Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Planul proiectului
1.
2.
3.
4.
Impozitul este cea mai importanta si totodata cea mai veche resursa financiara, originile sale
fiind legate de existeanta statului si a banilor.
Etimologic, cuvantul ,,impozit" provine din limba latina de la ,,impositum", care semnifica
obligatie publica
Cu alte cuvinte, impozitul reprezinta ,,plata baneasca, obligatorie, generala, definita si
nereciproca efectuata de persoane fizice si juridice pentru sustinerea cheltuielilor publice, in
cuantumul si la termenele stabilite prin lege,fara obligatia din partea statului de a presta
platitorului un echivalent direct si imediat''.
Taxele reprezinta plata efectuata de personae fizice si juridice pentru serviciile prestate acestora
de institutiile publice care primesc, intocmesc sau elibereaza anumite acte sau presteaza servicii,
rezolva interese legitime.
Clasificarea impozitelor si
taxelor locale
Contribuabilii de impozite si taxe locale pot fi grupati in doua categorii,respectiv:
a)persoane fizice si asimilate acestora,(contribuabili care desfasoara activitati
economice pe baza liberei initiative )
b)persoane juridice,respectiv acele entitati reprezentate de persoane fizice,inregistrate
legal ce au un patrimoniu distinct in scopul desfasurarii unei activitati.
Impozitele si taxele locale datorate de contribuabili sunt:
impozitul pe cladiri;
impozitul si taxe pe termen;
taxa asupra mijoacelor de transport;
taxa pentru eliberarea certificatelor,avizelor si autorizatiilor;
taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate;
impozitul pe spectacole;
taxa hoteliera;
alte impozitesi taxe locale
Impozit pe beioare,
China
n fiecare an, China utilizeaz circa 45 miliarde de beioare folosite drept
tacmuri specifice i care sunt confecionate din bambus. S-a calculat c,
pentru fabricarea lor, sunt sacrificai anual pn la 25 milioane de arbori.
Pentru a proteja natura, autoritile au hotrt s introduc o tax modest
pe fiecare duzin de beioare, spernd ca n acest fel unii dintre utilizatori
vor adopta beiorul din mas plastic, refolosibil.
Succesul este discutabil, ntruct chinezii sunt de felul lor tradiionaliti i
prefer s plteasc dect s schimbe obiceiurile din moi strmoi.
Taxa pe horn
Atunci cand esti un monarh nemilos, insetat de inavutire si ai extorcat deja
oamenii prin taxe pe proprietate, pe bunuri si pe ei insisi, singurul lucru care
iti mai ramane de facut este sa incepi sa te legi de halucinante elemente
aleatorii si sa le impozitezi si pe acelea. Marea problema cutaxa pe hornuri
din Anglia anului 1660a fost aceea ca populatia clasei de jos a fost cea
suprataxata - ceea ce pare sa se intample intotdeauna -, astfel incat oamenii
au inceput sa isi mascheze cosurile de pe case, obligandu-i pe inspectori sa
rascoleasca fiecare camin pentru a se asigura ca nimeni nu ascunde hornuri.
Aceasta practica a continuat pana in momentul unuiincendiu din 1684
care a mistuit 20 de case si a ucis patru indivizi, ca urmare a
incercarilor unui brutar de a face uz discret de semineul unei case
Taxa pe palarie
Aceasta taxa a fost perceputa cam din acelasi motiv ca si cea pentru ferestre.
Guvernul de la Londra a introdus in 1784 acest bir, care era tot o modalitate
de a-i taxa pe cei care nu-si plateau impozitele pe venit.
Practic, taxa era perceputa de vanzatorii de palarii si varia in functie de forma
palariei, de inaltime, de intarituri sau de materialul folosit.
Masura a starnit vii controverse in randul aristocratiei britanice, majoritatea
incercand sa eludeze legea si sa convinga autoritatile ca ceea ce poarta pe
cap nu este o palarie. Disputele devenisera atat de vehemente, incat
guvernul a fost obligat, in 1804, sa introduca in lege un amendament cu
definitia palarei.
Taxa pe ureche
Aceast ciudat tax a fost introdus n Tibetul anului 1920, dar se pare c
originile ei snt mult mai vechi, fiind rspndit n mai toat China. Pentru
fiecare din urechile sale, omul trebuia s plteasc un liang de argint, n
schimbul cruia primea un cercel cu care fcea dovada contribuiei.
Pedeapsa pentru evazioniti: tierea urechilor.
Impozitul pe fric
Intruct n timpul domniei regelui Henric I al Angliei (1100-1135), numeroi
tineri se sutrgeau de la serviciul militar, de teama confruntrilor pe cmpul
de lupt, autoritile s-au gndit s legifereze situaia, instituind un impozit,
prin plata cruia scutirea de armat devenea oficial. Taxa a fost denumit
impozit pe fric, pentru a da amatorilor o nuan dezonorant. Cu toate
acestea, amatorii nu erau puini, ceea ce l-a determinat pe regele Ioan Fr
de ar s-o majoreze cu 300%. Legea impozitului pe fric a fost n vigoare
timp de 300 de ani.