Ciuma neagra si arderea evreilor

Introducere:
n ultimii 40 ani studii ale perioadei dintre Prima cruciad de la sfritul
secolului 11 i creterea ordinului cersetoresc la nceputul secolului 13 au dominat
cercetarea n domeniul antisemitismului n Evul Mediu. Curios, mult mai putina
atentie a fost acordata celui mai mare masacru de evrei din Evul Mediu, acela care
a distrus aproape toata comunitatea de evrei din Europa. Potrivindu-se cu migrarea
in masa care a urmat, ei au cauzat o redistribuire fundamentala a evreilor. Aceste
persecuii au fost numite "Arderea evreilor" ntre anii 1348 i 1351, cnd n
anticiparea, sau la scurt timp dup, dupa rspndirea ciumei, evreii au fost acuzai
de otrvirea mncrii, fntnilor i rurilor, torturai pn au mrturisit, adunai n
piee sau n sinagogile lor i exterminai n mas.
De la numerosii cronicari germani care au supravietuit, si care au descris si
de multe ori au numarat pe cei ucisi, si de la memoriile din ebraica si ale martirilor,
istoricii secolelor al IX-lea si al XX-lea au listat si au trecut in harta intr-un mod
detaliat succesiunea acestor persecutii. In ultimii ani, savantii germani au adaugat
in aceste liste si mai multe detalii despre distrugerea evreilor. Caracterul social al
acelei persecutari ( cine a ordonat si a condus masacrul, care erau tinele initiale si
care au fost motivele) ramane, oricum, ipotetica si de multe ori bazandu-se pe
cateva ipoteze neexaminate cu privire la caracterul si motivele uciderii evreilor.
Acestea provin din generalizarea in legatura cu evreii si ucigasii lor care sunt
prezenti nesfarsit atat pe parcursul Evului Mediu European, cat si in Holocaustul
secolului al XX-lea si dincolo.
Acest eseu investigheaza sursele persecutiilor din 1348-1351 in contextul
rebelilor europeni in timpul Evlui mediu tarziu si compara masacrul ciumei cu
celelalte din acelasi secol, dar mai tarzii, argumentand ca cele doua clase sociale
difera in functie de clasificarea lor, cea a persecutantilor, cea a fictimelor si cea a
carei baza este determinata de cauzele psihologice. Astfel de comparatii arata ca
explicatiie istorice despre violenta asupra evreilor- chiar si celr care argumenteaza
despre schimbarea fundamentala a antisemitismului odata cu nasterea
crestinismului, crestinizarea ulterioara Europei in sex. IV, sau violenta tot mai

ridicata a Bisericii si a statelor in sec. XII- nu reusesc sa dea dreptate surselor sau
sa ia in considerare capriciile istoriei. Evenimentele externe, cum ar fi mortalitatea
fara precedent in perioada ciumei negre ar putea transforma rapid fata urei, intr-o
generatie sau mai putin, autorii si cauzele violentei de care au dat dovada, ar putea
schimba ceva fundamental.