca
a fost aruncat n celula lui. 40 de zile a trit acest om singur, ntre cei patru perei goi, fr s-i
poat aerisi camera, fr s-i poat scutura ptura, fr s poat vedea pe nimeni, dect figura
sinistr a clului su. A rezistat ns disperat ncercrilor de anihilare. Cnd, dup plecarea lui
Mnaru, a fost scos afar, pea printre noi tcut, cu privirile pierdute. Nimeni nu a fost capabil
s-l fac s vorbeasc n primele zile. ncet, ncet i reveni ns i ne povestea ce groaznice
senzaii de destrmare a fiinei lui a simit n tot acest timp.
n ceea ce privete alimentaia, era i ea special, cci Mnaru imprimase amprenta specificului
su n toate aspectele vieii deinuilor din Suceava. Terciul de mlai, n care mlaiul se manifesta
doar prin culoarea glbuie ce-o ddea acelei ape cldue i prin gustul de mucegai ce nu-l prsea
niciodat, constituia masa de diminea. Ciorba de toate zilele era cea de sfecl. Ciorb de sfecl
la prnz, ciorb de sfecl, seara. Gustul ei nu excita deloc apetitul. mi amintesc de primele zile
ale mele n Suveava cnd, cu toat foamea mea, cu toat grozava mea foame, mi-a fost imposibil
s gust cel puin faimoasa ciorb de sfecl. M limitam la boul de mmlig cenuie i cleioas
ce-i lsa toat ziua un gust amrui n gur. i majoritatea camarazilor fceau ca mine. A trebuit
ns s-mi nfrng scrba, cci nevoia unui aliment se fcea tot mai mult necesar. Sorbind
pentru prima oar acea zeam roiatic am simit o sudoare rece npdindu-mi tot corpul.
Aceast sudoare mi-a revenit regulat, de cte ori muiam buzele n ciorba de sfecl din Suceava.
De multe ori ns, fie c nu se gseau sfecle pe pia, fie c preul lor nu se acomoda cu srmana
noastr alocaie de deinut politic, sfecla se nlocuia cu borhot. n apropierea Sucevei se afla o
mare fabric de zahr aa c subministrarea acestui reziduu era asigurat permanent i, probabil,
la un pre interesant pentru administraie. Se fierbea borhotul puin n ap, se aduga puin
verdea pe deasupra i ciorba noastr era gata. n astfel de ocazii porcii tuturor gardienilor
fceau banchet. De multe ori ciorba noastr se prepera nesrat, lund un gust i mai ngrozitor.
Alte ori se prepara cu raia ntreit de sare, transformnd nenorocita de ciorb ntr-o saramur ce
ne ardea buzele. Cum aceste accidente se ntmplau destul de des, intenionalitatea era vdit. De
dou ori pe sptmn ni se schimba meniul : joia i duminica. Joia se obinuia o ciorb de
fasole sau cartofi, iar duminica de arpaca cu carne. n ce privete ciorba de joi, niciodat nu
eram siguri de compoziia ei. Ne distram de multe ori, ncercnd n timpul plimbrii s
descoperim compoziia ciorbei noastre. Unii spuneau c a fost fasole, alii susineau c era de
cartofi i rare ori se ajungea la unitate de criterii. Faptul este uor de explicat. Mncrile se
preparau cu raii mult inferioare celor regulamentare -i n asta Mnaru nu prea fcea caz de
regulament- iar buctarii, deinui de drept comun, la mprirea ciorbei n hrdaiele respective,
ne scoteau nou, deinuilor politici, zeama de deasupra iar restul l trimiteau prietenilor lor. N-o
fceau din rea credin. i rodea i pe ei aceeai teribil foame, foamea din Suceava. Iar ciorba de
duminic era un dezastru. Singura zi din sptmn cnd n programul alimentaiei noastre ar fi
trebuit s intre proteinele provenite din carne. De cte ori ns, eu personal cel puin, am vzut
ceva asemntor a carne prin farfuria mea, era aceasta sau o bucat de bojoc, sau de burt, mai
33 din 57

tare dect talpa, sau un osicior de care atrnau nc disperate cteva firioare zdrenroase de
carne.
Numai de dou ori pe sptmn ni se ddea pine. O pinioar ct un pumn de pitic. Disprea
cu o rapiditate de nluc i era singurul moment cnd simeam o relativ satisfacere a apetitului
nostru slbatic. Restul zilelor ne mulumeam cu mmliga. Nu tiu din ce era fcut ns avea o
culoare tuciurie i mult timp dup terminarea mesei noastre o simeam nc n stomacuri ca pe un
bulgre ce rezista digestiei.
Mncam aezai pe pat, cu mmliga pe un genunchi i strachina cu zeam pe altul. Mncam
repede, ca ntr-o corvoad obligatorie i neplcut de care vrei s scapi ct mai curnd.
La toate acestea se mai adugau i mizeriile inerente unei nchisori din Romnia. n special ne
descompunea lipsa total de igien. Gngnii nedorite, suprtoare, scrboase i fcuser
adevrate cuiburi pe corpurile noastre, iar numrul lor nspimnttor era n cretere progresiv.
Din orice parte a corpului, la orice or din zi sau din noapte puteam scoate de pe noi specimene
dezgusttoare i bine crescute. Erau, mpreun cu ploniele, singurele fiine care triau bine n
nchisoarea din Suceava. Le omoram mereu, dar nu le puteam rzbi. Toate msurile pe care le lua
administraia nchisorii era tundera prului, ungerea lui cu gaz i gurirea pielii cu anti-tifice.
Baie nu am fcut dect de dou ori n tot timpul perioadei Mnaru, iar insecticidele erau lucruri
necunoscute n Suceava.
Aa s-a scurs viaa noastr n acea nchisoare pn cnd, ntr-o zi, am fost adunai toi n curtea
nchisorii, unde Mnaru voia s ne vorbeasc. Ce mai voia oare omul acesta s ne mai spun ?
Ne mai inuse cteva discursuri i-i cunoteam sloganele enervante. De data asta ns era ceva
special. Era discursul de desprire. Mnaru pleca din Suceava pentru a nvenina viaa altora n
alte nchisori. ncercnd s justifice viaa grea mpus nou prin ordinele primite de la Centru,
aveam impresia c acest individ crud insinua un alibiu pentru o eventual zi de mine. Ne uitam
cu scrb la el. O scrb imens ca n faa unei trtoare pe care o simi atingndu-i pielea.
Stteam acolo, n faa lui, ca nite schelete pe care atrnau grotesc hainele vrgate de pucrie.
Un front ntreg de schelete din care numai ochii emanau sclipri de via, iar el, aceast brut care
ne adusese n aceast situaie, impasibil i la, ncerca s se justifice, s se scuze cu formula
ordinelor primite. Cnd la sfritul discursului a ncercat s-i ia rmas bun, o tcere profund a
fost rspunsul frontului nostru.
Cel ce a venit dup Mnaru la direcia nchisorii era complet opusul celui ce a plecat. i-a dat
seama numaidect de situaia noastr i prima msur pe care a luat-o a fost s ne lase toat ziua
n curte, n aer curat, n btaia soarelui. Ne gseam cu toii ntr-o stare de anemie pronunat.
mbunti numaidect mncarea i a ordonat o asisten medical serioas. A permis
corespondena cu familiile i au nceput s soseasc pachete cu alimente. ncet, ncet am intrat
ntr-un fel de convalescen. Civa au fost trimii repede la penitenciarul-spital din Braov. n
plmnii lor, experiena Mnaru a lsat urme dezastruoase.
Acest om, pentru care recunotina noastr va fi permanent, nu a rmas mult la direcia
penitenciarului din Suceava. Cteva luni mai trziu a fost transferat la alt nchisoare numai de
deinui de drept comun. Colonelul Petrescu aflase de bunvoina directorului fa de suferinele
i necesitile noastre. Se zvonea c Voniuc fcuse nenumrate denunuri.
Dar eu nu mai eram la Suceava, cci ntr-o zi , nlnuit din nou, mpreun cu ali camarazi
strbteam din nou Suceava, transferai la alte temnie din ar, spre alte experiene pe care
guvernul romn le fcea cu noi, legionarii.
Aici sfrete povestea Sucevei, acel mormnt fr cruce. Multor cititori li se va prea
neverosimil. Mie chiar, cu toate c trit, mi se pare astzi neverosimil, mi se pare un comar.
i totui e o frntur numai dintr-o mare realitate. Realitatea suferinelor legionarilor n temniele
romneti unde erau aruncai de administraia rii pentru a nu-i turbura guvernarea cu
imperativele romneti pe care le propunea Micarea Legionar. Pentru muli dintre noi, pe lng
timpul pierdut acolo cnd puteam fi mai folositori neamului nostru ce se afla n rzboi, a mai
nsemnat i lsarea de fii din sntatea noastr pe culoarele negrite ale acelei sinistre nchisori.
34 din 57

Barcelona, iulie 1957

SRATA
NICOLAE ROSCA
-fragmenteCUVNT INAINTE
Inc nu s'a scris nimic despre Srata. Aa cum asupra attor alte momente grele din viata
Legiunii Arhanghelul Mihail, despre nedrepttile i chinurile la care au fost supui militantii
acestei organizaii politice romneti, in frunte cu intemeietorul ei, Corneliu Zelea Codreanu,
ne-au rmas relatri i mrturii, majoritatea aternute in fuga condeiului, depe cmpul de
lupt, in mijlocul atacurilor, o profund tcere domnete peste ultimul episod al sngeroasei
prigoane antonesciene: Batalioanele de reabilitare dela Srata.
O explicaie a acestei lipse din publicistica legionar nu este greu de gsit. Dela Srata,
unde ptura politicianist romn, crud i incontient, ascuns in umbra lui Antonescu,
svrete ultimul su masacru contra legionarilor, puin inainte ca ea insi s fie exterminat
de tavlugul comunist, nu s'a mai salvat aproape nimeni ca s povesteasc. Puinii legionari
care au supravietuit Sratei -i asta datorit numai faptului c sfritul tragic al rzboiului
nostru la o dat neprevzut a dejucat planul trasat de dumanii Legiunii- au fost nghititi i ei
de marea tcere care s'a aternut peste tara noasastr de cnd a czut prad in ghiarele
comunitilor. Cci dac nu au murit prin nchisori sau prin lagrele de munc fortat, cu care
comunitii au presrat fata chinuit a Romniei, ei au fost pui in imposibilitate de a spune
ceva. Cci cine, in afar de splteii i de ftii guvernului comunist, cu versiunile lor
comandate, nveninate i tergiversate, mai poate scrie ceva acolo? Cine poate imprti astzi,
noilor generatii romneti, ceva din experienta trecutului, unde fr ndoial, existenta
LEGIUNII ARHANGHELUL MIHAIL, nalta trire i apriga ei lupt anticomunist pentru
salvarea poporului nostru, ocup un loc de frunte? Cine poate depi astzi, in Romnia
nctuat i umilit, graniele trasate ale adevrului lor istoric, adevrului comunist?.
Srata, cu batalioanele ei de reabilitare, formul cinic prin care legionarii sunt azvrliti
pe front in condiii cinoase, umilitoare i deadreptul neeficiente pentru mersul rzboiului, a
nsemnat un capitol sngeros nscris in activul de suferint al Grzii de Fier. Acolo se
nimicesc stupid sute i sute de oameni cari fceau parte din ptura intelectual cea mai aleas
a trii noastre. Medici, avocai, ingineri, asistenti universitari, ofiteri de diferite gradaii i
foarte multi studenti, i pierd viaa in batalioanele din Srata, vrsnd sngele lor generos
pentru idealul ce-i nsufletea.
S'ar putea spune c dramatizm lucrurile, c a muri pe front este un fapt curent legat de
insi esenta rzboilui, o lege inexorabil a acestuia i c legionarii n'au fcut altceva dect s
o urmeze i ei din momentul ce au pit in prima linie a btliei. Desigur c in rzboiu este
uor s te ntlneti cu moartea. Toti lupttorii cunosc acest risc pe care-l accept cu o linite
mai mult sau mai putin profund, ce depinde de gradul lor de educatie moral i naional, de
35 din 57

vitejia lor i, mai ales, de capacitatea idealului ce-i mn in lupt. Ei mai tiu ns i asta
linitete instinctul de conservare al individului i-i face viata mai putin ncordat pe front, c
aceast intlnire cu moartea este numai o probabilitate, aa cum probabilitate este, (la un grad
mult mai accentuat), s nu dai ochii cu ea. Moartea este numai un risc acceptat de orice
individ bine nscut, cnd Patria lui este primejduita de un duman exterior. Niciun lupttor nu
are certitudinea absolut c merge la o moarte sigur. Ba din contr, din momentul in care se
pete pe front, se aprinde i plpie necontenit, in sufletul fecruia, o candel a speranei.
Fiecare crede c va supravieui incletrii ce s'a abtut asupra vietii sale si-si va noda iari
firul existentei panice, cnd rzboiul va lua sfrit. Aceast ncredere in steaua sa, ntinde un
voal omenesc de sperant i de optimism peste mizeriile i durerile traneii.
Nu aceasta era situatia legionarilor din batalioanele Srata. Pentru ei nu mai exista riscul
vietii. Mai devreme sau mai trziu ei trebuiau s cad. Dac nu astzi mine. Dac nu mine,
poimine. i dac nici poimine, api desigur in alt zi ummtoare. Destinul lor fusese
determinat deja de guvernantii trii i implinirea lui era numai o chestiune de timp. Singura
lor alternativ era disparitia, pentruc reabilitarea ce li se oferea era numai cu caracter
post-mortem. Pn atunci, ei tiau c vor fi bgai in luptele cele mai crncene, in punctele
cele mai vulnerabile i disperate ale frontului, odat, de dou ori, de nenumrate ori, pn
cnd anihilarea lor fizic se va consuma. Carnea lor nu mai avea nicio valoare in bursa vietii,
cci pe front nu erau adui pentru a-si depune entuziasmul lor, sfortarea lor, la salvarea
poporului din care fceau parte, ci pur i simplu pentru a fi suprimati. Srata era numai o
ghilotin. ridicat in calea tineretului nationalist i anticomunist al Romniei.
Ultima perioad a existentei lor pe pmnt s'a scurs astfel ntr'o tensiune continu, ntr'o
teribil ateptare a umbrei mortii, pe care legionarii din Srata au infruntat-o cu brbtie, cu
linite, cu condtiinta clar c destinul lor se implinea pe aceiai linie dramatic pe care fusese
mpins Micarea Legionar inc din primul moment al infiintrii ei, de ctre cohortele de
dusmani ce-i doreau distrugerea.
A trecut mai bine de un sfert de veac dela episodul Srata. Scriem aceste rnduri fr a avea
la indemn niciun fel de insemnri. Lupta era prea aprig atunci i supravietuirea lipsit de
orice perspectiv, pentru a ne fi permis rgazul reculegerei, al interpretrii i marcrii
evenimentelor in care eram angajati. Deaceea bazm aceast relatare numai pe amintiri. Fr
ndoial c multe din aspectele Sratei s'au ters din aceste amintiri. Altele s'au prezentat la
apel intr'o form prea vag, nct am preferat s trecem peste ele pentru a nu rni adevrul. In
ciuda tuturor acestor mrginiri ins, am incercat s redm ct mai fidel semnificatia, atmosfera
si ratiunea de a fi a acelei patetice Srata, att de indeprtat in timp, dar att de vie in noi toti,
prin imensele goluri ce le-a provocat Micrii Legionare. O inftiem asa cum am cunoscut-o,
cum am simit-o, cum ne-a fost impus, cu toate nedrepttile ei, cu toate durerile, cu toat
revolta ce fierbea in noi contra tuturor acelora ce ne asvrliser in acea hazna uman, ca pe o
materie fr valoare, netrebuincioas societtii romaneti, toamai intr'un moment tragic pentru
istoria noastr, cnd aportul pozitiv al tuturor Romnilor era decisiv pentru supravietuirea lor.
Inchinm aceste rnduri tuturor camarazilor notri care au luat parte i au czut eroic in
rzboiul contra nvlitorului din rsrit, incadrati in acele blestemate abatoare umane, care
erau batalioanele dela Srata, singurul loc pe care l-au putut gsi guvernantii notrii de atunci,
orbiti de invidii, ari de patimi i incapabili de a nelege marea primejdie ce ne ameninta,
pentru generatia de lupttori anticomunisti, ridicat i otelit de geniul creator al Cpitanului.
AEZAREA
Batalioanele dela Srata au fost infiinate putin dup nceputul rzboiului nostru contra
Rusiei Sovietice, adic pela sfritul anului 1941. Ele nu ajung pe front ins, dect la
inceputul anului 1942, cnd se termin cu organizarea, cu dotarea i cu instructia primelor
unitti. Le gsim apoi permanent pe linia de btaie, mereu decimate i mereu refcute, pn la
sfritul rzboiului.
Srata este un sat aezat pe cmpia din sudul Barsarabiei, in Bugeac, cam la 50 de kilometri
deprtare de Cetatea Alb. Este udat de rul Srata, dela care i trage i numele, unul din
36 din 57

afluentii Coglnicului. Aici se gsea centrul de organizare i de administratie al aa numitelor

batalioane de reabilitare i cu toate c acestea erau rsfirate, in scurta perioad a organizrii
i instruciei lor, prin diferite alte sate din mprejurimi, cum au fost Arciz, Teplia, etc., toate
au luat numele centrului i au rmas cunoscute sub numele de Batalioanele dela Srata.
Toate aceste localitti erau foste sate de coloniti germani, adui i aezati aici inc dela
jumtatea secolului al XIX-lea, in timpul primei rpiri a Basarabiei de ctre Rui.
Impmntenirea lor pe aceste meleaguri romneti fcea parte din vasta politic de
deznaionalizare i de alterare a realitt.ilor etnice ale acestei provincii, pus in practic de
respectivele guverne ruseti, exact la fel cum se intmpl, i astzi sub ochii notrii i ai
intregei lumi civilizate, dar indiferent i egoist, in aa numitul secol al liberttii si al
demnittii omului. Intre multele dovezi istorice ce exist asupra acestei probleme, iat ce scrie
bunoar prin 1908 N. N. Durnovo, om politic al Rusiei Tariste : In curgerea unui secol mii
i mii de hectare de pmnt s'au dat Ruilor, Bulgarilor i colonitilor germani, cu singurul
scop de a sili pe Moldovenii autohtoni in aceast tar, de a prsi pmntul lor de batin.
Dup a doua rpire a Basarabiei, care s'a consumat in anul 1940, ca o consecin a pactului
Ribentrop-Molotov i a enormelor greeli de politica extern pe care le svrete Romnia
intre cele dou rzboaie mondiale, Hitler retrage spre vest populatia german, o aeaz pe
teritoriul Reich-ului i o scap in felul acesta de raiul bolevic. Ruii nu mai avuseser timp
s le recolonizeze, cu populatii aduse din fundul stepelor lor, aa cum o vor face-o dup aceea,
dup 1944, din cauza declanrii rzboiului nostru de eliberare, care incepe, dup cum se stie,
la 22 Iunie 1941.
Aadar la intrarea trupelor noastre in Basarabia, aceste sate erau aproape in intregime
nelocuite. Numai cteva familii de Romni nevoiai se aciuiser pe acolo de puin timp i-i
ctigau existenta, fie din micile negustorii pe care le practicau cu ostaii batalioanelor, fie din
putin agricultur sau vinrit. In jurul satelor se intindea pn unde vedeai cu ochii, ntr'un
orizont limpede, i regulat, netiat de niciun obstacol, cmpia mnoas basarabean, cu
pmntul ei negru i roditor, pmnt binecuvntat de Dumnezeu i hambar nesfrit de grne.
Din cauza greuttilor istorice prin care trecea aceast provincie i chiar tara noastr intreag,
el rmsese nelucrat, era invadat de blrii i scaieti, cari acopereau, ca un lintoliu jalnic,
fertilitatea i bogtia pmntului de altdat.
Unittile militare erau incartiruite in fostele gospodrii germane din aceste sate. Gospodrii
bine intocmite, frumoase i fr lipsuri in trecut, aa cum se putea observa din insi aranjarea
lor, dar care acuma, dup plecarea stpnilor lor, incepuser s se drpneze, i s simt lipsa
unei mini de gospodine harnice. Ele prezentau o trist inftiare cu o tencuial rpciugoas,
murdar i atacat de stihii, cu geamuri sparte i crpite cu petite de carton, cu streaini czute
i acoperiuri gurite i putrezite de ploi. Glodul i mocirla invadau ulitele i ogrzile ce
altdat fuseser bine ornduite i ingrijite. Utilizarea acestor gospodrii drept campamente
militare, -se pare c i Ruii le folosiser pentru acelai scop in scurta perioad a ocupaiei lor
din 1940-1941-, schimbaser total inftiarea acestor aezri omeneti, att de frumoase i
pline de via altdat.
De obiceiu, o cas era ocupat de un pluton intreg de ostai, adic de circa 40 de oameni. Se
aterneau paie pe jos, -din fericire toate casele germane aveau duumele de lemn- se intindeau
pturi deasupra i se dormea aa, claie peste grmad, lipsii de cele mai elementare
comoditti i in conditii higienice de-a dreptul deficiente. Nu exista acolo niciun coltior
izolat, in care sa te poti retrage mcar pentru un moment in intimitatea ta, s poti scrie ceva, s
poti ceti in momentele de repaus, sau cel puin s-ti poti lsa gndurile s alerge neturburate
de priviri indiscrete, de aluzii stupide, sau de glgia necontenit a unor conversatii goale,
triviale i mpestritate cu nenumrate aluzii obscene. Dac se tine seama de marea diferen de
cultur i omenie care exista intre componenii acelor uniti, dela studentii i intelectualii
legionari i pn la borfaii i derbedeii mahalalelor, roi de fel de fel de boli i certati cu
ordinea i curtenia, se poate nelege atmosfera ncrcat, deprimant i desgusttoare, ce
domnea in snul acestei aglomerri mpestritate de oameni, ntre care era foarte greu de
stabilit o ct de firav legtur uman, fr s mai vorbim de contacte intelectuale sau
sufleteti. Bunul simt, aceast calitate de baz a Romnului, care se intlnete pn la nivelele
37 din 57

cele mai umile ale acestui popor, era total absent in aceast aduntur scoas din nchisorile
romnesti.
Iarna nu se prea fcea foc in aceste case-cazarm, cci nimeni nu se ocupa cu
aprovizionarea de lemne pentru astfel de unitti, iar gardurile i toate materialele care puteau
fi combustibile, fuseser deja arse de ocupanii anteriori. Doar ceva scaeti i mai ales
ngrmdirea de corpuri in acele spatii reduse, cu reverberarea cldurii lor animale, ndulcea
putin atmosfera nghetat a acestor locuine, in lungile i friguroasele ierni basarabene, dar o
transforma in acelai timp ntr'o atmosfer irespirabil i nesntoas. Adeseori te trezeai in
toiul noptii cu o puternic senzatie de asfixie, ce te obliga s iei afar in plin viscol pentru a-ti
putea mprospti aierul viciat din plmni. Educarea acelei lumi eterogene ce forma
batalioanele dela Srata, pentru a accepta un minimum de higien prin aerisirea camerelor in
care se dormea, in timpul iernii, a fost o imposibilitate pentru legionari ajuni acolo.
Aceast situatie se agrava i mai mult prin lipsa de posibilitate a unui splat cum se cade.
Toaleta se fcea numai in ograd, in frig i in ploaie, cu apa scoas din fntna curtii, la o
temperatur, de cele mai multe ori foarte apropiat a aceleia de inghet. Bi nu existau i nici o
ct de rudimentar instalatie pentru curire, att de necesar oricrei aglomerri umane i in
special unui campament militar din care, in scurt timp, vor pleca oamenii pe front, pentru a
lupta intru aprarea Patriei. Sgribulit de frig, te splai putin la repezeal pe mini i pe fat,
(multi nu o fceau nici pe asta), cu o cojit de spun, dac o aveai. Semna mai mult cu
mplinirea in grab a unui ritual dect cu un act higienic serios. Splatul putinelor rufe de care
se dispunea se fcea sub aceeai form, cu aceeai lips total de mijloace. Acest nesplat
cronic, suprtor i degradant, provoca o atmosfer i mai sufocant in camerele in care se
vietuia.
Desigur c in perioadele de var, pentru cei ce ajungeau la Srata in acest anotimp, se uura
mult aceast problem, cci si splatul i aierisirea camerelor, se putea efectua intr'o form
mai adecvata necesittilor omeneti.
PREGATIREA MILITAR
In teorie, viata militar a acestor campamente speciale nu trebuia s fie diferit de aceea a
altor centre de instructie militar asemntoare. Cel putin aa se spunea i se repeta fr
ncetare, pentru a da impresia c era vorba i aici de nite unitti militare propriu zise, fr
nicio deosebire de celelalte ale armatei romne. Ins marea deosebire ce exista intre tipurile
umane din care erau compuse unittile din Srata, procedenta eterogen a acestora, ct i
nivelul lor de educatie, total deficient, creiau totui o atmosfer complet diferit i antagonic
a aceleia care domnea in alte centre militare. Disciplina care se observa acolo i care este
elementul de baz al oricrei armate, era sub nivelul permis pentru nite unitti militare i nu
se vedea nicio posibilitate de a o corecta, nici pe cale de convingere i nici prin metode
coercitive. Cci ce pedeaps s'ar mai fi putut aplica, pentru clcarea acestei discipline, unor
indivizi pe umerii crora apsau deja condamnrile cele mai grele, ca munc silnic pe viat,
sau chiar moartea? Ce turburare mai putea trezi in sufletul acestor oameni situati in unghiul
mort al natiunii romne, dou zile de arest, bunoar, cnd nivelul lor moral era dintre cele
mai joase? Ce simtmnt de demnitate omeneasc li s'ar mai fi putut strecura in suflete cnd ei
considerau aceasta ca o calitate negativ a persoanei umane i o respingeau? Dar mai mult
chiar, unii provocau intentionat aceste stri de indisciplin, cu gndul ascuns c in aceast
form vor fi napoiati nchisorilor din care fuseser scoi, fr voia lor, pentru a fi trimii pe
front. Imaginea Patriei era foarte vag sau chiar conturat in culori ntunecate in sufletele
acestor oameni, pentruca s le mai poat trezi chemarea ei, ecouri i avnturi eroice.
Intelegnd c eficacitatea acestor trupe, atunci cnd vor trebui s dea piept cu dumanul, va
depinde numai de gradul lor de disciplin, de pregtirea militar i, mai ales, de avntul lor
national, legionarii din Srata ncercau pe toate cile s schimbe starea moral a acelora ce leau fost dati drept camarazi de arme. Prin convietuirea zilnic cu ei, izolnd pe cei mai
recalcitranti, care ddeau tonul neascultrii i al anarhiei in uniti, vorbind i predicndu-le
celorlalti cu sinceritate, cu rbdare i mai ales cu ntelegere pentru mizeriile lor, s'au deschis
38 din 57

acolo nite adevrate cursuri de reeducare morala i national, ce au obtinut in anumite cazuri
fericite, din pcate putine, redresarea unora dintre aceti pucriai. De capacitatea de
ntelegere si de dragoste a educatorilor, de sinceritatea cu care se prezentau in fata lor i de
gradul lor de dezinteres i de avnt, depindea in mare msur reuita acestor nivelri morale.
Au trecut prin Srata figuri exceptionale de legionari, care au putut provoca turburri adnci
chiar in sufletele pustiite de mizerii ale acestor oameni situati la periferia societtii romneti.
Intre multi altii, infinit de multi altii a cror list ar fi prea lung, putem cita aici pe Gheorghe
Andritoiu, asistent universitar al profesorului Sextil Pucariu, pe locotenentul Duminec
Florea, om de o valoare exceptional, pe Comandorul de Marin Isbescu, din Constanta, pe
avocatul Pslaru, om de o buntate i de o corectitudine sufleteasc greu de ntlnit, pe
avocatul Ion Neniteanu, din Bucovina, pe inginerul Alexandru Tnase, din Timioara, i altii,
care cptaser atta trecere i se bucurau de atta admiratie i de respect din partea
pucriasilor din Srata, inct deseori era deajuns o singur vorb, o interventie mpciuitoare
din partea lor, pentru a se potoli ncercri de indisciplin, pentru a se tia proteste nejustificate
i pentru a se curma din rdacin blasfemiile cele mai ordinare. Insi ofiterii, cnd voiau s
restabileasc o ordine intrat in alterare sau dac voiau s realizeze ceva pozitiv pe plan
militar cu unittile lor, fceau apel la aceti camarazi ai notri tiind c au autoritate asupra
trupei, care i urma fr ovire. Se spunea in glum de Inginerul Tnase, de pild, de Nea
Ic, cum i spuneau familiar toti detinutii, c el era adevratul ef al batalionului, iar pe
colonel i-l trimisese Antonescu numai pentru a-i semna rapoartele.
In general ns, reeducrile au rmas limitate la un numr restrns de oameni i au dat
roade numai in anumite cazuri fericite, determinate in special de talia extraordinar a unor
legionari. Aa c situatia unittilor se pstra aproape neschimbat, in ciuda eforturilor ce le
depuneau toti legionarii pentru a le da alt nftiare i alt continut patriotic. Din aceast cauz
intlnim in Batalioanele din Srata dou grupe umane, total diferite in conceptii de viat, in
avnturi patriotice i in finalitti, ce ncercau din greu, s convieuiasc impreun. Deoparte
era marea mas a detinutilor, nrit i golit sufletele de nchisori sau de mediul nesntos in
care crescuser i in care triser pn atunci, nedisciplinat, defetist si indiferent fa de
mersul rzboiului care nu-i interesa deloc, iar de cealalt parte, ntlnim mica insul legionar,
obligat s triasc in mijlocul lor, la care se mai alturau i alti ctiva oameni ce sufereau
condamnri minore sau numai pedepse disciplinare, care nu erau legionari, dar care posedau si
ei nalte calitati civice i morale. Impreun se sbteau din rsputeri s mbunteasc aceast
stare trist a batalioanelor.
***
Instructia militar la care erau supuse unittile din Srata era intens i obositoare. Perioada
lor de formare i de pregtire pentru lupt era foarte scurt, ceeace obliga accelerarea pn la
refuzul rezistentei fizice al ritmului acestei preregtiri. Ieirea pe cmpul de instructie,
marurile lungi si exercitiile tactice, aveau loc in fiecare zi, de dimineat si pn seara, fr
rgaz i fr a se tinea seama de inclementa timpului, in special in perioada viscolitelor ierne.
Aceasta era totui un lucru bun pentru fotii detinuti i mai ales pentru legionari, cci pe lng
o instructie militar mai mult sau mai putin suficient, mai mult sau mai putin adecvat pentru
momentul cnd vor avea dumanul in fa, ei se mai bucurau i de acest contact permanent cu
aierul proaspt al cmpiei basarabene. Aproape toti ieeau din nchisori cu sntatea
sdruncinat, slbiti de mizerii, ofiliti de umezeala si de ntunecimea celulelor sau a cazincelor
disciplinare ce le erau aplicate cu strnicie de catre sbirii lor. Contactul cu natura, cu soarele,
cu vntul, cu zpada i chiar cu ploile ce-ti ptrundeau adnc in oase, restabilea echilibrul de
oxigenare al organismului, iar marurile lungi si numeroasele exercitii, cu toate c erau
istovitoare, desmoreau articulatiile si refceau muchiulatura corpului. Dar aceste lungi si
istovitoare zile de instrucie, mai aveau si un alt avantaj pentru legionarii dela Srata: i
indeprtau ct mai mult timp de campamentele lor, unde asa cum s'a vzut deja, atmosfera era
respingtoare si incomod. Nimic din ce era acolo nu te imbia s stai acas. Cnd veneau
seara frnti de oboseal, se trnteau cum puteau pe locuorul de paie ce le servea drept pat i
adormeau repede si profund, evadnd dintr'o realitate inbuitoare caxe le distrugea nervii i
39 din 57

le irita cele mai elementale sentimente de consideratie proprie. Venirea noptii era ateptat cu
neastmpr, cu voluptate chiar, pentruc ea cobora cortina pe scena Sratei ce se topea i
disprea in ireal, pentru a se aprinde din nou cu focul magic al viselor, ecranul unei alte vieti,
al vietii tale proprii, in care omul se incadra din nou in dimensiunea sa uman.
Perioada de pregtire pentru lupt a batalioanelor era de aproximativ 3 pn la 4 luni.
Tinnd seam c strngerea efectivelor, organizarea, cazarea i inzestrarea lor cu materialul de
rzboi necesar, consuma cel putin jumtate din acest timp, nu mai rmnea dect o lun i
jumtate, sau maximum dou luni, pentru pregtirea militar propriu zis. Era o perioad de
timp mult prea scurt, in special pentru acei ce pentru prima dat luau contact cu viata
militar, pentruca s poat cpta o suficient indemnare in mnuirea armelor de care se
dispunea acolo, sau pentru a li se putea oteli indrzneala si instinctul de lupt, calitti ce dau
siguranta individului cnd se afl angajat pe front si-l face folositor luptei poporului su. Cci
nu este suficient numai o bun pregtire fizic, sau numai o buna pregtire moral, (elan,
dragoste de tar, spirit de sacrificiu, vitejie), pentruca un om s devin un bun soldat pentru
front. Mai este nevoie i de ascutirea instinctului i chiar de o pregtire intelectual, ca s
spunem asa, in arta rzboiului, mai ales cel modern, cu toate complicatiile lui, calitati ce nu se
capt dect dup lungi exercitii i teme de lupt, repetate de nenumrate ori i executate cu
sigurant i seriositate. Ori tocmai asta lipsea instructiei care se ddea la Srata, din cauza
timpului prea limitat de care se dispunea. Bnuim c i aceast grab de a te arunca pe front
fcea parte tot din planul de exterminare care era urmrit de autoritti. Cci principalul, in
cazul Sratei, era anihilarea. Nu s invingi, nu s dobori cti mai multi dumani, nainte de a-ti
da propria viat, aa cum urmresc toate Statele Majore ale tuturor armatelor din lume, ci s
dispari ct mai repede, s te dizolvi in nefiint, pentru a potoli setea de ur a tuturor celor ce-si
fceau un act de glorie din a dobori definitiv pe legionari. Cci cei mai loviti, cei asupra
crora apsau cel mai mult aceste defecte ale pregtirii militare dela Srata erau numai, sau
aproape numai, legionarii. In timp ce ceilalti detinuti erau, in marea lor majoritate, oameni cu
serviciul militar ndeplinit i chiar multi dintre ei, cu stagiu deja pe front, legionarii erau
aproape toti studenti sau recent licentiati, luati depe bncile colilor i aruncati in nchisori,
deci fr s fi cunoscut viata militar sau s fi pus mana pe o arm. Ei incercau s-si
amelioreze aceast lips lund lectii particulare, am putea spune, dela unii din camarazii lor
mai in vrst, care trecuser deja prin coli militare, obtinuser grade de ofiteri i posedau,
prin urmare, cunotinte suficiente. Desigur c aceste lectii erau numai teorice, dar ele au servit
legionarilor tineri, ca pe lng avntul, curajul i spiritul lor de sacrificiu, s mai capete i
siguranta i ascutimea necesar omului in rzboiu, pentru a fi ct mai folositor Patriei lor, in
luptele in care in curnd vor fi bgati.
Rmseser celebre la Srata seminarile militare create de primele generatii de legionari,
care s'au scurs pe acolo, i in special cele ale Comandorului Izbescu, la cursurile caruia luau
parte nu numai camarazii lui de ideologie, dar i toti aceia ce voiau s se perfectioneze in
pregtirea lor militar. Luau parte la ele chiar i multi dintre ofiterii ce formau cadrele de
conducere ale batalioanelor, cci Comandorul Izbescu era el insui un foarte competent
ofiter al armatei romne. Pela sfritul anului 1943, nc se mai vedea pe zidul inlbit cu var al
unei case din Srata, harta Romniei desemnat cu vopsea de mna acestui om, unde era trasat
tot sistemul de aprare natural al trii noastre, cu directiile de atac inamic probabile i cu
zonele unde trebuia ntrit aprarea noastr. In ograda acelei case trneti, in putinele
momente de rapaus, in btaia vntului i a ploii, i deschisese Comandorul academia sa
militar, unde cuta s ajute la prepararea osteasc ct mai desvrit a tuturor camarazilor
si mai tineri i a celor ce voiau s-l asculte. Ofiterii i gradatii care formau structura stabil i
inamovibil a administratiei i organizrii unittilor ce treceau prin Srata, ii aminteau i
vorbeau cu mare respect i admiratia de acest ofiter, care a fost trimis cu gradul de soldat, pe
front, unde i face datoria pn la capt i moare ca un erou in toamna anului 1942. In fata
inamicului, acolo unde omul rmne singur cu adevrul din el, Comandorul Izbescu,
mbrcat in umila hain a soldatului romn, a unui anonim Ion, ridic aceast hain pe treptele
cele mai nalte ale eroismului, de unde privete cu dispret la toat acea jalnic aduntur de
miei ce se aranjaer in retagard, la mii de kilometri de front, de unde dispuneau de viata
40 din 57

oamenilor i ncercau chiar s le dea i lectii de comportare civica. El a fost reabilitat postmortem i repus in gradul su de Comandor, pentru vitejia artat in luptele la care a luat
parte. In alt capitol se va vedea pentruce a fost degradat i trimis la Srata acest om ce poseda
o inltime moral att de covritoare, inct a obligat pe sbirii lui s-i recunoasc aceast
valoare i s-l repun in gradul pe care in mod nedrept i infam i-l rpiser.
ARMAMENTUL
Din punct de vedere al alimentatiei nu s'a dus lips la Srata, ratia de mncare fiind cea
obinuit a ostailor notri. In aceast privint i numai in asta, conducerea trii nu fcea
deosebire intre cele dou categorii de ostai. Un scrupul? O ultim dr de umanitate in
oamenii ce decretaser moartea altor oameni? O incercare de a-si potoli tresririle
contiintelor, sau o simpl intmplare, un aspect la care nu s'au gndit sau pe care nu l-au
dominat? Fapt cert este c mncarea era buna i suficient, ceeace reducea putin tensiunile pe
care le-ar fi putut crea lipsa ei.
***
Nu acelai lucru se poate spune i despre armament. Batalioanele dela Srata erau
organizate exclusiv ca unitti de infamerie. Erau dotate, prin urmare, numai cu material uor.
Dar nici mcar acesta nu era de bung calitate, pentruc aa cum se va vedea mai departe, ele
nu erau unitti de ndejde, in ceeace privete lealitatea fat de ar i avntul lor in lupt. A le
nzestra cu armament modern era de-a dreptul inutil, cci lipsa lor de eficacitate, de drzenie
i de vitejie in lupt, se datora materialului uman de prost calitate din care erau compuse i
nu de armatmentul pe care-l posedau.
Mai trziu chiar, dup defectiunea Italiei din vara anului 1943, parte din armamentul
trupelor italiane confiscate de nemi i transferat guvernului nostru in cadrul acordurilor de
ajutor cu material militar, dar nefolositor pentru armata romn, este trimis pentru nzestrarea
batalioanelor din Srata.
Aa c armatmentul era foarte impestritat in ceeace privete originea lui i neadecvat in
ceeace privete calitatea lui. Cnd ajungeau pe front, pe lng nesiguranta ce-o aveau in
puterea de lupt i de rezistent a celorlalti camarazi ai lor de arme, legionarii, care se gseau
in numr mic in mijlocul lor, mai sufereau i din cauza lipsei unui armament util pentru
actiunile in care erau bgati. Este drept ins c, odat ajuni pe linia de btaie, fiecare incerca
s se inzestreze cu armament i munitie ruseasc, obtinute direct depe cmpul de lupt unde se
gsea in cantitti suficiente, armament mult mai nimerit pentru conditiile geografice i
climatologice ce domneau acolo. Aa c pe linie ruseasc se imbunttea putin puterea de foc
a acestor unitti.
***
Batalioanele erau ncadrate i depindeau pe front de alte unitti militare mai mari, de
obiceiu divizii i luau parte la actiunile acestora. Fiind vorba de unitti de reabilitare ele erau
bgate in foc in locurile cele mai primejdioase, ca spargeri de fronturi, actiuni in spatele
inamicului, ariergrzi pentru ajutorarea trupelor in retragere i, in general, in toate punctele
nevralgice ale frontului, unde era nevoie de fixarea pe teren a inamicului fr a se tine seama
de pierderile proprii. Actionau ca trupe de oc.
Comandantii unittilor romne, pe lng care erau ataate unittile din Srata, cunoteau
bine situatia acestora i capacitatea lor de lupt, cci multi dintre componentii actualelor
batalioane de reabilitare fuseser chiar propriii lor ostai, pn in momentul defectiunii lor.
Deaceea, pentru actiunile in care trebuia s le asvrle, ei fceau o selectionare prealabil,
oprind numai oamenii de ncredere, care puteau duce la ndeplinire misiunile ce li se
incredintau. Cu acetia se formau unitti mai mici de lupt, care erau bgate in foc. In felul
acesta, legionarii, care formau structura de baz a acestor mici unitti speciale, se gseau in
permanent angajati in punctele cele mai grele ale btliei. De altfel acestea erau i ordinele
41 din 57

pe care le primeau respectivii comandanti de divizii, adic, de a intrebuinta fr rgaz

elementele legionare pentru a ajuta ct mai rapid la reabilitarea lor.
In felul acesta, se consuma o selectie bizar, o selectie negativ sau antiselectie, in snul
acestor unitti. In timp ce elementele cele mai de valoare dispreau pe zi ce trecea, bgate
necontenit in foc i in locurile cele mai primejdioase, masa batalioanelor, format din indivizii
care constituiau pleava neamului romn, reuea s-si salveze integritatea fizic, fie prin
atitudinea lor apatic, care provoca neincrederea efilor de unitti, fie, in ultim instant, pe
calea dezertrilor, pe care la practicau cu srguint, aa cum se va vedea mai departe...
ACTELE DE ACUZARE CONTRA LEGIONARILOR
Intorcndu-ne la subiectul nostru, s vedem acuma care erau actele de acuzare pe care le
folosea regimul Marealului Antonescu pentru a condamna pe legionari? Care erau crimele
svrite de acetia, pentru a fi tratati cu atta rigoare, loviti cu atta fort juridic, inct
deveniser neincpatoare inchisorile trii? Care era justificarea attor condamnri la moarte,
care s'au executat fie direct, fie intr'o form camuflat i necunoscut trii, prin batalioanele
de reabilitare dela Srata?
In primul rnd era condamnat sever participarea la aa numita rebeliune legionar . Era
deja un fals juridic, cci aa cum s'a vzut, aceast rebeliune era in realitate rezistenta pe care
au depus-o legionarii, in contra putschului antonescian. Fuseser atacati i s'au aprat. Au
aprat ordinea existent atunci in Romnia. La aceast rezistent, a luat parte majoritatea
lumei legionare, cci actiunea de rsturnare a guvernului, pe care o intreprindea Antonescu cu
ajutorul unei prti din armata romn, iar la sfrit, cnd lucrurile luaser o intorstur
defavorabil pentru el, chiar cu interventia german, obligase pe legionari s se apere i
rspnd uneori cu aceeai vehement cu care erau atacati. Considerai rebeli, erau trimii in
mas judectilor i condamnati ca atare. In multe puncte din tar insa, armata nu a secundat
actiunea lui Antonescu cu furia cu care el o dorea, neiscndu-se niciun fel de incident intre
aceasta i legionari. Ba mai mult chiar, cele dou forte, intr'o camaraderie perfect, au
colaborat la mentinerea ordinei in zonele respective, pentru timpul ct a durat situatia neclar
a tulburrilor. Dar i in aceste cazuri, legionarii din aceste regiuni, au fost acuzati i
condamnati tot pentru rebeliune. Pedepsindu-se aadar rebeliunea propriu zis, ct i
intentia de rebeliune, numrul acestor detinuti era foarte mare. Luni de zile, dup acel 21-23
Ianuarie, ceas de ceas i zi de zi, fr odihn i fr consideratii atenuante, Curtile Martiale au
judecat, au condamnat i au trimis in temnitele trii, valuri nesfrite de legionari. Toat
structura Administratiei Statului, toate organizatiile legionare din tar i toate Corpurile
tinereti, formate din elevi i studenti, adic floarea intelectualittii noastre, sunt disolvate i
apoi asvrlite fr consideratie in nchisori. Gemeau nchisorile romneti ca niciodat. Parc
nici sub domnia lui Carol II nu vzuse atta populatie intre zidurile lor. Toti cei ce puteau fi
relaionati, chiar pe departe, cu rebeliunea, erau ncadrati intr'o form sau alta in actele de
acuzare cu care erau condamnati i scoi din circuitul vietii i al avenimentelor romneti.
***
Alt categorie de condamnati proveneau din legionarii rmai necunoscuti furiei
antonesciene, fie pentruc nu luaser parte la rebeliune, nici mcar intentional, fie c nu
putuser fi identificati. Acetia au inceput imediat reorganizarea Micrii Legionare, cu
elementele rmase libere, avnd ca scop principal s strang fonduri i ajutoare atat pentru
familiile celor inchii -care rmseser, in nenumrate cazuri, in situatii materiale disperatect i pentru detinuii legionari din nchisori, unde conditiile alimentare i medicale erau
deficiente i deadreptul periculoase pentru supravietuirea lor. Periodic cdeau in minile
politiei grupuri de legionari de pe tot ntinsul trii, care erau acuzati i condamnati sever
pentru conspiratie contra ordinei i sigurantei Statului, sau pentru strngere de fonduri i
organizare clandestin. In realitate nu fceau altceva dect un act de solidaritate uman i
cretin fat de camarazii lor in suferint, care fuseser deja scoi din circuitul politic i nu
42 din 57

mai puteau deranja autorittile. Ins sensibilitatea antilegionar a tuturor celor ce formau
regimul Marealului era prea ascutit, pentru a putea permite astfel de solidaritti.
***
Un alt grup pe care-l ntlnim in nchisori in aceast perioad, este acel compus din
legionarii care au luat parte la rsturnarea regimului Carol al II-a i la alungarea din tar a
acestuia, la 3 Septembrie 1940. In condamnrile acestor oameni se poate vedea clar, fr
niciun fel de indoial, planul de distrugere total, sub oriice form i sub oriice motiv, a
Micrii Legionare, trasat de dumanii acesteia i pus in practic de guvernul Marealului
Antonescu. Nu avea niciun fel de important seriositatea acuzatiei, cci ea era numai inveliul
exterior, era numai poleiala juridic, care se ddea unor condamnri decise in alte instance
dect cele judectoreti. Ele porneau din nsi cabinetul guvernului lui Antonescu.
Cum se stie, la 3 Septembrie 1940, legionarii care putuser scpa masacrelor Regelui Carol
al II-a, ridic contra acestuia ntreag natiune romn. Aceasta, stul si indignat de excesele
sngeroase ale acestui dement sanguinar, i ingrozit de dezastrul ce se abtea peste tar,
datorit politicei greite urmat de el -pierderea Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a jumtate
din Transilvania, a sudului Dobrogei, adic a unei treimi din teritoriul naional- se strnge in
jurul Legiunii, i provoac manifestatii masive peste tot, cernd abdicarea Regelui, pedepsirea
clicei din jurul lui i instaurarea unui guvern national de aprare a trii. La Bucureti, la
Constanta i la Braov, aceste manifestatii au luat chiar forme violente i s'au soldat cu morti
i rniti, att in tabra legionarilor cat i a politiei i jandarmeriei care ocrotea regimul. Speriat
de aceast explozie de indignare general i prsit chiar i de armata in care-i pusese
ultimele sperante de salvare, Carol al II-a abdic in persoana fiului su, Mihai, iar Generalului
Antonescu i se incredinteaz sefia Statului. La 14 Septembrie 1940, Statul Romn este
proclamat NationalLegionar i Antonescu primete titlul de Conductor.
Dupce Micarea este inlturat dela guvernare in actul dela 21-23 Ianuarie, se deschid
procese i sunt condmanati multi din aceia care, luand parte la detronarea fostului Rege,
determinaser urcarea lui Antonescu la crma Statului Roman. Se nate astfel o situatie
grotesc i deadreptul absurd, cci in timp ce actiunea legionar dela 3 Septembrie 1940 este
urmrit i pedepsit sever de instantele noastre judectoreti -far indoial din ordinul direct
al lui Antonescu, cci numai el putea lua astfel de decizii care in realitate i ubrezea pozitia
legal din capul Statului- Marealul bazeaz legalitatea chemrii sale la postul de comand al
trii tocmai pe adeziunea masiv a maselor romneti condus la acea dat de legionari. Sunt
numeroi cei ce au czut cu batalioanele de reabilitare dela Srata, ajuni acolo numai datorit
acestui infame acuzatii de turburtori ai ordinei publice, la 3 Septembrie 1940.
Citm ca fapt expresiv al acestor aberatii, cazul Comandorului Gheorgahe Izbescu, care a
mai fost pomenit deja in paginile anterioare. Acest om nu era legionar. Numai evenimentele
prin care trecea tara lui, in fata crora el nu a putut rmne nepstor, i-au mpletit destinut
vietii cu cel al Micrii Legionare, pentru care, pn la urm i-a vrsat sngele. In lunga list
a martirilor legionari, nelegionarul Izbescu, Comandor in Marina Regal Romn, va pstra
un loc de onoare. El a simtit suflul purificator pe care Micarea Legionar il aducea in viata
politic a Neamului su, i s'a ataat in gnd i in fapte i i-a rmas fidel pn la urm, pn
cnd dumanii Miscrii, cu tvlugul lor distrugtor l vor rpune i pe el.
El era un ofiter strlucit al micei, dar viteaz, Marin de Rzboiu Romn. Bine pregtit, in
posesia unor inalte caliti umane, Comandorul Izbescu era un ef iubit de toti subalternii
si. In special trupa, marinarii mei, cum i plcea lui s-i numeasc i pe care-i iubea ca un
tat, l divinizau i ar fi fcut oriice la ordinele acestui om. Revoltat in sentimentele sale
nationale in faa dezastrului ce se abate asupra trii in anul 1940, dezastru provocat de Rege i
de clica ce inconjoar nefasta domnie a acestuia, Izbsescu se consider deslegat de lealitatea
pe care ca ofiter roman trebuia s o poarte Regelui su i urmnd chemarea jurmntului
depus cndva pe steagul trii, se altur curentului anticarlist i ia parte activ cu toat
unitatea sa, la manifestatiile ce au loc la Constanta la 3 Septembrie 1940. Dup 21 Ianuarie
1941, Comandorul Izbescu este condamnat i degradat pentru lealitatea pe care a purtat-o
Patriei sale i pentru ajutorul pe care implicit l-a prestat camaradului su de arme, mai mare in
43 din 57

grad, Generalului Antonescu. Nu i s'au putut gsi alte acte de acuzare, cu toate c au fost
minutios cutate. In timpul guvernrii legionare, el nu s'a manifestat in niciun fel, nu a detinut
locuri mai inalte nici mcar in cadrul marinei sale, ocupndu-se exclusiv, cu marea lui
dragoste i modestie, de pregtirea militar a trupei asupra creia avea comanda. Dup
condamnare, face parte dintr'un batalion dela Srata, ca simplu soldat i cade vitejete, cum
am vzut, undeva pe frontul rusesc. Marea lui dragoste de tar, i demnitatea in care fusese
educat, l-au mpiedecat s refuze conditiile umilitoare in care era trimis pe front, cu toate c ar
fi putut gsi ci de rectificare a marei nedrepti ce i se fcea. Pleac s lupte i accept cu
senintate jertfa. In felul acesta i-a sfrit viaa in Romnia rzboiului sfnt, acest ofitier al
armatei romne, om superior din toate punctele de vedere, patriot i anticomunist, cnd din
poziia sa de ofiter, cu o foaie de serviciu exceptional, ar fi putut da o contribuie mult mai
insemnat, mai pozitiv i mai folositoare, in rzboiul in care se decidea soarta poporului
nostru. Dar tocmai asta se urmrea i Marealul Antonescu, care nu parte fi acuzat sub nicio
form de antipatriotism, nu a putut ntelege: toate intrigile i masinaiile contra legionarilor, in
care a fost bgat i rare de multe ori stropeau i pe nelegionari, dar oameni de caracter i de
convingeri profunde, nu urmreau altceva dect eliminarea a ct mai multor elemente de
valoare din circuitul rzboiului, care trebuia ctigat de Rui.
Mai ntlnim deasemeni un alt grup interesant de legionari in inchisorile romneti, care
purtau condamnri i mai bizare dect cele vzute pn acum. Este grupul condamnatilor, am
putea spune, pentru fapte diverse. Enumerarea lor ar fi prea complicat i lung, cci fiecare
constituie un caz aparte, diferit de celelalte, fr rela;iune intre ele i care reprezint un fel de
cutie cu surprize ale guvernului Antonescu in materie juridic antilegionar. Motivele ce
provocau aceste condamnri erau deadreptul puerile i ar putea provoca o stare de ilaritate, de
amuzare, dac rezultatele lor nu ar fi fost att de tragice pentru o multime de oameni a cror
viata a fost secerat fr mila, in aceast joac iresponsabil cu moartea altora, pe care o
practicau ca pe un macabru hobby, guvernanii notri. Cnd ins in aceast joac a morii au
fost bgati i ei de comunismul pe care att l ajutaser., lucrurile s'au schimbat. Au devenit
deodat serioase. Aceiai oameni ce trimeteau att de uor la moarte pe semenii lor, au inceput
s tremure ca varga, s pupe toate minile proletare pe care le puteau apuca i s se preteze la
cele mai josnice compromisuri i delatri, pentru a-i salva pretioasele vieti. i nu ne referim
aici la Marealul Antonescu, care a avut o atitudine demn in fata morii, asa cum un om
responsabil trebue s o aibe, ci la toat ceata de cei adulatori pe care i-a strns in jurul su i
care-l aau necontenit contra legionarilor. Cine n'a citit procesul Marealului Antonescu? E
interesant de vzut acolo caraoterele oamenilor cu care a colaborat Marealul Antonescu i
care au condus destinele trii noastre in acele momente de involburare istoric prin care
trecea. Te cuprinde o scrb imens in faa attor laitti, attor mielii.
Vom eduta si pentru aceast categorie de detinui, a celor condamnati pentru fapte diverse,
un caz tipic, demonstrativ al afirmaiilor noastre, in care s se poat vedea uurinta i
inconstiena criminal cu care se condamna i se trimetea la Srata, cu sentina de moarte in
buzunar, tineretul nationalist i anticomunist al trii. Aici se desprinde din amintiri, imaginea
camaradului i prietenului Tutuianu Ovidiu, cu figura sa deschis i venic zmbitoare, figur
curat de adolescent, ce deabea pise peste pragul vietii.
Tutuianu Ovidiu era absolvent al liceului Mircea cel Btrn din Constanta. Era fiul cel mai
mare al unei vduve cu 5 copii -pozitie pe care nu a voit s o spe culeze pentru a se debarasa
de serviciul militar- i care-si ndeplinea stagiul militar, in vara anului 1941, ca elev cu termen
redus, la un regiment din tar. Pn atunci el nu fusese implicat in niciun proces legionar. Este
arestat in toamna acestui an in urma interceptrii unei scrisori pe care o trimite unui prieten al
su. Este vorba de o scrisoare ct se poate de banal, fr niciun fel de profil politic sau
revolutionar, dar pe care Tutuianu, cu oarecare uurint pentru acele vremuri -sa nu uitm ns
c el ducea numai 21 de ani in spatele su, o vrst in care prudenta este o virtute
necunoscut- o incheia cu: te salut Titi, Lili i Coca. Autorittile militare, care cenzurau
scrisorile, interpreteaz, i pe bun dreptate, c el voia s spun in realitate Triasc
Legiunea i Cpitanul, adic salutul legionar care-l irita peste msur pe Mareal. Inc dela
primele cercetri, Tutuianu Ovidiu nu neag aceast semnificatie ci, din contr, o accept
44 din 57

cavalerete. In procesul care i se deschide este condamnat att el ct i destinatarul scrisorii.

Trimis mai trziu la Srata, (nu cunoa.tem soarta celuilalt), Tutuianu cade, aa cum era
prescris dela Bucureti, in luptele de degajare a fortelor noastre din Cuban. El fcea parte cu
inca civa camarazi de-ai si din nite grupe de ariergard ce ajutau la desprinderea unei
divizii romne depe frontul acelei regiuni. Iat deci, o condamnae la moarte, cci asta era
menirea Sratei, pentru un salut legionar. In cursul anului 1940, Marealul Antonescu
mbrcase in nenumrate rnduri cmaa verde a Miscrii Legionare, la diferitele manifestatii
la care a luat parte, i salutase cu bratul indreptat spre cer. In anul 1941, numai cteva luni mai
trziu, Tutuianu Ovidiu, fiul cel mai mare al unei vduve cu 5 copii, elev T. R. in armata
romn, este condamnat, trimis la Srata in batalioanele de reabilitare i lichidat cu ajutorul
acestora, pentru acelai salut, cu toate c exprimat ntr'o form mult mai discret dect acel al
Marealului. Putin lucru nsemna viata unui om in acele vremuri, dac era legionar. Pentru un
pret ct se poate de modest, ca la desfacerea unor mrfuri de chilipir, se putea secera viata
unui om, a unui destin, in acea Romnie a Marealului Antonescu. La fel ca in Romnia lui
Carol II i fr s mai vorbim de Romnia bolevizat a vremurilor actuale. Generatia trii
noastre dintre cele dou rzboaie, nscut i crescut in cultul unor nalte valori morale i
nationale, nclzit la flacra unor nobile credinte romneti, a pltit un tragic tribut Molohului politicianist al tri noastre, incontient i tembel, pentru faptul de a se fi opus din
rsputeri actiunilor dumane de distrugerea trii i a especificului ei national.
i cnd nici mcar aceast cutie cu surprize a condamnrilor nu mai putea functiona, se
vede c exist totui o limit de decent chiar la nivelele cele mai joase, atunci se puneau in
micare lagrele de concentrare, in care erau asvrliti toti cei ce erau considerati ca dumani
politici ai regimului. Acetia luau i ei drumul frontului, dar nu pe traseul Sratei. Erau trimii,
de obicei, in unitti militare regulare, ns cu ordinul de a fi ntrebuintati numai in locurile
cele mai primejdioase ale frontului. Rezultatul, pn la urm, era acelasi. In realitate i in
aceste cazuri era vorba tot de un fel de Srata, ns deghizat, camuflat sub tunica unor
situatii militare legale. Indeplinirea sau neindeplinirea ordinelor pentru tratarea legionarilor in
aceste unitti, ordine care se primeau in plicuri cu mentfiunea strict secret, depindea de
omenia sau neomenia, de ntelegerea sau indiferenta comandantilor lor.
CADRELE UNITATILOR DELA SRATA
Revenind la Srata propriu zis, mai rmne de vzut cine formau cadrele ei, cu ce
categorie de ofiteri era ea inzestrat?
Ofit erimea care avea comanda asupra acestor trupe era ajuns i ea la Srata tot datorit
unor pedepse pe care le ispeau acolo. In general, aceste pedepse erau de ordin disciplinar.
Conflicte cu superiorii, indisciplin, conduct neonorabil in viata militar sau in cea privat,
neconformism cu mersul politic al trii sau cu figura Conductorului, chiar infractii de ordin
bnesc, in cazul unor ofiteri de administratie, erau motivele curente pentru care erau vrsati la
Srata o serie de ofiteri care nu-si pierduser gradul. Unii dintre ei erau chiar victimele unor
incompatibilitti cu superiorii lor, cel putin asta era versiunea pe care o ddeau i acetia se
rzbunaser implicndu-i in pedepse disciplinare.
In general, cu foarte mid exceptii dup cte ne amintim, corpul ofitterilor integrati Sratei,
cu toate slbiciunile lor omeneti sau profesionale, s'au menttinut
la un nivel patriotic inalt. Ei au luat parte cu brbtie, cu elan i cu competent, la toate
luptele in care au fost bgate batalioanele de condamnati pe care ei le comandau. Din primele
contacte se stabilea o simpatie reciproc, o ntelegere perfect intre aceti ofieri i legionari.
Aceste legturi erau determinate de continutul sufletesc bogat al acestor oameni cari, ca i
legionarii, erau mnati de o puternic iubire de tar. Ei nelegeau pericolul care o ameninta i
sufereau imens c in acele momente de primejdie nationala se vedeau vrsati in nite uniti,
in care nu puteau da tot ceeace sufletul i pregtirea lor ar fi putut da. tiau c se pot sprijini
fr nicio limit pe legionari, alturi de cari vor lua parte in fazele operative cele mai
primejdioase ale luptelor in care vor fi bgate unittile lor.
45 din 57

Au existat, ce-i drept i exceptii. Ele s'au simtit, in special, la nivelul gradelor mai inalte. Au
fost ns att de rare i att de nensemnate, nct nu pot ntuneca deloc figura frumoas a
ofierului roman, crescut i educat la lumina unor inalte sentimente nationale. Aruncati din
cauza unor greeli personale, sau din cauza unor rzbunri meschine, in conditii de lupt
inferioare, umilitoare chiar, oamenii acestia ce puteau cu orgoliu haina militar a trii lor, au
tiut s treac peste indignarea ce-i cuprindea cnd s'au vzut scufundai in cloaca Sratei i
si-au facut datoria pana la capt, chiar dac trupele ce le-au fost ncredintate nu imprteau
elanul lor patriotic. Ei s'au apropiat att de mult de legionari, inct in multe cazuri s'au
confundat cu aces tia, s'au mprtit din idealurile i avnturile lor i au czut linititi,
impcai cu destinul lor, mpestritnd cu morminte pmntul rusesc, ca o mrturie a spiritului
lor de sacrificiu i a dragostei pentru Patria care, poate, nu a tiut s-i aprecieze in adevrata
lor valoare.
MECANISMUL DE SUSPENDARE AL PEDEPSELOR
Alimentarea batalioanelor dela Srata se fcea cu detinuii din diferitele categorii vzute,
pn. acum, crora li se suspenda pedeapsa pe timpul cat vor lua parte pe front. Ei se puteau
reabilita post mortem, sau revenau la inchisoare, la sfritul rzboiului, daca nu se ndeplinea
aceast conditie.
In cazul legionar ce ne intereseaz exclusiv aici, aceste suspendri se produceau la intervale
mai mult sau mai puin regulate. Ele nu depindeau nici de can titatea pedepsei i nici de
calitatea ei, cci pe lng oameni cu condamnri corectionale se eliberau, in acelai timp, i
detinuti cu temnite mai grele.
Nu tim exact care era criteriul de selectionare, dar credem c nu exista niciunul. Obligai
de necesitatea de a ref ace periodic unitile srtene, desorganizate sau decimate pe front,
-de fapt era scopul pentru care ele fuseser create- autorittile rii decretau o nou suspendare
ale acelor pedepse ce le putea da numrul necesar de legionari condamnati, pentru refacerea
lor.
In orice caz, nici atunci i nici mai trziu, nu s'a putut descoperi o regul, o ordine, in
mecanismul acestor eliberri temporare.
Nici mcar voluntariatul nu sttea la baza lor, nu le putea explica. La inceputul rzboiului,
majoritatea legionarilor din nchisori au fcut cereri pentru a fi trimii pe front sub orice
conditii. Ei ntelegeau -dintre fortele politice din Romnia erau cei mai pregtiti sufletete
pentru a ntelege- c se incepuse cu comunismul o lupt pe viat i pe moarte pentru poporul
romn, din care acesta trebuia s ias invingtor, dac nu voia s piax ca entitate naional
liber. Din aceast lupt, ei, legionarii, nu puteau fi absenti. Era lupta lor. De douzeci de ani,
Corneliu Zelea Codreanu, chemase in jurul lui toate fortele vii ale Naiunii crora la
desvluise primejdia ce ne amenina dinspre rsrit. Ei nu puteau fi abseni din acest uragan
de foc in care se afla toat tara. Pentru combaterea aceluiasi inamic, care acuma ne invada
pmntul i ncerca spurcarea sufletului romnesc, camarazii lor, Mota i Marin, s'au deplasat
pn la marginea cealalt a Europei, pn in Spania insngerat de aceiai bestie comunist.
Puteau ei lipsi acuma depe teatrul de operatii in care Romnia ii juca viitorul? Deaceea
majoritatea legionarilor din nchisori se ofereau voluntari pentru front.
Dar au existat i unii legionari care nu voiau s stabileasc niciun fel de contact, niciun fel
de dialog, cu regimul opresor al Marealului Antonescu, care le trdase cele mai curate
nzuine i le ngropase in sngeroasa prigoan deslnuit in tar, toat increderea pe care o
depozitaser odat in acest om. Ei mai erau siguri de altfel, i timpul le-a confirmat viziunea
clar a situatiei, c aceste cererei nu foloseau absolut la nimic. Ele nu au fost luate in
consideratie i a dovedit c nici mcar primejdiile trii, nici mcar patriotismul cald care
inspirase aceste cereri de mers pe front, nu au putut topi zidul de ur i de patimi primitive, cu
care fuseser ingrditi legionarii. Asa s'a intmplat c atunci cnd s'au format batalioanele de
condamnati, ele au fost alimentate in ceeace privete carnea legionar, cu amndou
categoriile, cu cei ce fcuser cereri i cu cei ce nu fcuser cereri, fr distincie. Aceasta
dovedete c eliberarea lor se datora altor cauze, altor criterii.
46 din 57

Numrul legionarilor incadrati unui batalion era de circa 40-50 de persoane. Cam
intotdeauna se organizau in acelai timp dou, sau maximum trei batalioane, asa c numrul
legionarilor crora li se suspenda pedeapsa pe baza unei anulri temporare a acesteia, era de
aproximativ 100-120 de oameni. Acestora li se ddea de obicei cte 10 zile de permisie,
pentru a se duce pela casele lor, inainte de a se prezenta la Srata. Era ultimul contact pe care-l
luau cu familiile lor, cu prietenii lor i cu locurile copilriei lor. Era inceputul desprinderii de
viat. Un final de traiectorie.
Se pune acum o intrebare. Din ce cauz nu au fost eliberati dela inceputul rzboiului toti
legionarii i trimii mpreun pe front, chiar sub formula batalioanelor de reabilitare? In
definitiv rezultatul ar fi fost acelasi: disparitia lor. Numai ritmul s'ar fi accelerat considerabil.
Tinnd seama c era vorba de elementele cele mai drz anticomuniste, de lealitatea crora, in
aceast lupt, nimeni nu se putea indoi i Antonescu o tia tot att de bine ca i ntreaga
Romnie, dece nu s'a utilizat aceast fort, cu tot potentialul ei de druire i de vitejie, in lupta
in care era angajat tot poporul romnesc? Cnd se cerea ntregei comunitti nationale o
sfortare suprem pentru supravietuirea ei, dece se pstrau in nchisori tocmai elementele cele
mai calificate pentru a lua parte la aceast sforare colectiv? Dece aceast scoatere cu trita
din temniti?
Dup cum se tie, lui Antonescu ii scpase din man persoanele cheie din Micare, in frunte
cu eful ei, Horia Sima. Acetia se refugiaser in strintate, dup evenimentele dela 21-23
Ianuarie 1941, pentru a-si salva viata i a putea continua mai departe firul destinului Grzii de
Fier. Alt serie numeroas de legionari intraser in clandestinitate i cu toate c nu actionau
politic, pentru a nu stingheri pe Mareal in conducerea rzboiului, cu care toti legionarii, fr
excepie, erau de acord, (am vzut c toat activitatea lor se limita la strngeri de fonduri
pentru ajutorarea camarazilor lor din nchisori), existenta lor irita susceptibilitatea lui
Antonescu i teama lui de o reactiune legionar. Aceast fric era intretinut, poate, i de
propria-i contiint, pentruc multi legionari au fost trimii de el in fata plutoanelor de
executie, dar i de ceata de hitai din jurul lui care-l attau mereu i-i intretineau teama de
comploturi imaginare, puse la cale de legionari. Atta timp ct avea un numr important de
legionari in nchisori, acetia i serveau drept ostatici, cu care, credea Antonescu, putea frna
impetuositatea Miscrii. La atentate nimeni nu se gndea i mai ales in starea de rzboiu in
care se afla tara. Ele erau produsul imaginatiei Marealului i a complotitilor din jurul su.
Ar mai fi i alt versiune care ar putea explica aceast lent scoatere din nchisori i
indreptare spre front a membrilor Micrii. La nceputul rzboiului, aa cum spera toaa lumea,
Antonescu credea i el c acesta se va sfari repede, cu prbuirea Rusiei Sovietice, care nu va
putea rezista loviturei initiale a fortelor Axei. El nu voia s mpart gloria reintregirii Patriei
cu nimeni. Cei mai indicati pentru a-i umbri aceast aureol erau tocmai legionarii, dac ar fi
fost liberi, cci erau ei aceia care inarmaser moral i ideologic poporul romnesc pentru
respingerea comunismului. Erau ei aceia care demascaser agenii externi i interni ce lucrau
in favoarea bolevismului i erau ei aceia care sngeraser din nenumrate rni pentru opozitia
ridicat in contra conspiratiei care voia s alinieze tara noastr in tabra celor fr Dumnezeu.
Pierderile suferite de micare pentru aceast decis opozitie anticomunist struiau in mintea
tuturor Romnilor.
Curnd s'a vzut ins c rzboiul va fi lung i extrem de greu, cci intrarea Americanilor in
conflict schimb soarta acestuia. Deabia in acest moment incepe s considere Marealul
Antonescu posibilitatea trimiterii pe front a legionarilor nchii i ari lichida astfel incet, incet,
sub forma necompromittoare a batalioanelor dela Srata. Idea Sratei a aprut in mintea
Marealului mai trziu, cnd a nteles c rzboiul va fi de lung durat, i c sub greutatea lui
putea arunca i pe legionarii nchii, in conditii care s-i poat garanta rezultatul cu sut la
sut de efectivitate.
Dar el nu putea s-i scoat pe toi deodat i s-i incadreze in acele unitti. Comportamentul
unui astfel de grup de legionari pe front s'ar fi fcut cunoscut numaidecat prin faptele sale i ar
fi putut crea noui mituri i noui entuziasme in contiinta poporului romn. Legionarii dduser
dovad dealungul existentei lor de mult iubire de Patrie, de mult spirit de sacrificiu, i de o
puternic credin in zorii luminoi ai Rommei, care se transformase in toti, ntr'o
47 din 57

clocotitoare pasiune. Pentru realizarea acestuia ei nu precupeteau nimic, nici odihn, nici
situatie personal i nici mcar viaa proprie. Ei dduser examen in faa poporului lor, de
entuziasm i de vitejie, de drzenie in continuarea luptei contra dumanilor Patriei, inct
ptrunseser adnc in sufletul i in admiratia Romnilor. Se crease un adevrat mit in jurul lor.
Erau considerati nzdrvanii timpului. Din toate incercrile, orict de grele ar fi fost ele, ei se
ridicau din nou mai tari, mai drepti, mai decii s-i duc inainte destinul lor legionar. De
aceea era deajuns ca cineva s fptuiasc undeva pe front un act de vitejie, o actiune care sit
ias din comun, pentruca lumea s cread, s atribuie, s opteasc i s se lteasc peste tar
in cercuri din ce in ce mai largi, ca pe undele unei ape linitite, zvonul c era vorba de un act
svrit de legionari. Uneori acest svon se confirma, era de acord cu realitatea, dar alteori era
deprtat de aceasta. Aa bunoar, cei care au trit acele vremuri, i amintesc desigur de cazul
faimosului aviator Agarici. Intr'o lupt neegal, contra unor forte aeriene superioare, acest
ofiter, singur cu avionul su -dar i acesta de un model vechiu, ins singurul de care dispunea
in acel moment- reuete s doboare trei avioane de vntoare ruseti i s pun pe fug pe
celelalte din escadrila bolevic. El d astfel un strlucit exemplu de curaj i de linite total in
fata mortii, de spirit de sacrificiu i de iubire pentru tara sa. Numaidect s'a ltit peste intreaga
ar svonul c Agarici era legionar i c Antonescu, cnd a vrut s-l decoreze pentru brbtia
sa, si-a descheiat tunica i a cerut s i se pun decoratia pe camaa verde pe care o purta
dedesubtul hainelor militare. Aceast versiune nu era adevrat. Agarici nu era legionar, iar de
episodul cmii verzi, nici vorb. Prin vitejia sa ins, prin fapta sa eroic, intra in
posibilitatea mitului legionar.
Au existat multe cazuri asemntoare. Necontenit se urzeau legende, se fureau eroi. Multe
fapte de arme brbteti ce se svreau pe front erau atribuite, in lealitatea poporului nostru
fat de Garda de Fier, elementelor legionare, chiar atunci cnd ele nu corespondeau realittii.
Dar pasiunea poporului incerca s tearg nedrepttile ce se svreau Micrii.
Aceste svonuri ajungeau i le urechile conductorilor notri. E uor de nteles, prin urmare,
c, autorittile oficiale romaneti, dumane neimpcate ale Legiunii, nu voiau, nu aveau
niciun interes, s strng laolalt pe legionari, s-i trimit mpreun la lupt i s le mreasc
in forma aceast i mai mult prestigiul de caxe se bucurau. In acest caz, activitatea lor pe front
i chiar moartea lor acolo, ar fi fost prea rodnic att pentru lupta ce se ddea in acel moment,
ct i pentru hrana sufleteasc de mine a Neamului romnesc. Din amintirea, din cinstirea i
din imitarea faptelor vitejeti ale inaintailor, se adap i sug seva brbtiei i a onoarei
generatiile tinere ale tuturor popoarelor. Acest lucru trebuia evitat sub orice form.
Pentru acest motiv, legionarii trebuiau s dispar fr prea mult glgie, netiuti de nimeni,
impestritati in mici grupuri in acele vulgare unitti de detinuti. Trebuiau ucise i miturile,
pentru a nu se nflcra imaginatia patriotic a viitoarelor generatii romneti, uurnd
procesul de deteriorare i de falsificare ale sentimentelor morale i nationale pe care le vor
pune in practic, mai trziu, comunitii.
COMBATIVITATEA BATALIOANELOR
Cum s'a putut vedea pn acuma din felul organizrii i din componena batalioanelor de
reabilitare dela Srata, acestea erau foarte putin apte pentru lupt. Cci in afar de ofieri, de
legionari i de alte grupe mai mrunte, marea mas a acestor unitti era format dintr'un slab
material uman. Tot ceeace avea mai abject, mai deteriorat, mai negativ ca fort moral,
poporul nostru, se scurgea spre Srata. Spre acolo se ndreptau toate canalurile ce transportau
rmitele nesntoase ale Romniei. Era cloaca netrebniciei romnesti.
Pe front, aceste unitti nu prezentau mcio sigurant. Comandantii militari, in zonele crora
trebuiau s acioneze, le detestau. Ei alegeau din snul acestor batalioane numai elementele
sigure, aa cum s'a artat i mai sus, i actionau numai cu acestea. In aceast utilizare continu
a elementelor legionare coincideau i interesele guvernului i acelea al comandanilor militari.
Guvernului i se ndeplinea mai repede planul, comandantii militari ncercau s-i asigure
reuita actiunilor lor de lupt. Cci ceilali, marea mas a fotilor detinuti, provocau defeciuni
48 din 57

in momentele cele mai cruciale ale aciunilor militare, se lsau uor cuprini de panic, nu
luptau, sau dezertau pur i simplu, tiind c cel mult vor ajunge din nou la Srata, dup o noua
condamnare. Incepeau astfel un nou ciclu.
In nenumrate rnduri, legionarii rmneau singuri i izolati tocmai in toiul luptelor. Aceste
mici grupuri utile ale batalioanelor trebuiau s fac fat adeseori dumanului, pe zone de lupt
mult prea ntinse pentru efectivele lor. S'au cunoscut cazuri in care toat zona de aprare a
unui batalion era sustinut de un pumn de oameni obosii, neaprovizionati la timp i ajuni la
epuizare. Ceilalti fugiser. Pnce puteau fi ntriti cu alte forte regulate, aceti oameni trebuia
s reziste cum puteau. Slaba activitate de foc ce se observa in aceste cazuri pe zonele
respective, deruta uneori pe Rui, care se temeau de anumite stratageme militare. Era cazul cel
mai fericit pentru acest mnunchiu risipit de oameni, cci inamicul ataca cu forte mici de
ncercare, care puteau fi respinse. Dar de obiceiu, aceste zone slab aprate erau uor date peste
cap de fortele superioare ale inamicului. In momentul acela nu le mai rmnea alta solutie
legionarilor i prietenilor lor dect s se strng in grupuri mai mici, s se transforme in insule
de rezistent disperat, in mijlocul puhoiului ce se scurgea peste ei i s lupte pn la urm,
pn se consuma anihilarea lor.
Cu foarte mici variante, cam in felul acesta au czut mai toti legionarii integrati
batalioanelor dela Srata, ndeplinindu-i datoria pn la urm, chiar dac situatia lor era
disperat.
Cnd se consuma aceast ultim faz a existentei lui, disparitia cadrelor sale sntoase,
batalionul, din care supravietuiau numai elementele cele mai slabe, trecea din nou in refacere
la Srata, unde era intrit cu noi elemente legionare, scoase proaspt din nchisori, pentru a fi
reabilitate deasemeni.
Dece, in fata acestei situatii dezastruoase care domnea in batalioane s'a continuat pn la
sfritul rzboiului cu aceast nenorocit experienta? Cnd era de o crud eviden c
majoritatea indivizilor ce le compuneau nu erau apti pentru niciun fel de reabilitare pe cxnpul
de lupt i c mnjau doar haina militar ce li se punea pe umeri, care a fost motivul ce-a
condus autorittile noastre la perpetuarea acestei formule criminale? Care era cauza pentru
care instantele judectoreti, att de severe in pedepsele ce le aplicau legionarilor pentru
acuzatiile cele mai orfane de criterii juridice nu au artat aceeasi drzenie i in pedepsirea
cazurilor de nelealitate fat de tar? Dece autorittile romne refuzau s priveasc cinstit
realitatea crud a unor unitti pe care le trimetea in lupt fr nicio pregtire moral? Dece se
baricadau in spatele consideratiilor umanitare i nu tiau din rdcin, prin condamnri
drastice, exemplul i proliferarea cazurilor de dezertare, att de curente in unittile dela
Srata? Dece, aceeai indivizi, purttori de intregi focare de defetism, de antimilitarism, de
nelealitate fat de tara lor, erau trimii mereu la Srata, ntr'o succesiune devenit monoton,
dar i tragic in acelai timp?
La aceste multe ntrebri nu se poate rspunde logic dect ntr'un singur fel: batalioanele
dela Srata erau astfel constituite tocmai pentru a servi scopului bine determinat de a distruge
nite elemente oe nu plceau regimului antonescian, sau care, ar fi putut jena planurile viitoare
ale dumanilor trii noastre. Legiunea nedecapitat era un potential de reactiune contra
acestora, era o rezerv a Natiunii noastre. Oricnd putea mobiliza poporul romnesc, aa cum
a mai fcut-o i in trecut. Netezirea drumului de dominare bolevic trecea peste corpul
Legiunii. Iar cile pe care le-au folosit dumanii Micrii pentru a consuma aceast decapitare
erau foarte subtile de data aceasta, dar clare pentru inteligenta legionar. Ins nu li se mai
puteau opune.
Ari de o mare pasiune pentru tar i educati in coala de onoare, de demnitate i de
sacrificiu a lui Corneliu Codreanu, elementele legionare nu puteau refuza sub niciun motiv,
lupta cu dumanul Patriei lor. Ei descoperiser jocul perfid pe care-l realizau cu ei guvernul
trii i nteleseser perfect dece erau aruncati pe front in conditiile cele mai infame. Dar
trebuiau s mearg nainte chiar dac drumul ce li se deschidea in fat i conducea inagalabil
spre jertfa suprem. Lealitatea fat de lupta lor de pn atunci, i fat de principiile care mereu
i-au cluzit in viata, erau mnuite acuma cu o inteligent diabolic de ctre dumanii
Micrii, pentru distrugerea ei total. Cci batalioanele dela Srata nu erau altceva dect
49 din 57

cadrul, sau, ca in tragediile greceti, corul impasibil i neactiv, in mijlocul cruia se consuma
drama central a regimului antonescian: uciderea legionarilor din nchisori.
REABILITARE?
Mecanismul pentru obtinerea reabilitrilor, aa cum se aplica el la Srata, intrete
deasemeni acest convingere. Oficial se spunea c finalitatea batalioanelor de acolo nu era
alta dect s ajute la reabilitarea unor indivizi care, la un moment dat, au deraiat depe linia
societtii romneti. Prin aceast portit ce li se deschidea, prin aceast purificare a lor in
lupte, nu se urmrea altceva dect readucerea acestor oameni pe cile cele drepte i
reincorporarea lor in mijlocul comunittii nationale. Astfel stnd lucrurile, situatia pentru
aceti oameni devenea ct se poate de clar. Dac in timpul stagiului lor pe front i
indeplineau cinstit datoria, svreau acte de vitejie punndu-i fr precupeire viata in joc de
nenumrate ori, adic dac i manifestau intr'o form convingtoare lealitatea fat de tara lor,
ei trebuia s capete i tergerea definitiv a pedepselor ce le purtau in spate, adic
reabilitarea. Cu ea ar fi intrat automat in drepturile lor cetteneti, pe care le pierduser din
cauza unor greeli svrite cndva, i s'ar fi rentors in rndul cettenilor trii lor. Trebuiau s
fie dup aceea reincorporai unittilor lor militare de baz, cu care vor mprti mai departe
soarta rzboiului, cu aceleai riscuri, dar i cu aceleai anse, ca i toti ceilalti compatrioti ai
lor. Cci dovedind pe cmpul de onoare -maxima incercare la care puteau fi supui- un inalt
spirit de sacrificiu, de vitejie i de iubire fat de tar, oamenii acetia artau comunittii lor
nationale c posedau nc forte morale suficiente pentru a-si recompune echilibriul interior, ce
se stricase mai nainte i c puteau fi reabsorbii fr fric de ctre aceasta.
Cam am vzut, aceast frumoas finalitate pe care o afiau autorittile romneti, nu era
cea real. Cel putin ea nu s'a verificat in cazul detinuilor legionari. Realitatea reabilitrilor
fost cu totul alta. Ea a fost negativ i dramatic. O halucinant formul de distrugere a unor
vieti care deabia nmuguriser in tarina Patriei lor. Din Srata nu s'a mai intors niciun legionar
reabilitat i in viat. (Cel putin nu am cunoscut niciun caz.) Putinii care i-au supravieuit a fost
numai datorit sfritului rzboiului nainte de a se fi consumat drama. Reabilitrile nu se
acorda dect post-mortem. Cu tot curajul artat de legionari in laptele in care au laat parte, cu
tot spiritul lor de sacrificiu i in ciuda nenumratelor fapte de arme cu care s'au manifestat pe
frontul de rsrit, nu li se acorda reabilitarea. Chiar cei rniti, dar nu mutilati, erau trimii din
nou la Srata dupce ieeau din spitale. Nu se reabilitaser nc. Se intlneau astfel cazuri
foarte curioase de oameni care ctigau decoratii, dar nu reabilitarea . Erau numeroi
legionarii care purtau cu mndrie pe pieptul lor Crucea de Fier german, care nu se cpta
dect in urma unor fapte de arme remarcabile. (Nici decoratii romneti nu puteau prind
cutoatec in nenumrate rnduri au fost solicitate de Comandantii de mari unitti romne, dar
refuzate dela Bucureti. Cu toate c pe aceste ci li se recunotea valoarea lor uman i inalta
lor tinut patriotic, nu erau suficiente aceste calitti pentru a fi i reabilitati. Guvernul
Marealului Antonescu era mai exigent. Chiar, cnd era vorba de legionari, dect naltii ofiteri
romni sau aliati, care pe front fiind, cntreau i valorau calittile acestora.
Pentru a fi considerat cu bunvoint i de ctre guvernul romn, reabilitarea, legionarii
trebuiau s indeplineasc conditia final : s cad, s dispar, s se topeasc in nefiint. Cnd
se intmpla aceast trist circumstant, maina clementei guvernamentale se punea deodat in
micare, ca impins de un resort nzdrvan, notificnd familiilor indurerate c guvernul
romn acorda, in sfrit, reabilitarea celui czut, ca rsplat a actelor sale de vitejie
svrite pe front. Pe cerul Legiunii se mai aprindea o lumin.
UN SALBATIC GENOCID POLITIC
In felul acesta s'a desfurat ultimul episod al prigoanei antonesciene deslntuit contr
Micrii Legionare : dramaticul episod al Batalioanelor de Reabilitare dela Srata.
Amestecati cu o mas uman impur, lase, fr putere de lupta, lipsit de virditate i de acele
sclipiri interioare care valorific omul ca fiint cu destin superior, legionarii din inchisorile
50 din 57

Romniei sunt jertfiti pe frontul din rsrit, intr'o vast operaie de lichidare, montat cu cel
mai brutal cinism. Prin formula Srata, guvernul Marealului vrea s se degajeze de orice
rspundere in faa viitorului, pentru odioasele crime ce le svrea. Formula era deadreptul
ingenioas, legionarii scoi din inchisori, mureau pe front in lupta contra comunismului, un
inamic pe care ei l-au combtut cu inverunare toat viata lor. Cine, deci, ar fi putut acuza
acest guvern de crime i de cruzimi? Cine putea ptrunde in adevrul intunecat al Sra.tei, in
afar de acei ce o triau acolo dar care nu se mai intorceau ca s o povesteasc? Dar chiar
dac cineva din afar ar fi putut intui intentiile acestei solutii finale, putea el s le desvluiasc
concettenilor lui, fr pericolul de a imprti aceiai soart?
Despre Srata poporul romnesc tia numai ceeace trebuia s tie, numai ceeace-l interesa
pe guvern s-i spun. El tia de pild c legionarii erau liberati din nchisori, printr'un act de
clement al Marealului Antonescu. Iat deci un act pozitiv i ludabil pentru acesta. C dup
aceea mureau pe front? Dar nu mureau attia Romni pe front? Nu era tara in rzboiu? Nu
cdeau ei cu fata spre duman ca oriicare alt cettean romn? In fata acestor nevinovate
aparente, cine ar fi putut acuza guvernul de ucideri organizate? Chiar i formula reabilitrii
putea fi elastic in mna cuiva de rea credint.
Nimeni nu putea bnui c marealul Antonescu, in materie de represiune legionar, crud i
nejustificat, nici fat de Micare, care l-a ajutat i nici chiar fat de interesele trii sale, se
situa pe acelai nivel cu Carol II, regele nebun, ce ucidea tineretul propriei lui tri, pe la
colturi de strad sau in bezna pdurilor.
Srata este o groteasc incercare de depistare a Istoriei. Ea reprezint in realitate un slbatec
genocid politic, pe care guvernarea antonescian l scrie cu snge pe paginile Istoriei trii
noastre.
ETERNII MARTIRI AI ISTORIEI
Batalioanele de reabilitare dela Srata reprezint ultima verig a unui lung lant de prigoane,
de suferinte i de asesinate, pe care la indur legionarii din partea lumii politicianiste romne.
Dela Virgil Teodorescu, studentul ucis de politie pe cnd lipea nite afie electorale pentru
Micarea Legionar, care se prezenta la alegeri i pn la lichidrile camuflate care se
svresc prin Srata, un ru de snge, mereu mai larg, mereu in cretere, strbate viata
Legiunii Arhanghelul Mihail. O pdure intreag de cranii de lemn acoper, ca un vestmnt
spiritual, mretul vis romnesc pe care-l poart legionarii in ei : o ar frumoas ca un soare
i puternic i asculttoare de Dumnezeu. Oamenii cei mai curati in gnd i cei mai
entuziati in fapta pe care i-a dat neamul romnesc in aceast frmntat perioad de istorie
contemporan, au fost nimiciti fr mil, cu o cruzime demn de epoci neroniene, numai
pentru credinta lor furtunatic in destinele romneti. Marele curent de primenire national, pe
care-l initiaz Corneliu Zelea Codreanu, este lovit dela inceput cu valuri dup valuri de
mielii, de chinuri i de morti. O furie diabolic se npustete peste Micarea Legionar,
provocndu-i goluri dureroase i de neinlocuit.
Dac privim ns lucrurile mai profund, ne dm seama c nu este vorba aici numai de
uciderea unor oameni, de sfrtecarea unor vieti ce-si cutau realizarea destinului lor omenesc.
Procesul este mult mai profund. El depete chiar limitele stricte ale umanului. Toate
prigoanele, toate sratele la care au fost supui legionarii in propria lor tar, urmresc, in
fond, uciderea unor credinte, a unei stri de spirit. Se urmrete nssi uciderea spiritului.
Vzute prin aceast lumin, toate persecutiile sngeroase pe care la infrunt legionarii se
ncadreaz in eterna lupt dintre spirit i materie, dintre dragoste i ur, dintre bine i ru, pe
care o poart omul inc dela inceputut existenei sale.
Dar cum spiritul nu poate fi ucis, cci el triete mereu in fiecare din purttorii lui, i
uciderile trebuiau multiplicate, trebuiau dilatate peste msur. Cu fiecare nou guvernare ce se
abate peste tara noastr, cresc i persecutiile, devin mai nimicitoare, i mai bestiale. Toti se
intrec in a perfectiona metodele de prigoan legionar. Toti ii vor victimele lor, toti
imbogtesc lista nouilor martiri. Fie partidele politice (toate, fr nicio exceptie ), fie
dictaturile, (carlist sau antonescian), care guverneaz in tar intre cele dou rzboaie, toti, ca
51 din 57

o hait de lupi flmnzi, se npustesc cu furie pentru a stinge lumina spiritului, pe care
legionarii o poart cu ei.
Dl. Horia Sima spune undeva: Noi suntem eternii martiri ai istoriei suntem eternii martiri
ai regimurilor. Nu e loc pentru legionari in lume. Ei sunt martorii unei lumi in care spiritul
insui este prigonit, i atunci ei, ca reprezentanti ai unei vieti spirituale, nu pot decat s sufere
permanent.
Am situat Srata la sfritul lantului de suferinte legionare, pentruc acolo se inchide un
ciclu. Se sfrete o epoc. Epoca persecutiilor deslnuite contra tineretului romn de atunci,
de ctre democratia tarii noastre. Nu este greal de tipar, repetm: sngeroasele persecutii,
ilegale i anticonstituionale, svrite de democratia romneasc. Cea cu drepturile omului,
si liberttile cettenesti.
Nu nsemn ns c suferintele legionare au ncetat cu Srata. Au ncetat numai pentru cei
ce au czut acolo, pentru cei reabilitati. Dar ele au continuat cu o intensitate i mai mare
sub regimul comunist actual. Din acest punct de vedere, acetia i substituie numai, pe ceilalti,
sunt continuatorii lor, cu stil mai perfectionat, ridicnd suferinta uman la nite nivele ce ating
ultimele limite ale rezistentei individului. Deasupra lor numai exist dect moartea in chinuri,
sau intunecarea definitiv a contiinei omului. In aceste stagii de rupere interioar s'au
obtinut, in tar, confesiunile i reeducrile, de care ne-au vorbit toti cei ce au putut scpa de
acolo. Aiud, Piteti, Gherla, sunt munii suferintelor romneti. In spatele lor nu poate sta
dect lumina, dect invierea Neamului.
Da data aceasta ins, in acest nou ciclu de prigoane pe cari la deschid comunitii, legionarii
nu mai sunt singuri. Ei prsesc ostracismul, ies din ghetourile suferintelor. Alturi de ei,
cuprini in acelai vrtej demential de ur contra omului, se afl tot poporul nostru. Intreg
romnismul a ocupat de data aceasta baricada spiritului. Chiar i vechii lor prigonitori li se
altur acuma, ca prigoniti, ocupnd impreun aceleai celule umede i intunecoase, rezistnd
acelorai bestialitti. Cu totii se imprtesc din acela potir al suferintei. Pe toti i inalt
acela gnd, c sunt ultima rezistent a neamului nostru. Este deja un inceput de biruint a
spiritului.
In aceast nou i monstruoas prigoan, legionarii au fost prezenti ca intotdeauna. Ei stau
in fruntea suferintelor romneti, ca eterni martiri ai istoriei, ce sunt.
Nicolae ROSCA

UNIVERSUL CONCENTRATIONAR ROMNESC

de Nicolae Clinescu
Intoarecerea armelor de la 23 August 1944, inainte de toate, marcheaza trecerea Romaniei in
zona de dominatie a sovieticilor din cea a germanilor. Etapele care vor urma in perioada de
tranzitie(1944 - 1948) vor fi apoi o consecinta fireasca a intelegerii dintre capitalisti si
comunisti, care castigasera razboiul. Toate popoarele de dincolo de cortina de fier (indiferent
de
atitudinea
din
timpul
razboiului):
-polonezii, cehoslovacii - s'au impotrivit de la inceput expansiunii Germaniei;
-bulgarii
care
au
pastrat
o
atitudine
de
relativa
neutralitate;
-romanii - care s-au batut si au facut sacrificii enorme de sange atat alaturi de Axa cat si de
aliati;
52 din 57

-ungurii - care au luptat pana la sfarsitul razboiului alaturi de nemti;

Au avut aceeasi soarta: comunizarea cu intreg cortegiul de consecinte. A existat o
deosebire de ritm si intensitate. Romaniei i s-a aplicat regimul cel mai dur pe intreaga
perioada.
Universul concentrationar va continua imperturbabil. In ciuda proclamatiei data de catre
tara de regele Mihai, in seara de 23 august 1944 prin care se promitea inceputul unei ere de
libertate, de domnia legii si desfiintarea lagarelor de internare, situatia anterioara, nu numai
ca va continua, ci presiunea concentrationara in 1944 - 1945 se va intensifica. Coalitia
politica dintre taranistii - liberali, social - democrati si comunisti aplica fara jena masuri
ilegale de restrangerea libertatii. Numerosi cetateni romani vor fi predati NKVD.
Jandarmeria, politia si armata vor aresta intreaga populatie germana apta de munca si o vor
preda Uniunii Sovietice. Vor colabora cu unitati speciale ruse pentru capturarea parasutistilor
veniti din Germania si la distrugerea centrelor de rezistenta si lupta din spatele frontului. O
amnistie selectiva va elibera din inchisori comunistii condamnati. Cei din lagare fusesera
sloboziti inainte de 23 august 1944. Condamnatii pentru delicte in favoarea Garzii de Fier
raman in continuare inapoia gratiilor. In toamna anului 1944, in capitala fiecarui judet se
improvizeaza cate un lagar in care sunt inchisi legionari cunoscuti si suspectii antisovietici.
Lumea concentrationala atinge din nou cifre record. Serviciile speciale ale armatei sovietice
opereaza nestingherite arestari, conduc anchete, organizeaza tribunale militare.
Guvernul de coalitie nu schiteaza nici un gest de impotrivire hotarata, aparatul de stat
infricosat si oportunist colaboreaza zelos cu armata rosie si comisia aliata de aplicarea
armistitiului,
unde
comunistii
monopolizeaza
factorul
decizional.
Lagarul de la Targu - Jiu continua sa functioneze. Apar noi unitati: Caracal, Slobozia, etc.
Pana acum, rastalmacindu-se lupta pentru dreptate sociala, precum si prezenta a numerosi
muncitori in randurile Legiunii, la instigatia lui Antonescu, aparusera numeroase insinuari de
complicitate
cu
comunismul.
De asta data, cand prabusirea Germaniei este iminenta, legionarii devin fascisti
primejdiosi,
pentru
a
justifica
abuzurile
la
care
sunt
supusi.
In aresturile jandarmeriei si in spatiile de detentie improvizate domneste bunul plac al
militarilor abrutizati de educatia cazona. Nici un respect pentru femei, preotii sunt umiliti,
intelectualii sunt ofensati si supusi la corvezi degradante, lipsesc instalatiile sanitare,
conditiile de cazare sunt primitive. Oamenii traiesc sub amenintarea interventiei armatei rosii,
care va navali peste ei si ii va masacra, in aer pluteste spectrul deportarii in Siberia.
Lagarul de la Caracal este infiintat la sfarsitul anului 1944. Este destinat militantilor cu
atitudine de dreapta, a celor cu manifestari progermane si a unor colaboratori zelosi de rang
secundar
ai
dictaturii
militare.
Dintre cei 1.600 de internati, dupa calculele aproximative ale lui Onisifor Ghibu, 1.200
sunt
legionari.
Printre numele cunoscute intalnim pe P. Panaitescu, Constantin Gane, Meitani, Ciorogaru,
Noveanu, Napoleon Cretu etc. Tot aici a fost adusa sotia lui C.Z.Codreanu, Iridenta Mota,
Tita
Pavelescu.
Regimul fluctuant fara duritati excesive a fost dominat de starea de confuzie si instabilitate
politica
din
tara.
In ciuda schimbarilor spectaculoase de pe scena politica romaneasca, a divergentilor si
ciocnirilor de opinii, a primenirii operatiunilor de la pupitru de comanda al puterii, universul
concentrationar isi continua netulburat ritmul, in punctele fierbint ramanand in continuare
legionarii.
Gruparile istorice in colaborare cu comunistii aplicau metodele impotriva carora sustin ca au
luptat; s-au schimbat numai mastile. In rest nimic nou!
La 6 martie 1945 comunistii sunt instalati in centrele vitale ale puterii de stat. In perioada
urmatoare principala lor grija va fi consolidarea pozitiilor ocupate si eliminarea rivalilor din
viata publica. Pas cu pas, pregatesc terenul pentru viitorul asalt impotriva comunitatii
romanesti traditionale. Intre 6 martie 1945 si 15 mai 1948 frontul rosu bate tarusii pentru
viitorul infern concentrationar din Romania, cel mai bine organizat si cel care are cele mai
53 din 57

numeroase victime din intreaga zona. Legionarii din inchisori sunt concentrati in Aiud, Deva,
Salda.
Incep sa soseasca loturile cu criminali de razboi. Multi din colaboratorii lui Antonescu iau
drumul
temnitelor.
Pentru a nu avea mai multi adversari in brate in acelasi timp, comunistii amana asaltul
impotriva Legiunii. Se multumesc cu cei pe care ii au in gheare, lasati mostenire cu acte in
regula de defuncta dictatura militara. Frontul subteran legionar este mai activ ca oricand, spre
el indreptandu-se cei dornici de impotrivire. Cele cateva organizatii subversive ca: Sumanele
negre, Organizatia T, a Valurilor Dunarii, Haiducii lui Avram Iancu, sunt anihilate de regim
fara dureri de cap. In alegerile masluite din 1946, suflul anticomunist al poporului se
concentreaza pe listele opozitiei, in special ale P.N.T. Pentru a intimida indraznetii si a pune
in garda pe toti cei care ar fi dispusi sa intreprinda ceva impotriva puterii comuniste, se
opereaza arestari si sunt depusi in inchisoarea Craiova, Pitesti, 1000 - 1500 de opozanti.
Mentinerea lor intre zidurile temnitelor nu va fi de lunga durata.
Marea surpriza a timpului este reaparitia in arena de lupta (de unde nu plecase niciodata) a
Miscarii Legionare, prezentandu-se ca o forta vie, nu ca o antichitate de muzeu, capabila de a
polariza
energii,
de
a
angaja
noi
lupte
cu
balaurii.
La randul lor comunistii isi instruiesc unitatile de soc, isi studiaza adversarii, calculeaza
loviturile, pregatesc etapele de nimicire a celor care le stau in cale. Dispun de intreaga zestre
a tarii si actiunea lor nu este ingradita de nici o lege. Isi permit sa faca greseli fara consecinte
grave. Simpla prezenta in tara a armatei rosii, inspaimanta pe cei mai multi dintre
anticomunisti. Masele orasenesti si rurale nu sunt dispuse sa se miste, sa se angajeze intr-o
confruntare fatisa, asteptand o ipotetica interventie a vestului si a Americii. Vor muri
impovarati de deziluzia asteptarii. Multi care au avut o atitudine de impotrivire trec la
colaborationism
fatis.
Totusi, sfarsitul deceniului al cincilea este inca o epoca a iluziilor, a sperantei, a rezistentei.
Comunistii n-au pus inca genunchii pe grumazul intregii tari. Se pregatesc inca de asalt.
Timpul ii va favoriza. Dincolo de cortina de fier popoarele lumii libere, in goana dupa
bogatie
si
placeri,
asista
nepasatoare
la
drama
Estului.
1948 - 1964, Epoca de glorie a universului concentrationar comunist
ARHITECTURA INFERNULUI
In istoria universului concentrationar comunist din Romania se contureaza doua perioade
distincte:
-epoca
Dej
1948
1964
-apogeul
gulagului
clasic;
-epoca
Ceausescu
-sau
noua
strategie
-1964
1989;
Epoca lui Dej se caracterizeaza prin eruptia brutala a fortelor de represiune comuniste.
Structurile traditionale sunt dinamitate. Sute de mii de oameni iau drumul temnitelor si
lagarelor. Vocile constiintei nationale sunt amutite. Indraznetii platesc cu viata. A fost necesar
un regim de teroare nemiloasa, care sa deschida drumul reformelor de anvergura, sa anuleze
orice gest de protest. Tortionarii sadici schilodesc trupurile si sufletele, indraznetii sunt
suprimati.
Libertatea,
averea,
viata
depind
de
capriciul
puterii.
Din foisorul de supraveghere al careului de plimbare de la Aiud un caraliu orgolios comenta
cu
voce
de
stentor:
"Ai fi fost tu mare cat o biserica, acum eu sunt mare. Si pentru ca sunteti prosti aflati de la
mine: noi comunistii avem o singura lege, pumnul cu care lovim."
Universul concentrationar n-a fost o deviere de la principiile ortodoxe-marxiste, o greseala
sau un abuz al extremistilor, care au calcat etica proletara sau nu au inteles-o.
El a reprezentat o trsatura specifica fara de care nu se putea pune in miscare si consolida
lumea
comunista.
Universul concentrationar constituie o etapa necesara, calculata cu sange rece. Cei care au
organizat si dirijat nu i-a impresionat suferinta, agonia umana, numarul victimelor.
54 din 57

Aceasta experienta, prezenta obsedant in mintea celor care au trait-o, nu poate fi stearsa din
memoria
colectiva,
constituie
un
avertisment
istoric.
Valul de represiune care s-a abatut asupra Romaniei nu are termen de comparatie in
Europa rasariteana, afectata zonei de dominatie a URSS. Categoriile sociale cele mai
napastuite
au
fost
taranii
si
intelectualii.
Nu trebuie sa facem analize statistice pretentioase pentru a demonstra ca in compozitia
asasinatelor politice, intelectualii au un procentaj zdrobitor. Numarul anilor de detentie
efectuati de intelectuali( o categorie restransa ) intrece cu mult pe cel al celorlalte categorii
sociale. Lucrurile nu sunt intamplatoare, trebuia distrusa constiinta constiinta de sine a
poporului
roman.
In arhitectura infernului concentrationar si-a dat intalnirea inteligenta iudaica, experienta
slava si dezinteresul lumii capitaliste. Victima a fost intreg poporul roman a carui elite au fost
nimicite,
pregatind
astfel o lunga perioada
de confuzie
si marasm.
Gulagul valah a avut o viata extraordinara de unde ilogicul s-a transformat in norma de
viata,
unde
absurdul
a
creat
epoca.
Ostatecii politici, spre deosebire de prizonierii de razboi, sunt supusi de adversari la un
tratament crancen si umilitor, fiind tinta abuzurilor si a dezlantuirii de patimi, de cruzimi si
perversiuni. Agentii puterii isi forteaza mintea si imaginatia sa inventeze noi chinuri si se
intrec
in
a
descoperi
noi
metode
de
cazne.
Conducerea statului, in care sunt implicati marionete comode si intelectuali naivi,
patroneaza
balciul
si
trec
cu
nepasare
peste
munti
de
suferinta.
Abuzurile isi dau mana pentru a instrumenta un infern terestru, unde se exerseaza o
corporatie de tortionari sadici. Dirijorii pierd dimensiunea umana a comportamentului si se
confunda cu robotii de distrugere, insensibili la tot ce este omenesc.
UNDA DE SOC
In perioada de expansiune a universului concentrationar comunist distingem mai multe unde
de soc:
1.
1948
1949;
2.
1952
1953;
3.
1956
;
4. 1958 - 1959.
1) In primul soc s-a urmarit distrugerea elementului activ al Miscarii Legionare, anihilarea
celor capabili de lupta si actiune. Imediat dupa arestari au inceput anchetele dure, pentru a
descoperi intreaga retea subterana si a smulge declaratii incriminatorii. S-a trecut cu nepasare
peste cadravele celor ucisi in tortura, a celor schiloditi pentru intreaga viata sau a
dezechilibratilor
psihic.
Fiecare spatiu carceral a devenit un mic infern, in care sa putrezeasca o armata invinsa
fara lupta, careia adversarii urmaresc sa-I smulga din suflet speranta.
2) Valul de arestari din 1952/1953 cuprinde pe toti cei carora li se reprosa un trecut de
militant nationalist, care ocupasera pozitii de frunte in viata sociala, cei care se remarcasera
in viata culturala si nu intelesesera sa se alature regimului, profesionistii cunoscuti, cei care
se
bucurau
de
simpatie
si
popularitate.
Contingentul criminalilor de razboi, a celor condamnati pentru crime impotriva
umanitatii, activitate antimincitoreasca isi sporeste numarul. Delicte comune: neindeplinirea
cotelor, sabotajul, detinerea de aur si valuta completeaza armata campurilor de munca fortata,
justifica jaful organizat, asigura supraproductia aparatului represiv.
3) Arestarile din 1956 sunt menite sa ingramadeasca miscarea anticomunista starnita de
revolutia din Ungaria. Loviturile principale sunt indreptate impotriva centrelor
universitare( La Timisoara sunt arestati aproximativ 1.500 de studenti ), a cercurilor
nationaliste,
aelementelor
cunoscute
pentru
atitudine
ostila.
55 din 57

Nici unitatile militare care dadusera semne de insubordonare nu sunt crutate. Se pronunta
condamnari la moarte pentru insubordonare, aparatul de stat este curatat de dubiosi.
4) Unda de soc declansata in anul 1958/59 are pretentia de a lichida suspectii si elementele
ramase in libertate, pe cei identificati mai tarziu, precum si pe cei care iesirera din inchisori si
se incapatanasera sa pastreze vechile orientari si nu s-au aratat dispusi sa colaboreze cu
autoritatile.
Aceasta unda de soc este menita sa creeze o comotie generala si teroare devoranta care sa
asigure
succesul
colectivizarii
agriculturii.
Inchisorile devin din nou supraaglomerate si cer inovatii de conjuctura.
Cand in 1948 inchisorile - Aiud, Bacau, Barlad, Botosani, Brasov, Caransebes, Cluj,
Craiova, Deva, Dumbraveni, Fagaras, Galati, Gherla, Giurgiu, Iasi, Jilava, Miercurea Ciuc,
Mislea, Ocnele Mari, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Ramnicu Sarat, Satu Mare, Sibiu, Sighet,
Suceava, Timisoara, Targusor, Targu Mures, Tg. Ocna, Vaslui, vacaresti - nu mai pot face fata
avalansei de capturi ale poterei comuniste, apare constelatia lagarelor de internare si
numeroase locuri si forme de sechestrare. Fiecare punct al concernului concentrtionar isi are
viata si invidualitatea lui, cu eroii, mucenicii si calaii locului, intrand in istorie sau fiind
inghitite de uitare. Unele lagare au fost cerute de necesitatea de moment, slujind planurilor
de conjunctura ale puterii, altele au avut o existenta de durata menita sa rezolve o problema,
sa
anihileze
o
categorie
de
adversari.
In inchisorile din anii 1949 - 1951 conditiile de detentie au fost inspaimantatoare.
Spatiile inguste unde iarna te congelai de frig si vara te topeai de caldura au fost pline la
refuz. Priciurile suprapuse, fiecare centimetru de podea, la serparie, pe interval, in jurul
tinetei, langa usa erau ocupate aveau un stapan cu drepturi inscrise in traditia puscariei.
Oameni de diverse varste si conditii sociale erau inghesuiti in custi de hingher, se sufocau in
incaperile pline de duhoare. Mancarea sub limita de supravetuire a transformat barbati in
floarea varstei in armata de schelete ambulante. Nu-ti mai recunosteai prietenii.
In noaptea de 14/15 mai 1948 se da semnalul pentru declansarea universului concentrationar
comunist de factura clasica. Acesta va atinge cotele cele mai inalte atat in intensitate cat si in
amploare.
Teritoriul Romaniei devine scena unei drame de proportii nebanuite. Perioada de
consolidare, pregatirea cadrelor si acumularea de experienta trecuse pentru frontul rosu.
Odata cu lichidarea monarhiei, care s-a facut fara dramatism si convulsiuni - un divort
civilizat, asa cum s-a exprimat regina mama - si a inlaturarii tovarasilor vremelnici de drum liberalii lui Guta Tatarascu - comunistii au in mama toate levierele puterii si spatele asigurat
de genialul conducator al popoarelor, I.V. Stalin. De altfel, regele Mihai nu fusese decat o
firma comoda, atat pentru oligarhia militara a lui Antonescu, cat si pentru bolsevicii
dogmatici
a
lui
Ana
Pauker
si
Gheorghiu
Dej.
Noaptea de 14/15 Mai cand incepe si razboiul din Israel, sub oblonul secretarului de stat si
efectele surprizei, este orchestrata o vasta operatie revulotionara de sechestrari si rapiri de
persoane. Tinta fiind legionarii, asa cum a intrat in traditia statului roman, detinatorii puterii
nu se simt obligati sa respecte vreo lege. Mai mult ca oricand politia, siguranta, jandarmeria
se manifesta ca o asociatie de gangsteri, lipsita de orice responsabilitate.
Agentii fortei publice navalesc in case particulare, institutii si intreprinderi, la sate si orase,
si ridica persoanele consemnate in liste, atat pentru fapte care se inscriu in perimetrul de
legalitate la ora cand au avut loc, cat si pe cei care erau semnalizati ca sunt incadrati in
retelele frontului subteran anticomunist organizat si condus de prof. Nicolae Petrascu.
Echipele agentilor fortei publice sunt intarite de membrii zelosi ai organizatiilor de partid.
Se estimeaza ca intr-un timp relativ scurt sunt arestati 5000 - 10.000 de legionari in intreaga
tara. Cei care reusesc sa scape printre ochii navodului, precum si altii care se considerau
amenintati, intra in ascunzatori, se refugiaza in paduri si in munti. Ei vor constitui primele
nuclee de rezistenta armata, carora li se vor alatura pe parcurs alti anticomunisti si
persecutati. Numerosi vor fi cei care vor incerca sa-si piarda urma schimbandu-si identitatea,
ascunzandu-se pe santierele periferice in masa mobila a muncitorilor prost retribuiti. Nu
putini vor fi si cei care se vor aventura pe caile exilului, expunandu-se gloatelor granicerilor,
56 din 57

riscurilor expulzarii. Putini au ajuns la "tinta dorita". Inchisorile, lagarele, locurile de detentie
improvizate sunt suprasolicitate. Intr-un spatiu inchis sunt ingramaditi de zece ori mai multi
oameni decat capacitatea normala. Locurile de detentie nu au avut niciodata instalatii sanitare
corespunzatoare, conditii umane de cazare. Razboiul si criza le adusese intr-o stare jalnica.
Mediul de viata si alimentarea sunt subumane. Un grajd ar fi fost de invidiat. Foamea,
mizeria, murdaria pregatesc drumul degradarii fizice, marasmului sufletesc. Echipele de
anchetatori lucreaza in ture prelungite. Pentru a-si spala pacatele colaborationismului, vechii
politisti si magistrati militari se intrec in zel si cruzime. Apar primele victime: Titi Gt,
Caciuc, Petrica Vila. Numarul celor schiloditi in bataie, dezechilibrati nervos, nu se mai poate
socoti. Anchetatorii vor sa descopere culpe cu orice pret, cat mai multi infractori politici, cat
mai multi dusmani ai poporului. Nu se mai face economie de tortura. Tehnica este cruda,
primitiva.
Rafinamentul
chinurilor
va
surveni
mai
tarziu.
Geografia gulagului romanesc nu este bine cunoscuta. Hartile conventionale publicate sunt
departe de a prezenta puzderia de insule componente. Cei care au vorbit si au marturisit sunt
putini si de cele mai multe ori vocile cele mai putin autorizate, persoane de periferie,
colportori de folclor de carcera, persoane dispuse sa confunde o experienta limitata sau un
fragment
cu
complexul
intregului.
La Bucuresti, in afara de punctele cunoscute: Ministerul de Interne, Militia Capitalei,
Malmaison, Calea Rahovei, Cretulescu, Uranus, Buftea, Jilava, Vacaresti, Bragadiru,
Ghencea, Popesti-Leordeni, Pipera-Rosia, au existat numeroase alte locuri de depozitare si
pastrare a clientilor politici si a indezirabililor sociali. Vile, case conspirative cu regim
diferentiat, cu functiuni specifice, atat pentru adversari cat si pentru tovarasi de lupta care au
calcat normele codului proletar, rasar ca ciupercile.

57 din 57