Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Relieful Fluviatil
Relieful Fluviatil
TERASELE
Terasele, prin toate caracterele lor reprezinta dovada cea mai graitoare a intensitatii cu care
reteaua hidrografica a contribuit la prelucrarea reliefului. Este de inteles, ca o astfel de actiune
continua si in faza actuala a modelerii, marcata de conditiile specifice postglaciarului care au
favorizat eroziunea laterala, acumularea si inaltarea patului dea luviuni.
In afara rolului extraordinar in modelarea reliefului, importanta stintiifica a teraselor este
accentuata din ce in ce mai mult si asta, datorita faptului ca aceste forme de relief au fost cu
predilectie cautate pentru fixarea asezarilor si pentru amlasarea obiectivelor economice de orice
natura.
Studiul teraselor a urmarit cu precadere determinarea ectelor actiunii raurilor si prin aceasta
adancirea cunoasterii genezei si mai ales a evolutiei cuaternare a reliefului fluviatil, pentru ca
terasele sunt martorii cei mai reprezentativi si concludenti ai simptomelor tectonicii si a raporturilor
acesteia cu actiunea factorilor modelatori la nivelul suprafetei topografice. Mai prezinta insa si un
scop practic si anume, larga lor solicitare in procesul de utilizare a terenurilor.
Terasele constituie repere semnificative pentru rolul jucat de variatiile climatice, miscarile
neotectonice si pozitia nivelului de baza in cuaternar.
TERASELE sunt trepte in lungul vailor la altitudini relative de albie ce variaza intre 4-5m si 180 m
care la origine au fost lunci, ramanand suspendate in urma adancirii in ele a raurilor. A functionat
initial ca una din albiile sale majore, cauzele care au dus la formarea lor fiind legate de schimbarile
climatice sau tectonice. Acestea scot raul din profilul de echilibru, obligandul sa se adnceasca.
Desfasurarea si dimensiunile variaza in functie de generatia de vai si de unitatile de relief in
care se afla. Au extensiune in regiunile de dealuri, podis si sunt mai reduse in munti, indeosebi in
subunitatile alcatuite din roci dure.
De asemenea, sunt mai numeroase si au dezvoltare in lungul raurilor principale, caracteristici care
scad pe masura trecerii la generatii de afluenti tot mai noi.
Morfologic la orice terasa se separa doua suprafete una orizontala sau cvasiorizontala
numita podul terasei care reprezinta o lunca veche si o suprafat inclinata care formeaza fruntea
terasei, ea rezultand prin adancirea raului in lunca. Linia care se afla la imbinarea suprafete poarta
1
numele de muchia terasei, iar cea care este situta la racordul podului cu forma de relief superioara
constituie ttna terasei.
Deci terasele prezinta patru elemente specifice:
Podul terasei: partea superioara a terasei, suprafata fostului ses care a ramas suspendat. El are aspect
plan, cu o slaba inclinare catre avalul vaii.
Fruntea terasei: (taluz) reprezinta planul inclinat care margineste terasa spre axul vaii. Se formeaza
atat prin eroziunea in adancime a raului cat si prin eroziunea laterala a fruntii terasei, eroziune care
largeste valea propriu-zisa si creeaza posibilitatea de formare a unei noi terase.
Muchia terasei: reprezinta marginea podului catre axul vaii sau linia de contact dintre podul terasei
si fruntea terasei. Poate avea un contur foarte diferit, in functie de prezenta unor ravene sau torenti.
ttna terasei: este linia de unire a podului terasei de versantul pe care se sprijina. La terasele mai
vechi acest contact poate fi mascat de coluvii sau proluvii.
Structural se disting trei situatii:
terase aluviate (aluviale): la care se separa un strat de aluviuni cu o grosime de 1-5 m si roca
in loc, intre ele fiind vechiul pat al albiei. Sunt cele mai frecvente
terase in roca: la care lipsesc aluviunile, podul terasei corespunzand patului albiei
terase aluvionare: ce au panza groasa de aluviuni, in care ulterior raul s-a adancit. Exista doua
subtipuri: terase imbucate si terase rezemate.
Geneza teraselor: exista doua teori generale referitoare la forarea acestora.
-Prima mai veche, considera realizarea lor in trei faze la care procesele fluviatile au rol diferit in prima faza domina eroziunea lineara care creeaza patul albiei, in a doua se realizeaza
aluvionarea ce da stratul de materiale de deasupra patului si a treia cand iar pe prim plan se afla
eroziunea lineara, raul tind nu numai patul de aluviuni, ci si rocile de dedesubt.
-A doua teorie rezuma geneza la fazele cand s-au realizat cele doua suprafete care alcatuiesc
terasa. In prima , in urma actiunii mai intai a eroziunii lineare, iar dupa ce s-a ajuns la un
echilibru dinamic a predominarii eroziunii laterale cand s-a infaptuit lunca cu un strat de aluviuni
nu prea gros; a doua faza solicita ruperea echilibrului si declansarea eroziunii lineare prin care
raul se adnaceste cu mai multi metri situatie care face ca lunca sa ramana suspendata deasupra
unei albii in curs de realizare ca terasa. De aici si ideea ca terasa este rezultatul succedarii in timp
a proceselor de eroziune fluviatila.
Indiferent de interpretare, cert este ca cele doua suprafete apartin la doua faze de evoltie diferite
si ca trecerea de la realizarea uneia la cealalta, s-a infaptuit printr-o modificare brusca a rolului
proceselor care se petrec in albie.
Aceasta situatie este conditonata de ruperea echilibrului morfodinamic dobandit de rau, in finalul
realizarii luncii, deci a suprafetei orizontale. Ruperea starii de echilibru este pusa pe seama a trei
categorii de factori:
1.
coborarea nivelului de baza, situatie valabila indeosebi la raurile care se varsa in oceane.
Variatia nivelului acestora s-a produs de mai multe ori in cuaternar, in conditiile dezvoltarii de faze
glaciare si interglaciare. In glaciar formarea calotelor de gheataa determinat retinrea ca gheata a unei
perti din apa oceanelor participanta la circuitul global. Ca urmare nivelol acestora a coborat, raurile
care se varsau in ele fiind nevoite sa se adnaceasca in luncile create anterior. Deci, in interglaciar s-a
realizat lunca, iar in glaciar terasa, ca treapta morfologica.
2.
bazin hidrografic. Acesta miscari nu sunt continui si nici nu au viteza mare. In perioada de stabilitate
se ajunge treptat la realizarea profilului de echilibru indicat de dezvoltarea luncii. Aceste modificari,
desi lente, determina in timp o modificare de altitudine si de panta, ca urmare raul capata energie
mecanica suplimentara si se va adanci in lunca creata anterior.
3.
modificarea debitului raului si prin aceasta a unui element de baza din relatia care asigura energia
mecanica a apei raului ceea ce conduce fie la acumulari in albie fie la eroziune lineara deci
adancirea raului. In fazele cu climat rece se realizau lunci extinse cu un pat de albie inghetat, iar in
sezonul cald actiunea apei producea eroziunea maulrilor, deci largirea luncii
Varsta teraselor: se stabileste prin diferite metode, dar rezultatele au un anumit grad
de relativitate.
aluviuni dau posibilitatea reconstituirii tipului de fprmatiuni vegetale limitrofe luncii si chiar a unor
aprecieri privind varsta acumulari, ulterior acesteia s-a petrecut taierea fruntii si deci dataserea
terasei.
nu reprezinte elemente remaniate. Prin ea se stabileste varsta depozitului. La raurile mari din tara
noastra, au fost identificate mai multe terase reper si pe baza lor s-a ajuns la intocmirea unor scheme
morfocronologice pentru bazinele din sudul, estul sau vestul tarii.
Tipuri de terasa: se disting pe baza diferitelor criterii:
evantai
relativa, valoare care se caluculeaza prin raportarea neveluilui superior al depozitului de aluviuni la
nivelul luncii. In acest mod se stabileste cu cat s-a adancit raul de la fosta lunca la cea actuala.
-
Depresiunile golf- din vestul Carpatiilor Occidentali, au 4-6 terase care sunt
paralele in depresiunidar converg atat in bazinul montan limotrof cat si la contactul cu Canpia
banato-somesana
(Maramureas, Brad, Dornelor), 4-6 terase pe vaile principale si 1-4 pe cele secundare
Brasov) nu contin decat 103 terase aflate frecvent la contactul cu rama montana.
Culoarele largi de vale taiate in foratiuni sedimentare flisoide cu 6-8 terase care
Sistemul danubiano-getic: cuprinde terasele din Campia Romana si Podisul Getic. Exista cinci
terase al Dunarii ce au o larga desfasurare la vest de Olt, dar al carui numar se micsoreaza treptatin
concordanta cu fazele principale ale retragerii lacului getic spre est si nord-estIn culoarele vailor Olt
si Jiu, sunt tot 5 terase care se racordeaza cu cele ale Dunarii si 1-4 terase pe afluentii din Pod.
Strehaia si Dealurile Oltetului. La est de Olt se impun trei situatii. In primul rand terasele raurilor
din dealuri la intrarea in campie se largesc si se efileaza in nivelul acesteia sau se pierd in vaste
conuri aluviale. In al doilea rand sunt vaile care frangmenteaza Podisul Cotmeana si unde sunt 1-3
terase joase, discontinui, iar a treia situatie apartine raurilor mari care strabat campii tabulare sau
piemontane, 1-3 terase.
Sistemul banato-somesan: include treptele din lungul raurilor din vestul tariicare de regula au
obarsii in muntii dar strabat dealurile in care isi creaza culoare largi si se indreapta spre centrele de
sunsidenta activa din campie. Pe parcurs exista 3-5 terase in dealuri. La contactul cu campia cele
superioare se opresc brusc iar cele inferioare trec in 1-3 generatii de conuri aluviale. O desfasurare
larga o au terasele in dealuri pe Somes, Lapus, Barcau, Mures, Timis.
Sistemul dobrogean: este slab reprezentat, discontinuu si numai pe vaile mai importante. Pe acestea
exista 1-2 terase la care local mai apar cateva trepte in roca cu caracter de glacis sau nivele
litologice. Sunt slab reprezentate deoarece eventualele terase, create in cuaternar, cand Dobrogea era
o unitate joaa ce se intindea mult spre est, au fost acoperite de transgresiunile marii de la inceputul
holocenului
Concluzii: Terasele constituie trepte create de rau prin procese de eroziune la care uneori se
adauga o aluvinare intensa. Ele sunt elemente de baza in reconstituirea evolutiei reliefului in
cuaternar. Se afla in jumatatea inferioara a vaii avand o utilizare deosebita
LUNCA (albia majora)
Luncile sunt forme de relief holocene, a caror fizionomie, structura si evolutie au fost
conditionate de modificarile intervenite in dinamica raurilor in concordanta cu variatiile
neotectonice si bioclimatice din acest interval de timp geologic.
6
In mod obisnuit, ca urmare a dispunerii radiare a raurilor fata de treptele principale de relief,
luncile se largesc din cursul superior al raurilor catre varsare, datorita cresterii vaolumului de apa
sau schimbarii conditiilor geologice si morfologice, asa cum se constata la apele care trec din
Carpati spre dealuri, podisuri si campie.
Dimensiunile acesteia sunt variabile de la un rau la altul si chiar la acelas rau, de la un sector
la altul. In raport cu albia minora se desfasoara pe latimi deosobite pe ambele parti sau numai pe
una. Pot avea caracter bilateral sau monolateral. Luncile au dimensiuni mari in regiunile de campie
si podis, in depresiuni i cursul inferior al raurilor. Opus, raurile au lunci inguste, sau acestea lipsesc
in munti, in cursul superior, in sectoarele unde s-au adancit in roci cu rezistenta mare. Ca urmare in
cursul unui rau mai intins, se pot separa sectoare in care luncile au dimensiuni, alcatuire, morfoligie
variate. Situatiile devin mult mai complexe la raurile care traverseaza unitati montane, depresionare,
deluroase, campi (Olt, Mures, Jiu), unde alternantele de situati sunt numeroase.
Cronologic: formarea luncilor a inceput mai timpuriu in munti si in regiunile inalte deluroase
si mai tarziu in celelalte. Datele rezultate din studiul faunei, fosilei, a urmelor de cultura materiala si
din unele analize sporo-polinice conduc la concluzia ca acumularile cele mai bogate sunt legate de
holocenul mediu si superior.
Formarea luncilor: este conditionata de atingerea locala a unui stadiu de echilibru
morfodinamic, cand raul isi centreaza energia de care dispune pentru transportul apei, aluviunilor, si
in realizarea eroziunii asupra malurilor concave. Ca urmare isi extind meandrele, putand ajunge la o
latime de peste 10 ori marimea albiei minore.
Morfologia lunci: este in cea mai mare masura rezultatul migrarii prin meandrare a albiei
raului, a proceselor de eroziune laterala si de acumulare a aluviunilor la viituri sau la varsarea
afluentilor. In cuprinsul ei exista forme de relief pozitive si negative. Cele mai insemnate dintre
acestea sunt:
vecinatatea albiei prezente dar si a unor foste albi. Sunt alungite si inaltimi de pana la 10 m.
cu exces de umiditate
lunci in culoarele de vale largi din munti si dealuri: bilaterale dar in alternanta,
au doua orizonturi structurale dar si depozite de acoperiri recenta. Prezinta sectoare inalte si sectoare
joase.
3.
dezvoltare bilaterala, depozite cu grosimi mari, nivel freatic aproape de suprafata care faciliteaza
nivelul de umiditate
4.
lunci in campie, dealuri si podisuri joase relativ stabile neotectonic: sunt largi,
urmare exista albii cu functionalitate diferita, sectoare cu exces de umiditate si depozite holocene
care depasesc 30 m.
8