UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
CZU.339.727.22(478)(043.2)=135.1

„Aplicarea conceptelor moderne manageriale în atragerea

investiţiilor internaţionale în economia Republicii Moldova”

Specialitatea: 08.00.05 Economia şi management (în ramura)

TEZĂ DE DOCTOR
în ştiinţe economice

Conducător ştiinţific
D-na Svetlana Ichizli,
doctor, conf. univ
Autor
Baranov Arcadie

Chişinău 2008

1
 CUPRINS

INTRODUCERE ..............................................................................................3
CAPITOLUL I. ANALIZA CONCEPŢIILOR MANAGERIALE
INVESTIŢIONALE ÎN PRACTICA INTERNAŢIONALĂ.

1.1.Procese de internaţionalizare şi analiza experienţei

corporaţiilor transnaţionale în formarea climatului investiţional........................8

1.2.Strategii folosite de corporaţii transnaţionale

în atragerea investiţiilor ..................................................................................20

1.3.Concepte neotehnologice în practica managementului

internaţional.......................................................................................................36
CAPITOLUL II. MECANISMUL ATRAGERII INVESTIŢIILOR
INTERNAŢIONALE ÎN ECONOMIA REPUBLICII MOLDOVA.
2.1.Cadrul legislativ şi reglamentarea condiţiilor atragerii
investiţiilor internaţionale................................................................................44

2.2.Cercetarea şi analiza conceptelor moderne

manageriale investiţionale...............................................................................54

CAPITOLUL III. APLICAREA METODELOR PERFORMANTE

MANAGERIALE ÎN FORMAREA POTENŢIALULUI INVESTIŢIONAL
AL FIRMELOR DIN REPUBLICA MOLDOVA
3.1.Studierea potenţialului portofoliului de investiţii
în firmele Republicii Moldova.........................................................................76

3.2.Tehnici manageriale de atragere a investiţiilor

internaţionale în economia RepubliciiMoldova.............................................134

FOIA DE SINTEZĂ......................................................................................162

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI.............................................................163

BIBLIOGRAFIE............................................................................................181

ANEXE .........................................................................................................189

ADNOTARE .................................................................................................192

2
 INTRODUCERE
Actualitatea temei. Managementul investiţional internaţional reiesă din lărgirea relaţiilor
internaţionale şi complexităţii proceselor economice ce au loc în economia mondială. Formarea,
plasarea şi utilizarea investiţiilor reprezintă pentru economie de piaţă o problemă crucială.
Investiţiile pot fi privite ca un stimul de a realiza afacerile economice.
De aici este nevoie de analizat concepţiile manageriale investiţionale pentru a le aplica în
economia Republicii Moldova. Existenţa relaţiilor de internaţionalizare economice şi
interdependenţa lor necesită studierea exportului capitalului şi a tendinţelor obiective a divizării
internaţionale a muncii şi implicării active a firmelor din Republica Moldova în acest proces.
În Republica Moldova există potenţialul bun investiţional: industria alimentară, industria
conservării fructelor şi a legumelor, industria vinicolă, industria de lactate şi a cărnii, fabricarea
pîinii, cosmeticii şi parfumeriei, capacităţile întreprinderilor vinicole, acordă posibilităţi largi
pentru investiţii internaţionale atrative. Pentru dezvoltarea systemică a activităţii economice
industriale este nevoie de investiţii mari:
• sectorul de producere a covoarelor, de exemplu, produce anual valoarea de 6 mil.
USD, o parte de 50% de covoare sînt distinate pentru export;
• existenţa suficientă a experienţei în sectorul fabricării încălţămintei, nivelul
tehnologiilor în cadrul acestor companii permite de a fabrica produse competitive, datorită
existenţei unei colaborări între companiile din Moldova cu cele din Italia, Germania şi Romînia.
Aceste întreprinderi au suport din partea investorilor şi partenerilor din străinătate;
- dezvoltarea permanentă a industriei lemnului, a articolelor din lemn şi producerea mobilei,
produsele din cadrul acestui sector a Moldovei sînt exportate în circa10 ţări;
- industria materialelor de construcţii şi altele, deaceea este nevoie de management pentru
atragerea investiţiilor internaţionale. Republica Moldova deţine resurse naturale pentru materia
primă folosită în construcţii. Aceasta este important pentru dezvoltarea ramurilor economiei
naţionale. Industria materialelor de construcţii include întrepriderile specializate în producerea de
ciment, sticlă, articole de beton şi cariere exploatabile.
Republica Moldova, are de asemenea, următoarele ramuri industriale atractive pentru
investiţii: metalurgică, chimică, a echipamentelor medicale şi producerea medicamentelor.
Importanţa temei reiesă şi din existenţa unor concepte moderne manageriale existente pe plan
internaţional în domeniul investiţiilor. Prin stabilirea strategiilor de management efective este
posibil de a elabora proiecte investiţionale efective economic. Existenţa cadrului legislativ cu
3
privire la investiţii străine acordă posibilităţi largi pentru investire şi aplicabilitatea tehnicilor
manageriale adecvate.
În viaţa economică activitatea de investiţii ocupă un loc central, atît în sfera producţiei de
bunuri şi servicii, cît şi în sfera consumului, fiind factorul care influenţează simultant cererea şi
oferta. Aplicarea conceptelor moderne manageriale în atragerea investiţiilor este un domeniul nou
managerial pe de o parte şi pe de altă parte economia Republicii Moldova, antreprenoriatul nu are
experienţă destulă în atragerea investiţiilor internaţionale în practica economico-managerială. Este
necesar de elaborat metodologii noi de comportare a businessului moldovenesc pentru crearea
climatului investiţional favorabil.
Din acest punct de vedere tema tezei este actuală.
Gradul de studiere a temei În lucarare a fost studiată practica managerială internaţională
efectuată de autorii: Paul Bran, L.Brown, V. Munteanu, S. Stancu în domeniul relaţiilor
internaţionale, pieţelor de capital, problemelor globale ale omenirii. A fost studiată legislaţia în
domeniul investiţiilor străine în Republica Moldova, datele Bursei de Valori a Moldovei şi a
Băncii Naţionale. Au fost studiate lucrările lui I. Ansof – management strategic, I. Gercicova –
management, marketing şi activitatea internaţională de afaceri, D. Daniels – businessul
internaţional: operaţiuni de afaceri, M. Mescon – bazele managementului, I. Vasiliev-
management de producere, L. Vodacec – strategia managementului de inovaţii la întreprindere,
A. Chireev – economia internaţională, Maştabei – marketing de export, V. Markov – marketingul
serviciilor, A. Movsean – transnaţionalizarea în economia mondială, I. Piing – tehnologia nouă şi
structurile organizaţionale şi a altor autori.
Scopul tezei este în studierea conceptelor manageriale în atragerea investiţiilor directe şi
de portofolio în economia Republicii Moldova. Se realizează următoarele sarcine:
- de a a studia procesele de internaţionalizare şi de a prezenta experienţa corporaţiilor
transnaţionale în formarea climatului investiţional;
- analiza corporaţiilor transnaţionale în sistema economică internaţională, în economia
mondială, producerea globală, schimb, consum;

- definirea tipurilor corporaţiilor existente prin studiul tipurilor de corporaţii după relaţii
existente, după tipul relaţiilor existente dintre compania de bază şi filiale, după orientare, după
atitudinea la piaţa străină, după nivelul centralizării deciziilor;
- analiza cadrului legislativ şi reglamentarea condiţiilor atragerii investiţiilor;
4
 - determinarea formelor şi specificului de investire, drepturilor şi obligaţiunilor
investorilor străini, genurilor de activitate pentru investiţii în Republica Moldova;
- identificarea şi prezentarea condiţiilor ce favorizează activitatea de investiţii. Studiul
riscurilor investiţionale, riscurilor patrimoniale, studiul răspunderii firmelor cu investiţii străine,
cum se efectuează controlul asupra activităţii întreprinderii în domeniul vamal la importuri şi
exporturi, garanţiilor acordate de stat la utilizarea mijloacelor băneşti pentru efectuarea
transferului peste hotare în valută străină;
- evaluarea conceptelor moderne manageriale investiţionale prin metode studiului pieţelor,
prin caracterizarea problemelor globalizării managementului, studiul psihografic al pieţelor pentru
aplicarea investiţiilor investiţionale, prezentarea metodelor de studiere a pieţelor;
- formarea potenţialului portofoliului de investiţii în firmele Republicii Moldova,
posibilităţilor investorilor, activităţii de emisiune, caracterizarea tranzacţiilor bursiere şi a
participanţilor profesionişti la piaţa hîrtiilor de valoare;
- prezentarea esenţei de concept de management a întreprinderii pentru atragerea
investiţiilor internaţionale;
-evaluarea metodelor de studiere a potenţialului investiţional al întreprinderii şi a pieţei prin
adoptarea scopurilor studierii pieţei pentru atragerea investiţiilor şi caracteristicilor de produs,
analiza poziţiilor investiţionale existente, studierea tipurilor noi de producţie.
Obiectivele tezei sînt în studiul aplicării metodologiei manageriale în atragerea
investiţiilor internaţionale în Republica Moldova. Aceasta se realizează prin:
- acumularea bazelor teoretice şi analiza metodelor de management internaţional;
- studiul părţii practice a problemelor de management actuale internaţional;
- identificarea şi totalizarea aspectelor actuale de management;
- aprecierea eficacităţii manageriale de studiul şi de implementare a metodologiei de
management;
- studiul influenţei inovaţiilor manageriale.
Obiectul de cercetare în lucrare este în studiul metodologiei de management şi conceptelor
manageriale actuale în relaţii internaţionale.
Se aplică diferite direcţii şi metode de studiere, de exemplu în studierea problemelor
globalizării de management şi în studiul psihografic al pieţelor, cum se realizează determinarea
strategiei de produs, prin ce mijloace trebuie să se efectuieze dezvoltarea de piaţă a produsului

5
pentru să coincidă scopurilor strategice formulate a succesului de business a firmei. Are loc
aplicarea conceptului de business plan ca un instrument de lucru important cu aplicabilitatea
conceptelor moderne de management. Planul investiţional va descrie procesul de funcţionare a
firmei, întreprinderii, companiei, organizaţiei, cu activitatea de producere, investiţii, comercială,
va prezenta prin ce intermediul scopurile şi sarcinele se ating, prin următoarele: elaborarea
conceptului dezvoltării, programei investiţionale, termenelor de executare, măsurilor la realizarea
planului de investiţional. Ce tehnici manageriale sînt efective de aplicat în atragerea investiţiilor
în economia Republicii Moldova. Se va analiza esenţa conceptului de management a
întreprinderii pentru atragerea investiţiilor internaţionale, cum se efectuează lucrul strategic al
firmei în atragerea investiţiilor: elaborarea conceptului dezvoltării prin prezentarea programelor
investiţionale, prin realizarea planului investiţional.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute o constituie prezentarea diferitor concepte
manageriale şi metodologia de management aplicată pe plan internaţional prin elaborararea
conceptelor proprii manageriale ce se vor aplica în practica managerială de atragere a investiţiilor
în economia Republicii Moldova.Se analizează studiul diferitor metode de management, diferite
concepte neotehnologice în practica managementului internaţional. Se prezintă caracteristici
manageriale şi practici manageriale ce se vor aplica în sfera investiţională a Republicii Moldova.
Se analizează studiul efectuării planului investiţional şi de alcătuire a acestuia la întreprindere.
Se prezintă particularităţile studiului proiectelor investiţionale a întreprinderii.
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării o constituie efectuarea şi obţinerea
rezultatelor obţinute din studiul practicii manageriale pe plan internaţional. Se prezintă esenţa
conceptului de marketing a întreprinderii prin diferite orientări la producere, la desfacere,
orientare la consumator, se analizează marketing strategic al întreprinderii şi aplicarea acestuia la
întreprindere, diferite metode de studiere potenţialului investiţional al întreprinderii.Se analizează
strategia segmentării pieţei şi studiul segmentelor principale pe care activează întreprinderea prin
elaborarea conceptului de produs, strategia de preţ a întreprinderii, analiza activităţii întreprinderii
şi adoptarea conceptelor manageriale la întreprindere prin alcătuirea proiectelor investiţionale.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării este prezentată de experienţa de
management acumulată în domeniul investiţional. Se studiează următoarele aspecte principale:
- caracterizarea aspectelor manageriale internaţionale în domeniul atragerii investiţiilor;
- studiul planificării interne şi internaţionale în aspecte manageriale moderne;
- prezentarea concepţiilor moderne manageriale contemporane;
6
 - selectarea strategiilor de management efective pentru aplicarea lor investiţională;
- definirea metodelor manageriale investiţionale pentru atragerea investiţiilor.
Efectuarea studiului investiţional al portofoliului de investiţii şi a practicii manageriale
eficiente dă posibilitatea efectiv de a realiza investiţiile.Are loc studiul posibilităţilor
investiţionale (facilităţilor vamale, atractivităţii de investire în portofoliul hîrtiilor corporative).
Se prezintă tehnici manageriale de aplicare programelor investiţionale în diferite forme: investiţii
directe, investiţii de portofolio, cooperare investiţională.
Aprobarea rezultatelor. Principalele teze şi rezultatele ale investigaţiilor ştiinţifice şi-au
găsit expresia în publicaţiile ştiinţifice. Principiile fundamentale cuprinse în teze, au fost publicate
în 5 articole ştiinţifice.
Structura tezei. În capitolul I al tezei este prezentată analiza concepţiilor manageriale
investiţionale în practica internaţională, procesele de internaţionalizare, analiza experienţei
corporaţiilor transnaţionale în formarea climatului potenţial, strategii folosite de corporaţii
transnaţionale, caracteristica tipurilor corporaţiilor transnaţionale, mangement strategic la diferite
stadii.
În capitolul II al tezei este prezentat mecanismul atragerii investiţiilor internaţionale în
economia Republicii Moldova, cadrul legislativ, reglamentarea condiţiilor atragerii investiţiilor,
cercetarea şi analiza conceptelor moderne manageriale, concepte neotehnologice în practica
managementului internaţional.
În capitolul III al tezei se realizează prezentarea aplicării metodelor performante
manageriale în formarea potenţialului investiţional al firmelor din Republica Moldova, are loc
studierea potenţialului portofoliului de investiţii în firmele Republicii Moldova şi tehnicilor
manageriale de atragere a investiţiilor internaţionale în economia Republicii Moldova.
Bibliografia include 128 de titluri.

7
CAPITOLUL I. ANALIZA CONCEPŢIILOR MANAGERIALE
INVESTIŢIONALE ÎN PRACTICA INTERNAŢIONALĂ.

1. 1.Procese de internaţionalizare şi analiza experienţei corporaţiilor

transnaţionale în formarea climatului investiţional.

Corporaţia este forma de proprietate de afaceri ce se distinge şi este

divizată de anumite persoane juridice şi fizice ce îi aparţin. Persoane juridice
posed de dreptul de a vinde producţia, de a lua în împrumut, de a da credite.
Luînd în consideraţie alte forme de proprietate în business pe parcurs istoric s-a
demonstrat că corporaţia posedă de un rol important în economia mondială
contemporană şi efectuează diferite operaţiuni în relaţii internaţionale şi de
active mari. Eficacitatea acestei forme de proprietate constă şi în atractivitatea capitalului.
Corporaţii au ca mijloc de finanţare prin intermediul vînzării acţiunilor şi obligaţiunilor ce
permite de a atrage economii a multor subiecte economice. Prin piaţa hîrtiilor de valoare
corporaţii se poate uni într-un fond resurse financiare a multor persoane anumite: finanţarea prin
intermediul vînzării hîrtiilor de valoare, vînzarea aceasta are unele avantaje definitive din partea
vînzătorilor şi mai mult cumpărătorilor.
De asemenea o persoană anumită are posibilitate de a diviza riscul achiziţionînd hîrtiile de
valoare a mai multor corporaţii. Bursele de valori existente facilitează mişcarea hîrtiilor de
valoare între vînzători şi cumpărători. Corporaţii în deosebi au un acces mai facil la credit bancar
în corporaţie cu alte forme a organizării businessului. Cauza constă nu numai în reabilitatea
corporaţiei de a executa angajaţiile asumate, doar şi în capabilităţile de a asigura băncilor
profibilitatea conturilor. Corporaţii au responsabilitatea limitată. Posesorii acţiunilor, adică
acţionarii riscă numai cu suma care ei au plătit pentru cumpărarea acţiunilor.
Dreptul la responsabilitatea limitată facilitează scopul corporaţiei în atractivitatea
capitalului financiar. Datorită privelegiilor proprii în sfera atractivităţii capitalului bănesc
corporaţiei este mai simplu de a majora volum şi de a lărgi operaţiunile, de asemenea de a realiza
avantajele unirii capitalurilor. Corporaţia e în stare de a utiliza avantaje din tehnologii a
producerii în masă.
Multitudinea relaţiilor de internaţionalizare economice şi interdependenţa
lor inevitabil duce la intercorelarea structurilor economice. Un început
8
organizatoric de bază îl constituie în acest proces corporaţia transnaţională care
are în ea businessul contemporan internaţional. Cu toate acestea nu este
întotdeauna vorba despre companii transnaţionale mari, ce pe de o parte deseori
acestea corporaţii cum are înfăţişarea lor contemporană sînt comparativ nu mari
la volumul operaţiilor efectuate de ei, doar foarte flexibile, efective în
exclusivitate din punct de vedere a producerii şi beneficiului (îndeosebi în sfera
tehnologiei ce necesită consum ştiinţific înalt, de serviciu). Procesul
monopolizării economiei au fost apărute şi mult timp s-au dezvoltat în forma de
cartele, manufacture, forma de monopolizare a lor la nivelul internaţional au
devenit corporaţii transnaţionale ce activ se penetrează în economia
internaţională. Conţinutul activităţii lor considerabil s-a schimbat comparativ cu
începutul secolului, ei de exemplu nu acţionează în sfera de circulaţie, dar
acţionează şi în particular în producere cu orientare la crearea filialelor străine
de vînzări (sută de companii transnaţionale au 40-50% al activelor străine). Dacă
de efectuat comparaţia activelor 100 de companii au aproximativ 16% activelor
productive în lumea întreagă care este posibil de a aprecia în 20 trilioane dolari,
atunci se va primi că 100 companii au aproximativ 16% activelor productive în
lumea întreagă, doar 300 a celor companii mai mari controlează probabil 25% a
activelor acestea [8, p. 85].
Firme internaţionale acuma sînt mai mult internaţionale la provenienţa lor.
Partea cea mai semnificativă a fost din 2 ţări: America şi Anglia. Actualmente
jumătate din 35 mii a firmelor sînt în 4 ţări: America, Japonia, Germania şi
Elveţia. Mişcarea valutelor, surplusurile de capital, ritmurile de creştere mai
excesive, aceasta a determinat companii din alte ţări de a adera la corporaţii
transnaţionale. Volumul investiţiilor străine a firmelor din ţările a lumii treia şi
ţărilor industrial dezvoltate aşa cum sînt Taivan şi Coreea de Sud este în
creştere, majoritatea a acestora sînt firme comparativ nu mari. Fluxul
investiţiilor al corporaţiilor s-a majorat, doar se concentrează în regiuni cei mai
bogate ale lumii. Dacă în anii 70 aproape 25% a investiţiilor străine directe au
fost efectuate în ţările în curs de dezvoltare, la sfîrşitul anilor 80 partea lor s-a
scăzut mai jos de 20% [71,p.56]. Corporaţii internaţionale prin intermediul
cărora în partea importantă îşi desfăşoară internaţionalizarea a forţelor
9
productive, ei reprezintă adaptarea relaţiilor productive la nivel internaţional în
forma monopolizării ce se bazează la utilizarea capitalurilor naţionale, creează
posibilităţile pentru dezvoltarea forţelor productive, care în frontierile naţionale
nu pot să se dezvolte în mod adecvat. Monopolizarea nu este un proces uniform
ce se dezvoltă pe calea ultramonopolii, se dezvoltă şi alte procese de
monopolizare ce au şi influenţa statului nu numai pieţei. Acestea controlează
40% al producerii industriale şi jumătate din comerţul mondial. Acestea
organizaţii economice enorme ce în stare să acţioneze asupra climatului
economic în unele sau alte ţări.
O parte caracteristică a internaţionalizării pieţelor credit-financiare este
aceea că acestea procese se dezvoltă în tempurile forţate în comparaţie cu
procese analogice în producere. Aşadar ei sînt baza financiară a dezvoltării
corporaţiilor transnaţionale.
Prin acestea corporaţii transnaţionale sînt asemenea corporaţii activitatea
de producere sau comercială este utilizată în afara statului naţional, ce activ
utilizează tendenţii obiective a divizării internaţionale a muncii şi ce accelerează
procesele internaţionale a păcii, ce facilitează dezvoltarea acestor procese.
Corporaţia transnaţională este firma mare ce posedă active sau multitudinea de
forme cu apartenenţa naţională diferită ce dominează în una sau mai multe sfere
ale economiei sau posedă de posibilităţi serioase şi au influenţa economică în
ramura ţării şi peste hotarele ei. O parte caracteristică a corporaţiei
transnaţionale actualmente rămîne caracterul internaţional al activităţii lor, dar
nu numai caracterizînd provenienţa capitalului, dar şi după sfera activităţii ei.
Este important nu numai de unde provine capitalul, dar şi unde el se îndreaptă şi
apare beneficiul.
Partea cea mai semnificativă a corporaţiilor internaţionale reprezintă un
capital naţional ce nu un capital multinaţional. Corporaţia internaţională se
caracterizează prin următoarele părţi şi anume: ea este un participant important
al gospodăriei mondiale, proceselor internaţionale a divizării muncii, ea are ca
caracteristică independenţa relativă a fluxului capitalului de la procese ce au loc
în frontierele naţionale, ea obiectiv determină relaţiile economice, efectuînd
operaţiile sale în scopurile obţinerii profitului maximal. Corporaţii devin mai
10
internaţionale pe parcursul luptei în scopurile majorării profitului, rezolvarea
unui scop a posesorilor capitalurilor. Corporaţia transnaţională ca corporaţia
internaţională este un determinant faptului cela că nivelul concentrării
capitalului şi producerii este în afara frontierilor naţionale, ea a început să aibă
poziţii bune nu numai în economia naţională, dar şi cea internaţională.
Exportul capitalului este una din cele forme mai principale ale
internaţionalizării capitalului corporaţiilor naţionale. Cînd se efectuează
exportul capitalului subiecţii economice devin în multitudinea corporaţiilor ce
acţionează în diferite ţări ale lumii. Internaţionalizarea formării în producere a
costului suplimentar reprezintă forma principală a manifestării
internaţionalizării capitalului corporaţiei internaţionale[7, p.145]. Expansia
activităţii corporaţiei transnaţionale constă în organizarea producerii mărfurilor
în corporaţii peste hotare. Firma naţională ce operează la pieţe internaţionale nu
posedă de filiale străne şi capitalurilor şi primeşte veniturile sale de la vînzarea
mărfurilor produse în ţara sa. Corporaţia transnaţională utilizează munca
lucrătorilor a multor ţări în procesele producerii costului suplimentar, atunci pe
cînd firma naţională are ca caracteristici internaţionalizarea costului suplimentar
în procesul realizării. Conform aprecierii revistei ”Forbes” în anii 90 500
corporaţii, companii străine cu costul total 21 trl. dolari au vîndut producţia la
6,5 trl. dolari şi au venitul total în 113 mlrd. dolari. În aceste companii lucrează
20,4 mln. lucrători. 500 cele mai mari companii americane cu costul total 8,1 trl.
dolari au vîndut producţia de 3,6 trl. dolari şi au avut venit de 179 mlrd. dolari.
Acestea date demonstrează influenţa corporaţiilor transnaţionale în economia
mondială. Influenţa corporaţiilor transnaţionale asupra economiilor statelor este
considerată din punct de vedere a managementului acestor corporaţii un moment
pozitiv din cauza că managerii corporaţiilor nu posedă de anumite prejudecaţii
naţionale şi deaceea produs finit al corporaţiilor este binele pentru tuturor şi
activitatea lor este îndreptată la crearea valorilor materiale. Corporaţii
transnaţionale determină interdependenţa relaţiilor economice şi a intereselor
ţărilor dezvoltate, aprofundării cooperării şi specializării producerii, accelerării
elementelor

11
interdependenţei, de asemenea corporaţii se caracterizează prin efectuarea
proceselor lărgirii dimensiunelor întreprinderilor naţionale care tind spre
cooperare cu corporaţii transnaţionale, majorării împreunării industriei şi
capitalului bancar, apariţiei noilor centrelor puterilor economice cu noi
crescînde corporaţii transnaţionale şi majorării luptei concurenţiale. [83, p.115].
Aceştea factori au fost cauza majorării crescînde a nivelului internaţionalizării a
forţelor productive şi intensificării concurenţei. Corporaţii transnaţionale sînt un
obiectiv produs al internaţionalizării economiei la stadia integrării ei.
Globalizarea sau internaţionalizarea se studiează în problemele
managementului şi în sfera colaborării internaţionale. Globalizarea este studiată
pe de o parte în calitate unei surse importante a noilor posibilităţi, iar pe de altă
parte ca cauza multor conflicte în interiorul anumitor state şi de asemenea între
state.
Există multe încercări de a studia şi analiza procesele globalizării şi sînt
mai multe definiţii a acestui concept.
Globalizarea poate fi definită ca stadia cea mai înaltă a internaţionalizării.
În prezentarea mai largă acest concept se poate de definit ca multitudinea acestor
procese şi fenomene ca fluxurile mărfurilor şi serviciilor, capitalului,
tehnologiei, informaţiei şi migraţiei forţei de muncă, dominarea orientaţiei la
piaţa mondială şi comerţ, investire şi alte tranzacţii (la nivel corporaţiilor),
integrarea firmelor şi pieţelor la nivel instituţional şi teritorial şi apariţia
problemelor globale ca degradarea ecologică sau creşterii excesive a populaţiei
pentru rezolvarea cărora e necesar colaborare internaţională.
Parţile caracteristice a globalizării sînt fluxurile internaţionale care în
condiţiile liberalizării aproape sau deloc nu sînt controlate de legislaţia
naţională. Acestea sînt fluxurile de capital şi informaţie [94, p. 146]
Rădacinile istorice ale globalizării sînt în procesul internaţionalizării care
de pe poziţia anumitor ţări se dezvoltă în două direcţii - înnăuntru şi înafară.
Dezvoltarea înnăuntru semnifică că procesul se desfăşoară la dezvoltarea
utilizării mărfurilor străine, capitalului, serviciilor, tehnologiei, informaţiei în
sfera consumului intern a ţării date. Dezvoltarea inafară se caracterizează
dominaţiei orientării ţărilor la piaţa mondială şi expansiei globale a firmelor în
12
comerţ, investiţii şi alte afaceri. Ca urma cea mai principală a acestui proces pe
de o parte cu creşterea interdependenţei ţărilor este integrarea pieţelor
instituţionale şi de integritate.
Internaţionalizarea a stimulat progresul economic. Ea a dus la lărgirea
valorilor materiale şi intelectuale, bine s-a manifestat între procese negociabile
la nivel internaţional între oameni.
Cu toate acestea procesul dat s-a desfăşurat în condiţii definitive economice şi
social-politice. Natura procesului, interese şi sistema de valori au fost favorabile
numai pentru unele ţări. De exemplu, principiul istoric a divizării internaţionale
a muncii la nivel internaţional au fost tipic manifestat şi a adus efect ţărilor ce
s-au specializat în aceasta [88, p. 251].
Ca o componentă importantă a procesului de internaţionalizare şi ca o
formă de bază a sursei de globalizare este fenomenul transnaţionalizării în
cadrul căreea partea definitivă a producerii, consumului, exportului, importului
şi venitului ţării depinde de decizia investorilor internaţionale în afara statului
dat.
În calitatea forţelor de bază sînt companii transnaţionale care simultan ei însuşi
sînt şi rezultat şi părţile principale a internaţionalizării. Procesul globalizării
economiei s-a accelerat în ultimii ani cînd diferite pieţe, în particular a
capitalului, tehnologiei, şi mărfurilor, muncii deveneau mai mult
interdependente şi integrate în reţea corporaţiei transnaţionale. Acestea
formaţiuni de influenţă mare şi bine organizate permanent tind spre crearea
relaţiilor noi în producere, elaborări de produse noi, desighn, universalizării de
produse şi marketing. Ei sînt îndreptate spre expansia, spre pieţe noi, sînt pentru
unele reguli liberale a jocului de activitate economică unilaterală şi de asemenea
este un instrument important în globalizarea pieţelor prin intermediul lărgirii
infrastructurii informaţionale care accelerează încheierea şi micşorează
cheltuielile tranzacţiilor economice.
Cu toate că o parte a corporaţiilor transnaţionale operează în sectorul de comerţ
tradiţional, firme internaţionale sînt pentru restructurizarea industrială a multor
ţări în dezvoltare prin crearea noilor sectoare industriei, în particular de
automobile, neftechimice, constructoare de maşini, electronice şi modernizarea
13
celor tradiţionale inclusiv de textile şi de alimentare. Universalizarea pe de o
parte se caracterizează cu identificarea crescîndă sau echitabilităţii sistemelor
naţionale reglării economice şi institutelor şi convergenţei politicelor naţionale.
Aceasta este datorită în ordinea multilaterală a modelelor de comportament
acceptate, modului de acţiune şi sistemului de valori, inclusiv unitatea
postulatelor tehnologiei noi, gomoghenizarea şi standarizarea producerii şi
consumului. În cadrul procesului de internaţionalizare s-a format un complex de
relaţii între participanţi la proces. Unele dintre aceste relaţii poartă un caracter
integraţionist, alte pot să ducă la dezintegrare.
Neclaritatea procesului propriu de internaţionalizare şi păstrarea în forţă a
structurilor de stat sînt surse importante a conflictelor în sistema mondială
contemporană actualmente necătînd la aceea că sînt aplicate şi se aplică multe
forţe la garmonizarea lor.
Distincţii se definesc prin caracterul interdependenţelor, dar în sistema
dată şi nivelului dezvoltării anumitor ţări cu specificul structurilor sociale,
ideologice şi culturale.
Ca sfera de bază a globalizării este sistema economică internaţională,
economia mondială, producerea globală, schimb, consum, realizate de
întreprinderi în economiile naţionale şi pe piaţa mondială. Astăzi sistema
internaţională economică reprezintă o structură internaţională complexă şi
deaceea date despre mişcarea internaţională de capital nu sînt reprezentative cum
corporaţii transnaţionale lărgesc activitatea lor. După calculele experţilor
UNCTAD în anul 1996 volumul investiţiilor străine directe au constituit 347
mlrd dol., dar corporaţii transnaţionale au efectuat investiţii mai mult de 1,4 trl
dol. Diferenţa este acoperită din contul mijloacelor pieţei monetare a ţărilor
recipiente a investiţiilor din diferite surse internaţionale [71, p.48].
Un fenomen important în anii 90 au devenit integrarea şi cumpărarea
companiilor (aşa cum companii noi apărute nu erau un număr mare). O parte
majoră în aceasta este strategia concurenţei datorită căreea în multe ramure ale
producerii se forma partea de piaţă sau au fost întreprinse măsuri de a acăpăra
partea semnificativă prin cumpărarea companiilor concurenţelor. Datorită
strategiei date corporaţia de asemenea trebuie repede de a mobiliza active mari
14
din activitatea aceasta. În prima jumătate a anilor 90 aproape 90% a volumului
mondial al investiţiilor internaţionale directe au fost în mîinile companiilor de
bază ale ţărilor dezvoltate, la reprezentanţii SUA, Franţa, Marea Britanie,
Germania şi Japonia-60% [71, p.35].
La sfîrşitul anilor 90 controlul subînţelege implicarea companiei afiliate
sau companiei de joint venture în sistema planificării strategice a structurii de
bază şi participarea ei la programe financiare şi de investiţii. Dar în ultimul
timp multe din corporaţii internaţionale dau drepturi mari la partea de
management companiilor afiliate concentrate în diferite ţări.
În anul 1996 71% al volumului mondial al investiţiilor internaţionale directe au
fost îndreptate în ţările industrial dezvoltate (32-în ţările europene şi aproape
20-în SUA), aproximativ 27-în ţările în curs de dezvoltare şi 2% în fostele ţările
socialiste. Aproape mai mult de jumătate a investiţiilor directe peste hotare au
fost efectuate de 100 corporaţii cei mai mari. În anul 1995 costul activelor lor a
fost aproximativ 4,1 trl. doll. din care 1,7 trl. (aproape 40%) au fost investite
peste hotare. Aproape 88% din active străine şi 87% din număr introdus în cele
100 corporaţii cele mai mari este de SUA, europa şi Japonia[88, p.64].
În ultimul timp se vede lărgirea crescîndă a transnaţionalizării-lărgirea
părţii mişcării internaţionale a capitalului, muncii şi altor resurse.
Transnaţionalizarea s-a efectuat într-un proces internaţional. Volumul vînzărilor
efectuate de corporaţii transnaţionale în anul 1993 a constituit 5,2 trl. doll., iar
în anul 1997-aproape 7 trl., ce este echivalent cu 114% a exportului mondial şi
22% al produsului mondial brut. Începând cu anii 80 la ritmurile de creştere
aproape cu 40% mai mult decât producerea mondială şi cu 30% a exportului
mondial. 100 cei mai mari corporaţii partea lor a vînzărilor străine în volumul
total a realizării constituie mai mult de 40% [71, p. 75].
Dimensiunile a producerii străine a corporaţiilor transnaţionale în 4 ori
este excesiv de export a ţării, a celor engleze-mai mult decât în 2 ori. În anii
repede a progresat procesul internaţionalizării capitalului a corporaţiilor
transnaţionale prin piaţa hîrtiilor de valoare. Ţara de origine efectuează control
de facto asupra corporaţiei. Un fapt considerabil s-a constituit ca creşterea
numărului întreprinderilor mixte, fondatorii la care sînt corporaţii de bază sau
15
afiliate. În particular, aproape 46% a companiilor afiliate a corporaţiilor
transnaţionale americane au în posesia acţiuni a altor formaţiuni ce intră în
sistema.Răspîndirea acestei practice este definită mai mult de consumuri
funcţionale.
O asemenea structură a proprietăţii facilitează aplicarea preţurilor de
transfer sau altor mijloace de manipulare. Nivelul internaţionalizării companiilor
cum şi ţărilor se poate de calculat prin corelarea activităţii interne sau externe
(investiţii, ocupaţia, producerea, vânzări, activităţii interne sau externe
(investiţii, ocupaţia, producerea, vânzări, elaborări ştiinţifice).
Aşa analiza dinamicii corelării dintre investiţii internaţionale directe (active
externe) şi produsul intern brut arată că în toate industrial dezvoltate ţări a
crescut de la 6% în anul 1980 pînă la 11,5-în anul 1995, în ţările Europei - de la
6,3 pînă la 14,6% corespunzător (cel mai semnificativ indicator a fost înregistrat
în Marea Britanie-27,4% în 1995), în SUA - de la 8,1 până la 9,8, iar în Japonia-
de la 1,8 până 6%. Încă mai semnificative dimensiunile indicatorului dat sînt la
corporaţii aparte. Aşa aproape 60% a investiţiilor capitale belgiene, olandeze şi
elveţiene a corporaţiilor transnaţionale au fost îndreptate peste hotare. Companii
Royal Dutch, Shell şi Philips investiţii străine i-au constituit 70% interne,
concernului american Exxon-80, IBM-50%. Aceasta se referă nu numai la
investiţii, dar şi activitatea străină în sfera elaborărilor ştiinţifice [88, p.37].
Excepţia din tendinţa dată constituie sfera folosirii puterii de muncă unde
creşeterea a fost mai mică. Activitatea de afaceri a corporaţiilor transnaţionale
în sfera dată depinde de următoaele factori-scopurilor strategice ale companiei,
sectorului economiei, în care ea activează, existenţei cheltuielilor alternative a
variantelor funcţionării, concurenţei internaţionale şi caracterului dezvoltării
tehnice.
Corporaţia transnaţională poate în activitatea sa externă să utilizeze
modelul ocupaţiei, aplicată de compania de bază, dar poate să se acomodeze la
condiţii locale. În conformitate cu estimările ONU la începutul anilor 90
corporaţii transnaţionale direct sau inderect au acordat cu lucru (au creat locuri
de muncă) 150 mil. de oameni, în particular 73 mil., ce este echivalent cu 10% a
numărului total al lucrărilor în producţia nonagriculturală. Aproape 60% din
16
aceastea sînt lucrătorii companiilor de bază, 40- a diferitor formaţiuni străine.
Mai mult de jumate a lucrătorilor corporaţiilor transnaţionale, ce lucrează peste
hotare, au lucrat în ţările industrial dezvoltate şi 47%-în curs de dezvoltare.

Actualmente, după partajarea pieţei emitenţilor şi finalizarea formării registrelor acţionarilor

acestora, activitatea registratorilor ţine, cu precădere, de reinregistrarea drepturilor de proprietate
asupra acţiunilor şi participarea la pregătirea adunărilor generale ale acţionarilor (înregistrarea
actionarilor la adunare, participarea în lucrul comisiei de numarare a voturilor a adunării etc.). În
prezent numărul contractelor de ţinere a registrului încheiate de registratorii independenţi a
depaşit 1500, ei administrează circa 2,8 mln. conturi personale ale acţionarilor. În vedere a creării
unor condiţii adecvate funcţionării registratorilor, precum şi în scopul prevenirii unor posibile
riscuri în activitatea acestora, Comisia a stabilit cerinţe fata de valoarea minimală a capitalului lor
statutar - 50 000 lei. Instituţia depozitarilor, destinată să asigure păstrarea şi evidenţa activelor
fondurilor de investiţii şi companiilor fiduciare numară actualmente 15 entităti 14 instituţii
bancare şi o societate specializată). Activitatea depozitarilor se află la etapa incipientă şi este
concentrată, în esenţa, asupra păstrării hîrtiilor de valoare ale instituţiilor de investitii.

Vom analiza posibilităţile de investiţii străine în economia Moldovei.

Activitatea gospodăriilor ţărăneşti determină structura industriei alimentare, ce cuprinde 15
subsectoare specializate, dintre care cele mai importante sunt: industria conservării fructelor şi a
legumelor, industria vinicolă, industria de lactate şi a cărnii, fabricarea pîinii, cosmeticii şi
parfumeriei.

Intreprinderile vinicole anual cultivă 1,400 mii tone struguri. Capacitatea acestei industrii
permite producerea a 286 mii decilitri brandy, 504,8 mii decilitri champagnie, 14014,7 mii
decilitri vin. Investitorii străini sunt activi în sectorul vinicol, de obicei ei investesc în utilaj şi
tehnologii moderne, dar şi în plantarea noilor vii. Vinul produs la cele mai recunoscute vinării
(Cricova, Stăuceni, Nisporeni, Ceadîr-Lunga) este apreciat în străinătate, calitatea superioară a
produselor noastre face faţă celor mai bune vinuri din lume. În cadrul concursurilor internaţionale
vinurile Moldovei au obţinut peste 100 premii.

Din totalul produselor conservate, o pondere de peste 50% îi aparţine fructelor, urmate de
tomate cu 30% şi 20% conservele din carne şi fructe. Întreprinderile de conserve produc peste 200
tipuri de produse, dintre care 30% sunt destinate produselor alimentare pentru copii. Recent
această industrie a fost modernizată tehnic cu utilaj european. Prelucrarea fructelor şi a legumelor
17
reprezintă unul din cele mai importante sectoare industriale, datorita volumului orientat spre
export. Industria de lactate deţine o pondere redusă în totalul industriei alimentare. Totuşi acest
sector a început să-şi extindă activitatea în ultimii ani, însă rata medie a capacităţii de producere
în sectorul dat acoperă doar 15%. Investitorii străini au pătruns pe această piaţă cumpărînd acţiuni
de la întreprinderile lactate existente, fără a înfiinţa noi întreprinderi. În acest mod, unii
întreprinzători străini au devenit acţionari ai S.A."Incomlac", S.A." Fabrica de produse lactate din
Hînceşti", S.A." Fabrica de unt din Floreşti". Exportul produselor lactate este divizat în felul
următor: 58,3% este orientat spre piaţa din Vest şi 41,7% spre ţările CSI. Cei mai importanţi
importatori sunt: România, Turcia, Italia, Germania, Rusia, Azerbadjan, Ucraina, Belorusia şi
Kazakhstan.

Industria producerii uleiurilor vegetale este reprezentată de următoarele companii: SA

“Floarea-Soarelui” şi SA “Uleex” cu o capacitate de prelucrare de circa 462.3 mii tone materie
primă, principala sursă fiind cultivarea seminţelor de floarea soarelui.

Textilele. Acest sector include fabrici ce produc ţesături 100% bumbac, ţesături artificiale
şi naturale. Aceste companii de asemenea produc ţesături pentru dormitoare, îmbrăcăminte,
încălţăminte, etc.

Sectorul de producere a îmbrăcămintei, este de asemenea bine-dezvoltat în Moldova.

Relaţiile bune din sectorul dat cu pieţele din Vest au ajutat Republica Moldova pe parcursul crizei
economice să-şi menţină şi chiar să-şi dezvolte capacitatea de producere din sectorul dat. Pe
parcursul anilor 90 au fost create noi companii de producere a îmbrăcămintei – unele prin
intermediul investiţiilor directe din partea fabricilor de îmbrăcăminte din Occident.

Sectorul de producere a covoarelor anual produce unităţi în valoare de 6 mln. USD, dintre
care 50% pentru export. Companiile ”Floare-Carpet”(Chisinau) şi “Covoare Ungheni” (Ungheni)
produc 90% din total.

Moldova a acumulat suficientă experienţă în sectorul fabricării încălţămintei, activînd pe

parcursul a 30 ani. Nivelul tehnologiilor în cadrul companiilor permite de a fabrica produse
competitive, datorită existenţei unei colaborări între companiile din Moldova cu cele din Italia,
Germania şi România. Unele întreprinderi au primit suport din partea investitorilor şi partenerilor
din străinătate.

18
 O dezvoltare constantă poate fi remarcată în industria lemnului, a articolelor din lemn şi
produceria mobilei. Produsele din cadrul sectorului dat sînt exportate în circa 10 ţări.
Întreprinderile lucrează în baza materiei prime importate deoarece majoritatea pădurilor din
Moldova (ocupă aproximativ 9% din teritoriu) sunt considerate rezervaţii naturale.
Dezvoltarea industriei mobilei în viitorul apropiat trebuie înfăptuită folosind resursele şi
operaţiunile realizate în cadrul grupului financiar şi industrial «Mobila-Grup», ce a fost fondat de
către agenti economici. «Mobila-Grup»S.A. a promovat un şir de măsuri pentru a spori anual
sortimentul mobilei cu 25%.

Pe parcurs odată cu disponibilitatea forţei de muncă calificată, cu tradiţii în producerea

mobilei, Moldova oferă costuri joase pentru pătrunderea pe piaţa Rusiei, Ucrainei şi a altor ţări
din cadrul CSI.

Industria materialelor de construcţii face parte din complexul industrial al Moldovei.

Republica Moldova deţine resurse naturale doar pentru materia primă folosită în construcţii şi în
industria constructoare de maşini. Aceasta este importantă pentru dezvoltarea ramurilor
economiei naţionale.
Industria materialelor de construcţii include întreprinderile specializate în producerea de
ciment, sticlă, articole din beton şi cariere exploatabile.

Pe parcursul ultimilor ani în Republica Moldova au apărut noi ramuri industriale:

metalurgică, chimică, a echipamentelor medicale şi producerea medicamentelor

1.2. Strategii folosite de corporaţii transnaţionale în atragerea investiţiilor

Ca strategia corporaţiilor în efectuarea comercială a tehnologiilor este

tinderea lor spre asigurarea beneficiului maximal la capitalul investit pe o durată
19
cît mai mare de timp. După mărimea corporaţiei se efectuează şi utilizarea
strategiei de corporaţie în acest domeniu. Lista corporaţiilor transnaţionale cu
caracteristica lor mondială este prezentată în tabelul 1. La elaborarea
strategiilor de management corporaţii transnaţionale utilizează planificarea
activităţii sale ce permite înţelegerea mediului în care acţionează corporaţia.
În mediul internaţional planificarea este mai deficil de realizat, datorită
numărului de elemente externe implicate. În tabelul 2 sînt prezente diferenţele
dintre planificarea internă şi cea internaţională a corporaţiilor internaţionale.
Tabelul 1
Partea celor mai mari corporaţii transnaţionale în exportul investiţiilor
străine directe în anul 2005 în %

Ţara 5 cele mai mari 10 cele mai mari 25 cele mai mari
corporaţii corporaţii corporaţii

Australia 44,0 48,0 78,1

Austria 12,0 13,3 37,0
Canada 25,4 30,5 54,3
Finlanda 30,0 50,6 71,0
Franţa 12,2 21,0 37,0
Germania 14,7 30,1 46,2
Norvegia 62,0 68,0 81,0
Suedia 21,0 34,0 54,0
Anglia 28,0 44,0 51,0
SUA 19,0 36,0 56,1
Sursa: Financial Times, Decembrie 2005, p. 7

20
 Tabelul 2
Planificarea internă şi cea internaţională utilizată în stabilirea
strategiilor de management în corporaţii transnaţionale.

Planificarea internă Planificarea internaţională

1. O singură limbă 1.Factorii multilingvistici şi
şi naţionalitate multiculturali
2.Piaţa relativ omogenă 2.Pieţe diverse şi fragmentate
3.Date disponibile şi precise 3.Culegerea datelor este o sarcină
şi uşor de cules dificilă, cerînd cheltuieli mari
şi personal adecvat
4.Factorii politici sînt 4.Guvernele influenţează deciziile
relativ neimportanţi afacerii
5.Firmele, corporaţii au un 5.Distorsiuni ”gravitaţionale” efect
asupra mediului redus ale firmelor mari
6.Mediul afacerilor relativ 6.Medii multiple, unele foarte instabile
stabil
7.O singură monedă 7.Monede diferite, în stabilitate şi
valoare reală
Sursa: Autorul

Caracteristica managerială a corporaţiilor. Management corporaţiilor

transnaţionale este determinat de complexitatea structurii şi lărgirii activităţii a lor ceea ce se
caracterizează prin dirijarea mijloacelor aşa cum sînt “General Motors”, “Ford”, IBM, “Royal
Dutch Shell” volumul activităţii lor este mai mare decît venitul naţional a multor state, dar
caracterul internaţional a operaţiunilor îi determină practic în afara controlului limetelor puterilor
locale [83, p.124].
Management acestor corporaţii reiesă în primul rînd de necesitatea adecvată a dirijării
activitatăţii internaţionale. Aşa conform datelor ONU ce tradiţional studiează activitatea
corporaţiilor transnaţionale, în anii 90 în lume existau 40 mii a acestor corporaţii. Ei efectuau
managementul în afara ţărilor lor pînă la 250 mii companii afiliate.

21
 Numărul corporaţiilor în ultimii 25 ani s-a majorat mai mult decît în 5 ori (în anul 1970 au
fost înregistrate numai 7 mii de aceste corporaţii) şi e necesar de menţionat că termin corporaţia
transnaţională a început să se întrebuinţeze numai din anul 1960 în practica internaţională.
Strategiile ce corporaţii tind să abordeze la nivel internaţional sînt determinate de următoarele.
Corporaţii transnaţionale controlează pînă la 40% a producerii industriale în lume şi jumătate din
comerţul internaţional. Volumul producţiei produse la întrepriderile corporaţiilor transnaţionale
excedează 6 trln. dolari anual. Corporaţii au 73 mil. de lucrători aşa în compania ”General
motors” lucrează 647 mii oameni, ”Ford motor” lucrează 372 mii oameni, ”Siemens” lucrează
379 mii oameni. La sfîrşitul anilor 80 începutul anilor 90 exista 600 corporaţii cu volumul
vînzărilor mai mult decît 1 mlrd. dolari. La mijlocul anilor 90 cantitatea companiilor cu volumul
vînzărilor mai mult de 1 mlrd. dolari a fost mai mult de 1000. Încă zece companii în anul 2001 a
tins limita vînzărilor în 100 mlrd dolari (din care: 3 companii în SUA, 6 companii în Japonia şi o
companie din Europa). Volumul vînzărilor total a două companii cele mai mari din acestea sînt
”General Motors” şi ”Ford Motor”- volumul acestor două companii este mai mare decît volumul
vînzărilor a 10 cele mai mari companii franceze, 10 companii engleze şi 6 companii germane. 500
cele mai mari corporaţii transnaţionale vînd 80% a producţiei produse a electronicii şi chimiei,
95% a farmateuticii, 76% producţiei constructoare de maşini, 85 dintre acestea controlează 70% a
investiţiilor peste hotare. [71, p.65].
Conform datelor “Industry Week” şi agenţiei de reiting Dun & Bradstreet şi Moody’s
Investors Service anul se publică reitengul 1000 a celor mai mare în lume companii concentrate în
industria prelucrătoare preponderente. Ca un criteriu de bază la clasificarea companiilor este
profitul brut (volumul vînzărilor). Lista celor mai mari corporaţii transnaţionale sînt prezentate în
tabele în anexe.
Structura de ramură a producerii corporaţiei transnaţioanale este largă. 60% a companiilor
internaţionale sînt ocupate în sfera de producere, 37% în sfera serviciilor şi 3% în industria
exploatare şi agricultura. Se vede tendinţa majorării investiţiilor străine în sfera serviciilor şi
producerea intensiv tehnologică. Simultan se scade partea lor în industria exploatare de resurselor,
agricultura şi producerea de consum mare de resurse. [88, p.128].
Corporaţii transnaţionale sînt corporaţii de nomenclatură diferită activitatea a acestora este
internaţional diversificată Fiecare din 500 cele mai mari corporaţii transnaţionale în SUA are în
mijlociu departamente în 11 ramure, dar cele mai mari au 30-50 ramure. În ramura de 100 cele

22
mai mari firme industriale a Marei Britaniei multeramurale sînt 96, dar în Germania-78, în Franţa-
84, în Italia-90.
Concern suedez ”Volvo” în afara automobilelor renumite în lume produce motoare pentru
cateri, motoare de aviaţie, produse alimentare. Corporaţia aceasta are 30 cele mai mari companii
afiliate de profil diferit în Suedia şi vreo cîteva zeci peste hotare.
Exportul capitalulului şi a investiţiilor se efectuează de către corporaţii internaţionale
mari. Scopul de management a acestor corporaţii este largirea sferelor de activitate economică,
folosirea resurselor umane, performanţelor tehnologice pentru atingerea mai marelor niveluri de
profituri.
Actualmente în anii 2004-2005 s-a creat situaţia cînd de corporaţii este controlată jumătate din
producere mondială industrială , 63% din comerţul exterior, aproape 90% din licenţe la tehnica
nouă, tehologii şi know-how. Sub controlul corporaţiilor transnaţionale este aproximativ 90% din
piaţa mondială de grîu, cafea, păpuşoi, materiale de lemn, tutun, 85% din piaţa de boxite, 80%-
ciai, 75%-banane, cauciuc natural şi petrol crud.
Cauza strategiei de management este interesul la resurse internaţionale cu scopul
garantării livrărilor întrprinderilor proprii cu materia primă. La expluatarea surselor străine de
materia primă se ia în consideraţie norme ecologice şi standarde dintre ţări.
Altă cauză este în stimularea activă a cererii la producţia autohtonă, aceasta se atinge prin
crearea pieţelor noi, o parte din export se îndreaptă în filiale străine. Orientarea de management a
corporaţiilor transnaţionale a investiţiilor este de lungă durată. Structura de management se
caracterizează prin combinarea specializării şi divirsificării şi forme asimetrice de organizare a
producerii. Are loc tinderea spre expluatare a surselor interne a creşterii eficacităţii de producere.
Concurenţa pe pieţele internaţionale, activitatea economică internaţională şi progres
tehnologic necesită permanent de a efectua schimbări în procesele de producere, de achiziţionare
a tehnicii performante şi tehnologiei, rezultatelor investigaţiilor ştiinţifice. Ca rezultat
difersificarea a devenit una din cele mai rîspîndite forme de concentrare a capitalului.
Aceasta se efectuează prin evoluţia performanţelor de management a corporaţiilor prin
îmbunătăţirea propireţilor de produse, sferelor de activităţi.
Se efectuează definirea integrităţii a propirietăţilor ce definesc ramurile şi ce influenţează
la eficacitatea programelor de diversificare. Vom defini următoarele factori: concurenţa dintre
firme care produc produse similare, posibilitatea apariţiei concureţei noi, producerea produselor
noi, situaţia pe pieţele de materia primă şi materiale, situaţia cumpărătorilor pe piaţă.
23
 Poziţiile manageriale în acest domeniu sînt următoarele: eficacitatea economică, nivelul
riscului de entreprenor, continuitatea circulaţiei capitaluilui, nivelul lichidităţii.
Din punct de vedere a evoluţiei întreprinderii proprietăţile şi mărimea destincţiilor sînt
permanente, după satisfacerea consumului, satuării cererii, schimbării gusturilor şi preferinţelor a
consumatorilor se schimbă priorităţile de management [ 94, p.189].
Situaţia dată cauzezea întreprinderea adecvat de a se acomoda la situaţia schibată şi de a
căuta produse noi, tehnologii, perspectivele de creştere.Ciclele de diversificare care sînt
următoarele conform necesităţilor fluctuaţiilor conjuncturii economice ce cauzează schimbările în
strategiile manageriale.Părţile ce caracterizează activitatea celor mai mari corporaţii sînt
următoarele conform datelor „The Economist” anul 2002. Unde se prezintă caracterizarea
acestora după: ramura, partea activelor străine în active totale în %, vînzările anuale peste hotare
în volumul total al vînzărilor,%, numărul lucrătorilor peste hotare în numărul total al
personalului,%: Royl Dutch, Energetica, 67,8%, 73,3%, 77,9%; Ford, construcţia de maşini, 29%,
30,6%,29,8%; General Electric, construcţia de maşini, 24,9%, 29,2%, 33,9%; Volkswagen,
construcţia de maşini, 84,8%, 60,8%, 44,4%, IBM, producerea computerilor, 51,9%, 62,7%,
50,1%; Toyota, construcţia de maşini, 30,5%, 45,1%, 23%; Nestle, industria alimentară, 86,9%,
98,2%, 97%.
La stabilirea strategiilor de management e necesar de definit distincţii companiei şi
corporaţiei transnaţionale, ce destincţii sînt dintre acestea două definiţii. Aceasta va permite de a
elabora strategii adecvate şi economic efective. Încă o dată definim corporaţia transnaţională din
punct de vedere a determinării managementului internaţional. Corporaţia transnaţională se poate
de definit ca complex ce utilizează în activitatea sa studiul internaţional şi ce propune formarea
complexului transnaţional de producere, de comerţ, de finanţe cu un centru uniform de luare a
deciziilor în ţara de luare a deciziilor şi cu filiale în alte ţări.
O parte importantă a corporaţiilor este combinarea managementului centralizat cu o latură
relativă a împuternicirii departamentelor structurale şi persoane juridice ce acţionează în diferite
ţări. În activitatea practică se utilizează următoarele pîrghii controlului companiei de bază asupra
companiilor afiliate:
- partea preponderentă în capitalul statutar;
- posedarea de resurse necesare (tehnologice, de materiale, etc.);
- informaţia (de marketing, ştiinţifică, etc.);
- înţelegeri existente, de exemplu despre asigurarea pieţelor de desfacere.
24
 E important de definit tipuri de corporaţii existente, studiind tipuri de corporaţii
transnaţionale vom reflecta principii dintre compania de bază şi întreprinderi afiliate. În
dependenţa de aceasta sînt următoarele tipuri de relaţii existente (sau tipuri ale corporaţiei
transnaţionale): etnocentric, policentric, regiocentric sau geocentric[83, p.139]. Caracteristica
tipurilor corporaţiilor transnaţionale este prezentată în tabelul 3.
Tabelul 3

Caracteristica tipurilor corporaţiilor transnaţionale.

Principiul Corporaţii
Corporaţii multinaţionale Corporaţii globale
caracteristic internaţionale
1.Tipul relaţiilor
existente dintre
Etnocentric Policentric sau regiocentric Geocentric
compania de bază şi
filiale străine.
Uniunea compaiilor a
diferitor ţări pe baza de
Integrarea activităţii este
producere sau tehnico-
efectuată în diferite ţări.
Creşterea absolută a ştiinţifică. O independenţă
De exemplu, în diferite
companiei de bază, mare la efectuarea
ţări pot să fie produse
Filiale străine se operaţiilor în fiecare din
părţi componente a unui
2. Orientarea creează asigurînd ţări.
produs.
achiziţiile sau Filiale sînt mari şi
Compania de bază este
desfacerea efectuează diferite tipuri
studiată nu ca centru, dar
de activitate, inclusiv de
ca partea componentă a
producere.
corporaţiei.

25
 Arena de activitate este
Pieţe străine sînt Pieţe străine des sînt lumea intreagă.
studiate numai ca studiate ca un sector mai
3. Atitudinea la continuarea pieţei important a activităţii
piaţa străină. de bază a companiei transnaţionale în
de bază. comparaţie cu piaţa nternă.

Decentralizarea a anumitor
funcţii de management.
Centralizarea înaltă Decentralizarea înaltă
4.Nivelul Împuternicirea companiilor
a luării deciziilor de a adoptării deciziilor
centralizării a luării afiliate. Decizii de
management la la coordonarea strînsă
deciziilor de management sînt adoptate
nivelul companiei dontre compania de bază
management pe baza de
de bază. şi filiale.
coordonarea strînsă dintre
compania de bază
şi filiale.
Controlul puternic
5. Controlul asupra Filiale participă la Filiale participă
din partea
activităţii filialelor adoptarea deciziilor. la adoptarea deciziilor.
companiei de bază.
străine.

Structura organizaţională
Structura organizaţională
6.Structura cu nivel înalt a independenţii
complexă cu filiale
organizatorică. filialelor.
independente.

Sursa: Generalizat de autor

Procesul de selectare a strategiilor se începe de la aprecierea scopurilor corporaţiei cînd se
prognozează cererea la anumite mărfuri sau servicii după ţări în care activează corporaţia, se
apreciază competitivitatea corporaţiei în întregime şi după criteriul geografic unde se apreciază
26
priorităţile la acapărarea poziţiilor concurente pe fiecare piaţă a diferitor ţări unde activează
corporaţia şi se apreciază strategia [83, p.145].
Procesul de management strategic include următoarele stadii ce sînt prezentate în tabelul 4.
După analiza efectuată de corporaţia se efectuează adaptarea deciziilor asupra managementului
strategic Tabelul 4
Management strategic la diferite stadii
Stadia 1 Stadia 2 Stadia 3 Stadia 4
Analiza preliminară Adaptarea Elaborarea Implementare,
managementului mix planului de planului de evaluare şi şi
selecţia la pieţele internaţionale management control
Observarea nevoilor
corporaţiei Observarea cerinţelor Elaborarea Obiective
Variabile necontrolabile de mixului planului Standarde
mediu, caracterul corporaţiei 1. Produs de management
Asigurare
Adaptarea Analiza situaţiei Măsurarea
1.Caracterul corporaţiei Publicitate Obiective şi scopuri performanţei
Filozofia Caracteristici Tactica
Obiectivele Ambalaj Budgete
Resursele Servicii Programe de acţiune
Stilul de conducere Garanţii
Organizarea Stil
Limite financiare 2. Preţ
Deprinderi de management Credit
şi marketing Reduceri
Produse 3. Promovare
Restricţii ţara de origine Publicitate
Politice Vînzări personale
Legale Medii
Economice Mesaj
Sursa: Autorul

27
În obiectele activităţii de investiţii se efectuează în diferite forme:
De la obiectul investiţiilor:
- reale şi financiare.
După perioada de investire:
- de scurtă durată (depunerea capitalului mai puţin de un an – depunderile la depozit, cumpărarea
certificatelor) şi de lungă durată (mai mult de un an).
După formele de proprietate:
- private (depunerea mijloacelor băneşti de persoane private şi persoane juridice), de stat (din
contul bugetului şi fondurilor extrabugetare, de întreprinderile de stat din contul mijloacelor
proprii), străine şi mixte (firmele străine şi întreprinderile de ţara data împreună).
După caracterica regională:
- în interiorul ţării şi peste hotare.
După modul de investire a capitalului: deosibim investiţii directe şi de portofolio.
Sub investiţii directe se subînţelege investirea capitalului în activele reale. Legătura cauzală a
investiţiilor directe se poate de a urmări pe exemplul investiţiilor stărine. Deosebim 4 cauze de
investiţii străine directe:
- activitatea de entreprenoriat peste hotare se efectuează în legătură cu aceea că importul unor
mărfuri sau serviciilor este imposibil sau deficil din cauza unor dificultăţi sau proprietăţilor
mărfurilor, serviciilor, o singură metodă este de a presta serviciile vînzătorului – de a presta
serviciul pe loc;
- producerea mărfurilor sau serviciilor pe loc este mai efectivă (mai profitabilă), neutînd la aceea
că comerţul cu ţara străină se realizează fără dificultăţi;
- ţara acceptantă investirii a capitalului entreprenorial este cel mai ieften loc de producere a
mărfurilor sau serviciilor pentru livrarea acestora pe pieţa mondială inclusiv pieţele de
provenienţă a capitalului;
- producerea se organizează peste hotare din cauza că pentru unele tipuri de produse, în deosebi
compuse tehnic, este necesitatea în service ulterior şi alte servicii, care necesită existenţa
producătorului pe piaţă.
Sub investiţii de portofolio se înţelege investirea în achiziţonarea hîrtiilor de valoare,
diferitor instrumente a pieţei hîrtiilor de valoare. Investiţii de portofolio au ca scop:
- diversificarea capitalului, divizarea mijloacelor libere în diferite ţări şi sferele de activitate în
28
scopul diminuării riscurilor investiţionale;
- plasarea capitalului financiar temporar liber ca mijlocului la păstrarea resurselor investiţonale de
la inflaţie şi ridicării profitului investiţional în ţările cu economia stabilă;
- jocul pe piaţa hîrtiilor de valoare şi obţinerea profitului speculativ;
- achiziţionarea părţii principale a pachetului de acţiuni, ramurii, sferei de activitate.
Investiţii de portofolio, de obicei, se efectuează conform condiţiilor recipientului, fiindcă
se presupune, că recipient posedă potenţialul determinat de dezvoltare şi nivelului competitiv de
producere, care dau posibilitate să asigure norma suficientă de profit şi să fie competitiv pe piaţa
capitalurilor.
Managementul de activitatea de investiţii la nivelul macro este legată nemijlocit cu
estimarea stării şi prognozării dezvoltării pieţei investiţionale, sub care se înţelege multitudinea
pieţelor separate: piaţa investiţiilor directe (se efectuează investirea directă), piaţa obiectelor de
investiţii (obiecte – întreprinderi ce se vînd în întregime), piaţa imobilului (cele mai mare tempuri
de dezvoltare şi perspective), investiţii în alte obiecte (piaţa de investiţii în metale preţioase şi alte
obiecte de investiţii), piaţa de acţiuni, de bani (este legat de obiecte cum depunerile la depozit).
Clasificarea dată a pieţei investiţionale permite de efectua analiza pieţei, prognozarea, de a
determina priorităţile investiţiilor la etapa determinată a dezvoltării economice a ţării.
Dezvoltarea pieţei depinde de aşa categorii cum cererea, oferta şi concurenţa. Nivelul de activitate
a pieţei se determină prin studierea conjuncturii de piaţă.
Pentru conjunctura pieţei şi a segmentelor acesteia sînt caracteristice următorele stadii:
- ridicarea conjuncturii, este legat cu inviorarea economiei în întregime, ceea ce se
manifestă în majorarea cererii la obiectele de investiţii, cresc preţuri şi concurenţa;
- creşterea de conjunctură, se caracterizează prin creşterea bruscă a cererii la produsele de
investiţii, care nu pot să fie satisfăcute pe deplin, are loc creşterea preţurilor la toate obiectele şi
cresc veniturile;
- slabirea conjuncturii, este legată cu micşorarea activităţii investiţionale din cauza
scăderii economiei în întregime, saturării relative a cererii la obiectele de investiţii şi creşterii
ofertei;
- scăderea de conjunctură este cea mai nefavorabilă perioadă din punct de vedere a
activităţii, este cea mai scăzută cererea la obiectele de investire;
- dezvoltarea se dezvoltă prin ciclu şi piaţa permanent se schimbă, deaceea este nevoie de
studiat conjunctura pentru a forma la întreprindere o strategie investiţională efectivă şi de a adopta
29
decizii justificate. Studiul conjuncturii include următoarele etape:
- supravegherea curentă asupra activităţii investiţionale, se formează sistema indicatorilor
- cererea, oferta, preţul şi concurenţa, se realizează monitoringul acestora;
- analiza conjuncturii curente pe piaţa de investiţii şi determinarea tendinţelor actuale de
dezvoltare acestuia, determinarea schimbărilor în perioada de supraveghere şi compararea cu cea
precedentă;
- prognozarea conjuncturii pentru alegerea direcţiilor principale a strategiei investiţionale.
Procesul de prognozare se poate de prezentat în următoarele stadii consecutive:
- evaluarea indicatorilor macroeconomice ce determină climatul macroeconomic în
ţară;
- se efectuează atractivitatea ramurilor economiei, necesitatea realizării diversificării de
ramură a activităţii investiţionale;
- se estimează şi se prognozează atractivitatea investiţională a regiunii, ce este necesar
pentru diversificarea regională a activităţii investiţionale, indeosebi în sfera investiţiilor reale;
- evaluarea activităţii investiţionale a companiei anumite pentru adoptarea deciziilor
investiţionale tactice.
Aşa fel de consecutivitate a prognozării permite de a primi informaţia necesară pentru
elaborarea strategiei. Prima etapă necesită obţinerea informaţiei relevante. Este nevoie de a
efectua monitoringul ce include indicatorii principali şi indicatorii segmentelor.
În etapa a doua se realizează dinamica conjuncturii şi se studiează legătura dintre dinamica
şi etapele dezvoltării economice a ţării în întregime la schimbarea ciclurilor activităţii economice.
Etapa a treia – prognoza dezvoltării pieţei pe baza factorilor ce influenţează dezvoltarea
acestuia (politica economică de stat în vederea îmbunătăţirii în sfera impozitelor, creditului).
La determinarea ramurilor ce prezintă un interes cel mai mare, prognozarea dată se efectuează pe
baza reitingului a ramurilor.
Etapa a patra – presupune determinarea ciclului de viaţă a companiei, ce se studiează ca
schimbul de stadii: creşterea, stabilitatea – se efectuează prin aplicarea analizei dinamice.
Evaluarea atractivităţii presupune efectuarea analizei financiare largi a activităţii, analiza dată,
împreună cu prognozarea permite de a evalua rentabilitatea şi termenele de recuperare a
investiţiilor, de a alege cele mai semnificative riscurile, în procesul analizei se studiează diferite
aspecte a activităţii economice, se realizează analiza lichidităţii, stabilităţii financiare,
profitabilitatea capitalului.
30
 Managementul activităţii investiţionale la nivelul micro.
Un scop de bază este divizarea celor mai efective căi de realizare a strategiilor
investiţionale la etapele anumite de dezvoltare, procesul de realizare acestui scop este direcţionat
la efectuarea următoarelor sarcini;
- asigurarea ritmurilor de creştere mari a firmei din contul activităţii investiţionale
efective;
- asigurarea maximizării veniturilor de la activitatea de investiţii, profitul este un indicator
de bază, pentru evaluarea este necesar profitul net, deaceea este nevoie de a alege direcţiile ce au
suma maximală de profitul net;
- asigurarea minimizării riscurilor investiţionale la adoptarea deciziei investiţionale;
- asigurarea stabilităţii financiare şi solvabilităţii în procesul activităţii investiţionale;
- căutarea căilor de accelerare a programelor investiţionale.
Sarcinele date sînt legate reciproc, asigurarea tempurilor mari de dezvoltare poate fi atinsă
din contul alegerii proiectelor efective şi din contul accelerării realizării programelor
investiţionale cu luarea în consideraţie toate sarcinele de management investiţional, se determină
funcţiile de management investiţional:
- investigaţii a mediului extern investiţional şi prognozarea conjuncturii – se studiează
condiţiile de drept şi se analizează conjunctura de piaţă curentă, se compune prognoza pieţei în
limitele segmentelor anumite;
- elaborarea direcţiilor strategice a activităţii investiţionale, se determină scopurile
investiţionale;
- elaborarea strategiei de formare a resurselor – se determină cererea totală în resurse, se
determină necesitatea în resurse, posibilitatea utilizării mijloacelor împrumutate, asigurarea
solabilităţii şi stabilităţii financiare în perioada viitoare;
- căutarea şi evalarea atractivităţii proiectelor anumite şi selectarea celor mai efective din
acestea;
- se studiează situaţia pe piaţa de investiţii, se aleg proiectele, strategiile relevante, se
efectuează expertiza proiectelor, se calculează nivelul de profitabilitate şi alţi indicatori a
activităţii economice, la indicatorii daţi se efectuează selectarea proectelor;
- evaluarea calităţilor investiţionale a anumitor instrumente finanaciare şi alegerea celor
mai efective, se studiează oferta instumentelor;
- formarea portofolilui de investiţii şi evaluarea după criteriile de profitabilitate, risc şi
31
lichiditate.La realizarea funcţiei date, luînd în consideraţie atragerea marelui volum de resurse
investiţionale la fiecare proiect, se efectuează selectarea lor pentru realizarea nemijlocită a lor, la
formarea portofoliului se optimizează proporţiile dintre investiţiile după formele de efectuare a
lor, la etapa a doua în fiecare din normele relativ la profitabilitatea şi risc se aleg cele mai efective
proiecte, portofoliul dat este gate pentru realizare;
- planificarea curentă şi managementul operativ a programelor şi proiectelor anumite
investiţionale. Se elaborează planurile curente pentru asigurarea managementului, un rol
important joacă planurile calendaristice de realizare a proiectelor anumite şi bugete acestor
proiecte;
- are loc realizarea monitoringului, se determină sistema de indicatori
investiţionali, abaterile de indicatori;
- are loc pregătirea deciziilor despre ieşirea corespunzătoare din proiectele investiţionale
şi reinvestirea capitalului, eficacitatea poate fi joasă şi este nevoie de a ieşi din proiect;
- elaborarea strategiei investiţionale, formarea scopurilor şi alegerea celor mai efective căi
de atingere.
Formarea strategiei investiţionale se bazează pe prognozarea conjuncturii pieţei. La
formarea strategiei se efectuează căutarea şi evaluarea variantelor de alternativă a deciziilor
investiţionale.
Procesul de formare a strategiei include etapele:
- determinarea perioadei de formare a strategiei (depinde de la posibilităţii de previziune a
dezvoltării economiei în întregime, este nevoie de a lua în consideraţie durata perioadei de
strategiei de bază, aparteneţa de ramură şi dimensiunile firmei);
- formarea scopurilor strategice a activităţii investiţionale (reiesă din scopurile strategiei
de bază, pot fi formulate în asigurarea creşterii capitalului, în vederea creşterii profitabilităţii
investiţiilor;
- formarea scopurilor strategice a activităţii investiţonale (reiesă din scopurile de bază a
strategiei care pot fi formulate în asigurarea creşterii adaosului de capital, prin creşterea
profitabilităţii investiţiilor;
- elaborarea direcţiilor principale activităţii de investiţii (se bazează pe sistema scopurilor
acestei activităţi: se realizează corelarea diferitor forme de investire la etapele diferite de
investire;
- se determină corelarea diferitor forme de investire la etapele investirii, se realizează
32
direcţiile de ramură şi regionale a activităţii de investiţii. Aceasta este un element important al
startegiei financiare care asigură activitatea neîntreruptă, utilizarea efectivă a mijloacelor proprii
şi creşterea stabilităţii financiare în perioada de lungă durată;
- determinarea strategiei (se realizează conform etapelor: prognozarea cererii în volumul
resurselor, studierea posibilităţiilor formării investiţiilor din diferite resurse, se determină
metodele finanţării programelor diferite şi a proiectelor, optmizarea structurii sursei normării
surselor;
- concretizarea strategiei de investiţii după perioadele realizării ei (determină
consecutivitatea şi termenele atingerii scopurilor anumite, se asigură sinhronizarea internă şi
externă a strategiei investiţionale cu strategia de bază a firmei, cea internă include sinhronizarea
direcţiilor anumite a investiţiilor între ele;
- estimarea strategiei de investiţii eleborate (se determină pe baza următoarelor criterii:
corelarea strategiei a investiţiilor cu cea de bază, corelarea scopurilor interne şi a direcţiilor de
activitate, corelarea strategiei cu mediul extern, realizarea strategiei cu luarea în consideraţie
potenţialul existent al firmei, adaptabilitatea nivelului riscului şi rezultatul strategiei
investiţionale.
La elaborarea proiectelor investiţionale se iau în consideraţie criteriile următoare:
- volumul investiţiilor necesare: mari sau mici;
- tipul veniturilor ce se aşteaptă: diminuarea cheltuielilor, venitul din sfera nouă a
businessului, ieşirea pe noile pieţe de desfacere;
- după relaţia la risc: cu nivelul mare şi mic de risc.
Efectuarea investiţiilor străine se efectuează la existenţa de doi factori principali:
motivelor investirii şi reglării acestora. Complexitatea acţiunii motivelor importante a investirii
moderne internaţionale necesită adoptarea unei apropieri multifactoriale la studiul acestuia.
Acesta este determinată de mai mulţi factori (politici, economice, valutare, inflaţioniste, de cost,
de conjunctură, sociali, tehnologici), efectul acestor factori se manifestă nu numai izolat, dar şi în
interacţiune.
Vom studia cauzele şi motivele care stau la baza entreprenorului străin la investire:
- politica guvernului ţării-gazdă relativ la investiţii străine;
- condiţiile geografice a ţării-gazdă investiţiilor străine;
- intenţiile de a primi mai mare norma de profit datorită utilizării diferenţei în nivelurile
naţionale a cheltuielilor de producere;
33
 - divizarea şi redistribuirea producerii a produselor dintre filialele străine în dependenţă de
la conjunctura economică a ţărilor;
- transferul dintr-o ţară în ţara de producere şi de vînzare a produselor după măsura
exploatării acestora;
- adaptarea bazei finaciare după distincţiile schmei specializării internaţionale şi
cooperării;
- accesul la inovaţiile tehnice, tehnologice, de management, aşa cum sînt mărci de vînzare,
semne comerciale;
- manevrarea cu cheltuielile la lucrările ştiinţifice şi de cercetare prin plasarea acestora în
diferite centre ştiinţifice avansate şi laboratoare peste hotare;
- economia la cheltuielile de transport;
- accesul la pieţele de capital a mai multor state, ceea ce permite la cheltuieli minime
proprii de a efectua investiţii peste hotare;
- luarea în consideraţie climatului social în ţările recipiente de investiţii;
- atitudinea faţă de risc.
Nivelul minim al capitalului social al întreprinderilor cu investiţii străine în Republica
Moldova se determină în conformitate cu prevederile legislaţiei Republicii Moldova vizînd
capitalul social al întreprinderilor autohtone (Întreprindere autohtonă se consideră întreprinderea
creată pe teritoriul Republicii Moldova, al cărei capital social a fost format din aporturile
persoanelor fizice şi juridice din Republica Moldova).
Investitorii străini în Republica Moldova pot fi:
a) persoanele fizice şi persoanele juridice străine, asociaţiile acestora înregistrate în ţara lor de
reşedinţă (în care au cetăţenie, domiciliu) pentru a desfăşura activitate de antreprenoriat;
b) persoanele fizice străine care în ţara unde au cetăţenie nu sînt înregistrate pentru a desfăşura
activitate de antreprenoriat;
c) cetăţenii Republicii Moldova şi apatrizii care au domiciliu peste hotare şi sînt înregistraţi în
ţara lor de reşedinţă pentru a desfăşura activitatea de antreprenoriat;
d) statele străine;
e) organizaţiile internaţionale.
Investiţiile străine se pot constitui sub formă de:
1.valută liber convertibilă sau altă valută străină achiziţionată de către băncile Republicii
Moldova şi care fac obiectul operaţiunilor bancare;
34
maşini, echipamente, inclusiv echipamente pentru oficiu, materie primă şi materiale;
2.drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale, inclusiv dreptul de proprietate intelectuală (industrială)
(drepturi de autor, brevete (patente), mostre, modele industriale, embleme comerciale, denumiri
de firmă, secrete de producţie şi comerciale, tehnologii, know-how etc.).
Investiţiile străine, depuse în capitalul social al întreprinderii în mijloace băneşti, trebuie să fie
transferate la contul investitorului străin, deschis în una din băncile Republicii Moldova, sau
plătite în numerar, introduse în ţară conform legislaţiei în vigoare.
Investiţiile străine nemonetare vor fi aduse în Republica Moldova sau procurate pe teritoriul ei
contra valută liber convertibilă şi altă valută străină achiziţionată de băncile Republicii Moldova.
3. Dreptul investitorului străin asupra obiectelor proprietăţii intelectuale (industriale) aduse sau
asupra folosinţei lor trebuie să fie dovedit de acesta.
4. Investitorii străini sînt în drept să reinvestească veniturile lor în Republica Moldova. Orice
reinvestiţie se consideră, de asemenea, investiţie străină.

35
1.3.Concepte neotehnologice în practica managementului internaţional

Schimbările considerabile în economia mondială: tipurile noi de distribuire a muncii,

divizarea circulaţiei de produse, multitudinea subiectelor economice, diferite direcţii a tendinţelor
de dezvoltare tendinţelor de dezvoltare, determină apropierile adecvate la participarea în comerţul
internaţional.

La legătura dintre tehnologia şi business, efectuînd necesitatea integrării lor unul din
primele care a atras atenţia B. Tviss: „Nici organizaţia, nici cumpărătorii nu interesează
tehnologia sau cum adoptarea conştientă a unei sau altei deciziei tehnice. Ei sînt interesaţi în
utilitatea care ei pot să obţină de la tehnologia şi cheltuielile la aceasta. Mulţi tehnologi nu
conştiintizează aceasta pe deplin. Dar aceasta conştiere este importantă pentru determinarea
viitorului fiindcă dacă nu este posibil de a determina cauza justificării economice a unui sau altui
rezultat, de al atinge este deficil. Cum să nu fie succes evident a tehnologiei, dacă în aceasta nu
este nevoie, atingerea pe deplin a acesteea este mică. Deaceea tehnologia este dusă de piaţa,
deaceea atenţiea tehnologilor trebuie concentrată pe aceasta” [ 118, p.14-15]. Actualmente o
răspîndire largă a primit conceptul datorită căreea succes comercial se determină nu numai de
factorii de producere, cît aplicarea lor efectivă, divirsifităţii de produse, flexibilităţii de producere,
capabilităţii la calcularea rapidă şi satisfacerea preferinţelor individuale la clienţii. Ca mijloc a
participării de succes în concurenţa internaţională este dezvoltarea tehnologică. Fiindcă creşterea
avantajelor tehnologice este determinată la activizarea investiţiilor străine diferite părţi regionale
ale lumii încearcă să dezvolte propria baza industrială proprie în sectoare specifice. La factorii
tehnologici de bază deosebim: distribuirea riscului legat de elaborarea şi utilizarea tehnologiilor
noi, lărgirea accesului la tehnologia nouă, aplicată în alte regiuni, concentrarea la utilizarea
comercială rezultatelor ştiinţifice, evitarea barierilor legate de diferenţe în legislaţiile de brevete
de invenţii, integrarea elaborărilor ştiinţifice în limitele sistemelor noi de destinaţie de producere
sau de consum, utilizarea unificării şi standartizării care includ toate stadiile de creare a
articolelor. Dacă tehnologia se studiează ca un factor independent a producerii, atunci ea pe de o
parte influenţează la schimbara condiţiilor de comerţ cu produse, produse cu ajutorul ei, pe de altă
parte-poate fi cauza comerţului internaţional. „În economia internaţională posesorii tehnologiei
pot fi produse sau alte factorii de producere: produs-în cazul comerţului internaţional cu produse
tehnologic înalte, capital-în cazul comerţului internaţional cu mărfurile înalt tehnologice, munca-
în cazul migraţiei internaţionale -în cazul comerţului cu resurse naturale, pentru elaborarea cărora
36
a fost utilizată atingere nouă tehnologic înaltă.” [ 102, p. 142]. Pînă în ultimul timp un rol
hotărîtor în avantaje competitive au jucat două factorii-calitatea producţiei şi eficacitatea
producerii. Din punct de vedere a perspectivelor de dezvoltare a relaţiilor externe trebuie de
atenţionat la aceea că este nevoie de a lua în consideraţie al treilea factor-liderism tehnologic.
Dezvoltarea ramurilor înalt ştiinţifice, tehnologice şi creşterea crescîndă a shimbului internaţional
cu producţie au dus la formarea teoriilor direcţiei neotehnologice. Comerţul cu produse este
determinată de diferenţele tehnologice dintre ţări. „Distribuirea rapidă şi împerfecţionarea
crescîndă a tehnologiilor informaţionale au dus la schimbările principale considerabile în
funcţionarea societăţilor ce le folosesc şi intercorelarea cu alte mai puţin dezvoltate.” [70, p. 114].
În conformitate cu teoria ruperii tehnologice, elaborarea tehnologiei noi acordă monopolia
temporară în producere şi exportul produsului bazat pe ea. Entreprenor în ţara-novatoare pe
parcurs unui timp anumit primeşte un beneficiu suplimentar. Luînd în consideraţie aceasta este
nevoie de a considera că pentru dezvoltarea producerii şi creşterea productivităţii o semnificaţie
importantă are componenţa inovaţională a avantajelor competitive. Activitatea inovaţională se
înţelege ca integritatea acţiunilor ştiinţifice, tehnologice, organizaţionale, financiare şi comerciale
care au sau trebuie să aibă în calitate rezultatului său implementarea noilor procese sau produselor
împerfecţionate. Exploatarea avantajelor concurenţiale se efectuează în cazul creării produselor
noi şi tehnologiilor producerii lor, dar nu prelungirii ciclului de viaţă a produselor şi tehnologiilor
existente. Ţara care prima a creat tehnologia inovaţională şi care a început de a produce pe baza
aceasta produse, devine exportator acestor produse şi tehnologiei care include în ea, chiar dacă
aceasta nu are avantaj relativ faţă de partener la alţi parametri. În rezultatul apariţiei noutăţilor
tehnice se formează „ruperea tehnologică” dintre ţări care posedă sau nu posedă acestea noutăţi.
Partenerii de comerţ benefeciează de la introducerea de la implementarea nouă într-o ţară unei
tehnologiei performante. Mai mult decît atît la răspîndirea consecutivă a tehnologiei noi în afara
limetelor ţării-novatoare ţara mai puţin dezvoltată continuă să benefecieze, dar ceea mai
dezvoltată îşi pierde avantajele sale. Acest concept reprezintă ciclul producerii mondiale a
produsului ce descrie interdependenţa dinamică a comerţului mondial şi investirea străină.
Importanţa conceptului ciclului de viaţă a produsului regional constă în combinarea elementelor
economiei mondiale, comerţ dintre ţări şi cauze de transfer a ramurilor întregi cu concept de
marketing a ciclului de viaţă a produsului. Ciclul de viaţă include stadiile ce scimbă modalitatea
promovării produsului. Fiecare dintre acestea corespunde etapei definite a schimbului

37
 internaţional, analiza cărora a este compusă în tabelul următor: Tabel 5
Concept ciclului de viaţă al produslui în comerţul internaţional

Element Implementarea Creşterea Maturitatea Declin

Scopurile de De a introduce De a concura De a menţine De a efectua transfer

marketing produs pe piaţă poziţia pe piaţă poziţiile obţinute la produs nou

Informaţia Despre Despre valoarea Despre valoarea Despre direcţiile

consumatori care medie pieţilor completă a pieţei înnoirii produsului de
sînt de acord de a naţionale şi piaţă
primi produs străine

Produs De probă Principal Perfecţionat Diferenţiat

Consumatorii Novatorii Piaţa naţională Piaţa mondială Conservatorii

Scopurile Informarea Promovarea Suportul Ieşirea produsului de

promovării despre produs conştienţei a preferinţelor pe piaţă
nou produsului

Numărul Mică Crescîndă în Mică În descreştere

concurenţilor creştere descrescătoare

Preţ Înalt Înalt în Descrescătoare Scăzută, minimală

stabilizare

Nivelul Nu-i mare În creştere, se De la stabilă în Scade pînă la

vînzărilor stabilizează descreştere minimală

Profit Scăzut În creştere Se stabilizează În descreştere

Exportul ţării Nu-i considerabil În creştere În descreştere Negativ, tranfer în

introducerii noi imporator

Sursa: Autorul

38
 Produs nou se elaborează cînd este cererea la el şi piaţa corespunzătoare. Dacă produs este
creat, producerea lor poate fi efectuată oriunde în lume. În practică, producere se efectuează în
ţara implementării noi. Acestea sînt ţările industrial dezvoltate pentru că pentru producerea
acestui produs este nevoie de echipament performant, forţa de muncă de o calificare
coresunzătoare, venituri înalte, ce dau posibilitatea de a risca cu mijloace la investigaţii, rezultatul
căroara este imprecis. Mulţi dintre produse introduse pe piaţă nu corespund scopurilor puse la
acestea. Cauzele insuccesului economic sînt diferite: determinarea imprecisă a volumului de
cerere, defectele produsului, reclama insuficientă, preţ înalt, reacţiile de răspuns ale concurenţilor,
alegerea imerfectă a timpului pentru ieşirea pe piaţă, inclusiv şi cel străin. Companiile
inovaţionale pot să se beneficieze de monopolia pe pieţele naţionale ce dau posibilitatea de a
acoperi partea cheltuielilor la investire în investigaţiile ştiinţifice şi marketing. În perioada
implementării majoritatea vînzărilor se efectuează pe piaţa internă şi o parte din aceasta se vinde
peste hotare. În multă parte de la stadia ciclului de viaţă depende preţul acesteia. La multe
produse şi servicii în perioada stabilirii acestora se utilizează preţ maximal, dar elastic. La
dezvoltarea ciclului de viaţă produsului nou preţurile consecutiv se diminuează, stabilindu-se
ulterior, dipă ce se aplică preţul minimal. Corespunzător şi profit care este pus în preţ, se schimbă
la stadiile la stadiile ciclului de viaţă al produsului de piaţă.

Particularităţile comerţului internaţional cu produse în aspect internaţional au fost

prezentate de S. Linder investigaţiile căruia au manifestat concept că comerţ dintre ţările
dezvoltate este deseaori cauzată nu de avantaje comparative, dar de alte cauze. Din cauza că
optimum calităţii şi preţului a mărfurilor achiziţionate depinde de la volumul mijloacelor de plată
a importatorului, mărfurile de consum a calităţii performante se introduc preponderente în ţările
cu veniturile mai înalte pe cap de locuitor, mărfurile de o calitate mijlocie - în ţările cu veniturile
mijlocii. Deaceea ţările cu nivelurile de venituri similare sînt predispuşi de a avea aceeaşi
structura de cerere la mărfurile, la asortiment şi calitate. Concept de cerere intercorelată parţial
explică din ce cauză schimb dintre produse a calităţii înalte inclusiv de mărfurile tehnologic înalte
intensiv are loc dintre ţările dezvoltate. O parte din acest comerţ compun nu produse de consum
propriu, dar produse investiţionale şi semiproduse. Din această cauză aici are loc nu în viniturile
înalte ale populaţiei, dar în nivelul înalt al condiţiilor de producere, cultura de desfacere care
presupun structura cererii de import la echipament şi alte produse investiţionale. Mai mult decît

39
atît ţările cu caracteristicile tehnico-economice sînt predispuse la schimb dintre ei cu variante
diferite de articole de un tip.

Structurile cererii lor şi de consum sînt apropiate, dar nu coincid absolut din cauza că
inovaţia în producere a unui sau altui produs apare de la început într-o ţară definită. Deaceea că în
ţările tehnologic dezvoltate inovaţiile au loc dacă nu simultan, dar constant, acestea au
întotdeauna posibilitatea de a efectua schimb cu noutăţi, nu vorbind despre schimb dintre
semifabricate în procesul cooperării de producere. Din această cauză dintre acestea intensiv se
dezvoltă comerţ între ramure. Una din cauzele acestea este fenomenul cererii intercorelate: cu cît
mai mult coincid structurile cererii în ţările exportator, importator, cu atît mai înalt este nivelul
comerţului lor. Prin acestea nu numai diferenţele, dar şi destincţiile şi părţile similare dintre ţări
pot fi cauza relaţiilor internaţionale.

Cînd investigaţiile ştiinţifice deja nu sînt un factor decesiv al avantajului comparativităţii,

producerea se va plasa în ţările care dispun de avantaj comporativ la alte elemente de cheltuieli.
Concept de supliment a acoperit descoperirele şi împerfecţionări tehnice îndreptate nu numai la
satisfacerea gusturilor consumatorilor celor mai asiguraţi, dar şi la diminuarea consumului în
resurse şi materia primă. Suplimente au dezvăluit tendinţe reale ale dezvoltării relaţiilor
economice externe. Concept de dezvoltare al ciclului de viaţă corespunde istoriei dezvoltării a
multor ramure.

Sînt multe tipuri de produse referitor la care deosebim următoarele:

- mărfurile cu ciclul de viaţă scurt, care fac imposibilă diminuarea cheltuielilor prin
intermediul transferului producerii dintr-o ţară în altă;

- mărfurile de lux, costul cărora este de semnificaţie mică pentru consumatorii: de

exemplu producerea mărfurilor de preţ înalt;

- mărfurile cu cheltuielile înalte de transport, exportul cărora nu este justificat din punct de
vedere economic independent de la etapa ciclului de viaţă a lor;

- independent de la tipul produselor din partea companiilor transnaţionale se reflectă

tendinţa de implementare a noilor produse pe teritoriul naţional şi peste hotare simultan.

40
 În practica internaţională este distribuită implementarea consecutivă a noilor tehnologii
din cauza transferului de la exploatare avantajelor de resurse la utilizarea avantajelor tehnologice
în ţara sa şi peste hotare, aşa şi simultană.

Consecutivitatea procesului dă posibilitate de a păstra mai mult liderismul comparativ.

Implementarea simultană a noii tehnologii în interiorul ţării şi peste hotare este mai acceptabilă
pentru mărfurile cu ciclul de viaţă scurt în scopurile extragerii rapide a efectului comercial.

Tehnologia nouă trece prin diferite stadii ale dezvoltării sale. Trecînd calea
împerfecţionărilor posibile, tehnologia îşi exploatează potenţialul de dezvoltare a ei, consecutiv
diminuînd rolul tehnologiilor concurenţiale ce apar. Caracterul sistematic de reînnoire a
tehnologiilor se explică prin aceea că orice invenţie mare nu poate fi implementată în producere
fără multe reînnoiri a multor elemente ale infrastructurii existente şi fără mijloace de ordin
instituţional şi social.

Liderismul tehnologic dă posibilitatea avantajelor incontestabile legate cu relativ înalte

cheltuieli a părţii valorii adăugate care au loc la etapele prime ale ciclului de viaţă tehnologiei noi
şi a produsului nou. Din acestea reiesă că cauza creşterii economice este nu aplicarea la tehnologii
noi, dar liderismul tehnologic în unele direcţii importante.

Conform investigaţiilor lui E. G. Cocetov un element al sitemei mondiale economice

devine un ciclu de reproducere internaţional sau un complex de reproducere transnaţional-
procesul lărgirii reproducerii de produse, elementele cărora devin subiecte naţionale. Pe parcursul
ciclului internaţional de reproducere ţara lider în sfera tehnică consecutiv îşi transferă capacităţile
de producere altor ţări. Acestea la creşterea potenţialului tehnologic şi de creştere nivelului de
salarizare îşi transferă capacităţile de producere în ţările care sînt în dezvoltarea tehnico-
economică după ei.

Concepte moderne economice justificat îşi acordă atenţia experienţei, calificării, care se
achiziţionează la practică. Noutăţile tehnologice care compun baza bogaţiei naţionale a ţărilor
dezvoltate care compun baza valorii naţionale a ţărilor dezvoltate, definite ca postindustriale,
astăzi nu pot fi efectiv create, iar în unele cazuri-chiar utilizate în condiţiile mai puţin industriale.
Neuitînd la aceasta cerinţa în acestea este mare, fiindcă pe baza aceasta este posibilă dezvoltarea
nouă consecutivă.

41
 Model liniar pe care se bazează concept de creştere emitent nu ia în consideraţie direcţia
reală a procesului global în partea divergenţei societăţii mondiale la nivelul social-economic de
dezvoltare a ţărilor. În condiţiile moderne poate fi de succes modernizarea fiind că este nevoie de
a fi performant în acestea.

Concepte neotehnologice reflectă starea reală a divizării internaţionale a muncii. Pentru

aceea că de a defini rolul ţărilor şi regiuni în condiţiile moderne economiei mondiale este nevoie
de a înţelege cum se creează şi se efectuează competitivitatea lor.

Condiţiile noi schimbă direcţia lor: de la utilizarea avantajelor comporative statice la

crearea şi aplicarea avantajelor concurente. Prin acestea se evaluează direcţiile majorării
competitivităţii economiei, majorarea avantajelor tehnologice, avantajelor inovaţionale. Luînd în
consideraţie acestea concepte neotehnologice se aplică strategia corespunzătoare de management
internaţional.

În Republica Moldova pot fi înfiinţate întreprinderi cu investiţii străine sub formă de

întreprinderi mixte şi întreprinderi aparţinînd integral investitorilor străini.

Întreprindere mixtă este întreprinderea înfiinţată în conformitate cu legislaţia Republicii

Moldova al carei capital social este compus din investiţii străine, precum şi investiţii ale
persoanelor fizice şi juridice din Moldova şi ale apatrizilor cu domiciliul în Republica Moldova.
Nu pot fi fondatori ai întreprinderilor mixte:
1.persoanele cu capacitatea de exerciţiu limitată de lege sau de instanţa judecătorească;
2.persoanele cărora prin instanţa judecătorească le este interzisă practicarea genului respectiv de
activitate (pînă la expirarea termenului stabilit), precum şi persoanele cu infracţiuni cupide;
militarii, precum şi funcţionarii public a căror activitate de antreprenoriat este limitată de actele
normative ale Republicii Moldova.
Întreprindere străină este considerată întreprinderea înfiinţată conform legislaţiei
Republicii Moldova al cărei capital social este compus numai din investiţii străine.
Întreprinderile cu investiţii străine pot fi înfiinţate în Republica Moldova sub orice formă
organizatorico-juridică care nu contravine legislaţiei ei, prin: organizarea unor noi întreprinderi;
reorganizarea (reînregistrarea) unor întreprinderi înfiinţate anterior.
Întreprinderea înfiinţată anterior fără investiţii străine şi procurată integral de investitorul
străin pe valută liber convertibilă şi pe altă valută străină achiziţionată de băncile Republicii

42
Moldova este considerată întreprindere străină după reorganizarea (reînregistrarea) ei. În cazul în
care investitorul străin procură pe valută liber convertibilă şi pe altă valută străină achiziţionată de
băncile Republicii Moldova cote de participaţie (părţi sociale, acţiuni) aparţinînd întreprinderii
înfiinţate anterior fără investiţii străine, întreprinderea respectivă este considerată întreprindere
mixtă după reorganizarea (reînregistrarea) ei. Întreprinderile cu investiţii străine au dreptul să
înfiinţeze asociaţii şi organizaţii internaţionale, precum şi să facă parte din asociaţiile şi
organizaţiile internaţionale deja înfiinţate.
Întreprinderile cu investiţii străine au dreptul să înfiinţeze, dacă aceasta este prevăzut în
documentele lor de constituire, întreprinderile afiliate, filiale şi reprezintanţe comerciale-
economice atît în Republica Moldova, cît şi peste hotarele ei.
Întreprinderile nerezidente, asociaţiile acestora şi organizaţiile internaţionale au dreptul să
înfiinţeze în republică filiale şi reprezentanţe comerciale-economice.

43
CAPITOLUL II. MECANISMUL ATRAGERII INVESTIŢIILOR
INTERNAŢIONALE ÎN ECONOMIA REPUBLICII MOLDOVA.

2.1.Cadrul legislativ şi reglamentarea condiţiilor atragerii investiţiilor

internaţionale.

Activitatea de investiţii este reglamentată de Legea Republicii Moldova privind

investitiile straine Nr.998-XII din 01.04.92, Legea nr.92-XIII din 11.05.94, Legea N 768-XV din
27.12.2001, Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat si intreprinderi, Nr.845-XII
din 03.01.92 Legea Republicii Moldova, privind Banca pentru Dezvoltare si Investitii a
Moldovei, Nr.1555-XIII din 25.02.98, Legea Republicii Moldova cu privire la fondurile de
investitii, Nr.1204-XIII din 05.06.97.
Legea Republicii Moldova privind investiţiile straine are ca scop atragerea şi
protejarea investiţiilor străine şi stabileste bazele si formele juridice, organizatorice si
economice ale activitatii investitorilor străini şi a întreprinderilor cu investiţii străine în
Republica Moldova.
Prezenta Lege are ca scop atragerea şi protejarea investiţiilor străine şi stabileşte bazele şi
formele juridice, organizatorice şi economice ale activităţii investitorilor străini şi a
întreprinderilor cu investiţii străine în Republica Moldova.
Activitatea investitorilor străini şi a întreprinderilor cu investiţii străine se reglementează
prin:
- actele legislative ale Republicii Moldova cu derogările stabilite de prezenta Lege;
- acordurile (convenţiile) interstatale şi internaţionale parte la care este Republica
Moldova.
În cazul în care prevederile acordurilor (convenţiilor) interstatale şi internaţionale, parte la
care este Republica Moldova, diferă de cele prevăzute de prezenta Lege, se aplică dispoziţiile
acordurilor (convenţiilor) respective. Dispoziţiile prezentei legi nu pot fi modificate sau
completate decît printr-o altă lege adoptată de Parlament. Actele legislative care contravin

44
prezentei Legi în partea referitoare la investiţiile străine nu sînt aplicabile. Aplicarea de măsuri
discriminatorii care împiedică efectuarea investiţiilor străine, utilizarea şi lichidarea obiectelor
acestora, precum şi transferarea peste hotare a valorilor depuse şi a valorilor ce constituie
rezultatul activităţii de investire (veniturile, producţia, lucrările, serviciile) se interzice.
Condiţiile de efectuare a investiţiilor:
1. Investiţiile străine pot fi efectuate in toate ramurile economiei Republicii Moldova, dacă nu se
încălcă:
- interesele securităţii statului;
- prevederile legislaţiei antimonopol;
normele de protecţie a mediului înconjurător, a sănătăţii populaţiei ordinii publice şi normele
moralei.
2. Genurile de activitate limitate sau interzise în republica pentru investitorii străini şi
întreprinderile cu investiţii străini, precum şi zonele în care activitatea acestora este limitată sau
interzisă, se stabilesc de legislaţia Republicii Moldova
Investiţiile străine în Republica Moldova se efectuează prin:
a) înfiinţarea de întreprinderi, filiale şi asociaţii ale acestora, fondate în comun cu persoane fizice
şi persoane juridice din Republica Moldova;
b) înfiinţarea de întreprinderi, filiale şi asociaţii ale acestora, aparţinînd pe deplin investitorilor
străini;
c) înfiinţarea unor filiale de către întreprinderi nerezidente, de către asociaţiile acestora şi
organizaţiile internaţionale;
d) procurarea întreprinderilor în stadiu de construcţie şi a celor care funcţionează, a părţilor
sociale (cotelor de participaţie) în asemenea întreprinderi,a acţiunilor şi a altor hîrtii de valoare;
e) vărsarea unor depuneri bancare cu destinaţie specială;
f) procurarea unor clădiri şi amenajări, precum şi a altor bunuri care, conform legislaţiei
Republicii Moldova, pot aparţine investitorilor străini cu drept de proprietate;
g) dobîndirea drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale, inclusiv a drepturilor de arendă,
concesiuni şi asupra obiectelor proprietăţii intelectuale (industriale), precum şi dobîndirea, în
conformitate cu legislaţia, a dreptului de proprietate asupra terenurilor destinate construcţiilor în
municipii, oraşe şi sate şi terenurilor pentru deservirea lor;
h) plasarea investiţiilor în baza contractelor de activitatea comună şi prin intermediul altor forme
de investire, permise de legislaţia Republicii Moldova.
45
 Atragerea investiţiilor străine, acordarea da sprijin investitorilor străini şi întreprinderilor
cu investiţii străine se asigură de Guvernul Republicii Moldova şi de organele autorizate de
acesta.
Filialele înfiinţate în republică de întreprinderile cu investiţii străine sînt persoane juridice.
Filialele întreprinderilor nerezidente, asociaţiile acestora şi organizaţiile internaţionale înfiinţate
capătă statut de întreprindere aparţinînd integral investitorilor străini la data înregistrării lor în
Republica Moldova.
Documentele de constituire:
1.Documentele de constituire ale întreprinderilor cu investiţii străine trebuie să conţină atît datele,
stabilite de legislaţia Republicii Moldova privind forma organizatorico-juridică a întreprinderilor
autohtone, cît şi datele privind cetăţenia şi sediul investitorilor străini.
2. Toate depunerile în capitalul social al întreprinderii cu investiţii străine se evaluează conform
înţelegerii dintre fondatorii acesteia pe baza preţurilor de piaţa mondială. Estimarea definitivă a
depunerilor respective se face la momentul încheierii contractului constitutiv al întreprinderii în
valuta Republicii Moldova.
3. Cota valutei liber convertibile va constitui cel puţin zece la sută din investiţiile străine în
capitalul social al întreprinderii înfiinţate, dacă documentele de constituire prevăd import de
producţie (lucrări, servicii) în republică.
4. Aportul nemonetar la capitalul social trebuie să corespundă genurilor de activitate ale
întreprinderii cu investiţii străine, prevăzute în statut.
5. În contractul de societate al întreprinderii mixte nu se admite includerea clăuzei de a transmite
obligatoriu modernizările tehnologice efectuate de aceasta şi depuse în capitalul social către
posesorul tehnologiei iniţiale, precum şi alte restricţii similare la drepturile nepatrimoniale ale
întreprinderii mixte care vin în contradicţie cu dreptul internaţional privind proprietatea
intelectuală (industrială).
6. Nu se admite o disproporţie considerabilă între cotele redevenţelor, altor plăţi analoge, aplicate
la evaluarea în bani a contractelor de licenţă şi transferate în capitalul social al întreprinderii cu
investiţii străine, şi valorilor tehnologiilor introduse în Republica Moldova, precum şi a valorilor,
realizate prin aplicarea acestor tehnologii.
7. Fondatorul sau fondatorii menţionează în documentele de constituire termenele depunerii
aportului lor financiar şi material, precum şi nematerial, în capitalul social.

46
 Expertiza ecologică şi sanitar-epidemiologică a tehnologiilor a întreprinderilor cu investiţii
străine: Fondatorii întreprinderii cu investiţii străine sînt obligaţi să primească de la organul de
stat pentru protecţia mediului înconjurător şi de la serviciul sanitar-epidemiologic avizele de
expertiză privind securitatea tehnologiei subdiviziunii de producţie ce se înfiinţează.
Înfiinţarea întreprinderii al cărei fond monetar de investiţii străine din capitalul social
depăşeşte 5 milioane dolari ai S.U.A. necesită autorizaţia organului administraţiei de stat
responsabil cu reglementarea antimonopol.
Înfiinţarea întreprinderii cu investiţii străine într-un domeniu cu acces limitat pentru
investitorii străini se efectuează cu autorizaţia organului administraţiei de stat respectiv.
Fondatorul anexează la cererea de autorizare a înfiinţării întreprinderii cu investiţii străine
documentele necesare pentru înregistrarea acesteia. Autorizaţia pentru înfiinţarea întreprinderii
cu investiţii străine sau respingerea motivată privind înfiinţarea acesteia se eliberează fondatorului
de către organul administraţiei de stat respectiv în scris, în termen de 30 de zile de la data
depunerii documentelor omologate corespunzător.
Pentru înregistrarea întreprinderilor cu investiţii străine şi filialelor lor (cu excepţia
băncilor, sucursalelor şi filialelor acestora) se prezintă documentele prevăzute pentru înregistrarea
întreprinderilor autohtone.
Înregistrarea întreprinderilor cu investiţii străine (cu excepţia băncilor, sucursalelor şi
filialelor acestora), a filialelor, a reprezentanţelor comercial-economice şi a asociaţiilor acestora
se efectuează de către organul de stat împuternicit de către Guvern.
Înregistrarea băncilor cu investiţii străine, a sucursalelor şi filialelor acestora se efectuează
de către Banca Naţională a Republicii Moldova.
Modul şi termenele de înregistrare sînt similare celor prevăzute pentru înregistrarea
întreprinderilor autohtone.
Întreprinderea cu investiţii străine va practica numai genurile de activitate stabilite în
documentele ei de constituire. Începutul activităţii de investire sau a activităţii curente de
antreprenoriat se consideră data sosirii pe contul întreprinderii cu investiţii străine a primului
document de plată în legătură cu această activitate.
Întreprinderea cu investiţii străine poate să practice anumite genuri de activitate numai
după obţinerea licenţelor de stat.

47
 Activitatea (de investire şi construcţie sau curentă) a întreprinderii cu investiţii străine va
începe cel mai tîrziu după şase luni de la data înregistrării. În caz de încălcare a termenului
respectiv, organul care a înregistrat această întreprindere o declară nefondată.
Dacă după expirarea termenului indicat în documentele de constituire pentru completarea
capitalului social al întreprinderii cu investiţii străine lipsesc documentele care confirmă
depunerea de către fiecare fondator în capitalul social 100 procente din cota stabilită, organul care
a înregistrat această întreprindere o declară nefondată.
În cazul în care întreprinderea cu investiţii străine este declarată nefondată, întreprinderea
dată îşi încetează activitatea la decizia fondatorilor ei sau a instanţiei judecătoreşti competente.
Durata activităţii întreprinderilor cu investiţii străine, cu excepţia cotelor de concesiune, nu este
limitată, dacă documentele de constituire nu prevăd altfel.
În cadrul întreprinderii cu investiţii străine se formează organe administrative în
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu documentele de constituire a întreprinderii.
Posturile de conducere în organele administrative ale întreprinderii cu investiţii străine pot
fi deţinute de cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini, precum şi de apatrizi. Persoanele
cărora în ţara unde le este cetăţenia (domiciliu) li s-a interzis, prin decizia instanţei judecătoreşti,
să practice anumite genuri de activitate şi cei care au antecedente penale nestinse pentru
infracţiuni cupide nu pot ocupa posturi de conducere în organele administrative ale întreprinderii
cu investiţii străine.
Cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii pot practica orice specialităţi la
întreprinderile cu investiţii străine.
Cetăţenii străini beneficiază de dreptul la vize de intrare şi de reşedinţă potrivit
necesităţilor activităţii lor în cadrul întreprinderii cu investiţii străine, dacă acest lucru nu
contravine intereselor asigurării securităţii naţionale şi ordinii publice a Republicii Moldova.
Relaţiile de muncă în cadrul întreprinderii cu investiţii străine se reglementează de contractul
colectiv, încheiat de administraţia acestei întreprinderi cu lucrătorii ei, şi de contractele
(acordurile) de muncă încheiate cu fiecare dintre aceşti lucrători.
Asigurarea socială şi asistenţa socială a lucrătorilor întreprinderii cu investiţii străine se
efectuează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
Întreprinderea poate să vizeze cote în fondul de asigurare socială doar pentru acei salariaţi
străini, care şi-au manifestat dorinţa de a beneficia de asistenţă medicală şi socială gratuite în
Republica Moldova. Această dispoziţie este aplicabilă şi în cazul achitării cotelor în fondul de
48
pensii, conform legislaţiei Republicii Moldova. Decontările pentru asigurarea socială şi asistenţa
socială a lucrătorilor din întreprinderile cu investiţii străine se fac în cote unice în valuta
Republicii Moldova şi în valută străină proporţional cu salariul, calculat şi plătit în valuta
respectivă.
Întreprinderea cu investiţii străine transferă plăţile destinate asigurării cu pensii a
lucrătorilor unde aceştia îşi au cetăţenia (domiciliul) în valuta acestor ţări sau într-o altă valută
străină.
Realizarea şi ocrotirea drepturilor investitorilor străini asupra proprietăţii intelectuale
(industriale), puse de aceştia la dispoziţie în calitate de investiţii străine, se asigură de legislaţia
Republicii Moldova documentele de constituire şi contractele economice încheiate cu terţii.
Întreprinderea cu investiţii străine poate încheia cu lucrătorii săi contracte privind cedarea
drepturilor asupra obiectelor proprietăţii intelectuale (industriale), pe care aceştia le vor crea în
urma executării sarcinilor de producţie. Aceste contracte vor determina şi obligaţiile întreprinderii
în asigurarea condiţiilor corespunzătoare pentru lucrătorii care creează obiectele proprietăţii
respective.
Dacă contractul de cedare a drepturilor asupra obiectului proprietăţii intelectuale
(industriale) care se creează nu a fost încheiat, întreprinderea cu investiţii străine este în drept să
folosească invenţia, modelul industrial, marca comercială sau marca de deservire create de
lucrătorul său numai în baza unui acord, cu lucrătorul posesor al brevetului.
Întreprinderea cu investiţii străine brevetează în mod independent în străinătate invenţiile,
modelele industriale, mărcile comerciale şi mărcile de deservire, create în Republica Moldova,
care îi aparţin.
Întreprinderea cu investiţii străine este în drept să stabilească, pe baze contractuale, preţuri
la produsele (lucrările, serviciile) proprii, să determine formele de plată pentru ele, s-o livreze pe
această piaţă internă organizată a republicii, precum şi să procure pe această piaţă produse
(lucrării, servicii) pentru activitatea sa de antreprenoriat, dacă legislaţia Republicii Moldova şi
contractele economice ale întreprinderii respective nu stabilesc altfel.
Pentru a folosi mijloacele de plată în valuta Republicii Moldova şi în valută liber
convertibilă, întreprinderea cu investiţii străine deschide conturi la băncile-rezidente din
Republica Moldova, în conformitate cu legislaţia valutară a Republicii Moldova.
La evaluarea investiţiilor străine şi estimarea activităţii întreprinderii cu investiţii străine,
valuta străină se recalculează în valuta Republicii Moldova conform cursului stabilit de Bancă
49
Naţională a Moldovei pentru operaţiile economice externe care este în vigoare la data efectuării
operaţiunii respective.
Întreprinderea cu investiţii străine care aduce în republică pentru necesităţi proprii,
producţie (lucrări, servicii) la preţuri cu mult mai mari decît cele mondiale şi care duce producţie
din republică la preţuri mult mai reduse, inclusiv la preţuri de transfer, este sancţionată în
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
Controlul asupra activităţii întreprinderilor cu investiţii străine:
1. Organele fiscale şi alte organe ale administraţiei de stat exercită controlul asupra activităţii
întreprinderilor cu investiţii străine în limitele atribuţiilor lor şi în modul stabilit de legislaţia
Republicii Moldova.
Întreprinderile cu investiţii străine sînt obligate să prezinte organelor administrative respective
dări de seamă şi alte documente privind activitatea lor.
Pentru efectuarea controlului fiscal al acestor întreprinderi pot fi atrase organizaţii audit
republicane şi străine împuternicite în acest scop.
2. Dacă în urma controlului se stabileşte că informaţia prezentată organelor administraţiei de stat
de întreprinderea cu investiţii străine nu corespunde stării reale de lucruri, întreprinderea în cauză
este obligată, pe lîngă executarea altor măsuri prevăzute de legislaţia Republicii Moldova să
compenseze în modul stabilit toate cheltuielile suportate de organele administrative în legătură cu
efectuarea controlului dat.
3. Organele fiscale şi alte organe ale administraţiei de stat sînt obligate să păstreze secretul
comercial al întreprinderii cu investiţii străine. În cazul încălcării acestei prevederi, organele
respective vor compensa întreprinderii pierderile pricinuite, inclusiv profitul ratat.
În cazul în care organul administrativ nu dispune de mijloace necesare, compensarea pierderilor
se efectuează din contul bugetului de stat.
Lichidarea întreprinderii cu investiţii străine:
1. Lichidarea întreprinderii cu investiţii străine se face în conformitate cu legislaţia Republicii
Moldova. Balanţa de lichidare va fi confirmată de o organizaţie audit din Moldova. Organizaţia
audit va fi desemnată de către proprietarii întreprinderii sau de organul competent care a luat
decizia privind lichidarea acestei întreprinderi.
2. Impozitarea întreprinderii cu investiţii străine, în cazul lichidării, se efectuează conform
legislaţiei fiscale a Republicii Moldova. În caz de transferare peste hotare a venitului obţinut sub
formă de valori materiale, acesta nu va fi supus taxelor şi impozitelor, cu excepţia impozitului pe
50
venit a cărui achitare se reglementează conform prevederilor Codului fiscal şi ale Legii cu privire
la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului
fiscal.
Activitatea întreprinderii cu investiţii străine nu poate fi întreruptă forţat decît prin decizia
Guvernului Republicii Moldova, sau a instanţei judecătoreşti competente şi numai în cazul in care
activitatea acesteia încalcă flagrant prevederile legislaţiei Republicii Moldova şi stipulaţiile
documentelor de constituire a întreprinderii.
Dacă din iniţiativa organului administraţiei de stat, în scopul verificării, a fost suspendată
activitatea întreprinderii cu investiţii străine şi nu au fost descoperite încălcări ale prevederilor
legislaţiei Republicii Moldova şi ale stipulaţiilor documentelor de constituire a întreprinderii,
organul respectiv va recupera pierderile suportate de întreprindere, inclusiv profitul ratat.
În cazul in care organul administrativ respectiv nu dispune de mijloacele necesare, compensaţia
pierderilor se va recupera de la bugetul de stat.
Valorile materiale ale investitorului străin care se disponibilizează în legătură cu lichidarea
întreprinderii sau retragerea investitorului străin pot fi duse peste hotare fără licenţa.
Investitorilor străini şi întreprinderilor cu investiţii străine, după achitarea impozitelor,
taxelor şi altor plăţi, li se garantează dreptul de utilizare în Republica Moldova a mijloacelor
obţinute în valuta ei pentru:
- activitatea curentă;
- reinvestire, inclusiv procurarea de întreprinderi, părţi sociale (cote de participaţie),
acţiuni şi alte hîrtii de valoare;
- achiziţionarea de valută străină pe piaţa internă organizată.
Investitorilor străini după achitarea impozitelor, taxelor şi altor plăţi, li se garantează
dreptul de a transfera peste hotare mijloacele băneşti în valută străină, obţinute în urma investirii,
inclusiv:
1.veniturile sub forma de dividende (părţi ale impozitului), dobînzi, plăţi pentru asistenţa şi
serviciile tehnice, remuneraţia de licenţa, comision şi alte încasări (plăţi) similare;
2.sumele plătite investitorilor în baza revendicărilor pecuniare, precum şi în baza altor revendicări
cu valoare economică;
3.sumele obţinute de investitori în legătură cu lichidarea întreprinderii, vînzarea, naţionalizarea
sau rechiziţionarea investiţiilor ei şi a obiectelor investirii.

51
 Acestor transferuri nu se aplică alte impozite sau taxe şi ele se pot face, în decursul a şase
luni, fără vreo autorizaţie specială.
Investitorii străini au dreptul să scoată peste hotare mijloacele lor băneşti sau o parte a
acestora sub formă de produse achiziţionate pe piaţa internă organizată, fără a plăti impozite sau
taxe şi fără vreo autorizaţie specială, dacă aceasta nu contravine legislaţiei.
În cazul retragerii unui investitor străin dintr-o întreprindere mixtă sau în cazul lichidării
întreprinderii cu investiţii străine, statul garantează transferul în valută străină, în termen de trei
luni, al venitului obţinut în valuta Republicii Moldova din vînzarea cotei-părţi deţinute de
respectivul investitor.
Pentru întreprinderile cu investiţii străine care produc mărfuri de interes deosebit ce
înlocuiesc producţia de import, Guvernul Republicii Moldova este în drept să efectueze, din
contul fondului valutar, transferarea profitului acestor întreprinderi în valuta Republicii Moldova,
în valută străină, conform cursului stabilit de Banca Naţională a Moldovei.
Lucrătorilor străini, după ce aceştia plătesc impozitul pe venit, li se garantează transferarea
peste hotare a salariului rămas necheltuit şi a altor venituri în valută străină obţinute în urma
activităţii de muncă.
În cazul adoptării unor noi acte legislative care vor schimba condiţiile de activitate a
întreprinderii cu investiţii străine înfiinţate pînă la adoptarea unor asemenea acte, întreprinderea
respectivă, în termen de zece ani de la data intrării în vigoare a noilor acte legislative, are dreptul
să se conducă de legislaţia Republicii Moldova în vigoare la data înfiinţării întreprinderii.
Acestea prevederi nu se extind asupra legislaţiei vamale, fiscale, antimonopol, financiare,
monetare de credite, valutare, precum şi asupra legislaţiei care reglementează asigurarea
securităţii statului protecţia mediului înconjurător, ordinii publice, moralităţii şi sănătăţii
populaţiei.
Investitorii străini şi întreprinderile cu investiţii străine care beneficiau de facilităţii
vamale, fiscale şi de altă natură în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova anterior în
vigoare au dreptul să se folosească de aceste facilităţi şi după intrarea în vigoare a noii legislaţii.
Dacă după încheierea contractelor economice cu participarea întreprinderilor mixte şi a
întreprinderilor aparţinînd integral investitorilor străini vor fi emise legi care vor înrăutăţi situaţia
economică a părţilor semnatare ale acestor contracte, ultimele îşi păstrează puterea de lege pentru
întreaga lor perioadă de acţiune, dacă modificarea condiţiilor contractuale nu este prevăzută în
acordul părţilor.
52
 Organele administraţiei de stat şi organele autoadministrării locale în limitele competenţei
lor, pot să acorde investitorilor străini şi întreprinderilor cu investiţii străine garanţii suplimentare,
inclusiv prin intermediul gajului de bunuri aflate la dispoziţia organelor respective, prin gajul de
bunuri în băncile străine şi internaţionale.
Litigiile investitorilor străini cu organele de stat, vizînd aplicarea prezentei Legi şi a
prevederilor altor acte legislative ale Republicii Moldova, vor fi soluţionate de către de către
judecătoria economică. Părţile, aflate în litigiu, pot conveni să supună litigiul lor unei judecăţi
arbitrale cu sediul într-o altă ţară sau unei judecăţi arbitrale internaţionale. O atare înţelegere
poate fi încheiată înainte sau după apariţia litigiului.
Celelalte litigii între întreprinderile cu investiţii străine, pe de o parte, şi alte persoane
fizice şi juridice, instituţii de stat şi organizaţii publice, pe de altă parte, care se referă la relaţii
reglementate de dreptul civil, precum şi alte litigii, apărute între fondatorii întreprinderilor
menţionate, vor fi soluţionate de către instanţa de judecată competentă. Părţile, aflate în litigiu,
pot să convină soluţionarea litigiilor de către o judecată arbitrală cu sediul în Republica Moldova
sau într-o altă ţară. O atare înţelegere poate fi făcută înainte sau după apariţia litigiului.
Litigiile de muncă dintre administraţia întreprinderii cu investiţii străine şi lucrătorii
acesteia se examinează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, dacă pentru lucrătorii
străini nu se prevăd alte modalităţi în condiţiile contractelor (acordurilor) de muncă individuale.

53
2.2.Cercetarea şi analiza conceptelor moderne manageriale investiţionale.

La studierea potenţialului de investiţii internaţionale vom lua în consideraţie studierea

pieţilor în două direcţii: 1) metode studiului pieţelor 2) problema globalizării a marketingului şi
studiul psihografic a pieţelor.

Metode de studierea a pieţelor. Analiza peţelor în practica businessului internaţional se

efectuează prin intermediul tehnicii standarde şi aprecierii aditive la diferite criterii [66, p. 284].
Ilustrarea acesteia tehnici este prezentată ca exemplu următor în tabel:

Tabel 5

Aprecierea pieţelor la criteriile diferite

№ Denumirea criteriilor Cantitatea maximală a Valoarea în baluri

balurilor
A B C

1 Capacitatea pieţei 15 8 7 11

2 Imaginea firmei 10 7 6 5

3 Durata expluatării pieţei 8 6 7 8

Suma 21 20 24

Sursa: Autorul

În exemplu dat valoarea maximală (24 baluri) este redată pe piaţa B.

Analiza cu ajutorul evaluării aditive este actuală în cazul cînd cantitatea pieţilor ce se
studiează nu este mare. La cantitatea mare a pieţilor analiza aceasta este limitată fiindcă nu ia în
consideraţie variaţiile în interiorul grupelor. Mai mult decît atît este util de a efectua analiza
pieţelor din punct de vedere diferitor factori, de exemplu luate în consideraţie la formarea
strategiilor de marketing investiţional, care nu presupune aprecierea aditivă. Deaceea se poate de
presupus că pentru investigaţia pieţelor actuale sînt mijloacele care permit de a le clasifica. Pentru
54
studierea pieţelor se preconizează de a utiliza metode în care se aplică metricele absolute şi
metoda analizei de claster. Această metodă are următoarele particularităţi: este simplă şi de bună
credibilitate; permite de a clasifica obiecte cu nivelul dat de omogenitate; este baza pentru
realizarea metodei simple a analizei de discriminant.

Studierea pieţelor prin metoda analizei de claster. Pentru ilustrarea algoritmului clasificării a
pieţelor cu metoda analizei claster vom lua în consideraţie următoarele date condiţionate în tabel:

Tabel 6

Date iniţiale pentru clasificarea pieţelor

Piaţa Criteriile (valoarea în baluri) (i-indicile criteriului)

1 2 3

A 4 5 7

B 7 8 4

C 5 7 2

G 6 3 4

D 5 7 9

E 8 2 3

J 6 7 6

Z 7 4 5

Valoarea medie 6,0 5,375 5,0

Sursa: Calculele proprii

Clasificarea se realizează în algoritmul următor:

1. Se calculează coeficientul principal (Ki):

a) la fiecare din criterii se determină indicatorul variaţiei

55
 b) se studiează criteriul cu mărimea maximală a indicatorului variaţiei.

În exemplu dat acesta este criteriul 3;

c) la criteriul cu mărimea maximală a indicatorului variaţiei se determină rapotul nivelului

minimal la maximal: 2/9=0,9.

2. Se realizează aprecierea apropierii a două pieţe la un criteriu cu ajutorul coeficientelor

individuale a apropierii (Ki):

unde Xi min; Xi max- valoarea minimală şi maximală a mărimei criteriul i la două pieţe.

Vom calcula Ki pentru pieţe A şi B la criteriul 1:

3. Se calculează coeficientul integral a apropierii a două pieţe la toate criteriile prin metoda
calculării mediei artimetice din indicii individuali:

unde n-cantitatea i-x criterii.

Calculăm coeficientul integral a apropierii pentru pieţe A şi J:

Deosebim că dintre pieţe la care unul din coeficienţii individuali este mai mic decît iniţial,
coeficienţii integrali nu se calculează, dar acestea pieţe nu se integrează într-o grupă, fiindcă pieţe

56
date la criteriul relevant sînt mai mult îndepărtate decît apropiate. De exemplu, în cazul nostru
coeficientul individual la pieţe E şi J (criteriul 2) este mai mic decît 0,5.

4. Se efectuează gruparea primară a pieţelor. Coeficientele integrate calculate se introduc în

matriţa 1 din tabel:

Tabel 7

Matriţa 1 Gruparea iniţială a pieţelor.

Pieţe A B C G D E J

B 0,589

C - 0,696

G 0,613 - -

D 0,764 - - -

E - - - 0,722 -

J 0,727 0,8 - - 0,833 -

Z 0,695 0,767 - 0,802 0,614 0,658 0,754

Sursa: Calculele proprii

În cazul nostru se integrează pieţele: D şi J; G şi Z.

5. Se efectuează gruparea secundară a pieţelor. Informaţia iniţială pentru aceasta este în

tabel.

57
 Tabel 8

Gruparea primară a pieţelor

Grupa Pieţe ce intră în Criteriul 1 Criteriul 2 Criteriul 3 valoarea în

grupa valoarea în valoarea în baluri)
baluri) baluri)

I A 4 5 7

K B 7 8 4

L C 5 7 2

M G şi Z 6,5=(6+7)/2 3,5=(3+4)/2 4,5=(4+5)/2

N D şi J 5,5=(5+6)/2 7,0=(7+7)/2 7,5=(9+6)/2

O E 8 2 3

Sursa: Calculele proprii.

Compunem matriţa 2, luînd în consideraţie că grupele nu se integrează, dacă una din pieţe
a unei grupe au cu una din pieţe a altei grupe coeficientul principal iniţial.

Tabel 9

Matrixa 2 Integrarea grupării a pieţelor.

Grupe I (A) K(B) L(C) M(G şi Z) N (D şi J)

K (B) 0,589

L (C) - 0,696

M (G şi Z) 0,653 - -

N (D şi J) 0,791 - - -

O (E) - - - 0,684 -

Sursa: Calculele proprii.

58
 În gruparea a doua se integrează următoarele grupe: I şi N (pieţe A, D şi J); K şi L (pieţe B
şi C); M şi O (pieţe G, Z şi E). Prin acestea s-a format gruparea rezultatele sînt prezentate în tabel.

Tabel 10

Rezultatele grupării secundare şi definitive a pieţelor

Grupa Pieţe ce Criteriul 1 (în Criteriul 2 (în Criteriul 3 (în

intră în mediu la grupe mediu la grupe mediu la grupe de
grupa de semnificaţie) de semnificaţie)
semnificaţie)

1 A, D, J 5,0 6,333 7,333

2 B, C 6,0 7,5 3,0

3 B, C 6,0 7,5 3,0

Piaţa P 3,0 4,0 5,0

nouă

Sursa: Calculele proprii.

S-au format că în cazul nostru gruparea a doua a devinit definitivă. S-au format 3 grupe in
care au intrat pieţe omogene. În alte cazuri poate fi necesar de a efectua gruparea a treia sau a
patra şi aşa mai departe.

Analiza discriminantă se efectuează în cazul cînd este nevoie de a atribui la grupe formate
încă o piaţă. Aceasta piaţa nu poate intra în grupa unde una din pieţe la un criteriu unde are una
din pieţe coeficientul individual a apropierii cu piaţa nouă mai jos decît coeficientul principal
iniţial.

Se efectuează analiza claster dintre pieţa nouă şi grupele ce au rămas la utilizarea

mărimelor medii a criteriilor la grupe şi mărimi a criteriilor la piaţa nouă.

De exemplu vom utiliza datele din tabel: Date iniţiale pentru clasificarea pieţelor şi din
tabel: Rezultatele grupării secundare şi definitive a pieţelor. Piaţa nouă P nu poate să intre în
grupa 2 şi 3. În grupa 1 el poate intra fiindcă în acesta grupa nu este nici o piaţă la calcularea

59
coeficientelor individuale a apropierii cu care să nu fie coeficientul mai mic decît iniţial. În cazul
dat nu este necesitatea de a efectua analiza de claster, fiindcă numai în grupa 1, tabel: Rezultatele
grupării secundare şi definitive a pieţelor din 3 grupe poate intra pe piaţa P.

Analiza criterială se efectuează pentru a efectua criteriile care aproximativ în acelaşi nivel
sînt actuale pentru toate pieţe analizate. Acestea criterii se studiează în conformitatea cu
coeficienţii Ri, care se definesc în formulă:

unde, Mi, min, Mi, max-valoarea minimă şi maximă de criterii la grupa de pieţe.

Coeficientul Ri care este nu mai mic decît 0,5 indică aproximativ la aceeaşi actualitate
pentru toate pieţe a criteriului concret, apropierea actualităţii criteriului dat pentru acestea pieţe.
Pentru R1=0,6 pieţe la criteriul 1 sînt apropiate nu mai puţin decît 60%. Definim criterii
aproximativ aceeaşi actuale pentru toate pieţe. Pentru aceasta calculăm coeficienţii de criteriu
pentru fiecare din criteriile:

În exemplu dat numai primul criteriu este aproximativ egal pentru toate pieţe.

Analiza de criteriu este utilă de a efectua cu scopul definirii elementelor globale a

strategiilor de marketing la alegerea complexului de marketing.

Problema globalizării a managementului este una din cele actuale pentru companii
naţionale. Corporaţia globală ce lucrează pe multe pieţe producînd producţia de un tip pentru
toate ţări ceea ce permite considerabil de a diminua cheltuieli şi de a majora competitivitatea prin
intermediul propunerii mărfurilor ieftene.

În multe cazuri globalizarea capătă forma expansiei culturii naţionale: producţia globală,
acceptat în toată lumea are succes din cauza că se asociează cu ţara definită care are în ramura
dată un pretij determinat.

În alte cazuri în baza globalizării este calitatea înaltă a produsului şi serviciului.

60
 Globalizarea a consumului se dezvoltă şi datorită majorării rapidităţii populaţiei: mai mulţi
oameni se confruntă cu problema alegerii mărfurilor şi serviciilor. Acesta se efectuaeză la
mărfurile şi serviciile standarde.

Sistema ce se dezvoltă a informaţiei globale formează cerinţe şi interese care sînt aceeaşi
pentru toate ţări. Cerinţe globale duc la apariţia produselor globale. Aceasta se efectuează în
standartizarea mărfurilor şi în unificarea mărcilor de comerţ. În baza strategiei standartizării
globale sau globalizării de marketing este vreo cîteva cerinţe: necesităţi şi interesele
consumatorilor care devin în scala lumei întregi mai omogene, oameni în toată lumea sînt gata să
se refuze de la unele preferinţe proprii ce se referă de caracteristicele mărfii, funcţiilor ei,
designului, în scopurile preţurilor mai scăzute şi calităţii mai înalte, lucru pe piaţa globală duce la
scăderea cheltuielilor.

Apropierea globală nu necesită să fie identică a produselor şi vînzarea lor prin aceeaşi
metode. Pentru entreprinzător global un punct iniţial este segment mic al consumatorilor
produsului definit şi analiza se efectuează în sfera segmentului dat.

Efectuarea de management globală se realizează prin intermediul efectuării determinării

tendinţelor globale de piaţă pentru a înţelege cum se vor schimba consumatorii în sfera
înternaţională. Deaceea este nevoie de a efectua analiza interculturală.

Analiza interculturală-compararea sistematică a divergenţilor şi apropierilor în aspecte

materiale şi de comportament. Metodologia investigaţiilor interculturale include tehnica standardă
a investigaţiilor adaptată la cerinţe speciale a diferitor valori internaţionale.

La natura sa toate investigaţiile interculturale se divizează la discriptive şi analitice. Primii

descriu componente structurale şi se utilizează pentru de a compara societăţi atunci cînd prin
intermediul investigaţiilor funcţionale sau analitice se efectuează încercarea de a efectua aceeaşi
principiile a comportamentului care sînt identice aceeaşi sau altei culture. Cînd analiza
interculturală a valorilor se aplică pentru segmentarea pieţei la elaborarea strategiilor de
marketing global, el se concentrează la comportamentul consumatorilor. De exemplu strategia
stimulării desfacerii pentru valorile specifice a orientării ceea ce va permite consumatorilor de a
se identifica cu produs concret. Globalizarea, standartizarea de marketing dă economia esenţială a
mijloacelor şi este determinată nu numai de particularităţile pieţei, dar şi caracteristicele
tehnologice şi organizatorice.
61
 Pentru a concura, firma trebuie să utilizeze tehnologii, care nu sînt limitate de frontiere şi
reprezentanţele sale. Criteriile de eficacitate de management trebuie să includă partea pieţei
globale de care are nevoie firma pentru a găsi segmentul său de piaţă din punct de vedere a
consumatorului, dar nu a segmentului geodemografic.

Segmentele între pieţe-grupe de consumatori, care nu trec hotarele pieţelor tradiţionale,

care se determină geogradic şi prin hotare. Segmente între pieţe sînt compuse din oameni care au
modele identice de comportament independent de locul de trai. X. Simon a determinat factorii
care sînt în baza strategiei firmei cu segment de succes sau segmentarea între piaţă. Segmentarea
de piaţă se caracterizează prin trăsăturile următoare [126, p. 168, p. 105]:

1. Concentrarea atenţiei strategice pe diversificaţia geografică.

2. Studiului la factorii cum valoarea consumatorului.

3. Utilizarea de tehnologii diferite şi apropierea lor la consumator.

4. Bazarea pe proprie competitivitatea tehnică.

5. Crearea intercorelării dezvoltate între compania şi angajaţiilor ei.

Alături cu înţelegerea imporanţei analizei interculturale, managerii folosesc analiza

culturală. Analiza etnografică de marketing se concentrează la procese reciproce de schimb la
atenţia specifică la nuanţe specifice şi regului acceptate în procesul vînzării. Analiza
consumatorului se efectuează la sisteme de cunoştinţe a consumatorilor într-o ţară determinată,
care sînt acceptate în limitele contextului cultural internaţional. Cultura nu poate fi inseparată de
la factorii cum condiţiile economice, sociale, studiului opiniei publice, de exemplu, poate să
determine reacţia curentă la condiţiile ce apar actual, dar nu valorile fundamentale şi convingiile a
oamenilor, care au o influenţă de lungă durată la comportamentul lor. Diferite culturi pot să aibă
valori identice, dar să le plaseze în altă ordine, dacă este nevoie de a da preferinţă unei în
comparaţie cu alta. Aceasta ilustrează exemplu următor [73, p. 86, p. 184.]

Managerii globali trebuie să fie esenţiali la manifestarea divergenţilor culturale şi atenţi în

reacţiiele la acestea ceea ce poate găsi reflectarea lor în localizarea strategiilor de marketing.
Acesta localizare are argumente în favoarea diferitor produse, sisteme de distribuţie a lor. Aceasta
necesită condiţii şi mijloace suplimentare şi trebuie de a investiga necesităţile şi doleanţele

62
 diferitor pieţe şi de a se adapta la product, împachetarea şi reclama pe baza diferenţilor dintre
pieţe şi unificări de comportament a oamenilor pe pieţe. Pentru aceea de a atinge raportul optimal
de globalizare şi de localizare în strategiile de marketing este util de a efectua investigaţii
psihografice de pieţe

Psihografia-una din metodicele răspîndite de evaluare a stilului de viaţă în aspect

internaţional. Prin intemediul acesta se poate de a primi date cantitative, dar şi de a le aplica la
studii mai mari care este nevoie de a le diviza pe segmente de piaţă. Evaluări psihografice sînt
mai largi în comparaţie cu evaluările demografice, de comportament, socioeconomice. [126, p.
142-150, p. 168.]

Psihografia-termen, care deseaori se aplică în loc de concepte de criterii, care sînt acţiuni,
interese, opinii. Acţiune-comportament esenţial, de exemplu, cumpărarea de produs. Interes într-
un oricare obiect, eveniment-nivelul de excitaţie, ce se manifestă prin atenţia definită.Opinia-
răspuns a omului la situaţia în care se pune careva întrebare. Se foloseşte pentru descrierea
înţelegerii, aşteptărilor şi evaluărilor, cum convingerea despre intenţii altor oameni, presupuneri
relativ la evenimente în viitor, înţelegerea consecinţelor pozitive sau negative diferitor variantelor
ale comportamentului.

În tabel sînt exemple la fiecare din categoriile caracterizate care sînt actuale şi astăzi . În
majoritatea investigaţiilor psihografice întră indicatorii demografici [126, p. 142-150, p. 168.]

Tabel 11

Categoriile (concepte de criterii) pentru studierea stilurilor de viaţă.

Activitatea Interese Opinii Indicatorii

demografici

Lucru Familia Despre persoana Vîrsta

Hobby Casa Aspecte sociale Educaţia

Evenimente sociale Lucru Politica Venit

63
Odihna Societate Economia Dimensiunea

familiei

Mebru în clube Moda Educaţia Locuinţa

Societatea Mîncarea Produse Geografia

Cumpărări Media Viitor Dimensiunile

oraşului

Sport Atingeri Cultura Stadia ciclului de viaţă

Sursa: Josept T. Plummer, «The Concept and Application of life Style Segmentation», Journal of
marketing 38 (January 1974). Preprinted from the Journal of marketing publishing by the
marketing Association, p. 73

Investigaţiile psihografice se aplică pentru crearea înţelegerii aprofundate a segmentelor

de piaţă. Cîteodată numai pe baza aceasta specialiştii de marketing determină segmentele pieţei,
cu ajutorul conceptelor de criterii se efectuază segmentarea şi se obţin date suplimentare, care nu
pot fi obţinute prin metoade obişnuite. Analiza afirmaţiilor conceptelor de criterii se efectuează
prin compararea lor în tabele comparative la cele mai importante variabile pentru segmentarea de
exemplu la gen sau vîrsta.

Efectuînd analiza factorială şi alte metode de multe variante se poate de a grupa stipulaţiile
prezentîndu-le în forma mai strînsă. Analiza factorială-este metoda statistică de corelare dintre
afirmaţii care se efectuează pentru găsirea factorilor de bază care determină distincţii ce se
observă. Cu ajutorul acestor metode deseaori se poate de a evedenţia diferite segmente:
„tradiţional”, „modern”, „econom”, „natural” şi grupe în mărimele segmentului care se determină
prin alte variabile.

Analiza psihografică permite de a înţelege vînzătorilor care stiluri de viaţă cumpărătorii de

produse suportă cumpărătorii producţiei ei, dar aceasta dă posibilitate mai efectiv de a conversa
cu repreznetanţii diferitor segmente. Simultan cu aceasta se poate de a înţelege de care produs are
nevoie consumator, cum de a poziţiona produs nou sau existent, cum mai bine de al aduce la
consumatorii care suportă stilul definit de viaţă. Metoda de bază aceste de a studia mărimele
64
variabilelor standarde, de a reprezenta produs în conformitate cu acţiunile, speranţe
cumpărătorilor principali. Scopul segmetării psihografice a pieţei-de a elabora strategia de
marketing, toate elemetele a cărei corespund părţii majore conceptelor de criterii a pieţei
principale. La aceasta se presupune de a accentua atenţia la elementele stilului de viaţă, dar nu la
caracteristicile de produs.

Una din metode cele mai răspîndite apropieri la marketing a stilurilor de viaţă este metoda
VALS, din engl. values and life style-valorile şi stilul de viaţă. Aceasta metoda repede şi busc s-a
dezvoltat în marketing. Fiecare om are înclinaţia de a acţiona care se deosebesc de la stilul de
bază a vieţii.

O metodă alternativă de VALS este apropierea sub denumirea „Lista valorilor” (List of
values) efectuat de L. Cal. Respondenţii plaseasează prioritetele în lista de valori, obţinute din
scala de valori. Cu ajutorul valorilor ce obţin aprecieri cele mai înalte, specialiştii de management
divizează consumatorii la segmente [116, p. 142-150, p. 168. p. 148]

Strategiile de produs-marketing sînt mijloc de realizare a strategiei de corporaţie.

Produsul companiei determină esenţa businessului, dar marketing-situaţia de piaţă a businessului.
Concept de strategie produs marketing integrează eficacitatea internă, produs ca rezultatul
activităţii companiei şi eficacitatea externă a businessului.

Determinarea strategiei de produs defineşte cum, prin ce mijloace trebuie să se efectuieze

dezvoltarea de piaţă a produsului pentru să coincidă scopurilor strategice formulate a succesului
de business a firmei.

În baza acesteia este intuiţia de entreprenor ce este suportată de analiza de raţionalizator în

rezultatul căreea se formulează scopurile concrete de dezvoltare a produsului. În majoritatea
cazurilor companiile deversifică activitatea sa pe vreo cîteva produse sau pieţe, posibilitatea
realizării strategiei de produs definite depinde de resurse limitate a companiei şi ca consecinţă se
determină nu numai de posibilităţile pieţei, dar şi scopurile strategice corporative.

Ideea de business generată de entreprenor ca exprimarea viziunii integrate a aspectelor

existente interne şi externe a activităţii trebuie să reflecte direcţia utilizării resurselor totale
limitate a companiei pe piaţa dată. Cu alte cuvinte, dezvoltarea careva avantajelor de bază

65
competitive-liderismul de preţ, calitate, suport de marketing, sau componenţa lor sînt cele mai
acceptabile.

Viziunea strategică de entreprinzător formează caracterul posibil de comportament pe

piaţa concretă şi anticipează formarea scopurilor strategice la piaţă, produs, care sînt rezultate
concrete de dezvoltare, ce realizează ideea de business.

Sistema găsirii deciziilor strategice la nivelul de produse şi pieţe ale companiei trebuie pe
deplin să ia în consideraţie informaţia externă şi internă despre posibilităţile şi resursele ce se
utilizează în acest proces. În strategia de produs reflectă condiţiile economice, situaţia pe piaţa
studiată, în segment de produs, determinări corporative strategice, limitile în interiorul firmei de
caracter financiar, tehnologic, organizaţional.

Un principiu determinator a evidenţierii scopurilor constă în următoarele: scopurile

întreprinderii pe piaţă constă în crearea aplasării concurente de produs, set de avantaje
competitive, care permit maximal de a capitaliza participarea companiei în businessul dat.

Realizînd activitatea sa, compania nu numai se supune acţiunilor externe, dar şi compania
acţionează mediul exterior. Ceea ce se referă la strategiile de marketing produs, locul de realizare
cărora este piaţa concretă de produse, obiecte de influenţă vor fi competitori şi consumatorii de
produs. Evidenţierea mediului de piaţă-mediului influenţei externe a companiei-permite de a
diviza procesul analizei strategice în două direcţii: analiza factorilor independenţi şi dependenţi,
analiza cererii şi analiza instrumentelor influenţei la cerere.

La efectuarea analizei externe deosebesc mediul apropiat: concurenţii, parteneri,

consumatorii şi mediul exterior îndepărtat: macroeconomica, tehnologiile, condiţiile sociale şi
politice şi divizează analiza strategică externă la analiza externă şi competitivă. În primul caz se
aplică diferite metode de analiza situţională. Dar utilizarea lor la analiza strategiei de produs-
marketing este deficilă. În destincţie de nivelul de management corporaţional unde condiţiile
macroeconomice, tehnologice, politice şi alte condiţii externe influenţează direct la situaţia de
piaţă a companiei, la nivel de produs definit şi de piaţă această influenţă este determinată de
comportament al concurenţilor, de exemplu inovaţia şi tehnologiile sînt plasate în avantajele
concurenţiale de produse şi consumatorii, de exemplu condiţii sociale. Acestea factorii sînt
considerate la formarea scopurilor strategice a companiei pe baza cărora se formează strategie
produs, piaţa. Din punct de vedere practic mai important este la nivelul de strategie de produs
66
marketing a următoarelor investigaţii. Pe baza efectuării analizei externe se apreciează
mehanisme de influenţă a condiţiilor considerabile a cererii: veniturile populaţiei, structura
cheltuielilor pupulaţiei, nivelul suportului social al populaţiei şi alte, dinamica lor şi structura
pieţei pe care este reprezentat produsul companiei. După aceasta se investighează mecanismul
influenţei a factorilor de management: preţ, calitate şi suport de marketing la plasarea produsului
în interiorul segmentelor: de preţ, tehnologice şi a pieţei în întregime. Prin instrumente indicate
compania realizează avanatajele competitive a produsului, care constă în liderismul la preţ,
cheltuieli, liderismul în calitate, caracteristicile de consum a produsului, liderism la suport:
cunoştinţă şi încredere la produs din partea consumatorului.

Liderismul la componentele indicate dă posibilitate la controlul absolut asupra pieţei. Este

deficil de a efectua liderismul la cheltuieli, fiind liderul la suportul produsului pe piaţă. Cu toate
acestea nu fiind un lider absolut la fiecare din aspecte enumerate, compania poate propune aşa set
de avantaje concurenţiale, care va asigura liderismul local la un segment al pieţei de produs.

Ne referim la desen unde este prezentată situaţia concurenţială pe o piaţă definită.

Propunerile concurenţiale competitive sînt expuse la două parametrii: avantajul de preţ, avantajul
la caracteristicile de consumator şi puncte relevante sînt expuse pe grafic.

Desen 1

67
Reflectarea grafică a raportului din avantajele concurenţiale a produselor. Mărimea
maximală egală cu 10 reflectă liderismul la avantaj concurenţial dat.

Sursa: Autorul

Este evident că puncte 1-5 indicate pe grafic reflectă situaţia la care nici unu din produse
rămase nu presupune pe el la două parametrii: preţ, calitate. Produse date sînt simultan liderii
locali a calităţii în intervalul lor de preţ, liderii la preţ în segmentul lor de calitate.

Dacă compania este în stare de a propune aşa componenţă de preţ şi calitate, care la
poziţionare, expus la desen, va fi mai mare decît liderii locali a pieţei, ea asigură produsului său
liderismul local. Importanţa asigurării liderismului local este evidentă.

Propunînd pe piaţa produs cu indicatorii performante, de preţ, calitate decît la concurenţii,

compania acumulează partea considerabilă a segmentului cererii de consum ceea ce duce la
majorarea vînzărilor şi corespunzător volumului de profit de la participare în businessul dat în
perioada îndelungată. Poziţia liderului local asigură fluxul cererii ocaziţionale de la alte produse
la produs lider. Produs care este liderul consumatorilor. Adăugarea suportului de marketing
permite mai precis de a poziţiona produs şi de a determina componenţa raţională a avantajelor
competitive, de a forma scopurile strategice de dezvoltare a produsului.

Pentru asigurarea compromisului optimal dintre resurse îndreptate la diferite instrumente a

creării cererii este nevoie de a efectua analiza internă. Scopul analizei interne-este determinarea
legăturii dintre intensitatea de utilizarea a instrumentelor de creare a cererii şi resursele
companiei. Pe desen sînt prezentate rezultatele analizei interne-utilizarea posibilităţilor
tehnologice a companiei-pot să influenţeze la alegerea poziţiei concurenţiale a produsului.

68
 Desen 2

Poziţionarea produsului la potenţialul tehnologic determinat.

Sursa: Autorul

La poziţionarea produsului a companiei în poziţia concurenţială indicată (X) produsul devine

liderul local a pieţei.Aşadar în rezultatul analizei strategice strategia determinată anterior a
succesului de business pe piaţă se proiectează în caracteristicile determinate a avantajelor
concurenţiale de produs.

Tehnologia determinării strategiei şi scopurilor pe piaţă a produsului companiei constă în

următoarele: se realizează totalizarea etapele poziţionării perspective a produsului şi analiza
factorilor externi şi interni de dezvoltare într-o tehnologie. Este nevoie de a asigura executarea
principiilor sistemei şi studiului de feasibilitate a rezultatelor:

1. Se formulează reprezentarea totală despre direcţiile de dezvoltare a parametrilor

concurenţiale a produsului, se propune ideea de business de dezvoltare a produsului pe piaţă.

2. Se ia în consideraţie mediul extern a companiei, se determină factorii de bază, care pot să

influenţeze la cererea de consum, condiţiile de cerere, se stabileşte caracterul influenţei lor
la volum şi structura cererii totale pe piaţa studiată a companiei.

69
 3. Se determină parametrii de bază a pieţei de produs a companiei. Ei pot fi divizaţi de volum
şi structurale. Volumul limitat de parametri poate fi suficient din punct de vedere a
analizei strategice:

volumul total al pieţei, structura de preţ a pieţei, structura pieţei la calitate: inovaţiile,
tehnologie, producător. Se ia în consideraţie caracterul dinamicii a indicatorilor indicaţi.
Parametrii daţi se leagă cu evaluările de dezvoltare a mediului extern.

4. Se determină set de caracteristicile importante a produsului ce influienţează cererea finită.

La multitudinea lor se poate de a le structura în următoarele: preţ, calitate, suport de
marketing. Set de parametrii determinaţi a calităţii depinde de la piaţă studiată şi îndeosebi
caracterizează calitatea satisfacerii cerinţei a consumatorului: eficacitatea satisfacerii
consumului, intensivitatea, volum. Marketing limitat completează raport dintre preţ,
calitate, diferite forme de suport de produs pe piaţă ce influenţează la formarea
preferinţelor de consum în segmentul de piaţă. Toţi parametrii indicaţi se evoluează din
punct de vedere influenţei lor la cererea: se studiează elasticitatea cererii de la preţ,
calitate, reclamă. Se evoluează acţiunile posibile a concurenţilor şi influenţa lor la
eficacitatea instrumentelor date de creare a cererii.

5. Se apreciează resursele companiei care sînt capabile de a asigura lucrul instrumentelor de

creare a cererii la nivelul suficient pentru realizarea strategiei alese.

6. Se determină plan de perspectivă pentru realizare a ideei de business segmentului de piaţă

şi se fixează parametrii liderismului local.

7. La eliminarea totală a divergenţiilor dintre posibilităţile companiei se formulează

scopurile strategice definitive care este necesar de a atinge pe piaţa de produs.

Mai departe pe baza strategiei şi scopurilor de dezvoltare a companiei pe piaţa de produs

formulate la etapele poziţionării strategice şi analizei, se realizează planificarea strategică: se
precizează şi se fixează orientire calitative de dezvoltare a produsului, se efectuează justificările
financiare, se determină orizonturile de timp de realizare a strategiei. Evaluările strategice
definite-volumul de realizare, de producere, parametrii de preţ, volum şi termene necesare pentru
schimbările tehnice, principiile politicii de marketing, efect financiar planificat sînt partea totală a
strategiei corporative.

70
 Ca concluziile la expuse anterior expunem următoarele:

1. Componenţa deosebită a proprietăţilor de consum şi preţului de produs încă nu garantează

existenţa liderismului şi ca consecinţă volumurilor înalte de vînzări, atunci cînd existenţa
suportului de marketing poate să asigure produsului liderismul local şi partea considerabilă a
pieţei la raportul nefavorabil de calitate şi preţ, cu alte cuvinte existenţa suportului de
marketing este un avantaj concurenţial al produsului.

2. Produse-liderii sînt uniform distribuiţi în toate intervale de preţ, segmente de calitate şi nivele
de suport de marketing. Calea spre liderismul local al produsului este în crearea direcţiei de
dezvoltare a avantajelor concurenţiale, care ar permite de a transfera plasarea curentă a
produsului la punctul apropiat al intervalelor liderilor locali luînd în consideraţie limitele
interne.

3. Management strategic efectiv de produs trebuie să integreze toate componentele situaţiei

concurenţiale: preţului de produs, calitatea acestuia şi proprietăţile de consum, nivelul de
suport al produsului pe piaţă.

Concept de liderismul local se bazează pe atingerea optimalităţii de produs la trei poziţii

concurenţiale: preţ, calitate, suport de marketing, are posibilităţile înalte aplicative. Apropierea
dată poate fi realizată nu numai pe baza ranjării caracteristecelor, dar şi evaluărilor independente,
este posibilă operarea cu indicatorii absoluţi. Pe baza aceasta este posibilă efectuarea analizei de
sistemă a condiţiilor interne şi externe de cerere, independent de la determinarea cantitativă şi
calitativă a parametrilor ce se evaluează, apropierii de ramură a pieţei analizate. Procesul găsirii
deciziilor strategice cu utilizarea principiilor descrise de localizare a produsului va da posibilitate
de a integra factorii interni şi externi de dezvoltare a produsului, de a primi deciziile economic
justificate.

Riscurile patrimoniale ale întreprinderii cu investiţii străine pot fi asigurate în orice

organizaţie de asigurare, dacă legislaţia Republicii Moldova nu stabileşte altfel.
Asigurarea obligaţiilor:
1. Averea şi drepturile patrimoniale şi nepatrimoniale ale întreprinderii cu investiţii străine,
inclusiv dreptul de proprietate asupra terenurilor pot fi folosite în scopul asigurării tuturor
tipurilor de obligaţii ale întreprinderii respective.

71
2. Averea, drepturile patrimoniale şi nepatrimoniale amanetate de către întreprinderea cu investiţii
străine pot fi vîndute de către deţinătorul de gaj oricărei persoane fizice sau persoane juridice în
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
Întreprinderile cu investiţii străine efectuează evidenţa contabilă şi dările de seamă statistice în
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
Procurarea părţilor sociale (cotelor de participaţie), acţiunilor şi a altor hîrtii de valoare
Investitorii străini şi întreprinderile cu investiţii străine au dreptul să procure părţi sociale (cote de
participaţie), acţiuni şi alte hîrtii de valoare ale întreprinderilor din Moldova în modul şi în
condiţiile stabilite de legislaţia Republicii Moldova.
Investitorii străini şi întreprinderile cu investiţii străine pot să procure, cu autorizaţia
Ministerului Economiei şi Finanţelor al Republicii Moldova, hîrtii de valoare ce aparţin statului.
Dobîndirea drepturilor patrimoniale Terenurile şi alte imobile se dau în arendă
întreprinderilor cu investiţii străine pe un termen de cel mult 99 ani cu dreptul de a-l prelungi sau
fără acest drept.
Darea în arendă întreprinderilor cu investiţii străine a bunurilor proprietate de stat
(municipală) ce depăşesc limita valorică stabilită de Parlamentul Republicii Moldova se
efectuează cu autorizaţia organului administraţiei de stat (municipale) împuternicit cu
administrarea acestor bunuri.
La trecerea către investitorul străin sau întreprinderea cu investiţii străine a dreptului cu
proprietate asupra clădirilor şi amenajărilor, în folosinţa posesorului trece şi dreptul de folosinţa a
terenurilor ocupate de aceste obiective.
Dacă întreprinderilor autohtone li se va acorda dreptul de proprietate asupra terenurilor, el
se va extinde şi asupra întreprinderilor cu investiţii străine. În acest caz întreprinderea cu investiţii
străine obţine dreptul de preemţiune asupra terenului pe care se află halele de producţie,
depozitele, birourile, spaţiile comerciale.
Investitorii străini participă la privatizare în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
Întreprinderile cu investiţii străine au dreptul să folosească, pentru participarea la privatizare,
mijloacele băneşti în valuta Republicii Moldova, obţinute sub formă de venituri legale şi depuse
la conturi.
Înstrăinarea unei părţi sociale (cote de participare) din capitalul social

72
 În cazul înstrăinării, totale sau parţiale, a unei părţi sociale (cote de participaţie) din
capitalul social al întreprinderii cu investiţii străine, fie şi de un singur participant, întreprinderea
respectivă urmează să fie reînregistrată (reorganizată).
Valorile materiale în calitate de bunuri ce constituie aportul la formarea şi majorarea
capitalului social al întreprinderii sînt scutite de taxe vamale.
Dacă bunurile, introduse de investitorul străin în calitate de aport la capitalul social fără
plata taxelor vamale, sînt folosite în alte scopuri, întreprinderea, în decursul primilor trei ani, va
achita taxele vamale în întregime, inclusive dobînda bancară aferentă, după expirarea acestui
termen, taxele vamale se vor calcula la valoarea reziduală a bunurilor.
Întreprinderea cu investiţii străine are drepturi să importe produse (lucruri, servicii)
destinate producţiei proprii şi să exporte produse (lucrări, servicii) de fabricare proprie.
Întreprinderea cu investiţii străine se scuteşte de plata taxelor vamale pentru acele bunuri
(materie primă, semifabricate etc.), importate pentru a fi folosite la fabricarea articolelor pentru
export.
Întreprinderile în al căror capital social investiţiile străine depăşesc suma echivalentă cu 1
milion dolari S.U.A., după constituirea capitalului social în modul prevăzut de legislaţie şi
declararea primului venit, se scutesc de plata taxei pe valoarea adăugată pe parcursul a trei ani de
la data încheierii acordului cu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul
Finanţelor cu condiţia că cel puţin 80 la sută din suma taxei pe valoarea adăugată,
calculată şi nevărsată la buget, se investesc în dezvoltarea producţiei proprii sau în programe de
stat şi ramurale de dezvoltare a economiei naţionale. Taxa pe valoarea adăugată, plătită pentru
valorile materiale achiziţionate, utilizate pentru producţia şi serviciile proprii, nu se atribuie la
decontările cu bugetul şi se include în preţul de cost al producţiei, serviciilor.
În Republica Moldova investiţiilor străine li se acordă siguranţă şi protecţie deplină.
Investiţiile străine nu pot fi expropriate, naţionalizate sau supuse altor măsuri similare decît prin
lege sau în temeiul unei legi şi numai în cazul apărării intereselor naţionale, şi cu acordarea unei
compensaţii. Compensaţia trebuie să corespundă valorii investiţiei alienate potrivit evaluării,
efectuate nemijlocit înainte de momentul în care exproprierea, naţionalizarea sau alte măsuri
similare au devenit publice. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la momentul aplicării măsurii
respective, incluzînd dobînda bancară aferentă, calculată pînă la data plăţii.
Suma compensaţiei se plăteşte persoanei împuternicite în valută în care a fost efectuată
investiţia şi poate fi transferată peste hotare neîngrădit.
73
 Plata compensaţiei este asigurată de organul de stat împuternicit cu realizarea exproprierii,
naţionalizării sau altor măsuri similare. Organul de stat va asigura valoarea şi modul de plată ale
compensaţiei, cel tîrziu pînă la momentul aplicării sancţiunilor respective. Dacă organul de stat nu
dispune de mijloacele financiare necesare, plata compensaţiei se va face de la bugetul de stat.
Investitorul afectat are dreptul să ceară, în modul stabilit de legislaţie, verificarea legalităţii
exproprierii, naţionalizării sau altor măsuri similare, precum şi a corectitudinii cuantumului
compensaţiei.
Concesiuni, zonele liberei iniţiative şi contractele de concesiune:
1. Acordarea pentru investitorii străini a concesiunilor în vederea efectuării prospecţiunii,
explorării şi valorificării resurselor naturale în Republica Moldova se află în competenţa
exclusivă a Guvernului Republicii Moldova şi se realizează pe baza hotărîrilor acestuia, a
rezultatelor concursurilor (tîrgurilor, ofertelor) internaţionale şi a contractelor de concesiune
încheiate pe baza acestor rezultate.
Termenul de transmitere în concesiune a resurselor naturale nu va depăşi 50 de ani.
2. Contractul de concesiune pentru prospecţiune, explorare şi valorificare a resurselor naturale se
încheie între investitorul străin şi organul administraţiei de stat împuternicit de Guvernul
Republicii Moldova.
În contractul de concesiune se stabilesc termenele, condiţiile şi modul de efectuare a activităţii de
concesiune, inclusiv:
1. termenul de prospecţiune, explorare şi valorificare a resurselor naturale;
2. volumul şi tehnologia de explorare şi valorificare a resurselor naturale, precum şi termenele de
acordare a licenţelor pentru anumite lucrări;
3. obligaţiile în ce priveşte protecţia mediului înconjurător, inclusiv referitoare la condiţiile de
păstrare a resurselor obţinute, a deşeurilor de producţie nocive şi în ce priveşte recultivarea şi
înapoierea terenurilor folosite;
4. modul de distribuire a cheltuielilor pentru prospecţiunea, explorarea şi valorificarea resurselor
naturale şi a riscurilor în legătură cu aceasta, precum şi a veniturilor;
5. modul de finanţare a construcţiei obiectelor de locuit şi de menire socială pe terenul transmis în
concesiune;
6. genurile şi cuantumurile plăţilor pentru concesiuni şi modul de efectuare a acestora;
7. formele de participare a locatorului în organele administrative ale întreprinderii concesionate şi
alte forme de control asupra activităţii acesteia;
74
8. condiţiile, cota, modul şi termenele de pregătire a personalului local pentru întreprinderea de
concesiune;
9. modul de încetare a activităţii întreprinderii de concesiune;
10. responsabilitatea părţilor contractante şi modul de examinare a litigiilor dintre ele.
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind transmiterea resurselor naturale în
concesiune scuteşte investitorul străin de necesitatea de a obţine autorizaţie pentru înfiinţarea
întreprinderii cu investiţii străine. Acordarea pentru investitorii străini a dreptului de folosinţă
asupra obiectelor existente sau în curs de construcţie, care se află în proprietatea statului
(municipiului), dar nu sînt transmise în gestiune întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor,
precum şi a dreptului la construirea de către investitorii străini a obiectivelor care se transmit,
după expirarea termenului de exploatare convenit, în proprietate de stat (municipală), se
efectuează în baza contractelor de concesiune încheiată cu organele administraţiei de stat
competente. Schimbarea unilaterală a condiţiilor contractului de concesiune nu se admite, dacă
contractul nu prevede altfel.
În scopul atragerii suplimentare a investiţiilor străine şi a specialiştilor la administrarea şi
organizarea producţiei, dezvoltarea producţiei pentru export şi a mărfurilor care le-ar înlocui pe
cele de import, în Republica Moldova pot fi create zone de producţie libere, tehnico-ştiinţifice, de
tranzit, comerciale, bancare, de asigurare şi alte tipul de zone ale liberei iniţiative.
Hotărîrea privind crearea în Moldova a zonelor liberei iniţiative se adoptă de Parlamentul
Republicii Moldova la prezentarea Guvernului şi a organelor de autoadministrare locală, ţinîndu-
se cont de studiul de fezabilitate al fiecărei dintre aceste zone. În zonele liberei iniţiative se
stabilesc sisteme avantajoase de reglementare registraţională, vamală, import-export, fiscală,
valutară, financiară şi de credite, precum şi alte tipuri de reglementări ale activităţii
întreprinderilor cu investiţii străine, reglementări ce pot fi extinse asupra persoanelor juridice din
Republica Moldova care se află în aceste zone. Tipurile şi cuantumurile facilităţilor, condiţiile,
modul şi termenele de acordare a acestora în fiecare zonă a liberei iniţiative se determină de
Parlamentul Republicii Moldova. Zonele liberei iniţiative pe teritoriul Republicii Moldova şi al
altor state se creează şi funcţionează în baza contractelor (acordurilor) interstatale.

75
CAPITOLUL III. APLICAREA METODELOR PERFORMANTE
MANAGERIALE ÎN FORMAREA POTENŢIALULUI INVESTIŢIONAL
AL FIRMELOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

3.1.Studierea potenţialului portofoliului de investiţii în firmele Republicii

Moldova

În situaţia pe piaţa Valorilor a Moldovei este generalizată informaţia la 1 iulie 2006.

Cursul oficial de schimb al dolarului SUA în raport cu leul moldovenesc (la 1 uilie 2006) a
alcătuit 13,01.

Capacitatea totală a pieţei de valori din Moldova alcatuieste 1693,5 mln. USD inclusiv:

1. Hоrtii de valoare corporative - 1190,3 mln.USD;

76
 2. Hоrtii de valoare, emise de banci - 64,3 mln. USD;

3. Hоrtii de valoare de stat - 438,9 mln. USD. [4, p.2].

Hîrtiile de valoare corporative constituie cel mai reprezentativ segment al pietei de valori.
Valoarea totală a emisiunilor lor constituie 1190,3 mln. USD Partea preponderentă îşi aparţine
acţiunilor întreprinderilor privatizate (76,7 la suta), emise în forma dematerilizată [5, p.1].

Apariţia şi amplificarea sectorului hîrtiilor de valoare corporative în Moldova au fost

determinate, în mare masură, de ritmurile înalte ale acţionării şi privatizării în anii 1995-1996.
Specificul pieţei de valori din Moldova în perioada respectivă era determinat de faptul, că hîrtiile
de valoare au fost procurate contra Bonuri Patrimoniale. Constituirea pieţei de valori a pus
temelia unui proces efectiv de redistribuire a capitalului în folosul noilor proprietari, astfel
contribuind la apariţia premiselor necesare în scopul investirii mai active în economia ţării.

Hîrtiile de valoare, emise de băncile comerciale reprezintă un alt segment al pieţei de

valori. Volumul acţiunilor emise de bănci alcatuia 64,3 mln. USD şi are o tendinţă stabilă de
creştere. Spre deosebire de piaţa hîrtiilor de valoare corporative, cea a acţiunilor bancare a aparut
mai timpuriu [4, p6].

Acţiunile băncilor comerciale se bucura de cerere stabilă, cu precădere, la investitorii

instituţionali (corporatii, companii, investitori străini). Paralel cu acţiunile bancare acestui sector
şi sînt specifice şi astfel de instrumente financiare, ca cambiile şi certificatele de economii.

Hîrtiile de valoare emise de stat reprezintă al treilea segment al pieţei de valori din
Moldova. Suma totală a emisiunilor acestor titluri de valoare în anul 2006 constituia 437 mln.
USD. Piaţa hîrtiilor de valoare de stat este reprezentată prin următoarele instrumente financiare:
bonuri de trezorerie - 1644,2 mln.lei (81,8%); eurobonuri - 345,0 mln.lei (17,2%); obligaţiuni de
stat - 10 mln.lei (0,5%); angajamente trezoreriale - 8 mln.lei (0,4%); obligaţiuni ale împrumutului
intern de stat cu cîstiguri şi împrumutului intern de stat de 5% a.1992 - 2,5 mln.lei (0,1%). Acest
segment al pieţei de valori este unul dintre cele mai lichide şi atractive obiecte de investiţii atît
pentru persoanele juridice, cît şi pentru cele fizice [5, p2].

Comisia de Stat pentru Piaţa Hîrtiilor de Valoare în anul 2006 a înregistrat acţiunile a
2131 societăţi pe acţiuni (2055 întreprinderi.; 30 bănci; 46 fonduri de investiţii şi companii
fiduciare), dintre care 1553 S.A. (circa 70 la suta) reprezintă societăţi pe acţiuni deschise.
77
Majoritatea S.A. din Moldova, ce şi-au înregistrat acţiunile la Comisia de Stat pentru Piaţa
Hîrtiilor de Valoare, au efectuat numai o singură emisiune a acţiunilor sale - de privatizare sau de
constituire. În total Comisia a înregistrat 2214 emisiuni ale hîrtiilor de valoare, 2131 emisiuni din
care le reprezintă emisiunile de fondare. Din 183 emisiuni suplementare marea majoritate au fost
efectuate de băncile comerciale (68 emisiuni) şi fondurile de investiţii pentru privatizare (42
emisiuni).

O atenţie deosebită se acordă în prezent problemelor transparenţei activităţii pe piaţa de

valori a întreprinderilor-emitenţi. Comisia de Stat a elaborat şi aprobat cerinţe speciale faţa de
publicarea dărilor de seamă ale societăţilor pe acţiuni deschise, prospectului de emisiuni etc.

În perioda privatizării în masă populaţia republicii s-a afirmat ca investitor principal,

utilizind ca instrument de investire bonurile patrimoniale. Actualmente, în vederea procurarii
hîrtiilor de valoare populaţia foloseste mijloace băneşti. Conform datelor Departamentului
Statisticii pentru ianuarie-mai a. 2005 veniturile bănesti ale populaţiei au depaşit chieltuielile cu
$137,8 mln. Un interes de investire il manifestă la moment instituţiile bancare şi investitorii
străini.

Băncile preferă să participe pe piaţa de capital prin metode tradiţionale: acordarea creditelor,
atragerea depozitelor, care asigură un nivel suficient al rentabilităţii (dobinzîle pentru creditele
bancare constituie în mediu 35% anual). Totodata băncile îşi diversifică activitatea, penetrînd
activ pe piaţa de valori - evoluează ca dealeri pe piaţa primară a hîrtiilor de valoare de stat,
intermediează operţiunile pe piaţa secundară a acestor titluri, acordă credite cu gajarea hîrtiilor de
valoare de stat. Posedînd un potenţial de investire considerabil, băncile sînt disponibile să
gestioneze cu eficacitate nu numai portofoliul de credite, ci şi cel al hîrtiilor de valoare. In ce
priveste investitorii străini, interesul lor este orientat asupra creării întreprinderilor mixte şi cu
capitalul integral străin, formării portofoliului de investiţii pe seama hîrtiilor de valoare
corporative, procurării hîrtiilor de valoare de stat.

Circulaţia secundară a hîrtiilor de valoare în Moldova se derulează atît pe piaţa bursieră,

cît şi pe cea extrabursieră. Pe piaţa secundară persistă tendinţa de creştere a afacerilor cu valorile
mobiliare. Astfel, în semestrul I a.2006 au fost comercializate hîrtii de valoare de circa 116,8 mln.
lei, ceea ce constituie aproximativ 4 la suta din Produsul Intern Brut (in 2005 - 0,4 la suta). Faţa
de a. 2005 valoarea totală a tranzacţiilor s-a majorat de circa 4 ori, iar volumul mediu lunar - de
78
circa 8 ori şi a constituit 19.5 mln.lei. Afacerile bursiere au constituit circa 45 la suta în totalul
tranzacţiilor, pe cînd în 2005doar 40 la suta din total [5, p.3].

Activitatea din cadrul Bursei de Valori se caracterizează printr-un dinamism pozitiv. La

Bursa au fost înregistrate şi admise la licitaţii acţiunile a 638 emitenţi, în listing fiind incluşi 16
emitenti. In afaceri au fost antrenate acţiunile a 179 emitenţi cu o majorare de circa 2 ori faţa de
2005 Valoarea totală a tranzacţiilor din prima jumătate de an a constituit 52,4 mil. lei, sau de 5 ori
mai mult decît în anul trecut. Concomitent, valoarea medie lunară a afacerilor s-a majorat de la
958 mii lei în a.2005 pîna la circa 8,7 mln. lei în semestrul a.2006

Analiza situaţiei privind preţurile la acţiunile tranzactionate la bursa arată, ca se menţine

tendinta de realizare a acţiunilor la preţuri egale cu valoarea lor nominală. Astfel, la preţ egal cu
cel nominal au fost realizate acţiunile a 105 emitenti (57 la suta din numarul emitenţilor, antrenaţi
în afaceri); inferioare celui nominal - acţiunile a 63 emitenţi (35 la suta); superioare celui nominal
- acţiunile a 11 emitenţi (8 la suta).

Pe parcursul semestrului I 2005 pe piaţa extrabursieră au fost comercializate acţiunile a 378

emitenţi cu o depăşire de circa 1,5 ori a numărului emitenţilor din a.2004. Registratorii au
înregistrat afaceri cu aproximativ 8,7 mln. acţiuni în valoare de 64 ,4 mln. lei, ce e de 3,7 ori mai
mult decît pe parcursul a. 2003. Lunar în mediu au fost tranzacţionate hîrtii de valoare în suma de
10,7 mln. lei sau de 7 ori mai mult faţa de 2003. Brokerii (dealerii) au efectuat circa 17 la suta
din tranzacţiile extrabursiere (11,1 mln. lei), 83 la suta din tranzacţii (53,3 mil. lei) au fost
petrecute nemijlocit între investitori.

Spre deosebire de piaţa bursieră, pe piaţa extrabursieră tranzacţiile se efectuează în mare

parte la preţuri inferioare valorii nominale. Astfel, la preţ inferior celui nominal au fost
înregistrate afaceri cu acţiunile a 175 emitenţi (46 la suta din numărul total); la preţ egal cu cel
nominal - a 165 emitenţi (43 la suta); la preţ superior celui nominal acţiunile doar a 38 emitenti
(unu la suta).

Pe piaţa hîrtiilor de valoare din Moldova activau 140 de participanţi profesionişti, inclusiv:
42 fonduri de investiţii pentru privatizare, 10 companii fiduciare, 25 registratori independenţi, 8
companii manageriale, 54 participanţi profesionişti, în statutul cărora este prevăzută activitatea de
broker (dealer), depozitar (19 din ei – bănci) [5, p.6].

79
 Instituţia centrală a infrastructurii pieţei de valori, menită să asigure eficacitatea
operaţiunilor cu hîrtiile de valoare pe piaţa secundară, este Bursa de Valori. Actualmente este
creată baza constituirii şi activităţii organizaţiilor autoreglabile. Au fost infiinţate şi activează
Asociaţia Societăţilor pe Acţiuni, Asociaţia Participanţilor Profesionişti la Piaţa Hîrtiilor de
Valoare, Asociaţia Natională a Brokerilor (Dealerilor) Pieţei Hîrtiilor de Valoare şi Asociaţia
companiilor fiduciare "Moldova-trust".

Fondurile de investiţii şi companiile fiduciare se manifestă ca cei mai activi participanţi pe

piaţa hîrtiilor de valoare. În mare masură aceasta se explică prin rolul lor în procesul de
privatizare contra BP care s-a derulat pe parcursul anilor 2005-2006. 2,2 mil. de cetateni (sau 51
la suta din populatia Republicii Moldova) au devenit acţionari ai fondurilor de invesţitii şi clienţi
ai companiilor fiduciare.

Actualmente fondurile de investiţii gestionează în mod activ portofoliul de investiţii, efectuînd

tranzacţii de cumpărare-vînzare, schimb atît a acţiunilor întreprinderilor privatizate din portofoliu,
precum şi a altor titluri de valoare. Conform datelor portofoliului de investiţii al fondurilor
valoarea titlurilor vîndute şi procurate pe parcursul semestrului I al a.2005 a alcatuit 57,7 mln. lei,
ce constituie aproximativ 50 la suta din volumul total al tranzacţiilor pe piaţa secundară a
Moldovei.

Companiile fiduciare în contunuare administrează acţiunile (cotele-părţi) întreprinderilor

privatizate, efectuează operaţiuni de vînzare-cumpărare în scopul obţinerii veniturilor pentru
fondatorii trastului, participă la adunările generale ale acţionarilor întreprinderilor privatizate din
numele clienţilor.

Pe piaţa de valori activează 54 participanţi profesionişti, statutul cărora prevede

activitatea de broker (dealer), din care 19 reprezintă instituţiile bancare. 29 din participanţi
profesionişti sînt acreditaţi ca birouri de brokeraj la Bursa de Valori a Moldovei. În scopul
asigurării unor garanţii clienţilor, privind tranzacţiile efectuate, Comisia a stabilit cerinţe
referitoare la mărimea minimală a capitalului social al companiilor de brokeri, care nu trebuie să
fie mai mic decît 15 000 lei pentru activitatea de comision şi 50 000 lei pentru activitatea
comercială. Capitalul social al companiilor de brokeri nebancari a alcatuit 893 547 lei în anul
2005 şi revinea în mediu circa 35 700 lei

80
 Activitatea brokerilor (dealerilor) se distinge prin dinamism bine pronunţat, care se
manifestă prin creşterea tranzacţiilor. Volumul tranzacţiilor efectuate de brokeri nebancari de la
începutul anului a atins suma de 102,8 mln.lei, ceea ce depăşeşte aproximativ de 5 ori volumul
tranzactiilor pentru a. 2005

Hotărârile şi deciziile Comisiei în total circa 20 acte normative au stabilit bazele activităţii
de ţinere a registrului pe piaţa mobiliară din Moldova. Acest gen de activitate poate fi practicat
atât de registratori, cit si nemijlocit de emitenţi (în caz că numărul destinatorilor hârtiilor lor de
valoare nu depăşeşte 300). Totodată pentru registratori acest gen de activitate este exclusiv.
Actualmente în republică activează 25 registratori independenţi şi 41 emitenţi, care ţin registrul
acţionarilor de sine stătător.

Vom reflecta strategia Guvernului şi Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la

dezvoltarea sectorului financiar al Republicii Moldova în perioada 2005-2010, care are сa scop:
a) asigurarea dezvoltării şi perfecţionării în continuare a sistemului financiar-fiscal;
b) reducerea nivelului inflaţiei şi menţinerea inflaţiei la un nivel jos, acceptabil pentru o creştere
economică durabilă;
c) creşterea rolului funcţional al Guvernului şi al Băncii Naţionale a Moldovei în elaborarea,
promovarea şi corelarea politicilor bugetar-fiscale, monetare, valutare, de credit şi investiţionale
în vederea dezvoltării continuă a unui sistem financiar, inclusiv bancar, viabil, stabil, armonizat
cu principiile şi standardele internaţionale, care să asigure resursele financiare necesare
transformărilor structurale, creării unui climat antreprenorial şi investiţional maxim favorabil
pentru susţinerea creşterii economice durabile.
Banca Naţională a Moldovei, prin conlucrare cu Guvernul, stabileşte şi promovează
politica monetară şi valutară ca parte componentă a politicii economice unice a statului.
Obiectivul principal al Băncii Naţionale a Moldovei (art. 4 din Legea cu privire la Banca
Naţională a Moldovei) este de a realiza şi menţine stabilitatea monedei naţionale. Pentru atingerea
acestui obiectiv, Banca Naţională a Moldovei stabileşte şi menţine condiţiile pieţei monetare, de
credit şi valutare, care contribuie la dezvoltarea economică susţinută, stabilă a statului, inclusiv a
sistemului financiar şi valutar bazat pe legile pieţei.
De la introducerea monedei naţionale, Banca Naţională a Moldovei a promovat o politică
monetară orientată spre îndestularea economiei cu bani şi, totodată, spre asigurarea stabilităţii
financiare.
81
 Politica monetară are un caracter de ţintire monetară. Strategia acestei politici este
fundamentată pe utilizarea bazei monetare - ca obiectiv operaţional şi al masei monetare - ca
obiectiv intermediar. În ultimii ani promovarea politicii monetare şi valutare este influenţată
considerabil de expunerea Republicii Moldovei la factorii şi şocurile externe. Astfel, Banca
Naţională a Moldovei este preocupată de menţinerea stabilităţii cursului de schimb al monedei
naţionale. Această situaţie (majorarea volumului de emisiune monetară în urma procurărilor
semnificative de valută în vederea stabilizării cursului de schimb al monedei naţionale şi
completării rezervelor internaţionale) necesită stabilirea unui echilibru între stabilitatea monedei
naţionale interne (inflaţia) şi celei externe (cursul de schimb).

Un obiectiv permanent al băncii centrale a fost reducerea şi stabilizarea ratei inflaţiei la un

nivel jos. În perioada 2000-2006 procesul de reducere a inflaţiei s-a manifestat pe fondalul unei
majorări considerabile a cererii de bani, ca urmare a creşterii reale a economiei naţionale. Pe
parcursul anului 2003 inflaţia s-a redus cu 25.3 puncte procentuale, pînă la nivelul de 18.4 la
sută, în 2004 - 6.3 la sută, în 2005 - 4.4 la sută [4, p.5]. În anul 2006 majorarea inflaţiei a fost
cauzată preponderent de factori nemonetari, preţurile de consum înregistrînd un ritm de creştere
cu 15,7 la sută - evoluţie determinată de majorarea preţurilor la produsele alimentare cu 20,0 la
sută (inclusiv la produsele de panificaţie - cu 44,9 la sută). Relevantă este evoluţia agregatelor
monetare. În acest context, este semnificativă accelerarea dinamicii indicatorilor monetari în
perioada 2000 - septembrie 2006 în vederea susţinerii ritmului de creştere economică: masa
monetară M3 s-a majorat, în termeni reali, de 2.6 ori, masa monetară în monedă naţională M2 - de
2.4 ori, creditele în economie, acordate în monedă naţională - de 2.6 ori şi depozitele în monedă
naţională - de 3.4 ori. Această dinamică reflectă sporirea nivelului de îndestulare a economiei
naţionale cu mijloace financiare fără a afecta stabilitatea leului moldovenesc. Evoluţia
indicatorului monetizării (raportul dintre masa monetară M3 şi PIB nominal) caracterizează
nivelul cererii de bani şi gradul de intermediere financiară în economie: astfel, nivelul monetizării
a sporit de la 21.9 la sută în anul 2003 pînă la 31.2 la sută la finele anului 2004 şi 32.5 la sută - în
septembrie 2005.
Totodată, în perioada analizată, ponderea depozitelor la termen în cadrul masei monetare
M3 a avut o tendinţă ascendentă, de la 33.6 la sută în anul 2000 pînă la 38.6 la sută în 2005 şi
40.4 la sută la finele trimestrului III al anului 2006 [4, p.4].

82
 Politica ratelor dobînzilor la instrumentele de reglementare monetară ale Băncii Naţionale
a Moldovei capătă din an în an un rol tot mai important în implementarea politicii monetare şi
valutare.
Începînd cu anul 2001, Banca Naţională a Moldovei stabileşte ratele dobînzilor la
instrumentele financiare utilizînd metoda coridorului, în care limita de sus o constituie rata la
creditele overnight, iar cea de jos - rata la operaţiunile de depozit (din septembrie 2003 - rata la
depozitele overnight). Punctul de reper în stabilirea ratelor dobînzilor la instrumentele monetare
ale Băncii Naţionale a Moldovei este rata REPO de cumpărare, pe un termen de două luni, a
hîrtiilor de valoare de stat, fiind considerată rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei.
Pe parcursul anilor 2001-2006 Banca Naţională a Moldovei a diminuat semnificativ ratele
dobînzilor la instrumentele sale de reglementare monetară. În perioada nominalizată, Banca a
diminuat rata de bază - de la 21.0 la sută în ianuarie 2001 pînă la 14.5 la sută în septembrie 2006.
Dinamica ratelor la facilităţile de lombard şi la creditele overnight a evoluat în descreştere,
respectiv, de la 26.0 şi 30.0 la sută anual - în luna ianuarie 2001 pînă la 16.0 şi 17.0 la sută anual -
la finele trimestrului III al anului 2006 [4, p.6].
Rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei la creditele acordate pe termen lung (mai
mare de 5 ani) în perioada 2001-2006 a avut o tendinţă de descreştere lentă, constituind valori
regresive de la 15.0 la sută anual - în ianuarie 2001 pînă la 11.5 la sută anual - la finele
trimestrului III al anului 2006 [4, p6].
Politica monetară a băncii centrale a favorizat reducerea continuă a ratelor dobînzilor atît
la depozitele atrase de băncile comerciale, cît şi la creditele acordate în monedă naţională. Rata
anuală medie ponderată la depozitele atrase în monedă naţională de băncile comerciale a
constituit 14.98 la sută în perioada ianuarie-septembrie 2006 faţă de 24.62 la sută în anul 2000, iar
cea la creditele acordate - 20.92 la sută faţă de 33.29 la sută, respectiv.
Totodată, marja aferentă operaţiunilor în monedă naţională ale băncilor comerciale s-a
diminuat de la 8.67 puncte procentuale în anul 2000 pînă la 5.94 puncte procentuale în perioada
ianuarie-septembrie 2006.
Reducerea nivelului inflaţiei, stabilitatea leului moldovenesc urmărită pe parcursul
perioadei analizate, au creat premisele de diminuare a normei rezervelor obligatorii de la 15.0 la
sută în anul 2000 la 10.0 la sută în anul 2006 faţă de volumul mijloacelor atrase.
Începînd cu trimestrul III al anului 2006, Banca Naţională a Moldovei a operat modificări
esenţiale în regimul de constituire şi menţinere a rezervelor obligatorii:
83
- băncile au început să constituie rezervele obligatorii separat în lei moldoveneşti şi în valută liber
convertibilă de la mijloacele atrase în valutele respective;
- în baza de calcul, conform căreia se efectuează rezervarea, au fost incluse mijloacele atrase în
valute neconvertibile;
- băncile au început să menţină rezervele obligatorii numai în conturi la Banca Naţională a
Moldovei.
Datoria contractată de către Guvern de la Banca Naţională a Moldovei, conform situaţiei
de la 31 decembrie 1999, a constituit 1675.9 mil. lei, inclusiv datoria la împrumuturi - 1315.2 mil.
lei şi datoria reprezentată prin hîrtii de valoare de stat în portofoliul Băncii - 360.7 mil. lei. Pe
parcursul anilor 2000-2004 datoria statului contractată de la Banca Naţională a Moldovei a
înregistrat un trend ascendent, majorîndu-se către 30 septembrie 2006 cu 1062.1 mil. lei.
În anul 2006, în temeiul Legii nr.195-XV din 17 iunie 2004, Banca Naţională a Moldovei a
acordat Guvernului un împrumut în sumă de 594.0 mil. lei, pentru achitarea datoriei de stat
externe. Conform situaţiei din 30 septembrie 2006, datoria de stat contractată de la Banca
Naţională a Moldovei a constituit 2738.0 mil. lei, inclusiv datoria la împrumuturi - 2338.0 mil. lei
şi datoria reprezentată prin hîrtii de valoare de stat în portofoliul Băncii - 400.0 mil. lei [4, p.5].

Acţionînd ca agent fiscal al statului în ceea ce priveşte vînzarea, evidenţa şi răscumpărarea

hîrtiilor de valoare de stat, Banca Naţională a Moldovei, în perioada 2000-2006, a derulat 951
emisiuni de hîrtii de valoare de stat, care au avut drept obiectiv finanţarea deficitului bugetar. În
ansamblu, în această perioadă, oferta de hîrtii de valoare de stat a însumat 7894.5 mil. lei, cererea
- 11269.5 mil. lei, iar volumul emis s-a cifrat la 7370.5 mil. lei. Volumul anual al cererilor a
depăşit volumul anual al ofertei în fiecare din ultimii patru ani, iar cota hîrtiilor de valoare de stat
plasate a variat între 91.8 la sută şi 96.2 la sută.
Cererea de hîrtii de valoare de stat a fost destul de mare în primele nouă luni ale anului
2004 - volumul solicitat la licitaţiile pe piaţa primară în această perioadă (2851.2 mil. lei) a
depăşit volumele anuale din anii 2000-2006, fapt ce a permis plasarea a 98.7 la sută din ofertă.
Soldul hîrtiilor de valoare de stat în circulaţie la preţul de vînzare (din cele emise la licitaţii pe
piaţa primară) a constituit 952.6 mil. lei, conform situaţiei de la 30 septembrie 2006, fiind în
creştere cu 718.8 mil. lei comparativ cu situaţia existentă la 31 decembrie 1999.
Rata anuală medie ponderată la hîrtiile de valoare de stat plasate pe piaţa primară s-a diminuat de
la 22.14 la sută în anul 2000 pînă la 12.85 la sută în primele nouă luni ale anului 2004 [4, p6].
84
 În perioada 2000 - septembrie 2006 piaţa valutară a fost relativ stabilă şi, într-o anumită
măsură, sensibilă la factorii externi şi interni ce au provocat fluctuaţii bruşte de scurtă durată ale
cursului de schimb. În această perioadă a fost promovată politica regimului cursului valutar
flotant, conform căruia rata de schimb se determină în funcţie de cererea şi oferta pe piaţa valutară
internă. Evoluţia indicatorilor pieţei valutare demonstrează că regimul cursului valutar flotant a
fost optimal din punctul de vedere al cadrului macroeconomic şi consolidării rezervelor valutare
ale statului.
Pe parcursul anilor 2000 - septembrie 2006 cursul oficial nominal al monedei naţionale faţă
de dolarul SUA s-a depreciat cu 4.9 la sută (de la 11.5902 lei pentru 1 dolar SUA la finele lunii
decembrie 1999 pînă la 13.01 lei pentru 1 dolar SUA la sfîrşitul lunii septembrie 2006).
Deprecierea mai accentuată a leului faţă de dolarul SUA în anii 2000-2006 a fost condiţionată de
refluxul net de valută, iar tendinţa generală de apreciere a cursului de schimb al monedei
naţionale în perioada 2003 - aprilie 2004 a fost cauzată de creşterea fluxurilor valutare aferente
exportului şi ofertei excesive a valutei străine pe piaţa valutară internă, provenită din transferurile
de peste hotare efectuate de cetăţenii republicii, precum şi de fluctuaţiile cererii şi ofertei de
valută străină în urma evoluţiilor pe pieţele valutare internaţionale.
Stabilirea cursului de schimb al leului moldovenesc prin mecanismele de piaţă a asigurat
consolidarea rezervelor internaţionale ale statului - de la 222.6 mil. dolari SUA la finele anului
2000 pînă la 391.6 mil. dolari SUA în septembrie 2006.
La finele lunii septembrie 2006 cursul de schimb real efectiv al monedei naţionale,
calculat faţă de luna decembrie 1999, conform ponderii principalilor parteneri comerciali în
cadrul tranzacţiilor de comerţ exterior, a constituit 97,0 la sută, ceea ce denotă o depreciere cu 3.0
la sută, contribuind la menţinerea caracterului competitiv al exporturilor Republicii Moldova.
Dezvoltarea sectorului financiar contribuie la satisfacerea necesităţilor economiei în
servicii financiare calitative şi în infrastructura financiară, precum şi la asigurarea implementării
eficiente a politicilor economice şi sociale ale statului.
Exercitînd funcţia de intermediar financiar, băncile comerciale au reuşit să mobilizeze şi
să reinvestească resurse financiare considerabile. Astfel, activele totale ale sistemului bancar s-au
majorat în ultimii ani (2001 - septembrie 2006) cu 7405.0 mil. lei (158.6 la sută), constituind
12072.7 mil. lei la 30 septembrie 2004. De asemenea, s-a majorat şi ponderea activelor faţă de
PIB de la 29.1 la sută pînă la 37.7 la sută.

85
 Sporirea activelor totale ale sistemului bancar se datorează creşterii obligaţiunilor băncilor
cu 6397.0 mil. lei (197.5 la sută) şi majorării capitalului acţionar cu 1008.1 mil. lei (70.5 la sută).
Respectiv, majorarea resurselor băncilor a condus la creşterea substanţială a volumului creditelor
acordate în economie cu 4556.3 mil. lei (198.7 la sută), constituind 6849.0 mil. lei la 30
septembrie 2006.
Ponderea cea mai mare din totalul portofoliului de credite, conform situaţiei de la 30
septembrie 2006, au deţinut-o creditele acordate industriei şi comerţului - 47.1 la sută, creditele
acordate agriculturii şi industriei alimentare - 27.7 la sută şi creditele acordate pentru imobil,
construcţii şi dezvoltare - 6.0 la sută.
Majorarea obligaţiunilor băncilor în perioada 31 decembrie 2000-30 septembrie 2006, în
cea mai mare măsură, a fost cauzată de creşterea depozitelor totale cu 5849.3 mil. lei (235.0 la
sută), atingînd cifra de 8338.2 mil. lei. Majorarea a avut loc din contul creşterii depozitelor
persoanelor fizice cu 3190.5 mil. lei (330.2 la sută) şi a depozitelor persoanelor juridice - cu
2660.5 mil. lei (192.9 la sută). Sporirea volumului depozitelor denotă o mai mare credibilitate în
sistemul bancar [4, p.5].
Depozitele în lei moldoveneşti s-au majorat cu 3565.5 mil. lei (284.6 la sută) faţă de 31
decembrie 2000, cele în valută străină - cu 2283.8 mil. lei (184.8 la sută), constituind, respectiv,
4818.5 mil. lei şi 3519.7 mil. lei.
Capitalul reprezintă una din principalele componente ale stabilităţii financiare a băncii.
Capitalul de gradul I al băncilor comerciale a sporit în perioada analizată cu 977.7 mil. lei (73.2 la
sută) din contul veniturilor obţinute şi aporturilor suplimentare ale acţionarilor.
Cota investiţiilor străine în capitalul sistemului bancar rămîne a fi semnificativă - 53.5 la
sută. În perioada menţionată investiţiile acţionarilor rezidenţi s-au majorat cu 186.4 mil. lei (61.3
la sută), pe cînd investiţiile acţionarilor nerezidenţi - cu 116.0 mil. lei sau cu 25.8 la sută.
Media suficienţei capitalului ponderat la risc pe sistemul bancar rămîne la un nivel înalt,
constituind 31.9 la sută, nivelul minim necesar fiind de 12.0 la sută. Nivelul înalt al suficienţei
capitalului se datorează ponderii semnificative a capitalului acţionar în total active, care
reprezintă 20.2 la sută, şi ponderii mari a activelor lichide, care au un grad jos de risc. Cele
menţionate denotă un nivel ridicat de acoperire a activelor cu capital propriu şi, totodată, rezerve
mari nevalorificate de către bănci ce ţin de creşterea activelor sale.

86
 Rentabilitatea activelor (venitul net anualizat / media activelor), conform situaţiei de la 30
septembrie 2004, a constituit 3.9 la sută, iar rentabilitatea capitalului acţionar (venitul net
anualizat / media capitalului acţionar) - 18.2 la sută [4, p.5].
Politicile Guvernului şi Băncii Naţionale a Moldovei privind dezvoltarea sectorului
financiar în contextul integrării europene se bazează pe principiile stabilităţii macroeconomice,
dezvoltării sectorului real prin promovarea reformelor structurale, intensificarea relaţiilor
comerciale externe şi activităţii investiţionale. Prezenta Strategie are drept scop:
- crearea unor condiţii adecvate pentru asigurarea creşterii economice durabile;
- reducerea nivelului inflaţiei, în scopul asigurării unui mediu favorabil pentru desfăşurarea
activităţilor antreprenoriale şi investiţionale, precum şi pentru protecţia veniturilor reale ale
populaţiei;
- promovarea unei politici a cursului de schimb a monedei naţionale, determinat de cererea şi
oferta pe piaţa valutară; crearea unor condiţii favorabile pentru activitatea economică externă;
stabilizarea situaţiei în domeniul datoriei de stat externe şi optimizarea gestionării datoriei pentru
diminuarea riscurilor externe;
- implementarea reformelor structurale şi a cadrului regulatoriu;
- promovarea unei politici bugetar-fiscale care să asigure o evoluţie echilibrată a veniturilor şi
cheltuielilor publice.
Creşterea economică în perioada 2005-2010 va fi asigurată prin îmbunătăţirea echilibrului
macroeconomic. Politicile economice vor avea drept scop atingerea unei creşteri cu 6.0 la sută în
anul 2005, iar în următorii ani - cu 5.0 la sută anual, în contextul reducerii inflaţiei şi menţinerii
unui nivel prudent al rezervelor internaţionale de cca 3 luni de acoperire a importurilor de bunuri
şi servicii. Se prevede ca nivelul inflaţiei medii anuale să fie redus sub 10.0 la sută în anul 2005,
ulterior diminuîndu-se pînă la 5.0 la sută - către anul 2010, în condiţiile promovării unei politici
bugetar-fiscale şi monetare echilibrate [5, p.6].
Implementarea consecventă a reformelor structurale va consolida potenţialul de creştere
economică. Se preconizează că ritmurile de creştere a producţiei industriale vor fi mai înalte decît
ritmurile de creştere a PIB: în anul 2005 este prevăzută o creştere a producţiei industriale cu 13.0
la sută, în anii 2007 şi 2008 - cu 11.5 şi 10.5 la sută, respectiv.
Sporirea producţiei industriale va contribui la o evoluţie ascendentă a exporturilor: în anul
2007 se prevede ca exportul să înregistreze o majorare cu 9.0 la sută, menţinînd în perioada 2007-
2010 ritmuri de creştere superioare nivelului de 8.0 la sută. Sporirea volumului producţiei
87
industriale va contribui la substituirea treptată a importurilor, ceea ce va conduce la o diminuare a
deficitului balanţei comerciale. Corespunzător, pentru perioada de referinţă este prognozat un ritm
moderat de creştere a importului cu 8.0 la sută în 2007, cu 7.0 şi 6.0 la sută - în anii 2007-2008.
Astfel, conform indicatorilor comerţului exterior, se estimează o reducere treptată a deficitului
balanţei comerciale în raport cu PIB de la 26.4 la sută în anul 2006 pînă la 24.7 la sută în anul
2008. Aceeaşi dinamică se va menţine pînă în anul 2010. Menţinerea ritmurilor de creştere
economică va fi asigurată prin majorarea volumului de investiţii în capital fix, fiind prevăzute
ritmuri superioare de creştere comparativ cu cele ale PIB: investiţiile capitale vor atinge un nivel
estimat de majorare, în termeni reali, cu 10.0 la sută în anul 2007 şi cu 9.0 la sută - în perioada
2007-2008.
Pentru perioada de dezvoltare pe termen mediu (2005-2010), sarcina de bază constă în
ameliorarea considerabilă a mediului investiţional, în scopul creării condiţiilor de creştere
accelerată a investiţiilor private interne şi străine. Obiectivele primordiale ale politicii statului în
acest domeniu sînt susţinerea stabilităţii macroeconomice şi promovarea reformelor sectorului
public şi a cadrului regulatoriu.
Printre acţiunile prioritare, cu tangenţă la funcţionarea sistemului financiar, menţionăm
următoarele:
- dezvoltarea infrastructurii regionale, în scopul ameliorării activităţii investiţionale la nivel
regional;
- susţinerea dezvoltării pieţei financiare sub aspect instituţional şi de infrastructură pentru
consolidarea rolului sectorului financiar în mobilizarea şi circulaţia resurselor investiţionale,
precum şi reducerea riscurilor investiţionale;
- elaborarea instrumentelor şi mecanismelor de stimulare a băncilor pentru acordarea creditelor pe
termen lung, precum şi pentru atragerea economiilor populaţiei, inclusiv a transferurilor
angajaţilor de peste hotare, în activitatea investiţională.
Creşterea economică va fi însoţită de o participare mai largă a forţei de muncă în sectorul
de producţie şi prestări servicii, contribuind astfel la sporirea rolului veniturilor sub formă de
salariu în reducerea sărăciei. Măsurile care vor fi întreprinse în acest context de Guvern în
perioada de referinţă sînt: perfecţionarea sistemului de protecţie socială a şomerilor şi crearea
sistemului informaţional al pieţei muncii.
Diminuarea nivelului inflaţiei şi menţinerea stabilităţii monedei naţionale constituie
obiectivele principale în asigurarea unei creşteri economice durabile. Aceste obiective se
88
preconizează a fi atinse prin aplicarea instrumentelor politicilor monetare, creditare, fiscale şi
investiţionale, urmărind scopul de a stimula procesele investiţionale şi de a majora ritmurile de
creştere economică.
Printre cei mai importanţi factori ce determină inflaţia în Republica Moldova pot fi
menţionaţi: modificarea preţurilor stabilite pe cale administrativă (la energia electrică, gazele
naturale, combustibil etc.); măsurile cu caracter bugetar-fiscal (modificarea cotelor impozitelor şi
a mărimilor taxelor); modificarea cursului de schimb al monedei naţionale; creşterea veniturilor
populaţiei (în special, drept rezultat al transferurilor valutei străine provenite din munca prestată
în străinătate de către cetăţenii Republicii Moldova); factorul monetar-creditar. În scopul
reducerii nivelului inflaţiei, vor fi promovate următoarele politici:
- politica bugetar-fiscală antiinflaţionistă, prin intermediul căreia se vor obţine proporţiile optime
în fluxurile băneşti, controlate de către stat, inclusiv prin menţinerea excedentului bugetar
(primar);
- politica monetară antiinflaţionistă, ce prevede volume adecvate situaţiei economiei naţionale ale
masei monetare, creditelor în economie şi numerarului în circulaţie;
- politica structurală antiinflaţionistă, realizată prin:
a) corelarea ritmurilor de creştere a salariului mediu pe economie cu ritmurile de creştere a
productivităţii muncii în economia naţională;
b) aplicarea instrumentelor financiare de tranziţie de la piaţa de consum la piaţa de acumulări;
c) indexarea pensiilor cu ritmurile preconizate ale creşterii anuale a salariului mediu pe economie
şi rata inflaţiei.
Pentru atenuarea impactului asupra cursului de schimb al monedei naţionale, vor fi
întreprinse acţiuni concrete, în scopul creării unui climat investiţional favorabil ce ar permite
atragerea investiţiilor străine şi direcţionarea surselor provenite din munca prestată în străinătate
de către cetăţenii Republicii Moldova în sectorul real al economiei, inclusiv în business-ul mic şi
mijlociu.
Aceste politici vor fi orientate spre:
- reducerea deficitului contului curent (pînă la 5.0 la sută în raport cu PIB);
- raţionalizarea structurii importurilor şi stimularea dezvoltării sectorului de producere (de bunuri
şi servicii) ca bază de sporire a exporturilor, urmărind alinierea producţiei naţionale la standardele
europene de calitate; susţinerea şi încurajarea activităţilor de marketing spre extinderea şi
diversificarea pieţelor de desfacere;
89
- stimularea activă a procesului inovaţional;
- atragerea fluxurilor de remitenţe ale cetăţenilor ce lucrează peste hotare spre investire
productivă sau acumulare de economii în bănci;
- onorarea, în măsura posibilităţii, a angajamentelor externe contractate, raţionalizarea condiţiilor
de contractare a celor noi, depunerea eforturilor întru restructurarea datoriilor externe istorice;
- liberalizarea treptată a mişcărilor de capital;
- încurajarea dezvoltării activităţii burselor, atît de bunuri, cît şi a celor de valori mobiliare
(pieţele primară şi secundară);
- utilizarea eficientă a asistenţei tehnice şi financiare străine;
- implementarea standardelor internaţionale (europene) de evidenţă şi statistică.
În perioada 2005-2010 politica fiscală va fi orientată spre obţinerea unor performanţe în
vederea asigurării unui climat antreprenorial favorabil, stabilităţii şi previzibilităţii veniturilor la
buget. În acest context, principalele obiective ale politicii fiscale оn sectorul financiar vor fi strict
corelate cu obiectivele trasate оn Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu, aprobat anual de
Guvern. Оn acest context, obiectivele generale sоnt:
- atingerea unui nivel optim al presiunii fiscale şi extinderea bazei de impozitare;
- asigurarea echităţii, stabilităţii şi transparenţei fiscale;
- codificarea şi perfecţionarea (simplificarea) în continuare a legislaţiei fiscale;
- stimularea activităţii economice, în special prin încurajarea dezvoltării micului business,
atragerea investiţiilor atît străine, cît şi a celor autohtone în economia naţională, crearea noilor
locuri de muncă etc.;
- armonizarea legislaţiei fiscale cu cea a Uniunii Europene.
În scopul stimulării activităţii economice, Guvernul va întreprinde şi în continuare măsuri
pentru asigurarea unui climat antreprenorial favorabil. Acestea prevăd următoarele:
- păstrarea facilităţilor fiscale stabilite la plata impozitului pe venit pentru investitori, agenţii
economici ai micului business, prevăzute de legislaţia fiscală;
- perfecţionarea (simplificarea) procedurilor de administrare a facilităţilor menţionate.
În special, obiectivele menţionate mai sus privind sectorul financiar se vor atinge prin
acceptarea celor mai importante scutiri acordate instituţiilor financiare:
- deducerea defalcărilor de reduceri pentru pierderi de credite (în fondul de risc), precum şi a

90
- vărsămintelor obligatorii anuale, contribuţiilor iniţiale, contribuţiilor trimestriale şi contribuţiilor
speciale ale băncilor în fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, la calcularea
impozitului pe venit;
- scutirea, în mărime de 100.0 la sută de impozitul pe venit, a veniturilor obţinute de băncile
comerciale din creditele acordate pe un termen de peste 3 ani şi în proporţie de 50.0 la sută - pe
veniturile obţinute din creditele pe un termen de la 2 la 3 ani;
- scutirea de impozitul pe venit, pînă la 1 ianuarie 2010, a dobînzilor persoanelor fizice, obţinute
de la depozitele bancare, valorile mobiliare, care sînt instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi
certificatele bancare de depozit şi cambiile bancare, şi de la depunerile membrilor pe conturile de
economii personale în asociaţiile de economii şi împrumut ale cetăţenilor, amplasate pe teritoriul
republicii, precum şi dobînzile de la hîrtiile de valoare de stat şi hîrtiile de valoare emise de Banca
Naţională a Moldovei;
- scutirea de TVA a serviciilor financiare.
Obiectivele politicii bugetare vizează următoarele:
- ajustarea în continuare a serviciilor publice la posibilităţile reale de acumulare a veniturilor la
buget şi obţinerea unei stabilităţi bugetare;
- optimizarea priorităţii cheltuielilor publice şi reconsiderarea politicii sociale prin asigurarea
protecţiei sociale pe baza unor măsuri focalizate spre cele mai defavorizate categorii ale
populaţiei;
- aplicarea în continuare a modului de programare bugetară prin fundamentarea bugetului şi
alocarea fondurilor publice pe bază de programe. Programele vor fi elaborate în sectoare
prioritare, înglobînd obiective de performanţă şi impactul acestora asupra creşterii economice şi
nivelului de viaţă al populaţiei.
Guvernul va stabili un control strict asupra cheltuielilor prin îmbunătăţirea
managementului cheltuielilor, optimizarea numărului de personal, lichidarea instituţiilor cu
activitate ineficientă, implementarea unor noi forme (alternative) de prestare a serviciilor cu
costuri mai mici, externalizarea serviciilor, posibilitatea utilizării noilor tehnologii, identificarea
unor servicii de o calitate mai înaltă.
Ţinînd cont de impactul direct asupra nivelului de trai, în domeniul cheltuielilor publice,
în următorii ani se va acorda o importanţă sporită transferurilor sociale către populaţie şi
cheltuielilor de salarizare.

91
 Alocarea resurselor pe sectoare se va efectua în baza analizei programelor sectoriale de
cheltuieli, cu luarea în considerare a factorilor de influenţă strategică asupra dezvoltării
sectoarelor, precum şi a rezervelor de eficientizare a cheltuielilor în unele sectoare, identificate de
analizele Cadrului de Cheltuieli pe Termen Mediu.
În scopul atingerii unei transparenţe bugetare mai largi, se va promova politica de
integrare a tranzacţiilor în cadrul bugetului. Ca rezultat, bugetul de stat, pe lîngă veniturile şi
cheltuielile tradiţionale, va include fondurile şi mijloacele speciale, precum şi proiectele
investiţionale cu finanţare externă.
Această sferă prevede:
- colaborarea activă şi permanentă cu instituţiile financiare internaţionale. În cazul semnării
programului susţinut de Fondul Monetar Internaţional, se va pregăti baza pentru restructurarea
datoriei externe;
- continuarea negocierilor cu Banca Mondială în scopul refinanţării creditelor, obţinute de la
Banca pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare în condiţii comerciale în credite cu condiţii
concesionale;
- continuarea politicii de abţinere de la emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturile interne şi
externe;
- continuarea negocierilor cu întreprinderile ce au beneficiat de împrumuturi garantate de stat în
trecut şi nu şi-au onorat obligaţiunile vizînd restabilirea la buget a mijloacelor sustrase pentru
onorarea garanţiilor de stat, inclusiv prin intermediul Consiliului Creditorilor;
- lărgirea spectrului de instrumente financiare utilizate, în special obligaţiunile de stat cu termenul
de circulaţie de pînă la 5 ani. Utilizarea obligaţiunilor de stat pe termen lung, în scopul realizării
politicii bugetare, va conduce la crearea unei pieţe interne stabile de instrumente financiare, pe
care ratele dobînzilor se vor stabili în condiţiile pieţei şi vor servi drept împrumuturi pe diverse
termene;
- diminuarea datoriei de stat interne faţă de Banca Naţională a Moldovei.
Politica monetară şi valutară, ca parte componentă a politicii economice a statului, poate fi
definită ca un ansamblu al acţiunilor întreprinse de Banca Naţională a Moldovei în vederea creării
unor condiţii monetare favorabile pentru menţinerea stabilităţii macroeconomice şi încurajarea
creşterii economice durabile. Astfel, scopurile politicii monetare şi valutare a Băncii
Naţionale a Moldovei sînt trasate prin coordonare cu politicile bugetar-fiscală şi instituţională ale
Guvernului, contribuind la asigurarea unei dezvoltări economice susţinute.
92
 Conform Cadrului de Cheltuieli pe Termen Mediu pe anii 2005-2008, Strategiei de
Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei pe anii 2004-2008, scopurile principale ale politicii
macroeconomice ale statului pe termen mediu şi lung le constituie creşterea economică durabilă şi
majorarea nivelului de trai al populaţiei. Elaborînd şi implementînd politica monetară şi valutară
în cadrul politicii economice unice a statului, Banca Naţională a Moldovei reiesă din necesitatea
creării unor condiţii favorabile pentru atingerea obiectivelor propuse.
Una din aceste condiţii este stabilitatea monedei naţionale, ceea ce presupune o dinamică
controlabilă şi prognozabilă a nivelului preţurilor şi lipsa fluctuaţiilor bruşte şi neprevăzute ale
cursului de schimb al monedei naţionale faţă de alte valute. Realizarea stabilităţii monedei
naţionale va contribui la reducerea incertitudinilor şi a riscurilor în procesul de adoptare a
deciziilor în domeniul investiţional, consolidarea încrederii populaţiei în sistemul financiar al
statului, implementarea mai eficientă a reformelor sociale. Este cert faptul că stabilizarea
dinamicii preţurilor în perspectivă de lungă durată va conduce la creşterea bunăstării economice şi
a potenţialului de dezvoltare a economiei naţionale. Astfel, luînd în considerare orientările
politicii social-economice şi a celei externe a Republicii Moldova spre apropierea nivelului de
dezvoltare şi a standardelor de trai de cele înregistrate în ţările dezvoltate, a cursului primordial
de integrare în Uniunea Europeană, Banca Naţională a Moldovei stabileşte drept scop final al
politicii monetare pentru perioada trasată reducerea nivelului inflaţiei şi menţinerea ei la un nivel
jos, acceptabil pentru creşterea economică durabilă.
Experienţa Băncii Naţionale a Moldovei demonstrează că, pentru atingerea şi menţinerea
stabilităţii macroeconomice, Banca trebuie să ţină cont de o multitudine de circumstanţe în cadrul
cărora evoluează politicile şi instituţiile financiare. Aceste circumstanţe şi evoluţia rapidă a pieţei
financiare impune Banca Naţională a Moldovei, pe lîngă urmărirea obiectivului principal, să
atragă atenţia asupra unor obiective adiţionale şi să analizeze importanţa lor pentru atingerea şi
menţinerea stabilităţii macroeconomice.
În acest sens, Banca Naţională a Moldovei îşi rezervă dreptul de a se călăuzi în deciziile
privind politica monetară şi valutară de un indicator sintetic al inflaţiei, bazat pe indicele
preţurilor de consum, şi anume inflaţia de bază, care ar reflecta creşterea preţurilor cauzată
nemijlocit de factorii monetari şi ar exclude variaţiile de scurtă durată ale preţurilor de consum
din motive ce nu ţin de activitatea Băncii, cum sînt: şocurile provocate de modificarea preţurilor
la

93
resurse energetice, deciziile administrative de modificare a tarifelor la servicii, efecte ale
sezonalităţii preţurilor la produsele agroalimentare (legume şi fructe) etc.
O altă sarcină a politicii monetare şi valutare în perioada vizată este accentuarea rolului
politicii ratelor dobînzilor a Băncii Naţionale a Moldovei la formarea condiţiilor pieţei monetare a
Republicii Moldova.
Reieşind din caracterul transparent al economiei, precum şi luînd în considerare
sensibilitatea ei înaltă la influenţa factorilor economici externi, un rol important în cadrul politicii
monetare şi valutare îl va deţine cursul de schimb al monedei naţionale. Stabilind un regim de
flotare liberă, Banca Naţională a Moldovei îşi rezervă dreptul de a efectua intervenţii valutare în
cazul necesităţii de a atenua fluctuaţiile excesive ale cursului valutar. Totodată, politica monetară
şi valutară a Băncii Naţionale a Moldovei în anii 2005-2010 va fi promovată ţinînd cont de
necesitatea reducerii nivelului inflaţiei şi stabilizării preţurilor.
În contextul celor expuse, realizarea sarcinilor ce ţin de implementarea politicii monetare
şi valutare se va efectua cu luarea în considerare a următorilor factori:
- dependenţa Republicii Moldovei de factorii externi, precum sînt conjunctura economica pe
pieţele internaţionale la produsele petroliere şi resursele energetice, dezvoltarea macroeconomică
a ţărilor-partenere ale Republicii Moldova, dinamica preţurilor pe pieţele internaţionale la
produsele similare celor exportate din ţară;
- intensitatea afluxului remitenţelor din munca cetăţenilor peste hotare;
- indicatorii bugetului de stat;
- dinamica dezvoltării sectorului bancar;
- rezultatele implementării reformelor în sectorul real al economiei.
De menţionat că realizarea obiectivului principal al politicii monetare şi valutare pe
termen mediu şi lung va fi posibilă prin susţinerea consecventă a restructurării economiei
naţionale. De asemenea, eficienţa politicii monetare şi valutare pe termen lung depinde de
realizarea consecventă a tuturor obiectivelor macroeconomice, perfecţionarea cadrului legal şi
instituţional.
Pe lîngă aceasta, autonomia Băncii Naţionale a Moldovei este un factor important pentru
susţinerea credibilităţii ce serveşte drept precondiţie pentru eficientizarea politicii monetare şi
valutare.
Dat fiind faptul că integrarea europeană este, cu referinţă la Republica Moldova,
obiectivul fundamental al dezvoltării, se impune implementarea consecventă a modelului de
94
dezvoltare economică prin armonizarea treptată a legislaţiei naţionale cu cea europeană în toate
domeniile,
inclusiv în sistemul vamal, bancar, fiscal, juridic şi social. În acest sens, Banca Naţională a
Moldovei se va conforma la standardele Uniunii Europene în definitivarea cadrului de promovare
a politicii monetare şi valutare. În special, Banca Naţională a Moldovei consideră necesară o
corespundere dintre definirea obiectivului principal al politicii monetare şi valutare a Băncii
Naţionale a Moldovei şi a obiectivului principal al Băncii Centrale Europene. Astfel, va fi
posibilă modificarea Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei cu specificarea obiectivului
principal al Băncii - menţinerea stabilităţii preţurilor. În acest sens, va continua conlucrarea cu
Guvernul în vederea convergenţei politicilor promovate.
Din cele expuse rezultă că politica monetară şi valutară a Băncii Naţionale a Moldovei
pentru anii 2005-2010 îşi va păstra caracterul prudent, urmărind majorarea gradului de monetizare
a economiei, care va fi susţinută de stabilizarea încrederii în moneda naţională, de consolidarea în
continuare a sistemului bancar în contextul creşterii reale a produsului intern brut.
Opţiunile strategice care stau la baza Strategiei politicii monetare şi valutare în perioada
2005-2010 se vor realiza prin aplicarea flexibilă a setului instrumentarului monetar.
Banca Naţională a Moldovei va menţine caracterul prudent al politicii ratelor dobînzilor,
ţinînd cont de dinamica proceselor inflaţioniste, de conjunctura pieţei monetare şi valutare, de
indicatorii macroeconomici. În vederea promovării continue eficiente a politicii ratelor, Banca va
utiliza metoda coridorului ratelor dobînzilor.
Banca Naţională a Moldovei va continua determinarea ratei dobînzii pentru creditele pe
termen lung, care va fi utilizată la deservirea creditelor acordate anterior de către Bancă.
Politica monetară şi valutară va fi orientată spre menţinerea lichidităţilor din sistemul bancar la un
nivel optimal, utilizînd, în funcţie de evoluţia macroeconomică şi de situaţia pe piaţa monetară,
atît instrumente de sterilizare a excesului de lichiditate, cît şi instrumente de injectare a
lichidităţii. În acest scop, Banca va diversifica instrumentarul, armonizîndu-l cu cel al Băncii
Centrale Europene şi, pe lîngă instrumentele deja utilizate (operaţiunile de piaţă deschisă,
acceptarea de depozite de la bănci, rezervele obligatorii, facilităţile de lombard,
creditele/depozitele overnight),
va emite certificatele Băncii Naţionale a Moldovei, care vor favoriza sterilizări mai eficiente ale
excesului de lichiditate din sistemul bancar.

95
 După implementarea Sistemului Automatizat de Plăţi Interbancare de generaţie nouă,
Banca Naţională a Moldovei va introduce mecanismul creditului "intraday", continuînd, totodată,
utilizarea facilităţilor permanente - credite/depozite overnight. Banca va utiliza preponderent
operaţiunile de piaţă deschisă în gestionarea lichidităţii, în detrimentul instrumentelor de natură
mai pronunţat administrativă (rezervele obligatorii), va continua diminuarea treptată a normei
rezervelor obligatorii, ţinînd cont de indicatorii macroeconomici şi agregatele monetare.
În anii 2005-2010 Banca Naţională a Moldovei va continua reperfectarea împrumuturilor
acordate anterior statului, în condiţiile asigurării acestora cu hîrtii de valoare de stat la rata pieţei
şi va accepta reemisiunea ulterioară de către Ministerul Finanţelor a hîrtiilor de valoare de stat (la
rata dobînzii de piaţă), transmise anterior Băncii Naţionale a Moldovei contra împrumuturi
contractate de Guvern în anii precedenţi.
În vederea dezvoltării continuă a pieţei hîrtiilor de valoare de stat, Banca Naţională a
Moldovei, ca agent fiscal al statului, în colaborare cu Ministerul Finanţelor, va contribui la:
- plasarea hîrtiilor de valoare de stat dematerializate prin desfăşurarea licitaţiilor de vînzare a
acestora pe piaţa primară, acordarea asistenţei de marketing şi a serviciilor de depozitar pentru
hîrtiile de valoare emise;
- promovarea unei politici orientate spre stimularea evoluţiei pieţei, în limite ce nu ar putea afecta
starea în ansamblu a bugetului de stat, încurajarea participanţilor pieţei hîrtiilor de valoare pentru
eficientizarea activităţii pe această piaţă, raţionalizarea politicii emisionale prin emiterea titlurilor
de stat pe termen lung, inclusiv în scopul finanţării proiectelor investiţionale în economia
naţională.
Banca Naţională a Moldovei, în colaborare cu Ministerul Finanţelor şi Comisia Naţională
a Valorilor Mobiliare, va întreprinde măsuri de rigoare pentru o dezvoltare mai vastă a pieţei
secundare a hîrtiilor de valoare de stat, prin lărgirea şi diversificarea bazei de investitori,
comercializarea hîrtiilor de valoare de stat cu termenul de circulaţie mai mare de un an şi la Bursa
de Valori.
În scopul ameliorării mediului de afaceri, Banca Naţională a Moldovei va contribui şi în
continuare la diminuarea ratelor dobînzilor promovate de către bănci, atît la depozite, cît şi la
credite, prin următoarele acţiuni:
- realizarea şi menţinerea stabilităţii monedei naţionale prin stabilirea condiţiilor pieţei monetare,
de credit şi valutare;
- asigurarea lichidităţii suficiente în sectorul bancar;
96
- promovarea politicii ratelor la instrumentele monetare aplicate de Bancă la un nivel adecvat
situaţiei pe piaţa financiară;
- promovarea în continuare a politicii de consolidare şi de creştere a gradului de credibilitate în
sistemul bancar, prin întreprinderea măsurilor orientate spre:
a) diminuarea riscurilor aferente operaţiunilor active ale băncilor;
b) sporirea gradului de acoperire a acestui risc cu capital propriu;
c) dezvoltarea sistemului de control intern;
d) ridicarea nivelului de dezvăluire de către băncile comerciale a informaţiei ce ţine de activitatea
sa.
Pentru atingerea obiectivelor trasate, în scopul majorării investiţiilor în economia
naţională şi diminuării preţului creditelor bancare, Guvernul va întreprinde următoarele acţiuni:
- promovarea în continuare a politicii de macrostabilizare în vederea realizării cu succes a
reformelor structurale, contribuirea la creşterea ratingului ţării, ceea ce va conduce la reducerea
costului investiţiilor străine atrase de bănci;
- în comun cu Banca Naţională a Moldovei, va promova un dialog permanent cu instituţiile
financiare internaţionale în vederea stabilirii unui parteneriat real şi al unui climat de încredere;
- adoptarea de măsuri în vederea diminuării treptate a datoriei interne a statului faţă de Banca
Naţională a Moldovei.
Avînd în vedere că expansiunea numerarului în masa monetară creează aşteptări
inflaţioniste şi poate perturba piaţa valutară, precum şi în scopul dezrădăcinării economiei
tenebre, Banca Naţională a Moldovei, în colaborare cu Guvernul, va întreprinde măsuri de
restrîngere a numerarului în circulaţie, printre care menţionăm următoarele:
- perfecţionarea cadrului legislativ în vederea restrîngerii utilizării numerarului în tranzacţii;
implementarea şi asigurarea aplicării în continuare a instrumentelor şi modalităţilor de plată fără
numerar în toate domeniile economiei naţionale.
Banca Naţională a Moldovei, în comun cu Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi alte
organe de stat, va contribui la lărgirea spectrului de instrumente ale pieţei financiare. În acest
sens, utilizînd asistenţa tehnică a programului "FIRST Initiative", va fi îmbunătăţit cadrul
legislativ în vederea emiterii instrumentelor pieţei monetare, cum sînt certificatele bancare de
depozit şi cambiile bancare.
Prin promovarea politicii valutare Banca Naţională a Moldovei preconizează şi în
continuare flotarea liberă a monedei naţionale şi stabilirea cursului valutar oficial de schimb
97
al leului moldovenesc faţă de dolarul SUA în baza cursurilor valutare preponderente pe piaţa
valutară.
În cazul majorării esenţiale a ponderii monedei euro în rulajul total al pieţei valutare,
Banca Naţională a Moldovei va modifica metodologia de stabilire a cursului oficial de schimb al
leului moldovenesc faţă de euro. Ca urmare, Banca Naţională a Moldovei preconizează trecerea
de la determinarea cursului oficial al leului moldovenesc faţă de euro prin cros-cursul faţă de
dolarul SUA cotat pe piaţa internaţională la stabilirea cursului oficial al leului moldovenesc faţă
de euro, reieşind din cotaţiile băncilor comerciale pe piaţa intra şi interbancară
din Republica Moldova.
Banca Naţională a Moldovei îşi rezervă dreptul de a efectua intervenţii valutare în cazul
necesităţii de a atenua fluctuaţiile excesive ale cursului valutar. În calitate de instrumente ale
politicii valutare vor fi utilizate în continuare cumpărările directe de valută străină şi operaţiunile
valutare de tip swap valutar, tranzacţii forward.
În acest context, politica monetară şi valutară a Băncii Naţionale a Moldovei va fi
direcţionată spre căutarea unui echilibru între emisiunea monetară şi stabilitatea relativă a
monedei naţionale, ceea ce nu va afecta atingerea obiectivului său principal.
În cadrul implementării politicii valutare, Banca Naţională a Moldovei va tinde spre
menţinerea rezervelor valutare internaţionale la un nivel acceptabil pentru acoperirea a cel puţin
trei luni de import şi va continua alocarea activelor sale valutare în instrumente investiţionale care
corespund criteriilor de siguranţă şi lichiditate.
În sensul perfecţionării cadrului legal în domeniul reglementării valutare pe teritoriul
Republicii Moldova se preconizează ajustarea legislaţiei în domeniul valutar la legislaţia Uniunii
Europene. Totodată, în funcţie de politica monetară şi valutară, situaţia economică a ţării, inclusiv
evoluţia indicatorilor macroeconomici, se planifică liberalizarea treptată a unor operaţiuni ce ţin
de transferul de capital din Republica Moldova.
Scopul principal urmărit prin politica şi acţiunile statului în domeniul vizat este
perfecţionarea în continuare a modului de funcţionare a băncilor, ceea ce va asigura creşterea
gradului de siguranţă în activitatea acestora, precum şi va spori capacitatea băncilor de a satisface
necesităţile economiei naţionale şi ale persoanelor fizice în servicii bancare.
Pentru realizarea numitului scop, vor fi stimulate acţiunile orientate spre consolidarea
sistemului bancar, care, la rîndul său, va fi promovată şi în cadrul fiecărei bănci în parte.
Proprietarii şi administraţia băncilor vor stabili şi întreprinde măsuri în vederea diminuării
98
riscurilor aferente operaţiunilor active ale băncilor, sporirea gradului de acoperire a acestui risc cu
capital propriu, perfecţionarea metodelor de dirijare a activelor şi pasivelor, dezvoltarea
sistemului de control intern şi perfecţionarea modului de activitate a organelor de conducere.
În cadrul sistemului bancar va fi susţinut procesul de consolidare prin limitarea sau
suspendarea activităţilor băncilor problematice privind atragerea depozitelor de pe piaţa
financiară, creînd astfel condiţii favorabile pentru concentrarea mijloacelor temporar libere,
disponibile pe piaţă, în băncile care îşi desfăşoară activitatea cu un grad comparativ mai înalt de
prudenţă. De asemenea, vor fi susţinute procesele de fuziune şi asociere a băncilor, care vor
decide astfel să-şi majoreze capacitatea de competitivitate pe piaţă. Vor fi retrase autorizaţiile de
la băncile care admit în activitatea sa abateri de la prevederile legislaţiei şi actelor normative
bancare, fapt ce conduce sau poate conduce la înregistrarea pierderilor şi reducerea substanţială
sau totală a capitalului. În acelaşi timp, vor fi menţinute cerinţe efective de prudenţă faţă de
procesul de autorizare a băncilor noi, astfel urmărindu-se scopul de a înfiinţa numai acele bănci
noi care, la momentul autorizării, sînt lipsite de condiţii prealabile pentru apariţia problemelor pe
viitor.
Activitatea băncilor străine pe piaţa serviciilor bancare din Republica Moldova şi
experienţa acumulată de către acestea vor contribui la îmbogăţirea cu noi cunoştinţe a băncilor
autohtone şi, ca rezultat, la promovarea în continuare a unui sector bancar puternic şi competitiv.
În acest scop, vor fi susţinute investiţiile strategice din străinătate, care vor stimula consolidarea
în continuare a sistemului bancar autohton.
Pentru încurajarea acordării creditelor, precum şi în scopul reducerii riscurilor băncilor în
activitatea de creditare vor fi oportune: crearea birourilor de credit care vor acumula şi vor face
disponibile informaţiile privind istoria creditară a agenţilor economici şi care se vor afla în
gestiunea utilizatorilor acestor birouri; crearea unui centru informaţional cu un statut bine definit,
centru care va acumula baza informaţională referitor la întreprinderile înregistrate, activitatea
desfăşurată, poziţia lor fiscală, imobilul gajat, litigiile în care este antrenat, inclusiv fiscale etc.;
accelerarea implementării unui registru centralizat şi computerizat al gajului, astfel încît toţi
notarii să fie apţi să înregistreze gajul, iar băncile - să consulte registrul în cauză; crearea unui
registru public de raportare financiară accesibil pentru investitori, publicul larg şi organele de stat
interesate.

99
 Avînd drept scop diminuarea riscurilor operaţiunilor active ale băncilor şi oferirea pe piaţă
a unor produse de importanţă socială majoră şi cu un grad sporit de risc, se vor întreprinde măsuri
orientate spre optimizarea impozitării băncilor prin:
- crearea condiţiilor legale pentru a permite deducerea defalcărilor de reduceri pentru pierderi la
active, altele decît creditele, precum şi pentru acoperirea riscului de piaţă şi de ţară aferent
activităţii băncilor comerciale pe plan internaţional;
- extinderea metodei de calculare în timp util a TVA asupra obiectului gajat vîndut.
Funcţionarea eficientă a sistemului de garantare a depozitelor va conduce la creşterea
încrederii în sistemul bancar, la micşorarea costurilor serviciilor bancare, la majorarea resurselor
financiare ale băncilor, care, ulterior, vor putea fi investite de către acestea pe termen lung.
Băncile vor promova politicile sale interne cu scopul de a determina şi a menţine baza de date
necesare pentru transferul mijloacelor în Fondul de garantare a depozitelor.
Sistemul bancar se va dezvolta în conformitate cu standardele general acceptate, elaborate
de organismele financiare internaţionale, specializate în acest domeniu, inclusiv standardele
stabilite de Directivele Uniunii Europene, Comitetul Basel pentru supraveghere bancară eficientă.
Ţinînd cont de dezvoltarea rapidă a sistemului bancar şi de necesitatea implementării în
continuare a standardelor general acceptate, vor fi susţinute eforturile depuse în vederea
funcţionării Centrului de instruire pe lîngă Asociaţia Băncilor din Moldova, care va organiza
cursuri cu tematici financiar-bancare pentru perfecţionarea specialiştilor din sistemul bancar.
În scopul menţinerii stabilităţii şi consolidării sistemului bancar, Banca Naţională a
Moldovei şi Guvernul vor promova în continuare politica de stimulare a dezvoltării prudente a
sistemului bancar prin direcţiile strategice expuse în cele ce urmează.
Vor fi întreprinse următoarele măsuri orientate spre perfecţionarea legislaţiei în vigoare,
aferentă activităţii băncilor, privind ajustarea acesteia la principiile internaţionale:
- modificarea legislaţiei bancare, în scopul obţinerii unei informaţii suficiente privind acţionarii
băncilor şi proprietarii lor, pentru a stabili influenţa acestora asupra activităţii băncii;
modificarea Legii cu privire la societăţile pe acţiuni, în scopul stabilirii clare a responsabilităţii
pentru aplicarea obligaţiunilor companiilor ce prezintă rapoarte financiare, precum şi în scopul
promovării principiilor de guvernare corporativă, în conformitate cu principiile general acceptate
pe plan internaţional;
- modernizarea legislaţiei în domeniul contabilităţii, raportării financiare şi auditului, în
conformitate cu practicile internaţionale, inclusiv cu Directivele Uniunii Europene.
100
 Consolidarea sistemului bancar are o importanţă majoră în asigurarea funcţionării stabile a
economiei naţionale. Ţinînd cont de aceasta, Banca Naţională a Moldovei depune eforturi
orientate spre sporirea stabilităţii băncilor din republică prin majorarea exigenţelor faţă de
capitalul minim necesar. Necesitatea majorării acestor exigenţe este condiţionată de un şir de
factori expuşi în cele ce urmează, care rezultă din rolul pe care îl are capitalul în activitatea
băncilor.
Pentru ca băncile autohtone să fie competitive pe plan internaţional, este oportună
majorarea cerinţei faţă de capitalul minim necesar în atare mod, încît capitalul acestora să fie
comparabil cu cerinţele existente în majoritatea statelor europene.
De investirea băncilor cu capital depinde în mod direct şi stabilitatea financiară a acestora,
deoarece mărimea capitalului determină abilitatea băncii de a amortiza influenţa negativă a
riscurilor la care este supusă permanent banca şi de a menţine, totodată, capacitatea de plată faţă
de deponenţi şi creditori. Acesta este un factor deosebit de important în condiţiile economiei în
perioada de tranziţie, dependentă în mare măsură de fluctuaţiile economice externe, riscul
insolvabilităţii fiind cu mult mai înalt la băncile cu un grad redus de capitalizare.
Băncile îşi vor majora eşalonat capitalul pînă la finele anului 2005, în funcţie de categoria
autorizaţiei deţinute. Banca Naţională a Moldovei va determina şi în continuare necesitatea
majorării cerinţei faţă de capitalul băncilor în vederea sporirii gradului de stabilitate şi
solvabilitate a sistemului bancar. În această ordine de idei menţionăm următoarele.
Exigenţele privind mărimea minimă a valorii absolute a capitalului, precum şi a suficienţei
capitalului ponderat la risc, vor continua să se considere instrumente importante de promovare a
procesului de consolidare a sistemului bancar.
La înaintarea noilor cerinţe faţă de structura capitalului băncilor, precum şi a exigenţelor
faţă de mărimea absolută a capitalului şi suficienţa capitalului ponderat la risc, se va lua în
considerare practica general acceptată în acest domeniu.
În scopul întăririi disciplinei de piaţă va fi promovată practica privind dezvăluirea
informaţiilor aferente proprietarilor băncilor.
Acţiunile băncilor privind asocierea şi fuziunea acestora vor fi susţinute în cazul în care nu
vor exista premise pentru apariţia băncilor neviabile şi a pericolului monopolizării pieţei
serviciilor bancare.

101
 Va fi stimulată atragerea investitorilor strategici din străinătate, ceea ce va contribui la
consolidarea în continuare a sistemului bancar autohton prin transferul cunoştinţelor de domeniu
băncilor autohtone.
Se vor depune şi în continuare eforturi pentru diminuarea riscurilor aferente activelor
băncilor, inclusiv spre diversificarea acestora, crearea provizioanelor adecvate pentru acoperirea
riscurilor aferente creditelor.
Se vor stabili şi în continuare limite maxime. Limitele maxime existente ale exigenţelor
privind expunerile la riscurile aferente acordurilor încheiate cu persoanele afiliate, precum şi la
acordarea creditelor "mari", se vor menţine şi pe viitor, luînd în considerare practica
internaţională general acceptată.
Se va examina posibilitatea extinderii cerinţelor privind formarea provizioanelor la alte
tipuri de active, altele decît creditele, inclusiv la investiţii în alte entităţi nebancare, precum şi la
angajamentele extrabilanţiere, stabilind modul de formare a acestor provizioane similar celui care
există pentru formarea provizioanelor la riscurile creditare.
Se vor căuta posibilităţi în vederea formării de către băncile comerciale a rezervelor
deductibile pentru acoperirea riscului de piaţă şi de ţară aferent activităţii acestora pe plan
internaţional. Băncile comerciale vor continua să perfecţioneze sistemele de control intern în
vederea asigurării de către acestea a minimizării riscurilor menţionate.
Avînd în vedere influenţa considerabilă a proprietarilor asupra politicii băncii, se vor
permite şi în continuare transferurile prin tranzacţii ale cotelor substanţiale din capitalul băncilor
numai către persoanele care, reieşind din situaţia sa financiară şi activitatea din trecut, pot fi
considerate suficient de capabile de a-şi conduce afacerile eficient şi prudent.
Vor fi promovate politicile privind identificarea proprietarilor care exercită o influenţă
considerabilă asupra managementului şi activităţii băncii, în vederea determinării structurii
proprietarilor şi surselor mijloacelor vărsate în capitalul băncii. Va fi supravegheată desfăşurarea
unei eventuale activităţi în comun a persoanelor care deţin cote substanţiale în capitalul băncilor.
Vor fi menţinute şi perfecţionate în continuare criteriile faţă de calificarea, experienţa şi
integritatea morală ale administratorilor băncilor comerciale necesare pentru a conduce eficient şi
prudent afacerile băncii. Sistemele de control intern (controale organizatorice şi administrative,
metode de dirijare, separarea funcţiilor şi obligaţiilor, procedee de autorizare şi aprobare,
procedee de ţinere a evidenţei etc.) vor fi dezvoltate în continuare. Va fi verificată existenţa şi

102
realizarea procedurilor de stabilire a activităţii în comun a debitorilor şi proprietarilor băncii
pentru a minimiza riscurile aferente activităţii de creditare.
Se va considera în continuare un aspect important al situaţiei financiare a băncii
capacitatea acesteia de a genera regulat, prin activitatea sa prudentă, venituri suficiente pentru
acoperirea cheltuielilor curente ale băncii şi asigurarea dezvoltării eficiente a acesteia pe viitor.
Va fi promovată creşterea ponderii activelor generatoare de venituri. Capitalizarea veniturilor nete
va fi considerată o practică adecvată îndeosebi în situaţiile cînd banca nu dispune de capital
suficient pentru a corespunde nivelului de autorizaţie pe care o deţine.
Se va considera o practică pozitivă existenţa în bănci a unei strategii privind administrarea
activelor lichide, în scopul asigurării unei atare capacităţi a băncilor care ar satisface cererile la
termen şi fără pierderi, precum şi exigenţele normative privind lichidităţile disponibile.
Administrarea lichidităţilor se va baza pe existenţa sistemelor interne de planificare a
fluxurilor de mijloace băneşti şi de schimb operativ de informaţii.
Faţă de băncile ale căror active sînt excesiv de riscante sau nu sînt suficient de
capitalizate, vor fi înaintate exigenţe adiţionale privind lichidităţile disponibile.
Se va considera o practică inadecvată existenţa în bănci a lichidităţilor excesive care nu
generează venituri sau generează venituri relativ mici.
Ţinînd cont de faptul că băncile sînt implicate în tranzacţii internaţionale, în special cu
agenţii economici din ţările cu economia în curs de tranziţie, pe viitor vor fi perfecţionate
procedurile de control intern în vederea perfecţionării metodelor de dirijare a riscului ţării,
în scopul minimizării impactului negativ al situaţiilor de criză din alte ţări asupra stabilităţii
sistemului bancar autohton.
Pentru gestionarea eficientă a riscului asociat cu activităţile băncilor pe piaţa internă şi cea
internaţională, acestea trebuie să dispună de sisteme sigure de stabilire şi clasificare a volumului
şi naturii expunerii. În vederea majorării capacităţii băncii de a dirija eficient expunerile sale la
riscurile implicate, vor fi promovate următoarele:
- încurajarea existenţei în băncile comerciale a unor politici bine definite, care să permită
evaluarea sensibilităţii profitului băncii sau a valorii capitalului la modificările nefavorabile ale
ratelor dobînzilor, ratelor valutare, preţurilor portofoliului de investiţii, precum şi evaluarea
riscurilor investiţiilor băncilor în diferite sectoare ale economiei. În cadrul verificării respectării
de către bănci a acestor politici se va determina, de asemenea, capacitatea conducerii de a

103
identifica, estima, supraveghea şi controla expunerea la riscul pieţei, avînd în vedere amploarea,
complexitatea şi profilul riscului băncii;
- încurajarea băncilor de a-şi evalua vulnerabilitatea la pierderi în condiţii de stres ale pieţei,
inclusiv distribuţia ipotezelor-cheie, şi de a considera rezultatele respective la stabilirea şi
revizuirea politicilor şi limitelor aferente acestor riscuri;
- utilizarea informaţiei, aferente activităţii băncilor, obţinută de către alte organe de supraveghere
în cadrul exercitării funcţiilor sale, în scopul monitorizării în continuare a riscurilor aferente
activităţii băncilor în cadrul supravegherii bancare.
În scopul perfecţionării legislaţiei în vigoare, cu luarea în considerare a cerinţelor
Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (SIRF) şi ţinînd cont de condiţiile economiei
de piaţă, va fi supusă unei revizuiri detaliate Legea contabilităţii.
Instituţiile financiare vor dezvolta în continuare sistemul de evidenţă contabilă şi rapoarte
financiare în vederea implementării standardelor internaţionale. Concomitent cu liberalizarea
pieţei financiare şi de capital, creşterea volatilităţii pieţei, cresc şi cerinţele de informare a
participanţilor pieţei. Cresc cerinţele faţă de dezvăluirea informaţiei, faţă de calitatea şi cantitatea
acesteia, necesară pentru asigurarea stabilităţii financiare şi adoptarea unor decizii cu caracter
economic. Vor fi perfecţionate standardele existente şi metodele adecvate de dezvăluire a
informaţiei şi a rapoartelor financiare ale instituţiilor financiare, ceea ce va contribui la asigurarea
transparenţei informaţiei.
Vor fi elaborate şi aplicate metodele de evaluare a activelor şi pasivelor instituţiilor financiare
la valorile reale, respectînd principiile prudenţei şi netransferării riscurilor existente pentru
perioada anilor următori, fapt ce va îmbunătăţi şi managementul instituţiilor.
Banca Naţională a Moldovei va actualiza periodic planul de conturi şi sistemele de raportare
conform prevederilor SIRF, Standardelor Naţionale de Contabilitate (SNC) şi actelor legislative
în vigoare.
SNC urmează a fi revizuite şi ajustate în continuare la Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară prin determinarea unilaterală a cerinţelor faţă de îndeplinirea prevederilor şi
scopurilor stabilite.
Întru facilitarea utilizării instrumentelor de plată fără numerar, Banca Naţională a
Moldovei, prin perfecţionarea cadrului normativ existent, va contribui şi la perfecţionarea
instrumentelor de plată existente.

104
 În vederea dezvoltării sistemului de plăţi interbancare existent, Banca Naţională a
Moldovei va implementa Sistemul Automatizat de Plăţi Interbancare de generaţie nouă, care va
include sistemul de decontare pe bruto în timp real, destinat plăţilor urgente şi de mare valoare, şi
sistemul de compensare cu decontare pe neto la intervale de timp prestabilite, destinat plăţilor de
mică valoare, precum şi mecanismul de decontare a operaţiunilor cu valori mobiliare bazat pe
principiul "livrare contra plată".
Implementarea Sistemului Automatizat de Plăţi Interbancare de generaţie nouă se va
efectua în două etape. În prima etapă de implementare vor fi antrenate băncile comerciale, iar în
etapa următoare - Bursa de Valori a Moldovei. Banca Naţională a Moldovei va elabora cadrul
normativ relevant privind activitatea băncilor comerciale în cadrul Sistemului Automatizat de
Plăţi Interbancare de generaţie nouă, care va intra în vigoare imediat după finalizarea primei etape
de implementare a acestui sistem. În a doua etapă de implementare a Sistemului Automatizat de
Plăţi Interbancare de generaţie nouă, Banca Naţională a Moldovei, în comun cu Comisia
Naţională a Valorilor Mobiliare, va elabora cadrul normativ privind reglementarea şi
supravegherea procedurilor de decontare a operaţiunilor cu valori mobiliare care circulă la Bursa
de Valori a Moldovei.
În scopul conformării cu practica internaţională, Ministerul Finanţelor va fi integrat în
Sistemul Automatizat de Plăţi Interbancare de generaţie nouă în calitate de participant direct.
Un sistem financiar eficient poate contribui la realizarea scopurilor politicii economice a
statului - creşterea economică durabilă, stabilitatea financiară şi cea a preţurilor, asigurarea unui
nivel înalt al ocupării forţei de muncă. Guvernul şi Banca Naţională a Moldovei consideră crearea
şi dezvoltarea unui astfel de sistem financiar drept un proces participativ, ce poate fi realizat doar
cu concursul tuturor părţilor interesate.
Implementarea prezentei Strategii se va efectua conform unui Plan de acţiuni, conform
anexei, care prevede măsurile concrete, termenele şi responsabilii de executare a lor.

Actualmente, după partajarea pieţei emitenţilor şi finalizarea formării registrelor acţionarilor

acestora, activitatea registratorilor ţine, cu precădere, de reinregistrarea drepturilor de proprietate
asupra acţiunilor şi participarea la pregătirea adunărilor generale ale acţionarilor (înregistrarea
actionarilor la adunare, participarea în lucrul comisiei de numarare a voturilor a adunării etc.). În
prezent numărul contractelor de ţinere a registrului încheiate de registratorii independenţi a
depaşit 1500, ei administrează circa 2,8 mln. conturi personale ale acţionarilor. În vedere a creării
unor condiţii adecvate funcţionării registratorilor, precum şi în scopul prevenirii unor posibile
105
riscuri în activitatea acestora, Comisia a stabilit cerinţe fata de valoarea minimală a capitalului lor
statutar - 50 000 lei. Instituţia depozitarilor, destinată să asigure păstrarea şi evidenţa activelor
fondurilor de investiţii şi companiilor fiduciare numară actualmente 15 entităti 14 instituţii
bancare şi o societate specializată). Activitatea depozitarilor se află la etapa incipientă şi este
concentrată, în esenţa, asupra păstrării hîrtiilor de valoare ale instituţiilor de investitii.

Vom reflecta aplicarea conceptelor manageriale de atragere a investiţiilor în planul de

business a întreprinderii.

Actualmente în condiţiile mai multei aprofundării a relaţiilor de piaţă la întreprinderile şi

în orgnizaţiile diferite se efectuează intensiv procesul perfecţionării formelor şi metodelor de
management în alcătuirea efectivă a planurilor de business. Stilul de management a proceselor
productive şi neproductive se perfecţionează, apar noi principii de de adoptare a principiilor şi
deciziilor manageriale. Unele din acestea întrebări sînt alcătuirea planurilor de business necesare
pentru aprecierea perspectivelor a dezvoltării întreprinderilor, realizării restructurării strucutrale a
producerii, justificării aprecierii necesităţii în obţinerea creditelor bancare, creării condiţiilor în
organizarea efectivă a realizării planurilor de business ca una din concepte moderne a
managementului investiţional.

Dar aici sînt unele probleme a atractivităţii şi justificării a investiţiilor şi creditelor

necesare pentru realizarea proiectelor a reînovării tehnice şi de restructurare a întreprinderilor. În
acest caz planul de business este necesar ca un instrument de bază care dă posibilitatea de a alege
un sau alt variant a investiţiilor activităţii de bază care certifică întoarcerea stabilă pe baza
utilizării efective.

Aspect pratic poate fi studiat pentru elaborarea proiectelor a planurilor de business pentru:

Lărgirea şi exploatarea speciilor noi a activităţii cu firme existente şi întreprinderi.

Lărgirea apropierilor de antreprenoriat în lucru a organelor regionale.

Creării firmelor noi mici.

Efectuării investiţiilor internaţionale în diferite forme.

Organizarea activităţii de management în aspect internaţional se efectuează prin operaţii

de activitate economică prin export, investiţii străine, diferite forme de colaborare cu alte firme.
106
Activitatea aconomică internaţională a întreprinderii se va efectua prin departamente de distribuţii
şi de vînzări, prin creşterea rolului departamentelor de producere şi integării operaţiunilor de
producere şi de vînzări cu ajutorul proceselor de integrare, orientării filialelor întreprinderii la
diferite scopuri de management.

Strategia întreprinderii este posibil de organizat pe crearea reţelelor de firme unde se

integrează elaborări ştinţifice, asigurarea cu materia primă, de producere, distribuirea şi vînzări.
Integrarea complexă a întreprinderii se efectuează prin următoarele forme de management:
crearea structurilor manageriale regionale, unde întreprinderea este prezentată prin activitatea sa
economică în regiunea corespunzătoare, acestea sînt delegate de împuterniciri la coordonarea şi
de control a activităţii filialelor în regiunea corespunzătoare, departamente regionale de producere
care coordonează activitatea întreprinderii a vînzărilor produsului, acestea sînt îndrptate la
activitatea efectivă a întreprinderilor relevante, funcţionarea neîntreruptă a proceselor
tehnologice, departamente funcţionale regionale care asigură tipuri de activităţi specifice a
întreprinderii: desfacere, vînzări, deservirea consumatorilor, elaborări ştiinţifice.

Prin acestea se va atenţiona pe următoarele viduri de activitate economică:

- efectuarea operaţiunilor de export;

- vînzările licenţilor şi transferul de tehnologii internaţionale;

- efectuarea investiţiilor peste hotare, crearea filialelor şi specializarea producerii;

- specializarea investiţiilor întreprinderii peste hotaare şi diversificarea activităţii

întreprinderii;

- organizarea structurii întreprinderii pe orizontală cu întreprinderile similare;

- vertical integrate companii care integrează controlul în sfera de producere a produsului final;

- diversificarea activităţii cu integrarea pe orizontală şi verticală.

Business plan este un instrument de lucru folosit în diferite sferele a antreprenoriatului.

Planul de business descrie procesul de funcţionare a firmei, întreprinderii, companiei,
organizaţiei, întreprinderilor cu capital străin care se ocupă cu activitatea de producere,
comercială arată prin ce intermediul scopurile şi sarcinele se ating, în primul rînd a majorării

107
lucrului profitabil. Un plan de business bine argumentat ajută firma de a acăpăra poziţii noi pe
piaţă unde ea funcţionează, de a obţine investiţii şi resurse de credit, de a elabora planurile
perspective a dezvoltării, concepte a producerii mărfurilor noi şi a serviciilor şi de a aprecia
mijloacele raţionale a realizării a acestora.

Alcătuirea planului de business constă în revizuirea sistematică de introducere a

schimbărilor ce au loc în interiorul firmei, scimbărilor pe piaţă, în economie în întregime. Scopul
planului de business este de a lega analiza în interiorul firmei şi analiza macroeconomică.

Business plan este un instrument de lucru folosit în diferite sferele a antreprenoriatului.

Planul de business descrie procesul de funcţionare a firmei, întreprinderii, companiei,
organizaţiei, întreprinderilor cu capital străin care se ocupă cu activitatea de producere,
comercială arată prin ce intermediul scopurile şi sarcinele se ating, în primul rînd a majorării
lucrului profitabil. Un plan de business bine argumentat ajută firma de a acăpăra poziţii noi pe
piaţă unde ea funcţionează, de a obţine investiţii şi resurse de credit, de a elabora planurile
perspective a dezvoltării, concepte a producerii mărfurilor noi şi a serviciilor şi de a aprecia
mijloacele raţionale a realizării a acestora.

Planul de business este unul din documente care defineşte strategia funcţionării a firmei.
Cu toate acestea el se bazează la concepţia dezvoltării firmei, mai atenţios elaborează aspectul
economic şi financiar a strategiei firmei, acordă definirea tehnico-economică a proiectelor
concrete.Realizarea strategiei se bazează pe programe investiţionale largi compuse ca o sistema
întreagă a schimbărilor tehnice, economice, organizaţionale la o perioadă definită. Planul de
business include o parte din programa investiţională, termen de realizare este atribuit de vreo
cîţiva ani (care coincid cu termene acordării creditelor de durată medie şi de lungă durată), ce
permite de a da definirea definitivă de estimare economică a măsurilor predistinate anterior.

Lucrul strategic a firmei constă în ordinea următoare:

1. etapa. Elaborarea conceptului dezvoltării.

2. etapa. Programa investiţională.

3. etapa. Planul de business pe perioada de durată medie.

4. etapa. Măsurile la realizarea planului de business.

108
 Particularitatea planului de business ca documentului strategic este balansarea lui luînd în
consideraţie posibilităţile financiare reale a firmei.

Pentru că planul de business să fie acceptat este nevoie în resurse financiare necesare. Aceasta
în partea considerabilă determină caracterul proiectelor, conceptelor, care se studiează la
elaborarea planului de business. Acestea proiecte trebuie să fie nu numai inovaţionale, să difere
de noutatea tehnico-ştiinţifică, dar şi să fie prelucrate pe deplin, să arăte ce cheltuieli este nevoie
pentru realizarea lor şi ce venit economic va fi adus.

Nivelul inovaţiei şi a riscului proiectelor se determină mijloace de atragere a capitalului. În

acelaşi timp includerea obiectului propriu în plan de business este posibil numai în cazul cînd sînt
apreciate sursele de finanţare a lui.
Planul de business permite de a rezolva unele probleme, dar de bază din acestea sînt:

Determinarea nivelului atingerii scopurilor economice a dezvoltării firmei (strategiilor,

conceptelor,proiectelor).

Calculul rezultatelor financiare ce se aşteaptă, în primul rînd a volumelor de vînzări,

venitului, profitului pe capital.

Determinarea sursei predestinate a finanţării realizării strategiei ce se va atinge, mijloace

concentrării resurselor financiare.

Realizarea planului dat prin intermediul implementării lui.

Fiecare scop a planului poate fi rezolvat numai în strînsă corelaţie cu alte. O parte
importantă a planului de business constă în concentrarea resurselor financiare pentru rezolvarea
scopurilor strategice. Anume planul de business este un lucru important pentru sporirea
capitalului firmei.

Procesul compunerii planului permite atenţios de a analiza lucru început în diferite detalii.
Planul de business este baza propunerii de business la negocierile cu partenerii viitori.

Business plan este nu numai document interior a firmei, dar şi poate fi folosit pentru de a
atrage investorii şi a creditorilor. Înainte de a aprecia risc cu un capital anumit, investorii trebuie
să fie precizi în prelucrarea atenţioasă a proiectului şi să fie informaţi despre eficacitatea lui. Ei
trebuie să studieze planul de business înainte de studiere a posibilităţii investiţiilor. Se presupune,

109
că planul de business este bine pregătit şi bine expus pentru aprecierea de către investorii
potenţiali.

El include descrierea celor mai importante întrebări şi se divizează în diferite părţi pentru
aprecierea respectivă de către investorii.

Volum şi nivelul concretizării părţilor a planului se determină prin specificul firmei şi

sfera lui de activitate.

Planul de business poate fi pregătit de către firma, întreprinderea, antreprenor, organizaţia

de consulting. Dacă întreprinderea a ajuns la concluzia de a exploata confecţionarea produsului
nou, de a presta un serviciu nou sau de a studia confecţionarea produsului nou, de a găsi metoda
nouă a management a dirijării de producere inovaţională, se creează planul propriu. La elaborarea
strategiei dezvoltării firmei se crează un business plan larg.

Firme ce lucrează în situaţia stabilă şi ce produc produs pentru piaţa relativ stabilă la
creşterea volumurilor de producţie, se alcătuieşte business paln orientat la împerfecţionaarea şi
găsirea căilor diminuării cheltuielilor lor.

Acestea firme permanent studiează măsurile la modernizarea producţiei, serviciilor produse

de ei. Firme ce produc produse la risc permanent, în primul rînd ce lucrează sistematic la
exploatarea produselor noi a producţiei, transferului la generaţii noi a articolelor. Dacă firma ce a
definit creşterea considerabilă a producerii a produselor ce se vor studia sau tradiţionale, nu
posedă de capacităţi necesare de producere pentru realizare a acestora, ea poate să atribuie
investiţii capitale pentru crearea noilor capacităţi de producţie sau prin intermediul găsirii
partenerilor cărora ea transferă confecţionarea animitor detalii, efectuarea unor procese
tehnologice.A doua metoda asigură rezolvarea accelerată a unor probleme şi necesită cheltuieli
mai mici. În acest caz la stadia elaborării planului de business se definesc necesităţi la producerea
viitoare.

Planul de business evaluează situaţia de perspectivă a firmei cum interiourul ei aşa şi în

afara ei. Planul de business ajută la adoptarea deciziei a firmei în planificarea activităţii care parte
a profitului va fi atribuită la acumulare, care se va diviza ca devidende între acţionarii. Planul de
business se va folosi la justificarea măsurilor la împerfecţionarea şi dezvoltaea structurii
organizaţional de producere a firmei pentru justificarea nivelului centralizării şi responsabilităţii.

110
 Este nevoie de subliniat că planul de business ajută activ de a coordona activitatea firmelor
partenere, de a organiza planificarea a dezvoltării grupurilor de firme, legate prin cooperare şi
confecţionare a unui sau mai multor produse sumplimente.Orice schimbare a produsului finit
determină necesitatea dezvoltării producerii la firme-partenere, ce confecţionează detaliile în
procesul cooperării detalii, ce efectuează părţile procesului tehnologic. Justificare schimbării unui
element a produsului finit ce determină necesitatea schimbării relevante a operaţiilor la producere
produsului final. În orice caz firme-participante unui proces, realizează finanţarea totală.

Mai activ planul de business se utilizează la căutarea investorilor: acţionarilor noi, creditorilor.

După expunerea pe scurt a planului de business sînt redate date despre firma care în forma
concentrată conţine detalii, necesare pentru adoptarea deciziilor manageriale în companie şi
reprezintă interes pentru investorii. Se poate de a sublinia unii unităţi de bază a acestui material:

1.Formarea firmei:

- data creării şi de lărgire (înregistrarea, sediul, unde şi ce persoana a înfiinţat firma);

- forma organizaţional-legală a firmei;

- sctructura capitalului firmei (cantitatea acţiunilor emise, preţul lor);

2.Structura organizaţională a firmei cu indicarea secţiilor organizaţional de producere şi secţiilor

manageriale.

3.Imaginea firmei-imaginea ei la cumpărătorii.În acest capitol este nevoie de a da răspunsuri la

următoarele întrebări:

- cu ce este cunoscută firma dată;

- prin ce ea este distinsă de alte firme;

- cine cumpără marfa sau se beneficiază de serviciile firmei;

- unde este cunoscută marca de firmă;

- care este stabilitatea clienturii;

111
- care este caracterul de dezvoltare a serviciilor sau marfei a firmei.

- care sînt consumatorii de bază, cumpărătorii a firmei.

4. Analiza condiţiilor de activitate.

Condiţiile activităţii firmei sînt divizate în două părţi: externe la care firma nu poate influenţa
esenţial şi trebuie să ia în consideraţie, aşa şi cele interne.

Condiţiile externe determină schimbările gusturilor consumatorilor şi conjunctura pieţei,

existenţa forţei de muncă, sursele resurselor materiale, ciclul de viaţa a produsului, produselor,
serviciilor, ciclurile activităţii de antreprenoriat, ciclu de reproducere, analiza taxelor, controlul
asupra preţurilor.

La factorii interni se referă: caracteristica tehnologiilor folosite, echipamentului,

determinarea calităţii mărfurilor, produselor, serviciilor şi cheltuielile de producere.

Acest punct se termină prin formularea a scopurilor de bază a dezvoltării firmei, care în
întregime corespund cu scopurile planului de business. Aceasta permite nu numai de a formula
scopurile, dar şi de a studia posibilitatea atingerii lor în dependenţă de factorii interni sau externi.

Partea analitică este una din părţile importante ale planului de business din punct de
vedere că dacă firma acţionează mai mulţi ani, în analiză trebuie de evidenţiat schimbările
volumurilor producţiei realizate şi mărimele profitului în ultimii ani financiari.

În partea analitică se apreciează perspective de piaţă unde trebuie să fie prezentate date
despre dimensiunile şi creşterea pieţei a vînzărilor a produselor firmei. Mai mult decît atît este util
date despre perspectivele industriale şi posibilităţile de lărgire a volumurilor şi asortimentului de
producţie.

Sînt prezentate avantajele sau date specifice a tehnologiei proprii şi a metodelor

comerciale, care permit de a deveni concurenţiale pe piaţă. Se apreciează planurile vînzărilor şi a
profitului în primul şi al doilea an după obţinerea finanţării necesare.

În concluziile este necesar de a aprecia volumul presupus a finanţării şi de a prezenta ce

firma se intenţionează de a întreprinde pentru că finanţarea să contribuie la creşterea de capital.

112
 Prima parte în compunerea planului debusiness sînt determinarea scopurilor, direcţiilor
principale a funcţionării firmei. Dacă firma este orientată la creştere, atunci scopurile de bază ale
acesteia vor fi:

- majorarea volumului total al vînzărilor pînă la sau în ori;

- majorarea ponderii firmei pe pieţe existente pînă la sau în ori;

- studierea pieţelor noi.

Dacă firma nu presupune tempului mare de creştere a volumului de producere, atunci

scopurile principale sînt legate de:

- majorarea volumului profitului net;

- majorarea calităţii producţiei;

- majorarea ponderii serviciilor şi serviciilor suplimentare.

În cazul cînd firma a apreciat shimbarea asortimetului de producţie, atunci scopurile vor fi:

- diminuarea termenului studiului produselor noi;

- creşterii, ritmului de creştere a volumului producţiei noilor produse, serviciilor;

- penetrării pe pieţele şi schimbării produselor vechi.

Pentru fiecare capitol a planului de business se apreciază strategia proprie şi se apreciază

măsurile concrete cu indicarea executorului. În baza strategiei se elaborează business plan a
măsurilor concrete cu lista lor, termen de executare şi executorii concreţi, pentru fiecare parte şi
strategie esenţial se pregăteşte un propriu business plan.

Scopul acestei părţi-de a prezenta investorilor date necesare despre produs produs şi piaţa
lui de desfacere.Partea aceasta trebuie să descrie sfera businessului şi produs, care firma va
propune pentru vînzare şi caracterul ramurii pentru marfa confecţionată.

Se prezintă starea actuală şi perspectivele dezvoltării firmei. Se descrie produse noi, pieţe
noi şi vînzătorii, posibilităţi noi, companii noi şi alte tendinţe economice, sociale ce pot influenţa
pozitiv sau negativ la realizarea proiectului şi la posibilitatea ieşirii businessului pe piaţa externă.

113
Se apreciază sursele informaţiei statistice sau altei informaţiei, folosite pentru descrieerea
tendinţelor dezvoltării ramurii.

Aici este nevoie de a prezenta descrierea sferei unde firma acţionează sau în care ea se
intenţionează să intre, se indică, care sînt şi care se intenţionează cupmărătorii principali. Se
apreciează data registraţiei proiectului, rechizitele firmei. Dacă firma lucrează pe parcurs de cîţiva
ani atunci este nevoie de a lărgi volumul finanţării, de a specifica operaţiunile principale
profitabile. Dacă firma a suferit cheltuieli în anii interiori, este nevoie de a descrie ce se
intenţionează de întreprins pentru înlăutărarea obstacolelor şi îmbunătăţirea situaţiei companiei.
Este important de a indica legătura dintre produs, serviciu-obiectul businessului şi activităţii
anterioare ale firmei.

Pentru firma creată din nou este important de a aprecia cauza certitudinii în succes şi de a
sublinia experienţa lucrului în sfera dată. Este bine venit de a prezenta descrierile despre
perspectiva de proiect a diferitor specialişti în sfera dată.

La integritatea mai multor firme este nevoie de a indica cauza integrării, condiţiile
concrete. Este important că dacă una din firmele ce se integrează a suferit pierderi, atunci cum va
fi eliminată cauza integrităţii, condiţiile concrete.

Este important se subliniat că dacă una din firmele a avut pierderi, atunci cum în cazul
acesta va fi eliminată cauza eşecului şi va fi atinsă bunăstarea companiei. În mod diferit trebuie de
spus despre schimbările ce se aşteaptă în dirijarea firmei. La calcularea proprietăţii firmei se
apreciează vîrsta şi costul valorilor materiale, termene de acoperire a cheltuielilor şi starea
fondurilor de bază productive.

Investor potenţial în măsura cea mai majoră este cointeresat în aceea de a înţelege cum
firma vrea să producă şi să realizeze, care este nivelul protecţiei mărfii, avantajele ei şi posibile
neajunsurile.

Este nevoie de a studia în detalii mărfările, produse, servicii, particularităţile distinctive,

ce permit de a obţine un efect pozitiv. O întrebare importantă este descrierea efectului pozitiv
pentru ce mărfurile se achiziţionează. Se descriu proprietăţi noi sau particularităţile specifice ale
produselor produse, se indică cauzele interesului la el a cumpărătorilor.

114
 Se studiează aspectul satisfacerii totale a cerinţelor consumatorilor. Este important de
subliniat atenţia asupra folosirii principale a mărfii şi la schimbările indirecte. Este nevoie de
subliniat particularităţile distinctive ale producţiei, servicii propuse şi diferenţa dintre aceea ce

este pe piaţă şi aceea cu ce firma vrea să iese pe piaţă. Pe produse reprezintă cele mai principale
caracteristici.

În acest capitol se utilizează aprecieri tehnologice, caracteristicele ciclului de viaţă a

producţiei, analiza competitivităţii ei pentru piaţa internă sau externă.

Pentru mărfurile de export este important de a atrage atenţia la necesităţile specifice din
punct de vedere a funcţiilor, preţului, desighn, împachetare.

Este necesar de a accepta dreptul la proprietate, de a prezneta patente existente, mărci de

comerţ, alte atribute de proprietate, de a descrie perspectivele dezvoltării asortimentului sau
dezvoltare a producţiei, serviciilor similare, de a sublinia avantajele şi de a expune cum firma
vrea să le utilizeze.

Descrierea mărfei se efectuază prin următoarele:

1. Esenţa mărfii, produselor, serviciilor.

2. Părţile de bază a mărfii, produselor, serviciilor: care necesitate el satisface, cum se realizează
producţia aceasta sau serviciu, cum se schimbă cererea la marfa dată, la care grupa de vînzători el
este accesibil, prin e mijloc marfa se realizează, care sînt cheltuieli permanente, legate de
producerea mărfii, cine trebuie să exploateze producerea mărfii date, firme mari sau mai melte
firme.

3. Analiza mărfii, producţiei, serviciilor, la care preţ consumator va cumpăra marfa, care sînt
distincţii de la alte, similare la destinaţie a mărfurilor, apărute pe piaţă, avantajele mărfii, părţile
slabe, termen propus a ciclului de viaţă a mărfi, posibilităţile şi necesitatea modernizării mărfii,
direcţii propuse a înclinaţiei vînzării mărfurilor, perspectiva schimbului mărfii date cu altă marfă.

4. Condiţiile producerii trebuie să arăte, cum în cazul exploatării produsului dat pot să aibă loc
diferite schimbările în firma:

115
- se vor majora cerinţe la calificarea lucrătorilor;

- va fi necesitatea în pregătirea specială a specialiştelor pentru domeniile de activitate speciale;

- se vor scimba materialele folosite şi cei ce acordă serviciile de prestare a echipamentului,

accesorilor;

- va fi necesitatea de a sublinia necesităţileîn lucrările ştiinţifice, constructoare, tehnologice.

Rezultatul acestei analize este concluzia despre exploatarea produsului nou, producţiei,
serviciilor şi necesităţile în finanţare.

Scopul acestei părţi-de a prezenta investorului fapte suficiente, pentru aceea să-l convingă
în competitivitatea proiectului studiat.

Acesta parte-este una din cele mai importante fiind că părţile anterioare a planului de
business sînt compuse la aprecierile de piaţă şi dezvoltă punctele lui.

Aprecierile proiectului dat, bazate pe cercetările de marketing şi analiză, influenţează

direct asupra producere, plan de marketing şi permit de a determina volumurile investiţiilor
necesare.

Apare dificultatea la elaborarea proiectului la prepararea şi justificarea investigaţiilor de

piaţă şi analiză, îndeosebi cînd tind spre prezentarea investorilor potenţiali şi atingerea estimărilor
proprii a posibilităţilor de vînzare.

De la importanţa analizei a mecanismului de piaţă şi dependenţei a părţilor rămase a

planului de desfacere se recomandă de a pregăti acest capitol a planului de business mai anterior
decît celelalte. La prepararea părţii date este nevoie atenţios de studia sursele informaţionale, îi
ajustînd la indicatorii agreagaţi, aşa cum sînt volumul de vînzări şi creşterea cursului de piaţă.

Cercetările de marketing determină strategiile şi apropierile la elaborarea planului de

business. La stabilirea stategiei de marketing este nevoie de a stabili:

- programa şi asigurarea ei (inclusiv creşterea producerii);

- nivelul saturării pieţii de mărfurile competitive, compatibilitatea, înlocuirea mărfii;

- mărimea totală a pieţei la marfa propusă;

116
- partea pieţei, la care poate conta firma;

- vînzătorii, cînd şi cum se poate de le atrage;

- nivelul diversificării propunerilor de marfă;

- produse suplimentare;

- cheltuieli orientative la realizare;

- venituri orientative;

- deservire de service.

Se studiează care pot să devină potenţiali consumatori iniţiali a producţiei sau serviciilor.
Consumatorii potenţiali sînt clasificate la grupe similare, segmente de bază esenţiale. Criterii
posibile de segmentare a pieţei pentru persoane private pot fi următoarele: vîrsta, gen, ocupaţii,
educaţie, stilul vieţii, nivelul venitului, pentru firme-sfera de activitate, sediul, structura, volumul
producerii, realizării, personalul.

Segmentarea pieţei este justificată practic pentru orice firmă. La aceasta se definesc cele
mai relevante principii produsului propus.

Este necesar de a arăta segmentele care sînt scopurile pentru produs propus şi de a indica
ce poate să devină baza unei concurări acestei pieţe: preţ, calitatea, desighn, produse
sumlimentare.

Este nevoie de studiat caracteristicile totale şi de finisare, se apreciează care vor fi

consumatorul prioritar a produselor sau servicii în fiecare segmnet de piaţă şi ce va fi baza
acestora la vînzare: preţ, calitate, service, simpatii sau combinarea acestor factori.

Se indică consumatorii potenţiali, care au manifestat interes la producţie, serviciu şi de a

arăta cauza interesului şi consumatorii potenţiali, care nu au manifestat interes la marfa propusă,
de a studia în ce va fi interes potenţial.

Mai departe este nevoie de a studia întrebările lărgirii cercului consumatorilor, cumpărătorilor
şi sferele activităţii firmei. Este de folos prezentarea studiului direcţiilor majorării competitivităţii
mărfurilor, atragerii consumatorilor, cumpărătorilor şi atragerea atenţiei ei. Dacă firma deja se

117
ocupă cu business este necesar de a prezenta cele mai principali consumatori stabili şi de a arăta
dinamica cumpărărilor lor. La totalizarea veniturilor despre indicatorii comercili planul de
business trebuie să dea răspunsuri la următoarea întrebare: care vor fi consumatorii potenţiali-
consumator propriu, producător al altei marfe.

În planul de business se prezintă direcţiile principale a majorării competitivităţii mărfii,

atragerii consumatorilor mărfii şi reţinerea atenţiei lor. Se analizează dinamica cumpărărilor
consumatorilor potenţiali. La analiza totalurilor despre indicatorii comerciale planul de business
trebuie să dea răspunsuri la următoarele întrebări:

- care vor consumatorul de bază a mărfii-nemijlocit consumatorul, producătorul altui produs;

- cumpără consumatorul marfa la vînzător ocaziţional sau are preferă stabil, este important şi
organizarea service, tradiţii, distribuţia produsului;

- este importantă şi situarea consumatorilor ce preferă un produs nou, care se propune, pe care
pieţe este osibil de penetrat;

- cantitatea produsului consumat, ceea ce determină împachetarea lui.

Este nevoie de a determina cum se va determina volumul stabil al produsului.Acest

indicator se calculează pe baza datelor despre cumpărări analoage a consumatorilor potenţiali în
fiecare din segmentele principale. Dacă firma se intenţionează de a realiza marfa în aria definită
este sens de a descrie volmul total al dimensiunilor vînzărilor în forma naturală şi de cost. În areea
definită a vînzărilor se prezintă particularităţile specifice arei date, vînzarea posibilă în area dată.
Este nevoie de a defini sursele informaţiei şi metode de atingere a volumurilor stabile de vînzări.
Se indică creşterea potenţială anuală a mărfurilor propuse pentru fiecare grupa de consumatori. Se
descriu factorii principali ce influenţează asupra creşterii volumului vînzărilor, tendinţe
industriale, se apreciază cerinţe la agenţii şi distribuitorii produselor, se justifică necesitateea
existenţei lor în fiecare caz concret.

Aici este nevoie de a indica aprecierea reală a părţilor putenice şi slabe a mărfurilor
concurente şi de a indica firmele care le produc, de a determina care mărfurile sînt competitive, de
a compara mărfurile competitive şi servicii la preţul de bazis, caracteristicele, deservire,
obligaţiunile de garanţie şi alte principii considerabile.

118
 Este important de a specificat ce informaţie poate să atribuie firmei de a crea produse noi
sau performante. Analiza concurentelor se face prin următoarele:

- dacă există mai multe firme ce propun producţia analog sau concurenţa se efectuează cu
numărul anumit a participanţelor;

- ce parte a pieţei este controlată de firmele concurenţiale performante;

- ce structura organizaţională este caracteristică pentru concureţii analizaţi şi cum ei se

deosebesc de la structura organizaţională a firmei;

- cum repede se scimbă areea activităţii a firmei, stabilitatea concurenţelor;

- ce este partea de bază a concurenţei: preţ, calitatea, service, imaginea.

Este nevoie de a prezenta avantajele şi dezavantajele firmelor concurente, de a determina

sfera fiecărui concurent pe piaţă, de a arăta cine are preţ maximal şi minimal, a cărui producţia
este mai calitativă. Este nevoie de a determina studiul firmelor concurente şi de a determina de ce
consumatorii cumpără anume la ei şi de a expune părerea sa la lupta concurenţială posibilă dintre
ei, de a efectua ranjamentul poziţiilor concurenţiale ceea ce va permite de a preciza situaţia ei şi
de a aprecia posibilităţile pentru imbunătăţiri potenţiale.

Se definesc avantajele producţiei, serviciilor, ce măresc competitivitatea ei actualmente şi

în viitor, se definesc clienţii potenţiali a firmei. Bazîndu-se la valoarea avantajelor producţiei
produse, serviciilor, volumului şi dinamica cererii şi tendinţelor pe piaţă în ultimii ani, se
apreciază sfera de vînzări a firmei şi volumurile vînzărilor în viitor.

Creşterea vînzărilor, serviciilor a firmei, evaluarea activităţii ei pot fi bazate pe schimbarea

situaţuiei în ramură şi accelerării sau diminuării concurenţei.

La evaluarea volumului propus al vînzărilor se indică, unde ei în deosebi pot fi concentrate şi

cum asigurate:

- vînzarea producţiei noi, serviciilor consumatorilor proprii potenţiali;

- realizarea producţiei, serviciilor pe pieţe noi, unde se poate de aşteptat lărgirea cererii datorită
calităţii noi;

119
- substituirea concurenţelor de la pieţe determinate sau din sfere datorită calităţii noi a producţiei;

- aceasta dă posibilitate de a determina strategia de marketing ca o parte componentă a planului de

business.

Aici trebuie de a determina cum firma se va dezvolta luînd în consideraţie interesele

consumatorilor, de a aprecia programe de creare a noilor mărfuri, de a descrie principiile de bază
perfecţionării şi politicii de preţ.

Plan de marketing apreciază în detalii situaţia în sfera comerţului şi serviciilor, preţurilor,

strategia de reclamă, ceea ce va permite de a atinge volumurile planificate a vînzărilor şi de a
ocupa locul cuvenit pe piaţă.

Strategia de marketing este determinantă la toate stadiile ale businessului-de la apariţia

producţiei pe piaţă pînă la vînzarea ei şi deservirea ulterioară.

Se stabilesc la executarea proiectului cu partenerii viitori sau investorii principiile concrete

a distribuirii producţiei, metode de determinare a preţurilor, nivelul rentabilităţii la capitalul
investit şi alte probleme marketing.

O importanţă mare are prelucrarea întrebărilor calităţii producţiei. Considerabil, iar în

unele segmente a pieţei un rol decesiv este elaborarea desighnului şi împachetării, ce permite de a
atinge cumpărătorii pe piaţă.

Corelarea optimală a diferitor instrumente de marketing esenţial depinde de la

particularităţile ciclului de viaţă a mărfii.Ciclul de viaţă a mărfii are următoarele stadiile:
evaluarea, ieşirea pe piaţă, creşterea, săturarea, declin. Pentru multe mărfuri ciclul de viaţă poate
să difere esenţial din cauza sezonului, modei, scimburilor în preferinţe.

Strategia de marketing a firmei poate fi atinsă prin intermediul cercetării şi evaluării a pieţei.
Se definesc ce grupuri a clientelei pot fi acăpărate şi ce grupuri specifice a vînzătorilor pot să
apară, ce calităţile mărfii trebuie de studiat şi ce calitatăţi a mărfii sînt importante: preţ, viteza
livrării, deservirea de garanţie, care sînt metode noi de marketing în atragerea consumatorilor:
darea mărfii în exploatarea provizorie, pentru de a convinge clientul în necesitatea achiziţiei lui.

Este de folos de a stabili dacă marfa sau servicii iniţial va fi introdus la nivelul
internaţional sau cel naţional.
120
 Multe firme consideră că ei posedă de producţia performantă şi ei pot să propuie la preţ
mai jos decît concurenţii. Este important de a lua în consideraţie tendinţe existente în preţuri.
Dacă stabilirea preţului se începe de la preţ scăzut atunci nu este posibilitatea de a manevra cu
preţuri, fiind că politica de preţ de perspectivă este mai importantă decît avantaje actuale, se
planifică de a atrage atenţia studiului variantelor strategiei de preţ, luînd în consideraţie varianta
optimală.

Studiind preţ la mărfurile, servicii este necesar de a compara cu preţurile la concurenţii

principali. Se iau în consideraţie cheltuieli la transportare, depozitare şi păstrarea produselor, se
indică căile de diminuare a cheltuielilor.

Se apreciează dimensiunea profitului ca diferenţa dintre preţul de vînzare a produsului şi

costului lui şi se apreciează dacă este suficient nivelul venitului după acoperirea cheltuielilor la
livrare a mărfurilor, deservirii de service şi de garanţie, cheltuielilor de amortizaţie. Este nevoie
de a explica cum preţul propus va permite de a face marfa, servicii accesibile, de a lărgi area
sferei de vînzări în condiţiile concurenţei permanente şi de a asigura profitul.

Dacă preţurile la concurenţi sînt mai mari atunci, este nevoie de justificat că aceasta se
explică cu posibilităţile mai mari a mărfurilor, calitate, deservire. Dacă producţia firmei este mai
redusă decît la concurenţi este nevoie de apreciat din ce cauză ea poate să fie profitabilă: de
exemplu eficacitatea mai ridicată a producerii, cheltuieli mai reduse a muncii, cheltuieli indirecte
reduse.

Preţ, piaţa de desfacere şi nivelul profitului se consideră legate între ele. Preţ majorat poate
să diminuieze volumul vînzărilor, dar venitul brut va fi destul de mare. Se ia în consideraţie
posibilitatea primirii platei pentru marfa.

Este de preţ de a considera mijloace care vor fi acceptate pentru vînzarea şi livrarea
mărfurilor cu indicarea dacă firma are magazine proprii, reprezentanţii de comerţ, distribuitroii.
Se studiează întrebarea dacă este posibil de folosit firme de comerţ care deja se ocupă cu
realizarea producţiei analogice. Se descriu planurile operative, de lungă durată a livrării marfei, se
descriu volumul vînzărilor en detail şi en gros şi de a compara cu indicatorii a firmelor
concurente.

121
 La folosirea structurii existente de comerţ este nevoie de a descrie structura şi direcţiile de
perfecţionare.

Dacă firma se intenţionează de a produce producţia, care necesită deservirea de service şi

de garanţie este nevoie de a prezenta importanţa problemelor date pentru clientul potenţial. Se
descriu speciile şi termene a obligaţiiilor de garanţie, de deservire. Se studiează care servicii
specializate vor fi acoradate clienţilor.

Se specifică apropierile firmei la atragerea firmei la atenţia la marfă.Se apreciează

strategia companiei de reclamă pentru mărfurile de consum la implementarea a acesteia. Se iau în
consideraţie cheltuieli a firmei ce va fi atribuite la reclamă şi prin ce metode va fi efectuată
compensarea a acestora.

Dacă producţia, tehnologia sau servicii a proiectului studiat vor fi perfecţionate înainte de
a fi situate pe piaţă, atunci aceasta se reflectă pe deplin în planul de business. Investor va vrea să
ştie dimensiunile şi caracterul acestor schimbări şi împerfecţionări, costul lor şi timpul de atingere
a mărfii a condiţiilor de piaţă. Acestea împerfecţionări pot fi atribuite la partea tehnică a
proiectului, necesităţii implementării semifabricatului în produsul final, creării echipamentului
specializat sau lucrărilor la desighn industrial cu scopul de a prezenta producţiei atractivitatea mai
mare şi speciilor de produs caracteristece relevante, organizării preparării lucrătorilor,
echipamentului şi tehnicii specializate în echipament, de exemplu crearea noiilor software de
computer şi pregătirea şi studierea noilor tehnologii a vînzărilor de produse.

Se descrie statutul existent a producţiei, serviciilor şi se explică ce trebuie de făcut pentru

atribuirea ei competitivitate mai mare, se descriu posibilităţile şi intenţiile firmei la atingerea
acestei dezvoltări. Trebuie de a sublinia speciile şi volumurile asistenţei tehnice necesare, de a
determina posibilităţile existente şi de perspectivă, de a împerfecţiona articole şi de a prezenta
căile posibile de îmbunătăţire. Se indică costul elaborărilor şi timpul implementării a acestora pe
piaţă.

Ca supliment la împerfecţionări descrise a producţiei prinipale, servicii se poate de a

discuta planurile de perspectivă a lucrărilor la crearea unei producţiei similare şi servicii, care pot
să fie realizate, vîndute în viitor aceleaşi grupurilor de consumatori.

122
 Se prezintă şi se discută cheltuielile, necesare pentru împerfecţionarea calităţii şi de
dezvoltare a producerii a producţiei. Acestea cheltuieli trebuie de estimat corespunzător pentru
efectuarea finaţării proiectului în întregime. Acestea cheltuieli pot să fie 10%-20% de la costurile
totale şi să devină o parte componentă a planului financiar.

Scopul principal a capitolului planurile de producere şi plan operativ este de a prezenta

informaţia la asigurarea părţii de producere a producţiei, de a elabora măsurile la suport şi
dezvoltare a producerii.

Acesta capitol reflectă speciile de deservire, condiţiile de firmă, echipament necesar şi

utilizarea factorilor de producţie în diferite momente în timpul realizării proiectului care sînt
neceare pentru realizarea proiectului de producere şi servicii. Pentru businessul de producere se
studiează întrebările ce se referă la deservirea material-tehnică, controlul producţiei de producere,
realizării acesteia, managementului proceselor de producere şi de achiziţii. În sfera seviciilor un
lucru important se apreciează la definirea situaţiei plasării acceptabile, intenţiilor de a cheltuielile,
primirii echipamentului necesar şi majorării competitivităţii prin intermediul utilizării raţionale a
factorilor de producere.

În capitolul aplasarea firmei este nevoie de a descrie amplasarea planificată a producerii şi

de a discuta avantajele acestora şi neajunsurile în următoarele: nivelul cheltuielilor la factorii de
producţie, apropierea la consumatorii şi sursele de materie primă, posibilităţile de transpor. Pentru
sfera de desfacere apropierea la consumator este determinantă. Amplasarea firmei favorabilă este
una din factorii a obţinerii succesului. Se indică amplasarea firmei, particularităţile încăperilor,
necesitatea reconstrucţiei a edificiilor, dacă sînt unele obstacole locale la ocuparea cu business în
sferele apropiate, forme de business în sferele apropiate, cauzele amplasării a firmei.

În capitolul condiţiile existente şi împerfecţionarea lor se descriu condiţiile de lucru,

condiţiile acestea includ descrierea proceselor de lucru, suprafeţe de producere, depozite,
echipament, instrumente speciale şi alt echipament. Se indică dacă baza de producere este
suficientă pentru realizarea proiectului şi care sînt perspectivele lărgirii acesteia. Este nevoie de a
defini dacă echipament va fi cumpărat, nou sau întrebuinţat sau va fi luat în arendă, costul
echipamentului sau arenda echipamentului, costul şi termene a fiecărui termen de executare a
acestora.

123
 În capitolul strategia şi planurile se descrie procesul de producere şi componentele din
care el se compune. Acestea sînt: strategia producerii şi a achiziţiilor, necesitatea atragerii
finanţării suplimentare, preţ, probleme legate de lărgirea producerii. Se efectuează studiul
executorilor potenţiali şi executorilor cu descrierea funcţiilor lor, nivelului stabilităţii lor.
Propunînd planul de producere trebuie de a justifica indicatorii indicatorii naturali şi de cost la
diferite nivele a vînzărilor cu studiul materialelor, resurselor de muncă, materiale achiziţionate, de
a specifica dimensiunile finanţării necesare la diferite nivele de vînzare. Proiect va include acestea
date.

Se descrie cum se efectuează vînzarea producţiei sezoniere, apropierele la controlul asupra

calităţii proceselor de producere, producţiei produse.

Se indică cheltuielile de control asupra calităţii la fiecare stadie de proiect cu indicarea

ulterioară cum aceasta va permite de a diminua probleme de service şi de a elimina reclamaţiile
din partea consumatorilor, cum va fi efectuat procesul de achiziţii pentru că toate materiale
necesare şi semifabricatele erau întotdeauna, se confecţionau la preţurile optimale şi cheltuielile
de muncă să fie aduse la minimum. Se indică dacă sînt apreciate legăturile concrete la asigurarea
cu materie primă, arctcole de complementare, energie.

În capitolul forţa de muncă se prezintă calcularea personalului necesar pentru producerea

efectivă şi calitativă a producţiei, serviciilor, calificarea acestora. Investorii dau preferinţele
managementului conducătorilor formate care îmbinează aptitudinile tehnice, manageriale,
comerciale şi de business. Acest capitol reprezintă un interes de prima valoare la investorii
potenţiali şi influenţează un interes determinant la investorii potenţiali şi decizia lor de participare
în proiect.

În planul proiectului investiţional se indică timpul şi intercorelarea evenimentelor

principale, ce influienţează implementării proiectului şi realizării scopurilor acestora. În acest
capitol se indică scopurile de plan şi se studiează probleme posibile viitoare a efectuării
proiectului. Un plan bine compus poate fi în exclusivitate efectiv pentru obţinerea mijloacelor
suplimentare de la investorii potenţiali şi demonstrează capabilitatea conducătorilor a proiectului
de a planifica lucru şi de a duce risc la minim şi indicînd lucrul lucrărilor la introducerea
produsului.

124
 Se indică evenimente care sînt cele mai importante sau cele mai semnificative din punct de
vedere a riscului pentru proiect:

- înfiinţarea proiectului, pentru un lucru nou;

- finisare planificării şi elaborării;

- crearea imaginei produsului;

- începutul activităţii reprezentanţelor comerciale;

- atribuirea producţiei speciilor de produs;

- începutul lucrului a dealerilor şi distribuitorii;

- trebuinţa a materialelor în cantitatea necesară pentru producere;

- începutul producerii sau vînzării producţiei;

- primele vînzări, ceea ce reprezintă profitabilitatea firmei şi necesitatea finanţării.

Plan investiţional trebuie să reprezinte dinamica indicatorilor cum numărul personalului

managerial, de producere şi de serviciu, existenţa echipamentului.

Efectuînd direcţiile principale de lucru este nevoie de a aprecia cauza posibilelor

neclarităţi în plan, îndeosebi dacă acestea vor cere necesetatea corectării necesităţilor materiale şi
financiare. Planul trebuie să fie realistic.

La dezvoltarea afacerilor apar dificultăţile şi este nevoie de a risca. Planul de business

conţine informaţia despre aceasta, se apreciează nivelul riscului. Descoperirea factorilor negative
în faţa investorii potenţiali poate să diminuieze creditul încrederii la proiect şi de a cauza
nefinanţarea lui. Determinarea şi explicarea riscului complexă demonstrează calificarea celor ce
elaborează planul de business şi apreciează nivel înalt al încrederii la investorii. Aprecierea
iniţiativei în determinarea riscului explică investorilor în planul de business cum problemele care
vor apărea vor fi rezolvate. Deaceea determinarea acestora problemelor riscante servesc
dezvoltării proiectului. Aceasta include descrierea situaţiilor iscante pe piaţa de desfacere,
termene şi în finanţarea etapului iniţial a proiectului. Din momente riscante se poate de a studia:

- concurenţii ce diminuează preţurile;

125
- tendinţele industriale potenţial nefavorabile;

- costul major estimat a elaborării şi producerii;

- imposibilitatea realizării planurilor comerciale;

- neexecutarea realizării introducerii produsului, complexitatea în obţinerea materialelor şi

materiei prime;

- dificultăţi ce apar la obţinerea creditelor bancare necesare;

- mai mare cost, decît s-a planificat, costul introdcerii şi dezvoltării de la concurenţa în primirea
personalului pregătit.

Aici trebuie de apreciat care din probleme potenţiale cele mai dificile pentru proiect şi de a
descrie propunerile firmei la minimilizarea influenţei a circumstanţelor nefavorabile în fiecare
parte riscantă a proiectului.

În capitolul planul financiar se studiează potenţialul proiectului şi planificarea finanţării

acestuia, aceasta poate va fi un plan operativ pentru finanţarea proiectului. Managementul
activităţii financiare nemijlocit este legată dirijarea activităţii comerciale şi de producere.
Justificarea planului financiar trebuie să fie pregătită pe termen de 3-5 ani trei prognoze de bază:
prognoza profitului şi a cheltuielilor, proiectul distribuirii a fluxurilor financiare, proiecte
bilanţului contabil la începutul şi finisarea lucrărilor a fiecărui an. În cazul proiectlui existent se
indică capitalul existent, raporturuile de bilanţ şi planurile de perspectivă financiare.

Prognoza profitului şi cheltuielilor este în determinarea profitabilităţii proiectului. O

prognoză decesivă din prognoze ce se va elabora este prognoza realizărilor, vînzărilor. În acest
capitol se folosesc prognoze compuse anterior a dimensiunilor vînzărilor. Nivelul producerii sau
managementului se apreciează prin prognoza vînzărilor şi a efectuării necesităţilor investorilor.
Necesităţi materiale, de muncă, de producere trebuie să fie determinate şi exprimate în forma de
cost. Este posibilă divizarea acestor cheltuieli la permanente şi variabile. La determinarea
efectului de la vînzări se iau în consideraţie cheltuielile de producere şi cheltuielile la
achiziţionarea echipamentului.

Cheltuieli de comerţ includ cheltuieli la transportare, depozitare, reclamă şi vînzare în

credit. Cheltuieli administrative includ salariul personalului administrativ, cheltuieli de
126
reprezentare. Se apreciează cheltuielile de producere şi de reclamă unde intră plata de arendă,
servicii comunale, plăţile de asigurare.

Este nevoie de a formula precis metode de diminuare a cheltuielilor de producere şi

cheltuielilor comerciale. Din cauza importanţei planurilor a profiturilor şi cheltuielilor pentru
efectuarea atractivităţii analizei financiare pentru investorii potenţiali este nevoie de a priciza
dimensiunile datoriilor şi ratelor procentuale, cheltuieli, venitul preconizat. Se apreciează
momentele cele mai riscante care pot să impiedice atingerii profitabilităţii proiectului şi
succesului proiectului potenţial investiţional şi sensibilitatea proiectului la acestea momente. Aici
se indică studierea situaţiilor ca efectul diminuării veniturilor de la vînzări sau reţinerea nivelului
planificat a productivităţii.

Pentru un proiect nou prognoza fluxurilor financiare este mai importantă decît prognoza
profiturilor din cauza că în el se va studia detailiat mărimea maximală a fluxului şi afluxului
financiar. Prognoza fluxurilor financiare va aprecia condiţiile aprecierii venitului, profitului,
cheltuielilor. Efectuînd analiza planificată a nivelului vînzărilor şi cheltuielilor capitale într-o
perioadă, prognoza va sublinia necesitatea şi termenul finanţării suplimentare şi determină cerinţe
la capitalul circulant. O parte a finanţării poate fi efectuată din contul mijloacelor firmei, ce se va
reflecta în planul de business, o parte din contul creditelor bancare pe 1-5 ani şi din contul
creditelor de scurtă durată. Această informaţie este o parte a prognozei a fluxurilor financiare.

Dacă proiectul se elaborează pentru ramura sezonieră sau ciclică, prognoza fluxurilor
financiare este un factor important la adoptarea deciziei despre continuarea efectuării proiectului
fiind că înaninte de a efectua vînzarea produsului şi obţinerii profitului sînt necesare să fie
efectuate plăţile preliminare.

Cînd fluxul financiar este formulat este nevoie de a aprecia divergenţe dintre necesităţile
băneşti şi posibilă satisfacere în puncte critice, cînd se efectuează acumularea scăzută a
mijloacelor şi la diminuarea veniturilor propuse de la vînzări. Acesta va da posibilitate de a
efectua analiza sensibilităţii bugetului de proiect ce se bazează la diferite propuneri a factorilor de
business şi ce dă rezultate definite.

Bilanţ detailizează folosirea şi introducerea resurselor financiare necesare pentru suportul

nivelului proiectat a producerii. Investorii studiează bilanţele contabile planificate efectuînd
analiza dacă datoriile nu sînt mai mari decît dimensiunile accesibile, capitalul de lucru, cheltuieli
127
actuale, circulaţia de mărfuri în dependenţă de la aceasta se va defini finanţarea ulterioară a
proiectului. Forma bilanţului contabil poate fi pregătită la începutul proiectului şi la sfîrşitul
acestuia pe vre-o cîţiva ani.

Graficul acoperirii arată nivelul vînzărilor, producerii necesar pentru acoperirea lor.
Acesta include cheltuieli ce nu depind de la nivelul producerii: munca producătoare, materiale,
cheltuieli comerciale şi factorii ce nu depind de aceasta: plata de arendă, plata procentelor,
salariul. Nivelul vînzărilor la care se acoperă cheltuieli este nivelul acoperirii a cheltuielilor. Se
preconizează că veniturile planificate să fie mai mari decît nivelul acoperirii cheltuielilor. Se
studiează efectul ce se va obţine de la diminuarea costului pe graficul acoperirii minimale a
cheltuielilor.

Planurile profitabile se vor depinde de la capabilitatea efectuării managementului şi

controlului asupra preţurilor.

Planul financiar va include descrierea cum va fi atins nivelul preţurilor şi cum va fi efectuată
studierea variaţiilor a oscilaţiilor elementelor costului.

În planul de business se preconizează volumul necesar pentru elaborarea proiectelor,

speciile şi dimensiunile garanţiilor, propuse investorilor şi descrierea perspectivelor a majorării
capitalului. Se apreciează formularea scopurilor acestea cu propunerile financiare ce poate cauza
interesul la investorii potenţiali. Probabil că pentru obţinerea finaţării este nevoie de a prezenta
mai multe garanţii decît se preconiza anterior.

În capitolul cerinţe financiare se efectuează calcularea sumei a fluxurilor băneşti pentru

vreo cîţiva ani se poate de a efectua analiza necesară a volumului finanţării. De a defini care sume
să fie obţinute la propunerile date, care la credite sau alte surse.

În capitolul propunerile de garanţie este nevoie de a justifica tipurile şi volumurile a

garanţiilor, propuse investorilor. Dacă garanţiile nu sînt apreciate de acţiuni simple, de exemplu,
obligaţiunile cu garanţii, obligaţiuni de garanţie, este nevoie de a aprecia semnificaţia lor, termene
şi condiţiile de întoarcere şi de a aprecia partea proprietăţii, de care vor dispune investorii după
adoptarea propunerilor, emisiunii acţiunilor sau la garanţii. Investor viitor trebuie să aprecieze
dimensiunile cerinţelor a garanţiilor şi drepturile la revînzarea într-o perioadă anumită.

128
 Investorii tind spre obţinerea informaţiei ce mijloace şi cum vor fi alocate în procesul
efectuării planului de business şi ce sume vor fi îndreptate la aceasta.

Activitatea de antreprenoriat şi comercială în mediul ştiinţifico-tehnic a devenit una din

cele mai importante direcţii în industrial dezvoltate şi sisteme postindustrial dezvoltate. Din cauza
aceasta elaborarea planului de business pentru produse inovaţionale, dezvoltarea complexelor
ştiinţifice-tehnice, implementării deciziilor inovaţionale concrete trebuie să fie bazată pe principii
metodice principale. La elaborarea planurilor de business trebuie de a lua în consideraţie
specificul proiectelor inovaţionale, potenţialul economic, intelectual şi social înalt.

Una din criteriile actualităţii elaborării planului de business este nivelul prelucrării ideii
ştiinţifice şi apropierea ei la posibilitatea realizării comerciale.

Specificul utilizării planului de business în sfera ştiinţifică constă în următoarele:

- dacă obiectul elaborării planului de business este proiect investiţional concret sau strategia
dezvoltării firmei, atunci în problema ce se studiează obiect este un din procese – progresul
tehnico-ştiinţific, una din componentele acestui proces – inovaţia concretă. În legătură cu aceasta
suplimentar apare problema complexă din punct de vedere tehnic sau metodologic a divizării din
fluxul total al rezultatelor şi cheltuielilor, care nemijlocit sînt legate cu inovaţia dată; în
elaborările tehnico-ştiinifice este o cantitate mare a subiectelor, ce consecutiv realizează inovaţia
dată; ştiinţa fundamentală şi aplicativă, lucrul de proiectare a produselor, producerea în serie;

- şiinţa fundamentală se dezvoltă considerabil în mărimele proprii, performanţele acesteia

reprezintă cunoştinţa care nu este legată de aplicarea concretă şi deaceea este nevoie de a distinge
din cheltuieli la dezvoltarea acesteia sau rezultate o parte care este legată de inovaţia dată este
deficil;

- subiecte-participante ale procesului acestuia de creare şi realizare proiectului tehnico-ştiinţific

funcţionează în diferite forme structural-organizaţionale;

- proiecte tehnico-ştiinţifice la realizarea lor împlementarea au funcţia ce permite de a substitui

sau de a înlocui procesele tehnologice existente, maşine, echipament, mijloace de transport,
materiale;

129
- în cazul dat este nevoie de a a lua în consideraţie criteriile indicatorilor de creştere, de exemplu
creşterea profitului net;

- subiectele economice ce efectuează complexul tehnico-ştiinţific-ştiinţa applicativă, elaborările

de proiectare, producere de proiect, producere în serie şi utilizarea acesteia, cumpărătorii inovaţiei
apreciează în planul de business efectul şi distribuţia acesteia de la inovaţia pentru diferite
participante a proiectului inovaţional.

Specificarea a multor proiecte inovaţionale ce se elaborează actualmente este lipsa

consumatorilor definite anterior. Căutarea investorului pentru proiectul venture impune
elaboratorii de a apropia de justificarea proiectului atenţios.

Pentru elaborările inovaţionale este caracteristic nivel înalt a riscului. Luarea în

consideraţie şi evaluarea factorilor ce pot să împiedice realizarea proiectului deaceea este nevoie
de a realiza în planul de business la elaborarea capitolului corespunzător metoda aprecierilor
expert în domeniul dat.

La elaborarea planului de business a proiectului inovaţional este nevoie de acordat atenţia

la perspectivele dezvoltării a elaborării ce se va implementa, posibilitatea concurării pieţii sau
crearea produsului principal nou, servicii. La realizarea elaborării ştiinţifico-tehnice componenta
comercială trebuie să fie atribuită şi pe dînsa compus planul de business.

Planul de business poate servi pentru organzaţia inovaţională un mijloc pentru colaborarea
investiţională internaţională, posibilitatea pentru participarea în programe tehnico-ştiinţifice.

Multe părţi economice contractante care participă în proiectul investiţional au necesitatea

efectuării negocierilor şi conluderea contractelor dintre părţile economice independente despre
condiţiile obţinerii şi obligaţiunile de întoarcere a resurselor financiare obţinute.

Există două tipuri de bază a participării proprietarilor a resurselor financiare în un sau alt
proiect investiţional: prestarea de credite şi participarea de parte în proprietatea proiectului de
producere viitor.

Subiecte ce iniţiază proiect mai semnificativ realizează la justificarea necesităţii primirii

investiţiilor şi determinarea necesităţii obţinerii investiţiilor şi definirea utilizării lor, studiul
întrebărilor economice şi financiare de justificare a proiectului.

130
 În condiiile conjuncturii de piaţă schimbătoare succesul întreprinderii depinde de la
eficacitatea strategiei investiţionale efectuate. Unii factori semnificativ sînt calculări efectului
economic de la utilizarea cum sumei întregi a mijloacelor de care dispune întreprinderea şi
surselor financiare atrase. Este important de a compune un plan de business eficient din care este
calculului eficacităţii economice a deciziilor adoptate şi evaluarea rezultatelor a realizării
acestora. La studiul apropierilor la evaluarea investiţiilor în proiectul de business plan a
întreprinderii este nevoie de a determina cerinţe principale la care trebuie să satisface acestea
apropieri. Un criteriu esenţial este principiul realităţii a evaluării. La evaluarea eficacităţii a
investiţiilor primite în rezultatul calculului trebuie maximal să corespundă mărimelor reale a
rezultatelor, care se aşteaptă de a primi de la realizarea proiectului.

Acestea cerinţe au următoarele condiţii la metode evaluării investiţiilor, aplicate la

prepararea proiectului de business plan a întreprinderii:

- folosirea pentru evaluarea proiectului a multor indicatori;

- luarea în consideraţie a posibilităţilor neclarităţii informaţiei şi determinarea riscurilor;

- luarea în consideraţie a dinamicii realizării proiectului investiţional.

Există mulţi indicatorii a criteriilor economice a profitabilităţii investiţiilor. Acestea se

divizează în două grupe de bază a indicatorilor absoluţi şi relativi.

Indicatorii absoluţi-surplusul de sumă a veniturilor asupra cheltuielilor exprimat în forma

bănească. Acestea sînt profit de bilanţ, profit net, profit anual într-o perioadă luînd în consideraţie
factorul timpului fără luării în consideraţie a schimbului acesteia în timp.

La indicatorii relativi se referă diferite forme a raportului venitului bănesc la investiţiile şi

ce sînt în producere. Acestea sînt indicatorii rentabilităţii, termen de profitabilitate în exprimarea
anuală a profitabilităţii cu consideraţia sau fără a termenului. Primii indicatorii sînt indicatorii
efectului, a doua-indicatorii eficacităţii.

Creditorii pentru realizarea proiectului în primul rînd sînt interesaţi de caracteristicele cele
mai apropiate:

131
- norma profitului, norma dinamică a profitului la capital care presupune proiectul dat. O condiţie
necesară a profitabilităţii participării în proiect-majorarea a valorii prognozate procentului bancar
pe fiecare etapă a realizării, suficientă-majorarea normei necesare;

- perioada întoarcerii sumei totale a investiţiilor, creditului sau termenul profitabilităţii. Calculele
determină cantitatea anilor în termenul cărora venitul de la vînzări fără cheltuieli rambursează
sursele investite;

- raportul mijloacelor creditoare la mijloacele iniţiatorilor proprii şi altor creditori;

- indicele acoperirii plăţilor procentuale ca raportul veniturilor întreprinderii, pînă la excluderea

taxelor şi plata procentelor, la suma plăţilor procentuale. Indicatorul caracterizează capabilitatea
iniţiatorilor a proiectelor regulat de a plăti procentele;

- aflux bănesc maximal, mărimea maximă negativă a costului net actual, calculat prin totalizarea
crescîndă. Acest indicator reflectă dimensiunile necesare de finanţare a proiectului;

- rentabilitatea activelor-raportul valorii profitului net la suma medie anuală a activelor ceea ce
caracterizează eficacitatea utilizării activelor companiei;

- rentabilitatea activelor-raportul profitului net la volumul investiţiilor;

- rentabilitatea capitalului investit. Indicatorul se determină prin împărţirea valorii profitului la

suma capitalului avansat şi propriu şi caracterizează capabilitatea proiectului de a iniţia profit;

- indicile lichidităţii curente-raportul activelor circulate la obligaţiunile curente a întreprinderii.

Indicatorul certifică despre suficienţa capitalului circulant şi stabilitatea situaţiei financiare a
companiei în momentul actual. La iniţiatorii proiectului planul de business trebuie să fie studiat la
numărul maximal a parametrilor eficacităţii:

- profit net ca profit de bilanţ a întreprinderii după taxarea calculate din profit;

- costul curent net, diferenţa dintre fluxul descontat a veniturilor băneşti şi cheltuielilor în
perioada realizării proiectului şi la etapa exploatării acestuia;

- mărimea minimală producţiei produse la care se efectuează profit nul pentru iniţiator;

132
- rentabilitatea capitalului propriu. Profit net al întreprinderii în raport procentual la capitalul
propriu;

- rentabilitatea vînzărilor. Indicator se determină ca raport profitului net la volumul vînzărilor

într-o perioadă. Acesta reflectă eficacitatea aşteptată a activităţii de producere după realizarea
proiectului;

- indicile schimbului stocurilor materiale. Indicator se calculează prin divizarea costului de

producere, realizat într-o perioadă, la mărimea medie a stocurilor în aceeaşi perioadă;

- raportul sumei obligaţiunilor întreprinderii-iniţiatoare la proiect la active sumare a proiectului,

ce caracterizează cum activitatea obiectului creat se finanţează de iniţiator;

− raport dintre suma mijloacelor băneşti ce se realizează şi datoria de debitor la suma

obligaţiunilor de scurtă durată. Indicator caracterizează nivelul lichidităţii proiectului,
capabilitatea firmei de a se achita cu creditorii.Acestea indicatori se iau în sonsideraţie la
efectuarea analizei eficacităţii planului de business.

133
3.2.Tehnici manageriale de atragere a investiţiilor internaţionale în economia
Republicii Moldova.

Republica Moldova este o ţară strategic amplasată pentru a fi gazdă investitorilor şi

exportatorilor. Moldova dispune de soluri fertile şi climă favorabilă, ceea ce a condiţionat
dezvoltarea agriculturii şi a creat tradiţii vechi în industria vinicolă. În acelaşi timp Moldova
evoluează în ritm cu dinamismul industriei moderne, în special în sectorul electronicii şi
tehnologiilor informaţionale.

Republica Moldova are un regim comercial deschis, structura tarifelor este una din cele
mai reduse din cadrul noilor state industrializate, iar cadrul legislativ comercial acordă numeroase
facilităţi pentru investiţiile străine directe. Legea cu privire la investiţiile străine, revizuită în anul
2003, include facilităţi fiscale semnificative, garanţii adiţionale şi prevede repatrierea liberă a
profitului.

De asemenea, Republica Moldova oferă acces pe pieţele vecine: Moldova a încheiat

Acorduri de Comerţ Liber cu statele membre a Comunităţii Statelor Independente şi este membru
al Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-Est. În cadrul Pactului se prevede încheierea Zonelor
de Liber Schimb cu toate ţările membre. În acelaşi timp, Moldova este membru cu drepturi
depline al Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi a iniţiat procedurile pentru aderare la Uniunea
Europeană. Astăzi Moldova oferă acces liber pe pieţele a 200 mln. consumatori. Pe aceste pieţe
Moldova are o poziţie stabilă, iar consumatorii sunt familiarizaţi şi apreciază calitatea şi siguranţa
produselor noastre.

Economia Moldovei se dezvoltă rapid pentru implementarea tehnologiilor avansate,

tehnicilor manageriale moderne şi asigurarea unei creşteri durabile, Moldova susţine atragerea de
investiţii străine. Costurile de producere în industrie concurează cu cele al ţărilor din regiune, iar
Moldova este de asemenea cunoscută pentru calitatea resurselor sale umane. Sistemul educaţional
a fost întotdeauna înalt apreciat în Moldova - сunoştinţele şi aptitudinile absolvenţilor
universităţiilor din Moldova sunt solicitate de către organizaţii şi companii internaţionale.

În explorarea oportunităţiilor de afaceri economia Moldovei este asistenţă din partea

agenţiei oficiale abilitată cu promovarea exportului şi atragerea investiţiilor în Republica

134
Moldova – MEPO. MEPO a fost înfiinţată de către Guvernul Republicii Moldova pentru a acorda
servicii strategice companiilor exportatoare şi potenţialilor investitori din orice ţară. Cultura şi
abilităţile agenţiei se bazează pe cele mai bune practici mondiale, aceasta fiind susţinută financiar
şi consultativ de către Uniunea Europeană. În mai puţin de 3 ani MEPO a înregistrat succese mari;
comerţul Republicii Moldova creşte anual cu circa 20%. Agenţia a contribuit direct la elaborarea
noii legi cu privire la investiţii şi la alte iniţiative care promovează îmbunătăţirea climatului
investiţional al ţării. Personalul calificat al organizaţiei acordă asistenţă companiilor locale şi
internaţionale în diversificarea şi extinderea activităţii sale şi respectiv majorarea profitului.

În conformitate cu Legea privind Investiţiile Străine, cele mai importante garanţii acordate
investitorilor străini includ următoarele:

Investiţiile străine nu pot fi expropriate, naţionalizate sau supuse altor măsuri similare
decît prin lege sau în temeiul unei legi şi numai în cazul apărării intereselor naţionale, şi cu
acordarea unei compensaţii corespunzătoare.
Activitatea întreprinderii cu investiţii străine nu poate fi întreruptă forţat decît prin decizia
Guvernului Republicii Moldova, sau a instanţei judecătoreşti competente şi numai în cazul în care
activitatea acesteia încalcă flagrant prevederile legislaţiei Republicii Moldova şi stipulaţiile
documentelor de constituire a întreprinderii.
Investitorilor străini, după achitarea impozitelor, taxelor şi altor plăţi, li se garantează
dreptul de a transfera peste hotare mijloacele băneşti în valuta străină, obţinute în urma investirii.
Investitorii străini au dreptul să scoată peste hotare mijloacele lor băneşti sau o parte a
acestora sub formă de produse achiziţionate pe piaţa internă, fără a plăţi impozite sau taxe şi fără
vreo autorizaţie specială, dacă aceasta nu contravine legislaţiei.

Legislaţia în vigoare a Republicii Moldova oferă un număr de facilităţi investitorilor străini.

Conform prevederilor legale, investitorii străini pot beneficia de 50% scutire a impozitului pe
venit pe o perioada de 5 ani, în cazul în care:

• Întreprinderea dispune de capital străin; capitalul întreprinderii a fost pe deplin format;

• Primul venit a fost declarat; capitalul în acţiuni al investitorului străin depăşeşte 250,000
USD;

135
 • Mai mult de 50% din venitul întreprinderii este alcătuit din vînzarea bunurilor şi
serviciilor proprii.

Întreprinderile cu capital străin cărora le-a expirat termenul de valabilitate a înlesnirilor

beneficiază de eliberarea achitării impozitului pe venit prin diminuarea venitului impozabil cu
50% pentru investiţiile făcute în scopul procurării mijloacelor fixe sau a construcţiilor (cu
excepţia mijloacelor de transport personale şi mobilei de oficiu), inclusiv procurarea mijloacelor
fixe în regim de leasing, dar în mărime ce nu depăşeşte venitul impozabil şi cu respectarea acestor
restricţii:

1.pe parcursul a 3 ani ce urmează după anul când înlesnirea fiscală a fost acordată de a nu achita
dividende acţionarilor, venituri membrilor societăţii, de a nu comercializa activele procurate;

2.de a nu da în arenda mijloacele fixe, procurate în conformitate cu prezentul articol.

Zonele economice libere (zonele antreprenoriatului liber) (ZEL) sunt părţi ale teritoriului
vamal al Republicii Moldova, separate din punct de vedere economic, mărginite strict pe întreg
teritoriul, unde unele tipuri de activităţi de antreprenoriat sunt permise cu condiţii preferenţiale
pentru investitori locali şi străini.

Într-o zonă economică liberă pot fi exercitate următoarele tipuri de activităţi

antreprenoriale:
- Producţia industrială a bunurilor pentru export
- Sortarea, ambalarea, marcarea şi alte operaţiuni similare cu bunuri introduse prin teritoriul
vamal al Republicii Moldova
- Alte tipuri de activităţi auxiliare, ca de exemplu servicii comunale, depozitare, construcţii,
alimentaţie publică.
- Producţia industrială va fi tipul de activitate prioritar.

În prezent în Republica Moldova există 6 ZEL: "Expo-Business-Chisinau" fondată în 1995

în Chişinău, ZEL”Ungeni”, "Tvarditsa", Parcul Industrial "Otaci-Business", Parcurile de
Producţie "Vulcaneşti" şi "Taraclia".

Legislaţia acordă înlesniri, garanţii şi privilegii pentru afacerile stabilite în Zonele

Economice Libere. Rezidenţii ZEL se bucură de un regim vamal şi fiscal preferenţial. În special,

136
ei sunt eliberaţi de taxa vamală pentru:
- bunurile şi obiectele importate în ZEL pentru consum ulterior;
- produsele de origine din ZEL exportate pe teritoriul vamal al Republicii Moldova;
- bunurile produse în ZEL şi exportate în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova;
- bunurile exportate prin intermediul ZEL în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova,
indiferent de ţara de origine.

Întreprinderile cu participarea capitalului străin rezidente ZEL achită 50% din impozitul
pe venit stabilit pe întreg teritoriul; bunurile şi serviciile produse şi acordate în ZEL sunt scutite
de TVA, şi rezidenţii ZEL care investesc cel puţin 250,000 USD sunt scutiţi de plata impozitului
pe venit pentru o perioadă de 5 ani.
Investitorii în cadrul ZEL sunt protejaţi de modificări în legislaţie care pot afecta negativ
sistemul vamal şi fiscal, pentru o perioadă de 10 ani.

Un factor important ce influenţează investitori străini este protecţia proprietăţii

intelectuale. Agenţia Naţională de Protectie a Proprietatii Intelectuale este responsabila de
coordonarea politicii nationale în acest domeniu.

Republica Moldova este membru la:

- Organizaţia Mondială pentru Proprietate Intelectuală (WIPO),
- Convenţia de Protecţie a Know-How-ului de la Paris,
- Acordul de la Madrid cu privire la Înregistrarea Mărcii Comerciale,
- Acordul cu privire la Protecţia simbolurilor Olimpice semnată la Nairobi.

137
 Conform datelor Băncii Naţionale stocul investiţiilor străine directe în Moldova pe
perioada anului 2004 a atins mărimea de 268,9 mln. USD, din care: capital social în valoare de
87,3 mln. USD, capital reinvestit – 12,4 mln. USD şi alt capital – 38,5 mln USD, dinamica
investiţiilor este prezentată în tabel:

Tabel 12

Dinamica investiţiilor străine directe în economia Moldovei.

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Investiţiile Străine Directe 75.51 40.41 142.77 148.59 98.7 114,1 130,7
Capital Social 54.18 36.62 83.6 114.55 56.8 69,4 87.3
Reinvestit 5.83 5.7 11.72 8.26 10.7 11,3 12.4
Alt Capital 15.5 -1.91 47.45 25.78 31.2 40,2 38,5

Sursa: Nationala a Moldovei

138
 Sursa: Banca Nationala a Moldovei

În anul 2004 structura investiţiilor străine directe pe ţări a fost următoarea în %:Cipru – 3%,
Statele Unite ale Americii – 9%, Germania – 10 %, Italia – 4%, Niderlanda- 59%, Elveţia – 2%,
alte ţări – 13% La 1 ianuarie 2004, în Republica Moldova au fost înregistrate 2670 întreprinderi
cu investiţii străine, ceea ce a constituit cu 268 întreprinderi mai mult decît în anul precedent. Din
totalul întreprinderilor înregistrate, 1719 au fost fondate în bază multilaterală şi bilaterală şi 951
cu 100% capital străin. Din numărul total de întreprinderi cu capital străin înregistrate în
Moldova, 1457 sunt raportoare: 717 (din 1710 înregistrate) – aparţin comerţului angro şi cu
amănuntul, reparaţia autovehiculelor, etc; 259- industria prelucrătoare;172- tranzacţii
imobiliare;134- transportarea, depozitarea şi telecomunicaţiile.

Stocul depozitelor în cadrul capitalului social al întreprinderilor cu capital investitorilor

străini din 87 ţări. străin (ÎM) din momentul înregistrării a fost de circa 671 mln. USD. Cota
antreprenorilor autohtoni în capitalul social din momentul inregistrarii companiilor cu capital
străin este in marime de 257 mln. USD sau 38% din totalul depozitelor.

139
 Tabel 13
Principalii indicatori ai activităţii întreprinderilor cu capital străin

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Numărul total de angajaţi la ÎM, pers. 15323 18423 20490 30273 33543 38515 39646

Cota personalului ÎM în totalul

1,4 1,8 2,2 3,6 2,3 7,6 8,2
salariaţilor economiei naţionale, %

Volumul bunurilor produse în cadrul 3864,5

311,4 749,6 795,6 1608,5 2587,7 3250,7
ÎM (preţuri curente), mii. lei
Cota în volumul total al producţiei
5,3 12,5 11,1 18,4 23,9 33.4
industriale, % 36,1
Export al ÎM, mil.USD 125,3 197,8 113,6 181,2 211,2 243.8 265,3
Cota parte în export total, % 14,3 31,3 24,5 38,4 40,9 36.6 37,2
Import al ÎM, mil.USD 320,3 324,1 215,3 338,2 365,1 393.5 401,6
Cota parte în import total, % 27,4 31,6 36,7 43,5 45,8 37.4 33,7

Sursa: Banca Nationala a Moldovei

Spaţii pentru oficii sunt disponibile în Chişinau într-o varietate de forme. Întreprinderile
pot închiria oficii prin intermediul anunţurilor din ziare, agenţii imobiliare, Internet. Multe
hoteluri, centre comerciale şi agenţii imobiliare oferă spaţii pentru închiriere. Condiţiile oficiilor
(telefon, încalzire autonomă, aer condiţionat, sisteme de securitate, parcare, etc) sunt diverse.
Apartamentele, de asemenea, sunt pe larg folosite ca spaţii pentru oficii. Costul maxim pentru
încheriere se ridică la $18-25 pentru un metru patrat.

În unele cazuri oamenii de afaceri preferă să cumpere clădirea sau apartamentul pentru oficii.
În acest caz preţuri diferă în dependentă de amplasare şi condiţii.
Mobilier.În Moldova există mai multe fabrici de mobilă care produc o largă varietate de
produse de mobilier. Reprezentanţe a firmelor străine (Italia, Cehia, Polonia) producătoare de
mobilă, de asemenea, sunt prezente pe piata Moldovei. Preţurile pentru procurarea unei articol
mobiler variază în felul următor:scaune $20-70; fotolii din piele $150-460; masă de birou $50-
220; rafturi pentru cărti $70-310; dulapuri de birou $310-350.
Conform legislaţiei Republicii Moldova, întreprinderile cu investiţii străine pot fi
înregistrate sub următoarele forme organizatorico-juridice:
• întreprindere individuală;
• societate în nume colectiv;

140
 • societate în comandită;
• societate pe acţiuni;
• societate cu răspundere limitată;
• cooperativă de producţie;
• cooperativă de întreprinzător;
Noua companie trebuie să se înregistreze la o filială a Camerei de Înregistrari de Stat a pe
lîngă Departamentul Justitiei. Compania trebuie să prezinte următoarele documente:
• Acordul de constituire
• Statutul companiei
• Protocolul adunării de constituire
• Aprobarea denumirii companiei de la Centrul de Terminologie
• Certificatul bancar care confirmă existenţa fondului minim statutar
• Confirmarea adresei juridice, care de obicei este contractul de închiriere
• Codul pentru tipul activităţii de la Departamentul de Statistică
• Codul fiscal de la Inspectoratul Fiscal Teritorial de Stat
Investiţiile străine într-o companie în mărime mai mare de 5 milioane dolari SUA trebuie
să fie aprobate de catre Departamentul Antimonopol şi Concurenţă din cadrul Ministerului
Economiei.
Pe lîngă aceasta, companiile achită taxa de timbru în valoare de 0,5% din capitalul statutar
şi o taxă de înregistrare de 300 dolari SUA în cazul participării capitalului străin. Camera de
Înregistrări de Stat va aproba înregistrarea în decurs de 15 zile de la prezentarea tuturor
documentelor. Legea obligă persoanele nerezidente de a se înregistra la poliţie şi a obţine
permisiunea de lucru de la Departamentul Migraţiune din cadrul Departamentului Tehnologii
Informaţionale.
Capitalul minim al societăţii constituie 5,400 lei, echivalentul în dolari SUA pentru SA, 40
% din care sînt depuse la înregistrare iar restul în decursul unui an.
Pentru înregistrarea SA de tip închis capitalul minim constituie 10,000 MDL iar în cazul SA de
tip deschis - 20,000 Lei MD, pentru cetăţeni străini echivalentul în USD. În Republica
Moldova există 10 taxe la nivel naţional şi 18 la nivel local, care constituie baza sistemului de
taxare al Moldovei. Sistema de impozitare este prezentată în tabel.

141
 Tabel 14

Sistema de impozitare în Republica Moldova

a) Pentru persoane juridice: rata de bază este 20% din venitul impozabil (în
vigoare din 2004)

Impozitul pe b) Pentru persoane fizice: - 10% din venitul anual impozabil de pînă la 12,180
venit MDL (878 USD)
- 15% din venitul anual impozabil ce se situează între 12,180 MDL (878
USD) şi 16,200 MDL (1167,8 USD)
- 25% din venitul anual impozabil mai mare de 16,200 MDL (1167,8 USD)
Taxa pe valoare 20% 8% 5% si 0% - în dependentă de categoria produsului
adăugată TVA)
Este principala taxă indirectă percepută de către stat a produselor „cu cerere
înaltă” şi bunurilor de lux, precum: vinuri şi alcool, bere, tutun şi produse din
tutun, bijuterii din metale preţioase.
Următoarele produse sînt scutite de accize:
Accize - Bunuri produse în Moldova şi exportate în străinătate,
- Alcool pur, produs în Moldova sau importat, folosit în scopuri medicinale,
inclusiv în farmacologie şi medicină veterinară.
- Vinul, alcoolul şi tutunul în cazul cînd sunt folosite de către întreprinderi
autuhtone ca materie primă pentru producerea de bunuri supuse accizelor.
Tariful vamal maxim este în mărime de 15%. De asemenea, există o taxă
vamală administrativă în mărime de 0,25% din valoarea totală a bunurilor
importate supuse taxării de către organele vamale, dar nu mai mult de 900
USD
Taxe vamale
În Moldova există şi o taxă specială de import de 5%, care se impune tuturor
produselor importate cu excepţia petrolului, energiei electrice, şi altor gaze de
hidrocarbon.
- Taxa de privatizare: Actualmente, taxa de privatizare constituie 1% din
valoarea bunurilor de stat achiţionate. Odată cu finisarea procesului de
privatizare, această taxă va dispărea.

- Taxa rutieră:Pentru străini taxa rutieră variază între $ 1- $ 40 pentru trecerea

Alte taxe frontierei şi de la $0,05 - $0,25 la kilometru într-o directie.

- Impozite locale, care includ: Impozitul funciar, impozit pe imobil, taxa

pentru a dreptul de a vinde în zona vamală, impozit pentru dezvoltarea
teritorială, etc.

Sursa: Codul fiscal al Republicii Moldova

142
 Implementarea unui sistem de contabilitate orientat spre Standardele de Contabilitate
Internaţionale arată o direcţionare a întreprinderilor şi a statului de a reevalua principiile
fundamentale de informatizare a contabilităţii. La scară internaţională Moldova a devenit
primul membru asociat al Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC) cu sediul la New
York.
Sistemul contabil al Republicii Moldova a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1998 în
conformitate cu Hotărîrea Guvernului cu privire la reforma contabilă. Acest sistem se bazează
pe Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS) şi reglementează activitatea agenţilor
economici (inclusiv a companiilor străine) înregistrate în Republica Moldova. Companiile
străine sunt obligate sa folosească aceleaşi metode de contabilitate şi să prezinte aceleaşi
declaraţii financiare ca şi cele locale. Sistemul actual de contabilitate permite operarea în
contabilitate conform metodologiei acceptate de practica internaţională.

În prezent cadrul legal al contabilităţii include următoarele elemente:

- Legea cu privire la contabilitate
- Standardele Naţionale de Contabilitate
- Planul de conturi
- Comentarii la SNC
- Instrucţiuni şi scrisori ale Ministerului de Finante.

Audit Cadrul legislativ şi normativ al sistemului actual de audit include:

- Legea cu privire la activitatea de audit No.729-XIII din 15 februarie 1996
- Regulamentul cu privire la licenţe aprobat de Ministerul de Finanţe din 15 Septembrie 1996.

În conformitate cu prevederile acestei legi, activitatea de audit poate fi desfăşurată doar de

organizaţiile de audit în baza unei licenţe eliberate de către Camera de Licenţiere.

Pentru a înţelege necesitatea aplicării apropierii de management în activitatea

întreprinderii vom considera etape principale de dezvoltare istorică de management. Aceasta va
da posibilitate de a înţelege mai bine esenţa proceselor moderne de schimb cu producţia şi
servicii. Evoluţia apropierilor de managemnt a secolului trecut şi contemporan se poate de a numi
sistema de distribuire. Au fost întreprinse măsurile la promovarea producţiei, dar în centrul
143
activităţii de marketing a fost certitudinea că volumul de desfacere în creştere va găsi desfacere pe
piaţa constantă în creştere. Business se socotea acela ceea ce a fost legată în deosebi de producere,
dar ceea ce se referă la desfacere se preconiza că cererea crescîndă va absorba producţia produsă
pe deplin. Se socotea că succesul de afaceri depinde de la producerea efectivă şi vînzarea
producţiei la preţurile mai scăzute decît la concurenţi.

Management orientat la producere a fost pasiv. Deciziile relativ la alegerea producţiei,

preţului acestea şi organizării vînzărilor se definea de condiţiile de producere, dar promovarea
acesteea, dacă se întreprindea, se efectuau numai en gros. Unele firme ce au ieşit pe piaţă cu
producţia de care nu era nevoie, fiind că alegerea produsului pentru producere se efectua reieşind
din posibilităţile de producere a întreprinderii, dar nu pe studiul necesităţilor a consumatorilor.

În condiţiile deficitului total şi cererii crescînde, majoritatea întreprinderilor activau cu

succes. Dar creşterea preţurilor la materia primă, insuficienţa dezvoltării tehnologice nu dă
posibilitate în conceptul dat în anii apropiaţi de a diminua cheltuielile de producere şi de a majora
eficacitatea acesteia. Ca consecinţă este nevoie de a se transfera la un alt concept-orientare la
desfacere.

Dificultăţile anilor la începutul secolului au cauzat orientarea la desfacere. Producţia ce

este nevoie de a vinde dacă nu este cererea suficientă, atunci aceasta se creează prin practica
activă de desfacere. Condiţiile de producere încă efectua amprenta puternică la caracterul
producţiei produse, dar producătorii au început să înţelege, că producţia trebuie să fie promovată.

O parte importantă în activitatea economică a început să ocuope reclama, mijloacele de

promovare şi marcaj, o seminificaţie crescîndă i s-a atribuit problemelor distincţiei producţiei
proprii de la producţia concurenţilor.

Apropierea dată presupune că calea cea mai rapidă de a obţine profit constă în aceea de a
determina cerinţele consumatorului şi cu profit pentru întreprindere de a le satisface. O sarcină
primordială pentru întreprindere astăzi este studiul consumatorului potenţial, studiul doleanţelor şi
motivaţiilor la efectuarea cumpărărilor. Aceasta facilitează creşterea popularităţii efectuării
cercetărilor de marketing a pieţei.

Orientare la consumator presupune că marketing la grupa dată a produselor şi serviciilor

trebuie să fie accentuat pe interesele individumului concret. Compania ce se orientează la

144
interesele social considerabile trebuie să evaluieze activitatea sa aspectelor ecologice, de a lua în
consideraţie actele legislative, sănătatea oamenilor şi opinia publică.

Este nevoie de a destinge marketing ca conceptul definit de la marketing ca complexul

diferitor speciilor de activităţi şi marketing ca mijloc de gîndire de la marketing ca mijloc de
acţinune.

Concept modern de marketing modern este activitatea ecoomică orientată la producerea

producţiei ce are cererea sau acomodarea tuturor resurselor întreprinderii în corespundere cu
necesităţile şi posibilităţile pieţei pentru obţinerea profitului.

Procesul management strategic al întreprinderii, proces de planificare strategică defineşte:

determină direcţia activităţii întreprinderii, permite de a înţelege mai bine structura investigaţiilor
de marketing, procesele studiului consumatorilor, planificării producţiei, promovării acesteia pe
piaţă şi planificarea formării preţurilor, asigură fiecărui segment, secţiei la întreprindere scopurile
definite, care coincid cu scopurile principale ale întreprinderii, stimulează coordonarea condiţiilor
secţiilor în diferite direcţii, impune întreprinderea de a evalua părţile slabe şi puternice din punct
de vedere al concurenţilor, posibilităţilor, determină acţinuile alternative sau combinarea lor care
trebuie să întreprindă întreprinderea, creează baza la disribuirea resurselor.

Proces planificării se poate de a defini în ordinea următoare a consecutivităţii acţiunilor:

Determinarea scopurilor întreprinderii, determinarea unităţilor strategice economice,

determinarea scopurilor de marketing, analiza complexă a situaţiei pentru fiecare unitate, analiza
mediului înconjurător, analiza activităţii întreprinderii, elaborarea planului strategic de marketing,
realizarea tacticii de marketing.

Unitate strategică economică - aceasta secţia independentă a întreprinderii care răspunde

pentru grupa de asortiment de producţie cu concentrarea pe o piaţa definită şi efecuarea acestor
funcţii în strategia.

Fiecare unitate strategică economică are următoarele caracteristici:

Aceasta definim ca studiului climatului potenţial investiţional al întreprinderii şi pieţilor de

desfacere pentru obţinerea profitului investiţional al întreprinderii de activitate a întreprinderii pe
pieţe internaţionale reieşind din posibilităţile acesteea.

145
 Piaţa de desfacere potenţială concretă pentru mărfurile de larg consum şi produse specializate,
mai jos se prezintă denumirea acestora cu caracteristica de preţ a acestora parţial pe piaţa
domestică şi parţial pe pieţe altor ţări unde va apărea necesitatea în producţia aceasta luînd în
consideraţie canalele de distribuţie specifice pentru fiecare din pieţe date.

Controlul asupra resurselor pentru efectuarea cheltuielilor studiului investiţional

receptibilităţii fiecărei din pieţe la produs dat în care va apărea cererea.

Elaborarea, reieşind din studiul efectuat al cererii existente şi potenţiale, strategiei pentru
fiecare grupe de produse.

Definirea concurenţei pe piaţă. Concurenţa poate fi caracterizată prin următoarele

considerente: produse specializate care necesită apropierea profundă la caracteristicile de
propunere a acesteia pe piaţă reieşind din parametrii tehnici, preţ, condiţiile conractuale
acceptabile de părţile contractante posibile, în produse de larg consum este important de a
specifica acestea grupe de mărfuri la care cererea este relativ permanentă pe piaţă definită.

Avanteje şi dezavantaje în producţia concurenţilor principali.

Scopul de marketing a fiecărei unităţi strategice trebuie să devină orientarea la

consumatorii şi elaborarea acelei programe de marketing a întreprinderii care să stimuleze
consumatorii de a achiziţiona producţia întreprinderii date.

Un avantaj destinctiv al întreprinderii relativ la concurenţi poate fi obţinuită prin

intermediul: producţiei noi, imaginea producţiei sau imaginii întreprinderii, formării procesului
managementului controlului calităţii producţiei la diferite stadii de producere, acceptabilităţii
cumpărării acesteia, organizării de service, preţurilor mai competitive şi altor caracteristici.

Fiecare din unităţi trebuie să determine scopurile proprii a activităţii de marketing care se
definesc cum în indicatorii cantitativi (volumurile vînzărilor, tempurile de creştere a profitului din
vînzarea fiecărui tip de produs, partea ocupată de piaţă de produs, volumul investiţiilor, valoarea
cheltuielilor) şi în indicatorii calitativi: nivelul inovaţional de implementare a noilor tehnologii,
formarea preţurilor, organizarea canalelor de destribuţie.

Scopurile de marketing a întreprinderii se devizează:

- de piaţă-mărimea pieţei, exploatarea noilor pieţe, pieţe cele mai de perspectivă;

146
- de marketing-formarea imaginii necesare a întreprinderii (volumului vînzărilor, volumului
profitului, caracteristice unice relativ la concurenţi);

- de structură manageriale-structura organizaţională a întreprinderii, care efectuează eficacitatea

necesară;

- în efectuarea contrului sistematic a activităţii întreprinderii;

- analiza complexă a situaţiei pentru fiecare unitate.

Baza pentru adoptării planului strategic de marketing este analiza complexă pentru fiecare
unitate care se efectuează pe baza studiului atenţios al mediului înconjurător de marketing. În
afara întreprinderii activează şi alte întreprinderi, consumatori, diferite organizaţii cu care este
nevoie de a stabili diferite relaţii.

Activitea întreprinderii este influenţată de mediul exterior. Cu alte cuvinte fiecare subiect
a pieţei activează într-un mediul de marketing determinat. Intercorelarea mediului macro şi micro
determină mult nivelul succesului al întreprinderii.

Efectuarea analizei mediului înconjurător include: analiza consumatorilor, analiza

concurenţilor, analiza conjuncturii pieţei şi tendinţelor pe acesta, analiza condiţiilor de desfacere
şi organizarea promovării producţiei pe piaţă.

Analiza mediului intern la întreprindere este o analiză de situaţie care include:

- formularea scopurilor, care întreprinderea le defineşte (optimizarea profitului, maximizarea

volumului vînzărilor, lărgirea geografiei desfacerilor şi majorarea părţii a pieţei, reînnoirea
sortimentului producţiei, ieşirea pe alte pieţe);

- analiza planurilor de producere şi de livrări de produse în sortimentul larg pe etapele vînzărilor;

- analiza politicii de sortiment a întreprinderii şi concurenţilor principali;

- analiza strategiilor de preţ, de desfacere, de reclamă şi măsurilor la stimularea desfacerii a

întreprinderii şi concurenţilor principali;

- analiza schimbărilor posibile şi tendinţelor caracterului principal pe piaţă.

147
 Determinarea scopurilor de marketing al unităţii economice strategice este o analiză
preliminară complexă a situaţiei pentru fiecare unitate şi întreprindere sînt principale pentru
determinarea scopurilor de marketing, elaborării strategiei concrete şi realizării acesteia.

Etapa dată include:

Studiul alternativelor strategice investiţionele.

Alegerea strategiei de marketing

Realizarea strategiei de marketing

Vom considera următoarele metode la planificarea strategiei de marketing:

Matriţa posibilităţilor la producţie, piaţă.

Matriţa creşterii părţii de piaţă.

Matriţa studiului direcţiilor principale ale altenativelor investiţionale.

Model strategic total.

Utilizarea apropierilor date dă posibilitate întreprinderii de a evalua posibilităţile proprii şi

utilizînd evaluările acestea de a evalua strategiile relevante.

Matriţa posibilităţilor la producţie, pieţe Acesta presupune utilizarea strategiilor

alternative pentru menţinerea şi majorarea desfacerilor:

− penetrarea pe piaţă (este efectivă pentru unitate cînd piaţa creşte sau nu este săturată);

− strategia de dezvoltare a pieţei (este efectivă în cazul cînd în rezultatul schimbării stilului de
viaţă sau factorilor demografici apar segmente noi ale pieţei, dar pentru producţia deja
cunoscută se relevă viduri noi de aplicare).

Crearea matriţei părţii de piaţă Matriţa dată se utilizează pentru comparea diferitor unităţilor
strategice economice a întreprinderii. Apropierea dată presupune că cu cît este mai mare partea a
unităţii relevante cu atît sînt mai mici cheltuielile relative şi este mai mare profit. Model dat
prevede două utilizarea a două concepte de marketing: alegerea pieţei de scop, un avantaj
strategic pe baza caracteristecilor unicale a producţiei sau preţului acesteia.Luînd în consideraţie

148
aceste două concepte în model dat deosebim următoarele strategii: strategia cheltuielilor mici,
cînd cheltuieli se poate de diminuat din contul economiei resurselor, căutînd materia primă relativ
ieftină, împerfecţionarea tehnologiei, optimizarea managementului. Strategia diferenţierii cel mai
răspîndit vid al strategiei care constă în evidenţierea de întreprindere producţiei proprii în calitate
ce se deosebeşte de la concurenţi.Se va utiliza următoarele metode de deosebire: asigurarea
calităţii înalte şi proprietăţilor specifice de consum, proprietăţi bune a articolelor în exploatare,
posedarea de tehnologii brevetate la producerea producţiei date, vînzarea producţiei în complex
cu serviciile relevante care nu sînt concurenţii principali, deosebirea producţiei proprii în calitate
de specifică cu asigurarea cunoaşterii acestea pe piaţă. Strategia concentrării în care se defineşte
un segment specific de piaţă prin preţuri scăzute. Întreprinderea în cazul acesta poate să
controleze cheltuielile prorii prin următoarele căi: concentrarea resurselor întreprinderii pe
producţie cheie predestinate pentru consumatorii specifici, prin crearea reputaţiei deosebite la
deservire a pieţei care nu este saturat de concurenţi.Prezentăm următorul model de dependenţă
dintre partea de piaţă şi profitabilitatea care are forma U.

Desen 3

Model de dependenţă dintre partea de piaţă şi profitabilitatea

Sursa: Autorul

Luînd în consideraţie tabel dat se poate de afirmat că în cazul părţii scăzute a pieţei
întreprinderea poate să beneficieze prin elaborarea strategiei concentrate, în caz dacă este partea

149
majoră a pieţei, întreprinderea va beneficia în rezultatul avantajelor la cheltuieli sau strategia
diferenţiată. Este impotant de a evalua producţia specifică şi avantaje la cheltuieli totale.

Alegerea strategiei concrete se efectuează după analiza posibilităţilor şi riscurilor şi

trebuie să se bazeze pe resursele existente materiale şi financiare ale întreprinderii.

După aceasta se efectuează determinarea compatibilităţii elementelor strategiei cu scopurile de

lungă durată ale întreprinderii şi eliminarea tuturor divergenţelor ce pot apărea. Acestea
divergenţe pot fi, divergenţe dintre dorinţa de a primi profit de scurtă durată pe un segment de
piaţă ocaziţional, care nu coincide cu strategia de piaţă de lungă durată şi în perspectiva de lungă
durată poate să ducă la cheltuieli financiare mari cauzate de ieşirea necorespunzătoare pe
segmentele principale ale pieţei.

Scopurile studierii a pieţei pentru atragerea investiţiilorr se poate de concentrat pe două

momente principale:

- analiza situaţiei în interiorul şi în afara întreprinderii, prognoza schimbărilor posibile şi pe baza

aceasta elaborarea strategiei de management;

- căutarea criteriilor pentru adoptarea deciziilor de management, controlul şi acceptarea ipotezei

de comportament a întreprinderii pe piaţă.

Schematic se poate de prezentat următoarele:

Metoda expedierilor de scrisori şi anchete pentru efectuarea studiului de piaţă.

Studierea materialelor: reviste, ziare, date statistice, studierea materialelor ale informaţiei în
interiorul întreprinderii.

Studiul relativ la produse:

- studiul poziţiei mărcii comerciale;

- analiza de produs;

- analiza mesajelor de la consumatori;

- studierea producţiei în serie;

150
- studierea tipurilor noi de producţie.

Studiul relativ la piaţă şi consumatori:

- studiul volumului pieţei;

- studiul cererii potenţiale;

- studiul particularităţilor pieţei;

- studiul consumatorilor;

- studiul poziţiilor şi opiniilor despre întreprindere;

Studiul înainte de lansare în producere:

- studiul pieţei de desfacere şi a desfacerii;

- studierea canalelor de desfacere;

- analiza cheltuielilor de marketing;

- analiza structurii de desfacere la întreprindere;

- analiza eficacităţii desfacerii, suma desfacerii a unităţii de producţie;

- analiza reclamei şi măsurilor la stimularea desfacerii;

- analiza formării preţurilor.

Analiza pieţei se efectuează prin compararea informaţiei a activităţii de desfacere pe

diferite pieţe (piaţa domestică şi ţările CSI, alte ţările ale lumii ) şi vînzări pentru analiza
tendinţelor posibile de desfacere. Ca scop se efectuează măsurile de desfacere pe perioada
ulterioară.

Analiza pieţei este un instrument de evaluare preliminară a potenţialului investiţional şi

problemelor de situare a întreprinderii pe piaţă în corespundere cu activitatea lui comercială.

Vom spicifica următoarele viduri de analiză:

151
- analiza pieţei în întregime şi situaţia întreprinderii pe ea, partea orientativă pe piaţă, analiza
pretenziilor consumatorilor. Scimbările efectuate la analiză se prezintă şi se sistematizează prin
următoarele mijloace:

Tabele analitice de scimbări: se creează vreo cîteva tabele de schimbări a situaţiei pe piaţă
cu alegerea componentelor factorilor şi indicatorilor. Se descriu cerinţele consumatorului,
producţia ce se vinde, concurenţii, tendinţele realizării a producţiei pe piaţă în întregime.

Prin elaborarea părţilor poziţionării: în corespundere cu scopurile se aleg caracteristicile

corespunzătoare pentru plasarea lor la poziţionare şi se defineşte locul întreprinderii pe piaţă la
fiecare grupă de produse.

Prin efectuarea analizei dinamicii a desfacerilor în întregime şi elementelor componente

după sfere, tipuri de produse, grupe de consumatori, canale de desfacere, prin efectuarea studiului
cu luarea în consideraţie factorilor cauză: se defineşte ipoteza despre aceea că dacă există legătura
cauzală dintre indicatorii de facto şi factorul concret, după ce se efectuează evaluarea practică a
ipotezei, se efectuează analiza nivelului de impunere după sfere şi în interirul sferilor sau căutarea
acelor momente la care este nevoie de apelat efectuînd procesul managerial la întreprindere.

Studiul de piaţă se efectuează prin găsirea criteriilor: culegerea de date despre piaţa de
produse de aviaţie şi cele pentru consum, scopurile de studiere şi metoda de analiză. Studiind
piaţa ca mijloc pentru atingerea scopurilor de marketing vom specifica numai unele direcţii
principale, scopurile şi sarcinele.

152
 Tabel 15 Scopurile şi sarcinele de studiere a pieţei.

Care produse şi cu care proprietăţile de consum de a

produce. Care produse este nevoie de a perfecţiona şi care a
Studiul produselor scoate din producere. Se efectuează marketing de probă.

Se efectuează studiul Se efectuează componenţa social-demografică a

consumatorilor consumatorului cu specificarea motivelor posibile

Se efectuează studiul politicii de preţ faţă consumatorii,

Studiul politicii de preţ
dilerii potenţiali şi distribuitorii.

Studiul organizării vînzării Se efectuează studiul efectuării vînzărilor. Cum se

mărfurilor organizează dezvoltarea vînzărilor prin dealerii.

Se efectuează studiul estimărilor de reclamă şi care trebuie

Studiul reclamei să fie cheltuielile pentru realizarea ei. Se apreciează
eficacitatea realizării acţiunilor de reclamă.

Studil imaginii întreprinderii

Se efectuează analiza studiului corporativ la întreprindire.

153
Sursa: Autorul

De la început se defineşte determinarea conjuncturii ce s-a format şi tendinţelor posibile

de schimbare a acesteia, potenţialul pieţei în fiecare produs, determinarea cauzelor de schimb a
părţii de produs a întreprinderii pe piaţă.

După aceasta se efectuează determinarea problemelor pentru rezolvarea lor şi atingerea

scopurilor ce sînt primordiale pentru întreprindere.

După determinarea scopurilor şi problemelor este nevoie de a reprezenta ce se scopuri vor fi

atinse se defineşte metoda prin care se efctuează studiul de piaţă. Se utilizează metoda studierii
speciilor, metoda experimentului, metoda apropierii psihologice.

Studiul speciilor de produse reprezintă metoda prin care pentru de a cunoaşte

particularităţile oricărei grupe de produse, se efectuează studiul unui speciu în specilal reprezentat
în calitate de reprezentator acestei grupe în conformitate cu regula definită.

Studiul speciilor este efectivă în cazurile cînd scopul analizei este determinarea poziţiei
grupei producţiei de un tip pe piaţă.

Metoda experimentei se utilizează atunci cînd este nevoie de a primi rezultate mai precise
despre tipul concret de produse în grupa analog.

Sistema informaţiei de piaţă este structura culegerii informaţiei la care se efectuează studiul
tendinţelor pe piaţă în sfera de produse şi mediul consumator, informaţia se utilizează pentru
crearea producţiei, informaţiei necesare pentru verificarea şi adoptării procesului de producere.

Se utilizează cotidian la întreprindere în efectuarea studiului de piaţă.

Legăturile cu partenerii internaţionali dau posibilităţi noi pentru studiul de piaţă şi pentru
efectuarea legăturilor cu parteneri şi consumatori potenţiali.

Utilizarea acestor legături dă posibilitate de a efectua posibilităţile noi pentru piaţă a

producţiei proprii, de a studia diferite segmente ale pieţei. Studiul informaţional majorează veridic
prognozele şi permite de a efectua diversificarea tipurilor activităţii sale mai repede decît la
concurenţi. Prin culegerea de date şi formarea structurală a informaţiei întreprinderea efectuază
investigaţiile pieţei inclusiv:

154
 - studiul întreprinderilor concurenţi şi firmelor ce livrează marfa inclusiv efectuînd analiza
formărilor preţurilor la produse analoage şi desfacere;

- culegerea şi studiul diferitor materiale informaţionale, materiale analitice despre tendinţe

economice şi noi tipuri de producţie, tendinţelor noi în domeniu;

- studiul consumatorilor potenţiali;

- studiul consumatorilor potenţiali, mijloacelor şi măsurilor de utilizare dă posibilitate de a

efectua analiza diferitor apropierilor la elaborarea noilor tipuri de produse;

- studiul conjuncturii pieţelor internaţionale şi căutarea pieţelor noi.

Elaborînd crearea imaginei consumatorului este nevoie de a determina care sînt nemijlocit
consumatorii şi de la cine depinde adoptarea deciziei despre cumpărarea producţiei întreprinderii.
Crearea imaginei consumatorului se efectuează la următoarele principii: demografice,
psihografice, de comportament al consumatorului. Nivelul detalizării la fiecare principiu depinde
de la caracterul producţiei. Efectuînd crearea imaginei consumatorului este nevoie de a utiliza
rezultatele interogărilor consumatorilor despre atitudinea faţă de produse întreprinderii sau
utilizarea de date de anchete efectuate prin studiul de marketing.

Se efectuează care produse consumator cumpără la întreprindere şi care este partea

acesteea în volumul vînzărilor a producţiei prin care forma de plată aceasta se efectuează. Pentru
caracterizarea acestora se efectuează studiul comparativ prin compararea plan şi de facto
caracterizînd comportamnetul consumatorilor: prin studiul efectuării obligaţiunilor contractuale la
achiziţionarea produselor la volum şi sortiment de consumator, relevarea operativităţii plăţilor
corespunzătoare pentru produse, relevarea plăţilor corespunzătoare de timp, studiul de caracter
sezonier a comportamentului consumatorului referitor la caracter sezonier de consum.

Utilizarea acestora în structura datelor despre imaginea consumatorului dă posibilitatea de

a grupa consumatorii la diferite criterii, de a elabora grupe cele mai importante şi de a elabora
strategia relevantă de vînzări.

Efectuînd studiul imaginei concurentului se poate de a elabora sortimentul şi volumul

produselor vîndute, preţurilor şi vînzărilor. Prin acestea se efectuează studiul concurentului prin
tabel următor:

155
 Tabel 16

Studiul concurentului

Date despre
Denumirea concurentului cu date de contact a acestuia.
concurent

Caracteristici fizice Segmentele pieţei la care se vînd produsele concurentului.

Salarizarea la
întreprinderea Nivelul mediu de salarizare a lucrătorilor. Metode de stimulare a
concurent muncii lucrătorilor.

Rezultate financiare a
Starea financiară a întreprinderii concurent.
activităţii

Apropierile la formarea preţurilor de piaţă şi acţiunile relevante

Formarea preţurilor
posibile la politica de preţ a altor întreprinderi.

Situaţia pe piaţă La care segment al pieţei este orientată producţia întreprinderii.

Întreprinderea care
Deservirea: părţile slabe şi puternice ale acesteia.
livrează produse

Imaginea în lumea Care este opinia despre aceasta în ramură şi la organizaţii ce vînd
contemporană producţia.

Sursa: Autorul
156
 În baza conceptului segmentării de piaţă sînt puse două părţi componente la elaborarea
segmentării:

- efectuarea analizei conjuncturii create a pieţei la produse existente cu cererea stabilă şi studierea
consumatorilor actuale şi potenţiale şi distincţiilor acestora la produse noi;

- de a începe prezentarea formării despre care sînt caracteristicele importante care caracterizează
acel sau alt segment al consumatorilor.

Efectuarea segmentării pieţei pe pieţele produselor de producere tehnice se efectuează din

punct de vedere a activităţii consumatorului, aplasarea acestuia, apartenenţei de producere a
acestuia, caracterul consumatorului.

Vom considera cele mai importante tipuri de segmentare pentru întreprindere:

- după amplasarea consumatorilor;

- după studiul demografic, grupe de consumatori;

- după studiul psihografic, divizarea pieţei după consumatori;

- segmentarea psihografică;

- segmentarea după tipul de comportament, gruparea consumatorilor după motive de efectuare a

vînzărilor, relativ la produse;

- segmentarea după produse, parametrii funcţionali şi tehnici;

Segmentarea după firme, divizarea pieţei a mijloacelor de producere luînd în consideraţie

probleme specifice ale consumatorului;

La cele expuse mai sus vom reflecta strategia investiţională a Republicii Moldova.
Obiectivul fundamental al Strategiei este în accelerarea dezvoltării economice a Republicii
Moldova prin asigirarea unor ritmuri înalte de creştere a investiţiilor, inclusiv a influxului de
investiţii străine directe, urmărind scopul de a obţine pe această cale o îmbunătăţire cardinală a
calităţii vieţii populaţiei şi de a atinge un grad înalt de ocupare în cîmpul muncii.

157
 În prezenta Strategie sînt luate în considerare priorităţile edificării în Republica Moldova a
unui sistem economic modern, inovaţional şi competitiv, compatibil cu principiile, normele,
mecanismele şi instituţiile economiilor contemporane, creării condiţiilor pentru dezvoltarea
regională şi protecţia mediului ambiant.
Necesitatea unei majorări substanţiale a volumului de investiţii în economia naţională este
impusă de faptul că, creşterea economică depinde de trei factori fundamentali: a) forţa de muncă,
b) capitalul şi c) progresul ştiinţifico-tehnologic.O majorare substanţială a investiţiior interne şi
externe ar putea garanta pe viitor restabilirea factorilor de bază ai creşterii economice, prin
înnoirea cardinală a fondurilor fixe şi implementarea tehnologiilor avansate, deschiderea masivă a
noilor locuri de muncă, revitalizarea ştiinţei, tehnologiei şi inovaţiei, ameliorarea calităţii
potenţialului uman, prin creşterea nivelului educaţiei şi învăţămîntului, contribuind, astfel, la
menţinerea şi accelerarea ritmului de creştere economică şi realizarea unui salt al productivităţii
muncii.
Luînd în considerare posibilităţile reduse de atragere a investiţiilor interne şi de faptul că
cele externe, în comparaţie cu alte ţări, inclusiv în tranziţie, au constituit sume neînsemnate, o
prioritate indiscutabilă în activitatea investiţională îi revine atragerii investiţiilor străine directe
(ISD). Investiţiile constituie unul din factorii eficienţi, care permit ţării noastre să înfrunte
provocările tranziţiei la economia de piaţă, democraţie şi societatea informaţională
(postindustrială) în condiţiile globalizării şi dezvoltării durabile a comunităţii mondiale.
Concurenţa dură pe pieţele mondiale impune următoarele obiective primordiale ale
activităţilor investiţionale.
Obiective principale:
- creşterea investiţiilor în scopul asigurării noilor locuri de muncă. Concomitent se va urmări ca
ivestiţiile să contribuie la un aşa proces de dezvoltare economică, în care ritmurile de creştere a
exporturilor să le depăşească pe cele ale creşterii importurilor, iar ritmurile de creştere a
investiţiilor în capital fix, precum şi cele de creştere a producţiei industriale să întreacă ritmurile
de creştere a PIB;
- creşterea investiţiilor destinate inovării tehnologice, cercetării ştiinţifice şi educaţiei,
diseminării cunoştinţelor manageriale şi organizaţionale, care vor ameliora mediul de afaceri al
economiei moldoveneşti şi vor spori competitivitatea ei;
- creşterea investiţiilor în regiunile care necesită susţinere în dezvoltarea lor social-economică;

158
 - extinderea investiţiilor menite pentru protecţia mediului ambiant, pentru ameliorarea
utilizării resurselor naturale şi pentru reducerea presiunii asupra mediului, cauzate de activităţile
economice;
- orientarea factorilor de producere din Republica Moldova spre atragerea în ţară a
potenţialului productiv din exterior şi producerea în Republica Moldova a bunurilor destinate
pieţelor externe;
- consolidarea eforturilor tuturor instituţiilor implicate în procesul investiţional.
Principalele beneficii ale investiţiilor străine directe sînt următoarele:
- creşterea accelerată a exporturilor şi accesibilitatea la pieţele străine, îndeosebi a celor cu
grad înalt de solvabilitate şi previzibilitate, deoarece întreprinderile cu participarea capitalului
străin sînt în mare măsură orientate spre export, graţie unei producţii capabile de a concura pe alte
pieţe;
- companiile cu capital străin de obicei investesc mai mult decît companiile autohtone
creşterea capacităţilor de producţie, renovarea şi restructurarea întreprinderilor, concomitent
demonstrînd abilităţi superioare celor autohtone de a accesa resursele financiare mondiale menite
pentru investiţii;
- creşterea veniturilor populaţiei. Ca regulă, în companiile cu participarea capitalului străin,
venitul lucrătorilor este substanţial mai mare decît a celor din întreprinderile autohtone;
- practicarea unui management performant, contribuind la răspîndirea acestuia printre
întreprinderile autohtone;
- accelerarea proceselor de modernizare a economiei. Introducerea noilor tehnologii şi know-
how, implementarea noilor tehnici de marketing;
- intensificarea substanţială a procesului de privatizare. Privatizarea infrastructurii de către
companiile străine stimulează şi mai mult fluxurile investiţiilor străine directe, deoarece
îmbunătăţirea infrastructurii contribuie la ameliorarea climatului comercial şi la reducerea
cheltuielilor de afaceri;
- apariţia efectului de multiplicare al investiţiilor, manifestat prin atragerea partenerilor din
străinătate;
- stimularea competiţiei şi a concurenţei, inclusiv în domeniul implementării tehnologiilor
avansate.

159
 Dimensiunile investiţiilor depind de capacitatea ţării noastre, pe de o parte, de a spori şi a
utiliza în maximă măsură avantajele sale şi oportunităţile de care poate beneficia, iar pe de altă
parte, de a-şi compensa dezavantajele şi a reduce riscurile, pe care şi le-ar asuma potenţialii
investitori.
În acest sens pentru Republica Moldova, în calitatea ei de areal pentru investiţii, este
important a identifica avantajele, oportunităţile şi riscurile legate de o posibilă investiţie.
Avantajele:
- amplasarea geografică favorabilă. Moldova este unica ţară din regiunea de Sud-Est a
Europei care are acces liber la piaţa C.S.I. şi a Rom"niei. Numai piaţa de desfacere regională, a
Ucrainei şi României, presupune 80 mil. consumatori. Pentru ţară există posibilitatea de a juca
rolul unui "coridor de tranzit: luînd în considerare planificarea investiţiilor în cadrul Sistemului
Trans European ("Coridorului", ce uneşte statele Baltice cu Balcanii) şi oportunităţile
investiţionale ce reies din calitatea Moldovei de membru al Pactului de Stabilitate în Europa de
Sud-Est;
- potenţialul ştiinţifico-tehnologic avansat (la începutul anilor "90, după numărul de
persoane angajate în sfera cercetare-dezvoltare raportat la 10 mii de locuitori, Republica
Moldova
ocupa locul 6-7 în lume). Pînă în prezent acest personal s-a micşorat de circa 5 ori "scurgîndu-se"
în alte sfere de activitate şi peste hotare, dar, în cazul unor investiţii suficiente, ar putea reveni
masiv la activităţile lor ştiinţifico-tehnologice şi inovaţionale;
- calitatea excepţională a solurilor (cele mai bune în Europa, deoarece circa 80% din
suprafaţa ţării o ocupă solurile negre (ciornoziomurile) cu cea mai înaltă productivitate naturală,
care determină componenţe chimice şi calităţi gustative excepţionale ale plantelor agricole
(îndeosebi, a fructelor, legumelor, poamei, plantelor medicinale şi etero-oleagenoase) şi
oportunităţi sporite de a produce producţie ecologic pură;
- deprinderi industriale (la începutul anilor "90 în Republica Moldova prevala sfera
industrială, cu fonduri de producere industrială de nivel mediu pe plan mondial, cu personal înalt
calificat). Personalul care activa în sfera industrială, precum şi unele capacităţi tehnico-materiale,
cel puţin încăperile, în cazul unor invesiţii adecvate, pot fi întorşi în circuitul industrial;
- o situaţie macroeconomică relativ stabilă şi favorabilă;
- existenţa forţei de muncă calificate cu costuri mult mai joase decît în ţările membre ale
Uniunii Europene. Acest factor determină în mare măsură o rată relativ înaltă a profitului în unele
160
ramuri, cum ar fi: industria uşoară (textile, mărăchinărie), producerea mobilei, materialelor de
construcţii, electronica, construcţia de maşini şi utilaje, unele subcomplexe ale sectorului
agroalimentar;
- cunoaşterea mărcilor de origine moldovenească pe piaţa C.S.I. Stereotipul încă existent
privind produsele ecologic pure de origine moldovenească la un preţ accesibil, care se menţine pe
piaţa C.S.I., merită a fi luat în considerare, deoarece producînd produsele respective de calitate
superioară nu vor fi necesare cheltuieli mari la promovarea lor pe aceste pieţe;
- existenţa multor spaţii de producţie care staţionează, precum şi terenuri aferente cu suprafeţe
mari;
- existenţa zonelor economice libere, în care legislaţia prevede facilităţi substanţiale, inclusiv
de ordin fiscal pentru rezidenţi. Actualmente în Moldova funcţionează cinci zone economice
libere, amplasate pe un teritoriu de 433 ha în diferite regiuni ale ţării.
Oportunităţile:
- posibilităţi suplimentare de dezvoltare şi integrare în economia mondială legate de calitatea
de membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului;
- circumstanţe favorabile în urma aderării la Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est;
- posibila calitate de membru asociat (în perspectivă medie) şi, succesiv, de membru cu
drepturi depline a Uniunii Europene;
- posibilităţi relativ sporite de a implementa tehnologii informaţionale;
- creşterea rapidă a sectorului de servicii financiare, îndeosebi a celor bancare;
- dezvoltarea în ritmuri accelerate a învăţămîntului superior ce ţine de domeniile economice,
financiare, manageriale şi juridice;
- posibilităţile de a obţine credite şi fonduri de asistenţă tehnică de la organismele financiare
internaţionale şi ţările donatoare;
- existenţa pe teritoriul ţării în prezent a euroregiunilor "Prutul de Sus" şi "Dunărea de Jos" şi
posibilitatea de a deschide pe viitor a noi euroregiuni;
− posibilitatea implicării directe cu investiţii din partea instituţiilor financiare internaţionale,
cum ar fi: Banca Europeana de Reconstrucţie şi Dezvoltare, Western NIS Enterprise Fund
(USA), International Financing Corporation (IFC) etc.

Riscurile:
161
 - instabilitatea politică legată, în primul rînd, de separatismul intern şi, în special, de
diferendul transnistrean;
- prezenţa pericolului deconectării sistemului republican energetic şi de gaze de la sursele
respective din cauza datoriilor enorme faţă de furnizori;
- stoparea procesului de privatizare şi ineficienţa companiilor de stat;
- starea de confuzie în întreprinderile privatizate contra bonuri patrimoniale şi incapacitatea
lor de a stabili relaţii de parteneriat cu companiile străine;
- concurenţa puternică, în continuă creştere, cu alte ţări pe pieţele mondiale şi, îndeosebi pe
pieţele regionale, din cauza stării deplorabile şi de permanent declin a sferei inovaţionale
autohtone;
- gradul insuficient de calificare a antreprenorilor autohtoni;
- insuficienţa dezvoltării sistemului inovaţional şi a celui de diseminare a cunoştinţelor;
- existenţa unui număr mare de organe publice centrale şi locale care sînt investite cu dreptul
de a stabili reguli obligatorii pentru agenţii economici, precum şi de a controla respectarea
legislaţiei economice;
- instabilitatea şi imperfecţiunea cadrului legislativ-normativ.

162
 FOIA DE SINTEZĂ

În lucrare se prezintă caracterizarea concepţiilor manageriale folosite în practica

internaţională. Se prezintă diferite strategii de management utilizate pe plan internaţional. Se
caracterizează procesele globalizării şi internaţionalizării a afluxurilor internaţionale de capital.
Se prezintă caracterizarea corporaţiilor transnaţionale după tipuri şi diferite caracteristici.

Are loc prezentarea mecanismului atragerii investiţiilor în Republica Moldova. Se

caracterizează posibilităţile investiţionale existente în Moldova. Se studiează practica investiţiilor
în Moldova, se studiează baza legislativă în domeniul reglamentării investiţiilor în economia
Moldovei.

Se prezintă caracterizarea diferitor concepte moderne manageriale investiţionale, se

studiează concepte neotehnologice exestente astăzi şi aplicarea acestora în practică.

Sînt analizate metode manageriale folosite în domeniul investiţional. Se caracterizează

aspectele investiţionale cu caracterizarea domeniul investiţional în Moldova, se studiează
portofoliul investiţional în firmele din Moldova.

Sînt studiate tehnologii, metodologii manageriale folosite în sfera investiţională şi

aplicarea acestora în Moldova. Se caracterizează diferite concepte investiţionale utilizate pentru
formarea portofoliului investiţional.

Sînt prezentate tehnici manageriale de atragere a investiţiilor în economia Republicii

Moldova.

163
 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Concluzii După efectuarea studiului aspectelor şi experienţei internaţionale economice,

fluxurilor internaţionale existente, aspectelor de service şi de tehnologii se aplică metodologia
relevantă de management a studiului posibilităţilor investiţionale, luînd în consideraţie tipul
relaţiilor existente dintre compania pe plan internaţional, orizonturile la creştere a întreprinderii în
operaţiuni internaţionale, la integrarea activităţii întreprinderii, diferite concepte manageriale
după nivelul de adoptare a luării deciziilor şi cum se va efectua controlul după activitatea
întreprinderii prin îmbunătăţirea structurii organizaţionale a întreprinderii.

Se realizează adoptarea strategiilor după aprecierea scopurilor întreprinderii, are loc

prognozarea cererii la diferite mărfuri, se apreceează competitivitatea întreprinderii pentru
investiţii străine. Are loc analiza preliminară şi adoptarea planului investiţional în aspect
înternaţional şi se elaborează planul de management. Se iau în consideraţie problemele
globalizării a managementului prin studiul necesităţilor şi intereselor consumatorilor, prin
determinări tendinţelor internaţionale, are loc elaborarea mijloacelor şi caracteristecilor
tehnologice şi organizaţionale.

Se efectuează concentrarea pe părţi strategice pe diversificarea internaţională, studiul

factorilor la valorile consumatorului, utilizarea de tehnologii diferite studiate anterior şi aplicarea
lor, se efectuează îmbunătăţirea aspectelor organizaţionale tehnologice ale întreprinderii.

Aplicarea acestor concepte moderne neotehnologice va da posibilitatea de a obţine

creşterea potenţialului tehnologic şi de creştere manageriale a întreprinderii.

Diferite tipuri ale producţiei au un ciclu de viaţă determinat. Se destinge ciclu de viaţă a
producţiei care este o valoare a ciclurilor de viaţă a grupei relevante de producţie analoage la
caracteristicele fizice sau proprietăţile de consum.

Se elaborarează sortimentul de producţie prin tipizarea activităţilor îndreptate la

elaborarea producţiei pentru producere ulterioară şi desfacere, elaborarea caracteristecilor
produselor acestea în conformitate cu cerinţele consumatorilor pentru justificarea necesităţilor
investiţiilor internaţionale.

Aceasta se referă la strategia întreprinderii în sfera elaborării, proiectării, definirii preţurilor la

produsele întreprinderii. Planificarea sortimentului este un proces care se efectuează în întreg
164
ciclu de viaţă a produselor, de aici reisă că este nevoie de a se atenţiona mai mult la concept de
elaborare a producţiei. Concept de produs este nevoie de revendicat în conformitate cu rezultatele
marketingului de probă şi observaţiilor consumatorilor.

Proces de adoptare inovaţiilor al întreprinderii posedă caracteristici: studierea informaţiei

despre noile tipuri de produse, elaborarea unui produs nou, de a perfecţiona construcţia sau
producţia produsă anterior, de a utiliza alt partener în elaborarea produsului.

Necesitatea adoptării deciziilor în una din aceste direcţii este legată de aceea că fiecare tip
de producţie are un ciclu diferit. Elaborarea produselor necesită:

- adoptarea deciziilor despre strategia inovaţiilor tehnologice;

- efectuarea investigaţiilor fundamentale tehnologice;

- efectuarea de investigaţii aplicative.

Strategiile principale de elaborare a producţiei noi pentru justificarea proiectului

investiţional sînt următoarele:

- elaborarea producţiei principiale noi care diferă de la producţia concurenţelor;

- elaborarea producţiei cu caracteristicile împerfecţionate relativ cu cea produsă anterior;

- elaborarea noilor tipuri de utilizare a producţiei anterioare din contul modernizării sau
împerfecţionărilor suplimentare;

- alcătuirea sortimentului de produse care posedă cererea stabilă.

Criteriul principal a elaborării produsului nou este în aceea că producţia nouă trebuie să
difere de la aceea existentă cu atît încît diferenţele existente să fie expuse pentru formarea
atitudinii favorabile la ea de consumator viitor potenţial.

Factorii principali de elaborare a producţiei noi în sortimentul întreprinderii sînt următori:

165
 Necesitatea împerfecţionării produselor existente care depind de concurenţa şi starea lor.
Necesitatea de a lărgi producerea la sortimentul dat a produselor, de a diversifica riscurile la mai
multe produse, de a elimina influenţa concurenţei la sfera anumită de producere.

Necesitatea efectuării majorării consecutive rentabilităţii întregi a întreprinderii, care se

referă la relevarea profitului la capital investit, prin păstrarea şi majorarea competitivităţii,
raţionalizării mai efective a proceselor de producere. Ca consecinţa distribuirea riscurilor în
nivelul de producere şi vînzări.

La elaborarea conceptului de produs întreprinderea trebuie să atingă aceasta prin

planificarea sortimentului de producţie care include testarea producţiei, studierea pieţei şi
vînzările de probă. Diferenţierea riscului se efectuează prin analiza experienţei acumulate
anterior, studierii consecutivităţilor favorabile de activitate întreprinderii în aceastea. Majorarea
competitivităţii producţiei întreprinderii se efectuează la stadia planificării producţiei, la formarea
sortimentului şi efectuării studiilor necesare în acest domeniu.

Strategia formării preţurilor a întreprinderii este primirea profitului maximal la volum de

vînzări dat. Întreprinderea la elaborarea strategiei de preţ trebuie să determine nivelul vînzărilor,
preţ, volumurile realizării producţiei sau competitivităţii, primirea rentabilităţii date.

Strategia de preţ constă în strategia formării preţurilor, în determinarea nivelului

preţurilor din efectuarea studiilor de marketing şi preţurilor la diferite preţurile. Formarea
preţurilor se efectuează din efectuarea studiului nomenclaturii, calităţii producţiei, utilităţii
acesteia, capacităţii de cumpărare a consumatorilor şi preţurilor la concurenţi, studiul preţurilor la
produse analoage.

Strategia formării preţurilor este complexul de măsuri la atingerea preţurilor la reglarea lor
de facto şi în conformitate cu variaţia şi particularităţile cererii, concurenţa pe piaţă. Analiza
preţurilor include următoarele: determinarea modului de formare a preţurilor, efectuarea studiului
dacă este luată în consideraţie caracteristica consumatorului, dacă este efectuată diferenţierea
preţurilor, dacă este luată în consideraţie tendinţa posibilă a schimbărilor preţurilor, dacă este
studiată formarea preţurilor cu alte mijloace de marketing, dacă este studiată flexibilitatea cererii
la determinarea preţurilor, dacă este studiată reacţia concurenţilor la preţ a produsului dat, studiul
dacă preţ corespunde imaginii produsului, se efectuează determinarea strategiei de formare a
preţurilor. Direcţiile de formare a preţurilor: scopurile formării preţurilor sînt: determinarea
166
profitului, suportul preţurilor; direcţiile de formare a preţurilor: la nivelul preţurilor, reglarea
preţurilor; decizia definitivă la adoptarea deciziei la strategia de preţ.

Procesul de formare a preţurilor la întreprindere la diferite produse şi etapele ciclului de

viaţă a produselor include: atingerea normei de profit ce este necesară pentru competitivitatea şi
realizarea produselor întreprinderii, atingerea volumului dat a vînzărilor, atingerea prestijului de
preţ cînd preţ de prestij trebuie să corespundă produselor la care se efectuează reclama adecvat şi
se vinde pe piaţă.

Determinăm următoarele strategii de formare a preţurilor în dependenţă de la ciclul de

viaţă al produsului: strategia marketingului intensiv care diferă de aceea că preţ este mare şi se
cheltuie mult la stimularea desfacerii. Cu preţ mare se efectuează primirea profitului, dar
cheltuielile mai mari la stimularea desfacerii dau posibilitatea de a vinde producţia pe piaţă;
strategia marketingului ocaziţional: preţ mare la stimularea neconsiderabilă a desfacerii; strategia
marketingului prin lărgire cînd preţ se stabileşte mic, dar cheltuielile la marketing sînt mari.

Recomandări Este nevoie de a fectua concentrarea producerii şi centralizarea investiţiilor

în domeniul ramurii, de a crearea produsul pentru piaţă şi de a diminua cheltuieli, de a se
specializa pe o producere pe produsul anumit, de a stabili pieţa de produs.

Este nevoie de efectuat următoarele:

1.Concentrarea investiţiilor în mai multe ramuri ale activităţii, îmbunătăţirea poziţiei
concurenţiale de structură, producerea produselor tehnologic asimilare, efectuarea diversificării
de produse şi domeniilor de activitate pe ramuri, aprofundarea activităţii pe pieţele pe ramuri.
2.Efectuarea proceselor de optimizare a profitabilităţii în limitele activităţii pe diferite produse,
efectuarea internaţionalizării produselor întreprinderii şi pe domenii de activitate, îmbunătăţirea
poziţiilor concurenţiale ca efect diversificarea activităţii întreprinderii.
3.Realizarea optimizării globale a activităţii întreprinderii, diversificarea globală, realizarea
produselor pe piaţa mondială.
4.Atingerea diversificării de piaţă internaţională şi mărirea activităţii întreprinderii pe piaţă.
5.Crearea întreprinderilor de producere înternaţională pentru îmbunătăţirea activităţii
întreprinderii.
6.Efectuarea studiului tehnologiilor performante pentru aplicarea acestora în activitatea
întreprinderii, realizarea uniunilor cu participarea altor firme în investigaţii.

167
7.Studierea posibilităţilor investiţionale noi pentru activitatea pe pieţele străine.
După efectuarea studilui dat se va efectua analiza posibilităţilor de produse, analiza
profitabilităţii, studiul efectuării vînzărilor de produse, majorarea vînzărilor de produse noi.
Efectuarea îmbunătăţirii structurii de producere şi organizaţionale va fi posibil de atins
întreprinderii prin ieşirea pe pieţele internaţionale prin perfecţionarea direcţiilor principale a
activităţii întreprinderii, analiza influenţei factorilor organizaţionale şi de producere pentru
atingerea scopurilor activităţii de investiţii şi celei internaţionale prin lărgirea activităţii,
divirsificării activităţii, integării în economia mondială.

Referitor la direcţiile prioritare pentru perioada apropiată a pieţei mobiliare din Moldova-
aici este nevoie de realizat următoarele:

1. Dezvoltarea şi perfecţionarea infrastructurii pieţei secundare a hirtiilor de valoare:elaborarea

şi aplicarea în practică a regulilor unice de comportament ale agenţilor pe piaţa de valori, a
standardelor circulaţiei secundare a hîrtiilor de valoare, legalizarea fenomenelor de underwriting
şi a activităţii de dealer, organizarea Palatei de Clearing şi a Depozitarului Central a Moldovei.

2. Reorganizarea fondurilor de investiţii pentru privatizare în fonduri de tip general, ce va

contribui la inviorarea activităţii fondurilor de investitii în baza metodelor clasice de functionare
pe piaţa hîrtiilor de valoare.

3. Asigurarea respectării de către emitenţi şi participanţii profesionişti la piaţa hîrtiilor de

valoare a principiilor transparenţei informaţiei în vederea protecţiei informationale a investitorilor
şi creării unor condiţii favorabile atragerii investiţiilor pe piaţa de valori.

După analiza întreprinderii şi adoptarea planului investiţional se efectuează următoarele:

- se analizează conjunctura pieţei şi tendinţelor pe aceasta actuale;

- se efectuează analiza tendinţelor internaţionale de management, producţia nouă ce se va elabora;

- se efectuează analiza necesităţilor consumatorilor;

- se analizează capacităţile de producere;

- se efectuează prognoza de lucru în perspectivă;

- se elaborează producerea produselor cu alcătuirea planului de lucru;

168
- se efectuează adoptarea conceptului de produse ce se vor vinde pe piaţa internă şi cea
internaţională şi proiectelor investiţionale;

- se aplică deciziile cu privire la necesitatea introducerii schimbărilor în produse;

- se efectuează adoptarea definitivă a conceptului de produse;

- se introduc shimbări în măsurile privind promovarea produselor pe piaţă;

- se analizează şi se aplică concepte strategice definitive de produs, de preţ, de reclamă, de

stimulare a vînzărilor, de organizare a distribuţiei, formelor de investiţii.

Creşterea investiţiilor în Republica Moldova va fi asigurată prin:

- crearea unui mediu favorabil pentru activităţile de afaceri;
- stabilirea priorităţilor în acţiunile de promovare a investiţiilor;
- creşterea influxului de ISD.
Crearea mediului respectiv va fi realizată prin:
- ameliorarea cadrului legislativ, instituţional şi organizaţional;
- adaptarea infrastructurilor de transport şi telecomunicaţii la necesităţile economiei moderne;
- renovarea şi adoptarea infrastructurilor complexului energetic la necesităţile economiei
moderne;
- crearea unui sistem de facilităţi pentru investitori.
Activităţile privind ameliorarea cadrului legislativ, instituţional şi organizaţional:
- asigurarea compatibilităţii legislaţiei în vigoare cu politicile economice stabilite în Strategia
de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu, cu luarea în considerare a
necesităţii de stabilizare a prevederilor legislative;
- continuarea activităţilor de armonizare a legislaţiei Republicii Moldova cu cea a Uniunii
Europene;
- perfecţionarea procedurilor de administrare publică, eliminarea barierelor artificiale la
lansarea activităţilor de afaceri, şi optimizarea sistemului de controale economice;
- simplificarea şi accelerarea procedurilor administrative pentru cetăţenii străini implicaţi în
activităţile investiţionale (inclusiv eliberarea vizelor de intrare şi de reşedinţă etc.).
Activităţile privind adaptarea infrastructurilor de transport şi telecomunicaţii la necesităţile
economiei moderne:

169
 - modernizarea căilor ferate şi drumurilor auto, precum şi a infrastructurii lor, adaptarea
acestora la standardele internaţionale;
- restabilirea şi dezvoltarea reţelei aeriene interne;
- perfecţionarea transportului municipal;
- crearea unei baze pentru utilizarea largă a tehnologiilor informaţionale moderne în
activităţile economice şi comerciale (Internetul, comerţul electronic, mass-media etc.).
Activităţile privind renovarea şi adaptarea infrastructurilor complexului energetic la
necesităţile economiei moderne:
- finalizarea procesului de privatizare a întreprinderilor şi reţelelor energetice;
- restabilirea, renovarea şi dezvoltarea reţelelor electrice de transport, distribuţie şi a liniilor
electrice de interconexiune cu sisteme energetice a ţărilor vecine, renovarea reţelelor termice,
modernizarea şi extinderea sistemului de transportare a gazelor naturale;
- modernizarea şi dezvoltarea obiectelor de producere a energiei, adaptarea acestora la
standardele internaţionale;
- implementarea sistemelor moderne de măsurare şi evidenţă a energiei.
Activităţile privind crearea sistemului de facilităţi pentru investitori:
- elaborarea şi implementarea sistemului de asistenţă publică acordată investitorilor;
- elaborarea şi adoptarea actelor legislativ-normative de facilitare a activităţii investiţionale.
Stabilirea priorităţilor în acţivităţile investiţionale:
Drept prioritare vor fi considerate activităţile investiţionale îndreptate spre:
- crearea noilor locuri de muncă, dezvoltarea activităţilor de producere şi de prestare a
serviciilor orientate spre export;
- elaborarea, implementarea şi dezvoltarea tehnologiilor avansate, inclusiv celor
informaţionale, inovaţiilor, "know-how"-urilor;
- creşterea influxurilor investiţionale în regiunile care necesită suport pentru dezvoltare;
- creşterea investiţiilor direcţionate la protecţia şi ameliorarea mediului ambiant, precum şi la
reducerea impactului ecologic negativ cauzat de activităţile economice;
- creşterea investiţiilor în domeniile legate de asigurarea condiţiilor de trai de primă
necesitate, cum ar fi: apa potabilă şi sistemele de evacuare şi neutralizate a deşeurilor reziduale,
inclusiv a apelor uzate, spaţiul locativ, protecţia de calamităţi naturale, ocrotirea sănătăţii.
Crearea noilor locuri de muncă, dezvoltarea activităţilor de producere şi de prestare a
serviciilor orientate spre export:
170
 Criteriile:
- investiţiile făcute constau în crearea unei noi întreprinderi sau extinderea şi modernizarea
unei întreprinderi existente;
- volumul investiţiilor depăşesc un anumit plafon;
- investiţiile făcute au ca efect crearea unui număr substanţial de locuri de muncă (numărul
minimal de locuri de muncă nou create va fi stipulat în legea nouă).
Elaborarea, implementarea şi dezvoltarea tehnologiilor avansate, inclusive
celor informaţionale, inovaţiilor, "know-how"-urilor:
Criteriile - existenţa în localitate (în aria sau structurile unde se preconizează a investi) a
condiţiilor pentru asemenea investiţii:
- personal de înaltă calificare,
- infrastructură de caracter inovaţional (institute şi centre de cercetare-dezvoltare (ştiinţifico-
tehnologice), universităţi, parcuri ştiinţifice, inovaţionale şi tehnologice (inclusiv sub formă de
zone economice libere), centre inovaţionale şi de transfer tehnologic, "incubatoare" ale business-
ului inovaţional, instituţii financiare;
- infrastructură tehnică şi informaţională;
- confirmarea prin cercetări de marketing a potenţialului pentru absorbirea acestui tip specific
de investiţii, incluzînd oportunităţile exporturilor;
− stimularea prin investiţiile în cauză a stabilirii şi dezvoltării altor tipuri de activităţi industriale
sau de prestare a serviciilor, incluzînd creşterea competitivităţii şi potenţialului companiilor
de implementare a inovaţiilor şi de prestare a serviciilor bazate pe tehnologii avansate.
Creşterea influxurilor investiţionale în regiunile care necesită suport pentru dezvoltare
Criteriile:
- prezenţa în regiune (localitate) a întreprinderilor restructurate din punct de vedere financiar,
al managementului, al resurselor de personal şi al marketingului conform cerinţelor economiilor
moderne;
- existenţa unor condiţii climatice deosebit de favorabile pentru creşterea şi dezvoltarea
anumitor plante agricole (de exemplu pentru creşterea unor soiuri preţioase de poamă, fructe,
legume etc.);
- poziţie geografică care contribuie prin investiţii la sporirea gradului de securitate şi eficienţă
economică sau energetică a ţării (de exemplu construirea unui port polifuncţional în baza
terminalului de la Giurgiuleşti);
171
 - existenţa unor condiţii speciale în regiune care contribuie la intensificarea integrării
economice, tehnologice, ştiinţifice, culturale, informaţionale şi ecologice cu ţările vecine (de
exemplu, euroregiunile "Prutul de Sus" şi "Dunărea de Jos" la care iau parte Republica Moldova,
România şi Ucraina);
- rata şomajului în localitate întrece un nivel critic.

Creşterea investiţiilor direcţionate la protecţia şi ameliorarea mediului ambiant şi la

reducerea impactului ecologic negativ cauzat de activităţile economice:
Criteriile:
- investiţii legate de utilizarea raţională şi ameliorarea resurselor naturale, precum şi de
conservarea diversităţii biologice;
- existenţa necesităţii urgente de a combate alunecările de teren de pe teritoriul localităţilor
sau din apropierea imediată a lor;
- existenţa localităţilor unde se utilizează în scopuri potabile apa care nu corespunde
exigenţelor sanitaro-igienice;
- existenţa în localităţi a terenurilor agricole puternic erodate, care necesită luarea măsurilor
de protecţie împotriva eroziunii;
- promovarea tehnologiilor şi echipamentelor performante cu impact minim asupra mediului,
producătoare de cantităţi minime de deşeuri sau reducerii totale a acestora, de producere a
energiei renovabile şi cu efecte de conservare a materialelor şi energiei;
- investiţii în cercetările ştiinţifice aplicative în domeniul ecologiei, protecţiei mediului şi
gestiunii raţionale a resurselor naturale.
Intensificarea procesului investiţional:
Perfecţionarea sistemului instituţional de suport pentru investitori:
- restructurarea sistemului şi optimizarea relaţiilor de interacţiune între elementele
componente ale lui;
- definirea direcţiilor de activitate şi principiilor de funcţionare a sistemului;
- organizarea prestării de servicii pentru investitori.
Activităţi privind restucturarea sistemului şi optimizarea relaţiilor de interacţiune între
elementele componente ale lui:
- asigurarea coordonării activităţilor investiţionale ale structurilor de profil din organele
publice centrale şi locale privind ISD;
172
 - definirea rolului şi a obligaţiunilor consiliilor judeţene în domeniul creării infrastructurii
instituţionale şi prestării în regiune a serviciilor de înaltă calitate pentru investitorii străini;
- alocarea resurselor financiare în cadrul bugetelor central şi locale pentru aceste scopuri;
- definirea direcţiilor de activitate şi a principiilor de funcţionare a organului administraţiei
publice centrale responsabil de atragerea şi promovarea investiţiilor străine şi autohtone. Acest
organ va avea următoarele atrbuţii principale:
a) prestarea serviciilor pre- şi post-investiţionale investitorilor potenţiali şi celor actuali;
b) asigurarea informaţională a participanţilor la procesul investiţional;
c) promovarea unei imagini investiţionale favorabile a ţării peste hotare;
d) generarea de investiţii noi;
e) monitorizarea implementării proiectelor investiţionale cu evaluarea concomitentă a
eficienţei lor.
Organului respectiv îi va reveni rolul-cheie în construirea şi funcţionarea reţelei de
parteneriat între organele statale, instituţiile specializate, investitorii care activează în ţară,
agenţiile de consultanţă, camerele de comerţ şi industrie, administraţiile zonelor economice libere,
uniunile, asociaţiile, cluburile de afaceri, mass-media locală şi internaţională, alte instituţii
private, ce pot asigura asistenţă în dezvoltarea şi lansarea unei imagini pozitive, generării
investiţiilor şi serviciilor pentru investitori.
Crearea pe lîngă Guvern a unui Consiliu Interdepartamental pentru Investiţii, în componenţa
căruia vor fi incluşi cu drept de vor consultativ reprezentanţi ai cercurilor de afaceri din sectorul
privat autohton, ai companiilor străine, implicaţi în procesul investiţional de pe teritoriul
Republicii Moldova, ai băncilor finanţatoare, asociaţiilor profesionale, experţi şi specialişti
cooptaţi.
Activităţi privind definirea direcţiilor de activitate şi principiilor de funcţionare a sistemului:
- elaborarea şi implementarea unei metodologii unice privind evaluarea fluxurilor de investiţii
străine directe în Republica Moldova, armonizînd datele Băncii Naţionale a Moldovei şi cele ale
Departamentului Statistică şi Sociologie;
- crearea şi dezvoltarea mediului concurenţial în baza unei metodologii unice a organizării
licitaţiilor (tenderelor) privind proiectarea şi executarea investiţiilor publice;
- instruirea şi ridicarea permanentă a nivelului de calificare a personalului din organele
publice centrale şi locale antrenat în activităţile investiţionale, inclusiv prin vizite în străinătate
cu caracter de schimb de experienţă;
173
 - fondarea şi dezvoltarea unei reţele naţionale informaţionale bazate pe tehnologii moderne şi
o bază computaţională performantă cu accesarea la bazele de date ale organului public central
responsabil de promovarea investiţiilor, ale Departamentului Tehnologii Informaţionale, ale
Camerei de Industrie şi Comerţ a Republicii Moldova, la bazele de date specializate
internaţionale, cum ar fi cele ale Organizaţiei pentru Dezvoltarea Industrială a Naţiunilor Unite
(UNIDO), ale Agenţiei Multilaterale pentru Garantarea Investiţiilor (MIGA), ale Asociaţiei
Mondiale a Agenţiilor de Promovare a Investiţiilor (WAIPA), ale Iniţiativei Central-Europene
(ICE) etc.
Activităţi privind organizarea prestării de servicii pentru investitori:
- fondarea în judeţe a centrelor de prestare a serviciilor pentru investitorii străini care vor
acorda acestora asistenţă calificată informativ-consultativă şi operaţională exhaustivă (one-stop
office) pînă şi după efectuarea investiţiilor;
- menţinerea de către organele abilitate cu activităţi investiţionale a contactelor cu investitorii
pentru a le acorda în regim de urgenţă (prompt) a ajutorului necesar în cazurile apariţiei unor
conflicte sau reţineri de orice gen la investiţiile primare sau la reinvestirile ulterioare din profit;
- crearea unui sistem informaţional privind instituţiile care asigură funcţionarea mediului de
afaceri şi care ar acorda asistenţă investitorilor din Republica Moldova;
- organizarea activităţilor de training pentru întreprinzători, în special pentru reprezentanţii
întreprinderilor mici şi mijlocii, în domeniul colaborării cu investitorii străini.
Elaborarea şi implementarea unui program complex de promovare a imaginii favorabile
investiţionale a Republicii Moldova:
Programul în cauză va urmări următoarele obiective de bază:
- promovarea Republicii Moldova drept areal favorabil pentru investiţii;
- promovarea unor regiuni aparte ale ţării în calitate de localităţi favorabile pentru investiţii;
- promovarea investiţiilor în domeniul inovării tehnologice, dezvoltării reţelelor şi
tehnologiilor informaţionale şi a diseminării cunoştinţelor ştiinţifice.
Activităţi privind promovarea Republicii Moldova drept areal favorabil pentru investiţii:
- promovarea mărcii "Fabricat în Moldova";
- promovarea imaginii ramurilor economice prioritare;
- promovarea posibilităţilor investiţionale în domeniul inovărilor tehnologice;
- atragerea investiţiilor străine directe în Moldova în bază promovării proiectelor individuale,
cu adaptare la profilul şi specificul potenţialilor investitori concreţi;
174
 - invitarea reprezentanţilor mass-media din străinătate pentru a se informa din prima sursă, şi
în cazul publicării unor articole pozitive, acestea să fie retipărite şi folosite ca instrumente de
marketing. Un rol important în acest context o au ambasadele Republicii Moldova peste hotare,
reprezentanţele economice şi consulatele onorifice a Republicii Moldova;
- editarea literaturii promoţionale, cum ar fi Ghidul investiţional, care va include informaţia
generală despre Republica Moldova, oportunităţile investiţionale, cadrul instituţional, cadrul
legislativ şi care va descrie detaliat paşii pe care un investitor trebuie să-i întreprindă în cazul
lansării unei eventuale afaceri; a compact-discului, versiunea electronică a Ghidului investiţional;
pliante şi broşuri informaţionale, care conţin informaţie specializată pe domenii, sectoare,
tematică, studii sectoriale etc.;
- perfecţionarea şi actualizarea permanentă a Website-ului organului public central
responsabil de promovarea investiţiilor;
- distribuirea literaturii promoţionale, prin intermediul:
a) ambasadelor Republicii Moldova în străinătate, a reprezentanţelor economice şi
consulatelor onorifice a Republicii Moldova; b) ambasadelor statelor străine acreditate
în Republica Moldova, reprezentanţelor economice şi consulatelor onorifice străine; c) oficiile
Camerelor de Comerţ şi Industrie; d) misiunilor de serviciu ale factorilor de decizie, ale
persoanelor oficiale şi ale oamenilor de afaceri ai Republicii Moldova în străinătate; e) misiunilor
oficiale şi particulare ale persoanelor străine în Republica Moldova; f) plasarea materialului
promoţional pe diferite standuri informaţionale în străinătate; g) plasarea în rutele aeriene ce
deservesc Republica Moldova a materialelor promoţionale, în ghiduri turistice internaţionale etc.;
- organizarea anuală la Chişinău a unui forum investiţional, cu invitarea potenţialilor
investitori, cu prezentarea oportunităţilor investiţionale;
- organizarea de misiuni a oamenilor de afaceri din Republica Moldova în străinătate, în
special, a reprezentanţilor întreprinderilor care au elaborat proiecte investiţionale de perspectivă.
Se pune în sarcina fiecărui conducător al delegaţiei oficiale să promoveze în străinătate
potenţialul investiţional al Republicii Moldova şi, după posibilităţi, să asigure prezentarea ţarii
cercurilor de afaceri a statului-gazdă;
- utilizarea contactelor directe a întreprinderilor. Multe agenţii de promovare a investiţiilor
folosesc în mare măsură reprezentanţii naţiunii lor care trăiesc peste hotare şi care au obţinut
posturi de conducere sau proeminenţă în afaceri ori viaţa publică;
- participarea la conferinţe şi expoziţii internaţionale.
175
 Activităţi privind promovarea unor regiuni aparte ale ţării în calitate de localităţi favorabile
pentru investiţii:
- promovarea realizărilor economice, a capacităţilor de producere şi potenţialului de
dezvoltare a serviciilor în regiunile respective;
- promovarea proiectelor investiţionale, care se caracterizează, în primul rînd, prin crearea de
locuri de muncă în localităţile cu rata şomajului deosebit de mare;
- promovarea regiunilor care au capacităţi de a atrage investiţii în domeniul inovărilor
tehnologice;
- promovarea mărcilor locale, inclusiv a mărcilor de origine a produselor (de exemplu a
mărcilor de vin produs din struguri crescuţi în anumite zonele climatice);
- întocmirea informaţiilor şi elaborarea materialelor despre regiunile Republicii Moldova.
Activităţi privind promovarea posibilităţilor investiţionale:
- elaborarea unei baze de date a companiilor moldoveneşti care operează sau sînt capabile să
opereze cu proiecte inovaţionale şi care presupun utilizarea tehnologiilor avansate;
- întocmirea informaţiilor şi a materialelor promoţionale privind posibilităţile de a investi în
Moldova în domeniul tehnologiilor inovaţionale;
- elaborarea unui set de informaţii exhaustive privind instituţiile şi organizaţiile centrale şi
locale, care pot coopera cu investitorii străini interesaţi în investiţii în inovaţiile tehnologice.
Actualmente situaţia investiţională din Republica Moldova este de aşa natură încît o creştere
substanţială a investiţiilor directe poate fi obţinută, în primul rînd, prin nişte schimbări serioase a
regimului de impozitări în direcţia reducerii presiunii fiscale. Această reducere, conform
prevederilor Strategiei de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova va asigura o creştere
durabilă a producţiei şi investiţiilor.
Conform experienţei mondiale, dacă recesiunea economică se menţine mai mulţi ani (stare în
care se află economia Moldovei pe parcursul ultimului deceniu) soluţia cea mai radicală este
scăderea impozitelor şi taxelor, precum şi creşterea cheltuielilor guvernamentale de investiţii de
capital, adică aplicarea unei politici economice active din partea statului. Scăderea presiunii
fiscale contribuie la reducerea preţurilor, inflaţiei şi ratei dobînzilor, la creşterea consumului şi la
alte efecte benefice care asigură în ultimă instanţă o creştere substanţială a investiţiilor.
Reducerea impozitelor şi taxelor trebuie să fie însoţită, în mod obligatoriu, de o luptă
consecventă şi necruţătoare cu evaziunile fiscale, contrabanda şi economia tenebră, precum şi cu
corupţia care favorizează puternic fenomenele în cauză.
176
 Altă direcţie de intensificare a procesului investiţional o constituie acordarea de înlesniri
fiscale pentru investitori. În condiţiile contemporane economiile de succes acordă puternice
înlesniri fiscale pentru investitori.
Pentru atragerea investiţiilor străine şi autohtone pe termen lung în Republica Moldova este
posibil de susţinut fondarea şi dezvoltarea zonelor economice libere. Caracteristicile tipice ale
acestor zone sînt următoarele:
- importul nelimitat de materii prime scutite de impozitare pentru prelucrarea lor în interiorul
zonei;
- simplificarea procedurilor administrative legate de lansarea şi desfăşurarea activităţilor de
afaceri;
- înlesniri fiscale substanţiale pentru întreprinderile rezidente;
- nelimitarea dreptului de proprietate a străinilor;
- nelimitarea dreptului de repatriere a profitului.
Zonele existente este posibil de reorientat spre activităţile industriale de producere pentru
export şi spre cele ce ţin de businessul inovaţional, transferul şi implementarea tehnologiilor
avansate.
Zonele libere vor fi create în regiunile care în prezent nu se pot dezvolta fără regimul de
zonă liberă şi în sectoarele economice care necesită alocări substanţiale de capital şi de forţă de
muncă.
Contribuţia sistemului bancar la ameliorarea climatului investiţional va fi obţinută prin:
- elaborarea şi aplicarea unor mecanisme eficiente de integrare a sectoarelor de producţie şi a
celui bancar întru încurajarea creşterii investiţiilor în activităţile economice;
- încurajarea băncilor comerciale la atragerea economiilor populaţiei şi a persoanelor juridice
şi transformarea acestora în investiţii prin crearea unui sistem adecvat de asigurare a depunerilor,
inclusiv prin elaborarea şi adoptarea Legii privnd garantarea depunerilor;
- sporirea nivelului de concentrare a capitalului bancar;
- crearea condiţiilor pentru sporirea creditării de lungă durată a sectorului real al economiei;
- dezvoltarea sistemului de împrumut prin gaj;
- stimularea fluxului capitalului străin către sectorul bancar;
- crearea şi dezvoltarea sistemului de bănci specializate (investiţionale, inovaţionale,
ipotecare);

177
 - dezvoltarea infrastructurii financiare nebancare (companiilor de asigurări, pieţei hîrtiilor de
valoare, fondurile de pensionare etc.) şi atragerea resurselor respective în procesul investiţional.
La nivel macroeconomic se va promova cu perseverenţă unul din obiectivele principale ale
Strategiei de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu, care constă în
reducerea continuă a ratei inflaţiei, ceea ce contribuie direct la diminuarea ratei dobînzii şi la
creşterea volumului total de credite în economia ţării atît în valută naţională cît şi străină
Pieţele hîrtiilor de valoare şi serviciile de asigurări:
Scopul de bază al pieţei valorilor mobiliare constă în elaborarea unui mecanism eficient de
atragere şi distribuire a capitalului în economia ţării, în stimularea activităţilor investiţionale.
Pentru realizarea acestei sarcini este necesar de a întreprinde următoarele măsuri:
- asigurarea atît a investitorilor individuali cît şi a persoanelor juridice cu un spectru larg de
alegere a intermediarilor pe piaţa de valori;
- elaborarea noilor mecanisme de atragere a economiilor pe piaţa titlurilor corporative;
- crearea condiţiilor adecvate pentru dezvoltarea activităţilor de broker şi activităţilor de
operare cu hîrtiile de valoare;
- majorarea numărului de instrumente financiare pe piaţa de valori în scopul lărgirii numărului
de obiecte ce necesită investiţii şi atragerea noilor investitori, orientaţi spre investiri pe termen
lung, micşorarea riscurilor investiţionale;
- înlăturarea barierelor administrative şi fiscale în scopul stimulării ofertei hîrtiilor
corporative;
- dezvoltarea infrastructurii pieţei de valori, care ar asigura fluiditatea capitalului, micşorarea
costului resurselor investiţionale;
- eliberarea de impozitare a dividendelor acţionarilor;
- simplificarea procedurii de înregistrare a emiterii hîrtiilor de valoare.
Conform unor evaluări în Republica Moldova totalitatea instrumentelor de minimizare a
riscurilor (asigurările, programele sociale, formarea fondurilor de rezervă şi a celor extraordinare
ale întreprinderilor) acoperă nu mai mult de 10% din riscurile existente în prezent în activităţile
economice. Lipsa de protecţie împotriva acestor riscuri atrage după sine cheltuieli bugetare
considerabile îndreptate spre lichidarea urmărilor calamităţilor naturale şi a catastrofelor,
acordarea ajutorului social cetăţenilor afectaţi şi înrăutăţeşte climatul investiţional.
Capitalizarea pieţei de asigurări a Republicii Moldova (volumul surselor proprii a companiilor
de asigurare) se află la un nivel extrem de scăzut. Aceasta este una din barierele principale în ceea
178
ce priveşte creşterea volumului pieţei şi una din cauzele principale ale scurgerii mijloacelor
financiare în afara ţării.
Pentru depăşirea situaţiei descrise este nevoie de întreprins următoarele măsuri:
- crearea condiţiilor pentru capitalizarea operatorilor de profil;
- crearea stimulenţilor fiscali şi facilitarea pe alte căi a investiţiilor în domeniu;
- formarea sectorului asigurărilor obligatorii, precum şi a sistemului de stat de reglare şi
supraveghere;
- liberalizarea treptată a condiţiilor activităţii capitalului străin pe piaţa naţională.
Influenţa statului asupra structurii pieţei asigurărilor trebuie înfăptuită in următoarele direcţii:
- diversificarea operaţiilor de asigurare a vieţii şi alte tipuri de asigurare;
- creşterea în continuare a mărimii minimale a capitalului statutar a organizaţiilor de asigurare
şi realizarea de către stat a măsurilor de stimulare a capitalizării pieţei asigurărilor;
- perfecţionarea cadrului legislativ-normativ de organizare şi funcţionare a sistemului de
asigurare benevolă.
Protejarea investiţiilor constituie un aspect important atît la etapa iniţială a procesului
investiţional, cît şi la etapa de soluţionare a unor conflicte ce sînt inerente activităţii economice
caracteristice societăţilor în dezvoltare. Instabilitatea economică, legislativă, adesea combinate cu
cea politică, conduc la o deplasare a accentului de la asigurarea controlului asupra investiţiei la
preocuparea pentru garanţiile privind protejarea investiţiei din partea partenerului (inclusiv din
partea statului) cu care se negociază. O protecţie inadecvată a drepturilor investitorilor, corelată
cu proceduri ineficiente şi inflexibile din legislaţia internă în domeniul soluţionării diferendelor
reprezintă factorii notorii care contribuie la descurajarea investiţiilor. Această situaţie contribuie
la încurajarea corupţiei şi la atragerea investitorilor ce urmăresc obiective pe termen scurt. Dat
fiind faptul că clauzele legislative reprezintă măsuri unilaterale şi forţa lor obligatorie este limitată
de faptul că pot fi modificate în orice moment printr-un alt act normativ în materie, orice
activitate de protecţie legislativă trebuie să asigure protejarea reală şi consecventă a drepturilor
investitorului, pentru a se evita influenţa "hazardului legislativ".
În acest context este necesară dezvoltarea şi perfecţionarea substanţială a cadrului legislativ-
normativ, instituţional şi organizatoric privind apărarea şi exercitarea drepturilor de proprietate,
dreptului corporativ, sporirea eficienţei sistemului judiciar şi de executare a hotărîrilor acestuia,
implementarea procedurii de falimentare, protecţia drepturilor de proprietate intelectuală,

179
activitatea de evaluare a obiectelor imobiliare, mijloacelor de producţie, obiectelor de proprietate
intelectuală, hîrtiilor de valoare, întreprinderilor şi resurselor naturale etc.
Un element esenţial al eficacităţii sistemului executării legislaţiei în domeniul protejării
dreptului la proprietate trebuie să devină clauzele legislative ce ar obliga organele publice centrale
şi locale, precum şi funcţionarii publici, să nu întreprindă nici o acţiune care nu este în
conformitate cu prevederile actelor legislative şi normative, inclusiv acţiuni de confiscare şi
naţionalizare. Paralel cu aceasta, să se asigure răspunderea administrativă şi penală a
funcţionarilor publici, acţiunile neadecvate ale cărora vor cauza daune directe proprietarului
(investorului) sau vor aduce la alte încălcări ale dreptului de proprietate. Guvernul îşi va
intensifica activitatea de perfecţionare a mecanismelor de înregistrare a dreptului de proprietate,
va crea mecanisme sigure şi eficiente de înregistrare a trecerii dreptului de proprietate de la o
persoană la alta. De asemenea se va asigura menţinerea unui regim nediscriminatoriu al dreptului
de proprietate al investitorilor locali şi străini, precum şi eliminarea tuturor restricţiilor la
realizarea dreptului de proprietate privat asupra imobilului.
În domeniul proprietăţii intelectuale (proprietate ce constituie rezultatul activităţilor
ştiinţifice, tehnologice şi inovaţionale, precum şi obiectelor dreptului de autor şi conexe) o atenţie
deosebită este nevoie de acordat protecţiei contra concurenţei neloiale în domeniu şi contrafacerii
producţiei. Se va asigura implementarea în instanţele de judecată a procedurilor de examinare a
cazurilor de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală.
Cadrul legislativ trebuie să prevadă pe lîngă clauzele ce ar asigura protejarea drepturilor
investitorului la momentul efectuării investiţiei şi o serie de clauze de stabilizare a activităţii
investiţionale, clauze prin care statul se obligă să aplice noile acte legislative numai în măsura în
care este favorabilă şi nu afectează drepturile investitorului.
În acest context se înscrie stabilizarea regimului fiscal, a legislaţiei forţei de muncă, în
domeniul exportului şi importului, a liberului transfer al profitului şi altor plăţi, precum şi
stabilizarea întregului cadru legislativ şi contractual.

180
 BIBLIOGRAFIE

Literatura în limba romînă.

1. Legea Republicii Moldova privind investiţiile străine Nr.998-XII din 01.04.92. În Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 1992, nr. 62-64, 25 p.
2. Legea Republicii Moldova, privind Banca pentru Dezvoltare si Investiţii a Moldovei,
Nr.1555-XIII din 25.02.98. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 13, 12 p.
3. Legea Republicii Moldova cu privire la fondurile de investiţii, Nr.1204-XIII din 05.06.97.
În Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 185/187, 17 p.

4.Buletinul informaţional al Băncii Naţionale a Moldovei, Chişinău, 2005, 10 p.

5.Buletinul informaţional al Bursei de Valori a Moldovei, Chişinău, 2005, 15 p.
6.BRAN PAUL. Relaţii financiare şi monetare internaţionale, Logos, Chişinău, 1996. 301 p.
ISBN 5-86-225-131-6
7.BRAN PAUL Relaţii valutar-financiare internaţionale, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1990. 254 p. ISBN 4-64-632-2
8.BROWN L. Problemele globale ale omenirii, Editura tehnică, Bucureşti, 1995. 146 p.ISBN
394-2473-64-1
9. CHIRCA S. Mecanisme de functionare a economiei. - Chisinau, ASEM, 1997. 137 p.ISBN 6-
3456-0541-4
10.CONSTANTINESCU N.N.Reforma redresare economica - Bucuresti, Ed.Economica,1996.
210 p. ISBN 4-35226-432-94
11. DAN VASILE. Management industrial. - Bucuresti, 1994. 137 p.ISBN 5-7967-45-7
12. DIJMAREANU ION. Management. - Bucuresti, 1992. Vol.I,II.. 240 p. ISBN 785-7432-95-6
13. DIMA IOAN. Managementul organizational. - Craiova, 1996. 130 p.ISBN 8-4395-85-7
14. DINU EDUARD. Strategia firmei: teorie si practica. - Bucuresti, Ed. Economica, 2000.
89 p.ISBN 342-654-85-1
15. DOBRESCU EMILIAN. Afacerile: Mica enciclopedie. - Bucuresti, Ed.Expert, 1997.
218 p.ISBN 6-2284-74-9
16. DRUCKER PETER F. Managementul strategic. - Bucuresti, Teora, 2001. 175 p.ISBN 9-
5219-49-6

181
17.DUMITRESCU CONSTANTIN, FANTANA NICU, MILITARU CORNEL. Elemente de
management general. Timisoara, Eurobit, 1998. p. 240 p.ISBN 5-7543-32-1
18. HOFSTEDE GEERT. Managementul structurilor multiculturale. - Bucuresti, 1996.146 p.
ISBN 865-6541-32-3
19. JOHNS GARY. Comportament organizational: Intelegerea si conducerea oamenilor in
procesul muncii. - Bucuresti, 1998. 238 p.ISBN 369-2567-21-3
20.IONESCU GH.GH.. Dimensiunile culturale ale managementului. - Bucuresti, 1996. 89 p.ISBN
9-5409-05-5
21.IONESCU GH.GH. Cultura afacerilor. Modelul american. - Bucuresti, 1997. 250 p.ISBN 967-
596-141-2
22. LUCHIAN DANIEL GHEORGHE . Managementul in perioade de criza. - Bucuresti, 1997.
170 p.ISBN 4-6293-21-2
23. MARACINE VIRGINIA . Decizii manageriale (imbunatatirea performantelor decizionale ale
firmei). - Bucuresti, 1998. 245 p.ISBN 960-2885-02-0
24. MIHALCEA RADU. Management: fundamente, interferente, studii de caz, solutii. -
Bucuresti, Ed. Economica, 2000. 260 p.ISBN 9-9863-20-6
25. MOCKLER ROBERT J.. Management strategic multinational - un proces integrativ bazat pe
contexte. - Bucuresti, Ed. Economica, 2001. 325 p.ISBN 390-2576-74-6
26. MOLDOVEANU DUMITRU. Tranzitia: interdependenta trensformarilor sistemice si a
integrarii in economia mondiala. - Chisinau, ASEM, 1997. p 180 p.ISBN 6-6507-20-4
27. MOLDOVEANU DUMITRU. Managementul operational al productiei. - Bucuresti, 1996.
116 p. ISBN 943-3078-32-7
28. MUHULEAC EMIL. Managerul si principalele activitati manageriale. - Bucuresti, 1994.
Vol.I,II., 280 p.ISBN 3-1038-29-7
29. MUNTEANU V. Marketing pentru toţi, Uniunea scriitorilor, Editura Meridianul 28, Chişinău,
1996. 276 p.ISBN 956-9038-78-2
30.NICA P. Managementul firmei. - Chisinau, 1994. 473 p. ISBN 789-2038-02-3
31. NICOLESCU O. Management comparat. - Bucuresti, 1997. 428 p. ISBN 6-9045-78-4
32.NICOLESCU O;VERBONCU I. Management. Bucuresti, 1995, 407 p., ISBN 5-7532-05-8
33. NICOLESCU O;VERBONCU I. Management si eficienta. - Bucuresti, 1994, 347 p.ISBN 5-
8765-34-5
34. OLARU MARIA. Managementul calitatii. - Bucuresti, 1999.150 p.ISBN 6-873-67-4
35. PETRESCU I. Management. - Brasovia, 1993. 447 p. ISBN 7-8932-90-4 .

182
36. POPESCU DAN. Conducerea afacerilor. - Bucuresti, SCRIPTA, 1996.190 p.ISBN 963-1942-
72-3
37. PROFIROIU MARIUS .Managementul organizatiilor publice- Bucuresti,Ed.Economica,
2001. 328 p.ISBN 9-5698-90-1
38. PROCTOR TONY . Elemente de creativitate manageriala. - Bucuresti, Teora, 2000.149p.
ISBN 5-0765-93-2
39. REES DAVID W.. Arta managementului. - Bucuresti, Ed. Tehnica, 1996. 240 p.ISBN 903-
2415-49-9
40. Restructurarea intreprinderilor: necesitate, modalitati, tehnici, rezultate.(Indrumar stiintifica-
metodic si practic). - Chisinau, Editura Evrica, 1997.130 p.ISBN 922-7943-92-2
41.RUCKLE HORST. Limbajul corpului pentru manageri. - Bucuresti, 1999. 270 p.ISBN 5-
9176-90-2
42. RUSU BOGDAN . Managementul calitatii totale in firmele mici si mijlocii. - Bucuresti, Ed.
Economica, 2001. 250 p.ISBN 875-3325-25-4
43. RUSSU S. Managementul intreprinderilor mici si mijlocii. - Bucuresti, 1996. 170 p.ISBN 3-
6348-98-1
44. RUSSU S. Management strategic. - Bucuresti, ALL BECK, 1999. 263 p.ISBN 327-1279-09-1
45.STANCU S. Pieţe de capital şi burse de valori, Editura Adevărul S.A., Bucureşti,1992.
252p.ISBN 697-9022-76-2
46. STEGAROIU IOI. Excelenta in management. - Bucuresti, 2000.167 p. ISBN 7-6131-19-0
47. STEGAROIU IOI. Metode si tehnici de management. - Editura Macarie, 1999. 178 p.ISBN 9-
9459-35-8
48. UNGURU ION. Managementul producţiei intreprinderii.-Bucuresti, Lumina Lex,1998.
142 p.ISBN 459-8901-28-3
49. PARASCHIV VAGU. Management general. - Editura Macarie, 1996. 221 p.
ISBN 9-1615-92-3
50. VERBONCU I. Management. Intrebari si raspunsuri. - Bucuresti, 1996. 184 p. ISBN 378-
9245-97-1
51. ZAHARIA MARIAN. Management teorie si aplicatii. - Bucuresti, 1993. 215 p. ISBN 975-
9632-23-9
52. ZORLENTAN TIBERIU . Managementul organizatiei. - Ed. Holding reporter, 1996.
115 p.ISBN 759-9543-78-9
53. ZORLENTAN TIBERIU; BURDUS EUGEN. Gheorghita Caprarescu. Managementul
organizatiei. - Bucuresti, Ed. Economica, 1998. 260 p. ISBN 6-9827-97-2

183
54.WARD MICHAEL 50 de tehnici esentiale de management-Bucuresti, Ed.Codecs,1997.
151 p.ISBN 643-5326-97-2

Literatura în limba engleză

55.PLUMMER JOSEPT T. The concept and application of life style segmentation, Journal of
marketing, January 1974. 130 p.
56. BITTEL LESTER R, BURKE RONALD S; BILBREY CHARLES P. Business in Action: An
Introduction to Business. - New-York, McGraw-Hill Book Company, 1988. 258 p.ISBN 967-
9543-02-1
57. BOONE LOUIS E.; KURTZ DAVID L. Contemporary business: learning guide. - Fort
Worth, The Dryden Press, 1993. 186 p.ISBN 6-5325-96-7
58. BUCHHOLZ ROGENE A. Business environment and public policy: implication for
management and strategy. - Prentice-Hall, 1992. 193 p.ISBN 9-8843-92-3
59. DUBRIN ANDREW J.; IRELAND DUANE R. Management Organization. - South-Western
Publishing Co Cincinnati Ohio, 1993. 175 p.ISBN 932-5673-21-1
60. DUNCAN WALTER JACK. Management: ideas and actions. - New-York, Oxford
University Press, 1999. 284 p.ISBN 556-2138-20-3
61. Group relations, management and organization-Oxford, Oxford University Press, 1999,
290 p.ISBN 890-7832-21-9
62. HUGHES RICHARD L.; GINNET ROBERT C.; CURPHY GORDON J. Leadership:
enhancing the lessons of experience. - Boston, IRWIN, 1999. 163 p.ISBN 3-2823-28-8
63. ROBBINS STEPHEN P. Management. - Prentice hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1991.
173 p. ISBN 876-9032-00-1
64. STEVENSON WILLIAM J. Production / Operations Management. - Chicago, IRWIN, 1996.
342 p. ISBN 543-7326-67-2
65. STRICKLAND III A.J.; THOMPSON Arthur A. Cases in strategic management. - Boston,
IRWIN, 1998.170 p. ISBN 983-8624-03-7

Literatura în limba rusă

66.АКУЛИЧ М.В. Практикум по маркетингу-Минск.: ВУЗ-ЮНИТИ, 2000. 298 с. ISBN 9-
9287-67-2
67.АНДРУСЕНКО Г. А. Основы маркетинга. Учеб. пособие. - X., 1992. 240 с. ISBN 523-
7892-06-5
68.АНСОФФ И. Стратегическое управление. М.: Экономика, 1989. 252 с. ISBN 927-8274-
07-6
184
69.БАУТОВ А.Н. Анализ некоторых аспектов оптимального медиапланирования.
Маркетинг и маркетинговые исследования в России.-2001.-№3, 122 с. ISBN 4-1532-72-6
70.БАУТОВ А.Н. Анализ и оценка рисков рекламодателя. Программно-методическое
обеспечение.-М, 2001. 143 с. ISBN 812-3829-17-8
71.БАДРАК А. О влиянии ТНК на мировую торговлю-М.: РЭЖ, 1999. № 2, 88 p.ISBN 982-
4014-54-4
72.БAЛАБАНОВ И.Т. Основы финансового менеджмента. - М.: Финансы и статистика,
1994. 210 p.ISBN 624-6198-76-9
73.БЛЕЙК Р. Научные методы управления. - К.: Наукова думка, 1990. 203 p. ISBN 963-
7263-85-5
74.БОЛТ Г. ДЖ. Практическое руководство по управлению сбытом. - М.: Экономика, 1991.
127 p. ISBN 6-2853-25-7
75. БРАТИМОВ О.В., ГОРСКИЙ Ю.М., ДЕЛЯГИН М.Г. Практика
глобализации: игры и правила новой эпохи-М.: ИНФРА-М, 2000. 257 p.ISBN 9-7345-74-2
76.ВАСИЛЬЕВ Ю.П. Управление развитием производства: - М.: Экономика, 1989. 245 p.
77.ВОДАЧЕК Л.; ВОДАЧКОВА О. Стратегия управления инновациями на предприятии. -
М.: Экономика. 1989. 334 p.
78.ВУДВОК М.; ФРЕНСИС Д. Раскрепощенный менеджер. - М.: Экономика, 1991. 145 p.
ISBN 921-9354-86-8
79. ГВИШИАНИ Д.М. Организация и управление. - М.: Наука, 1972. 156 p.
80. ГЕРЧИКОВА И.Н. Менеджмент. - М.: Банки и биржа, 1994. 96 p.ISBN 743-7432-94-0
81.ГЕРЧИКОВА И. Н. Маркетинг и международное коммерческое дело. - М.:
Внешторгиздат, 1991. 179 p. ISBN 758-9427-58-5
82.ГРЕБНЕВ Е.Т. Управленческие нововведения. - М.: Экономика, 1985. 137 p.
83.ГРЕЙСОЕ ДЖ., О'ДЕЙЛ К. Американский менеджмент на пороге XXI века. - М.:
Экономика, 1991. 160 p. ISBN 2-6032-86-5
84.ГРОШЕВ В.П. Краткий словарь менеджера. - М.: Союз менеджеров СССР, 1991. 169 p.
ISBN 387-2287-24-8
85.ГЭММОН Д. Покупка и продажа в малом бизнесе. - М.: 1996. 150 p. ISBN 487-9535-62-5
86.ДРУКЕР П. Рынок: как выйти в лидеры. Практика и принципы. - М.: Бук Чембер
Интернэшнл, 1992. 192 p.ISBN 532-9823-84-3
87.ДЫНКИН О.А. Капиталистическое управление: уроки 80-х - М.: Экономика, 1991.
89 p.ISBN 837-7301-82-5
88. ДЭНИЕЛС ДЖОН Д.; РАДЕБА ЛИ. Х. Международный бизнес: внешняя среда и
деловые операции.-М.: Дело, 1998. 321 p.ISBN 429-9082-51-3

185
89.ЕВЛАНОВ Е.Г. Теория и практика принятия решений. - М.: Экономика 1984. 253 p.
90.ЗАВЬЯВЛОВ П. С.; ДЕМИДОВ В.Е. Формула успеха: маркетинг.- М.: Международные
отношения, 1991. 416 p. ISBN 8-9326-34-1
91.КАРЛОФ Б. Деловая стратегия. - М.: Экономика, 1991. 165 p.ISBN 428-8452-83-2
92.КОТЛЕР Ф. Основы маркетинга (пер. с англ.) -М.: Прогресс, 1992. 485 p. ISBN 9-2452-
93-8
93.КУНЦ Г.; О'ДОННЕЛ С. Управление: системный и ситуационный анализ
управленческих функций. Тт.1,2 - М.: Прогресс, 1981. 256 p.
94.КИРЕЕВ А.П. Международная экономика. Ч 1. Международная микроэкономика:
движение товаров и факторов производства.-М.:Международные отношения, 1997.
119 p.ISBN 8-4013-93-2
95.КИРЕЕВ А. Международная экономика. — М.: Международные отношения, 1997.
258 p.ISBN 763-8326-75-8
96.КОРИЦКИЙ Е.Б. и др. Советская управленческая мысль 20-х годов. - М.: Экономика,
1990. 138 p.ISBN 495-8326-73-7
97.КРУПНОВ В.И.; КРУПНОВА Н.А. Менеджмент в бизнесе. - М.: Новости, 1990. 170 p.
ISBN 726-9416-82-1
98.Креативные стратегии в рекламе: Искусство создания эффективной рекламы А. Джером
Джулер, Бонни Л. Дрюниани. Серия: Маркетинг для профессионалов. 7-е издание.
Издательство Питер. Санкт- Петербург, 2002г. 165 p.ISBN 8425-8723-94-3

99. МАКАРЕВИЧ Л. М. 200 правил бизнеса. Практическое руководство. Издательство

Дело и Сервис, Международная Школа Управления `Интенсив`, 2002г. 210 p. ISBN 5-
5802-92-3

100.МАКИАВЕЛЛИ. Маркетинг и менеджмент. Под редакцией Фила Харриса. Эндрю

Лока и Патрисии Рис. Издательство Питер. Санкт- Петербург, 2003г. p. 163 p. ISBN 9-
9302-82-3
101.Маркетинг. - М.: Изд-во ЭКМОС, 1998, 78 p. ISBN 9764-8642-84-2
102.МАРКОВА В. Д. Маркетинг услуг.- М.: Финансы и статистика, 1996. 160 p.ISBN 928-
5632-96-6
103.МАШТАБЕЙ В. Я. Экспортный маркетинг. - К.: Хвиля-Прес, 1995. 185 p. ISBN 841-
4387-25-4
104.МЕСКОН М.; АЛЬБЕРТ М.; ХЕДОУРИ Ф. Основы менеджмента. - М.: Дело, 1992.
699 p. ISBN 7-9752-73-5
105.МИЛЬНЕР Б.З.; ЕВЕНКО Л.И.; РАПОПОРТ В.С. Системный подход к организации
управления. - М.: Экономика, 1983. 210 p. ISBN 673-8325-734-5

186
106.МОВСЕСЯН А.Г. Транснационализация в мировой экономике. — М.: ФА, 2004.
236 p.ISBN 632-9665-632-4
107.Новая технология и организационные структуры. Под ред. Й.Пиннингса и А.
Бьюитандама. - М.: Экономика, 1990. p. 145 p. ISBN 843-2954-75-6
108.Оценка эффективности деятельности компании. Практическое руководство по
использованию сбалансированной системы показателей. Нильс-Горан Ольве, Жан
Рой, Магнус Веттер. Издательство Вильямс, 2003г. 221 p.ISBN 742-3762-83-4
109.О'ШОННЕСИ ДЖ. Принципы организации управления фирмой. - М.: Прогресс,
1979. 158 p.
110.ПИТЕРЕ ДЖ.; УОТЕРМЕН А. В поисках эффективного управления. - М.: Прогресс,
1986 г. 230 p.
111.ПЛАНКЕТТ Л.; ХЕЙЛ Г. Выработка и принятие управленческих решений:
опереждающее управление. - М.: Экономика, 1984. 248 p.
112. PR сегодня: новые подходы, исследования, международная практика. Серия:
Современные консалтинговые технологии. Издательство ИМИДЖ-Контакт, Инфра - М.
2002г. 148 p.ISBN 932-8542-87-1

113.САНТАЛАЙНЕН Т. и др. Управление по результатам. - М.: Прогресс, 1988. 183 p.

114.СКОТТ Д. Управление производительностью. - М.: Прогресс, 1989. 139 p.
115.Современный маркетинг. Под ред. В. Е. Хруцкого. - М.: Финансы и статистика, 1991.
252 p. ISBN 954-8655-84-2
116.ТВИСС Б. Управление научно-техническими нововведениями. - М.: Экономика, 1989.
179 p.
117.ТЕЙЛОР Ф. Принципы научного менеджмента. - М.: Контроллинг, 1991. p. 151 p. ISBN
9-8845-6328-4
118.ТИЧИ Н.; ДЕВАНА М.А. Лидеры реорганизации. - М.: Экономика, 1990. 301 p. ISBN
427-9452-73-3
119.ТРУХАНОВ Р.И. Модели принятия решений в условиях неопределенности. - М.:
Наука, 1991. 112 p. ISBN8432-8498-04-6
120.ТВИСС Б. Прогнозирование для технологов и инженеров: Практическое руководство
для принятия лучших решений.- Н. Новгород.: Парсек-НН, 2000. 181 p. ISBN 4-8390-98-8
121.ФАЛМЕР Р. Энциклопедия современного управления. Т. 1,5. - М., 1992. 158 p. ISBN
778-2745-89-2
122.ФОСТЕР Р. Обновление производства: атакующие выигрывают. - М.: Прогресс, 1987.
214 p.
123.ХОСКИН А. Курс предпринимательства (пер. с англ.).- М.: Международные
отношения, 1993. 136 p.ISBN 228-8954-854-3

187
124.ЦАЦУЛИН А. Н. Ценообразование в системе маркетинга. - М.: Филин, 1997. 121 p.
ISBN 932-9432-8952-4
125.ЭВАНС ДЖ.; БЕРМАН Б. Маркетинг (сокр. пер. с анг.).- М.: Экономика, 1993.
262 p.ISBN 5-6324-83-5
126.ЭНДЖЕЛ Д. Поведение потребителей.-СПб.: Питер Ком, 1999. 176 p.ISBN 976-8322-
45-6
127.Юридический справочник предпринимателя Рук. авт. колл. Ю.С. Шемшученко. - К.:
Перлит продакшн, ЛТД, 1992. 238 p.ISBN 773-7524-98-4
128.ЯККОКА Л. Карьера менеджера. - М.: Прогресc, 1991. 138 p.ISBN 854-5312-86-4

188
ANEXE

189
 Anexa 1

Tabel 17

Lista celor mai mari corporaţii transnaţionale

Reitingul “Industry Week” (conform datelor Reitingul "Financial Times" (conform datelor în
№
în anul 2004) anul 2005)
1. General Motors General Electric
2. Ford Motor Royal Dutch Shell
3. Royal Dutch Shell Microsoft Corp
4. Exxon Exxon
5. Mobil Coca - Cola
6. General Electric Intel Corp
7. IBM Nippon Telegraph & Telephone
8. British Petroleum Merck
9. Hitachi Toyota Motor Corp

10. Toyota Motor Corp Novartis

Sursa: Industry Week, Financial Times, decembrie, 2006, p. 4

190
 Anexa 2
Tabel 18

Caracterisitica a 10 celor mai mari corporaţii transnaţionale (conform datelor anului

2005)
Active străine, % de la Vînzările străine, % de la Personal străin, % de la
Corporaţii
volumul companiei volumul total al vînzărilor volumul total al corporaţiei
Royal
64, 8 71,1 71, 8
Dutch/Shell
Ford 31, 0 37, 6 25, 7
General
35, 4 28, 2 28, 3
Electric
Exxon 72, 8 72, 8 49, 7
General Motors 19, 1 26, 3 27, 8
Volkswagen 64, 8 58, 6 41, 1
IBM 41, 3 61, 9 59, 6
Toyota 54, 2 41,2 24, 0
Nestle 34, 4 92,1 91, 0
Bayer 86, 7 49, 1 54, 2

Sursa: Financial Times, mai, 2006 p. 14

191
 Anexa 3

Tabel 19

Structura de ramură a 100 celor mai mari corporaţii transnaţionale în anul 2005

Structura de ramură Numărul corporaţiilor transnaţionale

Industria chimică şi farmaceutică 20

Industria electrotehnică 18
13
Producerea automobilelor
15
Prelucrarea petrolului

Producerea băuturilor şi produselor alimentare 9

Structura de ramură diversificată 8

Sursa: UNCTAD, 2005, p.10

192
 ADNOTARE
În lucrare se prezintă caracteristica concepţiilor manageriale folosite în
practica internaţională. Se prezintă diferite strategii de management utilizate pe plan
internaţional. Se caracterizează procesele globalizării, internaţionalizării şi analiza
experienţei corporaţiilor transnaţionale în formarea climatului investiţional, are loc
prezentarea strategiilor corporaţiilor în atragerea investiţiilor.
Are loc prezentarea mecanismului atragerii investiţiilor în Republica
Moldova. Se studiează practica investiţiilor în Moldova, se studiează cadrul
legislativ şi are loc reglementarea condiţiilor atragerii investiţiilor internaţionale.
Se prezintă caracterizarea diferitor concepte moderne manageriale
investiţionale, se studiează concepte neotehnologice existente astăzi şi aplicarea
acestora în practică. Sînt studiate metode de studiere a pieţelor, problemele
globalizării a managementului şi studiul psihografic al pieţelor, analiza
interculturală, investigaţiile psihografice ale pieţelor, caracteristicile psihografice,
tehnologia determinării strategiei şi scopurilor pe piaţa a produsului companiei, sînt
studiate tehnologii, metodologii manageriale folosite în sfera investiţională şi
aplicarea acestora în Moldova. Se caracterizează diferite concepte investiţionale
utilizate pentru formarea potenţialului investiţional.
Sînt prezentate tehnici manageriale de atragere a investiţiilor internaţionale în
economia Republicii Moldova, este studiată realizarea strategiei a firmei,
metodologia atragerii investiţiilor în economia Republicii Moldova.

193
 ANNOTATION

The work presents concepts of management used in international practice.

It is studied various management strategies used in international relations. It is
given characteristics of processes of globalization, international relations and
analysis of the experience of international corporations in forming of investment
climate, it is given characteristics of corporation’s strategies in investments’
attraction.
It is presented mechanism of investment attraction in the Republic of
Moldova, it is studied legislative basis and regulation of conditions of attraction of
international investments.
It is studied characteristics of different modern investment concepts. It is
studied neotehnological concepts, existent today in practice. It is studied method of
investigation of the markets, problems of globalization of management,
psychological investigation of the markets, psyhografic characteristics, technology
of strategy determination and market aims of firms’ product.
It is prezented technologies, methodologies of management used in
investment sphere and its application in the Republic of Moldova. It is characterized
different investment concepts used in forming of investment potential.
It is presented characteristics of management methodology on attraction of
foreign investments in the Republic of Moldova. It is studied realization of strategy
of firm, methodology on attraction of investments in the economy of the Republic
of Moldova.

194
 АННОТАЦИЯ

В работе рассматриваются концепции менеджмента, используемые в

международной практике. Рассматриваются различные стратегии
менеджмента, используемые в международных отношениях. Предоставлена
характеристика процессов глобализации, интернационализации и анализ
опыта международных корпораций в формировании инвестиционного
климата, предоставляется характеристика стратегий корпорации в
привлечении инвестиций. Изучается механизм привлечения инвестиций в
Республику Молдова, изучается законодательная основа и регламентирование
условий привлечения международных инвестиций.Дается характеристика
различных современных инвестиционных концепций. Изучаются
неотехнологические концепции, существующие сегодня в практике.
Изучаются методы исследования рынков, проблемы глобализации
менеджмента и психографическое исследование рынков, психографические
характеристики, технология определения стратегии и рыночных целей товара
фирмы.Анализируются технологии, методологии менеджмента, используемые
в инвестиционной сфере и их применение в Республике Молдова.
Характеризуются различные инвестиционные концепции, используемые в
формировании инвестиционного потенциала. Предоставлена характеристика
методологии менеджмента по привлечению иностранных инвестиций в
Республику Молдова. Изучается осуществление стратегий фирмы,
методология привлечения инвестиций в экономику Республики Молдова.

195
 Cuvinte cheie ale tezei: corporaţia transnaţională, concept managerial,
management investiţional, strategii de investiţii, investiţii internaţionale, portofoliu
de investiţii, proiect investiţional, risc de investiţii, managementul activităţii
investiţionale, globalizarea, concept neotehnologic, acţiune, forme de investiţii,
posibilităţile investiţionale, piaţa de desfacere, caracteristica managerială, tipuri de
corporaţii, management strategic, tehnologia, factorii tehnologici, produs, proces
investiţional, activitatea investiţională, atragerea investiţiilor.
Key words of the work: international corporation, concept of management,
investment management, investment strategies, international investments,
investment portfolio, investment project, investment risc, manaagement of
investment activity, globalization, neotehnological concept, share, investment
forms, investment possibilities, market of sale, management characteristics, types of
corporations, strategic management, tehnology, tehnological factors, product,
investment process, investment activity, investment attraction.
Ключевые слова работы: международная корпорация, концепция
менеджмента, инвестиционный менеджмент, инвестиционные стратегии,
международные инвестиции, инвестиционный портфель, инвестиционный
проект, инвестиционный риск, менеджмент инвестиционной деятельности,
глобализация, неотехнологическая концепция, акция, инвестиционные формы,
инвестиционные возможности, рынок продаж, характеристика менеджмента,
типы корпораций, стратегический менеджмент, технология, технологические
факеторы, продукт, инвестиционный процесс, инвестиционная деятельность,
привлечение инвестиций.

196