Ministerul Educației Naționale

Inspectoratul Școlar al Județului Galați

Colegiul Național de Agricultură și Economie
---- Tecuci, Str. 1 Decembrie 1918. Nr. 108, Tel./Fax.0236811133
E-mail: cnaetecuci@yahoo.com

PROIECT PENTRU SUSȚINEREA EXAMENULUI

DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
ABSOLVENȚILOR ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
LICEAL, FILIERA TEHNOLOGICĂ – NIVEL 4

CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE

ÎNDRUMATOR,
Prof. DASCĂLU IONICA
ELEV: IORDĂCHEL ANDREEA-NICOLETA
CLASA a XII-a A T.A.E.

Sesiunea IUNIE 2020

Tecuci
 Ministerul Educației Naționale
Inspectoratul Școlar al Județului Galați
Colegiul Național de Agricultură și Economie
Tecuci, Str. 1 Decembrie 1918. Nr. 108, Tel./Fax.0236811133
E-mail:cnaetecuci@yahoo.com

IDENTIFICAREA CATEGORIILOR
DE VENITURI IMPOZABILE
REALIZATE DE PERSOANE
FIZICE- EXEMPLE DE BUNĂ
PRACTICĂ

1
 CUPRINS

Argument........................................................................................................................................3

Capitolul I. Analiza veniturilor publice ………………………………….……………….…...4

I.1. Conținutul și rolul impozitelor……………………………………………………………..4

I.2. Elementele impozitelor…………………………...................................……….……….....5

I.3 Relațiile de mobilizare și repartizare a fondurilor bănești din economie………………......6

Capitolul II. Identificarea impozitelor directe………………………………………...............9

II.1. Caracterizarea generală a impozitelor directe………………………………………….…..9

II.2. Impozitele reale…………………………………………………………………….……....9

II.3. Impozitul pe clădiri………………………………………………………………..……...10

II.4. Impozitul pe dividende……………………………………………………………………12

II.5. Impozitul pe salariu………………………………………………………………………14

II.6. Impozitul pe avere………………………………………………………………………..16

II.7. Taxe locale………………………………………………………………………………..18

Capitolul III. Exemple de bună practică…………………………………………………….…21

III.1. Venituri din pensii……………………………………………………………………..…21

III.2. Venituri din chirii………………………………………………………………………...21

III.3. Venituri agricole………………………………………………………………………….23

III.4. Venituri din salarii……………………………..............………………………………...28

Concluzii.........................................................................................................................................

Bibliografie………………………………………………………………………………………29

2
 Argument
Formarea impozitelor este rezultatul unui proces istoric complex de lungă durată care
a fost determinat de evoluţia vieţii sociale. Impozitele apar o dată cu apariţia statului pentru
îndeplinirea sarcinilor şi atribuţiilor statului. Atribuţiile şi sarcinile, statul şi le îndeplineşte
prin cele doua funcţii ale finanţelor publice : funcţia de repartiţie și funcţia de control.
Statul are dreptul de a institui impozite prin organele puterii legislative, respectiv prin
Parlament. În practica fiscală se întâlnesc două sisteme de așezare a impozitelor pe veniturile
persoanelor fizice. Sistemul impunerii separate poate fi întâlnit fie sub forma unui impozit
unic pe venit, care permite o impunere diferențiata pentru fiecare categorie de venit în funcție
de natura acestuia, fie prin instituirea mai multor impozite, care vizează fiecare în parte
venitul obținut dintr-o anumita sursă.
Sistemul impunerii globale este cel mai frecvent întâlnit și presupune cumularea
tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică, indiferent de sursa de proveniența, și
supunerea venitului cumulat unui singur impozit. Din compararea celor două sisteme de
impunere, rezultă că impunerea separată permite tratarea diferențiată a veniturilor, în ceea ce
privește modul de așezare și nivelul cotelor de impozit, deoarece acestea din urma diferă în
funcție de sursa de proveniență a veniturilor. Persoanele care realizează venituri din mai multe
surse sunt avantajate, deoarece nu mai sunt afectate de consecințele progresivității impunerii,
care se fac simțite prin cumularea veniturilor, practicată în sistemul impunerii globale.
Lucrarea intitulată Identificarea categoriilor de venituri impozabile realizate de
persoane fizice, exemple de bună practică prezintă atât sub aspect teoretic, cât şi
practic categoriile de venituri realizate de persoanele fizice și supuse impozitării.
În capitolul I este prezentată analiza veniturilor publice care constau in identificarea
tuturor impozitelor și taxelor suportate de către persoanele fizice.
În capitolul II este prezentată caracterizarea generală a impozitelor directe, impozitul
pe salariu, impozitul pe dividende, impozitul pe teren, impozitul pe clădiri, impozitul pe chirii
În cadrul capitolul III sunt redate cateva exemple de calcul privind impozitele suportate de
persoanele fizice pentru diferite categorii de venituri., cum ar fi salarii, pensii, chirii, dividend
etc.

3
 CAPITOLUL I. ANALIZA VENITURILOR PUBLICE

I.1). CONȚINUTUL ȘI ROLUL IMPOZITELOR

Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariție este legată de
existența statului și a banilor. De la apariția lor, impozitele au fost concepute și aplicate
diferit, în funcție de dezvoltarea economico-socială și de cheltuielile publice acceptate în
fiecare stat.

Informații despre impozitele, taxele și cheltuielile publice din Antichitate provin, în

special, din istoria statelor antice, grec și român. În Grecia Antică erau considerate publice
cheltuielile pentru organele de conducere ale statului, pentru întreținerea și dotarea forțelor
armate și de ordine publică, pentru construirea și înarmarea corăbiilor de război, pentru
temple, serbări religioase și distracții publice, pentru construirea de drumuri și lucrări de
utilizare comunală. Pentru acoperirea cheltuielilor publice se foloseau atât resursele
domeniale, obținute prin exploatarea unor bogații naturale aflate în patrimoniul statului (cum
ar fi, de pildă, minele de argint, carierele de marmură), cât și diferitele impozite ordinare și
extraordinare (cum ar fi, de exemplu, impozitul pe terenuri, pe veniturile meseriașilor, taxele
pentru vânzarea, în piață, a produselor agricole, impozitul extraordinar pe veniturile
cetățenilor bogați perceput în timp de război, că o îndatorire de onoare a acestor cetățeni). În
statul român antic, în toate etapele evolutive, principalul impozit a fost tributum. Inițial, acest
impozit era perceput numai de la locuitorii provinciilor cucerite, fie pe valoarea pământului
stăpânit în mod individual, fie că zecime din produsul brut obținut. Ulterior, tributum a fost
generalizat și permanentizat, el fiind perceput obligatoriu de la toți cetățenii statului român
care dețineau proprietăți imobiliare și, mai târziu, bunuri mobile. În afară acestui impozit, se
mai percepeau un impozit asupra vânzărilor de bunuri, un impozit pe meșteșuguri și,
temporar, un impozit datorat de celibatari și un impozit pe numărul sclavilor. În Evul Mediu,
datorită dezvoltării organizării statale, impozitul trebuie să finanțeze o administrație tot mai
complexă.

4
 În Principatele Române, șirul mare al dărilor ordinare includeau birul așezat ca „cislă'
asupra localităților și perceput cu denumirea de „sferturi', vacaritul, vinaritul, tutunaritul,
oieritul s.a. Acestora li s-au adăugat dări extraordinare cum erau ploconul steagului la urcarea
pe tron a domnitorului, ajutornitele s.a. Deseori, stabilirea și perceperea acestor dări erau
arbitrare și abuzive.

În perioada contemporană, exercitarea dreptului parlamentelor de a institui și modifica

impozitele a fost dominată de creșterea permanentă a cheltuielilor publice în toate statele. De
aceea, parlamentele statelor contemporane au fost și sunt nevoite să sporească impozitele și
taxele, iar consimțământul cetățenilor la aceste impozite se consideră exprimat prin votarea,
de către reprezentanții lor în parlament, a legilor referitoare la impozite și taxe.

Deși în literatura de specialitate există mai multe definiții date impozitelor, considerăm
că impozitele reprezintă o formă de prelevare silită la dispoziția statului, fără contraprestație
directă și cu titlu nerambursabil a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și
juridice în scopul acoperirii cheltuielilor publice. Din definiție rezultă că impozitele au
caracter obligatoriu, iar prelevarea acestora se efectuează cu titlu nerambursabil și fără
contraprestație directă din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor rezultă din faptul că plata acestora către stat
constituie o sarcina impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit
dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează
impozit. De asemenea, impozitele se prelevă cu titlu nerambursabil și fără contraprestație
directă din partea statului, plătitorii acestora neputând solicită statului un contraserviciu de
valoare egală sau apropiată.

Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic și social, iar modul concret
de manifestare a acestuia se diferențiază de la o etapă de dezvoltare a economiei la altă. În
majoritatea statelor lumii, rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan
financiar, deoarece acestea reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor financiare
necesare acoperirii necesităților publice.

În plan economic, rolul impozitelor rezidă din faptul că se folosesc că pârghii de

politică economică, prin intermediul căruia se pot stimula sau frână anumite activități, zone

5
(regiuni), consumul anumitor mărfuri și/sau servicii, relațiile comerciale cu exteriorul în
ansamblu sau cu anumite țări.

În plan social, rolul impozitelor se concretizează în aceea că, prin intermediul lor,
statul procedează la redistribuirea unei părți importante din produsul intern brut (P.I.B.) între
grupuri sociale și indivizi, între persoanele fizice și cele juridice. Totuși, efectul major al
rolului impozitelor pe plan social îl constituie creșterea presiunii fiscale globale.

I.2). ELEMENTELE IMPOZITULUI

Pentru ca prin impozite să se poată realiza obiectivele financiare,economice și sociale

urmărite de către stat la introducerea lor, este necesar care reglementările fiscale să fie
cunoscute și respectate atât de organele fiscale, cat și de contribuabili.

Printre elementele impozitului se numără: subiectul (plătitorul), suportatorul, obiectul

impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenele
de plată, etc.

Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizică sau juridică obligată prin
lege la plata acestuia.

Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă efectiv impozitul.

Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii. La impozitele directe,

obiect al impunerii poate fi venitul sau averea.

Sursa impozitului arată din ce anume se plătește impozitul. Unitatea de impunere se

folosește pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil. Drept unitate de impunere
putem întâlni: unitatea monetară , metrul pătrat de suprafață utila, hectarul de teren, bucata,
kilogramul, litrul, etc

Cota impozitului sau cota de impunere reprezintă impozitul aferent unei unități de
impunere.

Asieta (modul de așezare al impozitului) reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de

organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului
impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile și determinarea impozitului datorat statului.

6
 Termenul de plată actul administrativ fiscal - actul emis de organul fiscal în
exercitarea atribuțiilor de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru
stabilirea unei situații individuale și în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi
este adresat.

Agenții economici,
Agenții economici,indiferent instituții publice,
de forma de organizare sau persoane fizice care
de forma de proprietate, Statul, ca beneficiază de:
membri ai societății luați în reprezentant al -pensii
mod individual, ca cetățeni colectivității -alocații pentru copii
ai statului care realizează Constituirea Repartizarea -ajutoare
venituri. fondurilor fondurilor -burse
bănesti bănești -indemnizații

I.3. RELAȚIILE DE MOBILIZARE ȘI REPARTIZARE A FONDURILOR BĂNEȘTI

DIN ECONOMIE

Nu toate relațiile bănești care apar in procesul relației și circulației produsului intern
brut sunt în același timp și relații financiare. Sfera relațiilor bănești include sfera relațiilor
financiare, finanțele fiind o parte a relațiilor bănești așa cum rezultă din următoarea figură

Relațiile bănești reflectă o schimbare a

formelor valorii.

Relațiile financiare sunt relații

bănești ce exprima un transfer de
valoare care de regulă nu presupune
o contraprestație directă, imediată
sau individualizată și care, in
principiu, are caracter
nerambursabil
7
 Relațiile financiare se diferențiază în funcție de condițiile specifice în care apar, astfel:

 relațiile financiare clasice presupun un transfer de resurse bănești fără echivalent

direct și imediat și cu titlu nerambursabil. Asemenea relații sunt reflectate în bugetul
de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale și în fondurile publice
extrabugetare.
 relații care determină un transferă de resurse cu titlu rambursabil- relațiile de
creditare. Acestea se stabilesc între bănci sau alte instituții specializate, pe de o parte
și agenți economici, populație, diferite instituții financiare pe de alta parte.
 relațiile de asigurări presupun fie un transfer obligatoriu, fie facultativ de resurse
bănești (asigurări obligatorii sau facultative) in schimbul unei contraprestații care
depinde de realizarea în viitor a evenimentului asigurat.

Relațiile bănești presupun și o schimbare a formelor valorii. De exemplu, vânzarea-

cumpărarea unui obiect reflectă o schimbare a formelor valorii din forma de marfă în forma
de bani sau invers. Prin vânzare-cumpărare nu a avut loc o cedare definitive și fără
contraprestație direct si imediată de putere de cumpărare așa cum s-ar fi realizat în cazul plății
unui impozit.

Relațiile apărute în procesul de mobilizare și repartizare a resurselor necesare

statului, în formă băneasca, sunt relații financiare sau finanțe.

Pentru îndeplinirea funcțiilor sale, statul are nevoie de importante resurese bănești.
Acestea se formează pe seama produsului intern brut și sunt utilizate pentru finanțarea
nevoilor sociale atât de interes national cât și local.

În acest sens, la nivelul economiei se realizează numeroase fluxuri de resurse bănești

către și de la fondurile publice așa cum rezulta din figura de mai jos.

(1) Se realizea
consituirea fondurilor
publice pe seama
transferului de putere
de cumpărare de la PERSOANE FIZICE ȘI JURIDICE
persoanele fizice și
juridice la dispoziția
organelor
administrației de stat
centrrale și locale
FONDURI PUBLICE
(2) realizarea de transferuri
(1) (2) de putere de cumpărare
către diferite persoane
fizice și juridice care pot
primi la un moment dat
diferite sume reprezentând
subvenții, ajutoare, alocații
etc. conform legii.
8
 CAPITOLUL II. IDENTIFICAREA
IMPOZITELOR DIRECTE

II.1). Caracterizarea generală a impozitelor directe

Impozitele directe reprezintă forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat și
în orânduirile precapitaliste, însa, o extindere și o diversificare mai mare au cunoscut abia în
capitalism. Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor
persoane fizice sau juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de
impozit prevăzute în lege. Ele se încasează direct de la subiectul impozitului la anumite
termene dinainte stabilite. Impozitele directe pot fi grupate în impozite reale și impozite
personale.

A) Impozite reale:

 Impozitul funciar;
 Impozitul pe clădiri;
 Impozitul pe activități industriale, comerciale și profesii libere;
 Impozitul pe capitalul mobiliar sau bănesc.

B) Impozite personale:

a) Impozite pe venit:

 Impozite pe veniturile persoanelor fizice;

 Impozite pe veniturile societăților de capital.

b) Impozite pe avere:

 Impozite pe averea propriu-zisă;

 Impozite pe circulația averii;
 Impozitul pe sporul de avere.

9
 II.2). Impozitele reale

Impozitele reale se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (pământul, clădirile,

fabricile, magazinele, etc.), făcându-se abstracție de situația personală a subiectului
impozitului. Ele mai sunt cunoscute și sub denumirea de impozite obiective sau pe produs,
deoarece se așează asupra produsului brut al obiectivului impozabil, fără a se face nici o
legătură cu situația subiectului impozitului.

II.2.1). Impozitul pe clădiri

În majoritatea ţărilor lumii, clădirile formează unul dintre obiectele cele mai
reprezentative ale averii impozabile.

În România, impozitul pe clădiri este un impozit anual, de tip promoţional, aşezat asupra
clădirilor de orice fel, situate în municipii, oraşe, comune şi sate, indiferent de modul cum
sunt folosite şi de destinaţia dată acestora.
De la aceasta regulă fac excepţie următoarele patru categorii de clădiri şi construcţii, care
nu sunt supuse impozitului:
1. clădirile instituţiilor publice, cu excepţia celor folosite în alte scopuri faţa de acela
obişnuit-normal
2. clădiriile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectură şi
arheologice, inclusiv muzeele şi casele memoriale, cu excepţia spaţiilor acestora
folosite pentru activităţi economice sau comerciale
3. clădiriile care prin destinaţie constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase
recunoscute prin lege
4. construcţiile şi amenajăriile funerare din cimitire.
În categoria clădirilor impozabile se includ şi dependinţele cum sunt:
- Bucătăria,
- cămara,
- baia,
- pivniţa,
- garajul,
- magazia,
- grajdiul,
- remiza şi altele asemănătoare, situate fie în corpul principal de clădire, fie în
afara acestuia. Sunt luate în considerare şi spaţiile construite sub formă de

10
 chioşcuri, cabane, bărăci, magazine, depozite şi alte similare, inclusiv cele
demontabile şi indiferent de natura materialelor folosite pentru realizarea
acestora.
În regimul impunerii se mai află:
-clădirile construite fără autorizaţie de construcţii pe terenuri dobândite pe bază de acte sub
semnătura privată, cu precizarea că impunerea stabilită nu înlocuieşte titlul de proprietate
asupra cădirii
-clădiriile folosite pentru policlinici, case de odihnă, creşe, grădiniţe de copii, cluburi şi altele
asemenea, în condiţiile în care respectivele clădiri nu fac parte din vreuna din primele trei
categorii de clădiri aflate în regim de exonerare.
Calitatea de subiecţi plătitori ai impozitului o au persoanele fizice care deţin în
proprietate clădirile impozabile, o pluralitate de persoane juridice, precum şi asociaţiile
familiale, asociaţiile agricole şi unitaţiile economice ale unor persoane juridice.
Pentru clădiriile aflate în proprietate de stat, calitatea de subiect al impozitului revine
persoanelor juridice care le administrează sau le folosesc. De asemenea, în cazul clădirilor ce
constituie fondul lucrativ de stat, impozitul se datorează de către unităţiile specializate care le
administrează.
Calculul impozitului pe clădiri pentru persoane fizice:
-Impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea impozabilă a
clădirii. Cota de impozitare este de 0,2% pentru clădirile situate în medul urban şi de 0,1%
pentru clădirile situate în mediul rural. Valoarea impozabilă a unei clădiri este determinată
prin înmulţirea suprafeţei construite desfaşurate a clădirii, exprimată în metrii pătraţi, cu
valoriile stabilite de consiliul local şi pevăzute în Codul Fiscal.
Plata impozitului se face anual, în patru rate egale, până la datele de 15 martie şi 15
septembrie. Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădire datorat pe întregul an de către
persoane fizice, pânâ la data de 15 martie a anului respectiv se acordă o bonificaţie de 10%.

II.4. Impozitul pe dividende

În contextual diversificării formelor de proprietate asupra capitalului destinat activităţii
economice din tară noastra, în procesul repartiţiei produsului intern net a reapărut dividendul,
care se defineşte ca parte din profitul unei societăţi comerciale pe acţiuni ce se cuvine
posesorilor de acţiuni, în funcţie de valoarea nominală a acestora. Prin asimilare, tot dividende
se consideră a fi şi părţile din profitul net atribuite asociatilor, în funcţie de valoarea părţilor

11
sociale subscrise şi vărsate în contul societăţilor comerciale cu răspundere limitată, al
societăţilor în nume colectiv sau al societăţilor în comandită simplă.
Calitatea de subiect al impozitului pe dividende, o au toţi acţionarii şi asociaţii-
persoane fizice sau juridice-cărora li se cuvin dividende pentru capitalul pe care l-au atribuit
spre valorificare diverselor societăţi comerciale, în schimbul acţiunilor sau al părţilor sociale
dobândite.
Dividendul brut este acea parte din profitul net care rămâne după alimentarea de către
societatea comercială a fondurilor sale proprii şi reţinerea cotei de participare a managerilor la
profitul net.
În cazul societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, repartizările
din profitul net la cele două fonduri au o anumită limită maximă, care se fixează periodic prin
acte normative exprese. La celelalte tipuri de societăţi comerciale (private, cooperatiste sau
mixte) dividendul impozabil poate fi mai mare sau mai mic, în funcţie de opţiunea constituirii
celor două fonduri menţionate mai sus.
Dimensionarea finală a obligaţiilor efective faţă de bugetul public se întemeiază pe
dividendele repartizate acţionarilor, cărora, în mod firesc, le revin doar dividendele nete.
În cazul dividendelor acordate în natură, evaluarea produselor reprezentând plata în
natură, se face la preţul de vânzare practicat de unitate la cele din producţia proprie sau la
preţul de achiziţie pentru produsele cumpărate de pe piaţa şi oferite ca dividende în natura.
Dacă este vorba de servicii prestate în contul dividendelor, se iau în considerare tarifele pentru
aceste servicii. Preţurile şi tarifele considerate sunt cele practicate la data efectuării plaţii în
natură.
Veniturile sub formă de dividende distribuite se impun cu o cota de10% din suma
acestora.
Obligaţia calculării şi vărsării acestui impozit la bugetul de stat revine societăţilor
comerciale, dar incidenta directă a acestui impozit se manifestă asupra deţinătorilor
capitalului avansat şi valorificat, care au dreptul la încasarea dividendelor.
Virarea la bugetul public a impozitului pe dividende trebuie efectuată odată cu plata
dividendelor către acţionari sau asociaţi. Dacă aceste dividende, deşi distribuite, nu se plătesc
acţionarilor sau asociaţilor până la sfarţitul anului în care s-a aprobat bilanţul contabil,
termenul limită de plată a impozitului pe dividende este 31 decembrie din anul respectiv.
Plata la buget a impozitului se efectuează în lei. Dacă dividendele sunt plătite în
valută, atunci impozitulul pe dividende, majorările de întârziere şi eventualele amenzi se
vireazî în lei proveniţi din schimbul valutar, la cursul în vigoare la data efectuării plăţii.

12
 Pentru nevărsarea la termen a acestui impozit se aplică majorări pentru fiecare zi de
întârziere, dar suma absolută a majorării nu poate depăşii impozitul total datorat.
Constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitului pe dividende, precum şi a
majorărilor de întârziere aferente, se efectuează de către organele fiscale.

II.5. Impozitul pe salarii

La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidența
într-un anumit stat, precum și cele nerezidente, care realizează venituri din surse aflate pe
teritoriul acelui stat, cu unele excepții prevăzute de lege. De la plata impozitului pe venit se
acorda unele scutiri, astfel in mod frecvent sunt scutiți de plata impozitului pe venit suveranii
și familiile regale, diplomații străini acreditați în țara respectivă (cu condiția reciprocității),
uneori militarii, instituțiile publice și persoanele fizice care realizează venituri sub nivelul
minimului neimpozabil. În practica fiscală se întâlnesc două sisteme de așezare a impozitelor
pe veniturile persoanelor fizice. Sistemul impunerii separate poate fi întâlnit fie sub forma
unui impozit unic pe venit, care permite o impunere diferențiata pentru fiecare categorie de
venit în funcție de natura acestuia, fie prin instituirea mai multor impozite, care vizează
fiecare în parte venitul obținut dintr-o anumita sursă.

Sistemul impunerii globale este cel mai frecvent întâlnit și presupune cumularea
tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică, indiferent de sursa de proveniența, și
supunerea venitului cumulat unui singur impozit.

Din compararea celor două sisteme de impunere, rezultă că impunerea separată

permite tratarea diferențiată a veniturilor, în ceea ce privește modul de așezare și nivelul
cotelor de impozit, deoarece acestea din urma diferă în funcție de sursa de proveniență a
veniturilor.

Persoanele care realizează venituri din mai multe surse sunt avantajate, deoarece nu
mai sunt afectate de consecințele progresivității impunerii, care se fac simțite prin cumularea
veniturilor, practicată în sistemul impunerii globale.

Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice pot fi utilizate cote

proporționale sau progresive. În unele țări, venitul impozabil este supus mai întâi impunerii la
cote proporționale și apoi impunerii în cote progresive. Cea mai frecvent utilizată este

13
impunerea în cote progresive pe tranșe de venit. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se
stabilește, de regulă, anual,pe baza declarației de impunere întocmite de subiectul impozitului.
După stabilirea impozitului datorat statului, acesta se înregistrează în debitul contribuabilului
în registrul de rol. Încasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobânzi, rente,
etc. se realizează, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursă, iar impozitul asupra celorlalte
venituri se încasează direct de la contribuabili.

Nu sunt supuse impozitării:

 pensiile care nu depășesc 500 de lei pe lună și ajutoarele primite în cadrul sistemului
asigurărilor sociale;
 alocațiile de stat pentru copii;
 pensiile de întreținere;
 bursele acordate elevilor, studenților și doctoranzilor;
 dobânzile acordate pentru titlurile de stat și cele aferente depunerilor la vedere în conturi
la societăți bancare;
 sumele sau bunurile primite ca ajutor;
 donațiile;
 sponsorizările (la persoanele care le primesc);
 sumele primite de asigurați în baza contractelor de asigurare de bunuri sau persoane;
 veniturile obținute din tranzacționarea valorilor mobiliare, etc.

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează și
se reține la sursă de către plătitorii de venituri.

Impozitul lunar se determină astfel:

a) la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul
determinată ca diferență între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a
contribuțiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în
conformitate cu instrumentele juridice internaționale la care România este parte, precum și,
după caz, a contribuției individuale la bugetul de stat datorată potrivit legii, și următoarele:

 deducerea personală acordată pentru luna respectivă;

 cotizația sindicală plătită în luna respectivă;

14
  contribuțiile la fondurile de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu
modificările și completările ulterioare, și cele la scheme de pensii facultative,
calificate astfel în conformitate cu legislația privind pensiile facultative de către
Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de către entități autorizate
stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic
European, suportate de angajați, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească
echivalentul în lei al sumei de 400 euro;
 primele de asigurare voluntară de sănătate, precum și serviciile medicale furnizate sub
formă de abonament, suportate de angajați, astfel încât la nivelul anului să nu se
depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro. Contractul de asigurare, respectiv
abonamentul vizează servicii medicale furnizate angajatului și/sau oricărei persoane
aflate în întreținerea sa.

b) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei
de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile sociale obligatorii
aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în conformitate cu instrumentele
juridice internaționale la care România este parte, precum si, după caz, a contribuției
individuale la bugetul de stat datorate potrivit legii, pe fiecare loc de realizare a acestora.

II.6. Impozitele pe avere

Instituirea acestor impozite a fost făcută din cauza că diferite persoane fizice și juridice
au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile.

În practica fiscală din diferite țări, impozitele pe avere se întâlnesc sub următoarele forme:

 impozite asupra averii propriu-zise;

 impozite pe circulația averii;
 impozite pe sporul de avere sau pe creșterea valorii averii.

Impozitele asupra averii propriu -zise pot fi întâlnite atât ca impozite stabilite
asupra averii, dar plătite din venitul obținut de pe urma averii respective, cât și ca impozite
instituite pe substanța averii. Impozitele asupra averii propriu-zise care se întâlnesc mai
frecvent sunt:

15
 impozitele pe proprietățile imobiliare;
 impozitele asupra activului net.

Impozitele pe proprietățile imobiliare se întâlnesc cel mai adesea sub forma impozitelor
asupra terenurilor și clădirilor. Aceste impozite au ca bază de impunere fie valoarea de
înlocuire sau valoarea declarată de proprietar, fie veniturile capitalizate privind bunurile
respective. Cotele de impunere sunt în general scăzute și sunt diferențiate atât în funcție de
categoria de folosință a terenului, cât și de amplasamentul acestuia.

Impozitele asupra activului net au ca obiect întreaga avere mobilă și imobilă pe care o
deține un contribuabil. La plata acestui impozit în unele țări sunt supuse atât persoanele fizice
cât și cele juridice, iar în altele fie numai persoanele fizice, fie numai societățile de capital.

Impozitele pe circulaț ia averii se instituie în legătura cu trecerea dreptului e

proprietate asupra unor bunuri mobile și imobile de la o persoană la alta. În această categorie
de impozite, se află:

 impozitele pe succesiuni;
 impozitele pe donații;
 impozitele pe actele de vânzare-cumpărare a unor bunuri imobile;
 impozitele pe hârtiile de valoare (acțiuni, obligațiuni, etc.);
 impozitele pe circulația capitalurilor și a efectelor comerciale.

Impozitele pe succesiuni au ca obiect al impunerii averea primită drept moștenire de o

persoana fizică și vizează numai circulația bunurilor între persoanele fizice. Impozitul poate fi
stabilit fie global pentru toată averea lăsată moștenire, fie separat pentru partea de avere ce
revine fiecărui moștenitor. Calcularea impozitului se face pe baza unor cote progresive, iar
nivelul acestora este diferențiat atât în funcție de valoarea averii care face obiectul
succesiunii, cât și în funcție de gradul de rudenie existent între persoana decedată (decujus) și
moștenitorii acesteia (impozitul este mult mai mare cu cât succesorul este ruda mai
îndepărtată cu persoana decedată).

Impozitele pe donații au fost introduse pentru a preveni ocolirea plății impozitului pe

succesiuni, în cazul în care are loc efectuarea de donații de avere în timpul vieții. Impozitul
cade în sarcina persoanei care primește donația (donator) și se calculează pe baza unor cote

16
progresive. Nivelul progresivității este influențat de valoarea averii donate si de gradul de
rudenie dintre donator si donatar.

Impozitele pe actele de vânzare-cumpărare a unor bunuri imobile cad in sarcina

cumpărătorilor. In unele tari pentru calcularea impozitului se utilizează cote proporționale, iar
in altele cote progresive.

Impozitele pe sporul de avere sau pe creș terea valorii averii au ca obiect

sporul de valoare pe care l-au înregistrat unele bunuri in cursul unei perioade de timp. Ca
impozite de acest gen putem menționa:

 impozitul pe surplusul de valoare imobiliara;

 impozitul pe sporul de avere realizat in timp de război..

Impozitul pe surplusul de valoare imobiliara a fost introdus pentru impunerea sporului de

valoare înregistrat de anumite bunuri imobiliare in intervalul de timp de la cumpărare si pana
la vânzare, fără ca proprietarul sa fi efectuat o cheltuiala in acest scop.

Impozitul pe sporul de avere realizat in timp de război are ca obiect averea dobândita in
timpul sau ca urmare a războiului. Cu toate ca impozitul se calcula in cote progresive, el n-a
avut un randament prea ridicat, deoarece existau numeroase cai de sustragere de la impunere
si se plătea in moneda depreciata in urma inflației.

II.7. Taxe locale

Se împart în:

1.Taxa asupra mijloacelor de transport vizează două obiecte taxabile, aparţinând

persoanelor fizice şi juridice, cu referire la:
-mijloacele de transport cu tracţiune mecanică
-şi mijloacele de transport pe apă
Taxa mijloacelor de transport este datorată de orice persoană care are în proprietate un
mijloc de transport ce trebuie înmatriculat în România. Această taxă se plăteşte la bugetul
local al unităţii administrativ-teritoriale la care trebuie înmatriculat mijlocul de transport.
Scutiri de la plata taxelor asupra mijloacelor de transport:

17
 autoturismele, motocicletele cu ataş şi motociclurile care aparţin persoanelor cu handicap
locomotor
 navele fluviale de pasageri, bărcile şi lutrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu
domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei
 mijloacele de transport ale instituţiilor publice

2. Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor

Taxa pentru eliberarea de urbanism este egală, în mediul urban, cu suma stabilită de consiliul
local, în limitele precizate în Codul Fiscal. Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism
pentru o zona rurală este egală cu 50% din taxa stabilită pentru mediul urban. Taxa pentru
eliberarea unei autorizaţii de construire a unei clădiri ce urmează a fi folosită ca locuinţă sau
anexă la locuinţă este de 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţii.

3.Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate:

Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate se plăteşte de către orice persoană care
beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România, în baza unui contract sau a unui
alt fel de înţelegere încheiată cu o altă persoană.
Taxa se determină prin aplicarea cotei taxei respective la valoarea serviciilor de
reclamă şi publicictate. Cota taxei se stabileşte în consiliul local, fiind cuprinse între 1 şi 3 %.
Această taxă se varsă la bugetul local, lunar, până la data de 10 a lunii următoare celei în care
a intrat în vigoare contractul de prestării servicii de reclamă şi publicitate
Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se plăteşte de către orice persoană
care utilizează un panou, afişaj pentru reclamă şi publicitate într-un loc public.
Valoarea acestei taxe se calculează anual, prin înmulţirea numărului de metri pătraţi
cu suma stabilită de consiliul local şi se plăteşte anual, anticipat sau trimestrial, în patru rate
egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, 15 noiembrie, inclusiv.
Scutiri:
 instituţii publice;
 afişele, panourile din interiorul clădirilor;
 afişajul efectuat pe mijloacele de transport care nu sunt destinate, prin construcţia lor,
realizării de reclamă şi publicitate.
4.Impozitul pe spectacole:

18
 Se datorează de către orice persoană care organizează o competiţie artistică, sportivă
sau distractivă în România.
Calculul impozitului pe spectacole: se calculează prin aplicarea cotei de impozit la
suma încasată din vânzarea biletelor de vânzare şi a abonamentelor.
Cota de impozit se determină după cum urmează:
 în cazul unui spectacol de teatru, balet, operă sau altă manifestare muzicală, film, spectacol de
circ, competiţie sportivă internă sau internaţională, cota de impozit este egală cu 2%
 în cazul oricărei manifestări artistice sau activităţi distractive, cota de impozit este egală cu
5%
Scutiri: impozitul pe spectacole nu se aplică spectacolelor organizate în scop umanitar.
Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar, până la data de 15, inclusiv, a lunii următoare celei
în care a avut loc spectacolul.
5. Taxa hotelieră se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se
realizează cazarea, odată cu luarea în evidenţă a persoanelor cazate. Unitatea de cazare are
obligaţia de a vărsa taxa colectată la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza
căreia este situată aceasta.
Calculul taxei hoteliere: taxa se determină prin aplicarea cotei stabilite la tarifele de
cazare. Cota taxei se stabileşte de Consiliul local şi este cuprinsă între 0,5% şi 5%.
Scutiri:
 persoane fizice în vârstă de până la 18 ani, inclusiv
 persoane fizice cu handicap sau invalide de gradul I sau II
 pensionari sau studenţi
 persoane fizice, pe durata satisfacerii stagiului militar
 văduvele de război.
Unităţile de cazare au obligaţia de a vărsa taxa hotelieră la bugetul local, lunar, până la
data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei în care s-a colectat taxa hotelieră de la persoanelor
care au plătit cazarea.

19
 CAPITOLUL III. Exemple de bună practică-
impozitarea categoriilor de venituri realizate de
persoanele fizice

III.1). Venituri din pensii 1 Ianuarie 2020

• Pensiile sunt impozabile la cota unică de 10% pentru sumele ce depăşesc 2.000 RON
pe lună.
• Contribuţiile sociale obligatorii (contribuţia la fondul de sănătate de 5,5% ce se
aplică pensiilor mai mari de 740 lei) sunt deductibile la calculul impozitului în România.
EXEMPLE

1. Domnul Popa Mircea are o pensie lunara de 1.500 lei. Să se determine impozitul
datorat şi pensia netă.
 Nu plătește impozit deoarece pensia dumnealui nu depășește suma de 1.500 lei
(1.500 lei < 2.000 lei)
 Plătește CASS = 5,5%, CASS= 5,5% x 1.500=82,5
 Rest plată = 1.500 lei -82,5 lei = 1.417,5 lei
2. Doamna Mocanu Toneta are o pensie lunara de 704 lei.
 Nu plătește nici impozit nici CASS (704 lei < 2.000 lei & 704 lei < 740 lei)
3. Domnul Iordăchel Neculai are o pensie lunară de 2.200 lei
 CASS= 5,5% x 2.000 lei= 121 lei
 Pensia impozabilă = 2.200 lei – 1.050 lei – 121 lei = 1.029 lei
 Impozit pe pensie = 10% x 1.029 lei = 102,9 lei
 Pensie netă = 2.200 lei – 121 lei (CASS) – 102,9 lei (impozit)= 1.976,1 lei

III.2). Venituri din chirii 1 ianuarie 2020

Potrivit Codului Fiscal, impozitul pe veniturile obţinute din chirii este de 10%.

20
 O persoană fizică închiriază la data de 1 ianuarie 2020, pentru întregul an, un apartament.
Chiria lunară, stabilită prin contract, este de 1.400 lei (300 euro/luna la cursul de 4,7 lei/euro)
Să se determine impozitul pe venit anual.
Rezolvare:
 Chirie brută anuală = 12 luni x 1.400 lei/luna= 16.800 lei/an
 impozitării = 16.800 lei/an x 60% = 10.080 lei
 Impozitul pe venit anual = 10.080 lei x 10%= 1.008 lei

III.3). Venituri agricole 1 Ianuarie 2020, comuna Țepu, județul Galați

Nr. Produse vegetale Norma de venit Norma de venit

crt (1) Lei/ha unitară lei/unitate
(2) de măsură produs
(3)
1 Cereale 177 0,040 lei/kg
2 plante oleaginoase 298 0,132 lei/kg
3 Cartof 551 0,036 lei/kg
4 sfeclă de zahăr 312 0,007 lei/kg
5 Tutun 209 0,4430lei/kg
6 hamei de rod 1350 1,669 lei/kg
7 legume în câmp 1436 0,0622 lei/kg
8 legume în spații protejate 3445 0,080 lei/kg
9 leguminoase pentru boabe 461 0,318 lei/kg
10 pomi pe rod 613 0,225 lei/kg
11 vie pe rod 355 0,076 lei/kg
12 arbuști fructiferi 915 0,362 lei/kg
13 flori și plante ornamentale 7087 0,045 lei/fir
14 plane medicinale și aromatice 175 0,271 lei/kg

21
Nr Norma de venit Norma de venit unitară lei/unitate
crt Animale lei/cap/familie de de măsură produs
albine
(0) (1) (2) (3)

1 Vaci 330 lapte: 0,076 lei/litru

Tabel privind produsele vegetale

22
 vițel: 38,30 lei/cap

vacă reformă: 137 lei/cap

2 Bivolițe 243 lapte: 0,07 lei/litru

vițel: 55,16 lei/cap

bivoliță reformă: 203 lei/cap

3 Oi 24 lapte: 0,140 lei/litru

lână: 0,208 lei/cap

oaie reformă: 21 lei/cap

4 Capre 24 lapte: 0,15 lei/litru

ied: 6,22 lei/cap

capră reformă: 22,2 lei/cap

5 Porci pentru îngrășat 25 porci pentru îngrășat: 0,23 lei/cap

6 Albine 12 miere: 0,50 lei/familie de albine

7 Păsări de curte 2 pasăre: 0,479 lei/cap

ouă: 0,021 lei/cap

reformă: 0,211 lei/cap

Exemple numerice de calcul pentru fermieri membri ai unei cooperative agricole care
livrează produse prin/către cooperativă

I. Persoana fizică cultivă cereale pe o suprafaţă de 5 ha

Valori din tabelul anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 30/2019:

- col. (2) - norma de venit 252 lei/ha

23
- col. (3) - norma de venit unitară 0,0654 lei/kg

Suprafeţe neimpozabile potrivit art. 105 alin. (2) din Codul fiscal:

- 2 ha neimpozabile.

Livrează prin/către cooperativă: 10.000 kg cereale.

 Suprafaţa impozabilă= 5 ha (deținute) – 2 ha (neimpozabile) = 3 ha (pentru care

se datorează impozit)
 Valoarea producţiei de cereale livrate prin/către cooperativă= 10.000 kg x
0,0654 lei/kg = 654 lei
 Norma de venit redusă = 657 lei/ 3 ha = 218, 252 lei - 218 lei= 34 lei
 Venitul anual = 34 lei x 3 ha = 102 lei

II. Persoana fizică creşte 10 capete vaci (calcul valabil şi pentru bivoliţe):

Valori din tabelul anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 30/2019:

- col. (2) - norma de venit 200 lei/cap

- col. (3) - norma de venit unitară: - lapte - 0,04651 lei/litru;

- viţel - 22,4 lei/cap;

- animal reformă - 74,0 lei/cap.

Număr capete neimpozabile potrivit art. 105 alin. (2) din Codul fiscal:

- 2 capete neimpozabile.

Livrează prin/către cooperativă: - 10.000 litri lapte;

- 3 capete viţei;
- 1 cap reformă.
 Număr capete impozabile=10 capete de vaci (deținute) – 2 capete vaci (neimpozabile)
= 8 capete vaci (pentru care datorează impozit)
 Valoarea producţiei de lapte şi animale livrate prin/către cooperativă:
- 10.000 litri lapte x 0,0465 lei/litru = 465 lei
- 3 capete viţei x 22,4 lei/cap = 67,2 lei
- 1 cap vacă reformă x 74 lei/cap = 74 lei
- Total 606,2 lei - valoare scutită de impozit

24
 Norma de venit redusă:
- 606,2 lei / 8 capete = 75,77 lei/cap de animal (partea din norma de venit care este
scutită) şi
- 200 lei - 75,77 lei = 124,23 lei (norma redusă)
 Venitul anual= 124,23 lei x 8 capete = 993,84 lei

III. Persoana fizică creşte 100 capete oi:

Valori din tabelul anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 30/2019:

- col. (2) - norma de venit 20 lei/cap

- col. (3) - norma de venit unitară: - lapte - 0,15 lei/litru;

- lână - 0,15 lei/kg;
- miel - 6,46 lei/cap;
- animal reformă - 23,1 lei/cap
Număr capete neimpozabile potrivit art. 105 alin. (2) din Codul fiscal:

- 50 capete neimpozabile

Livrează prin/către cooperativă: - 0 litri lapte;

- 100 kg lână;
- 20 capete miei;
- 0 capete reformă.
 Număr capete animale impozabile= 100 capete oi (deținute) – 50 capete oi (
neimpozabile) = 50 capete oi (pentru care se datorează impozit)
 Valoarea producţiei de lapte, lână şi animale livrate prin/către cooperativă:
- 0 litri lapte x 0,15 lei/litru = 0 lei
- 100 kg lână x 0,15 lei/kg = 15 lei
- 20 capete miei x 6,46 lei/cap = 129,2 lei
- 0 capete oi reformă x 23,1 lei/cap = 0 lei
- Total 144,2 lei - valoare scutită de impozit
 Norma de venit redusă:
- 144,2 lei : 50 de capete = 2,88 lei/cap de animal şi
- 20 lei - 2,88 lei = 17,12 lei
 Venitul anual= 17,12 lei/cap x 50 capete = 856 lei
25
IV. Persoana fizică creşte 100 capete capre:

Valori din tabelul anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 30/2019:

- col. (2) - norma de venit 20 lei/cap

- col. (3) - norma de venit unitară: - lapte - 0,12 lei/litru;

- ied - 5,18 lei/cap;
- animal reformă - 18,5 lei/cap.
Număr capete neimpozabile potrivit art. 105 alin. (2) din Codul fiscal:

- 25 capete neimpozabile

Livrează prin/către cooperativă: - 500 litri lapte;

- 50 capete iezi;
- 0 capete reformă.
 Număr capete animale impozabile= 100 capete capre (deținute) – 25 capete capre
(neimpozabile) = 75 capete capre (pentru care se datorează impozit)
 Valoarea producţiei de lapte şi animale livrate prin/către cooperativă:
- 500 litri lapte x 0,12 lei/litru = 60 lei
- 50 capete iezi x 5,18 lei/cap = 259 lei
- 0 capete capre reformă x 18,5 lei/cap = 0 lei
- Total 319 lei - valoare scutită de impozit
 Norma de venit redusă:
- 319 lei : 75 capete de animale = 4,25 lei/cap de animal şi
- 20 lei - 4,25 lei = 15,75 lei
 Venitul anual= 15,75 lei x 75 capete de animale= 1.181,25 lei

V. Persoana fizică creşte 180 capete păsări de curte:

Valori din tabelul anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 30/2019:

- col. (2) - norma de venit 2 lei/cap

- col. (3) - norma de venit unitară: - ouă - 0,015 lei/ou;

- carne pui broiler - 0,395 lei/cap;
- carne găini ouătoare reformă - 0,200 lei/cap

26
 Număr capete neimpozabile potrivit art. 105 alin. (2) din Codul fiscal:

- 100 capete neimpozabile

Livrează prin/către cooperativă: - 3.000 ouă;

- 70 pui broiler;
- 0 găini ouătoare reformă.
 Număr capete păsări impozabile= 180 capete păsări de curte (deținute) – 100 capete
păsări de curte (neimpozabile) = 80 capete păsări de curte (pentru care se datorează
impozit)
 Valoarea producţiei de ouă şi păsări livrate prin/către cooperativă:
- ouă x 0,015 lei/ou = 45 lei
- 70 capete pui broiler x 0,395 lei/cap = 27,65 lei
- 0 capete găini ouătoare reformă x 0,200 lei/cap = 0 lei
- Total 72,65 lei - valoare scutită de impozit
 Normă de venit redusă
- 72,65 lei : 80 capete = 0,91 lei/cap şi
- 2 lei/cap - 0,91 lei/cap = 1,09 lei/cap
 Venitul anual = 1,09 lei/cap x 80 capete păsări curte= 87,2 lei

VI. Persoana fizică creşte 50 capete porci pentru îngrăşat:

Valori din tabelul anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 30/2019:

- col. (2) - norma de venit 30 lei/cap

- col. (3) - norma de venit unitară: - 0,27 lei/kg carne în viu

Număr capete neimpozabile potrivit art. 105 alin. (2) din Codul fiscal:

- 6 capete neimpozabile

Livrează prin/către cooperativă: 1.100 kg carne în viu.

 Număr capete impozabile= 50 capete (deținute) - 6 capete (neimpozabile) = 44

capete (pentru care se datorează impozit)
 Valoarea producţiei de carne în viu livrate prin/către cooperativă:

27
 - 1.100 kg x 0,27 lei/kg = 297 lei, valoare scutită de impozit
 Normă de venit redusă:
- 297 lei / 44 capete de animale = 6,75 lei/cap de animal
- 30 lei/cap - 6,75 lei/cap = 23,25 lei/cap
 Venitul anual= 23,25 lei/cap x 44 capete de animale = 1.023 lei

VII. Persoana fizică deţine o stupină de 100 familii de albine:

Valori din tabelul anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 30/2019:

- col. (2) - norma de venit 20 lei/familia de albine

- col. (3) - norma de venit unitară 0,8 lei/kg miere de albine

Număr de familii de albine neimpozabile potrivit art. 105 alin. (2) din Codul fiscal:

- 75 familii neimpozabile

Livrează prin/către cooperativă: 500 kg miere.

 Număr familii de albine= 100 familii de albine (deținute) – 75 familii de albine

(neimpozabile) = 25 familii de albine (pentru care se datorează impozit)
 Valoarea producţiei de miere livrate prin/către cooperativă:
- 500 kg x 0,8 lei/kg = 400 lei, valoare scutită de impozit
 Normă de venit redusă:
- 400 lei : 25 familii de albine = 16 lei/familie de albine şi
- 20 lei/familie de albine - 16 lei/familie de albine = 4 lei/familie de albine
 Venitul anual = 4 lei/familie de albine x 25 familii de albine = 100 lei

III.4 ). Impozitul pe salariu

O persoana fizica obține în mai 2020 un salariu brut de 5000 pentru 8 ore/zi la locul
de muncă. Determinați salariul lunar net știindu-se că persoana fizică nu are nici o persoana
în întreținere.

28
 SALARIU BRUT = 5000 lei

 Asigurări Sociale (CAS) - 25% x 5000 lei= 1250 lei

 Asigurări Sociale de Sănătate (CASS) – 10% x 5000 lei = 500 lei
 Deducere personală (DP) – 0 lei
 Impozit pe venit (IV) – 325 lei
 SALARIU NET = Salariu brut-Total contribuții salariale- Impozit =2925 LEI

ANGAJATOR

 Contribuție Asiguratorie pentru Munca (CAM) – 2,25% , 113 lei

SALARIU COMPLET = 5113 lei

TOTAL TAXE

 Angajatul plătește statului = 2075 lei

 Angajatorul plătește statului = 113 lei

TOTAL TAXE ÎNCASATE DE STAT = 2188 LEI

Pentru a plăti un salariu net de 2925 lei, angajatorul cheltuie 5113 lei.

În acest sens, în legile prin care se fixează impozitele se precizează persoanele în sarcina
cărora cade plata impozitelor, obiectul impozabil, mărimea relativă a impozitului, termenele
de plată, sancţiunile ce se aplică persoanelor fizice şi/sau juridice care nu-şi onorează
obligaţiile fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabilă de la impunere şi încalcă
alte dispoziţii ale reglementărilor fiscale.

29
 CONCLUZII

Impozitele constituie o formă de colectare a unei părţi din veniturile persoanelor fizice
şi juridice la dispoziţia statului pentru a acoperi cheltuielile publice. Această prelevare este cu
titlu obligatoriu, nerambursabil şi de asemenea fără contraprestaţie directă şi imediată din
partea statului deoarece prin intermediul impozitelor se pot realiza obiectivele financiare,
economice şi sociale urmărite de către stat. La introducerea lor, se impune faptul ca
reglementările fiscale să fie cunoscute şi respectate atât de organele fiscale, cât şi de
contribuabili.

Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice pot fi utilizate cote

proporționale sau progresive. În unele țări, venitul impozabil este supus mai întâi impunerii la
cote proporționale și apoi impunerii în cote progresive. Cea mai frecvent utilizată este
impunerea în cote progresive pe tranșe de venit. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se
stabilește, de regulă, anual,pe baza declarației de impunere întocmite de subiectul impozitului.
După stabilirea impozitului datorat statului, acesta se înregistrează în debitul contribuabilului
în registrul de rol. Încasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobânzi, rente,
etc. se realizează, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursă, iar impozitul asupra celorlalte
venituri se încasează direct de la contribuabili.

În plan social, rolul impozitelor se concretizează în aceea că, prin intermediul lor,
statul procedează la redistribuirea unei părți importante din produsul intern brut (P.I.B.) între
grupuri sociale și indivizi, între persoanele fizice și cele juridice. Totuși, efectul major al
rolului impozitelor pe plan social îl constituie creșterea presiunii fiscale globale.

30
 BIBLIOGRAFIE

1. SANDALĂ VIȘAN, ANCA ANGELESCU, CRISTINA ALPOPI-

“Mediul înconjurător“ - “Poluarea și protecție“ - Editura economică,
București, 2000.
2. MARIA IONICICĂ, RODIC MINCU, GABRIELA
STĂNCULESCU- “Economia serviciilor“- Editura Uranus, București,
1997.
3. MARIA IONICICĂ, MIHAELA COROFU, ANDREEA ȘCHIOPU-
“Economia serviciilor“ - “Culegere de problem teoretice și practice“ –
Editura Uranus, București, 2000.
4. Emil Maxim- “Managementul si economia calității“ – Editura Sedcom
Libris, Iași, 1998.
5. VIORLE LEFTER, AUREL MANOLESCU, IULIA CHIVU,
ALEXANDRINA DEACONU, LAVINIA RAȘCĂ, ION POPA,
VLAD MIHALACHE- “Managementul resurselor umane“ – Editura
economică. București, 1995.
6. NOUL COD FISCAL 2020.

31
32