Medicina Interna - sistemul

respirator
Respiratia este functia prin care se asigura continuu si adecvat, atat aportul de
oxigen din aerul atmosferic pana la nivelul celulelor care il utilizeaza, cat si
circulatia in sens invers a dioxidului de carbon, produs al metabolismului
celular.
Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase, din
aerul atmosferic si organism, constituie aparatul respirator.
Componentele aparatului respirator sunt: cavitatea nazala, faringele, laringele,
traheea, bronhiile principale, caile pulmonare si plamanii. In alcatuirea
plamanului, se disting doua componente structurale si functionale: arborele
bronsic si tesutul pulmonar propriu-zis.
Arborele bronsic este format din caile respiratorii extra- si intrapulmonare,
constituite dintr-un sistem de tuburi care servesc pentru tranzitul aerului.
In interiorul tesutului pulmonar (parenchim), bronhiile principale se ramifica
progresiv in bronhii lobare, segmentare, interlobulare din care se formeaza
bronhiolele terminale din care iau nastere bronhiolele respiratorii, care se continua
cu canalele alveolare ai caror pereti prezinta dilatatii in forma de saci -saci
alveolari- in care se deschid alveolele pulmonare (figura de mai jos).
Traheea si bronhiile extralobulare, au in peretii lor inele cartilaginoase, cu rolul de a
mentine deschise caile respiratorii in conditiile variatiilor de presiune din inspiratie
si expiratie. Bronhiolele terminale si respiratorii, lipsite de inelul cartilaginos,
contin un strat muscular dezvoltat, regland astfel circulatia aerului in caile
respiratorii intrapulmonare