Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Traditiile Și Obiceiuri Grecesti
Traditiile Și Obiceiuri Grecesti
Grecia este tara unde traditiile vechi de secole - si chiar mai mult - au fost pastrate cu
grija, ca o importanta parte a identitatii nationale. De-a lungul unei istorii turbulente, marcate
in special de ocupatii straine, adesea sangeroase, "elenismul" a fost la mare pret, o forma de
rezistenta care nu insemna doar pastrarea limbii, ci si a traditiilor, obiceiurilor, legendelor,
literaturii si artei populare. In ciuda - sau poate tocmai datorita - persecutiilor de tot felul,
identitatea culturala si mai ales cultura populara elena s-au pastrat pana astazi. In prezent,
traditiile elene sunt respectate cu sfintenie de greci.
Grecia este o tara traditionala, un amestec de vechi si nou, cu obiceiuri bine marcate,
unele dintre ele devenind legi nescrise, respectate de poporul grec. O atentie deosebita se
acorda trecutului, sarbatorilor, valorilor traditionale, chiar si de catre tinerii moderni.
Comunitile greceti din Romnia dateaz nc din sec. al XIX-lea,fiind recunoscute
oficial de domnitorul Al.I.Cuza n 1860.
Grecii din Romnia provin din toate colurile lumii greceti: din Epir,Macedonia,
Thesalia, Attica, Beoia, Pelopones, Smirna, Constantinopol, oridin insule, iar mulimea lor e
risipit n toate colurile Romniei. Uneori, cei plecai dintr-o localitate din Grecia se a eaz
compact ntr-o localitate romneasc,formnd o colonie.
La data de 28 decembrie 1989 a luat fiin Uniunea Elen din Romnia, ce are n
componena sa un numr de 21 de comuniti locale, i aproximativ 10.000 de membrii de
origine greac. Primele comuniti care s-au organizat pn n aprilie 1990 au fost Bucureti,
Constana, Brila, Galai, Tulcea, Iai, Piatra Neam, Clrai,Prahova. Au urmat comunitile
greceti din Sulina, Oneti, Roman,Trgovite, Piteti, Craiova i Izvoarele n 1991, Babadag
i Turnu Severin n 1995, Calafat n 1996, Cluj i Zalu (2000).
Cei mai muli greci din Romnia au fost negustori. Muli dintre cei stabilii n porturi
au devenit i proprietari de vase comerciale. O alt activitate preferat a lor a fost exploatarea
pmntului. De asemenea, a existat n Romnia i o categorie destul de numeroas de
intelectuali greci, mai ales profesori, medici, jurnaliti, avocai i artiti.
Grecii din Romnia i-au pstrat vie tradiia, educndu-i copiii n coli greceti,
inndu-i srbtorile religioase i pe cele naionale, mbrcnduse n costumele lor
specifice.Oameni cu poft de via, tineri sau vrstnici, grecii preuiesc i cunosc vechile
cntece i dansuri specifice locurilor de origine, pe care le interpreteaz, acompaniai la
buzuki, la diferite ocazii festive ori la petreceri cu mncruri tradiionale, nsoite uneori de
spartul farfuriilor. La 1 ianuarie, grecii srbtoresc nu doar venirea noului an, ci i pe Sfntul
Vasile din Kesareia. El e cel ce aduce i las sub brad cadourile dorite de fiecare. n fiecare
cas, la venirea Anului Nou, se taie vasilopita (plcinta Sfntului Vasile). Exist i azi
credina c cel la care ajunge bnuul ascuns n vasilopit va fi norocos tot anul. De 1 Mai,
ziua florilor, s-a pstrat obiceiul mpletirii coronielor pe care copiii le atrn n balcoane i la
porile caselor. Ca toi cretinii ortodoci, grecii in la obiceiurile legate de srbtorile de Pa ti
(postul, nroitul oulor, pregtirea maghiriei, slujba nvierii, urmat n zori de coacerea
mielului la proap) i de Crciun (prepararea cozonacilor, colindatul, mpodobitul bradului).
Cei care provin mai ales din insule i din localitile de pe rmuri mai pstreaz obiceiul de a
mpodobi de Crciun o corabie, cci n Antichitate, ea era cea care-i aducea pe cei dragi acas.
Ziua de 25 Martie este o dubl srbtoare, i religioas i naional: este ziua de Bunavestire,
dar marcheaz totodat i nceputul luptei de eliberare a grecilor, din 1821. Cea de a doua
mare srbtoare naional este ziua de 28 Octombrie aMarelui Nu (To megalo Ohi) legat
de evenimentele din timpul celui de AlDoilea Rzboi Mondial, cnd grecii i-au mpiedicat
dumanii s intre n ar.
varstnic la cel mai tinar. Cel care fi norocosul si va gasi in felia sa banutul, va fi norocosul
anului.
Lunea curat" - Prima zi de luni din postul Patelui. Aceast zi se srbtorete prin
nlarea de zmee, iar la mas se servesc mncruri tradiionale de post.
Patele - Vinerea Mare, Duminica Patelui i Lunea Patelui. n Vinerea Mare este
purtat n procesiune cu lumnri "Sicriul lui Cristos", smbta la miezul nopii preotul anun
n biseric nvierea Domnului iar credincioii vin s ia lumin, pe care o duc apoi la casele lor.
Duminca se fac vizite la rude, se frig miei la frigare i se ciocnesc ou roii.
Grecii srbtoresc evenimentele importante mai ales prin muzic i dans. Dansurile
tradiionale sunt rezervate mai ales brbailor, dei adesea danseaz i femeile. De obicei se
danseaz n cerc, ritmul i tempo-ul variind n funcie de regiune. Sigalos este un dans lent, n
timp ce sirtos este dansul originar din Creta, n care se prind brbaile i femeile mpreun,
inndu-se dup umeri. Un alt dans grecesc este susta, singurul care se danseaz n perechi.
Dansurile greceti
Dansul a jucat un rol important in viata grecilor de-a lunul istoriei. In Grecia Antica
dansului i se acorda o atentie deosebita. In scrierile sale, Platon si-a exprimat credinta in
virtutile dansului, sustinand ca un barbat care nu stie sa danseze este needucat si fara maniere.
In perioada Bizantina, in ciuda directiei impusa de biserica, oamenii dansau la sarbatorile
personale sau la cele publice. In perioada ocupatiei turcesti, grecii au constinuat sa danseze si
nu numai. Ei au creat noi dansuri dedicate eroilor revolutionari si dorintei de libertate, cum
este dansul numit Zaloggos.
Astazi, Grecia este probabil una din foarte putinele tari din Europa si chiar din lume
unde dasurile traditionale sunt inca pastrate vii, interactionand cu viata de zi cu zi. In alte
tari,s-au pastrat numai elementele folclorice carora li s-au adaugat elemente de balet si au fost
transformate astfel pentru spectacole de teatru. In alte tari, in particular in tarile vestice, dasul
folcloric a fost pastrat doar ca piesa de muzeu.
In Grecia de astazi, dansurile traditionale sunt transmise din generatie in generatie
deoarece oamenii inca se bucura de ele si sunt prezente la toate sarbatorile, fac parte din viata
de zi cu zi. Sunt dansuri considerate panelenice, cum sunt Kalamatianos si Tsamikos si sunt
conoscute de toate comunitatile grecesti, depasind granitele tarii. In mod particular, fiecare
regiune are dansuri specifice care sunt prezentate la sarbatorile locale. Cateva dintre acestea
care nu sunt asa de raspandite sunt pe cale de a fi uitate, dar se depun eforturi de catre
organizatii locale in incurajarea transmiterii acestora generatiilor mai tinere.
Sunt multe similitudini intre dansurile grecesti din timpuri diferite: modul de prindere
al mainilor, tinuta corpului, formatia urmata de dansatori, batista si celelalte obiecte pe care le
poarta in timpul dansului. Dansul este o exprimare a vietii, si ca o expresie a vietii are o mai
mare probabilitate si usurinta de a fi transmis din generatie in generatie. Unii cercetatori
considera ca aceste elemente considerate specifice zonei grecesti se regasesc si la alte popoare
din balcani si alte tari mediteraneene.
Exemple de dansuri grecesti:
Primul exemplu se refera la povestea lui Tezeu care l-a ucis pe minotaur in labirintul
din Knossos. In drumul sau de intoarcere spre Atena, Tezeu s-a oprit la Delos unde a oferit
sacrificiu zeilor pentru ca l-au salvat. In timpul ritualului de sacrificiu, el a dansat un dans cu
miscari circulare care reprezentau drumul prin labirint si locul foarte stramt in care a avut loc
lupta cu Minotaurul. Acesta este dansul labirintului sau Gheranos dupa cum este intalnit in
scrierile antice. De fapt, Dora Stratou, o pioniera in studiul dansurilor folclorice grecesti, a
descoperit un dans similar in Creta care se numeste "dansul lui Tezeu" la inceputul secolului
nostru. Astazi el se numeste Siganos (Incet) si este un dans de nunta, mirele este cel care
conduce pentru a reusi sa strabata labirintul vietii.
Sirtaki: Datorita filmului "Zorba Grecul" a devenit cel mai cunoscut dans grecesc.
Spre deosebire de alte dansuri grecesti care s-au dezvoltat in sate, acesta a fost in mod special
intalnit in tavernele din orase. Este o combinatie intre Hasapiko (partea lenta) si
Hasaposerviko (partea rapida). Se danseaza cu mainile pe umeri, dansatorii improvizand
ordinea figurilor si putand comunica intre ei prin strangerea umerilor.
Ballos: Italienii, ocupand insulele grecesti l-au numit Ballos dupa un dans similar
italian, dar numele originar vine din limba greaca, de la verbul "balizo" = a dansa singur, in
greaca veche, fata de "horevo" = a dansa in grup. Acesta se danseaza pe perechi mai mult
decat in cerc.
Kalamatiano: Este una din variantele de syrto. Syrto inseamna dans tarat si este un
dans din antichitate. Numele nu vine de la orasul Kalamata, dar este numit probabil dupa un
cantec despre Kalamata, sau dupa batistele Kalamata, deoarece orasul a fost cunoscut pentru
matasea sa in timpul Imperiului Bizantin, si cantecul aminteste de un indragostit care da o
batista din matase Kalamata, care reprezenta un gest de mare afectiune. Syrtoul poate fi
dansat pe un ritm 7/8 sau 2/4. Unii afirma ca ritmul 7/8 ar trebui dansat mai vioi, in timp ce
acela de 2/4 trebuie sa fie strict "syrto", in linie. Traditional, doar prima pereche
improvizeaza, dar astazi toti dansatorii pot improviza.
Tsamiko: Acest dans este numit probabil dupa Tsames din Epir, dar unele surse afirma
ca este numit dupa "tsamika", imbracamintea luptatorilor din munti in timpul Razboiului de
Independenta al Greciei. Traditional este un dans de baieti si este cea mai buna oportunitate a
unui dansator de a-si arata talentele acrobatice. Ritmul este de 3/4, 3/8, sau 6/8. Dansatorii se
pot tine de mana, dar cel mai bine este sa aiba mana la nivelul umerilor.
Costume greceti
Costumele grecesti reprezinta o frumoasa parte a unei culturi deosebit de bogate. O
parte din caracteristicile acestora poate fi gasita la costume bizantine si hellenice.
Pot fi facute unele generalizari in ceea ce priveste stilul si componentele costumelor.
De exemplu, costumele continentale si cele insulare sunt diferite. Mai mult decat atat,
costumele au anumite particularitati in functie de zona din care provin, in ceea ce priveste
modelul, materialul din care sunt confectionate, numarul pieselor componente si bijuteriile
care impodobesc gatul sau mijlocul femeilor.
O observatie asupra unor elemente ale costumelor, in special a celor continentale, este
aceea ca la prima vedere toate costumele grecesti ale femeilor par a fi asemanatoare, insa
privite cu atentie au anumite particularitati ceea ce reprezinta pozitia sociala a celor care le
poarta. Astfel ca in aceeasi zona pot fi intalnite mai multe tipuri ale aceluiasi costum. Este cel
de zi cu zi, care e confectionat din materiale simple, apoi este costumul de ceremonie, purtat
in zilele de sarbatoare, confectionat din materiale mai scumpe, mai fine si adesea alcatuit din
mai multe piese. Cel mai important este costumul de nunta. Acesta este cel mai fin, mai bogat
in elemente si decoratiuni dintre costumele populare si reprezentativ pentru nivelul social al
celui care il poarta.
In Romania, cel mai intalnit costum popular grecesc este cel din partea continentala,
Attica. Acesta este cel mai popular, nu atat in Diaspora, dar si pe teritorul Greciei. Si-a
castigat popularitatea in timpul Razboiului pentru Independenta din 1821.
Costum din Attica barbati
Este un costum de oras al carui element de baza este fustanella sau fusta si o jacheta brodata
cu fir de aur. O versiune simpla a acestui costum a fost purtata initial de kleftes, partizani in
razboiul de eliberare. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Regele Bavarian Otho, primul rege
al noii natiuni grecesti independente, l-a "intronat"drept costum al curtii. A fost o schimbare
dramatica de la uniforma militara a capeteniilor grecesti.
Fustanella continea 375 pliseuri triunghiulare adunate si prinse in talie pe sub vesta.
Aceasta variaza mult in culoare, material si dimensiuni, in functie de zona. Ea este decorata
cu fir de aur, iar nasturii erau confectionati de asemenea din aur.
In amintirea tinutei impuse de regele Otho, garda regala din Atena, care e cunoscuta cu
numele de Evzoni sau Tsoliades, poarta o fusta scurta - fustanella, vesta brodata, ale carei
maneci sunt taiate si prinse pe spatele ei, pentru a usura miscarile, camasa cu maneci largi si
celebrele incaltari cu ciucure mare si negru - tsarouhia.
Costum din Attica femei
Cel mai remarcabil element al costumului din Attica este firul de matase colorata cu
care este brodata camasa alba de bumbac. Matasea este cel mai frecvent de culoare rosie
purpurie sau aurie, iar broderia consta in forme geometrice.
Peste camasa se poarta o vesta, cel mai adesea confectionata din lana, ce poate fi
scurta sau lunga, de multe ori lana din care se confectiona vesta era lucrata in casa, de culoare
alba sau neagra. In unele zone, in loc de lana vom intalni veste lucrate din catifea. Pe cap
femeile din aceasta regiune poarta un batic alb care are pe margini ciucuri tot de culoare alba
si lucrati manual.
1. poukamiso camasa
2. gileki vesta
3. vraka salvari
4. zounari me basalis - cingatoare cu pumnal
5. stibalia - cizme albe
6. fesi - caciula cu ciucure lung si negru
7. petseta - batista neagra
1. poukamiso - camasa
2. mindari - haina neagra de lana
3. pantalonia - pantaloni
4. fousta - fusta
5. sartza sortul rosu din spate
6. bodia - sortul din fata brodat
7. skufoma - batic rosu
8. botonia me abrakamboi - lant de aur cu
banuti
Costum de nunta
Acest costum de nunta, cunoscut ca mesogeitiki sau arvantiki foresia, este
reprezentativ pentru satele din regiunea Mesogeia. Rochia - fustana- neagra cu motive
naturale de origine ruseasca in partea de jos, este fara maneca, cu pliuri adanci si cade libera
de la brau in jos, fara a fi prinsa de curea la mijloc.
Se combina cu patru rochii, care care se poarta pe sub aceasta. Una dintre acestea, are
un cerc de metal care deschide rochia in partea de jos. Manecile sunt brodate cu fir de aur si
se prind de ilic - tzakos - Acesta era facut din fir galben, dar in familiie instarite era facut chiar
din fir de aur.