Poezii patriotice de Mihai Eminescu

Despre tara, patrie, patriotism se pot spune multe. Dincolo de orice, sentimentul patriotic si poezia patriotica rezista, iar un
exemplu graitor sunt creatiile lui Mihai Eminescu. Va trezentam cateva poezii patriotice scrise de poetul Mihai Eminescu.
Eminescu dragostea de neam i ar
De la primele sale poezii Eminescu i-a manifestat sentimentele de dragoste pentru ar i neamul romnesc. n poezia Din
strintate, pe care-o scrie n 1865 i o public n 1866 n Familia, Eminescu exprim nostalgia inutului natal. n jurul su poetul
vede numai veselie, toi se las n voia ncntrilor i se bucur de plcerile ce li le-ntind zile lipsite de grij. ntre toi, un singur
om e nemngiat poetul nostru:
Un suflet numai plnge, n doru-i se avnt
La patriei dulci plaiuri, la cmpii-i rztori.
Eminescu ar vrea s se afle din nou n satul su natal, s rtceasc n labirintul codrului pe care l-a iubit n copilrie, s salute
colibele linitite, respirtoare de via simpl, capabile s detepte visri poetice.
Gndindu-se la valea ce unduleaz de flori, la muntele ce-i pierde fruntea n negur i nori, la cmpia nfloritoare ce-a esut zilele
albe ale copilriei poetului, la jocurile de altdat, la murmurul melodic al rului, corul psrilor i freamtul frunzelor, la tot
cadrul naturii n care-au mijit primele optiri de dor, Eminescu exclam:
Da! Da! ai fi ferice, de-ai fi nc odat
n patria-mi iubit, n locul meu natal
nc ntr-o poezie din copilrie, Ce-i doresc eu ie, dulce Romnie, poetul n vrst de numai 17 ani n versuri entusiaste dar
mediocre, ureaz patriei sale un viitor mare, biruina asupra dumanilor, glorie, dragoste de pace i frie ntre fii rii .
Poetul va rtci nc muli ani de-a lungul rii ori i va petrece o parte din tineree studiind la universiti strine; va schimba
locurile, dar nu sufletul. Acelai cald patriotism l va nsuflei pe Eminescu tot timpul vieii sale. Numai experiena i adncirea
problemelor naionale l vor face s alieze sentimentul gndirea, cu entuziasmul prudena. n 1876, ntr-o conferin inut la
Iai, el ne arat ce nelege prin adevratul patriotism. Cu ct ne iubim mai mult ara, cu att mai mult mintea noastr trebuie s fie
neprtinitoare, cu att cugetarea trebuie s rmn mai rece, pentru ca ea s ne fie o bun cluz i s ne mpiedice de la agitaii
n ntuneric i lupte cu fantasme. Numai o astfel de ar poate fi ndreptat pe cile bune, zbuciumrile dearte pot fi ferite, relele
pot fi strpite .
Va pstra Eminescu acest calm n manifestarea patriotismului su? Era prea poet ca s nu se lase vrjit de fantezie, prea aprins la
suflet ca versul ori fraza s nu devin uneori sub pana sa o explozie de indignare i revolt.
Cnd ara-i pe punctul de a-i cpta independena, Eminescu scrie aceste rnduri de dragoste i duioie: E mic rioara
noastr, i sunt strimte hotarele, greutile vremurilor au tirbit-o; dar aceast ar mic i tirbit e ara noastr, e ara romneasc,
e patria iubit a oricrui suflet romnesc .
n Scrisoarea a III a ns, e plin de indignare mpotriva acelora care ndrznesc pn i s rosteasc numele rii; totui, ntr-o not
marginal la aceeai poezie, duioia triumf i Eminescu scrie cuvintele simple, dar att de pline de cuprins: O maic arin
dulce!
Aceeai dragoste o are Eminescu i pentru neamul su. El ns face distincie ntre popor i conductori, nu iubete dect poporul
fr noroc, care-a ajuns s serveasc de catalici celor ce se nal la putere: Ce s v spun! Iubesc acest popor bun, blnd,
omenos, pe spatele cruia diplomaii croiesc charte i resbele, zugrvete mprii despre care lui nici prin gnd nu-i trece; iubesc
acest popor, care nu servete dect de catalici acelora ce se nnal la putere popor nenorocit care geme sub mreia tuturor
palatelor de ghea ce i le aezm pe umeri .
Cuvntul naiune are pentru Eminescu mreia unui lucru sfnt. A-l pronuna fr rost i numai de pe vrful buzelor e a face
doar parad de naionalism: Naionalitatea trebuie simit cu inima i nu vorbit numai cu gura. Ceea ce se simte i respect
adnc, se pronun arareori! Hebreii cei vechi n-aveau voie s pronune numele Dumnezeului lor! Iubesc poporul romnesc fr a
iubi pe semidocii i superficialitile sale .
Eminescu ne mai spune i cum trebuie iubit naia. Nu-i nevoie de manifestaii de uli i nici de fraze, naia trebuie iubit aa
cum e i cum ne-a lsat Dumnezeu: Nu cu fraze i cu mguliri, nu cu garde naionale de florile-mrului se iubete i se crete
naia adevrat.
Noi o iubim aa cum este, cum a fcut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin suferinele seculare pn n zilele noastre. O iubim sans
phrase .
Cine are dragoste de naiune, nu-i cere acesteia nimic, dar i d totul; nu-i cere nici chiar ncredere, nici chiar iubire: o iubim fr
a-i cere nimic n schimb, nici chiar ncrederea ei, att de lesne de indus n eroare, nici chiar iubirea, nndit azi la lucruri strine i
la oameni strini .
E o epoc de exaltare naionalist. Romnismul ca principiu cluzitor e reprezentat de diferii fruntai ai vieii noastre publice.
Ideea c romnismul trebuie pretutindeni s triumfe n limb, n legi, n credine, n comer i industrie strbate toate
activitatea lui Brnuiu. Numai n lumina acestei idei l poate cineva nelege n ntregime pe Brnuiu, consecvent pn la moarte
n sentimentul su democratic-naional care polarizeaz tot materialul tiinific adunat n sufletul profesorului .
Hasdeu, de alt parte, ndeamn la cultivarea a ceea ce-i romnesc i ntrebuineaz expresii pe care i Eminescu le va mprumuta.

n conferina Cosmopolitism i Naionalism, inut la Societatea Romnismul, la 26 sept. 1870, Hasdeu spune: S fim romni
mai pe sus de toate. Ca Romni, s nu uitm c suntem Latini. Numai Romni i numai Latini .
Altdat, tot Hasdeu scrie: Pe cei de bun credin ne silim a-i convinge, pe cei rtcii dorim s se pociasc, pe cei ri i lovim
cu urgie, pe toi am vrea s-i vedem Romni i Democrai, dar Romni mai pe sus de alt consideraiune. Democraie pn la
Romnism i Romnism pn la moarte .
n conferina Causele i Resultatele cosmopolitismului Hadeu condamn cosmopolitismul i d Romnilor ca exemplu n ce
privete naionalismul republicile din Grecia antic; pe acestea s le imite Romnii sau mai bine s nu imiteze pe nimeni: fie
Romni i numai Romnii .
i Eminescu-i nsufleit de aceeai ideea a romnismului. El ar vrea ca geniul naional s fie scos din amorire. El simte c
Romnii nu vor produce nimic de seam, dect cnd vor renuna la vorbe mari dar sterpe, pentru a fi Romni nainte de orice.
Toma Nor arat mijloacele de mntuire a neamului: Schimbai opiniunea public, dai-i o alt direciune, rscolii geniul naional
spiritul propriu i caracteristic al poporului, din adncurile n care doarme facei o uria reaciune moral, o revoluiune de
idei n care ideia romneasc s fie mai mare dect uman, genial, frumos, n fine fii Romni i iar Romni
Dragostea de neam l face pe Eminescu s exagereze calitile Romnilor. El ajunge uneori foarte violent fa de dumanii rii i
sensibilitatea sincer i nvalnic nu mai are fru. Voind s cnte epocile de brbeie ale strbunilor, Eminescu descrie astfel
poporul romnesc:
Popor de fal
Cap de geniu, piept de foc
Cu gndirea de proroc
Dar cu inima regal
i cu flamuri cu noroc.
Vorbind de dumanii rii, el ntrebuineaz ns expresii vehemente i vulgare .
n exaltarea sa naionalist, Eminescu ar vrea ca neamul su s aib un destin fr seamn. El crede c nici un popor de pe lume
nu merit s fie ca al nostru, c menirea-i de-a fi nu fericit, ci mare:
n lume vd popoare cumini i fericite
i m ntreb ce soarte s doresc la al meu?
i-un gnd mi vine aspru, adnc, fr de mil
i sfrmtor de lume. Nu! Nu! nai vrea ca alte

Popoare s ma fie cal meu nu merit ele

S-i semene. Poporu-mi menitu-i ca s fie
Astfel de cumu-s alte. Eu nu cer fericirea
Pentru-a lui via O naie iubit!
Vei nelege doru-mi, vei ti s-l preuieti?
Voi s te vd iubito! nu fericit mare!
Prin prisma dragostei sale entuziaste vede poetul poporul romnesc. Aruncndu-i privirile asupra lui, Eminescu vede numai tipuri
frumoase n regiunile unde nu ne-am amestecat cu strini, vede cuminenia nnscut a Romnului i o pune n legtur cu viaa de
cioban care-a ngduit poporului s-i scruteze propria fiin i s se preocupe de ea. Limba poporului, dup Eminescu, e bogat n
figuri poetice, sufletul poporului freamt de adnc simmnt pentru frumuseile naturii, prietenul poporului e codrul, e calul
frumos, e turma de oi.
Poporul nostru e plin de originalitate i de-o fecioreasc putere, format prin o munc plcut, fr trud. Dintr-o asemenea
via rsare nepsarea lui pentru forme de civilizaie, care nu i se lipesc de suflet i nau rsrit din inima lui .
Altdat, artnd deosebirea ntre strinii i pripiii n clasa dominat i adevraii Romni, Eminescu scrie c aceea ce
caracterizeaz pe Romni e adevrul. Ru sau bun, Romnul e adevrat. El e inteligent, dar nu viclean, nici farnic; e lipsit de
cocoaa intelectual ori fizic .
n alt loc, Eminescu scrie c poporul nostru e detept, inimos i curat la suflet .
Nu odat, apoi, laud Eminescu inteligena i puterea intelectual a poporului. Cu ct mndrie vorbete el de craniul n adevr
daco-romanic n comparaie cu scorburile gunoase ale pturii dominante! Nu merge el pn la a da sfat tineretului de la
facultatea de Medicin s fac studii cranioscopice n aceast direcie?
n aceast atitudine de dragoste care nu mai vede i defectele, Eminescu se aseamn cu Brnuiu care, i el, n Pedagogia sa,
vorbind de poporul romnesc, i gsete toate calitile posibile: trie, sntate, simplitate. Romnul e sincer, constant, ospitalier,
drept, inimos, aplecat de la natur spre libertate, nencreztor n strini etc
De copil Eminescu i-a manifestat dragostea de neam i ar i sentimentele lui rmn statornice, calde, entuziaste n tot timpul
vieii.

De la nceputul carierei sale literare Eminescu face deosebire ntre popor i conductori. n tot cursul activitii sale el va avea
pentru popor dragoste, pentru conductori critic vehement. De la primele scrieri Eminescu e nemulumit de direcia spiritual ce
se ddea neamului i socotea necesar o direcie care s aib ca principiu romnismul. Prin aceasta Eminescu face parte din
curentul reprezentat de un Brnuiu, de un Hasdeu. De timpuriu ns el arat i sila de frazeologia patriotic, privete critic
manifestrile celor ce vorbeau n numele naiunii i, prin aceasta Eminescu e un reprezentant al curentului de la Junimea. Astfel,
de pe cnd era la Viena, Eminescu scrie ntr-o noti c i-i ruine s fie romn n felul celora care i-au nsuit monopolul
patriotismului i naionalismului, c i-i ruine s fie romn de parad . Exaltare de-o parte, critic a naionalismului de fraze
banale de alta, ambele atitudini se ntlnesc statornic n ntreaga oper a lui Eminescu. n ce privete patriotismul, Eminescu i-a
spus cuvntul ca student la Viena: msura patriotismului nostru va fi dat de faptele pe care vom avea ocaziunea de-a le mplini
n viitor, iar nu de profesarea nimic costisitoare a unor idei pe care individul i le alege dup plac .
Eminescu arat din tineree seriozitate n sentimentele sale. Gndul neamului i patriei nu-l va prsi niciodat i fiecare pagin
scris devine o profesie de credin. El nu se mulumete ns cu mrturisirile de dragoste, pe care le-am vzut, ci la aprarea
naiunii mpotriva mpilatorilor, i cnt durerile i ndejdile, critic cu asprime pe cei ce-i mpiedic progresul, i traseaz calea pe
care trebuie s tind pentru a deveni mari i civilizat. Naionalismul su ia multe forme de manifestare, izvorte din sufletul unui
poet entuziast i aprins aliat c-un ideolog serios i un ziarist care nu iart.

Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie

http://www.calificativ.ro/Ce_ti_doresc_eu_tie_dulce_Romanie___Comentariu_Video-a19969.html

Din strainatate

Tonul este retoric.

Conjuncia anaforic cnd nsoit de pronumele nehotrt toi i de tot - cu valoare de subiect - care sugereaz generalul,
cuprinztorul - prin repetarea insistent - aeaz n opoziie pe cei ce se-nveselesc, se-ncnt, cu sufletul care plnge de dorul
avntat pentru patria dulcilor plaiuri i a cmpiilor rztoare.

De reinut: inversiunea i aliteraia l-a patriei dulci plaiuri.

Construcii simetrice (n strofa a doua), prin repetarea conjunciei i, i a verbului a fi - E inima - E sufletu-mi.

Solemne i grave, versurile sunt amplificate i de epitetul trist - inima trist - trimindu-ne la poezia Ce suflet trist...
(postum).

Sentimentul
dezrdcinrii
este
subliniat
(n
strofa
a
treia),
prin
memorabilul
vers: A vrea s vd acuma natala mea vlcioar - vers care trimite la poezii n care cnt dorul de patrie (George Clinescu).

Se evoc dimensiunile spaiului natal, spaiul bucuriei, al mplinirii, al linitei n via i n moarte.

 De reinut: dorm n de - epitet antepus al substantivului linitiri - creaie eminescian; la fel mitutic; unduia n flori; repetiiile
ce creeaz muzicalitate; din nou substantivul murmurare.

S se remarce simetria n construcia strofei a asea, prin repetiia ternar, anaforic a pronumelui interogativ ce.

Poezia trdeaz ecourile unei adolescente zbuciumate, motivat i de George Clinescu: La Ipoteti Eminescu a fost atras nu
numai de dorina de a revedea satul i pdurea, dar i de iubita cu ochi mari.

Verbul a freme, din versul ce freme cntarea n caden a frunzelor a fost explicat de academicianul Alexandru
Rosetti(Limba lui Eminescu) ca provenind din latinescul fremere care nseamn a fremta, a tremura - ntlnit n
poezia Miradonizi n Memento mori.

Doina

In Doina M. Eminescu, preocupat de realizarea unei mitologii romneti, se oprete asupra istoriei na ionale intr-o comuniune
cu natura, cu tot ceea ce aparine fundamental poporului. Aparine genului liric.
Doina este semnificativ pentru simbolul ce-l reprezint cntecul de speran i de durere a poporului nostru. Este un strigt, o
imprecaie antivrjitoreasc, o descntare, de unde i tonul violent imprecator descnttor. Mesajul este unul de protest i o
chemare la unitate.
Sentimentele de jale, cu blestemul i rugciunea, se impletesc intr-un crescendo-liturgic, dat de tonul direct i appsat al
discursului poetic.
Poezia e alctuit din dou pri. Prima parte cuprinde spaiul geografic, ironia, sarcasmul, fac din poezie o sintez de gndire i
simetrie eminescian intr-un destin al dezndejdii concentrat in versul Srac, in ar srac; Vai de biet romn sracul,/
ndrt tot d ca racul. Partea a doua a poeziei sugereaz legtura dintre tefan cel Mare i poporul su chiar dup moarte.
Verbele sunt utilizate la timpul prezent.
Din punct de vedere dispozitiv rima este imperecheat.
Chemat in ajutorul poporului su, cornul lui tefan urma s detepte Moldova toat, codrii simboliznd natura in consens cu
poporul, aa cum o fcuse Decebal, la rindul su. Poezia se incheie prin blestemul aruncat asupra rului rii.
Cuvintele cheie inund poezia: Nistru, Tisa, Hotin, Satu Mare, Boian, Vatra Dornii, Stmar, Scele reprezint limitele teritoriului
extins al romnilor, artind cit de mare era Moldova; codrul reprezint un centru de via, o rezerv de rcoare, ap, mncare i un
loc sigur oferindu-le romnilor ajutor in timpul rzboiului (Codrul frate cu romnul ); romnul dei e in propria ar se simte
strin (i-i strin in ara lui); i totui el este un mare lupttor; izvorul reprezint focare, energie, ve nicie ( i isvoarele i seac );
dumanii sunt cei care nvleau din toate prile, instaurndu-se in Moldova i nedorind s plece fiind orbi i de bog iile i
frumuseile ei (Vin muscalii de-a clare; Curg dumanii in puhoi/ i s-aeaz pe la noi).
Clopotele simbolizeaz o chemare, un apel ctre toi credincioii sau un mesaj ctre toi oamenii Moldovei (Clopotele s le trag/
Ziua ntreag, noaptea ntreag,/ Doar s-a ndura Dumnezeu,/ Ca s-i mntui neamul tu!). Putna sugereaz ideea rugii poporului
ctre tefan i Dumnezeu care reprezint centrul spiritual al tuturor romnilor care se consider adevra i cre tini ( tefane,
Mria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta). Zborul psrilor este simbol al realiilor dintre cer i pmint (Sboar psrile toate). Valea este

complementul simbolic al muntelui, locul unde se unesc pmintul i apa cerului pentru a da recolte bogate (Sus la munte, jos la
vale).
Figurile de stil sunt prezente in toat poezia: epitete (neagra strintate, ar srac, biet romn sracul), compara ii (ndrt tot d
ca racul), metafore (Codru frate cu romnul a ocrotit oamneii pe timp de urgie), inversiuni (Vai de biet romn sracul),
hiperbole ( Curg dumanii in puhoi nu numai un duman ne vrea pmintul ci foarte muli, iar romnul e nevoit s tac (Toate
cntecele pier;/ Sboar psrile toate), antiteze (strinii cei care au venit neinvita i, neamul ce reprezint rdcinile: Cine-au
ndrgit strinii; i neamul nemernicia).
Intrat in universalitate inc din timpul vieii, proteica personalitate eminescian devine izvor de inspira ie poetic, de-a lungul
timpului, in variatele ipostaze ale meteoricei, dar dramaticei sale existene.

Eminescu a scris un ciclu de 5 scrisori fiind niste satire. Tematica acestor scrisori are in centru motivul geniului. Scrisoarea I
dezbate problema geniului savant, Scrisoarea II dezbate problema geniului artist, Scrisoarea III dezbate soarta geniului conducator
de popoare.
Scrisoarea III abordeaza tema patriotismului si a geniului conducator de popoare. Geneza este legata de perioada de ziarist la
"Timpul".
Punctul de plecare l-a constituit entuziasmul colectivitatii romane in momentul independentei de stat din 1877. Eroismul ostasilor
romani misca in Eminescu adinci simtaminte inspirindu-i cel mai valoros poem dedicat patriotismului.
Compozitia se realizeaza pe principiul antitezei romantice trecut-prezent. Poemul are doua parti:
-in prima parte se celebreaza iubirea de pat
rie si de neam
- partea a doua este o satira adusa prezentului decazut
Ca tehnica Eminescu foloseste tehnica savanta a proportiilor. in prima parte poetul nu abordeaza direct subiectul bataliei de la
Rovine ci il incadreaza cu momente legendare pentru a sugera valoarea. Plasata in perioada de crestere a imperiului otoman,
batalia de la Rovine a constituit un zid care a oprit expansiunea tuceasca.
Poemul cuprinde doua momente epico-lirice: trcut si prezent incadrate de un prolog si un epilog.
Prologul prezinta vertiginoasa crestere a imperiului otoman, ce este explicata simbolic printr-un copac urias a carei umbra
untuneca intreaga lume. Eminescu prezinta aceasta legenda, infatisind un sultan. Luna se preschimba in fecioara si sultanul simte
cum din inima lui creste un copac al carei umbra cuprinde intreg pamintul. Cutremurat, sultanul, se trezeste si interpreteaza visul
ca trimis de profet.
Este prezentata o sinteza poetica a citorva epoci de crestere realizata sugestiv prin repetitii si enumerari ce creaza impresia
puternica de furtuna "an cu an", "neam cu neam"; se face trecerea apoi la realitate si urmeaza momentul evocarii poporului nostru.
Prima secventa cuprinde 6 versuri si reda asezarea celor doua ostiri pe cimpul de la Rovine, urmarind desfasurarea orgolioasa a
turcilor avind o armata de 100.000 de osteni si pe de alta parte cei 30.000 de romani. Eminescu abia sugereaza prezenta romanilor.
Se sugereaza disproportia dintre armate nu numai numerica ci si sub aspectul tehnicii de razboi.
Urmatorul episod este dramatic si se defineste prin cuvintele rostite si din atitudinea lor. intilnirea celor doi conducatori este redata
pe baza dialogului. Eminescu descrie pe Mircea ca pe un mosneag si ii descrie imbracamintea. in acest dialog se infrunta
ingimfarea cotropitorului care n-a cunoscut decit victorii cu demintatea si intelepciunea adevaratului conducator care isi apara
"saracia si nevoile si neamul". Mircea este simbolul datinei al ospitalitatii si bunei credinte, dar dirz prevenitor si demn. La sirul
victoriilor enumerate de Baiazid, Mircea prezinta istoria de aparare a tarii incepind cu acel oaspe pina la orgoliosii romani. Toti
conducatorii sint simbolizati prin numele lui Darius numit Ispaste. Toti au cerut in numele stapinirii "pamint si apa" si printr-un
joc de cuvinte, poetul desemneaza ironic infringerea acestor cotropitori, se facura "toti o apa si un pamint". Exista in aceste versuri
o sinteza a istoriei eroice a poporului nostru din cele mai vechi timpuri, o sinteza a luptelor pentru apararea tarii si a fiintei
neamului. Este prezent in dialogul lui Mircea si ginditorul care face distinctie intre razboaiele de cucerire si cele de aparare si se
clarifica ideea de solidaritate a neamului in apararea teritoriului tarii. De cealalta parte se defineste orgoliul cumplit al lui Baiazid.
Trufia celui care n-a cunoscut niciodata infringerea se exprima printr-o cascada de cuvinte mari.

Batalia de la Rovine este un tablou plin de dinamism in care se reliefeaza vitejia, iubirea de patrie dar si virtutile ostasesti. Cei doi
conducatori trec in planul al doilea, in prim plan fiind ostile. Printr-o aliterare de imagini vizuale si auditive dinamice intr-un ritm
fulgerator poetul evidentiaza tactica de de lupta a romanilor; ei ies surprinzind pe dusmani.
Deschiderea bataliei o realizeaza calaretii a caror desfasurare constituie o surpriza, loviturile lor venind din toate partile cuprinzind
oastea turceasca. Loviturile lor sint insotite de zgomotul scarilor de lemn, ritmul este intr-o crestere continua. Procedeele stilistice
subliniaza ideea de furtuna de cataclism. Totul este intr-un clocot urias ce se reflecta in peisaje si imagini: grindina, ploaie, cerul se
dezlantuie pe pamint centrul acestui cataclism este Mircea. tinta acestui cataclism este imparatul peste a carui armata se intinde
umbra mortii.
Partea a doua poate fi considerata un veritabil pamflet politic cu ecouri din prioada publicistica de la "Timpul", avindu-si izvorul
in sentimentul de profunda deziluzie in fata falsului patriotism si a demagogiei patriotale. in aceasta parte lipseste introducerea si
incepe cu o antiteza "veacuri de aur".
Despartindu-se de trecut, Eminescu mai lasa sa se auda inca odata acorduri de neuitat adresindu-se eroilor trecutului ajunsi la
moda in prezent. Eminescu sesizeaza cu sarcasm ca marile glorii au devenit un prilej nou pe care o alta persoana folosindu-i pe
eroii de alta data sa-si acopere nuditatea. Imaginea prezentului este un tablou fiind rezultatul unei selectii critice in care Eminescu
esentializeaza satirizind in mod constient imaginea prezentului si incepe cu o serie de intrebari retorice carora nu li se intrevede
nici un raspuns.
Imaginea Bucurestiului este vazut ca un nou Sybaris. Gloriile se nasc pe strada si la usa cafenelelor politicienii sint adevarati
panglicari de demagogie. Portretele negative in care Eminescu exagereaza constient sint prezentate in mod gradat si exprima furia
crescinda. Poetul se opreste asupra portretului liberarului vazut ca o expresie a demagogiei un portret al unicimii care are toate
atitudinile de decadere fizice si morale. Portretul parlamentului este vazut ca o adunatura de nebuni din zidirea sfintei bolii o
imagine caricaturala o serie de atribute ale decaderii, este prezenta imaginea tineretului decazut. Toti acestia nu vineaza decit
cistigul fara munca, in aceasta lume virtutea este o "nerozie" si "geniul o nefericire".
Partea a doua se incheie cu invocarea lui tepes domnitorul justitial chemat sa-i adune pe totai si sa-i imparta in smintiti si in misei
si sa-i bage in doua temniti si sa dea foc la puscarie si la casa de nebuni.

"Scrisoarea III" este alcatuita din doua parti. Prima parte are, la randul ei, in
componenta mai multe tablouri.
Pe un fundal de feerie, poetul infatiseaza in primul tablou visul unui sultan "dintre
aceia" de a deveni stapanul lumii.
Cu caracter dramatic, cel de-al doilea tablou ii aduce in prim plan pe Mircea si
Baiazid, imaginati intr-un dialog care le infatiseaza trasaturile. Infatuat, dispretuitor,
doritor de noi cuceriri Baiazid ii cere voievodului muntean sa i se inchine. Amenintarea
e drastica: "De nu schimb a ta coroana intr-o ramura de spini". Abil diplomat, masurat
in gesturi si cuvinte, simplu "dupa vorba, dupa port", intelept, demn, scrutand lucid
responsabilitatea pe care o are in fata istoriei, dar, mai presus de toate, patriot
inflacarat, domnitorul roman vrea sa evite varsarea de sange, luptand pentru cauza
dreapta a libertatii si independentei tarii.
In centrul celui de-al trilea tablou, prin excelenta descriptiv, se afla batalia de la
Rovine, Prezentata intr-un admirabil joc al perspectivelor, de la apropiat la departat,
de la terestru la cosmic.
Tablul cu care se incheie partea intai este descriptiv, si infatiseaza odihna vitejilor
lui Mircea in momentul inserarii.
In partea a doua a poeziei, societatea contemporana lui Eminescu este supusa unei
critici necrutatoare. Poetul cultiva sarcasmul si ironia, satira incarcandu-se de
puternice accente pamfletare.

Principala tinta a atacurilor lui Eminescu este politicianul liberal al carui

portret caricatural grotesc este masura intreaga a indignarii si dezgustului
marelui poet:
"Vezi
colo
pe
uraciunea
fara
suflet,
fara
cuget,
Cu
privire-mparosata
si
la
fata
umflat
si
buget,
Negru, cocosat si lacom, un izvor de siretlicuri [...]
Quintesenta de mizerii de la crestet pana-n talpa."

Sunt condamnate cinismul, falsa virtute, falsul patriotism, viclenia,

impostura celor ce conduc tara si carora Eminescu le contesta calitatea de
legiuitori:
"In
camasi
cu
maneci
lunge
si
pe
Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filozofie".

capete

scufie,