1.

Taxa pe sare
Contrar aparentelor, s-a dovedit ca nastrusnica taxare a sarii a fost una dintre cele mai
imprevizibile idei din istorie. Taxele pe sare au fost responsabile de caderea Imperiului
Chinez, taxa franceza pe sare a ajutat la precipitarea Revolutiei Franceze, iar Ghandi
insusi a devenit cunoscut si si-a initiat faimoasa miscare de independenta in vremea unui
protest impotriva taxei pe sare, in India anilor 1930. Un sfat util pentru guvernele din
toata lumea: orice ar fi, nu mai puneti taxa pe sare!
2. Taxa daneza
Istoria medievala abunda in exemple de state care platesc biruri inrobitoare altor tari.
Taxa daneza reprezenta un tribut platit de catre anglo-saxoni vikingilor din
Scandinavia, condusi de danezi, pentru a preveni vandalizarea unor teritorii britanice de
catre acestia din urma. Local, taxa purta denumirea "Danegeld" si a fost caracteristica
politicii regale atat a Angliei cat si a Imperiului Carolingian prin secolele IX - XII, fiind
colectata atat sub forma de tribut, pentru impaciuirea atacatorilor, cat si cu titlu de
remuneratie a fortelor defensive. Ghinionul de a fi fost primul care a deschis nefericita
traditie l-a avut bietul rege Ethelred "Nepregatitul", a carui domnie a fost marcata mai
ales de plecarea capului in fata danezilor, motiv pentru care s-a ales si cu defaimatoarea
sa porecla.
3. Taxa pe horn
Atunci cand esti un monarh nemilos, insetat de inavutire si ai extorcat deja oamenii prin
taxe pe proprietate, pe bunuri si pe ei insisi, singurul lucru care iti mai ramane de facut
este sa incepi sa te legi de halucinante elemente aleatorii si sa le impozitezi si pe acelea.
Marea problema cu taxa pe hornuri din Anglia anului 1660 a fost aceea ca populatia
clasei de jos a fost cea suprataxata - ceea ce pare sa se intample intotdeauna -, astfel incat
oamenii au inceput sa isi mascheze cosurile de pe case, obligandu-i pe inspectori sa
rascoleasca fiecare camin pentru a se asigura ca nimeni nu ascunde hornuri. Aceasta
practica a continuat pana in momentul unui incendiu din 1684 care a mistuit 20 de case
si a ucis patru indivizi, ca urmare a incercarilor unui brutar de a face uz discret de
semineul unei case.
4. Taxa pe nationalitate
Taxele percepute in special strainilor si imigrantilor nu sunt deloc neobisnuite, nici chiar
dupa secolul XX. Canada a inceput sa ii taxeze pe imigrantii chinezi in 1885 si nu s-a
oprit pana in 1923. Din nefericire, aceasta taxa a fost abrogata nu pentru ca si-ar fi
schimbat canadienii optica, ci pentru ca la acea data Actul Chinez de Imigrare a facut
prohibita pentru chinezi intrarea pe teritoriul Canadei.
5. Taxa pentru premiul Nobel
Da, Premiile Nobel sunt taxate de catre Serviciului de Beneficii Interne din Suedia.
Poate parea de-a dreptul ridicol ca o entitate menita sa perceapa plati din castiguri isi
revendica partea chiar si de la cei care, in cuvintele lui Alfred Noble "au oferit cel mai
mare beneficiu omenirii". Dar si Pulitzer-ele si numeroase alte premii de pe Glob sunt, de
asemenea, taxate. Daca ne mai consoleaza cu ceva, unii castigatori sunt absolviti de
achitarea taxei deca respecta un anumit criteriu... tot ceea ce au de facut este sa renunte la
premii fara ca macar sa le atinga, cedandu-le caritabil sau incredintandu-le statului
suedez.
6. Taxa pentru existenta
 Conceptul de capitatie sau de taxa pe cap de locuitor reprezinta ducerea la paroxism a
ideii de taxa: in loc sa taxeze cetateanul in functie de castigurile lui, capitatia este suma
de bani pe care acesta din urma i-o datoreza guvernului pentru simplul fapt ca are
indrazneala de a fi in viata. Anglia a perceput o serie de taxe pe cap de locuitor in
secolul al XIV-lea care erau extrem de dure si de necugetate (chiar si dupa standardele
capitatiei), culminand cu o taxa tripla fata de cea initiala. Fireste, in urma acestei miscari,
au izbucnit proteste, taranii s-au revoltat si astfel, in 1381, a aparut pentru prima data in
istorie Revolta Taraneasca, din care s-au inspirat mai apoi alte popoare.
7. Taxa pentru contrazicerea conducatorului
Una dintre masurile bizare din secolul al XVII-lea, adoptata de conducatorii carora nu le
placea deloc vociferarile opozantilor lor, a fost taxarea "la sange" a tuturor celor ce visau
la dreptul de contracarare declarativa. Adica a celor care aveau ceva de protestat,
comentat, zis in contradictie cu opinia conducatorului. Liderii sperau, evident, ca
detractorii lor isi vor mentine cat mai mult pozitia ostila si vor dori sa si-o exprime,
pentru a-i putea extorca de cat mai multi bani. Protectorul Angliei, Oliver Cromwell
(1599 - 1658) a instituit una dintre cele mai bine cunoscute asemenea taxe in 1655,
perceputa regalistilor care inca mai "atarnau de gatul Angliei" dupa executia
ultimului rege, Charles I. Situatia opozantilor s-a inrautatit si mai tare cand, printr-o
miscare malefica, Cromwell a folosit banii pe care ii percepea de la regalistii bombanitori
tocmai pentru fondarea unei militii indreptate impotriva acestora. Cel putin, regalistii
stiau precis spre ce anume erau directionate finantele lor..
8. Taxa pe emancipare
Roma Antica a adoptat o taxa aparent malitioasa si umilitoare, dar in esenta destul de
marinimoasa, denumita "taxa dezrobirii", care consta intr-o suma de bani pe care sclavul
trebuia sa o achite pentru a-si depasi conditia si a deveni un om liber. Pentru un sclav, a
carui retributie pentru munca depusa era infima sau lipsea cu desavarsire, achitarea
acestei taxe era absolut imposibila. Totusi, au existat unele cazuri in care taxa a fost
platita de catre nobili generosi care au decis sa isi elibereze din proprie initiativa sclavii;
situatie in care taxa nu mai reprezenta o povara de netrecut, oamenii bogati permitandu-
si-o fara prea mare efort.

9. Impozitul pe dinti

Bineinteles, l-au inventat turcii medievali, pentru care orice alis-veris era binevenit la
visteria tarii si chiar la buzunarele inaltilor demnitari, pentru ca pe atunci coruptia era un
merit, nu un viciu.

Demnitarii turci au socotit ca cetatenii cu dinti buni isi pot permite sa manance mai mult
decat ceilalti, indeosebi carne si dulciuri, consumand din alimentele obstei.

Ca urmare, populatia cu dantura perfecta era supusa unui impozit special. Cei cu dinti
lipsa erau scutiti. Ca sa scapi de impozit, solutia era sa-ti scoti 2-3 masele.
10. Impozitul pe soare

Acest impozit este aplicat si astazi in statiunile din insulele Ibiza, Mallorca, Menorca si
inca vreo cateva. Il platesc turistii, care vin sa se bronzeze si deci trebuie sa plateasca,
 pentru razele soarelui pe care le primesc gramada, direct din ceruri.

Impozitul nu este mare, numai 1 euro pe zi, dar daca tinem seama ca intregul arhipelag al
insulelor Baleare a fost vizitat inr-un an de 10,4 milioane de turisti straini, rezulta o suma
frumusica, incasata numai pentru ca straluceste soarele.
11. Impozitul pe praf

Acest tip de impozit a fost introdus recent de catre autoritatile armene, pentru orice
persoana care locuieste intr-o zona rezidentiala, considerand ca orice locuitor face praf in
zona unde isi duce traiul, fie scuturand covoare, fie evacuand containerul aspiratorului,
fie dand cu matura. Suma nu e mare: 15 centi pe metrul patrat.
12. Impozitul pe buric

Cum era de asteptat, acest ciudat impozit a aparut intr-o tara exotica: Egiptul. Si nu
dateaza de azi, de ieri, se aplica de secole. Dansatoarele care executa in public dansuri
din buric sunt obligate sa plateasca un impozit lunar, pentru a primi permis de libera
practica.

Traditia, foarte veche de altfel, a fost intrerupta in secolul al XIX-lea, cand dansul din
buric a fost interzis cu totul, din motive religioase, dar a fost reluata ulterior iar in prezent
acest tip de impozit reprezinta 400 milioane de dolari, fiind considerat al cincilea ca
marime, dintre impozitele aplicate pentru profesii liberale.

13. Impozitul pe fereastr

14. In Anglia i Scoia secolelor XVII i XVIII a fost introdus impozitul pe fereastr, care
viza oamenii avui, posesorii unor case mari i cu ferestre multe. Fereastra era simbolul
bunastrii. Lovii de noua reglementare, cei sraci au nceput s zideasc ferestrele
caselor. Exist i astazi n aceste regiuni asemenea case medievale, cu ferestrele astupate.
Impozitul a fost aplicat un timp surprinztor de ndelungat, fiind desfiinat abia la 24 iulie
1851, printr-o lege special.
15. Impozitul pe plrie

Tot pe teritoriul Marii Britanii, a funcionat, n perioada 1784-1811, un impozit pentru

dreptul de a purta plrie. ntr-o ar unde orice brbat care se respect se flete cu

plria din cap, era imposibil ca impozitul s nu aduc venituri . i a adus. Evaziunea
era aproape imposibil, ntruct la plata impozitului, contribuabilul primea un ecuson,
care se fixa chiar pe plrie. Firete cte plrii, attea ecusoane.

16.Taxa pe ureche
Aceast ciudat tax a fost introdus n Tibetul anului 1920, dar se pare c originile ei snt mult
mai vechi, fiind rspndit n mai toat China. Pentru fiecare din urechile sale, omul trebuia s
plteasc un liang de argint, n schimbul cruia primea un cercel cu care fcea dovada
contribuiei. Pedeapsa pentru evazioniti: tierea urechilor.