~TEFAN GHIMI~I

ELEMENTE DE TRIBOLOGIE

MATRIX ROM
Bucureti 2005

MATRIX ROM
C.P: 16-162
062510 - Bucure~ti
tel. 021.4113617
fax. 021.4114280
e-mail: office@matrixrom.ro
www.matrixrom.ro

ISBN 973-685-903-7

.Jtefan qliimiji- IF.femente de 7'ri6oCogie

Lucrarea de fapa a6ordeaza un domeniu pe de o parte nou, iar pe de afta

parte foarte 'Veclii este 1Jor6a de domeniu{ ungerii - frecarii - uzarii. inca de {a
'CJecliii eoipteni fi nu numa~ omu{ a cautat so{ufii pentru diminuarea frecari~
respectiv, pentru reducerea efecte{or daunatoare afe acestui fenomen compfe:JG
<Daca ne gantfim ca ce{e mai importante pierderi de energie sunt cefe datorate
frecarii rezu{ta ca tfiminuarea acesteia constituie unu{ din punctefe de atracfie
pentru cercetatorii din toate timpun"fe. }lstje{ a {uat najtere noua jtiinpa:
7'ri6oCogia, ce a cunoscut in u{timefe decenii o dez'Vo{tare accentuata.
CJ@mania a awt fi are, speciaf!ti recunoscufi in acest domeniu, cu
contri6ufii deose6ite {a rezo{'Varea diferiteCor pro6feme teoretice fi practice.
<Pentru a reufi rezo{'Varea mu{tipfeCor fi compfex!Cor pro6feme apiirute in
practicd este necesara cuno~terea fi utilizarea pnncipiiCor tri6oCogiei in intreaga
gama de preocupari a{e ingineriCor mecanici, de {a cercetare {a proiectare, {a
fa6ricafie fi intrefinere
}lceastii {ucrare propune o introducere in pro6feme[e compfex! afe
fenomene{or de frecare fi uzare, descliiziina totodatii cafea spre cercetarii
ufterioare afe diferiteCorfenomene. Lucrarea fiind uti{ii. stuaenfiiCor, in[JlneriCor fi
tuturor ceCor care se fntil{nesc in acti'Vitatea Cor cu pro6feme ae frecare, ungere #
uzare.

}lutoru{
rtargu Jiu, 9dartie 2005

~tefan

qliimifi- tkmente tfe 'Tri6ofogie

Cuprins

CUPRINS
Capitolu/1
lntroducere...................................................................................................................7
Capito/u/2
Contactul cuplelor de frecare ...................................................................................... 11
2.1.Caracterizarea geometriei suprafelelor de frecare .................................... 13
2.2. Aria real ill de contact .............................................................................24
2.2.1.Calculul ariei aparente ~~ reale de contact ................................27
2.2.2. lnHuen1a fre~rii asupra ariel reale
................................35
Capitolu/3
3.Regimuri de frecare ~ide unger.............................................. ......................37
3.1.0efinire. Caracterizare ............................................................................37
3.2.Frecarea uscata. Teoriile ~i legile acesteia ...........................................38
3.3. Frecarea uscata de rostogolire .......................................................48
3.4.Frecarea limita ~~ mixta
.................................................................51
3.4.1 .Definire. Domenii de aplicabilitate ........................................... 51
3.4.2.Modele pentru frecarea limita
...........................................52
3.4.3.Modele pentru frecarea mixta
........................................... 54
3.4.4.Fo!1a ~~ coeficientul de frecare
........................................... 54
3.5.Frecarea fluidii
............................................................. ,.............. 56
3.5.1.0efinire. Regimuri de frecare fluidi:i ........................................... 56
3.5.2.Legile ~~ ecuatiile ce guvemeaza ungerea fluidA.........................60
3.5.3.Ungerea hidrodinami~ prin extruderea
filmului de lubrifiant (squeeze filmj ....................................................64
3.5.4.Ungerea hidrostati~
......................................................67
3.5.5.Ungerea elastohidrodinamica (E.H.O.)..................................72
3.6. Metoda ~~ procedee de mi:isurare.............................................................77
Capito/u/4
4.Materiale ~i sistema de ungere ................................................................................83
4.1 . Proprietillliile fizico-chimice ~~ funclionale ale lubrifianlilor.......................84
4.2. Lubrifianti lichizi........................................................................................92
4.2.1. Uleiurile minerale........................................................................92
4.2.2 Lichida pentru opera\ii tehnologice ......................................99
4.2.3.Uieiurile sintetice ........................................................... 100
4.3. Lubrifianli vascoplastici ..........................................................................101
4.3.1. Definire. Proprietali .......................................................101
4.3.2.Ciasificarea unsorilor ........ .... ......... .. .............................. 104
4.3.3.Aiegerea u nsorilor
......... .............. ... ............................ 105
4.4 Lubrifianli solizi
.......................................................................... 107
4.5. Aditivii ....................................................................................................110
Capitolu/5
5.Uzarea ..................................................................................................................111
5.1.Evolutia uzurii. lndicatori ai procesului de uzare
.............................111
5.2.Tipuri fundamentale de uzare ~~ derivate................................................115
5.2.1.Uzarea de adeziune..................................................................115
5.2.1.1. Definire. Forme specifice............................................ 115
5.2.1.2. Elemente de calcul .....................................................116

~tefan

<;liimifi- 'Efemente tie <Tri6oCogie

Cuprins

5.2.1.3.Posibilit<li\i ~i cai de reducere a uzarii adezive .. ......... 118

5.2.2.Uzarea de abraziune ................................................................ 121
5.2.2.1.Eiemente de calcul ..................................................... 122
5.2.2.2.Posibilitati ~i cai de reducere a uzani de abraziune ..... 130
5.2.3.Uzarea de oboseala superficiala ............................................... 131
5.2.3.1 Elemente de calcui. ............................................ 132
5.2.3.2 Posibilitati ~i cai de reducere a uzMi prin oboseal<li
superficiala ................................... ......... .. .. .... ....... 135
5.2.4.Uzarea de coroziune ................................................................ 136
5.2.5.Uzarea de fretting ...................................................................... 139
5.2.5.1.Domenii de manifestare.............................................. 140
5.2.5.2.Mecanisme de actiune ale fenomenului de fretting ..... 142
5.2.6. Forme particulare de uzare...................................................... 144
5.2.6.1 .Uzarea prin " exfoliere" (spa/ling) ............................... 144
5.2.6.2.Uzarea de cavitatie ...................................... ............... 144
5.2.6.3.Uzarea de impact ....................................................... 144
5.2.6.4.1m;primarea sferica (brinelarea)................................... 144
5.2.6.5.Zgarierea (scratching)................................................. 144
5.2.6.6.Uzarea termica ........................................................... 145
5.2.6.7.Uzarea de oxidare.......................................................145
5.2.6.8.Uzarea in condi\iile alunecarii sacadate ................................. 146
5.2.6.9.Uzura produsa Ia frecarea de
alunecare cu viteza mic<li .................................. ............ 147
5.3.Metode ~i instala\ii die masurare a uzurii.. ...............................................147
5.3.1 . Metode de masurare a uzurii... ................................................. 147
5.3.1.1.Metoda micrometrarii................................................... 147
5.3.1.2. Metoda cantaririi. ........................................................ 148
5.3.1.3.Metoda profilografiei.................................................... 148
5.3.1.4.Metoda amprentelor.................................................... 148
5.3.1.5. Metoda indicilor funqionali. ........................................ 149
5.3.1.6.Metode chimice ...... ..................................................... 149
5.3.1.7.Metoda cu trasori radioactivi ....................................... 149
5.3.2. lnstala!ii de incercare Ia frecare-uzare ..................................... 153
Bibliografie ........................................................................................................ 157

~tefan

qliimifi.- tfemente ae tfri6ofogie.

Capitofu( 1-Introaucere.

Capito/u/1
lntroducere.
Tribologia reprezin~ o tiinta multidisciplinara situa~ Ia granita dintre
mecanica solidelor i mecanica fluidelor, cuprinzand frecarea, ungerea sau uzarea.
Denumirea de tribologie {tribos=frecare: /ogos=liinta), propusa in anul 1954
{D.Tabor), a fost folositli pentru prima da~ Tntr~ analiza asupra eficientei deosebite
a cerce~rilor de frecare-ungere-uzare. Initial, a fost definita ca "tiin\a i tehnologia
interaC1iunii suprafetelor in micare relativli i a aplicatiilor ce rezul~": ulterior
admitanduse i includerea ungerii.
Tn dictionarele franceze, tribologia este ella~ ca grupand : ungerea, frecarea
i uzarea, fiind definita ca o ~tiin\il pluridisciplinara ce face apella mecanica ~I fizica
volumelor ~i a suprafe\elor. Rolul mecanicii in tribologie variaza dupli domeniul de
studiu i dupa epoca. Farli a ne referi Ia istorle, distingem:
: lubrifierea hidrod inamica:
: mecanica frecarii sau frecarea secundara, i uzarea.
Lubrifierea hidrodinamica sau lubrifierea in film continuu este un domeniu
privilegiat al mecanicii fluidelor, grosimea filmului fiind mica in comparatie cu celelalte
doua dimensiuni. Principalul cercetator, in acest domeniu, a fost Reynolds, 1886, cu
ecuatiile omonime.
Dezvoltarea Mecanicii frecarii a fost abordata cu mull inainte, inca din anul
1500, Leonardo de Vinci realizand primultribometru {fig.1.1.)
Tn anul 1699, Amontons propune rela!iile ce leaga fortele normale i
tangentiale. Tn 1773, Coulomb, continuand lucranle lui Amontons, generalizeazli
aceste legi. Plecand de Ia egiptenii care foloseau noroiul ca lubrifiant i de Ia
incercarile de scriere a unui formalism al frecarii, Reynolds scrie teoria lubrificatiei
dup!i ce a studiat frecarea punmd in evidenta fenomenul de .dilatare al prafurilor".
Contrar lubrifierii hidrod inamice, mecanica frecarii i a uzlirii nu dispune de un
formalism complet, ea bazandu-se pe mecanica contactelor sau teoria eforturilor in
contact. Newton a fost primul {171 0) care a cautat sa exprime aceste eforturi prin
presarea sferelor de sticla pe suprafete plane, acestlucru perm~andu-i descoperirea
inelelor ce-i poart!i numele. Rezultatul va fi utilizat in domeniul opticii.
Dupa 1880, modelele de calcul vor 11 stabilile de Boussinesq, Hertz, Mindlin i,
mai recent, de K.L.Johnson i J .J.Kalker.
Tn Romania cerce~rile in domeniul tribologiei 1-au avut ca promotor pe prof
Gheorghe Manea ce introduce, in cursul predat in cadrul lnstitutului Politehnic din
Bucureli notiuni privind ungerea lagarelor i materiale anlifriC1iune, ungerea i
uzarea angrenajelor, tipuri de frecare i uzur!i.

~tefan

~!__

qfiimifi- f(emente ae 'l'ri6oCogie.

Capito(uf 1-I ntroaucere.

_;:::!:...

:;

":<>

Fig.1.1 . Primul tribometru cunoscut.

(Leonardo de Vinci, Cercle du bibliophile,vol.2,p.497.1talia 1963,
IGDA-Novarra)[7]
in tri bologia clasica nu se face o diferenJiere intre deta~area unei particule din
masivul solicitat Ia frecare ~i formarea unei particule de uzura. Aceasta permite
prezentarea mecanismelor de uzura in mod distinct:
)> uzarea prin aderenta;
)> uzarea prin abraziune;
)> uzarea prin oboseala;
)> uzarea prin coroziune, etc...
in aceste cazuri nu se tine seama de timpul in care o particula ramane in contact ~i
de rolul portant al acesteia.

~tifan

qliimifi- P.femente ae 7'ri6oCogie.

Capito{u{ 1-I ntroaucere.

Tribologia actuala, constata transformarile particulelor de uzura, fiecare

particula putand fi:
-deta~ata din masive;
-prinsa in contact;
-eliminata din contact ~i pista de frecare,
se insista pe portan~a ~i protec(ia pe care o pot asigura aceste particule in timpul
vietii lor in interiorul contactului.
'
Tribologia actuala indica faptul ca: aderenta. abraziunea, oboseala,
coroziunea etc. sunt mecanisme ce guvemeaza deta11area de particule, ~?i nu sunt

mecanisme de uzura, deta~:an~a de particule reprezentand doar prima etapa a

procesului de uzura. Aceasta distinctie este importanta, deoarece:
> este baza formularii mecanismelor de acomodare a deplasarii sau a
vitezei intre dou~ corpuri aflate in contact de frecare;
> -indica clar ca uzura nu este guvernata prin proprieta~iile fizice sau
mecanice ale prirnelor corpuri;
> -da o libertate mai mare interpretarii rezultatelor analizelor privind
fenomenele legate de capacitatea contactelor de a capta sau nu
proprile resturi;
> -tine cont de rolul protector jucat de resturi.
in viata' unei particule exista trei etape (detaare, captare i eliminare), prima
etapa fiind evidenta chiar dac~ mecanismele de detaare sunt complexe.
in etapa a doua, trebuie sa \inem seama ca particulele detaate au dimensiuni
de ordinul micrometrilor i ca aceste particule sunt re~inute in spa\i aviind
dimensiunea caracteristica de ordinul milimetrilor.
in a treia etapa (eliminarea). o parte a particulelor pot fi re!inute in contact i o
parte eliminata pe pista de frecare. in primul caz, ele pot fi recirculate in contact,
contribuind astfel Ia portanta.in al doilea caz, ele davin particule de uzura. Rezulta,
astfel, circuitul tribologic (Fig.1.2) compus din recircularea interna i extema a
particulelor.

debltextetn

Fig. 1.2. Circuit tribologic

Se poate constata ca, dei toate particulele de uzura sunt dela~?ale din
masive, nu toate particulele deta11ate sunt particule de uzura.
in cadrul studiilor privind mecanica frecarii ~?i a uzurii, se pot distinge doua
perspective:
}> petermen lung :ob\inerea unui formalism cat mai apropriat;
) pe Ierman scurt i mediu: ob\inerea unei metodologii mai bune pentru
abordarea problemelor tribologice intiilnite in cadrul diferitelor
mecanisme.

.$tefan C]fiimiyi- 'Ekmente tfe 'fri6owaie.

Capitofu{ 1-1r~troaucere.
De~i formalismul nu este lipsit de importanta. cercetarea se bazea~ in primul
rand pe identificarea parametrilor mecanici, ace~tia urmand a fi introdu~i ulterior intrun formalism.
in ultimii 40 de ani tribologia a parcurs urmiltoarele etape:
)> tribofog/a vofumefor - ce constil in frecarea unui corp impotriva altuia
cu ob!inerea legilor frecilrii ~i u~rii;
J> tribologla suprafefelor - cu introduoerea fizicii suprafetelor in aceastil
disciplinil;
J> tribologla ln terlefelor - focalizatil pe rolul interfetei, al treilea corp oe
separ~ cele doua elemente de frecare.
Absenta unui formalism ~i dificultatea transpunerii unui rezultat al frecarti ~~
uzilrii, impune un examen individual a fiecilrel configuratli noi Ia nivelul corpurilor in
contact cu considerarea ansamblului mecanismului cilruia contactul ti apartine.
lmportanta economic;!! a tribologiel rezidil din pierderile importante datorate
uzilrii. Astfel se noteazil ell [7) pierderile datorate uzilrii ating 2% din produsul
national brut al lilrilor dezvoltate (1988). Independent de acest aspect, durata de
via\il a materialelor industriale ~i in consecin\il imaginea lor de marcil depinde de
controlul industrial al uzilrii.
Tribotehnica, reprezentflnd partea aplicativa a tribologiei se contureazil din oe
in ce mai mull ca o ~tiinlil de sine stiltiltoare, ca discipline contingente, alilturi de
organe de ma~ini , putand fi amintite: mecanica corpului solid ~i a fluidelor, fizicochimia suprafetelor. chimia molecularil ~~ a lubrifiantilor, rezistenta materialelor,
cristalografia, termotehnica, etc.
Pentru a se reu~i rezolvarea multiplelor ~i complexelor problema apilrute in
practicil este neoesaril cunoa~terea ~i utilizarea principiilor tribologiei in intreaga
gamil de preocupilri ale inginerilor mecanici, de Ia oercetare Ia proiectare, Ia
fabricatie ~i intretJnere

10

~tejan

Cjfiimii- 'Efemente tie 'Tri6ofogie.

Capito{ul2 - Contactu{ cupfefor tfe.frecare.

Capito/u/2

Contactul cuplelor de frecare.

Frecarea poate fi definitii [1) ca fiind procesul de naturii molecularii-mecaniciienergetica care are loc intre doua suprafete in contact, in mi~care relativii. supuse Ia
o forta normala de apasare.
Cupla de frecare se define~te [1OJ ca fiind ansamblul de douii sau mai multe
corpuri in contact supuse unei mi~cari relative de alunecare, rostogolire, pivotare sau
o combinatie a acestora.
Din ' punct de vedere tri bologic, o clasificare a cuplelor de frecare se poate
face \inand cont de criteriul teoriei mecanismelor: dupa tipul ~i numarul contactelor
aparente-nominale: punctifonne sau liniare - cuple cinematice superioare. ~i de
suprafata plana, sferica sau cilindrica - cuple cinematice inferioare.
fig. 2.1. (10) sunt prezentate principalele cuple de frecare utilizate in
instala!ii de modelare, in ma~ini ~i mecanisme, precum ~i in mecanica fina. Astfel.
contactele pe vilrfuri, cilindrii incruci~ati . cupla instalatiei cu patru bile (de incercare Ia
frecare-ungere-uzare). rulmen1ii cu bile, sunt cuple superioare cu unul sau respectiv
mai multe contacte punctiforme.
Lagarele pentru cutite, cilindrii paraleli (ai instalatiei de tip SAE), cupla buc~a
plan (a instalatiei TIMKEN), cupla cama tache!, cupla cu patru role (a instalatiei de
incercat Ia pitting). cupla tip FALEX, angrenajul cilindric cu dantura dreapta sunt
exemple de cuple superioare cu unul sau respectiv mai multe contacte liniare.
Cuplele tip AMSLER, fus-cuzinet, NAMI. ALMEN, piston-cilindru, ~urub-piulila,
constituie example de cuple inferioare cu unul, doua sau mai multe contacte pe
suprafete cilindrice, cuplele cilindru (disc, paralelipiped) plan, doua epruvete inelare,
ghidajul de translatie cu profil A, sunt example de cuple cu unul sau douii suprafe\e
de contact plane.
Aceste exemple de cuple de frecare constituie punctul de plecare pentru
majoritatea ma~inilor ~i instala~iilor pentru incercari Ia frecare ~~ uzare.
Frecarea este cunoscuta ca un fenomen daunator, fiind insotita de incalzire ~i
uzare (de exemplu, pentru lagare, piston-cilindru etc.). sau producatoare de vibra\ii
prin aparitia aluneciirii cu intenmitenta (stick-slip sau a mi~carii sacadate, de exemplu
Ia ghidajele ma~inilor-unelte, prese, frilne, etc).
in unele cazuri, frecarea este utila (de exemplu: Ia ambreiaje, frilne, pene de
strangere, imbinari prin strangere propria etc).

in

11

~tejall

qliimifi- ~'Efemente tfe 'Tri6owgie.

Capito[u[ 2 - COiltactu{cupfewr tfe fream.
cantaele pe

111111\Jri

eiindrllnetuduol

?. !,/

..,:>

j i ri'~?
~
t.j)
Ct..ASA 1- o

SA E.
Clllndri porJI ol

Amsler

'

lagat cult

'11mk01'1

Falex

!Agar ptY<>I

rri

~~.....,.
,,,/
.....'//.,y''
.

Lager

Almen

~~'

Plallln<Mindru

Surub piuli\1

CLASA Ill

Glilliere

Ct..ASA rv..

Fig.2.1.Ciasificarea cuplelor de frecare

12

~tefan

qliimifi -1'femente ae 'Tri6owgie.

Capitofu[2 - Contactu{ cupfewr tfe frecare.
2.1.Caracterizarea geometriei suprafetelor de frecare.
Transmiterea fluxului de forta de Ia un element al cuplei de frecare Ia celalalt
se face prin intermediul su[prafetei de frecare. caracterizata, in principal, prin
microgeometria ei atat sub aspect dimensional cat ~i sub aspectul deformatiei
rugozitatilor. Astfel, orice suprafa(a prezinta rugozitati care, in prezenta anumitor
sarcini, viteze ~i a unui mediu ambiant se deformeaza elastic, plastic sau se rup.
Rezulta astfel, o interac\ionare intre procesul de frecare-uzare ~i suprafata de
frecare. Aceastl:i intera~ionare are efecte nu numai Ia suprafata. ci ~i p~ma Ia o
anumit~ adancime a materialului.
Existenta mai multor straturi sau zone este data de intensitatea procesului,
durata acestuia, aspectele termice, materialul corpurnor, mediul ambiant etc.
in fig. 2.2. este prezentat {dupa Caubet) un model cu patru straturi (zone) in
adancime (11]. Pentru o adancime de pana Ia 0,5 mm, se disting mai multe zone
(straturi) care intervin in procesul de frecare-uzare, ~i anume:la suprafata un strat (1)
adsorbit sau chemisorbit din mediul exterior cu o grosime de 2 ...80 A0 ; dupa care
urmeaza un altul (2) cu structura cristalina aproape distrusa in procesul de frecare,
cu grosime de 0,1 ... 5 J.lm; apoi altul (3) de 10...5PJ.lm, cu structura cristalina
deformata ~i un ultim strat (4) de 20 ...500 J.lm, cu structura cristalina intacta in care
apar tensiuni datorate procesului de frecare.

'-_j_

Fig.2.2 Model al suprafetei de frecare cu zonele din substrat

In procesul transmiterii fluxului de for1a este necesara cunoa~terea ariei de
contact, a presiunilor ~i apropierea sub sarcina a elementelor cuplei de frecare . Sub
a~iunea sarcinii F, contactul cuplelor de frecare, considerat static, delimiteaza
urmatoarele tipuri de suprafete (fig.2.3):
:;. suprafata nominal~ fAa)- definita de geometria de contur a corpului mai mic
(A);
:;. suprafata de contact aparenta fA1), care reprezinta suma ariilor de contact
a, ,a2, .. ..ak , formate de ondulatiile de prelucrare {denivelari de ordinul doi );

13

~tefan

qfiimifi- 'E{emente ae rtri6owgie.

Capito{u(2 - Contactuf cupfewr ae frecare.

suprafata raala de contact fAd. care reprezinta suma microsuprafetelor de
contact ale asperit11\ilor, prin acesta transmitandu-se de fapt, forts de apasare
normaIa.
Pentru cuplele cu contacte inferioare (suprafete plane, cilindrice, sferice),
suprafa\a de contact este determinat11 de forma suprafe!ei cu relatiile cunoscute din
geometrie, suprafa\11 ce nu depinde de natura materialelor ~i condi!iile de incarcare.
Pentru cuplele cu contacte superioare (punctuale sau liniare), suprafata de
contact depinde de starea de deformatie a elementelor cuplei de frecare care, Ia
randul ei, este functie de geometria ~i materialul elementelor, precum ~i de fof1a ce
)>

se transmite.
Microgeometria suprafetei de frecare contribuie esentialla preluarea sarcinii de Ia un
element ~i transmiterea Ia cell!ilalt element al cuplei.
Pentru cuplele cu contact punctual, aria nominala (An) este egala cu aria
aparent11 (Aa) ~i aproximativ egala cu aria reala (A,).
Pentru cuplele cu contact liniar :
An.=Aa>A,
Pentru cuplele cu contacte pe suprafa\11 (plana, circulara, sferica)
AnA.,A, (A,/A,=2,5 102 ... 105)
Daca lipsesc ondulatiile, An=AaPv.
Raporturile suprafe!elor ne conduc Ia marimi relative (adimensionale):

A,
A.
A,
17, = -;172 =-;173 =-= TJz'h
A.
A.
A.
F l

Ar
OtllllluC

Anlt l~

Aa.I .111
Ar J;ci
Con tact
prte.
lulAr

b)

Fig.2.3.Contactul real al suprafetelor de frecare:

a)-ariile de contact (An nominala, A.- aparenta, A,- reala);
b)-suprafa\a cu ondula!ii ~~ rugozita\i .
Tn cazul domeniului elastic de solicitare, geometria suprafe!ei de contact este
definita pe baza teoriei Hertz-Beliaev.

14

~tefan

(jfzimii- 'ECemente de 'l'ri6o(ogie.

Capito(u{2 - Contactu( cupCefor de free are.
Acesta teorie are in vedere existenta corpurilor ce vin in contact in urmatoarele
ipoteze:
)> materialele sunt izotope i omogene;
)> suprafata de contact este plana i are dimensiuni foarte mici in comparatie
cu dimensiunile corpului;
)> eforturile unitare maxi menu depaesc limita de propof1ionalitate;
)> contactul este presupus fix i asupra sa actioneaza numai fof1a normala .
Pe baza teoriei elasticitatii se indica, in continuare, metodica i relajiile de calcul
ale mari mi ariei de contact, presiunii i apropierii suprafejelor (penetrajia).

a) Contact punctual exterior (fig.2.4 a)

Se fixeaza planele principals (1,11) ale elipsoizilor (planele principals se
definesc ca doua plane perpendiculars intra ele i perpendiculars pe suprafaja de
contact);
Se determina corficienlii paf1iali de rotunjire a contactului:

'i1< I daca r > rw , atrmct. 11 = -'in

I11 = 11
1
rw

~, .

"'

rll

h2 = -r 21 < I daca r21 > r211 , a Iunct112 =rwr lJJ

( 1)

r, l

unde :r11, rw, r21. r211 sunt razele de curbura ale celor doua corpuri in contact
(1 ,2) i n planele principals 1,11;
Se definesc curburile in cele doua plane:
I
1
I
1
Pu =-;pl/1 = - ; Pu =- ; Pu1 = - ;
(2)
lj,
'iu
r,u
r,"
Se determina curbura totala medie (H):
1
I {p
H =H, +H,;H, =-{p11 +Pw~ H , = (3)
21 +pw)

Se determina diferenta curburilor:

J- h
1-h2
G, = P11 - Pw = - -' H ,; G, = P21 + Pw = - H2;
1+ h,
1+ h,
Se determina coeficientul total de rotunjire a contactului (h):

h= I

2.Ji.
H +.fi.

(4)

(5)

unde :6 = G1 +G22 +2G1G2 cos 2a, in care a este unghiul facut de axele corpurilor in
contact i este dependent de forma ~i pozijia reciproca a corpurilor, putand lua
valorile:
pentru contactul a doua suprafeje de rotajie cu axele paralele

oo-

a- {90-

pentru contactul a doua suprafeje de rotalie cu axele in cruce

Se determina excentritatea elipsei de contact (k):

k =,ft-b2 / a 2

;::;~1-h1

(6)

in care a, b- semiaxa mare, respectiv mica a elipsei de contact.

15

$tefan <]fiimiji- P.fernente ae rJri6ofogie.

Capitofuf 2 - Contactufcupfefor aefrecare.
Se calculeaza semiaxele elipsei.

a=2_Bk~F

(7)

2n 1-e H

b= a.J1-e

(8)
unde:0=01+0 2=(1-tl1)/E1+(1-u 2)/E2- parametrul de elasticitate al materialelor (u 1,u2coeficienlii contractiei transversale (Poisson), E1, E2-modulele de elasticitate
longitudinale);F- forta normaIa ce se transmite prin contact;
2

ri) =
01.,k

t"~1-x: sm,~.2 11f dllf-_:tr{1--x:

I --k
3 - ...- [(2n-l)!rIf-...}
.2

.2

'1'1~

64

2n-1

integrals eliptidl de speta a 11-a, de variabiiA IV

Se determinA apropierea (penetralia corpurilor ca urmare a sarcinii F:

0
unde: ;(k)=

= 3tr0 F A(k)

(9)

2a

j J1-ICd'lfsir? 'I' : : ~{1

+_!.k +.2../C +...+[(:2n.- l)!Jk'' +.. }
2
4
64
2 n!
2

reprezintA integrala elipticA de spela 1-a:

____,~:-potU

~
y

a) exterior

16

$tefan qfzim~i- P.Cemente ae 'I'ri6o[ogie.

Capitofu2 - ContactufcupCe[or ae frecare.

I
b) interior
Ftig. 2.4. Contactul punctual
Distributia de eforturi unitare normale (presiuni) pe suprafata de contact va fi:
O'(x,y)

= 0'max

xz

-7-

yz
b2

(10}

Efortul tangential maxim in substratul suprafetei de contact Ia distanta

(7:yz )max

Zo:

.J2t -1
0'
2t(t + l) max
b

(11)

Zo = (2t + i~
unde teste rMi!icina pozitivi!i a ecuatiei:

(~)

=(t 2 -IX2t-l)

b) Contactul punctual interior (fig.2.4.b)

o Se fixeazi!i planele principale;
o Se determini!i coeficientii partiali de rontujire a contactului similar cazului
contactului punctual exterior;
o Se determini!i curbura totali!i medie (H) ~i aceasta trebuie si!i fie intotdeauna
pozitivi!i:

1);H, =.!.(-1+_!_)

H =H1 -H 2 ;H,=.!.(_I + 2 r 11 r111

2 ru

17

r 211

(12)

.;tefan (jfrimiji- ffernente tie 'Tri6ofogie.

Capito{u{ 2 - Contactu{cupMor tie frecare.
daca H1Hz<O atunci se alege H=Hz -H1 pentru a avea intotdeauna semiaxa mare a
elipsei dupa axa Ox. Celelalte elemente de calcul sunt similare cu cele ale cazului
contactului punctual exterior.
c) Cteva cazuri particulare ale contactului punctual
oil.
Sfere de raze r,r2 in contact:

= 0,109VB r F

a= b

-1 = -I
r

r1

+-

-semiaxelede contact

(13)

l - pentru contactu l exterzor

.

r2

. (r < r },,
-1 = -I - -l - pentru contactu1 .mt erzor
1
2
r

r1

r2

f+; -efortul wzitar normal maxim

VB27

a"""' = 0,578

(~"'

t.. =

0,213amox

efortul llllilar tan gential maxim

(14)

z0 = 0,232 a

- adancimea in substrat cu efort tangential max im

o = 0825 VF 2 B2 I r

- penetratia corpurilor

Cilindrii de raze r,.rz cu axele perpendiculare:

3 F
~8 F ;r= r.r.12 ;a= f3 3 ~rBF;b=f3 a (15)
am = - - b;o =f3/
1
2
2 1ra
r
r1 +r2
Valorile coeficientilor ~~.~2.~3 sunt prezentate in tabelul 2.1. In functie de raportul
2

r,lrz.
Tabelul 2.1.Valorile coeficientilor P1.I32.P3 functie de raportul r1/r2 .

r,lrz
B,

1
1,144
1,000
1,615

Bz
63

1,5
1,31 7
0,765
1,635

2
1,459
0,632
1,607

3
1,701
0,482
1,548

6
2,226
0,308
1,405

10
2,740
0,221
1,280

Pentru valori intermediare ale raportului r,!r2 se poate accepta interpolarea liniara.
d) Contact liniar exterior (fig.2.5.a) si interior ffiq.2.5.b)
Semilatimea hertziana de contact (b)

b=

8
112&~
'F
'
L

(16)

unde: B=B,+fk - parametrul de elasticitate similar contactului punctual; F - fo~a

normala ce trebuie transmisa; L - lungimea de contact; r- raza de curbura redusa ;

I
I
- =r

r1

I
.
+- pentru contactuI extenor;
r2

. en.or(1j < r },
-I = -I - -I - p entru contactu1 mt
2
r

r1

r2

18

$tefan qfiimii- <.Efemente ae 'Tri6ofogie.

Capito{u{ 2 - Contactu{ cup(efor aefrecare.

r'

Distribu!ia de presiuni pe suprafala de contact:

q (x.y)

qnu) -(;

in careu._.

= 0,564~

(17)

LOr
Apropierea (penetratia) celor doua corpuri (b)

8=

!~[o,(tn 2; + 0.407)+B (tn2;

2

(18)

+ 0.407 )]

F
F

,J2b
a)

b)

Fig.2.5. Contactul elastic liniar; a) exterior, b) interior

fn domeniul plastic de solicitare, geometria suprafetei de contact poate fi
definita pe baza teoriei plasticita!ii cu luarea in consideratie a criteriului de plasticitate
Huber-Henky-Mises (deforma~iile se produc atunci cand energia de deformatie
pentru variatia formei atinge o anumita valoare).
Forma generala a penetratorului (1) considerat rigid (fig.2.6 a,b) se define~te
prin ecuatiile parametrice ale suprafetei x=x(a), y =y(a)-h, iar forma corpului deformat
plastic (2) prin acela~i tip de ecua!ii x=x2(a2), y=y2(a2lTn aceste rela!ii parametrice, a ~i a2 reprezinta unghiul facut de axa x cu
tangenta t Ia curba intr-un punct oarecare N al penetratorului 1 respectiv al corpului
deformat.
Unghiul a poate varia intre y0 (unghiul facut de tangenta in punctul C), varful
penetratorului cu axa x) ~i y (unghiul facut de tangenta cu axa x in punctul B). Se
considera curba corpului 1 ca fiind simetrica in raport cu axa y.
Pentru cele doua cazuri des intalnite in practica cuplelor de frecare (contact
circular ~i contact unghiular) ecuatiile curbelor penetratorului au expresiile :
x(a) = R sin a;

y(a)= R(l-cosa~ pentru contactul circular

r. =0
19

(19)

.$tefan qliimip- 1'femerrte tfe tfri6ofogie.

Capito{uf2 - Contactu( cupfefor tfe frecare.

yr.==~xrl =- :" )-gar =ct -pentru contactul unghiular

1

(20)

bl

cl

Fig.2.6 Contactul plastic:

a) caz general;
b) contact circular;
c) contact unghiular.
Tn ipoteza Prandtl (se neglijeazil variatia formei cuplei ce milrgine~te corpul
plastic 2) ~i considerand ell tensiunile rilman continue pe tot domeniul, cu excep!ia
punctelor de frontieril A,B (fig.2.6), se analizeazil corelatia eforturilor unitare normale
~i tangentiale cu sarcina exterioaril aplicatil ~~ cu geometria penetratorului In trei
cazuri:
a) lipse te frecarea d;ntre penetrator I corpul plastic 2;
b) forta de frecare este constantil lndiferent de milrlmea eforturilor
unitare normale de pe suprafata de contact;
c) forta de frecare este proporfionalil cu eforturile unitare normale.

a) Contactul plastic fiira frecare sub actiunea numai a unei sarcini normale
F (coeficientul de frecare forte mic). Eforturile unitare pe suprafata de contact sunt:
pe ramura din stanga a contactului: AC (fig.2.6 a)

a.

=-k(tr + 2a + 2)

a , = -k(tr + 2a)

(21)

-.,. = 0
pe ramura din dreapta a contactului: BC

a.= -k(1r + 2 - 2a )

a, =-k(1r - 2a)

(22)

.. =

-r

Tn expresiile (21 ) ~~ (22) constanta k=J3 or/3- ipoteza Huber-Mises ~~ lr

- or/2ipoteza Saint-Venant,o,- fiind efortul de curgere Ia intindere.

20

~tefan <jfiimifi- P1emente tie 'Tri6owgie.

Capitofuf 2 - Contactufcupfewr ae jrecare.

Din ecuatia de echilibru mecanic se deduce forta pe unitatea de lungime:

F..

= -2 (

cr.r cosa da

(23)

under- raza de curbura a penetratorului l ntr-un punct oarecare de contact M.

Pentru contactul circular (fig.2.6 b) cu raza R forta preluata pe unitatea de
lungime va fi :
= 2kR[(7r+2)siny+2(1 - cosr - rsin r)]
(24)
Pentru contactul unghiular (fig.2.6 c) forta preluata pe unitatea de lungime va

F;

fi :

F1 = 2ak(7r+2-2y)

(25)
Din expresiile (24) ~i (25) se poate deduce mari mea unghiului y, respectiv
dimensiunea ,a"', pe baza carora se deduce aria de contact cu rela\ii simple
geometrice.
b) Contactul plastic cu frecare cons tanta sub actiunea unei sarc1n1
normale. Frecarea dintre penetrator ~i corpul plastic se caracterizeaza printr-o forta
specifics (forta raportata Ia unitatea de suprafata), constanta
pe toata suprafata de
contact.
Se face notatia: t k sin2o ~i deci rezulta 20=arcsin Vk unde k este constanta
criteriului de plasticitate (definita anterior).
ln functie de manmea unghiului o ~i a unghiului yo al curbei penetratorului in
varf se disting trei cazuri :
b 1- forta de frecare aiunge Ia va/orea sa maximfJ
= 1 pe intreaga curbil

.r

lr.. 1

de contact:O<ro(fig.2. 7) .
Tn acesta situatie forta unitara preluata pe lungimea corpului va fi :

r.

F; = - 2 crnr cos a da - 2 -r,n rsin a da

r fiind raza de curbura a liniei de contact .

(26)

2
X

c
Fig.2.7 Contactul plastic cu frecare pe toatii lungimea de contact
Eforturile unitare de contact:
u . = -k(n- + 1- 2a + 2o + cos2o);

u,

(27)

-k(n + 1- 2a + 25- cos2o);

r., = - ksin2o

21

.;teJan (}fiimi.fi- 'Efemente ae 'Tri6ofogie.

Capitofuf2 - Contactuf cupfefor frecare.

ae

La contactul circular y0 =0 ~~ 8>0 si deci cazul fof"\ei de frecare maxime pe

intreaga suprafala de contact, nu exists.
Pentru contactul unghiular fof\8 unitara va fi:

F.,

= 2ak[n + 1+ 25- 2y + _co_s~(2_o___:.r_!..)]

(28)

cosy

Cunoscand unghiurile y sl 8 se poate determina dimensiunea de penetratie ,a"

~i. a poi, aria de contact.

b2 - forte de frecare lunge Ia mMmea maximiJ

oortiuni extreme. o~

lr.I= t, numai fn anumite

ial ~ r. ale curbei de contact (fig.2.8).

y

Fig.2.8.Contactul plastic cu frecare paf"\iala.

Tn punctul de contact M03, unghiul curbei penetratorului este <X=-8. Deci
rezulta, a~adar, doua zone caracteristice, ~i anume: zona AMo3 cu frecare ~~ zona
Mo3C fara frecare.
" = -k(rr + 1- 2a + 28 + cos2o);
(29)
(AM03)
{ r. =-ksin2<5

" = - k(rr+ I +cos2a);

{ r. =-ksin2a

(M03C)

(30)

Prin integrare rezulta:

F.,

= FAMOJ + FM.,c =2k[(n + 2)a3 + (n + 1+ 28 + cos28Xa- a3 )(31)

Pentru penetratorul circular cu raza R expresia (31) devine:

F; = 2kR[(n + l + 2o- 2y)sin y + 2(coso- cos r +sin o)- sin(2o- y) (32)

Prin rezolvarea acestei ecualii transcendente se poate determina unghiul de
penetratie y ln functie de forta F r. pentru un anumit penetrator.
Pentru penetratorul unghiular (<X=o=constant) nu exista doua zone de contact.

22

~tefan

qfiimiyi- PJemente ae 'l'ri6ofogie.

Capitofuf 2 - Contactuf cupfefor ae frecare.
b3 - forta de frecare nu -ajunge Ia valoarea maxima fn nici un punct de contact
(-r:tn<

t, 0 >y) (fig.2.9.).

Tn aceast~ situatie rezuM pe toat~ zona de contact

constante:

cr.

(ABC) , o stare de tensiuni

- k(7t + I + cos 2a:},

{-.,. =- ksin2a
iar forja un itar~ prelua~ are expresia:

F; = 2ak(1C + 2).
Pentru cele

F;
F;

(33)

dou~

cazuri particulare. expresia (33) devine:

= 2kR(n + 2)sin y - pentru contactul circular

(34)

2ak(n + 2) - pentru contactul unghiular

y

Fig.2.9.Contactul plastic cu frecare

mic~.

c) Contactul plastic cu frecarea proportionalli cu presiunea normala

Se caracterizeazll frecarea prin unghiul rp (tgVJ=p). De-a lungulliniei de contact
AC, efortul unitar tangential va fi :
ttn=- ~on=-on19 <p.
Consider-and ttn=t=ksin25, rezult~:
25 =<p+arcsin [(n+1 )sinq>).
fn functie de valoarea unghiului 5 ~i a unghiurilor curbei de contact (y0 , y) se
disting, similar ca In cazul precedent, trei situa\ii :
c1 - forta de frecare ajunge Ia mllrimea maxima pe intreaga suprafata de
contact 6 <yo ( 1,. 1=-ontg<p) (fig . 2.7).
Pentru valori mici ale unghiului de frecare <p se deduce :
a , = -k(l + rp + 2- 2a)

Xn

(35)

{-r:,. = -krp(~r + 2 - 2a)

iar forta F 1 va fi:

F; =21{(1l+2Xa+tUp+ph)-~1+~! crcofada-2tp!
Pentru contactul circular (y0 =0)
contactul unghiular, forja Ft devine:

aceast~

poate fi

determinat~

dimensiunea de penetralie .a.

23

<36 )

situa\ie nu este posibilli, iar pentru

F; = 2ak(7r + 2- 2y Xl + q> + q>tgq>)

~i

crsimda]

(37)

~tefatl

qliimifi -1f.emente ae 'Tri6ofcgie.

Capito[u( 2 - Contactu[cupf.efcr tfe.frecare.

c2 - forta de fracara ajunge Ia valoaraa sa maxima numai in anumita poqiuni
extreme ale curbei de contact os I a /sy (fig.2.8).
Pentru valori micl ale unghiului de frecare <p ~i ro=O, (penetratorul nu are
frangere in punctul inferior), mMmea sarcinll unitare preluate va fi:

p; = 2k[(;r + 2Xa + aq> + rp11 )- 2(1 + (/)) [ arcosa da -2q> [ arsin ada

}3s)

Tn cazul penetratorului unghiular acestli situatie nu poate fi Tntalnitli, iar pentru

penetratorul circular de raza R , fof1a unitarli va fi :

F;

2kR[(n- + 2)siny + 2(1-cosr- rsinr)+ tp(n- + 2XI- cosr +siny)

+ 2qJ(l - cosr- r sin r + rcos r -sin r )]
(39)
Din aceastli ecua1ie se poate determlna yin functie de sarcina F1.

c3 - foqa de frecara nu ajunga Ia valoarea maxima in nici un punct de pe

curba de contact 8>y(ftg.2.9)(rrn<un tgrp).
Sub intreaga curbcli de contact rezultli o zona

uniform<"!~

de tensiuni:

o-. = -k(;r + I + cos2a)

{-r,. = - ksin2a

(40)

lar fof1a unitarli preluatli de suprafa\a deformatli plastic, pentru cele doua cazuri
particulare va avea expresiile :

2kR(;r+2)siny- pentru penetratorul circular

F1 = {2ak(1r + 2)

- pentru penetratorul unghiular

(41)

2.2. Aria reala de contact

lndiferent de tipul cuplei de frecare, fluxul de fof1li se transmite prin aria reala
de contact a suprafelei de frecare, pe care apare presiunea reala de contact p,=F,./A,,
care (cu excep\ia cuplelor de frecare punctiforme) este mai mare decat presiunea
media Pm=Fr/An. rezultatli din calculul de rezisten\li.
Notiunea de aria raa/11 de contact poate fl pusa in evidenjli numai in procesul
transmiterii unei fof1e sau a unui moment, oricat de mici ar fi acestea, fie eli este in
discujie un contact aluneclitor ou mi11care relativli, fie oa este un contact fix
(stationar). in absen1a fof1ei sau a momentului, noliunea de aria raaliJ nu-~i are
sensu!.
Suprafaja corpurilor in contact, poate avea dupcli prelucrare sau finisare,
fun<:1ie de material, o stare diferitli din punctul de vedere al onduialiilor ~i al rugozitajii
pe aceea11i suprafala nominata, situajie ce influenteazli mMmea suprafetelor Aa ~i
A,.
in vederea studierii analitice a marimii ariel reale de contact, asperitlilile se
modeleaza sub urmlitoarele forme:
a) calote sferice (Archard [12), Halling (13) ):
b) tije cilindrice care fac contact pe SSC1iunea frontala (Kraghelski, Rijov,
Rubinstein) [14),[15]:
c) sfere simetrice fajli de un plan inclinat sau un con cu unghiul Ia varf de
(Archard, Kraghelski, Juravleva) [15) ,[12],(16];

24

~tefan qfiim~i- Piemente

tfe tfri6owgie.
Capitofu{ 2 - Contactu(cupfewr tfefrecare.
d) conuri ~~ piramide (Ling, Rabinovicz, Bowden, Yoshimato) (17],(18];
e) Prisme ~~ elipsoizi (15].
Tn aces! context, microgeometria suprafetelor de contact poate fi caracterizata
de curba de porlanta Abbott-Firstone. Curba de portanta se obtlne prin lntersectarea
profilului rugos (obtinut prin intersectarea suprafetei de frecare cu un plan normal
dupa o anumita directie) cu un numar n de plane echidistante fata de unul de
referinta (in general planul de fund al asperitatilor), a~a cum se observa din fig. 2.1 0.
De exemplu, planul i intersecteaza profilul in m zone de lungime l,,,l;z, .. .l;, .. .l;,
rezultand lungimea portanta (Lp);:
(42)

1"1,

Fig.2.10.Constructia curbei de portanta:

a) profil de rugozitate; b) curba de portanta Abbontt-Firstone.
Curba de portanta se poate determina in coordonate adimensionale, in
abscisa (Lp)/1.., iar in ordonata 8/Rmax, Rmax fiind ina~imea maxima a asperita!ilor. Tn
acest fel se exprima procentul din lungimea L ce prei sarcina normala. Direqia
planului normal ce intersecteaza suprafa\a de frecare trebuie astfel aleasa incat sa
fie paralela cu directia de mi~care a cuplei de frecare.
Daca in timpul functionarii se schimba directia de mi~care relativ Ia suprafata
de frecare, atunci curbs de porlanta echivalenta a suprafetei se considera ca provine
din curbele de portanta a doua directii perpendiculars (ipoteza Diacenko).
se poate obtine
Din modul de construire a curbei de portanta reiese faptul
aceea~i curba din profiluri diferite de rugozitate. Acest aspect de incertitudine poate fi
atenuat prin faptul
alura curbei depinde in principal de forma prelucrarii mecanice
~~ ca Ia aceea~i prelucrare nu apar curbe de portanta identice.
In fig.2.11 sunt prezentate principalele tipuri de prelucrari mecanice ~~ alurile
curbelor de portanta corespunzatoare.
lnterpretarea analitica a curbei de porlanta Abbott-Firstone conduce Ia rela!ii
de forma:

ca

ca

(43)
unde c=lYRmu- apropierea relativa a suprafelelor sub aqiunea sarcinii normale; /iapropierea absoluta; Rmox- inaltimea maxima a asperita!ilor; v ~i b- coeficienti ce se
deduc din curba de portanta ~~ depind in special de forma prelucrarii mecanice, clasa
de precizie ~~de materialul cuplei de frecare.

25

$tefan qliimifi - Piemtmte tfe '[ri6owgie.

Capito[u{2 - Contactu[ cupfewr tfe frecare.

L..,..o
&.:

Fig.2.11 .Forma prelucrlirii mecanice ~~ alura curbei de portantli.

Daca elementele cuplei de frecare prezinta rugozitati ce difera esential ca
marime ~i dispersie, atunci se considera ca determinanti parametrii curbei de
portan{a ai suprafetei cu asperitati mai mari. Tn cazul eel mai frecvent, atunci cand
suprafetele cuplei sunt apropiate ca rugozitate, se determina parametrii unei portante
echivalente (v,b) pe baza parametrilor celor doua curbe (v,, b, i V2,b2) cu
urmatoarea relatie :

K,b,b2(Rmax l + Rmax2f+"l
R"' max I R"2 ma.x 2

b = __;_....;.....:....:.....;~----'-C..:....:...u=u , +u2
(44)
unde: k 1 este un coeficient ce depinde de vr ~i 02. avand valorile date in tabelul2.2.
Pentru alte valori intermediare ale parametrilor u, ~i lJ2, parametrul k1 se poate
determina prin interpolarea lirniara.
Tabelul 2 .2.Valorile coeficientului K,

K,

u,

U2

1
2
3

1
0,50
0,33
0,25

2
0,33
0,16
0,10

3
0,25
0,10
0,05

Alura curbei de portanta depinde in principal de procedeul ~~ gradul de

prelucrare mecanica a suprafetei. Ea difera in functie de directia aleasa pe suprafata
de frecare.
Se pot retina urmatoarele aspecte de lnteres practic:
> distributia neregularitatilor ~i a inaltimilor acestora este aleatorie, dar in
aproximativ 75% din prelucrarile mecanice rezultli o distributie gaussiana;
;;> curbele de portanta exprima, de regulA, un anumit tip de prelucrare pe un
anumit material;
:;. influenta hotaratoare in transmiterea forlei pe suprafata de frecare o are
acea parte a microasperitatilor situate deasupra punctului de inflexiune a curbei de
portanta;

26

Jtefan (jfiimifi- r.Efemente ae 'Tri6owgie.

Capito fur 2 - Contactufcupfefor ae jrecare.
J;> nu exista o dependen\a intre A, ~i An: A, depinde de material, tipul prelucrarii
de distributia inaltimilor; crete cu sarcina Fn ~i scade repede cu cre~terea presiunii
de curgere Pc ~i a modulului de elasticitate E al materialului;
~i

2.2.1 .Calculul ariel aparente

~~

reale de contact

Aria aparenta ~i aria reala se pot determina prin calcul, analizandu-se

intercond~ionarea parametrilor microgeometriei (rugozitati ~~ ondula!ii) cu parametrii
materialului in condi\iile unei sarci ni normale l}i tangentiale.

Aria aparenta este determinata de ondula!iile suprafetei

~i .

ca atare, depinde

de geometria l}i materialul ace-stora precum ~i de sarcina ce se transmite. Ondula\iile

au in general forma sferica, elipsoidala sau cilindrica l}i sub actiunea fortelor
deformajiile pot fi considerate elastice.
Numarul ondu la!iilor (nw ce se gasesc pe suprafaja nominala poate fi
determinat in funcjie de pasul longitudinal (Swt). pasul transversal (SwzJ l}i aria
nominala (A 0 ):
nw=A,/(Swt S wz)
(45)
Daca inaljimea rugozi1ajilor (Rmax) este mica in comparatie cu inaljimea
ondulatiilor (W), (Rmax<0,1W), atunci se pot aplica relajiile Hertz-Beliaev fara ipoteze
suplimentare.
Pentru un numar mic de ondulajii: nw=3 ~i Rmax<0,1Wvom avea pentru:
J;> ondulafii sferice:

A.s-s = 2,8n~ (B rwF)

3

213

(46.a)

J;> ondulafii cilindrioe cu axele reciproce perpendiculare

Aac-cp = nj3.f32 nwrwB F

(46.b)

in care: rw- raza de curbura redusa (rw=fwtXrwi(rwt+rwz)),B=Bt+Bz=(1-u/)IEt +(1u/)IE2 - parametrul de elasticitate al materialelor cu coeficienji Poisson: Vt, vz. ~i
modulele de elasticitate Et, Ez.
Daca una dintre suprafete nu are ondulatii, atunci se poate considera rwr-+>
l}i deci: rw=fwt
J;> ondulafii cilindrioe cu axele paralele

Aac-c,... 2,256 ( nwrwB FtY'

(46.c)

in care lungimea ondulajiei I=Ar!Sw. Sw fiind pasul ondulajiei echivalente (Sw=2Swt

Swzi(Swt+Swz)).
Pentru un numar mare de ondulajii n,.>3 l}i Rmax<0, 1W, sarcina nu se
repartizeaza initial uniform pe cele nw ondulajii, rezultand pentru, ondula\iile sferice,
rela\ii de forma:
0,4l

A.

= 2,2 A~

'( ~ )

0 86

(B F) '

(47)

Daca inaljimea rugozitAjilor (Rma,J nu este mica in comparatie cu inaltimea

ondulajiilor (W), atunci relajiile lui Hertz-Beliaev se pot aplica fiecarei rugozila\i ~i
ondulajii, considerand curba de portanta Abbott pentru ondulalii sferice, se objin
relatii de forma:

27

~tefan

(]liim4i- 1(emente tk 'Tri6ofoaie.

Capito{u{2 - Contactu{cupf'efor tie frecare.

A. ;::: 7r flw

38 r: F 0"6
[

014

+ 1,43r R.,., ( - )

B F 028 ] 0,78

(48.a)

"w

R...,

411w

pentru: nw S 3 , iar pentru nw>3 relatia :

lu, I(Vw+6w)

1/2

r,.,

A ::::2 5K A
a

in care
2.3.

'

[(

F()
A

W)

(48.b)

Kw i 0.. sunt coeficienti ce depind de raportul R,.,...W i sunt indicati tn tabelul

Tabelul.2.3.Valorile coeficientilor ondulatiilor Kw si Ow
R, ~MI

kw,li-.y

0.1

02

Kw

1.05

106

Ow

OM

0,80

o.
I 1.
I OS

0.8

1.6

3.2

I 25

ISO

210

1,40

1,95

2.40

Cunoscand aria aparentii de contact, se poate detennina presiunea aparentii,

presiune ce dii infonnatii utile asupra comportiirii cuplei in zone de contact.

Aria rea/a se determinii pentru urmiitoarele situatii:

a) suprafata ruqoasa in contact elastic cu o suprafata perfect plana.
La contactul elastic, sarcina F preluatii de intreaga suprafata realii se
determina prin masurarea sarcinilor F; preluate de cele n, asperitati . Se considera ca
funqia A , (n,) este o functie continua aadar :

F=

F;dn,

{49)

Daca se considera ca rugozitatile au forma sferica sau se echivaleaza cu

rugozitfili sferice (r=SR218R, SR"reprezentand pasul sau lungimea de unda medie
pentru un plan situat Ia 0,06 Rmax de vilrful rugoziUI!ilor respective), atunci fof\a F1
preluata de o asperitate va fi determinata cu ajutorul rela!iilor Hertz-Beliaev:

F; =

p 1
0,909 3 Br
2

2 \312

1,33p ; _ 1,33 2a,r- a , L :::

8 r
Br

::: 1,33(2a1r )l' = 3,76

fJ r
B r

iRi

(50)

312

ma.&;

unde:p; - raza de contact sub sarcina Ft (fig.2.12); a ; - apropierea absoluta; c; apropierea relativa; 0 parametrul de elasticitate.
Raza de curburii redusii r a sferelor model se determina ca medie geometrica
a raze lor dupa douii direqii pependiculare(r= ~
rugozitalilor,

r,, r,

,r,

raza

r1 - raza de curbura in seqiunea transversala).

28

de curbura din lungul

.$tefau Cjfiimifi- Piemente tfe rtri6owgie.

Capitofuf2 - Contactul cupfewr ae frecare.

Fig.2.12.Rugozitlili de formli sfericli

Numlirul total de asperila!i pe o suprafa\li de frecare na ~i eel ce preia sarcina
n, se considerli eli se glisesc tntr-o dependen!ll de forma :
II

rp= -' =c&a

n.

(51)

unde: c ~i a sunt constante i vor fi determinate in fu nctie de geometria cuplei ~i

parametri curbei de portantli. Din acestli ecuatie se deduce n, ~i implicit dn,,singura
variabilli fiind &:

dn,

=d(nac&a )= naca&a- ld&

Din figura 2.12. se observli eli aqiunea fortei F1 sfera se deformeazli elastic cu
a,, contactul realizandu-se pe un cere cu raza PI ~i deci:
2
A,1 = ;r p 12 =
- (r- a1 j:::::: 21'l ra 1
2tr rRrnaxe1
(52)

;r~

neglijandu-se termenul a/ in comparatie cu 2ra,.

Considerand eli sarcina se transmite, in principal, prin variatia numlirului de
rugozitlili de aproximativ aceea~i arie, ~i nu prin varia\ia ariei Ia acela~i numlir de
rugozitli\i. sau, altfel spus, odatli cu deformatia absolutli se modificli numlirul
asperitli\ilor ce preiau sarcina, ~~ nu mlirimea fieclireia dintre asperitli\i. se deduce:

A, = JdA, =

f2 tcrR.,.. ( - &xyz.\. ca&,a-Id &x = 2tcrR.....n.ca&xal

a +l

(53)

unde: &x este deforma~ia elasticli relativa curentli ~i variazli de Ia 0 Ia &. Prin
compararea rela\iei (53) cu rela\ia de definire a ariei adimensionale reale de contact:
(Ar= 'ltAa=bt> A.), se deduc constantele a ~i c:

a =v-1

A.b
c = ----''---

(54)

2tc n. r R,....
Prin inlocuirea constantelor a, c in expresia (51 ), iar apoi in expresiile fortei
(49) ~i (50) se deduce:

29

~tefan

(ifiimiji- 'Efemente ae 'Tri6ofoaie.

Capitofu( 2 - Contactu{cupfefor tie frecare.
!

J2 b uu
( - I) ( c -c )'i cv-2 dc
'

3,76A. ( R,..,
F=
2tr B
,.

(R"".,.

3,76A. - -)2b& o+t12v(u- !)!(! -r )3/2r U2dr-=27! 8

3 (R-)i

(55)

76
A.
2tr 8

,.

bc,. 112 v{u- 1) B(v- 1, 51 2)

unde: y=tJt , iar B(~r 1 ,512) reprezintii integrala lui Euler de prima spe\11.
Tinand seama de proprietii\ile fundamentale ale integra1elor Euler (spe)a 1-a l;ii
a 11-a ) rezulta:

u(u - 1) B(u-1,512) = r(s 12)r(v + 1)/ r(u+ 3/ 2) = 1,J29r(u + 1)/ r(u+ 3/ 2) = 1,239 K.
Cu aceste va1ori rezultA:

F = 0 795 Aab ( Rmax )lt2K

'

,.

()

E (2v+l)t2

(56)

IJ

in tabelul 2.4 sunt indicate va1orile coeficientului KuTabelu1 2.4. Valorile coeficientului de integrare K0 .

fu+ 1)
r (u+312)

K =

r (x+ 1)= r(x)

o=1

o=1 ,2

o=1,5

u=1 ,8

u =2

u =2,5

0,572

0,713

0,664

0,624

0,602

0,553

Prin determinarea deformatiei relative & din ecuatia (56)

expresia adimensionala (TI 1) (43), se deduce aria adimensionaiA ,, :

112 ]2~1 (
p B )2~:1
T/ = 1,257 P. { _!_
= 1,257
[
Rrnax ) K.
KJ 1.

u =3
0 515

Iii in1ocuirea in

b ll2u

112

(57)

unde: Pa=F!Aa - presiune aparenta de contact, iar ii=R_,/{rb 11v) - complex

adimensional ce caracterizeazA microgeometria suprafetei.
Din dependenta ariel reale adimensionale se observa ponderea mare a
presiunii aparente ~i a parametrului d e elasticitate a materialelor.
Pentru rugozitali modelate sub formA de cilindri convexi se poate, similar,
determina aria reala adimensionala in condiliile unui contact elastic.

b) Contac tul elastic

a dou a supra fete ruqoase

Este cazul eel mai i ntalnit i n functionarea cuplelor de frecare. Rugozita\ile

suprafetelor elementelor ce formeaza cupla sunt aproximativ de aceea~i marime,
forma l;ii dispersie.

30

.$tefan <]fzimifi- P1emente ae <J'ri6oCogie.

Capito{u 2 - Contactu{cupfe{or ae frecare.
Numarul asperitatilor ce se gasesc in stratul elementar dR este propol\ional cu
grosimea stratului :

dn

=n.rp(R)dR

(58)

unde: n. - numarul total al asperitatilor de pe suprafata aparenta de contact; tp{R) functia de dispersie in lnaltime a asperitatilor. Daca numarul n. este mare iii aria
sectiunii transversale a fiecarei asperitali este mica, atunci functia de dispersie se
admite ca este continua:

fp(R)dR = 1
Fie Ot - Oz un plan de referinlii al pozi\iei relative a suprafetelor St iii Sz
prevazute cu asperitati (fig.2.13).
La distanta x, respectiv y, de planul 0 , 0 2, corespunzator suprafetelor s, iii Sz
se gasesc n, iii nz asperitii!i determinate de functiile de dispersie:

n1 =n.p,(x)

dn=n.p',(x)dx
rezulta

(59)

n2 = n p 2 (x)
0

Sub actiunea sarcinii F, cele doua suprafete se apropie cu distanta a,

suprafata Sz ocupilnd pozi\ia Sz' iar s, ramanand in pozi\ia initiala. fntillnirea
probabilistica a asperitatilor din cele doua straturi elementare dx iii dy determina
numarultotal elementar de contacte elastice iii implicit aria reala elementara:

dn
d (dn, ) = dn, - 2

(60)

fl a

~
Fig.2.13.Contactul elastic a doua suprafete rugoase.
Prin deformarea corpulu i 2 cu (a-x), numaru l real elementar de contacte va fi :

dnr

= dn, Jdn 2 = n.q;,(x )dx

n.

rxq;'2 (y )dy

(61)

Prin deformarea totala a celor doua corpuri cu marimea a, numarul real de

contacte este :
(62)
Tinand seama ca interpretarea analitica a curbei de portanta Abbott-Firstone
conduce Ia o ecuatie de forma 11=b&", se poate deduce forma funcjiei <p(x):

31

$tefan <jliimifi- 'Eernente tfe 'Tri6ofogie.

Capito(u{ 2 - Contactu(cupfefor tfe frecare.

()
a

"

x"

(63)
=b =b-.-- =~(x)
Rm::r:
R m:.T
unde: a este deforma\ia absoluta curenta a corpului sub sarcina F ~i deci, daca se
considera curba de portanta iln coordonate 17-x. se deduc funcjiile de dispersie ale
rugozitajilor celor doua suprafete atunci cand se cunosc curbele de portanja
respective:
1]

b
rpI (x) = Ru, 1

xu, ,

max I
Daca se lnlocuiesc funcjiile <p1(x) ~i 'P2(Y) in integrala dubla (62), atunci se va
objine:

b' b2v, a <\+Uz ~ v,-1(I - )"' d =

R'~ max I R"' max 2 ~ r
r r

n =n

(64)

unde: y=x/a-schimbare de variabila; B(x,y) funcjia beta (integrala Euler de prima

speja); r(x) - funcjia gamma (integrala Euler de speja a doua); K1 -coeficient
dependent de u1, v2 prin intermediul functiei gamma (valorile sale sunt date in tabelul
2.2).
Daca se considera asperitajile sub forma unor tije (modelul Kraghelski) de
secjiune mica ~i constanta, atunci din ecuajia (64) se obtine expresia ariei reale
adimensionale (7]1=n/n8 =bi') i valorile respective ale parametrilor curbei de portanta
echivalente (relajia 44 ).
c) Contactul plastic al suprafetelor de frecare .

Tn perioada inijiala a transmiteri i fof1elor, microgeometria, ca urmare a

eforturilor unitare reale mari, sufera deformajii plastice pana cand aria se mare~te ~i
deformatiile devin elastice. Deforma\iile plastice ale rugozita\ilor se intalnesc mai mull
Ia imbinari fixe (presate) ~i foarte pujin in cuplele de frecare. Totu~i. in perioada de
rodaj a cuplelor de frecare deformatiile sun! plastice .
Din definijia ariei reale adimensionale ( 1]1=A/As), ~i ~tiind ca sarcina (F) se
transmite integral prin aria reala ~i cea aparenta, se deduce , , =p.,tp,(p.-presiunea
aparenta p.=FIA iar p,=FIA,- reprezinta presiunea reala).
Tinand seama de criteriul de plasticitate enuntat ~i explicitat in paragraful 2.1,
presiunea reala de contact este chiar efortul unitar normal <7n indica! in funcjie de
forma geometrica a penetratorului ~i de sarcina.

32

~tefan <]liimifi- 'E1emente tie 'I'ri6ofogie.

Capito{u( 2 - Contactu{cupl'efor tfefrecare.

Se poate determina:
Pr un=Cuc=constant,
in care: uc- efortul unitar de curgere eel mai mic al celor doua materiale in contact;
uc=min(O'er. uc2); c-coeficient ce depinde de geomelria rugozita\ilor.
Astfel, pentru contactul fara frecare avem:
rugozi tafi cillndrlce de raza r i lung/me I (relafia 21):

FJ (11'+ 2a + 2)

c=

3
y(radiani)

unde:ae[O,y).

se

(65)

determina

din

ecuatia

transcendenta

(24),

F=2J) u,rt[(n+2)sintp+2(1-cos~p-tpsintp)]; se observa ca .c" nu este riguros

3
constant;
rugozitilfl p rlsmatice sau con/ce cu unghiul r

= constant

F3

c=-(11' + 2y+ 2)=constant.

(66)
3
Tn mod analog se determina coeficientul . c pentru cazurile b 1,bz,b3,cr,cz,c3
indicate in paragraful 2.1.(rela\iile 26-40).
:;>tiind coeficientul .c", se poate determina, aproximativ, deformatia relativa & in
funC\ie de parametri curbei de portanta:

'7 =b&v

= Pa I P, = Pa I C!Jc rezulta &=(~)v

(67)

C!Jcb

Se deduce:

17

= 17. -

17lp ::::.

be v - b(e v - ve v-l ecr )

= vb&v-l &cr

(68)

Considerand ca forta totala este Tnmagazinata sub forma elastica pe por\iunea

elastica a ariei, 11i sub forma plastica pe portiunea plastica, se poate deduce:

F = F, + FP =
sau: P.

2P.,rh.A. + Pc,.17 PA,,

1

='A = Pcr (o,s'7 + TT.p)

(69)

Neglijand termenii ce contin pe

rezulta:
P.=Pa (

!-be

"'p,.{c- c;

&tt

cu puteri mai marl sau egale cu 2, va

'c"+bc' -bvc~'c, ) =p,\.c

j

=cu,{s-

c;

(70)

Din acesta expresie se deduce & !li apoi se inlocuie11te in expresia generala a
ariei reale adimensionale :

= (~)
-

7]1 = bt::"

c!J/J

+ J {~+(...!L)..
-

e,.

..

c!J,b

ca,b

l .!L+(.!L)
-

e.,. u

ca,

vl

ca,

u b;e,.

(71)

33

(]fiimifi- ffemente tfe 'I'ri6owgie.

Capito(u( 2 - Contactu(cupfe(or tfe frecare.
~tefan

Se fac, in continuare, cateva precizari asupra deformatiei relative critice,

linand seams ca acesta deformatie ia na11tere atunci cand efortul unitar normal
maxim conduce Ia respectarea criteriului de plasticitate.
""
Pentru contactul punctual (sferft-sfera ~I cllindri cu axe
perpendlculare).
Sub sarcina F, in ipoteza initiala a deforma!iilor elastice, elipsa de contact are
semiaxele determinate in paragraful 2.1:

a = b = 0,909VOrF
a=

- contact sfer11-sfera (cu raza echivalenta r)

P,VrBF ;b = P2 a-

contact cilindnH:ilindru, cu axele perpendiculars

(p,, P2. fh -coeficien!ii defini!i anterior)
Penetratia elastica a celor doua corpuri in contact:

8=

0,825~. - sfera - sfera

F'O'
.1.mdm -c1"I'mdm
u., = p, -;--c'

La limits atingerii efortului unitar normal critic ce conduce Ia deformatii

plastics, fof\a critica F devine :
F=rr 8 b C O'c
(72)
Din expresiile semiaxelor elipselor de contact ~?i foflei critice se determina
fof\a F ~?i a poi inlocuind in exp resia penetratiei (deformatiei) se deduc :

o" = s,s6rB (ca. Y stera-stera

o" = n 2P, P: P r0 (caj cilindru-cmndru
2

(73)

(74)
Prin imp11f\irea relatiilor (73) ~?i (74) cu R max se obtin deformatiile relative
critice (Scr), care, prin inlocuirea in relatia (71) permit calculul ariei reale de contact in
cazul eel mai intalnit (elasto-plastic).
3

4- Pentru contactullinlar exterior (cilindrl cu axele paralele) .

Sub sarcina exterioarn F, semil1ilimea de contact in ipoteza deforma!iilor elastica
are expresia :
I

1,12{ 7J'
8

b=

iar penetratfa (deforma\ia) elastica:

2
2
2
8 = LF[o (tn b
' +0 407)+9 (tn r, +0407)]
'
'b'
1

La limits atingerii efortului unitar normal critic ce conduce Ia deformalii

plastice, fof\a critica se obtine din echilibrul mecanic:
F=2 b L c O'c
(75)
Din expresia semil1i!imii de contact ~?i a fortei entice (F) se deduce deformatia
absoluta critica:
2

a ..,= 3,23{&a,) [0.158-ln(ca,B)+

34

81

+In r1 + B:z In r2 ]
e r e r

(76)

ae

.$teja11 <]fiimifi - PJeme11te rtri6ofogie.

Capiw{u{ 2 - COIItactu{cupfe{or frecare.

ae

Similar cu cazul contactului punctual, prin implifiirea deformaliei absolute cu

Rmox se ob!ine &cr. care i nlocuitli in (71), va permite calculul ariei reale adimensionale
i n funC1ie de presiunea aparentli (p.).
Aprecierea starii deformatiei asperitlililor se poate face, cu oarecare rezerva .
~~ cu ajutorul indicelui de plasti citate:
1

~ = ~ (;)l

{77)
unde: s - abaterea standard (medie plitratica) a inaltimii asperita!ii; H - duritatea
materialului mai moale; 0- parametrul de elasticitate.
lf/ < 0,6
- deformatia este elastica clriar pentntsarcini foarte mari
pelllru 0,6 :S if/ :s; I - deformatii elasto - plaslice

>I

- deformatii plastice

Orientativ. se indica tn tabelul 2.5 caracterul deforma\iei ~~ condi!iile de

apari!ie pentru temperaturi mai mici decat temperatura de recristalizare {25... 30% din
temperatura de topire) a materialelor sau aliajelor respective.
Tabelui2.5.Deformalia asperita!ilor
Tipul
deformatiei
Elastica

Condi!ii de apa1r~i i ale deforma!iilor

Plastica

1.Suprafe!e cu grad redus de prelucrare Ia sarcini nominale de

(100 ... 200)1cJN!m2.
2. Materiale c u limita redusa Ia curgere.

I ~lasto-

1.Suprafete cu grad inalt de precizie

2. Suprafetele materialelor cu modulul de elasticitate mare
E=18x10 10Nfm2
3. Polimeri ~i cauciuc cu modul de elasticitate mare.
4. Suprafete care au fost supuse Ia sarcini in mod repetat.

1. Suprafete cu clase medii de precizie in perioada de rodaj.

astica
Plastica cu
ecruisare

1.Material cu grad inalt de ecruizare.

2. Suprafete metalice cu incarcari mari {> 2x107 NJ~) Tn perioada de
rodai

2.2.2. lnfluenta frecarii asupra ariei reale.

i n realitate, contactul este dependent nu numai de sarcina normala, ci ~i de
cea tangentialli cauzata de frecare. Prezen1a frecarii mare~te aria reala de contact;
fenomenul fiind complex ~i putin studiat, se pot utiliza relalii aproximative de forma :

Aa ~ Aan (1+ 0,5

J.I;J

{78)

unde: A.,- aria aparenta sub actiunea sarcinii normale ~~ a fofiei de frecare; Aest - aria
aparenta in condi!ii statice, numai sub actiunea sarcinii normale; P.k- coeficientul de
frecare cinetic.

35

.$tefan (]fiimiji- f{emente tfe 'tri6ofogie.

Capito(u( 2 - Con.tactufcupfefor tfe frecare.
in timpul deplasarii relative a suprafetelor elementelor cuplei, penetratia
(deformatia) depinde de coeficientul de frecare ~~:

8 = 280 ~1 +

J.l;t

{79)

lio fiind deformatia in stare stati~ numai sub ae1iunea fof'\ei normale, iar 5 deformava
in prezenta fof'\ei de frecare caracterizata de coeficientul de frecare cinetic JIM<
Considerand aria reala propof'\ionala cu penetra\ia 5 1ii interpretarea analitica
a curbei de portanta Abbott-Firstone, se ob\ine:

= (2~1 J.l~

8 8o
+
{80)
Ca atare, efectul aprox:imativ al frecarii asupra ariei reale se poate concretiza
prin introducerea in expresiile contactelor statice a valorilor apropierii relative,
dependenta de coeficientul de frecare sau a ariel aparente avand efecte asupra
presiunii aparente 1ii implicit asupra ariei reale.

36

$tefan (]fiimifi -lfemtmte tie 'Tri6owgie.

Capito{u{ 3 - ~muri tie frecare fi d U11fJere.

Capitolul 3
Regimuri de frecare i de ungere.
3.1.Definire. Caracterizare.
Frecarea poate fi definita ca un produs complex de natura moleculara,
mecanica ~i energetica, care are loc intre suprafetele de contact ce au o mi~care
relativa. Aceasta mi~care poate fi numai de alunecare (frecare de alunecare), poate fi
de rostogolire (frecare de rostogolire) ~i frecare combinata (alunecare i rostogolire).
Locul de aparitie a frecarii permite sa se faca distinctie intre frecarea extern~
~~ frecarea intern~.
Frecarea exteml} se considera ca frecarea ce are loc ca urmare a
intera<;1iunilor superficiale ale suprafetelor, lar frecarea intema ca fiind totalitatea
proceselor molecular-cinetice ~i disipative ale energiei din interiorul materialelor, in
timpul transmiterii fluxului de forta. Din punct de vedere fizic, suprafata se define~te
ca fiind granite dintre doua faze de grosime nula.
Fun<;1ional insa, suprafata are grosime finita, dar mica (1 0'10m), in aceasta
actionand forte de natura moleculara ~i mecanica.
Dupa rolul functional al cuplei, frecarea dintre elementele ei poate fi privita ca :
.l> daunatoare, datorita efectelor principale (incalzirea ~i uzarea) care conduc Ia
scoaterea din uz a subamsamblului de frecare (lagare, piston-cilindru, angrenaje
etc.) sau datorita Tntretinerii unor vibra\ii (mi~carea sacadata ce apare Ia ghidajele
ma~inilor unelte, preselor etc.);
l> utila, de~i poate fi inso\ila. de asemenea, de incalzire, vibratii ~i uzare
(ambreiaje, frane, imbinari cu pana, variatoare prin fri<;1iune etc.).
Frecarea uscata se caracterizeaza prin contactul direct, nemijlocit, al
suprafetelor in mi~care relativa. Tntre suprafete nu se interpune, practic, nici un film
de lubrifiant.
Frecarea ideal uscata nu poate avea loc decal in vid inaintat, deoarece
functionarea unei cuple in mediul gazes ambiant permite formarea unor pelicule
absorbite (molecule de Oz. Nz, H20 etc.). Frecarea in prezenta acestor pelicule
adsorbite este considerata tot ca frecare uscata (tehnic sau conventional uscata).
Existents unui film continuu de lubrifiant fluid intre elementele cuplei constituie
frecarea fluida care poate fi hidrodinamica sau hidrostatica. Tntre cele doua cazuri,
uscat ~~ fluid, se interpune, in functie de natura ~~ grosimea stratului, frecarea limita ~i
frecarea mixta.

37

ae

.$tefan qli.imifi- 'Ekmente tfri6ow[Jie.

Capitofu[3 - <JW]imuri. tfefrecare fi tfe uneere.
3.2.Frecarea uscata. Teorille I legile acestela
Frecarea uscata este principalul tip de frecare producatoare de uzura (pri n
degradarea suprafetelor respective), fiind caracterizata prin contactul direct al
suprafetelor, Tntre aoestea neintrepunllndu-se nici un fel de film de lubrifiant, cu
exoeptia unor molecule absorbite din mediul gazos ambiant. Nu se considern
uscata" frecarea Tn prezenta lubrifiantilor solizi (grafit, bisutfurn de molibden etc.).
Concep\iile ~~ ipotezele oe privesc fenomenul complex al fredlrii uscate
reflecta, de fapt, evolutia cunoa~terii naturii corpului solid.
Se reriiarcll, astfel, urrnlitoarele etape ~i teorii:
;:;. Prima etapa oorespunde epocii dezvoltarii mecanici corpurilor rigide (seoolul
al XVII ~i Tnceputul seoolul al XVIII -lea) ~i consldera fo!la de frecare pe baza teoriei
mecanice.
Cauza fo!lei de frecare (Fa) este depa~irea ~i escaladarea microasperitatilor
(fig.3.1 ), ca atare se ia in consideratie numai aspectul geometric al oontactului de
alunecare.
;:;. A doua etapa are Ia baza teoria moleculara ~i poate fi considerata ca
inoepand din seoolul al XVIII, ~i continua pana in zilele noastre.
Ea cuprinde doua teorii principale :
Teo ria adeziun ii moleculare - considera ca fo!la de frecare, de
alunecare, este un rezultat al invingerii fo!lelor interactiunii moleculare (C 1,C2 .. ... Cn)
a suprafetelor corpurilor respective (fig.3.2). Aderenta ce ia na~tere intra cele doua
suprafete din contact a fost sesizata experimental prin independents fo!lei de frecare
de rugozitate intr-o anumita gama a valorilor aoesteia.
Fn
Vo
........::..- 1

Fig.3.1.Rezistenta Ia alunecare Fa
Fig.3.2.Rezistenta Ia alunecare din cauza
datorata urcarii sau escaladarii rugoz.itatilor
adeziunilor moleculare (c1,c2...c,J
Teoria puntiilor de sudura (a microjonctiunilor) considern d1 fo!la de
frecare (F.) se datore~te fo"ei necesare ruperii puntilor de sudura (S1,S2...Sn din
fig.3.3) ce se formeazA , in principal, datorita interactiunilor moleculare Ia temperaturi
presupuse ridicate Tn punctele de contact.

38

,$tejan qliimifi - <Elemente tfe 'I'ri6ofogie.

Capito{u{ 3 - fJ.<!gimuri tfe frecare # tfe ungere.

Fig.3.3. Rezistenta Ia inaintare F. prin forfecarea microsudurilor

(S1, Sz, ..., Sa).
}'> A treia etapli considerli eli fof1a de frecare se datore~te energiei necesare
deformlirii elastica {de1,dez.. .,den), plastice {dp1, dp2 ..., dp,J sau elastoplastice a
rugozitlililor (fig.3.4 a,b). Prezenta deformatiilor plastice in_ contact conduce Ia
formarea de noi rugozitli\i ~i Ia rotirea cristalelor in contact. In cazul deforma\iilor
plastice mari ~i ca urmare a vitezei relative, pot aplirea punti de sudurli care
contribuie, prin forfecare, Ia forta de frecare.

Fr.~
'Va

Fig.3.4.Energia cheltuitii prin deformatii elastica (a) ~i plastice (b).

A patra etapli considerli fof1a de frecare ca fiind cauza unor procese mixte
molecular mecanice. Frecarea se datore~te atiit contactului asperitii!ilor cat ~i fof1elor
moleculare. Aceste doua fenomene au ca baza comuna distrugerea coeziu nii
moleculare, ~i anume atiit coeziunea din interiorul proeminentelor in cazul
suprafetelor rugoase, ~i caeziunea dintre molecule.
Se poate explica frecarea prin asocierea a diferite teorii, ca. de exemplu,
mecanica+de adeziune molecularli+formarea de microjonctiuni.
)> A cincea etapli, mai recentli (1961), explica frecarea ~i uzarea pe baza
teoriei energetice cuantice. Se considerli eli, in procesul de frecare, energia trece de
pe o suprafa\li pe alta prin cuante de energie (e1. ez ..., en) care produc ~i transfer
de material ~i particule de uzurli (fig.3.5). Teoria electrostaticli a freclirii sugereazli
transferul de electroni de pe o suprafata pe alta, crearea ~i mentinerea unei anumite
diferente de potential electric ('fig.3.6).
}'>

,fn ~

Va:;--,

Fig.3.5.Trecerea cuantelor de energie

(e,,ez,....en) pe suprafata 1

Fig.3.6.Formarea de zone de
potential electrostatic.

39

~tejan

qliimifi- 'Ewmente ae 'Iri6ofogie.

Capitofu[ 3 - CR.gimuri ae frecare fi tk ungere.
Un model complet al freclirii uscate de alunecare trebuie sa ia in consideralfe
atilt procesele molecular mecanice, ctlt ~~ cere energetice sau electrostatice. Este
adevarat ell, in anumite cond~ii de exploatare (sarcina, material, viteza), pentru o
microgeometrie data, una sau alta dintre aceste teorii are o pondere mal mictl sau
mal mare.
Frecarea uscata este guvematli de o serie de legi ce incearcli sli exprime
dependenta fenomenului de frecare de diver~i i parametrii de contact.
Legile enuntate de Coulomb ~I stabilite experimental de Amontons sunt
partial confirmate de rezultatel!e experimentale actuale; astfel:
-propof11onalitatea fof1ei de frecare cu sarcina prin intermediul unui coeficient
de frecare Jla presupus constant:

F,=p8 F0 ~~ respectiv p 8 =F1Fn

(1)
-dependenta fortei de frecare de natura materialelor; se adauga celelalte doua
legi, corectate in ultimele trei-patru decenii;
-dependenta fortei de frecare de viteza relativa de alunecare (v,J;
-dependenta forte I de frecare de aria reara A, ( ~~ nu de An. cum
s-a considerat foarte mult timp};astfel, acceptlind teoria microjonqiunilor:
F,=A,r,
(2)
unde:-r,-reprezinta efortul unitar de forfecare al corpului mal moale;
Astfel, i n cazul frecarii unor suprafete dure (de exemplu: O\el) pe straturi
metalice mol (de indiu, plumb, aliaje de antifricliune, material plastic etc.), depuse pe
suport mai dur, poate fi utilizata relalia (dupa F.P.Bowden ~~ D.Tabor} [19].
Jla=!Pc
(3}
unde: Pc este limita de curgere a materialului mai moale.
In ipoteza simplificatoare Colomb (p8 =constant} rezulta urmatoarele valori
medii ale coeficientului de frecare cinetictl obtinute de unii cercetlitori pentru frecarea
uscatli (aer uscat} (tabelul3.1.} [1]

Tabelul3.1.
Valori (orientative) ale coeficientului de frecare
Materialul cuplei de
Observatii
1-la
frecare
Frecare
Frecare
Aluminiu- aluminiu
Otel - otel

uscata
1,50- 1 90
0,35- 1,20

0,1 - 0,25

Fonta- otel

0,18-0,60

0,1 -0,20

Ferodou- otel
Otel -cupru cu strat de Sn
Fonta - fontli
Otel - otel + PbO
Otel - otei+MoS2
0\el - grafit
01e1- Teflon(PTFE )(strat}

0,30-0,40
0,15-018
0,13-0,18
0,23-0,25
0,04-0 08
0,08- 0 10
0,06- 0,08

'

40

limita
.

Funqie de duritate ~~
starea de suorafata
Scade ptlna Ia 0,06 Ia
V=30m/s
Valabil static

0,08-0,10
0,10-0,15

.
.
.

0,04-0,06

Frecare buna Ia 600uc

Frecare buna Ia 400"C
Functie de
250C

vitezli, sub

$tifan qfiimiyi- tfernente ae 'Tri6oweie.

Capito{u{ 3 - IR.!eimuri ae frecare fi ae uneere.
Au fost stabilite pentru calcul

~i

alte expresii ale lui Frsau p8 cu una-doua sau

trei components ( prin intermediul modulelor de elasticitate E ~i G, asocierea unui

termen de gripaj, a unghiului de microa~chiere a rugozitatilor etc.)
Coefrcientii de frecare de rostogolire Jlrfii de pivotare Jlp au dimensiunile unor
lungimi.
Astfel , H.Wood, G. Depuit ~i R.Poire au dovedit experimental ca:

p,

= KJR

(4)

unde K=0,00060 ...0.00066(o!eVotel) iar R- raza de curbura.

La rotile vehiculelor de cale fera!A, datA R=O,Sm, ,u,.=0,05...0,055 em. Penlru rulmentl
cu bile, J.lr =0,006 cm.[1)
Determinarea coefrcientului de frecare constituie baza oricarui calcul ulterior
privind fenomenele tribologice, determinarea acestuia, in ipoteza simplificatoare
Coulomb, reprezinta una dintre aceste abordl!ri (abordarea clasica). Totu~i pentru
problema tribologice mai complexe poate fi luata in calcul determinarea coefrcientului
de frecare pomind de Ia teoria molecular mecanica a frecani, cu luarea in
consideratie a .corpului 1er1 . ce se formeaza in zona de frecare.
For19 de frecare Ia alunecare (Fa) se considera ca frind suma dintre for1a
moleculara (F, mol) ~i for1a mecanica (Fa mec):
F. = F.mo~ + F. .....
(5)
Conventional, se defrne~te coeficientul de frecare Ia alunecare cinetic, ca fiind
raportul dintre fotla F, ce apare in timpul mi~cArii ~i for19 normala transmisa (F,):

_ F. _ F...., +F.""'
- F.
F.

Jl - -

,u_. + ,u_

(6)

Components moleculara a for1ei de frecare (Fa.mol) are Ia baza energia

necesara forml!rii ~~ distrugerii legaturilor moleculare din punctele contactului
alunecator. Formarea acestor legaturi numite ~i microprinderi este dependenta de
raportul rl O'c, in care:
r- reprezinta rezistenta Ia alunecare a legl!turilor moleculare;
uc:- rezistenta Ia curgere a materialului de baza.
Rezistenta Ia alunecare "t' ce trebuie invinsa in procesul de frecare constituie
Tnsl!~i rezistenta comportarii dinamice (formare ~i schimbare) a .corpului ler1" specific
zonei de frecare. La scara microscopica, acest strat specific este ca un fluid , care
curge in spatiul ingust dintre elementele cuplei ca urmare a vitezei relative;
particulele elementare care formeaza .corpul ler1" sunt intr-o continua mi~care ,
transferand, de Ia un element al cuplei Ia celalalt un flux energetic de ordinul de
ml!rime a to' Wlmm, ordin de manme ce este apropiat de eel al starii de disociere.
Mobilitatea .corpului ler1" pe suprafata metalica se exprima prin aceea ca
densitatea .golurilor" este cu doua ordine de manme mai mare decat in interiorul
metalului. Pe suprafetele materialelor pe baza de polimeri, se formeaza un strat cu
masa moleculara mai mica de aproape doua ori decal in volumul aceluia~i corp, care
areca efect ridicarea mobilittitii legaturilor polimerice.
Rezistenta Ia alunecare a .corpului 1er1. se determinl! ca produsul dintre
numarul legaturilor care apar in interiorul sau ~~ rezistenta unei legaturi evaluata pe
baza energiei interne necesare distrugerii legaturii.

41

$tefan qfiimifi- ffemtmte tfe 'lri6owgie.

Capito(u(3 - CJW!imuri tfefrecare fi tfe UTI{] ere.
Pe baza teoriel lui Frenkel, se consideri\1 ci\1 trecerea unui atom al unui
material lichid in stare topiti\1 dintr-o situatie de echilibru Ia alta se face ca urmare a
doui\1 stadii de evaporare ~~ de condensare, puttlndu-se astfel determina, rezistenta
Ia alunecare a .corpului terr.
Durata de s~onare a unei particule intre doua sti\iri este de forma:
t=toe
{7)
unde: t0 -timpul de repaus, in absenta energiei interne U, k-constanta lui Boltzman;
iar Ttemperatura.
Putem considera rezistenta Ia alunecare r propoflionali\1 cu timpul de
stationare t. iar energia interna este dependenta nu numai de natura fo~elor de
legatura (Uo) ci ~~ de tensiunile reale ale contactului (p,):
U=Uo:trP,
{8)
unde: y este volumul de material supus tensiunilor reale p,. Semnul , +" sau ..- ..
caracterizeaza semnul efortului unitar {semnul ,.+ " pentru compresiune, iar " - ..
pentru intindere).
Tn acest fel, prin aproximarea functiei exponentiate cu un polinom se va
deduce :

r =at=at,e'ftr =ar,Ju...JIT "'ar,(I +Uo +1P')= aro(I+ Uo)+afo 1P, =' o+P p
kT kT

kT

kT

'

(9)

in care .a este constants de proportionalitate.

Rezistenta ~0 caracterizeaza natura fortelor moleculare i este dependentil de
materialul de baza (energia U0 ) ~~de temperatura T, iar coeficientul fJ caracterizeaza
atat materialul, temperatura cat~~ starea localil a contactului (y).
Tn tabelul 3.2. se indica valorile parametrilor ~o ~~ 13 pentru ci\iteva materiale.
Pentru cuple de frecare metal-metal Tn regim uscat ro=2,5 ...30N/mm2, iar in
regim limita {ulei mineral) ro=1 N/mm2 .
Cunosctlnd rezistenta unitara moleculara a .corpului terr. se determina
components moleculara a fortei de frecare :
F....o~ = A,r = A,(r0 +/J p,} = r 0 A,+/J F.
{10)
Fn - fiind forta normalili ce se transmite de Ia un element al cuplei Ia celillalt
prin intermediul ariei reate A,.
Prin rmpilf\irea relatiei {10) cu forta Fn va rezulta coeficientul molecular de
frecare :

p_,=!.!..+p
p,

{11)

Components mecanicc'i a fof1ei de frecare (F,.,.,.) are Ia bazil energia

necesara deformatiel asperitil\ilor ca urmare a sarcinii normale i deci este
dependenta de factorii care condi\ioneza deformatia asperitil\ilor. Pentru suprafetele
ideale tara rugozililli components mecanicil (F,,moc) este nulil.
Se vor prezenta Tncontinuare cazurile deformatiilor plastice ~~ elastica

4 Contactul plastic dlntre o rugozitate rlgld4

~I

un plan perfect plastic.

Pentru o rugozitate de form4 sferlci de raza r {fig.3.7), ca urmare a

deformatiei plastice in timpul alunecilrii apar suprafetele A, ~~ A2 care au expresiile:
A, =K p'

i A2 = .!.r

(2a - sin 2a )"' p8

a.- fiind in radiani.

42

{12)

~tefan

qliimiji- ffemente ae 'Tri6ofogie.

Capitofuf 3 - lJ(CfJimuri ae frecare fi tfe ungere.
Considerfmd, Tntr-o prima aproximatie, materialul omogen
limita de curgere u0 , rezulta :

~i

izotrop

4
=
(
' :)(2a-sin2a) ... 0,47 [5
A,
1rp
V7

11-.,= F = A.,

~i

avand

(13)

F.
fiind penelra\ia plastic{! a sferei.

Tabelul 3.2.
Valorile parametrilor moleculari ai coeficientului de frecare

Material

Duritate
HB,N/mm2

r 0 ,N l mrr?- p

Plumb
Aroint
Cupru

33
550
285
400
520
850
700
1050
1800
1100
1860
1000
31
37

2,74
7,7
16,8
18,0
18,2
17,0
4,9
14,7
37,8
18,7
27,9
15.40
3,41
0,11
2,50
0.17
08

0,078
0,017
0,035
0,010
0,0003
0 0002

10
16
200,6
203,9
184,1

0 065
0,050
0,066
0,044
0,055

Niche!

Molibden
Crom
Fluorolast
Poliorooilena
Cauciuc
Grafit
MoS2
Aliaieoentru cuzineti
ASS-6-5
A-20
30HGSA-GEOST 4543
OLC54-STAS 880
4 OC 10-STAS 791

3400
2700
3410

0,057
0.081

0,080

0,11 6

Pentru contactul alunecator al unei rugozlt~p cilindrice cu axa paralela cu

suprafala de contact (fig.3.8.a) respectiv cu axa perpendiculara pe suprafa\a de
contact (fig.3.8 b), ariile A 1, A 2 au, expresiile:
A, =L~(2r-8} , A2 =LO
(1 4)
~i : A,

= ttr 1

A2 = 2ra
(15)
Coeficientul de frecare, in ipoteza omogenitalii ~i izotropiei materialului va fi :
A
8
o/r
fi. (l
16
11- =A,2 - J(2r-o} = 2(1-ot r) "'2'/7
< )
,

pentru cazul cilindru cu axa paralela cu planul moale, iar pentru cazul cilindrului cu
axa perpendicular{! pe planul moale :

43

~tefan

qliimifi- ffemente ae 'Tri6owgie.

Capitofu[ 3 - (}{eeimuri tfe frecare fi tfe unoere.
A,

25

A,

1r

(17)

jl._~=-=--

F,

Fig.3.7. Alunecarea unei sfere rig ide pe un plan moale

Fo

Fig.3.8.Aiunecarea unui cilindru rigid cu axa paraleiA (a)

~~ perpendicular b) pe un plan moale.
Pentru contactul alunecAtor al unei rugozltafl conice (fig.3.9) arlile A1 ~i A2 au
expresiile :

A, =.!.nd' ~i A, =:_d'ctgO
8

(18)

Coeficientul de frecare va fi :

J1- = ~=-ctg9

(19)
A, tr
Penetra\ia o ce apare in relajiile (13),(16),(17) este dependentA de sarcina
normaiA (relajiile implicite 24,25,28,32,33,39,41 din capitolul 2).
Pentru cazul rugozitAiii modelate sub formA sfericA (cazul eel mai aproape de
realitate pentru suprafetele prelucrare prin a~chiere). penetrajia se determinA din
cond~ia cA Ia deformatia plasticA, sub alunecare, numai jumatate din suprafata de
contact preia sarcina (F =tr c uc r 5, c=3 pentru sfera, uc- efortul de curgere).
Prin inlocuirea penetra, iei in expresia coeficientului de frecare (13) rezultA :

P-

= 0,27 ( F, )'
r cut

44

2 0)

~tefan

qliimifi- 'Efemente ae 'Tri6ofogie.

Capitofuf 3 - (]?sgimuri ae freeare fi ae ungere.

Fig.3.9 Alunecarea unui con rigid pe un plan moale.

<ilo Contactul elastic dlntre o rugozitate I un plan .
Se considera ~ materialul elastic se caracterizeaz~ prin histerezis, evaluat printrun coeficient de histerezis ocn. ce reprezint~ raportul dintre diferen1a energiei Ia
Tntindere i destindere i energia Ia intindere a unei epruvete. Se indi~. in tabelul
3.3, valorile acestui coeficient de histerezis pentru cateva materiale.
Acceptand c~ sub sarcina normal~ Fn. planul se deformeaz~ elastic cu S
(fig.3.10) ~~ c~ forja necesara actionarii reprezinta produsul dlntre integrala
presiunilor pe directia de alunecare pe semisuprafata de contact ~i coeficientul de
pierderi prin histerezis. se deduce:

..
.
F. =a, JudA~a, Jru .._.sinada Jpsin q~dq~
0

(21)

unde: CL1- unghiul de penetratie.

Tabelul 3.3.Valorile coeficientului de pierderi prin histerezls cq,
Material
Cupru
Branz fosforos
Duraluminiu
otel calit

Oft

0,04
0,04
0 03
0,02

Material

cq,

Mas~ olasti~

0,08 ...0,12
0 09 ...0,13
0,02

Cauciuc
lemn

Prin rezolvarea aoestei integrale i prin imp~rjire cu forja F se deduce, de

exemplu, pentru o rugozitate sferica:

~~- .. o,42a, l
Daca se

(22)

inlocuie~te

penetra\ia S cu expresia sa din rela!iile Hertz-Beliaev, se

obtine:
'

F '3Blll

p _ = 0,3 78a,

(23)

213

45

~tefan <;;liimifi- 'Eumumte

ie 'Tri6oCogie.
Capitofu[3 - CR.Igimuri iefrecare p tie utlfJere.

Fig.3.1O. Contactul unei rugoz.itali rigide cu un plan elastic.

4 Contactul mal multor r ugozlt4fl

Tn cazul mai multor rugozitali pe suprafata de contact (caz real), coeficientul
de frecare Ia alunecare depinde ~i de dispunerea asperitalilor in inal\ime. Se
modeleaza rugozitatile sub forma unor segmente sferice cu aceia~i raza, dispuse in
TnaiJime astfel incat curba de portanta a modelului sa corespunda cu, curba de
portanta a suprafetei reale.
Presupunand ca viteza de alunecare este constanta ~i ca temperatura in
zona de contact nu se schimb:!i, ~i deci se mentin constante proprietalile materialului,
for1a totala de alunecare se obtine prin integra rea tuturor fortelor elementare ce apar
pe cele n, asperitati:

F. =

F.,dn,

(24)

Forta de frecare Fa~ apare pe o asperitate ce este dispusa in stratul dt Ia

distanta & de varful inaltimii maxime (Rmo,J ~i are expresia :
F.. JlM..F, 0,47 ~o, I r
- pentru deformatii plastice;

F., = p...,F, =0,42F,a, ,jo,lr

- pentru deformatii elastice.

(25)

Considerand 5;=l5,c-li, lirr penetratia corpului in timpul alunec:!irii, li-penetratia

curenta se obtine:

e=b,'l~=(eK-l}!Jtax

La distanta relativa " forta Fn, de exemplu pentru contactul plastic,

este: F. cu , nro, cucnr(c~ - & )R.,.. ~~ rezulta:

=
=
\.}12 R l/2
F"' =0,47cucnr112 ( &k - & 1
_

(26)
Tinand seama de consideraliile facute referitor Ia continuitatea funcJiei de
dispersie in inllltime a rugozita\ilor, din relatia (51 - capitolul 2) rezulta:

46

~tefan

qliimifi- tEfemente tfe 'l'ri6ofogie.

Capitofu{ 3 - <J<!gimuri tfe frecare fi tfe ungere.
dn,..= A.bv(v - I) G ->6
1
2n- rR,,..
se.deduce:

F, =

J(

0,41cu ,bA, R V> ....v (v-I)

~'
c,- c
2r
0

)"' c-'dc =

= 0,41cu,bA,R 1 '-v(v-l)t;;~ ',(1-.t

2r12

r x ' d.t

Din cond~ia de echilibru mecanic. for\a normala este:

= A,ca , I 2 =TfA.ca c12 =be; A.ca cI 2

" = F. =0'47rr(+~f(sl2)
/" =0 62K Pi
,....
:
F.

F.

(ltl)

\1

1 r

~i deci:

(27)

unde: kv - coeficient ce depinde de parametrul curbei de portan~ u prin intermediul

integralei Euler (functia gamma).
Similar, se deduce ~i pentru contactul elastic:

l,5ah

.u_,~ (v + l)K.

(8

V7

(28)

Tinand seama de aria reala de contact adimension al~ ~i defini\ia acesteia

1
(rt,=bt0 ) se determin~ t5=Rmaxt:=Rmaxf1711b/ ", care, prin inlocuirea in expresiile (26) ~i
(27), se obtin relatiile finale de calcul ale coeficientului de frecare ca urmare a
interactiunii mecanice:

0~2 K~lfl(p. c u,fP- pentru.contactuJ.p/asbc

(29)

,,_ =
1.5a,K;2(v+l)(:a.+t)(l .H7 p.e)'~,..,l

t{~2v+l)

V+ l

) - pentru.contactuJ.ekutic

Tinand seama ~i de relatia (11 ), se deduce milrimea coeficientulu l de frecare

cu ajutorul teoriei molecular-mecanice:
- pentru contactul plastic:
Jl =

'

to

(ca.)

+0p2K,Au 2 (p l ca t,+P

"

(30)

- pentru contactul elastic:

p,e

_ r0
Jl,-- 1.257
112
P. ,
K_t.

2v(2v+l)

v!(2v+t)

(
)'1(2v+t)ll
2(v+t)(2v+t) 1.257 P.0
- -+ p
l.~a.

K.

V+l

(31)

Prin analiza functiilor (30) ~i (31 ), functii de mai multe variabile (tl=Rma/rb 11"parametrul adimensional al microgeometriei,
parametrul de inc~rcare), se pot
deduce cond~iile necesare microgeometriei sau ale in~~rii , astfel incat valoarea
coeficientului de frecare s~ fie minim sau maxim, dupa cum cere functionarea cuplei
de frecare.
Rodajul cuplei de frecare trebuie astfel realizat incat s~ se obtinil un parametru t:.
care s~ corespundil minimului respectiv maximului functiei J.!, rezulttlnd astfel un

P.e-

47

~tefan

(ifiimifi -1Cemente tie <Jri6ofogie.

Capito(u( 3 - ~gimuri defrecare fi tie ungere.
parametru de rugozitate optim, dupll care frecarea in cupla este dllunlltoare sau
respectiv utill!.

3.3. Frecarea uscata de rostogolire.

a) Definire
Fenomenul fizico-mecanic al frecllrii de rostogolire este dependent de starea
suprafejelor din timpul contactului, de proprietajile elastoplastice ale materialelor
elementelor cuplei de frecare, precum ~i de viteza, mediu de lucru ~i condi1iile de
incllrcare.
in fig.3.1 1 a,b,c se ilustreaza contactul dintre doua corpuri (a - perfect rigide, b
-unul rigid iar celalalt perfect el astic, c -unul rigid celalalt perfect elastic) ~i diagramele
tensiune - deforma1ie corespunzatoare.
in fig.3.12 a,b, eviden1iaza cazul real al deformajiilor ambelor corpuri ~i 1inand
seama de fenomenul de hlisterezis ~i de anizotropia materialelor, rezultanta
presiunilor din zona de contact este dezaxata fata de forta exterioara ce trebuie
preluata de contact, cu distanta ,f' in sensu! deplas~rii.
'
Fenomenul frecani de rostogolire se apreciaza, pentru incarcari ce conduc Ia
deformajii elastica, prin intermediul momentului de frecare, Mt.
Mt =f Fn=FoR
(32)
Se observa ca spre deosebire de frecarea de alunecare, coeficientul de
frecare Ia rostogolire
are marimea unei dimensiuni. Totu~i, prin similitudine cu
frecarea de alunecare, se define~te coeficientul red us al frecarii de rostogolire (~J.r) din
rela!ia (32) rezultand:

.r

f F.= /).,F.
F, = R

(33)

Relajie asemanatoare relajiei Amontons- Coulomb (w=f!R).

A~adar sub acjiunea fof!ei normale Fn ~i a tendin!ei de deplasare a corpului pe
plan (fig.3.12 a) rezulta ca rostogolire pura poate avea Joe numai atunci cand: f Fn
=FoR ~i daca nu exista alunecare, deci :
Fa=Jla Fn>Fo
(34)
unde: F8 -forta de fecare Ia allunecare, ~~.- coeficientul de frecare Ia alunecare.
Din (33) ~i (34) rezulta condi1ia rostogolirii pure JJa>f I R=JJr
Dacll: f.Je<IJ., se produce alunecarea pura, iar daca J.Je=IJr, atunci va exista o
rostogolire cu alunecare.

b) Rostoqotirea corpurllor elastice.

Facem cateva considera!ii asupra dependen!ei calitative a coeficientului redus
al frecllrii de rostogolire de principalii parametri geometrici ~i de material al cuplei.
Fie cilindrul de raza R (fig.3.12 b) ~i lungime L in contact elastic cu un plan,
semilll!imea hertziana de contact (b) avand marimea data de relajia(16- capitolul 2):

b = 1,128~8 R F. I L
Distribujia eforturilor unitare (capitolul 2) permite calcularea momentului
rezistent Ia rostogolire:
dM, = a 11lydA = a 1,lyLdy
(35)

48

.$tefan <]fiimi;i - ffeme11te de tJri6oCogie.

Capito{u{ 3 - lf</gimuri de.frecare #de UTI{/ere.

L-----a)

~t~~
~

l)c(ormo
- ,-, . -

bl

c)

Fig.3.11.Contactul ~i diagramele tensiune- deformatii a doua corpuri :

a - perfect rigide ;b- rigid - elastic ;c- rigid - plastic.
Facand o schimbare de variabila ( y/b=sin~) prin integrare rezulti:i:

Lu b'
M, = 1,>yLdy
... =0,21F.b
(36)
0
3
Daca rostogolirea are loc pe o dlstanti:l d, ceea ce corespunde unui unghi LJ(p
(d=RArp), atunci lucru mecanic consumat pentru deplasarea cilindrului va fi:

Ju

LM = JM,drp=M,6.rp=0,21F.bd / R

(37)

Se apreciaza ci:l pierderea prin histerezis prin coeficientullll! (tabelul 3.3) ~~ deci
lucrul mecanic opus de forta de rezistenti:lla Tnaintare a cilindrului, F0 este:
F0 d=a.L. =0,2la. F.bd/R
Tinand seama de defin~ia coeficientului redus al freci:lrii de rostogolire, rezulti:l,
pentru contactul cilindru-plan :

" = Fo = 0 21a !!._

'"' F
' R

(38}

In mod similar, se stabilie~te coeficientul de frecare Ia rostogolire ( M,=O,SBaF.)

pentru contactul unei sfere cu un plan:
a

11, = 0,58a R

(39)

Ca urmare a deformatiei elastica a elementelor cuplei de frecare ~i a

distributiei eforturilor unitare, suprafata de contact va fi curba ~i. ca atare vitezele
liniare ale celor doui:l elemente vor fi diferite.
In punctele in care vitezele liniare sunt egale avem rostogolire purl:\; celelalte
puncta vor fi supuse unor aluneci:lri partial Tnainte ~i partial inapoi. Daci:l elementul 2
al cuplei are ~~ o mi~care de pivotare caracterizata prin viteza unghiulari:l (l)p, atunci
cele doua puncte cu rostogolire purl:\ se ana in poz~ii asimetrice fa\<'i de centrul
elipsei de contac.
Prezenta microalunecarilor atrage dupi:l sine o frecare de alunecare, frecare
care, in cazul cuplei tara pivotare, se caracterizeaza numai prin componenta

49

.$tefan qliimiji- f1emente ae rtri6ofo!Jie.

Capitofuf3 - lJW!imuri tfe frecare fi tfe U111Jere.
molecularl!, pentru zona centrala a elipsei de contact ~i prin ambele componente
(molecularl! ~i mecanlcl!) pentru zonele laterale.
Dacl! frecarea de alunecare de pe elipsa de contact conduce Ia un moment de
rostogolire mai mare decat eel creal de eforturile unitare normale, atunci nu va exista
alunecare diferentiala.
De aces!A data, fof1a de frecare de alunecare are un aspect util, deoarece
zona centrala de contact in care eforturile unitare normale sunt maxima este supusa
numai Ia rostogolire ~~ Ia o intensitate de uzare mai mica.

b)

ol

2b

Fig.3.12. Contactul real a doua corpuri( a-distribujia de presiuni; b- scheme de calcul)

Tn fig.3.13 se indica zona alunecarii diferentiale pentru contactul unei cuple
hertziene. Separarea zonei cu alunecare este dati! de manmea segmentului .c, care
poate fi determinat din egalitatea lui Drozdov:
c = b{t-2JI- K I p.)
(40)
unde: J1a este coeficientul de frecare Ia alunecare, determinabil cu relatia (4.21) sau
(4.21'), iar K-coeficientul de angrenare acesta poate fi considerat ca raportul dintre
fof1a tangenjiall! Fo ~i fof1a normall!, ~~ deci: K=0,21b/R pentru contactulliniar cilindric
~~ K=0,58a /R pentru contactul punctual sferic.

y
Fig.3.13.Contactul unei cuple hertziene
(I - zona cu alunecare; II -zona farl! alunecare diferentiala).

50

~tefan

C}fiimifi- P1emente de 'Tri6ofogie.

Capito[u[3 - <JJ.igimuri de frecare ~i de ungere.
3.4.Frecarea limita i mixta.
3.4.1.Definire. Domenii de aplicabilitate.
Suprafetele elementelor unei cuple de frecare pot fi separate i prin straturi
sub\iri moleculare formate prin actiunea unor fenomene de natura fizica sau chimica:
adsorbtia i chemisorbtia. Stratul de lubrifiant aderent Ia suprafata de frecare este
legal de acesta prin putemice foJ1e de adeziune moleculara; se realizeaza o ungere
onctuoasa, a~a cum se observa in fig.3 .14. Totui, in condi\ii foarte severe straturile
absorbite pot fi indepartate de pe suprafetele in frecare; in aceste situa\ii este
necesar fie un lubrifiant solid (de exemplu grafitul), fie un strat de reactie chimica (de
exemplu, un oxid sau o sulfura. metalica).

~~

l?1~

250

500j.lm

Fig.3.14. Suprafete de frecare in regim limita.

A- detaliu privind straturile moleculare adsorbite sau chemisorbite.
Privind natura frecarii limita, se mentioneaza urmatoarele concep\ii principale:
}> Straturile monomoleculare adsorbite pe suprafe\e poseda proprietati
particulare; straturile de lubrifiant situate dincolo de stratul limita se gasesc deja intrun stadiu fizic vecin cu eel al masei lichide (concep\ia Bowden);
}> Proprieta\ile suprafetei metalice se intind dincolo de stratul adsorbit sau
chemisorbit, traversand numeroase straturi de molecule polare ~i creand un sistem
orienta! Ia distanta mai mare de perete (conceptia Dereaghin);
}> Filmul limita consta intr-un strat de cateva molecule, strat care nu este
continuu, deoarece chiar pe suprafete foarte fin polizate exista asperitati de 1J.l.m care
strapung filmul de lubrifiant (conceptia Twiss- Lewis- Teagne);
Frecarea semifluida sau mixta apare Ia limita frecarii fluide in cazul existentei
unor suprafe\e cu un anumit grad de rugozitate; astfel, de~i filmul de lubrifiant are o
grosime corespunzatoare ungerii fluide, el se rupe ~i se reface, astfel incat,
concomitent cu sustentatia hidrodinamica, apare i contactul direct intre suprafete.
aa cum se observa in fig.3.15.
fn general, regimul de ungere ~i frecare mixta nu se poate evita in regimurile
tranzitorii ale ma~in ilor (pornire-oprire), cand pelicula de ulei nu s-a format sau cand
viteza scade mult, schimbandu-se, eventual, ~i sensu! mi~carii (de exemplu, cupla
piston-cilindru).
lmportanta practica deosebita a reg imului limita ~i mixt este aceea ca uzarea
se poate reduce .,de mii de ori" in comparatie cu frecarea uscata, dei coeficientul de
frecare se miqoreaza . numai de cateva ori" (precizarea lui Davies); in acest fel,
frecarea limits, mai ales, constitu ie un fel de . bariera impotriva uzani".

51

.;tefan C]fiimii- 'Efemente ae 'l'ri6ofogie.

Capito(u( 3 - ~gimuri ae frecare fi ae ungere.

)t~gvlL,m
aart?!f(

Fig.3.15.Regiumul de frecare semifluida !?i flu ida

Detaliu B- curgerea fluida !?i straturi adsorbite

3.4.2.Modele pentru frecarea limita.

in procesul de frecare intre suprafeJe se formeaza !?i se desfac conti nuu
jonctiuni (modelul Bowden). Fig.3.16-a prezinta aspectul unei zone de contact
nelubrifiate. in prezenta unor molecule de lubrifiant, intre cele doua suprafeJe se
poate interpune fie un strat co:ntinuu ce separa complet cele doua suprafete (fig.3. 16b), fie un strat ce prezinta discontinuita\i (una sau mai multe), a!?a cum se arata in
fig.3.16-c ~i d.
in cele ce urmeaza, vom analiza, pe scurt, frecarea limita !?i lubrificaJia cu strat
solid pornind de Ia modelele prezentate in fig.3.16 (b,c,d). SituaJia din fig. 3.16 -b
(strat solid continuu) poate apare, de exemplu, Ia depunerea deliberata prin
electroliza a unui strat subJire de plumb, indiu etc., sau Ia formarea unui strat alcatu it
din particule de bisulfura de m.olibden incorporat intr-o ra~ina epoxidica.
Un astfel de strat poate fi format !?i prin reacJia chimica a suprafeJei cu mediul
inconjurator, strat de oxid in urma reacJiei cu oxigenul din aer sau un strat de sulfura
sau clorura, ca urmare a reactiei cu compu~i sulfonaJi sau clorinati ce se gasesc in
mediullubrifiant.
in unele cazuri, stratul solid este spart in timpul alunecarii (fig.3.17-a); a!?a se
intampla cu straturile formate din oxizi, care sunt fragile !?i nu preiau deforma\iile
elastice sau plastice ale substratului metalic.
Daca stratul este atat de rezistent din punct de vedere mecanic incat el nu
poate fi forfecat in timpul alunecarii relative a celor doua suprafeJe, forfecarea se
produce in unul din cele doua materiale de baza (fig.3.17-b) astfel incat stratul nu
schimba cu nimic proprietaJile de frecare ale materialelor.
Un strat solid, chiar daca este dur sau fragil, influenteaza frecarea a doua
materiale atunci cand intera~iunile ce apar intre cele doua suprafete sunt mari. Tn
aceste situatii, stratul impiedica cre~terea jonctiunilor sub actiunea foJielor de
adeziune, reducand astfel aria de contact care trebuie forfecata in timpul alunecarii.
Daca stratul solid este moale, el influenteaza direct comportarea Ia frecare a
celor doua materiale, deoarece forfecarea va avea loc fie in interiorul stratului
(fig.3.17 -c) fie Ia lim ita de separatie dintre strat !?i una din suprafetele in frecare
(fig.3.17 -d) .

52

ae 'l'ri6oCogie.
Capitofu{3 - ~imuri tfe frecare fi ae unoere.
~tefa11 (}liimiyi -1femente

>--< >=====<'
b

!I

>=---=<

> v wsoooo

<

Fig. 3.16. Reprezentarea schematica a unei microzone de

contact a dou~ corpuri Uonctiune) in absenta {cazul a)
~i in prezenta unui strat (cazurile b,c,d}

)c

Fig.3.17.Modalilli\i de desfaoere a unei jonqiuni Ia

alunecarea relativii a corpurilor ce o formeazii:
a - spargerea stratului; b -f orfecarea materialului de bazii; c- forfecare Tn interiorul
stratului; d - forfecare Ia limita de separa\ie strat- suprafata sol ida
in cazul frecarii limita, stratul, avilnd o grosime de ordinul de marime al
dimensiunilor moleculare, va fi u~or strlipuns In timpul alunecarii relative a celor
doua suprafete.
Se pot lua in considera1ie doua situatli:
}> striipungerea (distrugerea) stratului are loc intr-o singura microzona, a ciirei
arie reprezinta o fraqie a din aria intregii jonctiuni {vz.fig.3.16-c);
}> strnpungerea stratului are loc in mal multe puncte {vz.fig.3.16-d) .

3.4.3.Modele pentru frecarea mixta.

in procesul de frecare prezenta simultana a asperitli!ilor suprafe!elor ~~ a
filmului ca lubrifiant contribuie Ia transmiterea sarcinii de Ia un element al cuplei Ia
celiilalt. Tinand coni de existenta asperita\ilor, se disting doua zone in care procesele
de ungere sunt diferite {ftg.3.18):
- in zona de contact de pe varfurile asperitatilor, stratul de lubrifiant are o
grosime foarte mica, regimul de frecare fiind determinat de presiunile de contact mari
~~ de interaqiunile fizico-chimice ale suprafetelor;

53

~tefan

qliimifi- 1femente tfe 'Tri6owaie.

Capito{u{3 - fJ<!oimuri tfefrecare fi tfe Uti[Jere.
- in zona dintre asperita\i. stratul de lubrifiant are o grosime mare, ceea ce
permite utilizarea rezultatelor ungerii fluide (hidrodinamice sau mal aproape de
realitate, elastohidrodinamica).
Asperitatile ce se gasesc in contact se considera ca fiind de forma geometrica
idealizata (calote sferice, segmente cilindrlce sau prismatice).

.U.'" - --Y

Fen'\

Lubrifiant

Fig.3.18.Model pentru ungerea mixta.

3.4.4.Fo'1a i coeficientul de frecare

in cazul modelului privind frecarea limita prezentat in fig .3.17-c aria pe care
stratul ramane intact reprezinta (1-a) din aria totala a contactului.
Considerlind, in zona microjonctiunii valabila teoria molecular-mecanica, iar in
zona stratului ponderea aspectelor moleculare ale frecarii, se poate deduce forta
necesara alunecarii ~~ deci forta de frecare (F,) :

=F,

+F.. = F-' I + F--J + F- I

(41)
unde: Foi este componenta fortei de frecare ce Ia in consideratie aspectele
F.

moleculare (Fmo~.j) ~~ mecanice (F,.c.j) din zona microjonctiunii caracterizata prin

rezistenta unitara T), iar F., este components moleculara ce apare in zona stratului ca
urmare a rezistentei unitare rs (Fmo,.sJ.
in cazul modelului privi nd frecarea mixta prezentat in fig. 3.18, aria pe care
are Joe contactul direct dintre elementele cuplei este A,, iar pe restul suprafe!ei
nominale (An-Ar) ia na~tere o frecare fluidil.
Forta necesaril alunecarii (Fsm) trebuie sil invingil forta consumata pentru
deformatia zonelor reale de contact (FIIdr). forta consumata pentru forfecarea
.corpului terr din zonele reale de contact {F0 !} ~i forta consumata pentru frecarea
intemil din interiorullubriflantului (Fa):
F.w =F..,..+ F-1 +F.= f.l-,~ + a,r,A. + PF, +(l - a,)A.r1
(42)
unde:
- Jlmec este componeta mecanica a coeficientului de frecare Ia alunecare;
- F,-forta normaIii preluatil de contactul real;
- r,,p -caracteristicile moleculare ale rezlstentei Ia alunecare ale corpului .tert" ;
-a.- fractiunea din aria nominala An cu contact direct;
- tt rezistenta Ia alunecare a lubrifiantului.
Aspectul dificil al tratarii analitice a modelului ungerii mixte 11 constituie
determinarea ponderii din sarcina normalil preluata de contactul real (F,) ~i a aceleia
preluatil de lubriflant (F1), (Fn=F,+F,).

54

~tefan

qfiimifi- tfemente ae 7'ri6ofogie.

Capito[u[ 3 - IJ?!gimuri ae.frecare fi tie ungere.
Pentru ilustrarea faptului ca valoarea coeficientului de frecare in regim mixt
este mult mai mica decal in regim uscat, se fac cateva ipoteze simplificatoare:
contactul real este in stare plastica, materialul mai moale avand efortul normal de
curgere Pc: r,<<TJ ; ph<pc , Phfiind presiunea ce apare in lubrifiant; JlmecFr+fJF,-:1]
(aproximatie reala numai pentru metale).
Cu aceste ipoteze, fol'\a rezistenta Ia alunecare pentru metale va fi:
F. ...trt "" A.[a,T, +(1- a,}r,)
(43)
iar fol'\a Fn:
F. =A.(a,p, + (! - a, )ph] =A. pm
(44)
Din {43) ~i (44) se dedu:ce coficientul de frecare Ia alunecare in regim mixt:
.
P r.r'

F.
' (1 -a )-,,
=-=a-+
F
r
r
"

p,

(45)

p,

Daca consideram ca in regim de frecare uscata se transmite aceia~i sarcina

normaIa Fn ~i fragiunea din aria nominaIa ce preia aceasta sarcina este aro. atunci se
poate scrie:
II
I""IU(-Qf

= FIJ.Id~(JI
=~
F

(46)

PM

Prin i mpal'\irea relatiei (45) Ia (46), se deduce ca:

Jl,.lix!

=a,+ (1 - a,)!L

(47)

r,

J1Mtrt

~i. ca atare, ~-~moo<<J.l.uscat. relalie calitativa care este unanim verificata

experimental.
in cazul ungerii mixte a materialelor metalice ~i i n special a elastomerilor,
componenta fol'\ei de frecare care ia i n considera!ie deformatia elastica sau
elastoplastica (PmecFr+f3F,) nu mai poate fi neglijata, iar sub sarcina normala in
punctele de contact presiunile sunt elastice (p.).
in aceasta situatie, rela~ia (43) ia forma :
F, = A,[a,p, + (1- a.)p,) = A,pM
(48)
Prin impal'\irea relatiei (42) cu (48) se ob\ine expresia coeficientului de frecare
in regim mixt pentru elastomeri:

" .

r,.ust-1

Fomk
F =ar 2..+ (!-a)2.. +f..
V4"* +fl)~
Ap

(49)

,.
P"'
P,.
" "'
Ultimul termen al acestei expresii evidentiaza componenta coeficientului de
frecare care ia in consideratie pierderile prin histerezis.
Daca acceptam ca aceia~i sarcina normala Fn se poate transmite ~i in regimul
uscat al aceleia~i cuple pe suprafata ar.An. atunci se poate scrie:
F. = A,a~P.
si
F.., =A, a~' +F.,
J.lKJaJt elF

=F

= -

J.lldJt

P.
Cum insa presiunea de contact in regim uscat (pu) este aproximativ egala cu
presiunea medie (pm), se deduce ca:
(51)

55

.Jtefan qliimiyi- PJemente ae 'Tri6oCogie.

Capito(u( 3 - !/?!gimuri aefree are ~i ae ungere.
Ca atare, frecarea elastomerilor in regim mixt se caracterizeaza prin
coeficienti ridicati. ordinul de marime fiind egal cu coeficientul in regim uscat, insa, in
anumite condilii de temperatura, pot avea valori chiar mai ridicate.

3.5.Frecarea fluida.
3.5.1.Definire. Regimuri de frecare fluida.
Tn cazul frecarii fluide, suprafetele de frecare sunt separate de un film continuu

de lubrifiant, film ce impiedica contactul calor doua suprafete in timpul mi~cari i.

Un rol important in formarea peliculei de lubrifiant il joaca aderenta acesteia Ia
suprafetele in mi~care, straturile aderente de fluid punand, succesiv, in mi~care (prin
actiunea vascozitatii) straturile vecine. Corpul .terr. in cazul frecarii fluide, este
format din pelicula de fluid (g:az sau lichid) care prin intermediul frecarii, diminueaza
esential marimea fortei de frecare in comparatie cu frecarea uscata a acelora~i
suprafete in acelea~i condi\ii de exploatare.
Forta portanta, rezultata prin aqiunea presiunii din filmul de lubrifiant pe
suprafata reala, depinde de factorii geometrici (forma ~i geometria interst~iulu i dintre
cele doua suprafete de frecare). factorii fizico-chimici (aderenta ~i vascozitatea
lubrifiantului) ~i factorii cinematici (viteza, timp). Separarea completa a calor doua
suprafete in frecare este deosebit de avantajoasa in multe situatii prin diminuarea
(evitarea) uzurii. Mentinerea ungerii fluide constituie scopul unor masuri constructivfunctionale in multe aplica!ii practice (lagare cu alunecare , cupla piston-cilindru etc.).
Exista, totu~i. situatii in care aparitia ungerii fluide nu este dorita (captatorii de curent
de Ia tractiunea electrica ca urmare a picaturilor de apa, trefilarea de precizie etc.).
A~a cum rezulta din fig.3.19, in afara de suprafetele reale, rezultate din
prelucrare, finisare. rodaj, adica suprafetele cu o anumita rugozitate, modelele
teoretice ce nu tin seama de existenta neregularitatilor au fest denumite suprafete
ideale.
in functionarea ma~inilor, este practic imposibil sa se evite contactele
asperita\ilor pentru toate regimurile de lucru. Totu~i. daca aceste contacte sunt rare,
regimul de frecare poate fi considerat fluid.
Daca filmul de lubrifiant are o grosime de ordinul a 10 ... 1001-'m sau chiar mai
mult, se admite denumirea de /ubrificafie cu film gros: daca filmul este de ordinul a
0,5.. . 10 J.lm admitem denumirea de /ubrificafie cu film subfire. Prezenta rugozita\ilor
poate fi neglijata pentru cupl ele de frecare unse cu film gros: pentru film subtire
trebuie sa se \ina seama de marimea rugozitatilor.

S~rafelie

reete

Fig.3.19.Regimul de frecare flu ida

(S1 - suprafete ideale, S,- suprafete reale)

56

qliim#i- ffemente ae 'Triliofogie.

Capito{u{ 3 - IJ?.!gimuri ae frecare fi tfe UTI{Jert.
~tefan

Asigurarea frecarii fluide, respectiv formarea filmului fluid, portant, se poate

face pe dou<li c<lii:
)> hidrodlnamlcil - lubrifiantul este introdus din exterior intre suprafetele in
frecare fara presiune sau cu presiune redusa. capacitatea portanta a filmului
rezultllnd din fenomene guvernate de legile dinamicii fluidelor, dar condi\ionate de
expresia unei viteze relative suficiente a celor doua suprafete ~~ a unei forme
adecvate a spatiului dintre suprafetele in mi~re (form<li de pana caracterizata prin
diminuarea treptata a in<liltimii interst~iului in directia mi~c<lirii);
)> hidrostaticil - lubrifiantul este introdus din exterior sub o presiune ~i un
debit care sa asigure mentinerea filmului continuu de lubrifi<~nt intre suprafe!ele de
frecare (nefiind necesara respectarea cond~iilor de viteza ~i de forma a intrerst~iului
impuse de situatia ungerii hidrodinamice).
lnterstitiul in forma de pana poate avea forme diferite (fig.3.20.-a,b,c,d,e):

dreapta (a);

pana plana convergenta (b);

pana curba convergenta (c);

convergent-divergenta(d,e).
Pentru a avea o ungere hidrodinamica propriu-zisa este necesar sa fie
asigurate !rei condi!ii:
mi~care relativa;
interstitiu sub forma de pana (pana geometrica):
cantitate suficienta de fluid vascos (lubrifiant).
in cazul ungerii cu film extrudat (.squeeze filmj nu este necesara condilia a
doua.
Tn fig.3.21 se indica principalele modalitali de realizare practic<li a filmelor
portante de lubrifiant intra suprafete.

''''""'

l/7/777

W r /7///
Cl

Fig.3.20.Diferite forme de interst~ii.

Tn cazul ungerii elastohidrodinamice (EHD) (fig.3.21 .2), pana geometric<li se
creaza prin deformarea zonei de contact ca urmare a presiunilor locale.
Pana termica (fig.3.21.3) ia na~tere ca urmare a expansiunii uleiului cauzata
de diferenta dintre temperaturile de intrare T, ~~ ie~ire T2 (T2>T1), densitatea uleiului
variind cu temperatura.
Dac<li temperatura suprafetelor este diferit<li Ts<T; se creaza o pana prin
vascozitate ca urmare a variatiei vascozitalii cu temperatura.
Prin pan<li termica sau prin pana de vascozitate se pot realiza portante relativ
red use (1 ...2MPa); chiar daca acestea sunt Tn prezent foarte putin utilizate pentru
creearea unui film portant, se mentioneaza ca efectele respective se suprapun peste
efectul de pana geometricl! ~~ ca pot avea un rot pozitiv sau negativ.

57

,;tefan qliimifi- tECemente cfe 'Tri6o(ogie.

Capito(u( 3 - <R.!gimuri tie frecare ji cfe ungere.
Tehnologia nucleara, lucrfmd cu metale topite (Na,K etc.) ca medii de racire ~i
ungere a lagarelor, a determinat dezvoltarea teoriei ungerii magnetohidrodinamice,
care este posibila ciind fluidul folosit este un bun conducator de electricitate (cazul
metalelor topite). fn mod simiflar, utilizand gaze ionizate, se creaza portanta in cadrul
regimurilor magnetogazodinamice. fn ambele cazuri se poate stabili un anumit
potential electric intre suprafe'e sau de-a lungul suprafetelor (fig.3.21.4).
Regimul hidrostatic propriu-zis se poate realiza prin introducerea in zona de
contact a lubrifiantului sub presiune(fig.3.21.5).
Cre~terea turatiilor (10000-30000 roVmin.) a facut ca fortele centrifuge ce apar
in interstitiul lagarelor axiale ale unor arbori sa poata fi folosite pentru crearea unui
camp portant de presiuni ca eel allagarelor hidrostatice (fig.3.21.6).
fn cazul frecarii (ungerii) flu ide pot fi studiate doua categorii de probleme:
}> Problema de portanta, care se refera Ia :
capacitatea portanta a filmului de lubrifiant:
distributia de presiuni, presiunea maxima ~i presiunea medie;
directia rezultantei campului de presiuni;
stabilitatea campului de presiuni ~i a cuplei de frecare:
grosimea minima a filmului de lubrifiant; mediullubrifiant.
}> Probleme de frecare, care se refera Ia :
forta de frecare (momentul de frecare);
coeficientul de fecare:
randamentul;
incalzirea cuplei de frecare,
aspecte termice (campul de temperaturi, temperatura maxima, temperatura
medie).
Din acesta prezentare schematica a problemelor care se pun, se observa ca ~i
frecarea flu ida impune o tratare interdisciplinara ce face apella :
mecanica fluidelor vascoase ;
termodinamica (bilanturi energetice, ecuatii de stare, transfer de caldura);
mecanica corpurilor deformabile ;
electrodinam ica mediilor continuui.
Pentru tratarea teoretica a problemelor frecarii fluide s-a apelat Ia aceste
discipline atilt pentru elaborarea ecuatiilor de baza, cat ~i pentru formularea
condiJiilor Ia limita.

3.5.2.Legile

~i

ecua1iile ce guverneaza ungerea fluida.

Leqea lui Newton.

Tn filmul lubrifiant ca masura a vitezei de forfecare poate fi luat gradientul de

viteza pe o directie perpend iculara pe directia de mi~care; exprimata matematic,
legea lui Newton devine :
dv
1](52)
dn
unde: 1: - tensiunea tangentiala din filmul de lubrifiant;
TJ - reprezi nta vascozitatea dinamica a lubrifiantului;
dv/dn - gradientul de viteza.

'=

58

~tefan

qfiimi#- ff2mente ae 'Tri6ofogie.

Capito{u{3 - !J?.gimuri tiefrecare fi tie ungere.
Pentru lubrifianjii uzuali, lichizi sau gazo~i. legea lui Newton este respectata
(fluide newtoniene). Exista insa lubrifianji (de exemplu, uleiuri ce conjin ingredients
cu greutate moleculara ridicata) care nu se conformeaza legii lui Newton (fluide
newtoniene).
-'
v

II

_,.,.,.....-"""' p

~ ... -- . . <'

(( /<(( <<:.,

v%11// ///ft
b

.,

""""t
""'
"
'
.,-- .

~, , <<<<<<<<

- -

H0

'

v
ils )

PfQ()f'~

t'fila edrudd: l

"'

"

'')'"

'

Ti

{ pona hrmica l

a.

_._,p

1 ,,,,,,,,,,
!~

, -

, -: >

' "

--
--------------.-------->?7//)) /;
-

-Y

I M.H.O.a M.G.O.l

~~""''

t"4Ub

pnl$1lfle

" r~(p

Fig.3.21.1ntersti\ii i distri bujil de presiuni in cazul frecarii fluide

59

~tefan

qliimiji- PJemente de 'fri6ofogie.

Capitofuf 3 - CRgimuri ae frecare ii ae ungere.
Leqea lui Petro.ff .
Considerand cazul unui lag1ir radial in care fusul este concentric cu cuzinetul;
pentru care not<"'m: d - diametrul fusului; L1r - jocul rad ial ; t- lungimea lag1irului; nfrecventa rotatiei fusului, putem scrie expresia vitezei periferice a fusului :v=ndn, pe
care i nlocuind-o in legea lui Newton ob\inem :
F
trdn
(53)
T= - = 1 ] -

!!.r

unde: F- for1a tangential11; A-aria suprafetei fusului (A=trdt ).

Momentul de frecare in lagar poate fi scris:
tr 21]d 31n
M ro =
2/Y

(54)

Relatia (54) reprezinta formularea matematica a legii lui Petroff; o varianta a

acestei rela!ii de'! expresia coeficientului de frecare:

A m:ln m:/1 m:ln

F
17 tv
IJ !!.r
2 d 1]11
IJ= =
1r - F.
pdl
pdl
!!.rp
u nde: p - presiu nea medie.
Aplicarea legii lui Petroff este corecta pentru valori ridicate ale
.l]nlp" deorece s-a presupus concentricitatea fusului i cuzinetului situaJie
de cea real11 doar pentru valori mari ale raportului .,1Jnlp".
Daca grosimea filmului de lubrifiant este:
h=Ar(1+x cos())
(unde: x=e/Ar-excentricitatea relativa, iar B - coordonanta unghiulara).
momentului de frecare Mtdevi ne:

M1 =M10 (1- x't'''

(55)

raportului
apropiata

(56)
valoarea
(60)

unde: Mto este dat de rei alia (54).

Relatia (60) a fost ob\inuta pentru prima oara de Couette (1890).

Leqea lui Poiseuille.

Se refera Ia curgerea fluidelor vascoase prin tuburi capilare orinzontale i are
urm1itoare exprimare matematic11:

q =;

i) :

(61)

in care q - debitul volumic; Ap- caderea de presiu ne pe distanta t.

R - raza tubului capilar.

Ecuatia unqer ii hidrodinamice si ecuatille de echillbru termic

Procesele fizice complexe ce au loc in filmul de lubrifiant in cazul lubrificatiei
hidrodinamice impun utilizarea atat a unor ecua\ii din domeniul mecanicii fluidelor,
cat i a ecuatiilor termodinamice, urmarindu-se pri n acesta atat determinarea
portantei i debitului de lubrifiant cat si studierea degaj<"'rii i evacu<"'rii caldurii.

60

5tefan yfiimiyi -1femente tie 'l'ri6owgie.

Capito(u(3 - ~gimuri tiefrecare fi tie U1lflere.
Din mecanica fluidelor se utilizeaza:
1) Ecuafiile cantltafli de mi$Care (Navier-Stokes). Dupa cum se cunoa11te
de Ia cursurile de mecanica fluidelor, aceste ecuatii se refera Ia elementul infinit mic
'
de velum considerat i arata egalitatea dintre cantitatea de mi11care (impuls) in acest
velum i fortele exterioare (gravitajionale, centrifuge, eventual electromagnetice)
adunate cu fortele superficiale i fortele elastics.
Fara a repeta ecua!iile generals Navier-Stokes, vom prezenta, schematic, prima
ecuatie a sitemului de trei ecuatii:
'

'

~; = Fnrasice(x) + Fpresi1111e(x) + F elastire(x) + Fvoscoase(x)

(62)

2)Ecuafia de continuitate (de conservare a masei) in regim stajionar

(ap/OI=O)pentru flu ide compresibile:

a(pv.) + a(pv,) + a(pv,) 0

ax

(63)

fJz

fJy

Pentru flu ide compresibile :

a(vJ + a(v,) + a{v,) = 0

ax

(64)

az

fJy

Din termodinamica se utilizeaza:

1) Ecuafia conservaril energlel {de bllanf energetic) pentru curgerea cu
frecare sau curgerea disipativa i elementul cu baza constanta ~i temperatura T (din
legea 1-a a termodinamicii pentru fluids reale):

aE = aQ_Pav + oQ1

at at

at

<65>

at

unde: E - energia interna; Q - caldura primita sau cedata de unitatea de

volum ; p - presiunea; V- volumul specific; Q,- caldura disipata prin frecare.
Menjionam ca pentru regimul stationar aQ/01=0, iar pentru fluidele
incompresibile fN/01=0 .

2)Ecuafia de stare
p=p{p, T)
(66)
care poate fi pusa i sub forma :
p=p(p, T)
(67)
in general Ia lichida se considera densitatea constanta (p=ct); pentru gaze 11i
pentru evaluarea efectului de pana termica trebuie luata in considerare i variajia
densitajii cu temperatura. Tn ceea ce prive~te vascozitatea, Ia lichida se admits
variajia cu temperatura ~i cu presiunea:
~~T)

~)

Adesea se recomanda urmatoarea lege de variajie a vascozita!ii dinamice (77)

cu temperatura:
1]

=lJoe-P(T-To)

(69)

(unde 77o- vascozitatea Ia temperatura To).

61

~tejan

C]fiimi.fi- PJemente ae 'Tri6ofogie.

Capitofuf 3 - CJ<!gimuri aeJrecare fi ae ungere.
/poteze simplificatoare .
Se admrte eli modelull cuplei de freeare din fig.3.22 este reprezentativ ~i
pentru alte forme geometrice.
Oacli se line seama de faptul eli grosimea filmului de lubrifiant este foarte
micli fa\11 de dimensiunile suprafe!elor: hB,L (deoareee in praetie11 h/8, L = 1/100...
1/ 1000), se poate neglija eurgerea pe direetia y fa\11 de diree\iile x ~i z.
Se pot face urmatoarele ipoteze:
o se neglijeazli curbura filmului;
o se ad mite fluidul practic incompresibil (ep/ey=O);
o vy= O(se neglijeaza curgerea pe direqia y, excep\ie cazul extrudarii);
o curgere laminara (pentru eazul eurgerii turbulente trebuie faeute unele
reeonsiderari);
o fenomene stationare:
o fot1ele de inef1ie sunt mici in eomparatie eu cele datorate presiunii ~i
vascozita\ii;
o fluidul aderli perfect Ia perete;
o vascozitatea variaza nu mai cu temperatura.

Fig.3.22.Modelul euplei de freeare

Tn aceste eond~i i ecua\iile de mi~care devin:

iJp

ax

_j__(, av,) ap = 0
8y

'I

8y

8y

:=~(7] :}
~i daea

(70)

vaseozitatea este eonstant11 dupa direqia y:

iJp

a'v, ap

ax =1] By' ' 8y =0 '

iJp
a'v
- =7] - - ' .
oz By'

(71)

iar eeua\ia de eontinuitate capata forma:

av, + av, =0
ax az

(72)

62

~tejan

C]fiimifi- PJemente de 'I'ri6ofogie.

Capito(u( 3 - !J?!gimuri de frecare fide ungere.
Condifii limita.
Se admit unnatoarele condil ii I imita, pentru un interstitiu convergent:
y=O V,=V Vy=V,=O
a) cinematice:
y=h V,=Vy =V, =O
b) presiune:
X=O, p=O, x=L, p=O

=+/- B2

, p=O.

T=To
r-h, T"'Th

c) termice:

X=O,

Ecuajiile de mi~care (70, 71 )

ecuajiilor profilelor de viteza in film:

~i

condijiile Ia limita cinematice pennit scrierea

=- -1 op y(h - y )+.!::.(h - y)

v
X

21]

OX

v,=-- op y(h-y)

27]

(73)

oz

Cunosc~nd

vitezele, putem scrie debitele (qtx ~i q 1,) de lubrifiant in lungul axei

x iii z, printr-o suprafata cu inal\imea h, la\imea egala cu unitatea, orientata
perpendicular pe direcjia de cu rgere (pe axa x ~i z):

h' op
127] OX

vh
2

q =-- -+Ox

q,, = -

h' ap
12 az
77

<74 >

Ecua\ia de continuitate scrisa pentru coloana de fluid de inaljimea h

baza un dreptunghi cu dimensiunile dx ~i dz este :

~i av~nd

~. +~' =0

~5)

a ( h' ap) a ( h' ap) v ah

ax 127] ax + az 12ry az =2 ax

<76 >

ox

iJz
Tnlocuind (73) in (74) ob\inem ecuajia lui Reynolds (1885):

unde: h=h(x,z) ~i 7J=1J(X,z).

Ecuajia lui Reynolds, su b forma cea mai generala, va avea expresia:

i_(ph' ap)+i_(ph' Op)=6(v - v2 )0(p;1)+6AI,i.(v +v2 )+12 a(ph)

OX

1]

Ox

0z

1]

0z

Ox

,_.. Ox

0(

(77)

3.5.3.Ungerea hidrodinamica prin extruderea

filmului de lubrifiant ("squeeze film '?.
fnca din primele lucrari, Reynolds a sesizat posibilitatea objinerii unui film de
lubrifiant portant Ia mi11carea de apropiere nonnala a doua suprafeje, prin extruderea
lubrifiantului cuprins intre ele. rezistenta pe care o opune lubrifiantul Ia expulzare
detennin~nd aparil ia unui c~m!P de presiuni prezentat in fig.3.23.

63

~tefan

qfzimii- 'Efemente ae 'I'ri6ofogie.

Capitofuf3 - 1?.!gimuri ae frecare 1. ae ungere.
Considerand fluidul extr udat, de vascozitate constanta, incompresibil
cazul plan, ecuajia Reynolds devine:
2

d p
dx 2

= 121] dh

~i

pentru

(78)

h' dt

in care grosimea filmului 1 depinde numai de limp.

'

.o.F

Fig.3.23.Distribujia de presiuni (1) ~ide viteze (2) in cazul ungerii prin

extruderea filmului de lubrifiant.
Prin integrarea ecuajiei (78), pentru cazul indica! in fig.3.23, in urmatoarele
condijii limita (p=O pentru x=O ~i dpldx=O pentru x=U2), se deduce variajia presiunii:

p = 61] (x2- Lx)dh

h'
dt

(79)

Din echilibrul mecanic al presiunilor "p" pe suprafaja de contact (dA = t dx, tfiind lungimea de contact in d irecjia perpend icular<'! pe axa x) se objine legatura
dintre forta exterioara (F), presiu nea p ~i geometria contactului :
L

3dh1]
4dll1]
F = pdA +I pdx = IL dt };i = 2Kdd di};i'

(80)

Pentru transmiterea unei forte constante, ecuajia diferenjiala (80) este de tipul
ecuajiei cu varia bile separabile ~i se deduce timpul de apropiere a suprafejelor:
1=

2K"L:T/ ( ' _ _I2 )

F

h'

(81 )

h0

in care :h0 - grosimea inijiala a peliculei pana Ia acjionarea fortei;

Ld- lungimea dimensionala caracteristica a planului ce se apropie ~i este
indicata in tabelul 3.4 ;
Kd - coeficient ce depinde de forma suprafejei frontale a planului ~i este
indica! in tabelul 3.4.
Viteza de apropiere (Vz) a suprafejelor sub sarcina exterioara F se objine din
expresia (81) prin derivarea grosimii "h" in raport cu timpul t:

dh

v =- =

Fh'

(82)
2K,T/L~
Din acesta dependenja se observa influenja hotaratoare a grosimii filmulu i ~i a
sarcinii asupra vitezei de apropiere a suprafejelor.

'

dt

64

~tefan

(jJfiimifi- 'Efemente ae 'Tri6owgie.

Capitofu( 3 - c:R/gimuri ae frecare fi ae ungere.
Un aspect interesant ~i cu aplica\ii practice Tl constituie comportarea filmului
extrudat Ia preluarea ~ocurilor ~i a sarcinilor dinamice.
Consideram ca sub actiunea sarcinii de ~oc F, fluidul se pune instantaneu in
mi~care ~i presiunile din filmul de lubrifiant se opun acestei actiuni, mic~orand viteza
de apropiere.
Din condi!ia de echilibru a variatiei energiei cinetice (LIEc) din timpul ~ocului ~i
lucrul mecanic al foJ1elor de frecare din interiorul filmulu i (Lift) (L1Ec=-L1Lt) se deduce :

~ [v/- (v,- dV, Y]= - dh fpdA

(83)

unde: V, reprezinta viteza inaintea ~ocul ui, dV, - modificarea vitezei in timpul ~ocu lui,
limp in care suprafetele sau apropiat cu distanta dh, iar g -acceleratia gravitationala.
Neglijand (dV,l in comparajie cu 2VzdV, ~i considerand ca spatiul dh a fost
parcurs cu viteza V, in timpul dt, ecuatia (83) devine :

.!_dV, = dt fpdA

(84)

2g

lnlocuind expresia integralei (80) i n (84) se obtine ecuatia diferentiala cu

varia bile separabile:

F
-dV,
2g

dh

=2KdL,4 Tf -h 3

(85)

iar prin integrare se deduce :

I)

V =V. K. L>1g(_l __

'

h'

(86)

h!

unde: V0 este viteza de apropiere a suprafetelor inainte de aparitia ~ocului.

Pentru cazurile practice, viteza dupa ~oc (V,) poate fi considerata aproximativ
nula (V~O) ~i grosimea filmului mull mai mica decal cea in~iala (hho, 1/hiE!iJ) ~i
deci se poate determina grosimea stratului de film extrudat dupa ce a preluat ~ocul F
cu viteza ini\iala Vo:

h"' K4 L!1Jg
FV0

(87)

ca

presiunile din pelicula de lubrifiant in prezenta sarcinilor

De remarcat
dinamice variaza foarte mull, atat ca valoare a maximului, cat ~i a pozitiei acestuia
fata de grosimea filmului.
Astfel, daca in relatia 79 se introduce expresia vitezei de apropiere din timpul
~oculu i (86), atunci se constata ca presiunea dinamica depinde atat de grosimea
filmului h, lucru ce nu se intampla Ia solicitarile statice, cat ~i lubrifiant prin intermediul
vascozita\ii.
Dupa cateva transformari matematice, se deduce ca presiunea maxima apare
Ia jumatatea lungimii Ld ~i are expresiile:

p,,.,,__..., = 43 K FL'
d

P""~''"'"'

(88)

_.!_(

= 0.27
g Kd L'd

K d L',gl]

)'(v.+ K,L!gr1
)'
F/
1

{89)

'
Presiunea dinamica maxima apare Ia o grosime adimensionala de film (hr/h)
data de relatia :

65

.$tefan filiimifi- P.femente tfe t(ri6ofogie.

Capito{u[3 - <I<!Bimuri tfefrecare fi tfe U11fJere.
I

ho =
h

0,774( KVoF~;
)2
Ldg

(90)

11

Filmul de lubrifiant exprudat contribuie Ia amortizarea vibra!iilor_ a tat prin

intennediul fortelor elastica (F.=kz, k-fiind rigiditatea filmului, z=hrrh -<leformaJia
filmului sub sarcinl!), cat !ii a celor de amortizare vascoasa (F, =cz =cV,,C fiind
parametrul de amortizare C=F/(dhldt)).
Aspectul vibratoriu al mi!icarii unei cuple cu film extrudat este descris de
ecuajia diferenjiala:

F..

-z+ cz + kz

=F

(91)

Rigiditatea filmului extrudat se poate determina pentru diferite geometrii

considerand ell intreaga sarcina (F) contribuie Ia defonnarea elastica a filmului
(F=F. =pA, p fiind presiunea absoluta din interiorul fluidului, A - fiind suprafaja frontala
a elementului ce se deplaseazl! pe direc!ia sarcinii).
Se utilizeazA modulul de elasticitate transversal al filmului extrudat
G=p/(L.!VIV), in care: L.IV reprezinta descre!ilerea volumica a fluidului, iar V - volumul
ini!ial al fluidului.
Rigiditatea filmului va fi:
K = F, = F = pA = GA ll.V = GA Az = GA
(92 )
z z
z
z V
z Ah h
h fiind grosimea filmului extrudat sub sarcina F.
Tabel 3.4
Mi:irimea paramerilor dimensionali

Fonna suprafeJei
frontale
Cere
lnelara

Lungimea dimensionala

Ld

Coeficientul
de forma K.t

D (diametru cercului)
D'A
cu

3!!164
3!!/64

I- 2i2L
+ 2(i2L)
D
D
1

Eliptica
Dreptunghiulara (fl!rl!
curaere laterall!l

- (

(D1,Dz- diametrele interioare i

exterioare)
1.04(aJbyw
I (a,b- semiaxele elipsei)

i2L
D
2

3!!12
1/2

I CLII.Jnaimel

66

,;tejan (jfiimii- Piemente ae 'l'ri6ofogie.

Capitofuf 3 - IJ?gimuri ae frecare ii ae ungere.
3.5.4.Ungerea hidrostatica.
Pentru a realiza regimul de ungere hidrostatic!i, filmul portant este creat prin
introducerea lubrifiantului {lichid sau gaz) sub presiune mare in buzunarele create
special in zona portanta. Presiunea necesar!i este de ordinul de marime al
presiunilor medii pe care le determin!i sarcina raportata Ia suprafa\a de contact.
Filmul portant se poate crea atilt Ia viteze mari, cilt ~i Ia viteze mici ~i chiar
nule, a~a cum este cazul reazemelor hidrostatice.
Dintre avantajele principale ale ungerii hidrostatice se pot enumera:

frec!iri foarte red'use;

o stabilitate mare a elementului mobil al cuplei;

o rigiditate mare (dF/dh), chiar mai mare decal Ia rulmenti. amortizarea
vascoasa a vibra!iilor.
Din punct de vedere teoretic, aflarea campului de presiuni in filmul de
lubrifiant se poate face - daci!i nu se iau in consideratie ~i efectele hidrodinamice rezolvand ecuatia lui Reynolds de forma:

(h'

(h'

op) +aza !2az

EtpJ =O
oxa I2ax

(93)

Explicitam aspectele teoretice principale (distribu\ia de presiuni, viteze ~i

debitul de lubrifiant) pentru un /agar axial circular.
Tn fig.3.24 se indica schema funtionala a lagarului axial, precum ~i distributia
radiala de presiuni.
Din echilibru fortelor ce aqioneza asupra elementului de velum dV din
interiorul peliculei hidrostatice (fig.3.24 c) ~i \inand seama de legea frecilrii fluide a lui
Newton (r-17dvldz) se deduce ca:

dp OT
o1 v
= -=1]dr liz
&'

(94)

v fiind viteza pe directia z (pe direc\ia de actionare a sarcinii F).

Considerilnd originea axei z Ia jum!itatea grosimii h a peliculei, condi!iile lim ita
necesare integrarii ecuatiei diferentiale (94) sunt: v=O pentru z=:th/2 ~i fNIOz.=O pentru
z=O.
Prin integrarea ecuatiei (94) ~i
de viteze pe directia z:

cond~iile

limita indicate se determina distributia

v=-'!_dp(l - 4z2
817 dr
h

(95)
Valoarea maxima a vitezei (v0 ) se obtine pentru z=O, iar valoare medie v se
obtine prin integrarea ecuatiei (95) in lungul grosimii filmului h:
h
2

h 2 dp
V= fvdz fh =-v0 = - - h

(96)

1277 dr

Debitul de lubrifiant ce curge printre cele doua suprafete Ia distanta rva fi:
3

Q = 2nrhv = - nrh dp
677 dr

(97)

67

~tefan

(jfiimiyi- t.E(emente ae Tri6owgie.

Capito(u(3 - ~gimuri tfeJrecare fi tfe U11f]ere.
Prin integrarea In raport cu r ~i folosind condi\iile limit~ (p=O pentru r=R ~i p
=po pentru r =Ro}, Po fiind presiunea de alimentare, se deduce distribu\ia de presiuni:

~ In pentru.f?o ~ r
p = 1lh
r
p0;pentru.r < Ro
6

R;

~ R;)
(98}

J}F
R

a)
L

~" dz
oz.

4:.
I

\
.'
'

~
I

r"

cf
dr

'

dv
II

1/
li

.,.,.. -

d'l'
-r-~

--

0.

dr

R
b)
c)
Fig.3.24.Lagar axial circular (a}, distribu\ia radiala de presiuni (b)
de velum (c) din pelicula hidrostatica.

~i

elementul unitar

Debitul de lubrifiant necesar se determina din relatia (98}, corespunzator

cazului p=po:

h)
Q = 677ln(~ I Ro)
1Cp

(99}

For1a ce trebuie preluata de cupla de frecare (F) se ob\ine prin integrarea prin
pa~i a ecua\iilor presiunilor pe suprafata de contact:
R
71p R z Rz
0
F =1CR02 p 0 + J27rrpdr = 0
~~.,
2 ln(R / fio)

68

(100)

~tefan

qliimifi- P.kmente tfe 'Tri6ofogie.

Capitofuf3 - (}{eeimuri tiefrecare p tie uneere.
Pentru un lagar axial circular dat, cu ajutorul rela!iilor (99) ~i (100) se poate
determina debitul de ulei necesar sustentatiei hidrostatice a for!ei F:
F
h'
(101)
Q = 31](R'- Rn
Rigiditatea lagarului (dF/dh) pentru un anumit debit de alimentare se
calculeaza prin derivarea expresiei fortei din relatia (101 ) in raport cu grosimea
filmului h.
Un parametru important in aprecierea calitativa a eficientei ungerii hidrostatice
o constituie puterea consumata pentru sustentatia sarcinii F:
p

Q-2_!{(

"' - Po - 311' '7 R'- Ri,

)' In~
R

(102)

fn cazul existentei mi~carii relative intre cele doua elemente ale cuplei,
intereseaza cunoa~terea momentului ~i coeficientului de frecare. Astfel pentru cazul
cand suprafata inelara se rotete cu viteza unghiulara (l), momentul de frecare va fi:

dv

M 1 = JI!TdA = Jrr2nrdr =211' J7]-r 2dr =2n J7] !2?.r 2 dr = ~ l]tu (R' - R
:)
(103)
..
llodz
.. h
2 h
Considerand un coeficient de frecare Ia alunecare mediu (f!) in zona de
contact (M,=Ft(R+Ro)/2 ~i F,=pF) ~i expresia fortei F din egalitatea (1 01 ). se deduce :

R' - R; - 11'111h' (R + R;

f.J =.!._ = 1rtJ111

(104)

3Q(R + R0
Puterea consumata de pompa pentru invingerea frecarilor din zona de contact
se determina tinand seama de momentul de frecare ~i de viteza unghiulara:

F1

R + R0

Fh

P, =M 1 ru=~'ll11 (R' -R;)

(105)
2 "
Puterea totala consumata de pompa pentru sustentatia hidrostatica a lagarului
circular (Pptot) se obtine prin insumarea puterilor Pp ~i Ppt
Daca sarcina F este constanta, atunci ~I presiunea de alimentare Po, grosimea
filmului h ~i puterea consumata prin pompare vor fi constante. Tn cazul in care
sarcina F cre~te, se modifica presiunea de alimentare in sensul marlrll ~i deci se va
mic~ora grosimea filmului.
Pentru /agirul axial dreptunghiular cu buzunar din figura 3.25, se poate
considera ca presiunea i n buzunar (pb) este constanta deoarece grosimea filmului in
dreptul buzunarului este mull mai mare decal i n restul reazemului. Se aproximeaza
ca presiunea de Ia buzunar Ia marginea reazemului scade liniar.
Tn aceste ipoteze se pot determina caracteristicile principale ale ungerii
(presiunea de alimentare, debitul de lubrifiant ~i puterea de pompare):

F = Abpb + 2(A, - Ab)pb ~aI A,Pb

unde :A0-aria buzunarului ;
Araria totala a reazemului;
a,=( 1+Au'A J/2-parametrul adimensional al geometriei lagarului.

69

(1 06)

~tefan

qnimifi- lF.femetrte tfe '(rifjowgie.

Capito{u{ 3 - ~gimuri tfe frecare fi tfe ungere.

Fig.3.25.Lagar axial dreptunghiular cu buzunar.

Debitul se poate determlna similar cu eel allagarului axial circular

(considerand curgerea Poiseuille).

Q=q,(f.-)1{

(107)
A, '7
unde: q,=(b,!L,+BiL2)16a, - parametrul adimensional de debit: (b,,z, L1,2 cote
dimensionale).
Puterea consumat~ pentru sustinerea sarcinii F:

(f._)'!!.._

P,. = p Q = q 1
(1 08)
a 1 A, 17
Tn fig.3.26 se indi~ diferite reazeme plane, specificand ell pot exista ~i

reazeme con ice, cilindrice, sferice etc.

Dac~ o pomp~ alimenteazll dou~ buzunare ce apa'iin unor lag~re diferite,
atunci in tunqie de minimul dintre presiunile din cele dou~ buzunare (Pbt.Pbz) se va
forma peliculll portantll numai in reazemul cu presiunea mai mica.
Pentru tnlllturarea acestui inconvenient se folosesc _restrictorii (rezistente
hidraulice de acela~i ordin de mllrime cu rezisten\9 hidrauli~ pe care o exercitll
interst~iul lagllrului) care permit obtinerea de presiuni diferite tn cele dou~ sau mai
multe buzunare (Pbt;<pbz). Ca principiu ~~ form~ constructivll, restrictorii pot fi
(fig.3.27) tuburi sau intersti\ii capilare, diafragme calibrate i regulatoare de presiune.
Curgerea fluidului prin restrictor conduce Ia o ~dere de preslune .1p = Po-Pb
(p.-presiunea tn amonte de ristrictori. Pb-presiunea in aval) dependentll de debit i
geometria restrictorului. Astfel pentru un regim de curgere laminar debitul de fluid ce
trece prin restrictor are expresia:
Q, = K ,tJ.pi Tf = K , (P, - P.)! Tf
(109)
4
unde: Kr este un parametru geometric al restrictorului (Kr=ndc /126tc pentru
restrictorul capilar de diametru de ~~ lungimea tc. Kr=1,21 10-6 S, d/lu pentru
restrictorul sinterizat cu suprafata frontalll S1, dlametrul granulei constituiente d, i
grosimea pastilei sinterizate u); ,.,_ vascozitatea dinamicll a lubrifiantului.

70

~tefan

<]fiimiyi- PJemente cfe 'Tri6oCogie.

Capito{u{ 3 - <Rgimuri tfe frecare fi tfe ungere.

$-! ~
-

-$:~

c:

Fig.3.26. Diferite reazeme hidrostatice plane

Pentru o grosime impusi!i de lubrifiant in zona de contact, din condi\ia de
rigiditate sau de depa~ire a rugozita\ilor sau pentru un debit constant, calculul
sistemului de lagi!ire alimentat.e de Ia o aceea~i pompi!i sau aproximativ a unui lagi!ir
cu mai multe buzunare, consti!i in alegerea corespunzi!itoare a geometriei
restrictorului. Restrictorul trebuie ales astfel incat presiunea din avalul si!iu si!i
corespundi!i cu presiunea necesara de preluare a sarcinii respectivului buzunar
(rela!ia 100 sau 103) iar presiunea din amonte si!i fie aceia~i pentru toate
restrictoarele ~i egali!i cu presiunea de alimentare a pompei.
Din conditia de continuitate a debitului necesar sustentatiei hidrostatice
(relatia 101) ~i a 'debitului ce trece prin restrictor (Q=Q,)se determini!i presiunea de
alimentare a pompei. Prin insumarea debitelor necesare tuturor lagi!irelor sau
aproximativ tuturor buzunarelor (0,;) se calculeazi!i debitul total ce trebuie realizat de
pompa centrali!i(Ore~at=LOri).
Puterea totali!i consumati!i de pompi!i pentru sustenta\ia hidrostatici!i va fi:
Pps rotat=PaOtotaJ. iar puterea totali!i consumati!i de pompi!i pentru invingerea freci!irilor
din toate cele n buzunare va fi :

:L:

P pi total = Ppji.
II

Puterea totali!i consumati!i de pompi!i pentru lagi!ire (Pp roJ se obtine prin
insumarea puterilor Pps.tot ~i Pp!.tOI
Calculul modern allagarelor hidrostatice presupune un calcul optimal, criteriile
de optinizare fiind fie, o rigiditate maximi!i (dF /dh), fie un consum energetic minim
(Pp total =min.).

71

$tefan qliimifi -1'femeute ae 'tri6ofogie.

Capito[u[ 3 - CJQ!gim uri tfe frecare fi ae UIIIJere.

(///4

FV
~

Fig.3.27.0iferite tipuri de restrictorii ;a,b,c-tip orificiu ;d-cilindru deformabil (de

cauciuc );e-fanta ;f-natural ;g-cu mediu poros ;
h-capilar tip SKF; ~i-geometria unui restrictor capilar .

3.5.5.Ungerea elastohidrodinamica (E.H.D.)

Funqionarea unor cuple de frecare cu contact punctual sau liniar (lagl!re cu
rostogolire, angrenaje, variatoare cu frictiune, etan~l!ri de tip man~etl! etc.) in
prezen\8 lubrifian!ilor lichizi demonstreazl! ell in zona de contact se mentine o
pelicull! continuA de lubrifiant.
Aplicarea teoriei hidrodinamice in condiJiile geometrice ~i de functionare ale
acestor cuple, conduce Ia concluzia imposibilitlllii forml!rii unei pelicule cu grosimea
mai mare decl!t inllltimea asperitl!\ilor in zona de contact.
Fa\11 de teoria clasicl! a ungerii hidrodinamice, pentru cuple cu incl!rcl!ri relativ
mari (;;;300MPa) trebuie luate in consideratie incl! doul! efecte :
deforma!iile din zona de contact a suprafetelor;
modificarea vascozitalii lubrifiantului sub acJiunea presiunilor ridicate.
Ansamblul acestor aspecte {hidrod inamice, elastica ~~ reologice) constituie
ungerea elas tohidrodinamlc5 sau ungerea hidrodinamicl! de contact, ce are ca
obiectiv determinarea distributiei de presiuni din zona de contact, grosimea peliculei
de lubrifiant ~~ regimul termic.
Pentru determinarea teoreticl! a acestor aspecte este necesarl! rezolvarea a
trei problema, dependente unele de allele:
problema hidrodinamicl! pentru curgerea lubrifiantului in interstitiu;
'
problema contactului pentru suprafetele de frecare;
problema termicl! pentru lubrifiant ~i pentru suprafeJele de frecare.
Se fac unele ipoteze simplificatoare ca : existenta unor suprafete perfect
netede in zona de contact, comportarea newtonianl! a lubrifiantului, neglijarea
pierderilor de lubrifiant pe Ia capete, dat fiind faptul ell laJimea zonei de contact este
foarte mica in comparatie cu lungimea.

72

$tefan qfiimifi- P1emente tie 'tri6ofogie.

Capito[u3- CJ<!gimuri tie frecare ~.;tie ungere.
Pentru calculul aproximativ al aspectelor ungerii elastohidrodinamice in condqii
izotermice i pentru fluid newtonian se disting douii cazuri, in fun~ie de razele de
curbura ale suprafetelor in contact (diferentli mare intre aceste raze cum este cazul
rulmen!ilor cu role, a rotilor dintate i diferenta mica intre razele de curburli, cum este
cazullaglirelor cu alunecare}.
Tn cazul diferentelor marl dintre razele de curburli se poate considera
geometria suprafetelor de contact ca fiind foarte micii in comparatie cu suprafata
elementelor cuplei. Ca urmare presiunile se pot considera paralele i perpendiculare
pe tangenta Ia suprafata de contact.
Expresia analitica a acestor aspecte, pentru cazul general, ia forma unui
sistem de ecuatii diferentiale i integrale:
-ecuatia Reynolds :

~(ph' op)+~(ph' op)=6(v,-v,) 0(pl.) +6JN!~(v, +v,)+l2(pl.)

ax , ax az , az
ax
ax
fJt
-ecuatia interstitiului :
il(x,z) =1!1 (x,z)+ s 1(x,z)-A
-ecuatia conservlirii energiei :

p[v{c,T) v, t(c_'T} +V, u(c.T)]

u,

t ,.

t.

~(.t.!i)+ J(~)
t,.

(.II'

''l

u,

+(II: )

t,

-deformatia suprafetelor :

1(1- + I- 22) 1.1.

s1tx.z l= - tr

sau:
l
(x )=--

til

E2

E1

(J-t}l + l-1]2)J.,

trE.

p 16,t5 td s:it5
2
0 (x- B) + lz- t5

E2

p{B IIn~-xla'e

-dependenta vascozitlilii:
'1 = q(p,T)
-dependen1a densitlilii:

p=p(p,T)
- dependents clildurii specifice a lubrifiantului:
'
c, = c,(p, T)
- dependents conductibilitli\ii termice:
A.= A.(p, T)
In aceste ecuatii semnificatia necunoscutelor este: h - grosimea filmului de
lubrifiant intr-un punct, in timpul deformatiei; h 1 - grosimea filmului intr-un punct
inainte de inceperea deformatle suprafetelor; .d - apropierea suprafetelor de fecare
din stare rigida Ia starea elastoplasticli; u1.2 - coeficienlii contra~iei transversale,
Poisson; E 1,2 - modulele de elasticitate longitudinalii; s,-deforma~a totalli a celor
douii suprafete in punctul considerat; a,/3 - coordonate ale sfaritului i inceputului
zonei de frecare; p - densitatea lubrifiantului; c. - clildura specifica Ia volum constant;
A. - conductibilitatea termica; p-presiunea din film; T - temperatura in punctul
considerat; 0 - suprafata de frecare.
Panli acum nu s-a putut rezolva analitic aces! sistem de ecuatii pentru cele 11
necunoscute dependente de 4 parametri (x,y,z,l).

73

~tefan

9fiimifi- tfemet~te tie 'tri6ofogie.

Capito{u{ 3 - <R!gimuri tie freca re fi tie ungere.
Tn fig.3.28 se observa schema contactului ~~ distributia de presiunl necesare
intelegeri l aspectelor elastohidrodlnamice, lar in fig.3.29 forma intersti!iului inainte ~I
dupli deformarea suprafetei .

---

_,'

---- -------

}
p

Fig.3.28.Schema contactulul EHD

Fig.3.29.Forma interstitlului

Considen!ind dependenta vascozitlilii de presiune de forma exponentialli

( IJ=r~t,e"'), prin integrarea ecuatiei Reynolds pentru cazul plan, se obtine :
11
dp = 617 (v - v }- - he""
(1 10)
d;c

/Jl

unde: IJo - vascozitatea lubrifiantului Ia presiunea atmosfericli, iar ho - grosimea

filmului in punctul cu presiune maxima.
Acceptand ipoteza lui Winkler ~~ Zimmerman, care consta in presupunerea eli
exista proporjionalitate intre sarcina i deplasarea normala cauzatli de ea. integrala
ce da deformatia suprafetelor devine :
s1 (x) = A

py),

(111)

unde: A ' - un parametru de proporjionalitate, care din teoria elasticitlitii se poate

deduce ca avand expresia:

A. = 3,85 ~ F;R,

E,
unde: F, - sarcina normal a ce ravine unillilii de lungime; R, - raza de curburli redusli
a suprafetelor de contact (Rr=R,R;I(R,+R2); E, - modulul de elasticitate redus
[2/E,=(t-u / )!E,+(t+ul) lEv.
lnterstitiul dintre eel doi cilindri, considerati ca dol paraboloizi, cu suficientli
aproximatie, se poate exprima sub forma :
h1(x) = hm1 + -

x'

(1 12)

2R,

hm1 _- fiind grosimea filmului de lubrifiant pana Ia deformatia suprafetelor.

lnlocuind in ecuatia
h= h
M

x'
2R,

interst~iului,

expresiile(111 ) i (112) se deduce:

- 6 + - + A -

(113)

E,

Rezolvarea analiticli a sist emului de ecua!ii (110) i (113) este extrem de grea,
de aceea se recurge Ia rezolvarea numerica cu ajutorul calculatoarelor electronice,
determinandu-se grosimimea filmului de lubrifiant i distributia de presiuni.

74

~tejan

C]liim4i- 'Efemente ae 'Tri6owgie.

Capitofuf 3 - ~gimuri ae frecare ~i ae ungere.
Grosimea filmului de lubrifiant
Prelucrarea aproximatrva a datelor numerice a condus diferi!i cercetatori Ia
rela\ii analities pentru calculul grosimii filmului.
Astfel, Grubin (1945) a optinut dependenta:

_!!_ = 1,95 ....!3_ -0,091[ 'f/o(v, + v, )]"" VE,)"

R,

( E, R, )

Dowson

~i

R,

Higginson (1967) deduc expresia grosimii minime:

-o,ll[ 'f/o(v, + v, )]"' (nE,)M

{ E,R, )
E, R,

h. = I,

(114)

E,R,

....!3_

(115)

Tn 1962, Drozdov ~i Re~icov au dedus, in condi!iile unui regim termic

stationar, pentru contactul cilindrilor din otel expresia grosimii filmului de lubrifiant:

.[1lo(v, + v, )]0,7( ,t ' )0.26

( R, )
F,
ll,T7 (v,-v,)

.!!..._ =0,3 F,n

R,

(116)

..t - fiind conductibilitatea termica, n, - parametrul de dependenta a vilscozitatii de

temperatura (IJ=I]oenp-ntr).
Pentru determinarea grosimii peliculei i n contactul a doua corpuri cu raze de
curbura diferite i n planele principals (Rt,, R z., Rty. R 2y) se recomanda relatia.

R,

-0.25['Ion(v, + v, )]0.7S

( E, J

_!!_ =(1,82- 0,68x 0',....,

2R,

(117)

unde :R,=RtxRzx/(R,, +Rzx). R v=RtvRzvi(Rw+Rzv), x=Rx!Rv (se aleg astfel incilt

Rtx>Rz. ~i Rtv>Rzv: O'max- efortul hertzian maxim din zona de contact.
Razele de curbura redusa (R,,R,) ~i vitezele v1, v2 se determina in functie de
specificul cuplei respective de frecare.
Tinand seama de faptul ca nu s-au luat in consideratie rugozitatile, aprecierea
grosimii reale se face prin compararea grosimii teoretice cu abaterea standard a
inal!imii rugozitali i echivalente celor doua suprafete (s= ~s; +

si ) sau cu abaterea

medie aritmetica (Ra=~R!, + R~, ).

fn urma experimentelor intreprinse Ia firma S.K.F., s-a obtinut diagrama din
fig.3.30, care evidentiaza procentul filmului de lubrifiant in functie de parametrul
filmului (Xh=hls).
Astfel, regimul de ungere EHD, In limitele sale normale, poate fi asigurat (film
complet 100%) daca parametrul grosimii filmului (Xh) este mai mare de 3 .. .4,
(regiunea C). in acest caz apar accidental uzuri minime.
Pentru cazurile :
-Xh=1,5... 3 (regiunea B), regimul de ungere este partial EHD, apar pete
lucioase pe suprafetele de frecare;
-Xh=1...1,5 (regiunea 8,), regimul de ungere este mixt: pot apare exfolieri,
ciupituri, lustruiri etc.;
-Xh<1 (regiunea A), regimul este limita - uscat; va apare degradarea
suprafetelor de contact prin uz.area adeziva ~i abraziva etc.

75

~tefan

qliim4i -P.femente ae Tri6ofogie.

Capitofu{ 3 - <I<!gimuri tie frecare fi ae ungere.

0)

0.3 01> OJ> a,& l,P

2P 3.0 I.C Xt,

Pa :ndnt fllrUJ

Fig.3.30. Diagrama S.K.F.

Dlstribufla de presiunl1n filmul de lubrifiant ~I forma inters titiulul

Analiza ecuatiei diferentiale a presiunilor arat~ c~ gradientul presiunii dpldx

pentru a avea valori marl , trebuie ca (ho-h) s~ aib~ valori foarte mici (apropiate de
zero) ~i, deci, grosimea filmului trebuie ~ fie constan~ pe aproape tot cuprinsul
zonei de inalt~ presiune.
0 all~ caracteristic~ important~ a geometriei filmulul de lubrifiant ~i a
distributiei de presiuni poate fi determina~ prin analizarea regiunii de ie~ire din zona
de presiune ridica~. Tinand cont c~. in cazul unei inc~rc~ri mari repartitia hertzian~
de presiuni constituie o bun~ aproximare a inc~rcarii reale ~~ admitand ipoteza
referitoare Ia condiliile Ia limM(Ia ie~ire p=4>falc=O), rezuM ~. Tn regiunea de ie~ire
din zona de presiune rdicat~ vor apare gradienti mari de presiune pentru reducerea
preslunii Ia valoarea ambianta. Forma integral~ a ecuatiei Reynolds arata c~ valori
mari ale gradientului de presiune Ia presiuni relativ joase, deci pentru vascozi~li
reduse, pot fi obtinute numai prin reducerea grosimii filmului, rezultand, astfel, o
reducere local~ a grosimii filmului de lubrifiant Ia ie~irea din zona portanta.
In fig .3.31 se exemplific~ comparativ distributia de presiuni ~~ forma
intersti~ului pentru contactul a dou~ corpuri.
In zona de ie~ire diminuarea grosimii filmului de lubrifiant este de circa
(20 ...25) % .Vartul de presiune, atat ca pozitie cat ~i ca m~rime, depinde, in
principal, de parametrul adimensional de viteza (Vv=t/o(Vt+vz)IE,R,) a~a cum se
observa din fi~ura 3.32 pentru parametrul adimensional de sarcin~ (F.,=FtfE,R,) cu
valoarea 3x1 0 , iar parametrul materialelor in contact (Gm=nE,) cu valoarea 5.000.
Se observ~ ca efectul compresi bilit~lii se manifesta prin scaderea
semnificativ~ a varfului presiunii, ins~ in ambele cazuri acest varf se deplasea~
c~tre regiunea de intrare odata cu cre;;terea vitezei.

76

.$tefan qfiimifi- fkmmte de 'Tri6ofcoie.

Capito[u[3 - IJ(fgimuri ae jrecare 11: ae ungere.

{!!

~F

I ~~

~ ifF~

lfF

b)
c)
Fig.3.31.0istribu1ia de presiuni ~i forma interstitiului:
a)- corpuri elastica fiirii lubrifiere; b) - corpuri rigide cu lubrifiere;
c)- corpuri elastica cu lubrifiant;

a)

13
'12 11"

11

"

II

..

II"
5

2
-2

-1

'

... -!...

~I
Fig.3.32. Oistributia de presiuni in cazul unui lubrifiant incompresibil (a) ~~
compresibil (b)
ol

3.6. Metode

~i

Gk

procedee de masurare.

Miisurarea separatii a diferitelor componente ale coeficientului de frecare este

dificilii, ca urmare a interactiunii acestor componente. Totu~i. acceptilnd anumite
condilii de experiment care sii conducii Ia neglijarea unor componente i n comparatie
cu miirimea uneia dintre componente consideratii preponderentii, se poate
determina experimental forta sau momentul de frecare.
Miisurarea separatA sau globalii a for!ei ~1 . respectiv, coeficientului de frecare
poate fi fiicutii prin:
:.- metode mecanice: micrometre cu arc sau direct inregistratoare mecanice ;
:.- metode electrice: traductoare tensometrice ~~ punti tensometrice ~i
inregistratoare electrice.
Tn ambele situatii, este necesarii existenta unei deplasiiri sau a unei tendinte
de deplasare a contrapiesel ca u rmare a actiunii fortei de frecare.

77

~tefan

qftimifi- P1emente ae 'Tri6ofogie.

Capitofu{ 3 - 1WJimuri aefrecare fi ae unoere.
Tn primul caz, se miisoari:l direct micile deplasi:lri , in eel de-al doilea, aceste
deplasiiri produc deforma\ii. varialii de eforturi de Tntindere sau compresiune ~i. in
cele din urmii, varialii ale rezistentei electrice a traductorului utilizat.
Metoda cu traductor rezistiv este cea mai ri:lspanditi:l ~~ mai precisa, Tn
continuare vom prezenta cateva aspecte mai importante privind posibilitatea ei de
utilizare pentru masurarea fof1el de frecare a coeficientului de frecare ~~ a sarcinii.
Tn fig.3.33 este sch~ata posibilitatea de a masura cu traductori tensometrici
rezistivi T, lipili pe lamele elastice L. (de preferinli:l de egala rezistenta) forta de
frecare, (fig.3.33 a,b,c) lli de a controla electric sarcina transmisi:l cuplei de frecare
{fig.3.33-d) prin intermediul unui sistem de inciircare cu resort tarat.
al

bl

Fig.3.33 Masurarea cu traductoare rezistive

Astfel, in fig.3.33-a, p iasa 2 a cuplei de frecare cu suprafete plane se
deplaseaza sub actiunea foflel F, ~~ provoaca sageata x {mm) a Iamel elastica L, de
rigiditate k {N/mm). Tn acest caz :F,=p.F=kx ~~ p,=kx/F, admitandu-se ca piesa 2 este
sprijinita pe doua lagare cu rostogolire de dimensiuni reduse ~i p, neglijabil fata de
p..
Tn fig.3.33-b {cupla cu 4 bile}, bila 1, sub actiunea sarcinii F ~i a momentului
de torsiune M,, aluneca pe cele 3 bile inferioare {fixate cu piesa 5), contactul avand
foe i n trei puncte i n acela~i plan (Ia 120), creand momentul de frecare M,. lama
elastica, Tn acest caz, este deformata de fofla normala Ft propoflionali:l cu suma
fortelor de frecare din punctele de contact. Tn fig.3.33-c, se miisoara, oarecum
similar, forta de frecare pentru cupla fus - cuzinet.
Dupii cum rezultii din fig .3.33-d, in acela~i mod se poate controla tensometric
valoarea sarcinii F aplicatii cuplelor de frecare de mai sus prin intermediul unui resort
tarat R1 ce se soliciti:l prin rotirea piesei 1. Marca tensometrica T, supusi:l Ia intindere
este conectata Ia o punte de tip Wheastone ~i. prin metoda pun!ii dezechilibrate sau
prin conectarea in bratete alaturate ale traductorului, solicitat Ia intindere ~i.
respectiv, compresiune, se del ermina electric deformatia.
in cazul in care se lucreazii cu un singur traductor activ TR este necesarA
compensarea temperaturii, prin conectarea in bratul aliiturat al pun~i. a unui
traductor compensator Tc, lipit pe acela~i material fn cond~ii similare de temperaturi:l
(cu traductorul activ TR). dar nesolicitat.

78

.$tefan qliimifi- 'Efemente ae Tri6ofogie.

Capitofu{ 3 - CR.!gimuri ae frecare fi ae ungere.
Pentru un singur efort unitar pe direcjie cunoscuti! (in care se lipe!?te
tensometrul), puntea mi!soara prin echilibrare, alungirea specifici! (s) !?i permite
calculare In primul rand, a efontului unitar respectiv aplicand legea Hooke ( o-=&).
Traductorul tensometric rezistiv, un fir subtire de constantan, este plasat pe un
suport subtire de hartie sau u n alt material izolat care permite Jipirea (cu un_ adeziv)
pe lama L. pentru ca, dupa uscare, si! urmeze deformatiile acesteia. In urma
deformarii piesei sub acjiunea fol\ei de frecare. variazi! rezistenta electrica a
traductorului (LIR). Constanta traductorului (K=LIR/Re) este indicata de fabricant,
precum ~i rezistenta electrici! R(1 00-150 0). Masurand cu puntea tensiometrica R ~i
cunoscand R ~i K se determin<l s.
Dintre efectele daunatoare in cazul masuri!rii cu traductori rezistivi ,
mentioni!m, indeosebi: efectul umidita!ii ~i efectul temperaturi i.
Sunt, de asemenea, importante opera!iile tehnologice de aplicare a marcii
tensometrice de care depinde reu!?ita masuratorii, efectele de alunecare falsificand
rezultatele.
Pentru a masura direct fof1a de frecare !?i s (cum sunt gradate puntile de
masura) se tareaza in prealabil puntea functie de lncarcari cunoscute (nedepa~ind
regimul elastic, respectand legea lui Hooke). De regula regimul de temperatura nu
trebuie sa depa~easca 70-100C; CU traductori ~i cleiuri Speciale se poate atinge
300C.
Components moleculara a coeficientului de frecare in regim uscat se poate
determina experimental, utilizand schema din figura 3.34, pentru contactul punctual
~i liniar.
Pentru a putea fi negllijata componenta mecanica se recomanda ca bila ~i
respectiv cilindrul etalon (1) sa aiba duritate mare ~i rugozitate foarte mica In
comparatie cu suprafata plana de incercat (2). Bila ~i respectiv cilindrul se fixeza in
suportul (3) prin intermediul caruia se acjioneaza cu fof1a necesara inceperii mi~carii
(Fa) sau respectiv cu momentul (Mt).
Pentru a avea Joe deformarea plastica a asperitatHor epruvetei de incercat,
sarcina normala trebuie sa fie cuprinsa In intervalul

0,126 I o-JR: HB < F < l,26R:HB

HB fiind duritatea Brinell (prHB) a epruvetei plane.

.,

,J,.,,.,~.,.m

.~~
b

P,

Fig.3.34. Determinarea componentei moleculare

a coeficientului de frecare
Marimea efortului tangential ce a luat na~tere in contactul punctual ca urmare
a fof1ei F. masurate, este data de expresia :

FoRo HB Sl.
~= --

(1 18)
=-r o + f33F,Ro
ZFR,

p,
4FR,
unde: Rp este raza cercului de contact, imprimat de sfera pe plan, ~i se mascara cu
lupa mobila sau cu microscopul.
J.1

ol

79

.$tefan qfiimiji- P1emmte de tJri6ofogie.

Capito[u 3- ~imuri tfe frecare fide ungere.
Pentru contactulliniar efortul tangential este:
r = F. R. HB

2FR

si "

rrnot

=2FR
FoR.

'

(119}

Pentru determinarea componentelor ro ~i p caracteristice corpului .terr ce iau

na~tere Tntre o suprafala oarecare ~i o sferl! etalon se construie~te dependenta
experimentall! r=f(p,) ~i prin extrapolare se determina To ~i p (figura 3.34 c).
Cunoscand ca ro ~i p nu depind de starea de deforma~ie ~i ca sunt dependente
numal de natura corpului . terr (strat de interacjiune sau fluid) se masoara
componenta "'""" 1,2 pentru doul! sarcini diferite F1 i Fz, i implicit doua presiuni reale
Pr1 ~~ Pa cunoscute:
T
JJ_, = p_T +P ;11, = p_"
rl

+P;

(120)

,2

Prin rezolvarea acestui sistem in raport cu 'to ~i p se determinl! deci

caracteristicile de frecare ale corpului .terr.
Existenta ~i modificarea regimului de frecare limita ~~ mixt se pot pune in
eviden\a prin :
);>
metode radlometrice care se bazeaza pe introducerea unui trasor
radioacliv in ulei ~i apoi masurarea volumului de ulei radioactiv dintre suprafelele
cuplei de frecare (fig.3.35) cu ajutorul unuoi contor de radialii (tip clopot pentru
trasoril p activi sau cu scintilatie pentru cei inactivi)

( crt cr clopol 0 II

Fig.3.35.Schi\a aparatului pentru masurarea

grosimii fllmului prin metoda radiometrice
Determinllnd experimental volumul de ulei dintre cuple ~I cunoscand
geometria contactului se poate calcula varia!ia grosimii filmului extrudat (pentru cazul
prezentat in fig .3.35) in limp sau cu diferi\i parametri de exploatare.
l>- Metode efectrlce care se bazeaza pe varia!ia rezisten!ei electrice a zonei
de contact, a capacila\ii electrice sau a fluxului magnetic.
Tn fig.3.36 se ilustreaza montajul unei cuple de frecare intr-un circuit electric
ce permite inregistrarea tensiunii u. ~~ respectiv a rezistentei Rx (metoda rezisliva) a
filmului de Ia co Ia R 0, Ro fiind rezistenta de contact. Filmul de lubrifiant (3) format
intre elementele 1 ~~ 2 ale cuplei conslituie insa~i rezistenta R,.
Pentru a putea masura ~~ inregistra rezistenta R, cu osciloscopul sau
oscilograful (5) este necesar divizorul de tensiune format din rezistenlele R 1, R 2, R 3 ~i
a izolatorului electric 4. Se pot utiliza ~i alte cuple: bila-plan, doua bile ~i cilindruplan.
Prezen1a unei pelicule continue de lubrifiant este echivalenta cu valoarea
foarte mare a rezistentei R,~co. lar strapungerea peliculel de cl!tre varfurile
rugozill!!ilor este echivalentl! cu scaderea rezistentei R.la zero.

80

.;tefan qliimiji- ffemtmte ae 'Tri6ofogie.

Capitofuf3 - <I<gimuri ae frecare fl. ae ungere.
Modificarea regimului de frecare ca urmare a vitezei de alunecare se pune in
evidenti:i prin intermediul variatiei rezistentei Rx (fig.3.36). Pentru a u~ura etalonarea
~i poslbilitatea de mi:isura a filmelor subliri se introduce in ulei, care este considerat
ca un izolator electric, sare de sodiu in propof1ie de 1.. .4% .

Fig.3.36. Montajul electric pentru mi:isurarea

grosimii filmului de lubrifiant
Filmul de ulei poate fi considerat dielectricul unui condensator ~~
determinandu-se deci, capacitatea variabili:i in fvnctie de grosimea filmului. Metoda
capacitiva a fost utilizata pentru regimul de frecare Tn regim dinamic al unei cuple de
tip cami:i- tache! (900... 3000 roVmin).
Filmul de ulei poate constitui intrefierul unui traductor inductiv de tip
transformator (fig.3.37).Traductorul se monteazi! in cuzinetul 1 ~~ permite masurarea
reductantei intrefierului ~i respectiv a grosimii filmului propo!lionala cu reductanta.
Fluxul magnetic se inchide prin materialul piesei 2 (fusul din otel}. Se inregistreaza
forta electromotice din secundarul transformatorului.

Fig.3.37. Sch~a unui lraductor inductiv pentru

masurarea grosimii filmului de lubrifiant.
Pentru determinarea grosimii filmelor subliri (de regula in regim EHD) se
folosesc metodele fizice {interferometrice ~i cu raze X).
~ Metodele lnterferometrlce prezinta o sensibilitate deosebita (pot masura in
princlpiu grosimi pani! Ia 100 A 0); unul dintre elementele cuplei trebu ie sa fie
trasparent Ia lumina iar rugozitatea trebuie sa fie foarte mica. Utilizand lumina alba
franjurile de interferenta limiteaza posibilitatea de masura Ia grosimi de 0,2 flm.
Tn fJQ.3.38 este prezentatl!l schita unui aparat ce asigura un contact hertzian de
rostogolire, presiunea maxima fiind de 3500 MPa.
La viteza relativa de 0,1 m/s in prezen1a unui lubrifiant cu vascozitatea dina mica
de 0,21 Pas, s-a masurat cu microscopul interferometric o grosime a filmului de 0,25
11m (regiunea centrala a zonei de contact) ~i de 0,085 11m pentru punctul
corespunzator varfului de presiune.

A1

$tefan <]fiimifi- 'Efemente tfe 'fri6ofogie.

Capito{u{3- IJWjimuri tfe frecare fi tfe ungere.

Fig. 3.38. Schita unui aparat pentru masurarea grosimii filmului de lubrifiant in
regim EHD prin metoda interferometrica: 1-bila de carbura de Wolfram (4>=12,7mm);
2- placa de safir ( 0,38 mm);3 - strat de crom;
4-microscop: 5-axe de rotatie; 6-sistem de incarcare hidraulica.
Pentru filme ultrasubtiri s-a folosit metoda streoboscopicli mull mai sensibila,
cu fascicul de laser (heliu -neon): in cazul bioxidului de siliciu (0, 15-(),25 Pas Ia
2cfC) ~~a contactului punctiform statics-au putut masura grosimi de numai 100 A 0
Pentru masurarea grosimii filmului de ulei a doua role metalice, Kannel a
utilizat o instala!ie schematizatil in figure 3.39, bazatil pe atenuarea radiatiilor X de
energie redusa.

Fig.3.39.Schema de milsurare a grosimii filmului de lubrifiant cu raze X: 1-cupla de

frecare; 2-su rsa de raze X: 3-detectorul de raze X;
h-grosimea filmului.

82

~teja11

qfiimifi - 'Ewmente tfe 'Tri6ofogie.

Capito{u(4 -1rtatenizfe i sisteme cfe ungere.

Capltolul4
Materiale

~i

sisteme de ungere

Tntre suprafetele cu mi~care relativ~ se interpune un al treilea corp, cu

lubrifiantul, care indepline~te mai multe functiuni :
> reduce frecarea prin interpunerea intre elementele cuplei;
> red uce uzarea ~i evil~ aparitia gripajului;
> elimin~ caldura genera~ in zona de contact;
}- ap~m suprafetele de frecare ~i alte pal'\i ale cuplei de efectul coroziv al
mediului exterior;
> etan~eaza jocurile din imbinari;
~ elimina produsele de uzum, coroziune ~i aile impurita!i din zona de frecare.
De remarcat ca in functie de destinatie ~~ condi!iile de exploatare , un anumil
lubrifiant poate indeplini doar doua-trei functii de bazli.
lndiferent de destinatie, orice lubrifiant lrebuie sa posede urmatoarele proprietati :
l- indeplinirea tuturor functiilor intr-o gama larga de temperaturi, presiuni ~i
viteze de frecare;
:;.. pastrarea proprietatilor in timpul transportului ~i conserv~rii ;
)..o sa nu reactioneze chimic cu materialelor elementelor cuplei de frecare;
~ sa alb~ propriet~ti ecologice bune (absenta interactiunii lor cu mediul
inconjurator. inflamabilitate ridicat~ ~i pericol scazut de explozie, utilizare
deplina, regenerare rapida. etc.);
> sa fl9 obtinut u~r din materia prima ~~ s~ aiba un pret de cost s~zut.
Un lichid poate fi ulilizat ca lubrifiant dac~ Ia interfata solid - lichid - gaz se
formeaza un sistem de proprie~ti favorabile.
fn ftg.4.1 se ilustreaza starea in~iala de tensiuni ce act.ioneaza asupra unei
molecule (A) de lichld, molecula ce se glise~te Ia interfata solid-gaz.
Semnificatia marimilor din fig.4. 1 fiind:
cr.,;r tensiunea solid-gaz ;
crs~ -tensiun ea solid-lichid;
01g -tensiunea lichid-gaz.
Condi\ia de echilibru a acestor tensiuni constituie ecuatia "de ungere" a
propriet~li de ungere:

lich idului:cr1p=as~+OigCOs8

8 fiind unghiul de "ungere, care este dependent de fortele de coeziune

moleculara ~~de tensiunea superficiala (fig.4.2).
'
fn cazul in care cr&~<a>P, lichidul este un material bun de ungere, iar da~
as~>a>P

lichidul este necorespunzator.

Din punct de vedere functional, lichidele de ungere pot fi considerate ca
lubrifianti de baza ~~ ca lubrifianti aditivati.

~tefan

qfiimi.fi- tfemettte ae tfri6ofogie.

Capitofuf 4- ?dateriale fi sisteme ae uneere.

-:s::=--.-~. -- -..r..-.-.- --.-_,

-.. ..... -
- ::.. .- .. .. - -- .... ,_ - -
.

-_s._

""""

--

Ill

---- --

tU

Fig.4.1. Starea de tensiuni Ia

lnterfata solid{!), gaz{2), lichid(3)

Fig.4.2. Dependenta unghiului de

ungere de tensiunea superficiall!

Lubriflantl de bazil
Lubrifiantii minerali sau sintetici in starea de bazl! (naturall! sau ini\iall!),
ob\inu\i prin distilarea petrolului brut sau prin sintezl!, nu au proprietl!li bune privind
aderarea Ia suprafe\ele solide, comportarea Ia presiuni ~i temperaturi ridicate,
curgerea prin interst~ii etc.
Lubrifiantii minerali de bazl! au stnuctura saturatl! {parafinele ~~ naftenele) sau
nesaturatl! (olefinele ~i aromatele).
Toate uleiurile minerals contin hidrocarburi cu stnucturi dilerite, insl! ponderea
mai mare a uneia sau alteia dintre structuri clasilicl! uleiurile in: parafinice. naftenice,
olefinice sau aromatics.
Lubrifianfii aditivati
Pentru imbunl!tl!\irea unor proprietl!li fizico-chimice ~~ unor proprietl!!i
functionale se lolosesc aditivii. Aditivii sunt substante chimice ce se introduc in
lubrifiantul de bazl!, intr-o anumitl! proportie cu un scop bine determinat.
Aditivii ce se introduc in lubrifiantii minerali de bazl! influenteazl! atat
proprietl!lile de ,ungere" {aditivi .de unger;n cat ~~ cele antifrictiune ~i antiuzare
(aditivi de .extreml! presiune, EP ~i .antiuzare", AU).

4.1. Proprietatiile fizico-chimice i functionale ale lubrifiantilor.

Datoritl! unei multitudin i de lactori ce intervin ~~ a complexill!lii proceselor de
lrecare- ungere - uzare, exista un numl!r destul de mare de astfel de proprietl!!i. Ele
intereseazl! in mod deosebit in aplicatii ~~ se pot ameliora prin adausuri chimice
denumite aditivi.
Tn tabelul 4.1. sunt prezentate proprietlltile fizico chimice ale lubrifian~lor
lichizi.
Proprietl!!ile functionale ale lubrifiantilor caracterizeazl! comportarea lor in
procesul de frecare a suprafetelor ~~ pot fi impl!rtite in doul! gnupe principals:
propriet<W lubrifiante ~i proprietl!tl fizico-chimice caracteristice lunctionl!rii (propriell!li
de "serviciu"). Din prima grupa lac parte acele proprietl!ti care asigura reducerea Ia
maximum sau preintl!mpinarea lormelor de uzare (proprieta\i antiuzare) ~i reducerea
Ia maximum a pierderilor prin lrecare {proprietati antifrictiune).
Din gnupa proprietatilor de serviciu lac parte: vascozitatea, stabilitatea in
funqionare ~~ depozitare, proprietatile termice, aqiunea corozivl! pe metale, aqiunea
pe materials nemetalice, emulsionabilitatea, spumare.

84

.$tefan qliimifi- P.{emente ae 'I'ri6o{ogie.

Capitofuf 4- 9;lateria{e fi sisteme ae ungere.
Tabelu141
..

Nr.crt.
1
2
3

Proorietatea
vascozitatea cinematica (Ia 50C ~i 100C)
Densitatea (Ia 15C)
lndicele de vascozitate D.D
Punctul de inflamabilitate r'CJ
Punctul de congelare r'CJ
Aciditatea organicli [mg KOH/g ulei)
Aciditatea mineralli ~i alcalinitatea
Continutul de apa
lmpurita\i mecanice [o/o]
Cenu;>li [o/o]
Tendinta de spumare
Citra de cocs (metoda Conradson) [%)
Culoare (metoda ASTM sau Lovibondl

4
5

6
7
8
9
10
11
12
13

Pentru regimul de ungere fluid (hidrodinamic ~i hidrostatic) lubrifiantul este

cunoscut prin vascozitatea sa, astfel eli analiza funC1ionalli a cuplei de frecare
necesita cunoa~terea vilscozitA!ii ~i a dependentei acesteia de principali parametri
de exploatare (temperatura i presiunea). Pentru regimul de ungere limita ~i mixt
precum ~I pentru funC1iile de racire ale lubrifiantului sunt utile proprietatile termice,
antiuzare ~~de "ungere".
A) Vhcozitatea. Este cea mal importanta mliri me fizica pentru ca poate
caracteriza frecarea intema a multor lubrifianti Ia presiuni normale.
Vscozitatea dinamic~. Este propria acelor flukfe, denumite newtoniene (fig.
4.3) care urmeaza legea liniara descoperita de Newton:
t = TJdV I dn

(N I m 2 ],

(1)
in care : ~ - este rezistenta tangentiala Ia deplasarea relativa a doua straturi paralele
de lubrifiant (mi~care laminarA); 11 - coeftcient de vilscozitate sau vilscozitate
dinamica; dv/dn - gradientul vitezei dupa normala Ia elementul de suprafata. Unele
uleiuri sintetice care prezinta o variatie aproximativ liniara sunt considerate tot fluide
newtoniene. Lubriftan\ii neco.nventionali mentionati, Ia care adliugam ~~ unsori/e,
avilnd o comportare mult diferita, nu sunt flu ide newtoniene.
Unitl}(iile de vascozitata. Unitatea de vascozitatea dinamic/J este exprimata in
sistemul S.l. pri n Nstm2 sau Pas; in sistemul C.G.S ca unitate dinamica tolerata se
utilizeaza Tnca Poise [P), cu subunitatea centiPoise [cP) avilnd echivalenta 1 Pas
10 P 1000 cP; 1 cP =1o-3 N s1 m2.
Uleiurile minerale prezinta numeroase sortimente ~i ocupa astfel o gama larga
de vascozitA\i (Ia t = 200C ~i presiunea p= 1 bar :, =51o-3... 10000 103 Pas).
Vascozitatea cinematic;} (v) se exprima in m2/s; ea deriva din raportul dintre
11 ~i p (densitatea lubrifiantului, in kg/m3). Unitatea C.G.S tolerata este Stokes [St] cu
subunitatea centi-Stokes [eSt] avand echlvalenta: 1 d!s=1ff St=1c! eSt sau 1 cSt=1
mm%. lntre cele doua unita\i de vascozitate CGS exista dependenta:
llcP Io-J veSt P,
(2)
(unde p, este in S.l).

.Jtefan <]fzirn4i - P.femente de 'Tri6o{ogie.

Capito(u(4 - 'Materiafe i sisteme de ungere.
0 alta unitate CGS, de asemenea tolerata (pentru viiscozitatea cinematica)
este vscozitatea relativa exprlmata in grade Engler ["E]; exprimiind de fapt
raportul dintre timpul necesar scurgerii aceleia!?i cantita\i de ulei ~i apa Ia
temperatura egala printr-un orificiu calibrat.
Tn standardele de uleiuri se fntiilnesc ambele unita\i ale lui v, [eSt,] ~i fE];
eonversiunea dintre ele se poate face prin relajiile:
v=B"E - 8,64f>E {eSt] pentru vascozitajile 1,35... 3,?'E;
v=7,3?'E- 6,31f>E [eSt] pentru 0 E<10;
v =7,~E {eSt] pentru 0 E>10

....,
Fig.4.3.Dependenje intre tensiunea de forfecare ~i viteza de deformare
Viiseozitatea de forfecare aparenta ('q.) specifica fluidelor nenewtoniene:

)*

dv
dv
dv
(3)
r = ro + r"l - +ra1( - ) 2 + ... +1'121 ( dn
dn
dn
unde:r0 este tensiunea de curgere (prag de curgere); TJ-viiscozitatea
dinamiea; 772. T/aJ.., 'lk - vascozitaji de forfecare aparenta; dv/dn -gradient de
viteza. Pentru unele unsori consistente lubrifiante, in (3) se pot utiliza primi doi
termeni (fluid Bingham).
Sunt lubrifianji, de tipul unsorilor, Ia care dependenta (3) este de forma
r=r0 +(dv/dn), To ~i a fiind ca raeteristice lubrifiantului, de exemplu :ro =430Nirrf ~i a
=0,63 pentru o unsoare poloneza (LT1 2) cu vascozitatea uleiului de baza Ia 25C de
0,086 Nslm2 ~i : r 0=960N/m2 ~i a =0,66 pentru o unsoare poloneza Lito! cu
viiscozitatea uleiului de baza Ia 2S0c de 0,33 Nslm 2
Masurarea vascozitajii :se face pe baza urmatoarelor principii :
a)curgerea de tip Poiseuille a unei cantitaji din fluidul considerat printr-un
orificiu ~i tub calibrate (viiscozimetre capilare: Gannon-Fenske, Ubbelohde, Ostwald,
Engler, Saybolt, Redwood, etc.);
b) mi~carea unei bile sferice de dimensiuni !?i material etalon fntr-un cilindru
plin cu fluidul de masurat (viiscozimetre cu bila : Hoppler, Exline, En Dean etc.);
c) antrenarea prin frecarea fluidului a unui cilindru fix, exterior de catre un
cilind ru interior rotitor, ~i masurarea momentului de tensiune rezistent (viiscozimetre
cu cilindrii coaxiali, de exemplu Couette);
d) antrenarea prin frecarea fluidului a unei placi fixe, de catre un con rotitor !?i
masurarea momentului de torsiune rezistent (viiscozimetre cu con, de exemplu
vascozimetrul ~i reumetrul Weissenberg).

86

~tejan

qliimii- PJerrumte tfe rtri6owuie.

Capitofu(4 - 'Materiafe yi sisteme tfe unoere.
Variatia vascozita\ii 'l a lubrifiantilor cu temperatura T reprezinta un indicator
important pentru funC~ionarea ~~ pentru proiectarea cuplei de frecare.
Pentru gaze :
(4)

.,=k.,.Jr

k fiind o constantll specificl! gazului ; 110 - vascozitatea Ia temperatura de

referi n\11. Explicarea teoreticli a cre~terii vascozitatii unui gaz cu temperatura se
bazea~ pe efectul agitatiei termice, dependents de densitate, viteza medie
molecularl! ~i parcursulliber molecular Tntre dou!i ciocnlri.
Pentru lich ide, vascozitatea scade cu temperatura, existand mai multe
expresii, valablle pentru diferitele tipuri de lichida:
-Relafla Poiseullle

Tfo
I+ at+ flt '
unde 11o este vascozitatea dina mica Ia
a, p- constante;
-Relapa Slotte
'1

11

(5)

ric; t- temperatura in C;

(6)

- (a+ r)"

unde: a,c,n sunt constante.

-Relatia Andrade -Shepard

1J = rJoeBIT

(7)

11o-vascozitatea Ia o temperatura de referinta; B - constanta;

-Relatla Hugei-Chairbols

In TJ +a = c !(T +b),

(8)

a,b,c constante
-Retapa Bauss

[lg(u + 0,8)]0' 3 =A+ B

(9)

u- fiind vascozitatea cinematicll Tn eSt (mm 2/s); A,B constante

-Relatla Walter - Mac Coull

/gig(v+a)=b-nlgT

(10)

unde:u vascozitatea cinematicll in eSt ; a,b,n,-constante

-Relafla ASTM 0341-77, derivata din relafia Walther

lg lg Z=A-8 lg T

(11)

unde :

Z=(v+O, 7) pentru u cuprins intre 2 107 ~~ 2 eSt;

Z=(u+0,7+C) pentru u cuprins Tntre 2 107 ~~ 1,65 eSt;
Z=(v+O,7+C-D) pentru u cuprins Tntre 2 107 ~i 0,90 eSt;
Z=(v+O, 7+C-D+E) pentru u cuprins i ntra 2 107 ~~ 0,30 eSt ;
Z=(u+O, 7+C-D+E-F+G) pentru u cuprins Tntre 2 107 ~i 0,24 eSt;
Z=(v+0,7+C-D+E-F+G-H) pentru u cuprins intre 2 107 ~~ 0,21 eSt ;
Parametri C,D,E,F,G,H avand expresiile:
C=exp(-1,14883-2,65868u)
D=exp(0,00381-12,5645v)

R7

~tefan

qftimiji- t(emente de rJri6ofogie.

Capitofu[ 4 - 7rtateriafe fi sisteme de ungere.
E=exp(5,46491-37,6289u)
F=exp(13, 0458-74, 6851 u)
G=exp(37,4619-192,643u)
H=fJxp(80,4945-400,468u).
-Relafla Reynolds

1]

= T/oe-'IT'

(12)

'lo - vascozitatea Ia o temperatu ra de referinta ; y - constanta;

Deoarece expresia (1 2) se poate logaritma, rezultand o variatie liniara,

cunoscand valorile vscozit1ilii TJo pentru un anumit ulei Ia doua temperaturi diferite
(de exemplu Ia 50C ~i 100C), se poate ob!ine dreapta care sd pennita
detenninarea vascozitatii ~i Ia alta temperaturi. Tn figura 4.4 se prezinta (dupa G.
Niemann ~i pentru p=900 kg/m 3) o nomograma practica intocmita pentru o densitate
constanta utilizata, care indicd ~~ echivalenta intra unitalile Sl i CGS.
Spre exemplu unui ulei v 50=6,3 eSt ii corespunde '1 =0,00567 Pas, iar Ia 800C
v80,.J,35 eSt~~ 7]=0,00297 Pa"'s. Pentru valori exacte (~i date fiind limitele destul de
mari acordate de STAS) se recomanda sa se masoare vascozitatea cu un
vascozimetru de laborator.
lndicele de vscozltate Dean $1 Davies (I.V), reprezinta gradul de modificare
a vascozitalii cu temperatura ~~ depinde de compoz~ia chimicd a uleiului.
IV = L-U 100
(13)
L-H
'
unde: L este vascozitatea unui ulei mineral nefteric Ia 40C, originar din zona golfului
Mexic, considerat cu indicele 0 (caracteristica foarte slaM cu temperatura); H -

vascozitatea unui ulei mineral parafinic Ia 40 C, originar din zona Pensy1vaniei,

considerat cu indicele 100. caracteristicd buna cu temperatura); U -vilscozitatea
lubrifiantului considerat Ia temperatura de 40C.
Cu cat I.V este mai mare cu atat varialia vascozita\ii cu temperatura este mai
redusa. Pentru a obtine un I.V mare uleiul de baza se poate aditiva. Se recomanda
uleiuri cu I.V cat mai mare (peste 100) pentru a corespunde unei game cat mai largi
de temperaturi ce pot aparea in functionarea ma~inii respective.
La uleiurile uzate I.V poate scadea cu 10 - 15 unita\i. in urma .forfecarii"
uleiului prin fante sub presiune (angrenaje, elemente hidraulice etc.).
Variatia vascozitalii '1 a lubrifiantilor cu presiunea p, se explica prin
compresibilitatea izotenna sau adiabata a lichidelor. Pentru presiuni reduse (sub 300
bari=3x107Pa), compresibilitatea fiind mai mica de (1-2)%. Pentru presiuni mai
ridicate specifice cuplelor de frecare hertziene in regim EHD, compresibilitatea este
mare, astfel ca vascozitatea cre~te cu presiunea. Cele mai cunoscute rela\ii de
dependenta ale vascozitatii de presiune sunt :
-Relafia Barus- Kuss
1]

= 7] 0 eop

(1 4)

unde : 'lo este vascozitatea Ia presiunea atmosferica, iar a -parametrul de

piezovascozitate; pentru uleiurile minerale, Worster propune urmatoarea dependenta
pentru a (in ba( 1).
a={0,6+0,9651g T]o) 1o-J, 'lo fiind in m Pas
Aces! parametru depinde de temperatura ~i de natura lubrifiantului.

88

.$tefan qfiimifi- 'Efemente rfe 'Tri6ofogie.

Capito(u[ 4- Materia(e fi sisteme rfe ungere.
De exemplu, pentru un ulei naflenic cu indicele de vascozitate IV =-30, Ia 37,8C ,
a=3,6 10-3 bar'1=3,6 10~m2/N , iar Ia 98,9 C a=2,110-3bar'1=2,1 10~m2/N , pentru un
ulei parafinic cu IV =93, Ia 37,8C, a=2,23x10-3bar'1 =2,23 10~m 2/N , iar Ia 98,9C,
a =1.7 10-3 bar'1=1 ,7 108 m2/N ; pentru un lichid de frana cu IV=143, Ia -20C, a=1 ,4
10'3bar -=1,4 108 m2/N, Ia 0C a=1,16 1 0~m 2/N , iar Ia 75 C a=0,67 10'8 m2/N.
Pentru uleiurile industriale a=( 1,5 .. .4)1 0~m2/N .
I0

8
6

'3

'
'
I'..

'

'1
...
:..,

'"'
{~
"' "
'
~-

'

"
"
z
z,
I"
" " " ~ " r--.." "\
'
........

r-....

....:

8
6

::a
!::
~

~.

I~

1
' .............
' ' ~ ' "'
'
.
' "
"
~
" " ... ' '
.... t--.... .... .
~

"
'
.... , ['... '
'
,l r--...... ',"' r-....." t "'
t:S
! " '
........

~.

...."

~..:--....

.......

1"'-..

..Ji

~.:>

'

......

.3

'<!'

r-...

~~

....

~ 1'1..

~
'>

.I:!

1'\.

....

<"}

8
6

'

........

aoI

....... .... ...... 6

...... ..... -, ~ ..... ........ ....

......

.... :'--.. ~
~
I'. '
"3,
.....
..
~
....
.....

a..

..

~$

'3

I'.

I'

'"

--

-.. t-.'6-IH

t--

..&

IO

JO

.....

....

.....
I'-.

r--- '

"'
~

zo

'& ....
e

;.:

10

i\

' .... .... r-...

~
"
' '
......
...... "' '*
'
'
"

'
"
'
"'
1..:,
('.,
' " t-..
"'
r----....
~"'
'
.....
~
.
,
.._
I'-- ~ t'-.. t-.. ', f:' "
:::: "'
:--.....
~

8
6

~~

~:

['..

~
'

r- ~
1- r--

60 70
Ttmp!!NJIIH'a t l 'C J

'0

......

.....

""' r--r-.

80 90 ,qq

Fig.4.4. Diagrama de varia!le a viiscozila\ii cu temperatura

AO

'

I' ='r....

.;tefan qfzimiji- fCemente ae 'I'ri6ofogie.

Capitofuf 4 - :Materiafe fi sisteme ae ungere.
-Relafia polinomiala
'l='lo {1 +Cp)"
(15)
Constanta C depinzand de temperatu ra, iar n=16 pentru uleiurile lubrifiante, pentru
uleiurile hidraulice ~i presiuni p<40MPa, n,.;t.
Variatia vascozitatii ('!) a lubrifiantilor cu temperatura (7) ~i presinea {p) este
importanta pentru regimul de u ngere termoelastohidrodinamic.
Cele mai utilizate relatii sunt :
-Relafia Barus
11=1Jo e ap-mT
(16)
ce combina relatia Reynolds pentru varia\ia vascozita\ii cu temperatura (constanta m)
~i ecuatia Barus pentru presiune (constanta a).
-Relatia Chang-Arrhenius
ap+(/3+rp ..{ ~-;, )

77 = 17oe

'l

(17)

unde: a.~.y. sunt constante, iar To-temperatura de referinta in C.

De exemplu pentru uleiurile romane~ti M30 ~i MSO prin analogie de
vascozitate ~ide natura cu uleiurile minerale, constantele a,p,r, au respectiv valorile :
a=2,2x1fJ8m2/N, a=3, 1x10-$m 2/N; P=107~C. P=132~C; r=1,69x10'5m2CIN ~i
r=2,1x1fl5m20CIN
Vscozitatea amestecurilor de fluide mise/bile- se determina pe baza
vascozitalilor dinamice (1Jt,'l2 ... ,,,J ~i a ponderilor volumetrice (V,,V2..... VII) ale
lichidelor participants. utiliz8nd reteaua lui A rrhenius.
'1='1 1vt'l/2... 'lkvk
(18)
in care V,=Vtl V, V2 =V3"'\\, ...,VK=Vw'V,V1, V,z, ... VK fiind volumele lichidelor
participants, iar V=V,+V2 + ... + V" volumul total rezultat.
Densitatea (p). Scade cu cre9terea temperaturii; se indica in STAS. Spre
exemplu pentru t=20"C 9i p=1 bar, uleiurile minerals au p=840... 940 kg!m3, apa
avand p=1000 9i aerul p=1,233kg!m3.

B) Proprietafile termice ale lubrifianfilor influenteaza procesul de stabilizare a

regimulu i termic de frecare 9i valorile maxi me ale temperaturii.
-caldura specifica (c, rn kJ!kifC) cre~te odata cu cre9terea temperaturii
zonei de contact (Tin C) 9i scade cu densitatea lubrifiantului Ia 153C (p, rn kg/dm3)
conform relatiei :
'
c=(3,9+0, 14T)(0,7125-0,3105p)
(19)
Pentru uleiurile minerale, ca ldura specifica variaza in intervalul (1, 75 ... 2,2) kJ/kgC,
atunci cand temperatura este cuprinsa intra 0-50C. Pentru apa c=4, 19, iar pentru
apa de mare c=3,98.
-Conductivltatea termica (A, i n Jim s0 C) cre~te cu densitatea (p,in kgldm3 )
9i masa moleculara (M)
A.= 7,06 . P 2,o3c 'ss M o,J92v-o,J2
(20)
Pentru uleiurile minerals .4=(0, 115.. .0,175)JimsC in intervalul de temperatura

o-so0c.

90

~tefan

qrnmifi- P.femente tfe 'fri6ofogi.

Capito(u{ 4 - ?rlateriafe fi sisteme ae uneere.

Pentru sistemele de ungere cu rezervor, este necesar sa se \incl seama de
dilatarea lubrefiantului ca urmare a diferentelor de temperatura. Pentru uleiurile
minerale, coeficientul de dilatare volumic are valori in intervalul (5,3 ...0,3) 1~/'c.
-Rezlstenfa termica a lubrifiantului caracterizeaza proprieli:ilile stratului de
pe suprafata de frecare sub ac!iunea unui flux termic intensiv. Metoda de
determinare a rezisten!ei term ice consta in cerecetarea lubrifiantului in prezenta unei
cuple din otel calil, cu contact punctual (presiunea hertziana 2x103 MPa), Ia o vitezi'l
de alunecare foarte mica (~.2m/s}. Se alege un astfel de regim de frecare pentru a
se considera temperatura din zona de contact ca flind chiar temperatura lubrifiantului
termostatat. Se evidenjiazcl mai multe temperaturi critice, specifice lubrifiantului
(neaditivat sau aditivat}.

Rezistenta termiccl trebuie sa fie <:at mai mare fata de a~iunea unui flux termic
intensiv, ca de exemplu Ia ungerea motoarelor cu ardere interna. Tn astfel de situatil,
apare 11i fenomenul de ox/dare (a uleiurilor); se modificcl aciditatea i stabilitatea
chimica a acestora (se produc descompuneri, produi insolubili cu depuneri ~~
cocxclri etc. cre11te vi'lscozitatea), uleiul devine necorespunzi!Jtor i trebuie schimbat.
La u/eiul uzat vi'lscozitatea cinematica (Ia 100C) crete cu peste 50%, con!inutul de
api'l depcli1ete 0,2%, de combustibil 4%, cifra de aciditate ridicata i cea de aciditate
organica depa11esc 0,02% 111 respectiv 1,5%; insolubilele in pentan davin peste 1,5
o/o.
Punctul de conge/are. Reprezinti'l temperatura Ia care uleiul nu mal curge
sub greutatea sa propria. Pentru anumite utiiaje {de exemplu cele frigorifice) este
necesar ca lubrifiantul sa aiM un punct de congelare cat mai scclzut.
Punctul de lnflamabilitate reprezinta temperatura Ia care vaporii emii de
uleiul inci'llzit se inflameaza Ia apropierea unei fli'lcclri (variaza intra 200C i 340"C
fun~ie de prezen!a pclt1ilor volatile Tn ulei).
C)ProprietiJflle lubrlfiante de antiuzare ~I capacitatea de ungere
caracterizeaza comportarea lubrifiantului in prezenta mi11ci'lrii relative i sarcinii,
pentru prevenirea diferitelor forme de uzari: abrazivi'l, oboseali'l, adeziune, coroziune,
etc.
Comportarea iubrifiantuiui Ia uzarea materialului se apreciazi'l prin pata de
uzare a bilelor pe maina cu 4 bile i prin intensitatea energetic;} de uzare a
flancuriior angrenajul etalon.
Ati'lt pentru contactul linear cat i pentru eel punctual se determina sarcina Ia
care apare gripajul elementelor cuplei. Fun~ie de acesti'l sarcina se selecteazil
tubrifian!i ce trebuie sa se comporte bine Tn condilii de extrema presiune.
Capacitatea de ungere este determinatil tn cond~iile frecclrii limita i poate fi
evaluate} prin urmiltoarele metode:
-determinarea energiei de interactiune a uleiului cu metalul pe baza adeziunii
unghiului de convergen!A a suprafe!ei libere i at ciildurii de umectare;
-metode bazate pe rezistenta peliculei limitil absorbite: presiune criticil sau
temperatura criticcl ce distruge stratul;
-metoda bazate pe capacitatea de antifricliune prin milsurarea coeficientului
de frecare.
Dintre proprietil!ile din aceasti'l categorie subliniem:
- onctuozltatea, este proprietatea lubrifiantului de a adera i a crea straturi
0

moleculare (de aproximativ l OA) puternic fixate pe suprafe!ele metalice, prezentand

totodatil i rezistenta redusi'lla deplasare.

91

Jtefan (iliim~i- f{emente ae 'I'ri6ofogie.

Capitofui 4 - 9f.fateria!e fi sisteme ae ungere.
Procesul de naturA fizicA care are drept rezultat fixarea moleculelor polare
normal pe suprafatA se nume~te adsorbfie. Tn unele cazuri, procesul de adsorbtie
este urmat de un proces <le chemisorb(ie caracterizat prin reactii chimice cu
suprafata. cu leglituri mull mal putemice. Chemisorbtia este propria astfel unor
regimuri cu presiuni ridicate (E. P-extrema presiune) ~i se poate obtine prin utilizarea
unor aditivi de E.P. De retinut eli procesele mentionate depind ~~ de compozitia
chimicA a suprafetelor;
- rezlstenta Ia radlarii. Tn centralele nucleare, reactoare etc. Lubrifiantii se
degradeazA in mod diferit; uleiurile minerale su~rta o doza in Roentgeni mal mare
8
tatA de cele sintetice (5.10 Rian, respectiv 10 R/an), iar unsorile o rezistenla mai
scAzutA fata de uleiuri;
- comp ortarea Ia uzare. Se urmAre~te spre exemplu, ca rezistenta Ia uzarea
de adeziune ~i indeosebi Ia gripare a suprafetelor lubrifiate cu un anumit ulei sa fie
cat mai mare. Prin STAS se indicA Ia uleluri ~i valorile petei de uzurA Ia incercarea cu
instalatia cu patru bile.
Spumarea. Este tendinta uleiului de a forma o spumA tn urma agitarii sale
mecanice (in cutii de vitezA, de clitre arbori cotiti etc.). Datori!A inrliutlilirii ungerii ~i
rlicirii spumarea se combate prin aditivare.

4.2. Lubriflanti lichizi.

Din categoria lubrifiantilor lichizi fac parte: uleiurile minerale (lubrifiantii cei mal
utilizati); uleiurile sintetice, destinate unui domeniu mai larg de temperaturi, avand o
rezistentA mai mare Ia oxidare ~~ Ia descompunerea termicA (de exemplu:- siliconii
intra - 50 ~I + 450C ); unii lubrifianti neconventionali (s8rurile topite, apa) utillzati ca
elemente de ungere ~i rlicire In anumite instala!ii, cum sunt cele nucleare, turbine,
etc.

4.2.1. Ulelurile minerale

Sunt utilizate ca lubrifianti sau agenti cu diferite fu nctiunl in procesele
industriale. Prin STAS 871 - 81 uleiurile minerale se clasificA in 10 domenii de
utilizare (unele cu subclase), care sunt simbolizate cu prima literA a domeniului ca de
exemplu: M - uleiurile pentru motoare termice (MAS cu aprindere prin scanteie; MAC
prin comprimare sau Diesel) ~i AVI - uleiurile de aviatie; T - uleiurile pentru
transmisiile autovehiculelor. Pentru aceste douli domenii, prin STAS 871 - 81, a fost
adopta!A clasificarea SAE (dupli criteriul vascozit8\ii), stabilitA de societatea
inginerilor de automobile din S.U.A.:
a- u lelurilor p entr u moto are termice
Pentru alegerea ~i utilizarea corec!A a uleiurilor de motoare se folosesc, in
tarile dezvoltate mai multe criterii de clasificare:
-dup4 vascozitate-clasificarea SAE(Society of Automobile Enginers-S.U.A.);
-dup4 tipul motoare/or i condi(iile de exploatare ;
-clasificare API (American Petrolleum Institute) ;
-clasificare CE (Comunitatea Europei de Vest) .
fn tabelul 4.2. se indicA clasificarea uleiurilor de motoare dupA sistemul SAE,
acceptat in foarte multe \Ari, acestei clasifiGari li corespund ~ase clase SAE de iama
(Winter):OW, 5W, 10W, 15W, 20W, 25W pentru temperatura - 17,8"C (0F) ~~ patru
clase: 20, 30, 40, 50 de varli, pentru temperatura +98,9C {2100F).

92

$tefan qliimiyi- tfemetrte ae 'l'ri6owgie.

Capito{u{ 4 - ~ateriafe # sisteme tie uneere.
fn cazul in care uleiurile sunt aditivate, dupa litera M ~i cifra care indica clasa
de vascozitate SAE urmeaza unul din calificativele: EKtra, Super 1, Super 2, Super 3.
Tabel 4.2 Clasificarea SAE a uleiurilor de motoare
Uleiuiri
pentru
iarna

Uleiuri
pentru
vara

Vascozitatea limita de
Clasa de
vascozitate mPa s Ia
congelare
temperatura

oc

oc

ow

-35
-30
-25
-20
-15
-10

oc

5W
10W
15W
20W
25W
20
30
40
50

3250/-30
3500/-30
3500/-20
3500/-15
4500/-10
6000/-5

--

limita de
stabilitate

-35
-30

Vascozitatea
cinematica ,
eSt . Ia 100C
Nu
Numai
mai
Mare
mica
3,8
3,8
4,1
5,6
5,6
9,3
5,6
9,3
9,3
12,5
12,5
16,3
16,3
21,9

Pentru a asigura functionarea diferitelor motoare MAS sau MAC atat iama (cu
pomire Ia rece) cat ~i vara (in regim), au fost produse uleiurile multigrade, denumite
~i unice, care satisfac condi!iile a doua pana Ia patru clase SAE.
0 parte din uleiurile nestandardizate, corespund unor norma interne (N./.0),
departamentale (N./.1), caiete de sarcini (C.S) sau sunt in studiu. Tn general pentru un
anumit ulei sau grupa de uleiuri se indica vascozitatea cinematica in eSt ~i in E, cu
cate doua valori (minima ~i maxima) Ia 50C sau Ia +98,9C (uneori +1 00C); se
indica de asemenea ~i vascozitatea limita admisa Ia temperaturi scazute.
PosibilitA!ile de utilizare sunt prezentate de regula prin prescrip\ii. Tn tabelul 4.3 sunt
date exemple de uleiuri pentru motoare, monograde (neaditivate) ~i multigrade
(aditivate).
Ca uleiuri monograde aditivate se fabric<\\ M 30, Super 1 i M 40 Super 1; M 30
Super 2 (STAS 10808-81), M 40 Super 2 i M 30 EKtra, in general aditivate: AO, AC,
OT-0 1, OP, AIV, AS, AU.
Pentru anumite tipuri de motoare cu destinatie special<\\ (tractoare , nave,
turbomotoare, rodaj etc.) se fa bric<\\ uleiuri monograde cum sunt cele exemplificate in
tabelul 4.4;
fn uleiurile minerale de bam se introduc diferili aditivi fune1ionali: detergenti
(3... 15)% , dispersanti(1 ...2)%, antioxidanti ~i antiuzare (pana Ia 2%), antioorozivi
(pan<\\ Ia 1%), amelioratori ai lndicelui de vascozitate, antispumantl. Cantitatea ~i
calitatea aditivilor din ulei se aleg in funcJie de destina!ia uleiurilor de motor. Tn
tabelul 4.5 se preprezinta componenta uleiurilor de motor utilizabile atat vara cat ~i
iama (uleiuri "multigrade").

93

~tejan

qliimifj-tfemente ae tfri6ofogie.
CapitoCuC4 - 'Materiafe fi sisteme ae ungere.
Tabelul4.3
Uleiurile minerale romane~ti pentru motoare
STAS,
C.S, N.l.l.
Simbolul
STAS
751-80
M20
M 30
M40
M 50
STAS 9171 75
M10W30
Super 1
M20W40
Super 1

Viscozitatea v
[mm'/s;cSI]
+ sovc 98,9C
sau100C
+100C
29-45
61 -76
91-102
141-1 52

48

(7)
12,53
15,49
(21)
+98,9C

9,6-13

["E]
+ save

4-6
8-10
12-13 5
18,5-20

N.l.l
5914-75
20W50
Super2

Uleiuri monograde
Numai
pentru
regimuri
de
funC\ionare moderate a MAS ~i
MAC
pentru
anumite
~i
compresoare rotative pe baza de
prescripjii. Neaditivate
Uleiuri multigrade
MAS in cond itii moderate (dupa
prescrip\ii), iama ~i respectiv toate
anolimpurile
Adilivate: AIV, A.O, A.U.

(max. 2600 eSt Ia -10C)

70
15
I
(max. 10400 eSt Ia -1 8C)

c.s
210-79
15W40
Super2

Destinatia, aditivarea

63

MAS, OLCIT ~i MAC (dupa

presciptii), toate anotimpurile
Aditivat conform MIL-L-46152

14,8

(max. 5000 eSt Ia -18C)

.
75)
(16,7)
max. 10000 eSt Ia -1 7,8C)

MAS (MS-DS) ~~ MAC (SE-CC)

conform MIL-L-46152 ~~API

Tabelul 4 .5.Corespondenta uleiurilor multigrade

Component
Ulei mineral
Esteri
Polialfaolefina
Ulei hid rocracat
Aditivi(mai putin cei de vascozitate )
Aditivi de vascozitate (AIVl

Prooentai
48
25
15

.
.

12
15

94

75
10

45

30
58

40

12

10
5

~tefan

qliimiji -l.{emente ae 'l'ri6owgie.

Capitofu( 4 - :Materia(e fi sisteme ae uti(Jere.
Tabelul4.4.
Uleiuri minerale monograde pentru motoare cu diferite utiliziiri
STAS, N.I.D.
Simbolul

STAS 7198-79
T 16A

Viscozitatea v
[mm'/s;cSt]
+ 50C 98,9C sau
+ 100C
100
+98,9C
1617,5

I"E)

Destinatia, aditivarea

50C
MAC

de

tractoare

(dupa

prescrip\ii)
Aditivat: A.O, A.C, D.T. D.P.
A.S

(150)

+98.9C
22

MAC
de
nave
presciplii)
Aditivat: P.F, D.P

NID 3624-69
AVI 22 (vara)
AVI 22 (iamtl)

( 150)
(140)

+100C
22
19

--

Motoare cu piston de avion

(dupa prescrip!ii)
Aditivat: D.P. A.S

STAS 8205-80
AVI9(R1)

8,3-9,6

Turbomotoare
prescrip\ii Speciale)

STAS 9601-74
R45

45-55

+98,9C
8,5

6-7

STAS 7422-80
N 22 A

(dupa

(duptl

Aditivat: A.S siliconic

Rodaj MAS (Tn studiu R 45 C.
c.s 200-77 pentnu rodaj
conservare).
Aditivat: A.O, A.C. A.U. D.T

Uleiurile de motoare contribuie Ia ungerea mai multor tipuri de cuple de

frecare : segment-piston-cilindru, laglire cu alunecare, articulatiile cu !ant. camatachet, etc. Uzarea acestor cuple este accelerattl de degradarea uleiului. care se
poate produce prin: produse de descompunere ce devin abrazive, cre~terea
continulului de sulf in combustibil, ptltnunderea apei sau a altor lichida de rAcire,
cre~terea activilalii chimice a uleiului, formarea spumei ca urmare a oxidului de
carbon rezullat in urma arderi uleiului, etc.
Un interes deosebit, din punct de vedere al uzuri il constituie punerea in
functiune a motonului ~~ perioada de rodaj.
Uleiurile cu vascozitatea redusa sunt recomandate pentru punerea in
functiune a motonului in special ca urmare a patnunderii cat mai rapide a uleiului putin
vascos Ia toate cuplele de frecare.
Dinpotriva, in timpul functionarii normale a motonului (dupa terminarea
rodajului) se recomanda uleiuri cat mai vascoase.

95

~tefan qfii~ - 'Efemente ae tfri6ofogie.

Capitofuf 4 - 9rf.ateriafe fi sisteme ae uneere.

Tn ullimi ani se folosesc aditivi antifrictiune speciali pentru ulelurile de motoare,
aditivi pe bazA de moliden, ce conduc Ia reducerea puterii consumate prin frecare ~i
a cantitiitii de combustibil cu 3 .. .5%.
Totodatii existA tendinta de utilizare a unor filtre de curiitire a uleiului prin
eliminarea particulelor solide, a apei ~i a altor substante cu efect negativ asupra
durabilitiitii motorului.
b - ' u/elurile pentru transmisii prin angrenaje
Pentru alegerea ~i utilizarea corecta a uleiurilor pentru transmisii se folosesc in
lume mai multe criterii de clasificare:
1) tipul transmisiei:
2) vascozitate;
3) proprietiilile de exploatare .
Uleiurilor pentru transmisii le corespund trei clase SAE, ca uleiuri de iamii: 75
W, 80 W, 85 W, care Ia temperaturile de - 40"C ~i respectiv - 26C, - 12"C sii nu
depii~eascii vllscoz.itatea de 15000 eSt (limitli Ia care poate pomi mecanismul de
aceste uleiuri au vllscozillili minima: 4,1: 7,0 ~i 11 ,0 eSt. De
transmisie); Ia 1
asemenea, conform STAS 871-81 le corespund ~i alte trei clase SAE (90, 140 ~i
250).
Pentru automobile, tinandu-se seama ~i de comportarea Ia temperaturi
sciizute, se utilizeazii indeosebi clasele 80 W. 85 W i 90; uleiurile din clasele 140 ~i
250 au utilizliri mai ales Ia utilaje industriale.
La ungerea transmisiilor prin angrenaje ale autovehiculelor (cutii de viteze,
casete de direqie ~i diferentiale) se utilizeazii dupii prescrip\ii ~i uleiuri neaditivate
(T140 I ~i II, STAS 387-79 cu v =24 ~i 30 eSt Ia 98,9C); totu~i principalele uleiuri
sunt cele aditivate EP, exemplificate in tabelul4.6.
Pentru angrenajele anumitor tipuri de rnotoare se fabricii uleiuri cu destina\ia
specialii, ca de exemplu ULDE (STAS 10178-75) cu 138 eSt Ia 500C, adltivat: EP,
MoS2.o AO, AS, DP, AIV, destinat angrenajului rnotorului locornotivei Diesel electrice.
Funqiunile uleiurilor minerale in transmisiile mecanice cu angrenaje impun
alegerea dupii criterii ce sii evidentieze atilt comportarea in condi!ii normale de:
presiune de contact, vitezli de alunecare, temperaturii cat ~~ in condilii extreme.
Pentru cond iliile normale, evitarea uziirii angrenajelor se poate realiza prin
proiectarea corespunziitoare a unui film elasto-hidrodinamic de ulei, iar pentru
condiliile extreme, prin aditivarea corespunziitoare a ulelului.
Transmiterea fluxului de fof1ii Ia angrenaje prin intermediul uleiului face ca in
afara principalelor proprieliili fizico-chimice(densitate, vllscozitate, indica de
vllscozitate, punct de inflamabilitate , punct de curgere, tendinta de spumare, etc.) sli
se ia i n considerare ~i comportarea Ia uzare a unor cuple cu geometrie ~i material
etalon.
Acesta comportare Ia uzare se apreciazii prin:rezistenta Ia presiuni ridicate pe
ma~ina cu 4 bile (intarzierea Ia gripaj pentru o sarcinli de 1000 N, dlametrul petei de
uzurii) sarcina limita de gripare pentru un contact linear Timken cilindru-plan) sarcina
limitll de gripare pentru un angrenaj etalon (testul FZG, SAE, Ryder etc.).

ooc

96

.)tefan qfiimiji - 1femente tfe tfri6owgie.

Capito(u{ 4 - 9rf.ateriafe fi siste111e tfe unoere.
Tabelul 4.6.
Uleiuri de transmisii prin angrenaje pentru autovehicule

STAS

STAS 8960-79
T 80 EP 2
T 90 EP 2

STAS
10667-80
T75 EP 1

vascozitatea v
[mm</s; eSt]
98,9C
+
50C
sau
+1 00C
+98,9uC
10-11 ,5
(83)
(106) 16,5-18

Cutii de viteze. casete de directie,

diferentiale ~i alte
transmisii solicitate termomecanic
Aditivat: E.P,A.C, A.O, D.P,A.S

7
14

+100C
42

20,3

Transmisiile prin angrenaje

tractoarelor ~i ca Huid hidraulic.
Aditivat: E.P, A.S, A.C, A.R

(min. 15000
17 8C)
STAS
10582-76
T5A

Destinatia, aditivarea
+
50C

eSt

Ia

ale

Transmisii automate (cutii de viteze

etc.) pe baz~ de prescrip!ii
Aditivat: A.O, A.C, A.I.V, D.T, D.P.
A.U

6 ,5

c) Uleiurile pentru mai ni I utilaje industria/e (nu sunt clasificate SAE)

constituie o altli categorie, deosebit de importan~. cu o gam~ variat~ de destinatii:
c1 - uleiurile de transmisil prln angrenaje lndustriale (TIN. EP). Aceste
uleiuri se fabricli i n doua grupe de tipuri.
Prima grup~ cuprinde uleiurile prezentate in tabelul 4.7, cu aditivi EP cu sulf ~~
plumb. Durata maxim~ se obtine cand temperatura uleiului din circuit nu depa~e~te
30-400C; trebuie evitat~ fnclilzirea Ia temperaturi peste 400C in cond~ii statice (f~rli
recirculare).
0 a doua grup~ include alte cinci tipuri de TIN EP (50;70; 110; 170; 195 1
310) aditivate cu sulf ~i fosfor (NTR 10799-82); acestea sunt recomandate pentru
ungerea angrenajelor destinate unor condi!ii severe (sarcini, viteze, temperaturi)
intalnite Ia laminoare de sTrmli, reductoare armonice, reductoare navale, reductoare
Citroen etc.: temperatura maxima poate fi 100 - 1100C Ia danturi durificate. (Pentru
inclilzire acelea~i indicatii.) Prezin~ proprieta!i superioare de separare a apei; nu
produc emulsii stabile.

97

~tefan qfiim~i- 'E.Cemente ae t[ri6ofogie.

CapitoCur 4 - :MateriaCe fi sisteme ae ungere.

Tabelul4.7.
Uleiuri de transmisii prin angrenaje pentru instalatii industriale
Viscozitatea v
STAS
STAS 1058876
TIN 25 EP
TIN 42 EP
TIN 55 EP
TIN 82 EP
TI N 125 EP
TIN 200 EP
TIN 300 EP
TIN 210 EPC

[mm~/s;

21-26

37-45
50-57,5
82-90
125-140
20()-220
260-300
210-225

["E)

3-3,5
5-5,7
6,6-7,6
10,8-11,8
16,5-18,4
26,3-29,0
34,2-42,0
27,6-29,6

DestinatJa, aditivarea
Ungerea angrenajelor cilindrice, conice
~i hipoide din reductoare de turatie
pentru laminoare, macarale grele,
excavatoare transportoare din industria
miniera, petroliera etc, cutii de viteze Ia
ma~ini-unelte grele; pentru max. 3000
rot/min; permit separarea u~oara ~i neta
a apei; temperaturi max. 60-80C
functie de material (Cu-OL, Fe). Ultimul
pentru angrenajele melcate de ascensor
sau alte utilaje (max. 80C ~i 4000 h);
de evitat contaminarea cu apa

c2- u/elurile neaditive pentru ma~fni ~~ utilaje fndustriale (I, STAS 383-71)
cu noua tipuri, cuprinzand o gamii de vascozitil!i cinematice intre 33 ~~ 145 eSt
(50C); sunt utilizate Ia ungerea mecanismelor ~~ aparatelor care func!ioneaza cu
viteze mari ~i sarcini mici (ma~ini de cusut, tricotat etc.). Trei tipuri (I 35, I 65 i I 92)
sunt recomandate ~i pentru ungerea angrenajelor cu solicMri u~re (ma~ini-unelte}
[25).
c3 - u/efurile pentru compresoare tip K STAS 1195-70 neaditivate,
recomandate ~~ Ia ungerea angrenajelor cu soliciti!ri u~oare (ma~ini-unelte). De fapt,
aceste uleiuri (cinci tipuri) cu vascozitAii cinematice Tntre 38 ~i 160 eSt (500C) sunt
destinate in principal pentru ungerea cilindrilor ~i lagarelor compresoarelor cu piston,
pentru aer sau gaze; aceste uleiuri se utilizeaza uneori ~i Ia ungerea ghidajelor de
ma~ini-unelte ~i a unor utilaje agricola, cu soliciti!ri red use;
c4 - ulelurlle G, STAS 9911-74, aditivate: ASL, AU, AO, specifice pentru
ungerea ghidajelor de ma~ini-unelte sau glisierelor de prese, ascensoare etc. ~i Ia
amortizarea stick-slipului, au vascozitali cinematice Tntre 11 ~i 100 eSt (50C); sunt
recomandate uneori ~i pentru ungerea angrenajelor maleate cu solicitari ridicate.
c5- uleiurlle hidraullce de tip H-A (STAS 9691-79) ~i respectiv H-EP (STAS
12053-82), folosite tot pentru ungerea unor angrenaje industrials (ma~ini-unelte,
variatoare de turalie, respectiv motoreductoare sub 50 kW)
c6 - uleiuri pentru lagiire. Unele uleiuri sunt destinate exclusiv pentru lagi!re
ca de exemplu: L 235 (STAS 8837-72) neaditivat, cu 228 eSt (500C), este destinat
ungerii lagi!relor de laminoar; L2 (C.S 57-72) dupa prescrip!ii. utilizat Ia temperaturi
scazute (cu min. 3500 eSt Ia - 30C); uleiurile L4- L 145 (C.S 140-72), neaditivate,
pentru lagare ~~ presiuni pana Ia 2 MPa; L32 (Nil 4953-72), aditivat: AO ~i AS, cu 29
eSt (50C}, pentru lagi!re de ma~ini-unelte etc. De asemenea pentru ungerea
lagi!relor ce apartin ma~inilor sau utilajelor respective sunt utilizate ~~ uleiuri de
motoare, ca de exemplu cele menlionate (M) sau uleiuri lndustriale: (pentru
compresoare K - (STAS 1195-70), de turbine Tb (STAS 742-81), pentru instalatii
frigorifice F(STAS 898-80) etc.

98

$tefan qliim4i- 'ECemente tie 'Tri6ofogie.

Capitcfuf 4- 'MateriaCe fi sisteme ae ungere.
c7 - uleiuri pentru ungerea ma~inilor textile, de cusut, de tricotat etc. Te
(STAS 744-70} sunt ufeiuri neaditivate de vascozitate redusA (3 -12 eSt fa 50"C}.
CB - u/e/uri pentru instalatii frigorifice. Aceste ufeiuri neaditivate, de
asemenea cu vascozitiili reduse (72 - 9 eSt fa 50C) ~i cu maximum 4500 eSt Ia 40C (~i 2600 - 3000 eSt Ia - 10"C} sunt diferentiate funqie de mediife de rAcire.
Astfef, F7, F15 ~~ F24 (STAS 898-80} sunt utilizate in prezenla amoniacufui,
bioxidului de carbon sau cforurii de metif, lar F17, F29 (STAS 10292-75} sunt
destinate pentru al!i agenti de rAcire (difluordicformetan, difluormonocformetan,
amoniac).
C9 - uleluri pentru compresoare de aer ~~ p iston. Tn afarA de cele
mentionate fa punctuf c), adaugAm ~~ tipul KA 95 (STAS 11035-78), aditivat: AO, AR,
AV ~~AS, cu 13,5 eSt (50"C). Se menJioneazA ca functie de cre~terea raportului uleiaer (de fa 1/16 fa 1/15} se reduce temperatura de autoaprindere a uleiurifor de Ia
aproximativ 230 Ia mai puJin de 200"C, cu pericoi de explozie, aceasta temperaturA
nefiind fegatA de punctuf de inflamabilitate. Se impune racirea ~~ cond~ia ca
temperatura de refufare a aerului sa fie mai mica de 1400C [6,17].

4.2.2 Lichide pentru operatli tehno/ogice

Din acesta grupA fac parte: fichidele pentru prefucrarea prin a~chiere,
prefucrarea prin deformare plasticii ~~ lichidefe pentru tratamente termice. Lichidefe
pentru prefucrarea prin a~chlere pot fi sub forma unor uleiuri sau sub forma unor
emulsii (apii in ufei). Aceste lichida de ungere indepfinesc urmAtoarefe funqiuni :
evacuarea cAidurii generata in procesuf de a~chiere, reducerea frecArii pe
suprafetefe de lucru, reduce rea uzarii scufei ~i asigurarea cafitatii suprafetei
prelucrate. TotodatA fichidele de ungere ajutii fa evacuarea a~chiifor ~~ evita
coroziunea scufei.
Ufeiurife pentru prelucrarea prin a~chiere pot fi :uleiuri minerafe farii aditivi, cu
proprietati fubrifiante reduse; ufeiuri vegetate i animate cu proprietatf fubrifiante
superioare, insii stabifitate redusii fa oxidare; ufeiuri minerafe cu adaosuri de uleiuri
vegetate, animate i sintetice, ~i afte adaosuri pofare; minerafe cu aditivi EP (suff,
cfor, fosfor); ufeiuri minerale cru aditivi EP ~I pofari (acizi grai). Aceste uleiuri se
fofosesc Ia: strunjire , giiurire, frezare, fifetare, pofizare, etc..
Emufsiile apa in ufei contin: emufgatori, de obicei siipun sau substante cu
polaritate mare, inhibitori de coroz.iune, aditivi antispumanti. de protectie blofogica ~i
de extrema presiune. Emulslile se folosesc fa :strunjire, frezare, gaurire, ~fefuire.
Lichidefe pentru prefucrare prin deformare plastica (rofuire, forjare, rufare,
trefilare} trebuie sa posede proprietii!i specifice fiecarui tip de prefucrare. Pentru
rofuire ufelul trebuie sa evite prinderea materialufui de val\, sa reduca frecarea ~i sa
efimine cAidura din zona de contact. La roluire se fofosesc ufeiuri minerale aditivate
EP sau emufsie apa-ulei.
La forjare se produc deforma\ii pfastice ridicate, astfel ca uleiuf trebuie sii aibii
vascozitate redusii ~i aditivi polari.
La trefifare, functia de baza a ufeiufui este reducerea rezistentei Ia frecare a
materiafufui de scuta, de aceea se fofosesc ufeiuri cu aditivi pofari sau' siipun ace~tia
efiminand mai multi! caldurii. lichidele pentru tratamente termice se fofosesc in
calitate de riicire sau inciifzire pentru obtinerea unei structuri cristaline. Se fofosesc
ufeiurife minerafe, vegetate, animate, precum ~i ufeiuri minerafe aditivate cu aditivi
polari.

99

~tefan

qliirni.fi- fCemente tie rr'ri6owgie.

Capito(u{4 - :Materia(e fi sisteme tie ungere.
4.2.3.Uieiurife sintetice
Pentru cond~ii deosebite de temperatura ~~ mediu, uleiurile sintetice sunt
utilizate cu preclldere. Un lubrifiant sintetic trebuie sli facli fall! urmlitoarelor cerinle:
l> inert din punct de vedere chimic cu o stabilitate termica ~~ Ia oxidare foarte
ridicatli:
l> sli fie rezistent Ia forfecare ;
l> sli prezinte o varia1ie redusli a vascozillilii cu temperatura, pentru a se
realiza ungerea continua a motorului pe un domeniu larg de temperaturi, impreunli
cu pomiri u~arela temperaturi scazute;
l> sa ramana stabile~~ nevolatile in domeniul temperaturilor ridicate;
l> sli fie compatibil cu materialele metalice sau nemetalice;
l> sli fie necoroziv ~~ netoxic;
l> sli prezinte rezistentli Ia foe~~ radialii nucleare.
Uleiurile sintetice pot fi folosite atat pentru ungerea turbo-motoarelor cat i ca
fluide hidraulice sau ca uleiuri pentru transmisii.
Principalele clase de lubrifinti sintetici sunt :
1)
Polibutenele,
2)
Diesterii,
3)
Pollglicolii,
4)
Hidrocarburile clorurate,
5)
Clorofluorocarbonii,
6)
Esterii fosfati,
7)
Esterii silicati,
8)
Disiloxani,
9)
Siliconii,
10)
Eterii polifenili,
11)
Fluoroesterii,
12)
Esterii neopentilpolictici,
13)
Teraalchilsilanii,
14)
Derivatii tetrasubstituiti ai urei,
15)
Derivatii heterociclici: - trifeniltriazina;hexafenil-borazen;
hexafenilfosfozol, etc.,
16)
Aminele aromatice,
17) Hexafluorobenzenul.
Aceste clase de polimeri se utilizeazl!l, cu precadere, in urmlitoarele scopuri:
poliglicolii, esterii silicati ~~ disiloxanii ca fluide hidraulice pentru temperaturi Tnalte;
fluoresterii ca lubrifiant pentru laglire cu regim hidrodinamic; siliconii ca lubrifiant a
cutiilor de viteze ~~ a unor laglire; esterii dibazici ~~ esterii neopentilpolici ca lubrifiant
pentru turbomotoare.

100

~tefan

qliimi;i- P1emtmte ae 'Iri6ofogie.

Capitofu 4- ?rfateriale fi sisteme ae uneere.
4.3. Lubrifianfi vascoplastici
4.3.1_ Definire. ProprieMfl.
Materialele vascoplastice sunt denumite in mod curent ca materiale plastice
sau corpuri cu prag (limiUl) de tensiune. Aceste materiale incep sa curga numai dupa
ce solicitarea atinge valoarea To, ce reprezinlll pragul de tensiune sau pragul de
curgere. Atunci cand tensiunile satisfac condilia T<ro materialul se comporta ca un
corp solid iar penlru r ~ To are comportare de corp vascos. Example de astfel de
materiale : unsori consistente. topituri de polimer, ciment, namol de foraj, untura,
paste de hartie, sapun ~~ suspensii de detergen!i. ciocolata etc. Unele dintre acesle
materiale pot servi in procesul tehnologic respectiv ca lubrifiant sau ca material
specific cuplei tehnologice.
Unsorile sunt dispersii de sapunuri metalice in uleiuri minerale sau in lichida
uleioase, aceste dispersii mai contin diferili stabilizatori ~i aditivi. Ca agenti de
ingro~are (faza dispersaUl) se folosesc sapunurile de sodiu, calciu, aluminiu, bariu,
litiu, plumb, etc., sau sapunuri complexe ce contin elementele respective. Unsorile
pot fi considerate ca sisteme coloidale. Moleculele agreate au c11tiva micrometri ~i
aClioneaza asupra lor fotle intermoleculare care formeaza micele. lnteraC1iunea intre
micele constituie scheletul func!ional al unsorii.
Principalele propriellili ale unsorilor sunt:
a )Proprietaflle reologlce, evidentiate prin vascozitate, penetra!ie, tixotropie ~i
limita de plasticitate (curgere).
Vascozitatea depinde de temperatura, presiune ~i de viteza de alunecare. Spre
deosebire de ulei, vascozitatea unsorii scade cu cre~terea vitezei de alunecare, asa
cum se observa din figura 4.5, ca urmare a dislrugerii structurii interne.

\,
'

(/r.~

'.... /

...............

-- --------------llrt

Figura 4.5.Dependen!a vascozitlllii unsorii ~i uleiului cu

viteza de alunecare
Vascozitatea unsorii scade mai pu!in cu temperatura decal vc'lscozitatea
uleiului. Cauza acestei diferen!e este comportarea esen!ial diferita cu temperatura a
fazei dispersate (agentul de ingro~are).
Vascozitatea se mascara cu vascozimetre capitare sau cu reometre prin
metode standardizate.

101

$tefart qfzim~i- tfemertte tfe 'fri6ow!Jie.

Capitofu{4 - 9tf.ateriafe fi sisteme tfe urtnere.
Penetra!ia evidentiaza gradul de consistenta al unsorii. Aceasta penetra!ie
consta in determinarea adllncimii de patrundere a unui corp de dimensiuni (con) ~i
greutatea etalon (penetrometru ) in limp de 5 secunda (STAS 2392).
M i~carea
penetratorului in unsoare caracterizeaza deforma!iile
elastoplastice ~i curgerea. Aceasta explica aceea ca doua unsori pot avea aceea~i
penetra!ie insa vascozitali esen!ial diferite.
Penetra!ia caracterizeaza lubrifiantul Ia presiuni foarte ridicate ~i reflecta
comportarea in cuplele de frecare.
Coeficientul de tixotropie se define~te ca raportul dintre vascozitatea
maxima a unsorii pana Ia deformarea mecanica (malaxare) ~~ vascozitatea minimA
dupa deformare mecanicA. Aceste vascozi!Aii se determinA Ia aceea~i temperatura.
Limita sau pragul de plasticitate (curgere) reprezinta tenslunea Ia care
unsoarea incepe sa curgA. Acesta proprietate este importanta pentru slstemele de
ungere centralizata ~~ pentru cuplele de frecare de tip asamblilri.
b) Proprietltlle tribologice se determinl!i pe ma~inile de frecare
specializate, determinllndu-se:sarcina limita de gripare pentru contacte punctuate
(ma~ina cu patru bile), contacte liniare (ma~inile Timken ~~ FZG); intensitatea sau
viteza de uzare a unor materiale etalon.
Pentru a Tndeplini funqiunile tribologioe (reducerea frecl!irii ~i uzl!irii,
etan~area de medii abrazive), unsoarea nu trebuie sl!i fie expulza!A de fo~ele de
ine~ie specifice cuplei respective de frecare. Ca urmare a presiunilor ~~ a vitezei de
alunecare din zona de frecare, unsoarea este continuu forfecatl!i, astfel ca se
distruge structura sa inrl!iutl!i!indu-se proprietl!ilile mecanice ~i reologice.
Schimbarea temperaturii unsorii Tn timpul funqionl!irii face posibila
distrugerea stl!irii coloidale ~~ deci separarea uleiului din unsoare.
c) Termostabllltatea unsorilor are in vedere comportarea unsorii in
ansamblul sau cu modificarile de temperaturl!i. Se define~te, ca proprietate, punctul
de picurare (temperatura Ia care, in condiliile date de analizl!i, se produce caderea
primei picaturi de produs examinat). Tot ca proprietate se define~te ~~ punctul de
topire al unsorii. Unsorile au un interval de temperaturi intre picurare ~~ topire. 0
unsoare de calitate bunl!i are un interval mic de temperatu ra intra punctul de topire ~~
punctul de picurare.
Unsoarea care Ia o anumitl!i temperaturl!i nu-~i pierde forma ~~ nu elimina
ulei poate fi socotitl!i ca perfect stabila termic ~~ buna de lucru Ia acea temperatura.
Pentru determinarea stabili!A!ii termice, din punctul de vedere al formei , se Ia o proba
de unsoare intr-o forml!i speciala, se depune unsoare pe o placa de sticll!i cura!A ~~
apoi se introduce intr-o fiola de sticla cu capac Tn interiorul unui termostat Ia
temperatura stabilita, circa ~ase ore. Se observa starea bulgArelui" de unsoare
dupl!i fiecare orA, iar dupa ~ase ore se scoate proba din termostat ~~ se rl!ice~te, se
cantl!ire~te apoi fiola ~i se determinl!i, in procente, pierderea de ulei. Unsoarea se
considera perfect stabiiA din punct de vedere termic daca nu ~i-a plerdut forma ~~ nu
a eliminat ulei. Punctul de aprindere al unsorii este temperatura Ia care vaporii de
ulei, degajali dintr-o anum ita cantitate de unsoare, in amestec cu aerul se aprind cu o
flacara scurta atunci cand se apropie de el o flacarA , de anumite dimensiuni (aparatul
Marcuson). Determinarea se face Ia fel ca Ia uleiuri, cu deosebirea ca, Tnainte de
determinare, unsoarea trebuie uscata pan!! Ia 130C, Tntr-un vas separat pentru
eliminarea apei.

102

~tefan

qfiimifi- P1emente ae '1'ri6ofogie.

CapitoCuf 4- :Materiafe fi sisteme ae U11f1ere.
d) Stabllitatea coloidala se apreciaza prin cantitatea de ulei separat din
unsoare ca urmare a unor factori extemi (temperatura. presiune).
Cea mai simpla metoda consta Tn determinarea stabilita~i Ia stocaj. Prin acesta
metoda se determina pierderea In greutate a unei probe de unsoare, \inuta intr-un
sacule! de sarma metalica fin11 timp de douli sliptamani Ia temperatura de lucru.
e) Rezistenta Ia apa este o proprietate importanta pentru unsori, mai ales
pentru cele ce lucreaza in medii umede (apa, abur, aer umed). 0 metoda simpla de
evaluare a acestei rezistente este urmatoarea: o banda de sticla de forma
dreptunghiulara : 16x1,5 em este acoperita pe una din parti, ce trebuie sa fie mata,
cu un strat de unsoare gros de 1 mm; banda de sticla se introduce lntr-un pahar de
apli distilata, astfel ca jumatate din unsoare sa stea In apa ~i Aumlitate in aer; se !ine
timp de 48 ore Ia temperatura camerei sau cinci ore Ia 50 C; daca Tn acest timp
proba de unsoare din apli este neschimbata sau acoperita cu un voal sub!ire
albicios, dar apa din pahar ra mane !impede sau foarte slab opalescenta. unsoarea
este rezistenta Ia apa; daca unsoarea din apa este atacata adanc ~i apa este tulbure,
unsoarea este hidrofila .
f) Stabllltatea mecanlca consta in determinarea penetrabilitatii dupa
diferite solicitari mecanice etalon :
-Presarea unsorii 1ntr-un cilindru de catre un piston cu orificii. Trecerea
unsorii prin aceste orificii modificli stabilitatea structurala. De obioei solicitarile au loc
Ia 25C pistonul facand 1000 sau 10000 curse. Diferenta dintre penetratia inainte ~~
dupa solicitarile prln presare a pistonului da o informatie asupra stabilitatii mecanice
a unsorii.
-Malaxarea unsorii intr-u n cilindru in condi!ii standard (numar de malaxari,
cantitatea de unsoare) ~i evaluarea scliderii procentuale a penetratiei tn urma
malaxarii, fata de stares initiala.
-Rularea unsorii in interiorul unui cilindru (50 g de unsoare intinsa initial pe
suprafata interioara) rotitor de catre un cilindru cu diametrul mai mic ~~ liber in
unsoarea inoercata. Cond~iile de lncercare (temperatura, numar de rota!ii ale
cilindrului, pregati rea probei etc . ) sunt precizate in standarde (STAS 8945/2-86).
Se mascara penetratia inainte ~~ dupa rulare, determinandu-se scaderea
procentuala a penetra\iei.
g) Stabilltatea chlmicil a unsorii se apreciaza prin :
-stabilitatea Ia oxidare prin metoda bombei cu oxigen evidentiaza absorb\ia
chimica dupa scMerea presiunii In bomba. Tn urma absor1iei chimice se modifica
consistenJa. Acesta consistent11 se evalueaza prin momentul de frecare Ia pornire a
unui rulment etalon umplut cu unsoarea respectiva, corespunzator diferitelor stadii de
oxidare a unsorii. Formarea in unsoare a unor acizi gra~i inferiori liberi conduce Ia
atacarea de catre ace~tia a suprafetelor metalice pe care le unge.
-ac\iunea coroziva pe metale, consta in aprecierea starii unei placi de otel,
cupru ~i alama ini!iala, bine lustruite, ~~ acoperite cu un strat sub!ire de unsoare un
anumit timp ~i-n anumite condi!ii. Apari!ia unor pete verzi sau de alte nuante indica
calitativ ~i cantitativ stadiul de corozivitate al unsorii.

103

~tefan

qfzimifi- ffemente de 7'ri6ofogie.

Capitofu(4 - ?dateriafe ~ sisteme de ungere.
4.3.2.Ciasificarea unsorilor
Unsorile consistente pot fi clasificate dupil urmiltoarele criterii :
-dupiJ mediul de dispersie ;
-uleiuri mi nerale parafinice sau neparafinice ;
-sinlelice (siliconii poliglicolii, fluoresterii),
-dupti mediul dispersant :
-unsori cu silpunuri metalice:Ca, Na, U, AI, Ba sau compuse CaNa, Ca-Li;
-unsori cu gr!lsimi vegetale $i animale;
-unsori cu hidrocarburi solide (parafine ~~ ceruri);
-dupiJ destinafie :
-unsori pentru rulmenti;
-unsori pentru lagare cu alunecare:
-unsori pentru angrenaje;
-unsori pentru prote<:~ie .
La orice tip de unsoare, prin standardele intematlonale se precizeaza
penetratia in zecimi de mm Ia 25C.
Tn anul 1986, ISO a prezentat un proiect de standard de clasificarea unsorilor
ce sa cuprinda condi!iile de lucru (temperatura, Tncarcare), siguranta Ia coroziune ~~
consistenta.
Notarea unsorii dupa ISO cuprinde patru simboluri.
-Simbolul 1 se refer!~ Ia functionarea unsorilor Ia temperaturi scazute ("A
pentru temperaturi intre- 20C ~~ 0 C ." 8" pentru temperaturi mai mici de -20C );
-Simbolul 2 se refera Ia functlonarea unsorilor Ia temperaturl ridicate
("A" pentru temperaturi pana Ia 60C, "8" -90C, "C" -120C, "D"-140C, "E" -160C,
"P'-180C, "G" pentru temperaturi mai marl de 180C):
-Simbolul 3 se refera Ia proprietatile anticorozive (literele de Ia "A" Ia r Tn
funC!ie de mediu de lucru - tara umiditate L; umiditate constanta - M; apa - N; de
corozivitatea acestuia -absenta corozivitatii - L; absents corozivitatll in apa distilata
- M; absenta corozivita!ii in apa de mare - N). Tn tabelul 4.8 se prezinta simbolul 3
pentru diferite combinatil ale mediului de lucru ~~ ale corozivitatii acestuia.
Tabelu i 4.8.Simbolizarea ISO a mediului de lucru al unsorilor
Simbolul3
A
Mediu
de L
lucru
Corozivitatea L
mediului

D
M

G
N

H
N

I
N

-Simbolul 4 se refera Ia com porta rea unsorii Ia presiuni ridicate (litera A" cand
nu sunt condi!ii de extrema presiune ~~ deci nu sunt necesari aditivi EP ~~ " 8" cand
unsoarea functioneaza Tn condi!i i EP).
De exemplu, o unsoare ce functloneza Ia temperaturi intre -30C ~~ 130C intrun mediu cu umiditate constanta, piesele lubrifiate nu sunt corodate nici de apa de
mare, in prezen!a unsorii respective, cond~ii de lucru ce nu necesita aditivi EP ~~ este
Ia 25C de consistenta medie se va nota: BDFA3.

104

~tejan

<]fiimifi- tfeme11te tfe 'Tri6ofogie.

Capito(u(4 - ?dateriafe fi sisteme tfe u11gere.
Tn Romania unsorile consistente se clasifica. conform STAS 4951-81 , dupa
domeniile de utilizare, punctul de picurare, sapunul de baza utilizat ca agent de
ingroare i de gradut de consistenta.
DupA domeniile de utilizare unsorile romaneti sunt:
unsori /ub riflante;
de uz general-simbol U ;
pe baza de sodiu i calciu pentru rulmenti - slmbol RUL;
multifunctionale - simbol UM;
pentru temperaturi joase simbol TJ ;
pentru lagare deschise - simbol LD ;
unsorl pentru etanare
pentru etanare de uz general - simbol E ;
pentru etanare. rezistente Ia solventi organici-simbol RS ;
unsori pentru protectia suprafetei metal ice -simbol AR .
Clasificarea unsorilor conslstente romaneti a fost stabilita prin STAS 4951-81 ,
in care se indica totodata i simbolizarea acestora (tabelul 4.9).
Notarea unsorilor romanesti cuprinde: simbolul domeniului de ulilizare indicat
mai sus, valoarea punctului de picurare, simbolul sApunului de bazA sau a altui agent
de ingroare decat sApunul (Li, Ca, Na, Na-Ca, Pb, Ba, Zn, Li-Ca, Li-Ca-Pb, Bbentona), clasa de consistenta. i eventual starea de aditivare, numai pentru unsorile
aditivate (EP-extremii presiune, S-sulf, Zn-zinc, G-grefit, M-disulfure de molibden).
Pentru unsorile consistente care se fabrica din grlisimi sintetice se poate
preciza simbolul distinct inaintea punctului de picurare .
Exemple de notare :
U85Ca3-unsoarea lubrifianta de uz general cu punct de picurare minim 85C, pe
baza de sa pun de calciu, de consistenta 3 ;
UM185-L12EP -unsoare lubrifianta multifunc!lonala, cu punct de picurare minim
185C pe baza de sapun de litiu, cu consistenta 2. aditivat. pentru extrema presiune.

4.3.3.Aiegerea unsorilor
Alegerea corecta a unsorilor presupune cunoaterea urmatoarelor marimi
caracteristice cuplei de frecare: presiunea de contact in regim nominal de lucru,
presiunea maxima de contact, viteza de alunecare, temperatura de functionare, i
temperatura mediului (minima i maximA).
Pe baza condi!iilor concrete de lucru i de destlnatiei unsorii se alege unsoarea
corespunzlitoare. Pentru cazul concret cand mal multe tipuri de cuple folosesc, prin
sistem centralizat, aceeai unsoare, alegerea unsoril celei mai adecvate se face pe
baza unui criteriu de optimizare (pre! de cost , con sum de energie etc .).

105

.$tefan qfiimiji- ffemente ae Tri6ofogie.

Capito[u{ 4 - ?.f.ateriafe fi sisteme ae ungere.
Tabelul4.9.
Example de unsori consistente romane~ti
STAS, N.l.l.
Tioul
STAS 1608-72
RUL 100 Ca 3

Felul
Siiounului

RUL 145 Na 3
RUL 165 Na 4

Na
Na

Ca

STAS 9874-74

UM 160 Li-Ca-Pb 1
UM 170 Li-Ca-Pb 2
STAS 562-80
U 75 Ca 2
U80Ca0
U 85 Ca 3
U100Ca4

Li,Ca, Pb

Ca

STAS 7424-66
Unsoare laminoare I
lii II
N.J./. 6833-76
RUL 175 NaCa 1/2
N.J./. 308-78
L 80 Ca 1 G
L 95 Ca 3/4 G

Categoria ~i utiliziiri principals

Pentru ru/menfi i Jagiire de alunecare

Prezinta rezistenta pronunjata Ia umezeala:
1500 roUmin lii max. 60C
Pentru rulmenti i angrenaje
Nu sunt stabile Ia apa; pot fi utilizate intra 20C lii + 130C
Pentru rulmenti i lagiire in condijii de presiuni
inalte.
Sunt stabile in contact cu apa; domeniu de
temperaturi:
-30C ... +120C. Aditivate: E.P, A.O, A.C
Unsori de uz general
Pentru lagare de alunecare, glisiere in condijii
normale de presiune ~i temperatura; pentru
rulmenji cu sarcini mici ~i mijlocii, pana Ia 1500
roUmin; pentru ungerea maliinilor agricola.
Pronunjata rezistentii Ia apa; domeniu de
temperaturi: -20 ... +70C; ultima indicata
pentru pompe de apa i n sectorul agricol.
Pentru Jagiirele Jaminoarelor (pana Ia +75C),
ungere centra Ia sau manuala; aditivatii cu S;
nu se ung piesele de Cu.
Pentru ungeri centralizate, conducte subjiri lii
lungi; aditivatii E.P

Na,Ca
Ca

Pentru locomotive Diesel electrice. Unsori

grafitate cu 15%, respectiv 10% grafit coloidal;
pentru articulajiile timonierei de frana, arcuri cu
foi etc., respectiv sistemul elastic al
tampoanelor; rezistente Ia apa; domeniul de
temoeraturi: -30C ... +60C

106

.$tefan qfzimifi- 'Efetne11te ae <Jri6oli>uie.

Capitofuf4 - ~ateriaCe yi sisteme ae unoere.
4.4 Lubrifianti
solizi

Sub denumirea de lubrifianti solizi este utilizat~ o gam~ destul de larg~ de

substante cu proprietati bune de frecare (coeficienti de frecare redu~i) ~~ care
inlocuiesc lubrifiantii lichizi in anumite condi!ii de temperatur~ . presiune ~i mediu de
lucru Ia care ace~tia nu pot fi utilizali ca eficient~ Pentru indeplinirea rolului functional un lubrifiant solid trebuie sa intruneascl!
urm~toarele condi\ii :
rezistenta Ia forfecare redusa ~~ duritate redusa pentru a avea un coeficient
de frecare mic;
o buna aderenta Ia materialul de baza, continuitalea filmului ~~ durabilitatea
prin posibilitalea regenerarii;
elasticitate, buna conducllbilitale ~~ stabilitate l ermica, densitatea redusa;
conductibililatea electrica ~~ inet1ie chimica;
granulatie redusa ~~ unifonna, precum ~~ lipsa de particule abrazive;
lipsa de corozivitate.
Ponderea uneia sau alteia dintre aceste cerinte este functie de regimul de
frecare ~~ de natura lubrifianlului ulilizat. Eficacilatea aceluia~i lubrifiant este data de
microgeometria suprafetei suport ~~ de tehnologia de preparare a acesteia.
in categoria lubrifiantilor solizi se situeaza:
- oxlzii ca de exemplu oxlzii de fier Ia care J.lai< poate avea va loarea 0,6, deci
mull mai redusa decal Ia frecarea suprafetelor neoxidate (~=2, 5 - 3,5). Oxidul de Pb
este un lubrifiant solid bun Ia temperaturi peste 550"C ~~ grosimea de 0,025 mm;
- su/furile, clorurl/e sau fosfaf/1, produ~l prin reactia unor adilivi de E.P (pe
baza de S, C/ sau P );
- straturile meta/Ice mol cum sunt cele de In, Pb, Sn. Ag etc. depuse pe
melalul de baza mai dur;
- substanfele cu structura crista/ina larmelara cum sunl grafitul, bisulfura
de molibden (MoSz), bisulfura de wolfram (WoS2) etc. ~~ care faciliteaza frecarea prin
alunecarea lamelelor respective ca in figura 4.6. Valorile coeficientilor de frecare
(0,01...0,1) difera functie de natura lubrifiantului solid, starea uscata sau in ameslec,
concenlratia, vascozitatea etc.;

I Fn

Ft

.....----..... ..------

_~,~: 1/.' 1 -.

i ~/.IL/'17/ ///

..;:~LL~
-'

Fig.4.6.Reducerea frecarii prin alunecarea lamelelor de grafit sau MoS2

- grafitul poate fi utilizat pl!na Ia 350C; trebuie sa aiba o granulatie de 1 - 2
J.lm, iar MoS2 trebuie sa prezinte de asemenea o granulatie fina ~~ s~ nu dep~~easca
350"C (cl!nd trace intr-un compus abraziv). Ambii lubrifianti se pot depune prin
frecare pe suprafetele neoxidate ale unor piese care vor Iuera tn regim de frecare
uscat~ sau unsa inclusiv HD; pot fi utilizati ~~ drept aditivi in uleiuri sau unsori. Spre
exemplu, se realizeaza suspensii coloidale sau semicoloidale, concentrate de 10%
MoS2 sau grafit; care apol se adauga in propoflii de 2 - 10% volume Tn uleiurile de
motoare sau in fluide hidraulice; se utilizeaza ~i Ia ungerea angenajelor greu

107

~ rqan I.:J'I11mlfl- 'l::temente

de 'I'ri6ofogie.
Capit.oful 4 - ?rf.ateriafe ji sisteme tfe unnere.
incarcate, transmisiilor care lucreaza Ia temperaturi mai ridicate etc. ~i uneori Ia
rodaj. Prod use comerciale de acest gen se datoresc spre exemplu firmei Molykote. ln
ultimii ani se utilizeaza ~i alii lubrifianli solizi, pentru temperaturi mai mari (nitrura de
bor -p{ma Ia 1000C, cloritul de zirconiu piina Ia 500C}.
Daca lubrifiantul solid este in proportie mare in amestec (50 - 60% respectiv
pana Ia 10% greutate component solid) se realizeaza paste (pentru ungerea unor
lagare sferice, cabluri etc.).
Unele mase plastice, indeosebi Politetranuoretilena (PTFE) denumita ~~ teflon,
care in straturi subliri depuse prezinta ooeficien\i de frecare de valori mici. De
exemplu Ia PTFE, ,u0 r0,04 - 0,06 ~i chiar mai putin in prezenta lubrifiantului.
Materiafe/e sinterizate (tier sau bronz sinterizat) obtinute din pulberi metalice,
capata proprietali autolubrifiante prin includerea unor ingrediente nemetalice
(lubrifian\i solizi) sau prin impregnare (in porii ce rezulta prin sinterizare) a unor
lubrifianti lichizi sau solizi, tenon etc. Se utilizeaza indeosebi Ia lagare cu alunecare
cu tncarcare redusa, ca de exemplu pentru motoare electrice de uz casnic sau
auxiliare auto. Se utilizeaza ~~ patente (de exemplu tip Glacier) ca materiale de
lagare (,u.,r0,01 ...0, 1), care de fapt sunt materia/a compuse (strat de teflon de
0,02 ...0,2 mm depus peste un strat mai gros de bronz sinterizat care ad era pe un pat
de otel cain figura 4.7.

Lubrifian\ii solizii se folosesc ca aditivi in lubrifiantii lichizii ~~ vascoplastici ca strat

solid pe un suport dur ~~ ca adaos antifrictiune in materiale compozite.
Se analizeaza in continuare, numai utilizarea ca strat solid pe un suport dur.
Cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca un lubrifiant solid sunt
respectate total sau partial in func\ie de natura stratului solid ~i de modul de
ancorare" a acestuia pe suportul dur.
Principalele modalitali de "ancorare" a stratului solid de lubrifiant sunt :
a)
metoda mecanlce
Ancorarea particulelor de lubrifiant solid pe suprafa\3 dura a metalului suport
se poate face prin lustruire, vibratii in lobe de lustruit. Aceste metoda nu dau o
suficienta adeziune Ia suport astfel ca Ia tensiuni tangentiale ridicate stratul se
distruge.
Rezultate bune dau noile metoda mecanice bazate pe transferul selectiv in
procesul de frecare, utilizat ca procedeu tehnologic de formare a unui strat servowitte
("salvarea vielii"). Acest strat joaca rolul unui lubrifiant solid ~i se formeaza in special
Ia frecarea bronzului pe otel in prezenta glicerinei. Procedeul tehnologic de finisare
prin friqiune fara abrazivi este utilizat in ultimi ani Ia cilindri motoarelor cu ardere
interna, cilindrilor hidraulici, angrenajelor maleate, lagarelor cu alunecare.

108

Jtefan q!iimiji- fwmente ae 'Tri6o!ogie.

Capitofuf 4 - :M.ateru& fi sisteme ae uneere.
b)

straturi lipite

Se formeaza o suspensie sub forma unui clei din lubrifiant solid ~i clei
propriu-zis organic sau alte substante neorganice. Se depune acestli suspensie pe
piesli ~~ se usucli intr-un mediu special sau in aer Ia o anumita temperatura.
Ancorarea pe suportul dur depinde in special de calitatea cleiului ~i durabilitatea
stratului este conditionata de stabilitatea termica a cleiului.
Grosimea stratului obtinut prin lipire este de circa 20-30flm. Astfel de straturi
pot fi utilizate panii Ia temperaturi ce nu depa~esc in mod uzual 200-250C. Pentru
cleiurile organice cu fosfor sau obtinut rezultate favorabile pana Ia 600C .
Stabilitatea tennica in vacuum este superioara pentru toate cleiurile decat stabilitatea
in aer .
Pentru temperaturi inalte 260-800C se utilizeaza cleiurile ceramice de
exemplu amestecul CoO, B203. BaO, care au o stabilitate ridicatli. in aceste cleiuri
ceramice se introduc lubrifian\i solizi de tipul grafitului, PbO, CaF2 ~~ amestec CaF2 ~i
BaF2 .Coeficientul de dilatare liniara a unui astfel de strat solid de lubrifiant este
aproplat de eel al suportul dur a~a incat prezinta o rezistenta buna Ia desprindere.
c) metode termochimice

Peliculele de lubrifiant solid cu structura stratificata se pot obtine pe

suprafete din metalele de tranzitie din grupele IV-VI ale tabelulul lui Mendeleev prin
interactiune chimicli cu diferite gaze (hidrura de sulf, carburl! de sulf etc.) Ia
temperaturi ridicate (800-900C). Prin astfel de reactii chimice se obtin straturi de
pana Ia 1OO~o~m.Se pot obtine straturi sol ide de lubrifiant prin depunere electrochi mica din suspensie de lubrifiant pe suport metalic (metoda electroforeza).
in ultimi ani sau oblinut straturi termochimice Ia temperaturi inalte utilizand
molibdenul ~i nobiul.
d) metode flzfce

Depunerea prin plasma se realizeaza in gaz inert Ia temperatura de ionizare

a particulelor de lubrifiant solid (5000-6000C).
Fluxul de plasma pennite anoorarea lubrifiantului solid farli oxidare ~i
descompunere Ia o temperatura a suprafetei de 100-200C.
Viteza fluidului de gaz (pana Ia 600 m/s) permite patrunderea lubrifiantului in
suprafata suportului dur. Ca insuficienta a acestui procedeu trebuie remarcatli
porozitatea relat.iv mare (2-15%).
Depunerea prin detonatie se realizeaza prin participarea in jetul exploziv de gaz a
lubrifiantului solid. Aceste particule solide au in jetul de gaz viteze foarte mari
(aprox.1000m/s) ~i patrund in suprafata de suport. Grosimea stratului poate atinge
valori de 50-1 OOflm ~~ porozitatea nu depa~e~te 2o/o.
Depunerea prin ionizare se realizeaza prin bombardarea in vacuum ~i gaz
inert a lubrifiantului solid ~i condensarea acestuia pe suprafata suport.
Se exemplifica, in fig.4.8, durabilitatea(N- numar de cicluri pana Ia
distrugere) unui strat solid pe baza de MoS2 ~i grafit cu diferiti lianti pe o cupla
Timken (oontact cilindru rotitor- plan fix) Tn unnatoarele oond~i: presiunea hertziana
de oontact PH"77MPa; turatia n=72 roVmin; mediul de lucru-aer; temperaturi
diferite(t).

$tefau qliimiji- ffemeute de "[ri6ofogie.

Capitofuf 4 - 9rlateriafe fi sisteme ae uneere.
~ ~~~---------,

to

I1

-,., z

Fig.4.8.0urabilitatea straturilor solide de lubrifiant

(N) functie de temperatura (t) :
1-grafit cu sulfa! de bor ;
2- MoS2 ~i grafit in silica! de natriu ;
3- MoS2, grafit ~i argint in Iian! epoxidic ;
4- MoS2 in liant vinilbutirol ;
5- MoS2 -grafit in liant epoxidic ;
6- MoS2 , grafit ~i Bn in silica! de natriu ;
7- MoS2 , grafit ~i iodura de argint in silica! de
natriu.

4.5. Aditivii
Aditivii sun! adaosuri de natura chimicli care se introduc in uleiuri (industrials ~i
sintetice), precum ~i in unsori, pentru a imbunlitli\i proprietli\ile acestora ~i a le face
corespunzlitoare anumitor condi\ii de exploatare (temperatura, presiune, vitezli,
mediu etc.) Utilizarea aditivilor, indeosebi in ultimii 10 - 15 ani, a constituit un all
progres in lubrificatie prin posibilitatea de functionare Ia temperaturi mai sclizute,
reducerea freclirii, uzurii, coroziunii, spumlirii, depunerilor etc. Astfel, in prezent sunt
13 categorii principa/e de aditivi ~i anume: amelioratori ai indicelui de vascozitate
(A .I. V) - reduc panta variatiei vascozitlilil cu temperatura; anticorozivi (A C);
antioxidanti (AO); antiruginli (AR); antispuman\i (AS); antistick-slip (AS.L) amortizeaza alunecarea cu intermitente (spre exemplu Ia ghidaje); antiuzurli (AU)reduc frecarea ~i uzura normala; antigripantl sau de extrema presiune (E.P) - previn
formarea de microsuduri ~~ red uc rezistenta Ia forfecare a acestora; depresan\i (O.P)
- coboarli punctul de congelare ~i de curgere a uleiului; detergenti (0.
previn
formarea depunerilor pe suprafetele calde; dispersanti (0.1) - mentin compu~ii
insolubili in suspensie in ulei; de onctuozitate (0.
mliresc adsorbtia moleculelor
~i rezistenta filmului ~i polifunctionali (P.F)- aeJiuni multiple de antiuzurli, antioxidare,
E.P etc.
Se constata eli aditivii mentionati acoperli necesitlilile i ntregii game de organa
de ma~ini ca elemente componente in: motoarele cu ardere intemli, ma~ini-unelte ,
compresoare, turbine, transmisii automate, pompe, perforatoare, prelucrarea
metalelor etc.

n-

n-

110

.Jtefan qfiimiyi - 1femente ae 'Tri6ofogie.

Capito[u[5- Vzarea.

Capitolul 5
Uzarea.
Procesul de frecare are drept urmare pierderea de energie (caldur~) ~i uzarea
(desprinderea de material ~i modificarea starii ini~iale a suprafetelor de contact). De~i
cunoa~terea ~i limitarea uz~rii ar trebui sa fie o directie principala, totu~i in limp,
studiul uzarii a fost mai putin aprofundat decat frecarea ~i ungerea, de~i a interesat
oamenii de ~tiint~ de timpuriu : Leonardo da Vinci, Newton. Euler. Columb.
Tn perioada 1950-1965 s-au inregistrat progrese in cuno~tiintele de uzura prin:
legea uz~rii adezive (relatia lui Archard), legea uzarii abrazive (Hrusciov) ~i prin
cuno~tiintele de combatere a uzarii.
Nu mero~i cerce~tori admit c~ uzarea este un proces intim cu evolutie Ia
nivelul ariei reale de contact, deci a contactului ~i deformatiei dintre microasperita!i.
(Bowden, Tabor, Archard, Krag helski, etc), [15), [12). [19].

5.1.Evolutia uzurii. lndicatori ai procesului de uzare.

Tn functie de modul ~i marimea de m~surare ale procesului de uzare se
disting: Uzarea li niar~ Uh (se determina grosimea stratului uzat), Uzarea volumetri~
Uv (se determina volumul de material uzat), Uzare gravimetric~ Ug (se determina
masa materialului).
Luand in considerare cauzele care conduc Ia uzare ce definesc ~i al!i
indica tori ai prooesului de uzare, ~i anume:
-viteza de uzare Vu - raportarea uzurii Ia timp(t), Vu=dU!dt ; poate fi viteza de
uzare liniar.'l Vuh. viteza volumetri~ de uzare Vuv sau viteza gravimetrica de uzare
VVD, dup~ modul de exprimare a procesului de uzare;
-intensitatea de uzare lu- raportarea uzurii Ia una din cauzele ei principale, ~i
anume, frecarea (lungimea de frecare. lucrul mecanic consumat prin frecare). Din
acest punct de vedere, intensitatea de uzare poate fi :
a)intensi tate lin iarii, adfmens/onalii, de uzare :
luh=dUhldL~UMJLt=LJUh/LJ(vti)=LJUhlv, Llt=Vt#'Vr

(1)
unde :L, este lungimea de frecare i n cursu! ~reia s-a m~rit grosimea stratului uzat
cu Uh; v,- viteza de frecare-reprezinta viteza de alunecare sau rostogolire dintre cele
doua elemente ale cuplei;
b)lntens itatea v olumetrfca d e uzare l uv:
lw=dU.)dLt=LJU/LJLt=LJ(A,Uh)ILJLr
unde : Ar este aria nominala de frecare.
Da~ configurajia geometrica a cuplei
raman~ constant~. atunci(2) devine:

(2 )

de frecare permite ca in timpul uzarii Ar s~

(3)

luv=A, luh=(AIAn)An luh=Mn luh

An- fiind aria nominala de contact, iar i.. coeficientul de acoperire recip~.

111

.$tefan (]fiimifi- P1emente ae 'I'ri6oCogie.

Capito{u{5- Vzarea.
c) intensitatea gravimetries de uzare lug
lug=dUr/dLt"".1Ug'11LF.1{pUv)l.1Lt
(4)
unde: p este densitatea materialului cuplei de frecare in zona de desprindere a
particulei de uzurli.
Tn cazul in care densitatea este constantli, rezultli:
(5)
lug"'p.1U./11LFp/uv=pAnlu~~
d) densltatea energetica de uzura lue
/ 110 =dUv/dLmFdUvld(FtLt)"'.1Uv/.1{Ft Lt)
(6)
unde: Lm~ - este lucru mecanic consumat prin frecare ~i care a condus Ia uzura Uv; Fr
-forte de frecare. FFpF.; p- coeficientul de frecare; F. - for!a normal!!.
Tinand seama de {1 ), (2) ~~ (6) rezultli:
luo=Anlut/{pF,)=I'.ut/{pp)=lut!Tt
(7)
unde :p- este presiunea nomi nalli din zona de contact ;
Tt - este tensiunea specifica de frecare.
lnversul intensitlilii energetice de uzare(eF111110=rlluh) se mai nume~te energie
specific!! de frecare ~i uzare.
A~a cum se observli din (1 }-(6) intensitatea de uzare este definitli pe baza
lungimii de frecare, lungime care se determinli in functie de specificul geometric ~i
cinematic al cuplei de frecare ~i de tipul de functionare.
Oefinind coeficientul de acoperire a suprafetelor A.=An!At, Ar- fiind suprafata
de frecare, se expliciteazli mllsurile specifice procesulu i de uzare(A.. At, A., Lr) pentru
cateva cuple de frecare.
a)Cupla de translatie este caracteristica ghidajelor, etan~arilor piston-cilindru,
cuple tehnologice de tip cutit-material, etc.(fig.4.1.a).
Ariile de frecare Art ~~ A12. ~i lungimile de frecare din 0 Tn 0', Lor1 ~i Lotz au
expresiile :
An=bd; A,=(l+b)d ; Afz=db; l,=bl{l+b) ;A.z=/,
(8)
unde d-este tensiunea comun li (dimensiunea de contact) in directia perpendiculara
pe directia de mi~care;
x pentru b>=x>=O ;
Lo,=
b pentru l>=x>=b;
(9)
{ l+b-x pentru l+b>=x>=1
Lm-.
-t
Lrt.z=Lott,2 Nc
Nc fiind numarul ciclurilor de functionare.
b) Cup/a de rotatle cu mlscare de alunecare -este caracteristica lagi!relor de
alunecare. articulatiilor, franelor cu tambur, cuplelor tehnologice de tip granulatoare,
concasaoare etc. (fig.5.1.b).
La o rotatie a elementului 1, se disting urmlitoarele mi!suri:
An=2fP<>Rtd; A,=2"Rtd ; Af2=2fPoRzd; A. 1 =f{Jol~r; A.z=/ ;
(10)
unde d-este dimensiunea comuni! de contact in directia perpendicular<'! pe planul
schitei (fig.5.1,b), iar q>o-unghiul comun de contact determinabil pe baza relatlilor
Hertz-Beliaev.
Lort=2'PoRt; Lorz=211Rz; L,,z=Loft,zNc
(11)
c)Cupla plana cu mtscare de rotatie-este caracteristicli lagarelor axiale,
ambreajelor. rranelor, etan~i!rilor frontale (fig.5.1,c).
La o rotatie a elementului 1, mlirimile caracteristice de frecare sunt:

An =a.,z(R/-R/ )/2; A,=An; Af2=tr(R/-R/);

(12)
112

,$tejan (]fiimifi- P,(emente ae <Tri6oCogie.

Capito(u(5 - Vzarea.
:t,=f; 2z=avzl2tr,
unde: z este numarul segmentelor de suprafa!a pe care are loc contactul;
Lof1=21lfx; Lotz=avz rx:
~~ R,S.rxS.Re; Lr1.2=Lor1.2Nc
(13)
d)Cupla de rotatie cu miscare preponderant de rostoqolire este caracteristica
mecanismelor cu came, transmisiilor prin angrenare, prin fric!iune ~i variatoarelor
mecanice.(fig.5.1 ,d)
La o rota!ie a fiecaruia dintre elemente, marimile An, Af, Lor au respectiv expresiile:
An =2rpzRzd; Art=2~p1R,d; A-t=lfJthr. A-2=rpitr;
Lot1=2tptRt(1-~RiwtR1);
(15)
Lof2= 2 rpzR2(Wt R 11(02R2-1);
Ln.2=Lo11,2 Nc
unde: lfJ1 ~i tp2 depind de sarcina exterioara, de elementele geometries R 1, R2 ; de
proprieta\iile materialelor ~i se calculeaza cu rela\iile Hertz-Beliaev ; d - lungimea
comuna de contact in direc\ia perpendiculara pe planul sc~~eL (fig.5.1,d)

r'ij:J-:J, .

.,

a}

6)

c)

Fig 5.1. Elemente geometries specifics procesului de frecare ~i uzare :

a) cuple plane ;b) cuple cilindrice cu alunecare;
c) cuple plane cu mi~care de rotatie ; d) cuple de rostogolire.
Din punct de vedere a l intensita\ii de uzare (clasificarea Kraghelski-.Haraci),
cup1e
I Ie de frecare se pot clasifi1ca in :
I
II
Ill
Cia sa
IV
v
VI
VII
VIII
IX
0
-13
-12
-11
-10
-9
-8
-7
-6
-5
-4
lgluh
min
-12
-11
-10
-9
-8
-7
-6
-5
-4
-3
lgluh
max
..
Pentru clasele 0-V deformatule locale sunt elastlce, pentru clasele VI-VIII
deformatiile sunt plastice ~i pentru clasele VIII-IX au loc procese de microa~chiere.
Tn tabelul 5.1. se exemplifica valoriile indicatorilor procesului de uzare pentru
unele cuple din industria constructoare de ma~ini.

113

.;tefan qnimii -1fem.ente tfe rtriEofogie.

Capitofu(5 - Vzarea.
in ceea ce prive~te evolutia sun! de mentionat urmlltoarele caracteristici,
confirmate de practicll:
-uzura este comulativa ~~ cre~te, de obicei, cu lungimea de frecare Lr sau cu
durata de frecare Dr, fllrll ca evolutia procesului sa fie totdeau na liniarll.
-se disting trei zone de functionare (fig.5.2): Ia inceput, Ia cuplele noi de
frecare, intensitatea sau viteza de uzare cre~te repede datoritll condi\iilor initials de
suprafa\ll. care lind treptat sa se acomodeze; este perioada de rodaj (zona-l); zona
uzurii normale sau stabilizate (zona II), in care Df2Df1 ~i rp2rp1; ~~ zona uzurii
distructive, cu efect ireversibil (rpz<<p1). situatie in care cupla de frecare fiind scoasa
din uz. impune demontarea ei ~i datA este posibil se reoomanda recond~ionarea
acesteia.
Duratele Dr1 ~i D12 sunt in general previzibile, putand fi determinate
experimental sau prin calcul, functie de tipul, parametrii ~i condi\iile de exploatare ale
ma~inii respective.
Din f1Q.5.2 se remarca o anumita concordan!ll intre evolutia uzurii ~~ a
intensitatii de defectare(fiabilit;!ltii).
Tabelul 5.1.Valori orientative al indicatorilor de uzare (et.tt,luh)
Denumirea cuplei
lndicatori
e, MPa]
'tt MPa]
luh
Lagllre de alunecare
-lagare unse cu ulei
-CuSn12
5.10 11
-PbSn80
4.1010
-lagllre unse cu unsoare
10
-CuSn 12
2,5.10
10
-PbSn 80
1.10
-mase plastice cu autolubrifiere
(1...4).10'10
-placate
7.108
0,25
8
-masive
3,5.10
0,15
(4 ...8).1 0' 10
-mase plastice fara ungere ulterioarll
(poliamida 6)
5.109
5.10'9 ... 10-8
10
-fier sinterizat cu autolubrifere
2.10
-bronz sinterizat cu autolubrifiere
1.109
1,7.10' 10
O,Q5
Ambreiaje cu fric!iune:
1,1.105
- garniturll uscata
0,12
8
gamiturll unsll
0,25
10"9
2,5.10
$uruburi de mi~care
1 ,7. 10~
9
Transmisii cu frictiune (otel/otel) uns
6,3.10
-fllrll ungere
1,7.108
1,0 ...2,0
Transmisii cu lant (excavator)
7,3.10' 12
Transmisii cu ro!i dintate
-pinion (20MnCr5 calit)
2,3.1010
-roatll OLC 45/0LC 45
2,6.10'7
textolit /OLC 45
4.10'8
8
OT 60/otel c<lilit
2,5.10
60
2.10"7
Etan~are radiala (cauciuc/otel)
5.10"
6
lnel frontal etansare apa(80 m/sl
4.10
0,06
1,5.10"

114

~tefan

ae

qliimifi- ffemente rtri6ofoeie.

Capito(u(5- Vzarea.

I
1

~ I
'

'

I
m l

z-.

~ '~-----!---~-~!,-'
L
I
I

-- ~

/'

t----L-----
"" "";~!....

Fig 5.2. Perioadele uzurii ~~ ale fiabilit1ilii

5.2.Tipuri fundamentale de uzare ~~ derivate.

Tn studiul de tribologiei exist11 o destul de variata clasificare a tipurilor de uzurli
in funqie de diverse criterii. Totu~i. in general. este acceptatli clasificarea propusli
de F. F. Barwell in 1957 privitoare Ia patru tipuri fundamentale de uzare, ce pot
aparea atat Ia frecarea uscat11 cat ~~ in prezenta lubrifiantilor, uzarea de aderentA,
de abrazlune, de oboseaiA 'i de coroziune. Tn practica aceste patru tipuri sunt
intalnite separat numai in cazuri speciale. Alte clasificari sunt date in functie de
fenomenele predominante (Kostetki) ~i anume: termofizice, mecanice ~~ chimice.
Se subliniaza ci!, practic, tipurile de uzare nu apar de obicei singular, ci
asociate: adeziune - abraziune; abraziune - coroziune; oboseal11 - coroziune, etc.,
sau multiple: adeziune - abraziune - coroziune ; adeziune - abraziune - oboseala coroziune, cum este cazul uzarii prin ciocnire (impact).

5.2.1.Uzarea de adeziune.
5.2.1.1. Definire. Forme specifice.
Acest tip de uzare destul de des intalnit se produce prin sudare ~i ruperea
punlilor de sudur11 intre microzonele de contact ~i se caracterizeaz11 printr-un
coefici~nt de frecare ridicat ~i o valoare de asemenea mare a intensitatii uzMi.
lntre teoriile ce trateaz11 acest fenomen se mentioneazd:
)> teoria puntilor de s udurA (Bowden, Tabor,' Ridler, Blok, Leben, Beare,
Rabinowicz)
)> teoria lnteracti unll atomlce (Holm -1946, Archard, Hirst, Rablnowicz,
Ubling-1954, Yashimato ~i Tsukizoe -1957-1950 )
)> teoriile noi ale uzarii adezlve (Greenwood ~~ Williamson (1966-1968),
Quinn, Finkin (1972).),
Legal de aceste teorii, Finkin (59] noteazd trei dependente ale uzurii:
)> Uzura este direct propof1ionala cu numarul interactlunilor.
)> Uzura este direct propof1ionala cu suprafala asperit1ililor tn interaqiune.
)> Uzura este direct propof11onala cu volumul de alunecare al interaqiunii.

11"

.$tefan qliimip- P.Cemente ae Tri6ofogie.

Capito{u{5- Vzarea.
Forma severa a uzurii de adeziune o constituie gri pajul ce apare Ia sarcinl
mari, in lipsa lubrifiantului sau Ia strapungerea peliculei in urma unor temperaturi
locale ridicate (de exemplu iA perioada de rodaj). Adeziunile putemice ce se creeaza
nu mai pot fi forfecate ~~ deplasarea relativA Tnceteaza, cupla de frecare fiind blocata.
Griparea poate avea loc Ia temperatu ri joase (griparea atermicA) ~~ Ia temperaturi
Tnalte (griparea termica). Fenomenul a fost studiat printre al\ii de: Barwell i Milne,
Lechner.
Uzarea de adeziune este denumita, uneori ca uzare de aderen\a. de contact
sau termica ~~ se manifesta, in deosebi, prin doua forme pri ncipale:
-Transferul de material de pe o suprafata pe alta ca urmare a adeziuni
moleculare (interactiunii atomice). Aceasta forma este in deosebi propria adeziuni
normale sau moderate ( "bliinde") ~~ conduce de fapt Ia frecarea dintre materiale de
aceea~i natura; consecin\ele sunt uneori nefavorabile datorita unor microjonctiuni,
gripaje incipiente, ecruisari ~i abraziune etc.
-Formarea sl ruperea microsudurilor (sau a puntilor de sudurA) se
manifesta in doua moduri, ~~ anume: sudurll reci (micrijonctiuni datorate adeziunilor
Ia temperaturi relativ reduse) ~I sudurl calde_(micrijonctiuni sau jonctiuni metalurgice
insotite de o interactiune ~~ o recristalizare a materialelor). Uzarea poate fi moderata
cand se produc forfecan fara smulgeri (fig.5.3.. ,a, cazullll"tFs<min("tn,"t12 )).
Adeziunea moderata este de preferat ~~ se ob!ine prin utilizarea unor aditivi de
antrigripaj care, fie creaza jonctiuni friabile, fie netezesc (corodeaza) asperitatile.
0

Particulele de uzura sunt mai mici(1 00 A ).

Un al doilea tip este acela al adeziunii severe, cand fie ca microjonctiunile sau
puntiile de sudura create nu se pot forfeca ~i cupla se blocheaza (fig.5.3,a,cazul-1)
realizandu-se gripajul total, fie ca rts>max(r11 , r12) ~~ se produc smulgerl (fig.5.3, a,
cazulll) aparand gripajul incipient sau o suprafa\ii cu ciupituri, urmata de abraziunea
datorata particulelor ce se desprind. Acestea sunt in medie de 50 de ori mai mari
decat Ia uzura moderata, iar viteza de uzare cre~te repede , uzarea devenind
intensiva. Acest tip de uzare poate sa preceada griparea totali!l sau uzarea
distructiva.
Tn cazul frecarii unor polimeri (ftg.5.3,b) evolueaza in general o uzare de
adeziune normala, de~l pot aparea ambele forme principale aratate pentru suprafete
metalice (transfer ~~ microsuduri).
Tn cazul frecarii unor elastomeri cu metale (fig.5.3.c) se formeaza prin adeziune,
deformare ~~ rupere particule cu forma unor role.

5.2.1 .2. Elemente de calcul.

Pentru calculul intensitA!ii uzarii adezive se accepta ipoteza lui Kraghelski
privind contactul real al suprafe!elor ~~ faptul ca apari!ia particulei de uzura are Ia
baza oboseala de frecare, oboseala dependenta de starea ~~ natura tensiunilor din
zona de contact.
Tn aceste ipoteze, volumul de material uzat .II V este proportional cu aria reala de
contact A,:
LIV=Lih A,
(16)
Llh caracteriziind grosimea stratului uzat pentru "punctele" reale de contact ce
se gasesc in acest strat.

~tefan

(]ftimifi- 'Efemente tfe 'l'ri6ofogie.

Capito(u{5- Vzarea.

Se apreciaza ca "punctele" reate de contact au diametrul de mediu d,, astfel ca

intensitatea specific!! de uzare Ia nivelul microgeometric se define~te cu raportul :
ih=Llhld,:=.dVI(A,d,)
(17)

z
II

.tS\\<:(\'- 111
2

(IE\,(\,<;

G)

IV

b)

II

Ill

IV

c)

Fig.5.3. Forme de uzare de adeziune :

a-suprafete meta/ice (I-forma rea microjonctiunilor;
11-smulgerea unei particule;lll-forfecarea microjonctiunii};
b-cup/u de po/imeri(!-11-adeziunea polimerului ;Ill-transfer u~r;
tV-transfer abundant} ;
c-cup/u metal-elastomer (1-adeziunea elastomerului; II - deformare;
Ill - formarea unei jonctiuni "rota"; IV- deformarea ~~ ruperea "rolei").
Acceptilnd ca punctate de contact au acelea~i dimensiuni in toate direcliile,
rezulta legatura dintre intensitatea de uzare, linlara, adimensionala (1) ~I intensitatea
specifica,

dU !!.U
Mm, "'6lt ~~"' ~i A,
,. = dL1 = !!.L1 - d
A,.
d, tr A. tr A,.
r2 d,Jdrl

(1S}

unde :n, este numarul "punctelor" de contact; d,, - diametrul "punctului" pe directia
de alunecare (dr~=da=d,}; An aria nominata de contact.
Calculul intensita!ii de uzare presupune, a~a cum se observa din (18},
cunoa~terea intensitatii specifice ih ~~ ariel reate A,, dependente de proprietatile fizicomecanice ale materialelor suprafetelor de frecare, de cond itiile de incarcare ~~ de
microgeometria suprafetelor.
Se presupune ca in procesul de uzare, intensitatea desprinderii particulelor
(Llvu} este dependenta de numl:irul ciclurilor de solicitare (nk}.
1\V, 6V2
6V1
(19}
b.v. =-:;;;- = = constant
nl

nl

nt

LlV1, LlV2. ..., LlVk fiind volumul de material uzat ca urmare a solicitarii repetate de un
numar n,,n2 .. .nk cicluri.

117

$tefan 9fiimiji- tEfemente ae fJ'ri6ofogie.

Capito(u{ 5- Vzarea.
Se apreciaza ~ volumul de material uzat v,, V2. ... VK provine numai din
volumul de material solicitat ~i antrenat, care se gl!se~te in zona de contact.
Se considera inilial ca o suprafa\11 de frecare este perfect plana i
deformabill!, iar cea de a doua are rugozita!i ~i este perfect rigidl!. Calitatea
microgeometriei se apreciaza prin caracteristicile curbei de portan\11 (Abbott Firslone (parametrii v,b) ~i parametrul complex t.=Rmu l (r b 11u) (Rmax - inlll!imea
maxima a rugozitl!\ilor, R- raza de cuburl! a varfurilor rugozitl!jilor).
Acceptllnd curba de portantll de forma :l]r=bxu,x=9Rmax ~i variind de Ia 0
pana Ia valoarea &, o fiind deformatia suprafetei), volumul deformat (Vd) va avea
expresia:
<

V"

=aA, R,b Jxdx = aA,bcR,... !(v + 1)= &R..., A, !(v + 1)

(20)

unde: c - apropierea suprafetelor sub sarcina exterioara; Ac - aria de contact

delimitata de ondula\ii i abateri de forma; a- coeficient ce depinde de forma ~i de
starea de deformatie a rugozitll\ilor; pentru rugozitllli sferice ~i deformatii elastica
a=O,S iar pentru deforma\ii plastice a=1.
Oiametrul mediu d, al "punctului" de contact se determinll considerand
rugozitalile ~i varturile sferice de raza r,
d/14=( a/v)[r2-(r-tRmul]:.{alv)2dRmu
~i deci :
d,=2(2artRmaxfv) 112
(21)
Uzarea de adeziune este dependenta de coeficientul de frecare, astfel ~ orice
masura de reducere a coeficientului de frecare este utili! pentru creterea
durabilitatii.

5.2.1.3. Posibilitati !ji cai de reducere a uzarii adezive.

Uzarea prin adeziune este dependenta atilt de caracteristicile materialelor i
microgeometriei suprafetelor de frecare cat i de condijiile de exploatare. Aceasta
dependenta indica i poslbilitatile de reducere a intensitil\ii de uzare, i
anume:alegerea materialelor din punctul de vedere al proprietillilor de rezistenta i
elasticitate. adoptarea unor masuri de reducere a coefteientului de frecare, alegerea
i respectarea anumitor caracteristici ale microgeometriei suprafetelor ~i stabilitrea
unei geometri de frecare, care in corelalie cu sarcina exterioara trebuie sa asigure o
anumita presiune de contact.
a) lnffuenta proprletlf/Jor de rezlstentl I elastic/tate ale mater/ale/or
asupra intensitltli de uzare poate fi analizata considerllnd cele doua tipuri de
contacte:elastic l plastic.
Pentru contactul elastic, intensitatea de uzare este propof1ional1l cu factorul :
I uA ~ un l+/11- 1O'o, sau : I uh ~ El-/11-1O'o-1 -_ E -1-fJi &o- 1
E fiind modulul de elasticitate longitudinal al materialului care se uzeaza, to deformatia relativl! de rupere i I fiind un coeficient caracteristic fie~rui material
( tabelul 5.2.). Pentru calitati obinuite ale microgeometriei P<1, intensitatea de uzare
scade cu creterea modulului de elasticitate (E) i deformatiei relative de rupere.
Tnsa creterea semnificativa a modulului de elasticitate atrage dupl! sine
cre~terea intensita\ii de uzare a contrapiesei.

118

~tefan

qliimifi- 'Efemente ae Tri6ofogie.

Capito[uf5- Vzarea.

De aceea pentru cuplele de frecare tehnologioe de prelucrare, in special a

maselor plastice se recomanda ca materialul utilajului sa aiba modulul de elasticitate
semnificativ mai ridicat decflt at materialului prelucrat (extnuderea maselor plastice,
amestecarea diferitelor prod use chimice, alimentare, etc.).
Tabelul 5.2.Valorile exponentului I, defonnatiei relative de nupere to
~i a tensiunii ao.
Defonnatiile elastica Defonnatiile lastice
t
ao, MPa t
Eo
0,39
2,0
0,34
2,0
0,32
2,0
0,17
2,0
1,3
700
7,90
0,095
700
10-11
0,095
1,3
3200
3-4
0,14
1,3
647
4,15
207
3
143
3,4
824
3,6
157
3,4
21
4,85
144
1,30
67
5,00
0,80
5,0
177
2,00
2,07
618
2,60
2,34

Materialul

--

Cupru
Aluminiu
Fier
Zinc
OLC45
OLC55
40 c 10
fonta
cauciuc(E=2,16MPa)
cauciuc(E=2,75MPa)
cauciuc(E=3,19MPa)
cauciuc pentnu anvelope
cauciuc pentnu garnitu ri
polifonnaldehida
PTFE-4
poliamida
caprolam

Pentnu uzarea adeziva. materialele suprafetelor de frecare trebuie sl! fie

materiale tenace, sA aibA defonnatia relativA de rupere to cat mai ridicata ~~ modul de
elasticitate mare.
Pentru contactul plastic intensitatea de uzare este propor1ionaiA cu factonul
Hfi'ffl t(f!-t} {(1-2p HBiuc )1(1 +2p HB/ac)] V2
Analiza acestei dependente a intensitatii de uzare de raportul duritafii i
tensiunii de curgere areta o scadere a intensitafii cu creterea reportului HBiuc.
scadere care este cu atat mai pronuntata cu cat duritatea este mai mare. lnfluenta
semnificativl! a duritatii suprafetei asupra intensita\ii de uzare a fost confinnail!
experimental de multe cercetl!ri, fapt pentnu care masurile tehnologice de durificare a
suprafetelor sunt esentiale pentnu cre~terea durabilitalii .
b)lnfluenta proprletifilor de frecare ale mater/ale/or asupra lntensltafii de
uzare dovede~te ca valoarea coeficientulul are o pondere foarte mare mai ales
pentru materialele cu panta ridicatii a dependentei tensiunii de oboseala de numanul
ciclurilor de solicitare i panta curbei Wohler.
Pentnu contactul elastic, respectiv plastic, intensitatea de uzare este
propor1ionala cu factonul :

~ j./ sau : I ~ (l - 2pf!Biu,)"2

I
uh

..

1+ 2pHB i u,

119

,$tejan qliimiyi- 'Efenzente tfe 'I'ri6ofogie.

Capito(u(5 - Vzarea.
Tn cazul contactului elastic, o reducere a coeficientului de frecare numai de
cateva ori atrage dupa sine o reducere a intensitalii de uzare a o!elurilor, de exemplu
de sute ~i mii de ori, exponentul t avand valori ridicate (7 ... 12). Aceasta observa!ie
teoretica este confirmata integral de rezultatele experimentale, mai ales atunci cand
in procesul de frecare ~~ uzare nu mai au toe schimbliri esentiale ale caracteristicilor
mecanice ale materialelor.
Pentru cazul contactului plastic, reducerea coeficientului de frecare are o
pondere mai mica asupra reducerii intensitli!ii de uzare decat in cazul contactului
elastic. Reducerea coeficientului de frecare p, ~i cre~terea raportului HBiuc conduc Ia
reduceri substantiate
ale intensitlitii de uzare.
'
c)lnfTuenta presiunii de contact asupra intensitafii de uzare_constituie unul
dintre parametrii importanli de care trebuie sa se tina seama Ia proiectarea
geometriei cuplelor de frecare in stransa corelalie cu materialul ~i calitatea
suprafe!ei.
Pentru cond~iile aparitJei deformatiilor elastica, intensitatea de uzare este
proportionalli cu presiunea nominata de contact :

I uh

1+/11

P,.

Pentru metale, valorile ridicate ale parametrului de obosealli I conduc Ia

cre~teri importante ale intensitli!ii de uzare cu cre~terea presiunii nominate de
contact. Prin tratamente termf.ce ~i termochimice se pot ob!ine proprieta!i superioare
Ia obosealli ale suprafetelor de frecare , rezultand valori reduse ale parametrului t.
Totodata, prin depunerea unor straturi sub!iri de materiale antifric\iune pe support
mai dur se obtin reduceri semnificative ale intensiUllii de uzare. Avand in vedere eli ~i
coeficientul de frecare depinde de presiunea nominata de contact, mai ales pentru
regimul de frecare uscat ~~ limitli, se deduce eli intensitatea de uzare, pentru regimul
deformatiilor elastica, scade putin cu cre~terea presiunii nominale, insa cre~te foarte
repede cu cre~terea fortei de frecare pentru regimul fluid de ungere, coeficientul de
frecare se modificli foarte pu\in cu presiunea nominata, presiunile avand valori
reduse, astfel eli intensitatea de uzare este foarte redusa in comparalie cu regimul
de frecare uscat.
Tn condil iile in care deformatiile locale sunt plastice intensitatea de uzare este
proportionalli cu presiunea nominalli de contact :
I ~ p (l+fo)l(l - P)
ulr

Dependen1a fiind mull mai semnificativli decat in cazul deformatiilor elastica.

Metodele de ecruisare a suprafetelor de frecare conduc Ia scaderi ale
intensitli!ii de uzare, in cond~iile acelea~i presiuni de contact .
0 alta forma de uzura adezivli aparuta in zona asperitlililor (de exemplu pe
flancurile rolilor dintate) o reprezintli scoringul, aceasta forma de uzura adezivli
conducand Ia blocarea cuplei ca ~i in cazul gripajului.

120

~tefan

qliimifi- P1emente de 'Tri6ofogie.

Capitofu( 5 - Vzarea.

5.2.2.Uzarea de abraziune
Este provocata de prezenta particulelor dure intre suprafetele de contact sau
de asperitalile mai dure ale unora din suprafetele de contact, aceasta uzura este
UiiOr de recunoscut prin urmele disperse sau orientate de microaiichiere ce
accelereaza uzarea prin coroziune. Particulele dure pot proveni prin forfecarea
prealabila a unor jonc\iuni (uzare de adeziune), desprinderi de portiuni din stratul de
suprafata mai dur (uzare de oboseala sau tratament defectuos), prin desprinderea iii
evacuarea materialului, unor ciupituri (pitting) etc. precum iii prin produsele metalice
ale uzurii de coroziune, cavitatie.
'
Se apreciaza ca in industria
circa 50% dintre utilaje iii ma~ini se deterioreaza
prin uzare abraziva. Se distinge o mare diversitate de situatii in care uzarea abraziva
este decisiva pentru o funqionare corecta.
Abraziunea se poate produce alAI prin microachiere de catre partile ascutite
ale particulei dure sau asperitatilor, cat iii prin deformare plastica .
Tn figura 5.4 a,b,c,d se exemplifica principalele forme ale uzarii de abraziune.
Aparilia uneia sau alteia dintre aceste forme depinde, in special, de raportul
durila\ilor suprafetelor in contact sau de raportul duritatii particulei abrazive ~i a
suprafetei.
Uzarea de abraziune se manifesta insotita de aile tipuri. De exemplu, in cuzine\ii
lagarelor, impreuna, cu sau ca urmare a uzarii de adeziune; in cilindri motoarelor cu
ardere interna impreuna cu uzarea de coroziune (pe care o activeaza), de adeziune
iii oboseala; Ia malaxoarele de prelucrare a materialelelor plastice, impreuna cu
uzarea de coroziune iii adeziune; Ia distrugerea unor etan~ari; Ia distrugerea unor
etan~l!ri din industria
chimica prin actiunea abraziva a produselor uzarii de
coroziune, etc..
Abraziunea este produsa in urma impactului unei particule dure (fig.5.4.c) in
prezenta sau in absenta unui mediu fluid rezultand eroziunea.
1
t'1 '#

.fL....

.,.,.........

\~~~
~

<-'

'

#~~~

'

.. ~~~~~'i-..,...:?+-.:-.,......:,._,

Fig.5.4 .Uzare de abraziune

a)prin particula dura (3); b)rugozitate dura a suprafetei (1);
c)eroziune provocata de particula (1);
d)abraziune in cazul unui polimer/metal.

121

$tefan qliimifi- Piemente tie 'l'ri6ofogie.

Capito(u(5 - Vzarea.
Brazdarea reprezinta o forma severa de abraziune, cu rizuri late ~i adanci,
care poate fi produsa direct de contrapiesa (Ia angrenaje, capul dintelui), de particule
mai dure, interpuse (de exemplu Ia discurile de frana), de piese metalice ~i alte
materiale dure (Ia organele active de lucru ale solului).
Zgarierea este forma cea mai blanda de abraziune ~i se manifesta prin rizuri
lineare, paralele, izolate, etc.; poate aparea pe diferite piese (flancurile din!ilor unui
angrenaj, cuzinetul unui lagar, cama~a unui cilindru etc.). fiind prod usa tot de
interpunerea unor particule mai dure, actiunea unor rugozita\i. etc.

5.2.2.1 .Eiemente de calcul

Cercetarile experimentale ~i investigatiile teoretice efectuate de M.Hrusciov ~~
M.Babicev dovedesc ca legea de baza a desprinderii particulelor abrazive este de
fonna:

I. ,u=k(PJ
Ll

(22)

P,

unde: Uh este grosimea stratului uzat; L, - lungimea de

propor!ionalitate; Pn - presiunea nominata de contact; Pc
materialului.
Tn cazul in care suprafetele de frecare ale
caracterizeaza prin durita!i esential diferite, in zona de

frecare; k - constanta de
- presiunea de curgere a
elementelor cuplelor se
contact apar procese de

microa~chiere.

Rugozita\ile suprafetei mai dure, caracterizate prin parametrii curbei de

portanta Abbott - Firstone v, b, inaltimea maxima a rugozitatilor Rmox. ~i raza de
curbura r, brazdeaza prin microa~chiere suprafata mai putin dura, caracterizata prin
modulul de elasticitate E, coeficientul lui Poisson f.Jp, presiunea de curgere Pc ~i
duritatea HB.
a)Uzarea prin

microa~chiere

Tn condi\iile microa~chierii in domeniul deforma!iilor elastica, intensitatea de uzare

(22) ia forma :

(23)

21CFv. r (v+l/2)

unde :c..
Pentru

=c. {t - p~{ ~ )

4 v+! .r(l)
microa~chierea

in domeniul plastic intensitatea de uzare (22) devine :

!_.=c.,(~~)(;:)'"
unde : c..

(24)

={11[2(v + 1)b112 ~vR.., 12r f' 2

b)Caracterizarea materialelor
in condiJiile aceluia~i drum de frecare ~i aceleia~i presiuni nominale de contact,
grosimea stratului uzat depinde de duritatea suprafe!ei de frecare. Luand ca etalon o
epruveta din aliaj pe baza de plumb ~i cositor, M.Hrusciov ~i M.Babicev deduc

122

.;tefan qfzimiji- ffemente ae 'Tri6ofogie.

Capito{u[ 5 - Vzarea.
experimental dependenja rezistenjei relative Ia uzare (Ruz=h,/h, h. - grosimea
stratului uzat al epruvetei etalon; h - grosimea stratului uzat al unei epruvete din
materiale diferite de duritatea suprafejei.
Prin intrepretarea rezultatelor experimentale ale lui M.Hrusciov ~i M.Babicev,
G.Fieischer ~i colaboratorii, deduc dependenja intensitajii adimensionale de uzare de
duritate; astfel pentru metale pure :

I u/ = 8' 410-3 HV-019

HV fiind duritatea Vickers in

N/mm 2,

(25)
iar pentru polimeri:

3
I u/J = 14210HV -0 21
'

(26)

Luand in considerare modulul de elasticitate (E) ca parametru al materialelor

autori deduc pentru metale pure dependenja
I"" = 209 -''
(27)
2
E fiind i n N/mm .
Pentru ojelurile carbon nealiate ~i netratate termic ~i pentru aliaje din sistemul
Ni-Cu ~~ Pb-Sn cercetarile experimentale dovedesc dependenje ale intensitajii
adimensionale de uzare de modulul de elasticitate de tipul (27) insa cu alte valori ale
coeficientului de propor1ional itate ~i exponentu lui. Tn schimb, ojelurile perlitice,
objinute prin durificarea martensitei, de~i au acela~i modul de elasticitate se
caracterizeaza prin intensitaji de uzare semnificativ mai mici decal celelalte ojeluri.
Un parametru important pentru caracterizarea materialelor din punctul de
vedere al rezistenjei Ia uzarea. abraziva, este energia moleculara de coeziune pentru
polimeri (ec) ~i de sublimare pentru metale (e.)
aceia~i

Astfel : [ uh

=e,-In
' pentru metale pure

' "" =8,6 1 o-e, ...... - pentru polimeri

e, ~i e0 fiind in kJ/kmol.
Ca indicator al proprietajilor materialelor, din punctul de vedere al rezistenjei Ia
uzare, se poate aprecia temperatura de topire ~i volumul atomic.

~i :

c)Uzarea suprafefelor ca urmare a particu/elor abrazlve antrenate in interstifiu

in cazul i n care in zona de contact patrund particulele abrazive fie ca urmare a
lubrifiantului incorect filtrat fie oea urmare a suspensiilor abrazive din mediul ambiant,
de obicei praf, intensitatea de uzare ia in considerare atat caracteristicile mecanice
ale suprafejelor de frecare cat ~i elementele geometrice ~i cinematice ale
elementelor cuplei de frecare.
i n figura 5.5 a,b se indica schema unui contact hertzian care antreneaza
particule abrazive. Aceste contacte sunt caracteristice rulmentilor, rojilor dinjate,
camelor, variatoarelor de friqiune, lanjurilor, lagarelor cu alunecare cu mi~care
continua ~i oscilanta etc..
in interstijiu particula abraziva poate fi distrusa prin spargere, daca tensiunea
de contact depa~este o valoare critica, caracteristica materialului.
Astfel, pentru cuar1. tensiunea critica cr0 =400N/mm 2 iar pentru corund a-8
2
: 1000N/mm Notand cu ra raza medie a particulelor abrazive, cu h8 - deformatia
abrazivului ~~ cu H - duritatea, se prezinta i n figura 5.6 condijiil e de distrugere' a
particulelor de cuart ~i corund .

123

~tejan

qfiimii - r.Efemente ae rtri6o{ogie.

Capito(u[5 - Vzarea.

I.Kreaghelski 11i G.Yampolski au studiat mecanismul formiiri i particulei de uzura

in condi\iile antrenarii particulei abrazive in interstitiul celor doua elemente ale cu plei
de frecare, luand in consideratie fenomenele de oboseala generate de deformarea
repetata a suprafeJelor.

A}

a}

Fig.5.5.Schema contactului unei cuple hertziene cu contact exterior (a)

11i interior (b) in prezen\a particulelor abrazive
( 1,2- elementele cuplei, 3- particula abraziva).

-----l1

41

.a-- -

41

~-

-.;;;- - 16 - - ...!s
....

_..[__ - --- ~~-

Fig.5.6.Condi!iile distrugerii particulei abrazive in interstitiul

(A - zona de distrugere, B - zona de distrugere,
I - contact elastic, II - contact plastic, Ill - microa11chiere, 1 - cuart, 2- corund.
Prin interpretarea rezultatelor teoretice ale lui I.Kraghelski !1i G.Yempolski se
deduce dependen!a intensita\ii de uzare luh de principalii parametrii ai adezivului (A),
materialelor (M) 11i de regimul cinematic (k):
luh=3,5 10' 10AK/M.
(28)
Parametru/ abrazivului A are forma:
A=Eo213 r/ 5a/5
(29)
unde: &a este concentratia particulelor abrazive in lubrifiant sau in mediu de lucru, in
%, '- raza medie a particulelor abrazive, in mm; a8 - rezistenta de rupere a particulei
abrazive in MPa.
Grupa factorl/or de material (M) este:
pentru materialul elementului 1:
1
M, = &~1 HB1 '5 HB,
(30)

124

~tefan qfiimiji- ffemente tfe tfri6owgie.

Capitc{uf5- Vzarea.
pentru melerialul elementului 2 :
M 1 = c;.. HB!' HB,
(31)
cu .'C()t. li<l2 - deforma1iile relative Ia rupere ale celor doua materiale, in % ; t exponent caracteristic curbei de obosealli; HBt,HBz- duritli1ile Brinell ale suprafe1elor
in daN/mm 2
Grupa factorilor cinematic/ K :
pentru elementul 1 al cuplei :

K1

=.,fii;11.., !(av + pv,)

(32)

pentru elementul 2 al cuplei :

K 2 =fp;n .., 1(av1 + /)v2 )

(33)
cu : PR raza de curburli redusli din zona respectivli de contact, in mm; n.,1, n012 numlirul ciclurilor de solicitare pentru elemntul 1, respectiv 2 al cuplei de frecare in,
cicluri/h; V t, v2 - vitezele tangentiale din punctul de contact, in m/s; a, p probabiliUltile medii de fixare a particulei abrazive pe suprafata elementului 1 ~i
respectiv pe 2 :
a= HB1 1(HB, + HB2 ) ~~ /1 = HB,I(HB, + HB2 )
(34)
Tn functie de particularitA\ile geometries a diferitelor cuple de frecare (angrenaje,
rulmenti, lagAre cu alunecare, variatoare cu frictiune, lanturi, piston-cilindru, etc. ; se
pot deduce expresiile factorului cinematic k ~i indicarea cazului eel mai defavorabil.
d) Uzarea abraziva prin erozfune
Tn cazul in care particulele sol ide abrazive, aflate in suspensie in fluidul de lucru
a unor cuple de frecare (paletele turbinelor, elicele motoarelor cu rea<:~ie, coturilor
unor conducte prin care se transportA fluide etc.), lovesc o suprafata solidA, in zona
de contact au loc procese de aunecare ale particulei ~i de deformarea suprafetei.
Prezenta mi~carii relative a particulei ~i actiunea lor repetatA asupra suprafetei rae
ca in zona de contact sA aparA particule de uzura, modifi<:and treptat forma
suprafetei, astfel ca dupli un anumit limp suprafata sa fie scoasa din funqionare.
lnvestigatiile ~i observatiile experimentale ale diferililor cercetlitori dovedesc ca
procesul de uzare prin eroziune este influentat de direqia ~i viteza jetului purtator de
particule sol ide precum ~i de caracteristicile mecanice ale suprafetei .
Pentru analiza principalilor parametri care influenteaza uzarea prin eroziune, se
define~te intensitatea de uzare prin eroziune (101) ca raportul dintre masa materialului
indepartat prin uzare de pe suprafata {muz) ~i masa particulelor abrazive ce au
contribuit Ia uzare {mab). care se considerli de forma sfericcl:

=!!!

I
w

m..

{35)

Vp.
1

3111' p..n..

unde : V este volumul de material uzat; Pm - densitatea materialului suprafetei uzate;

r- raza particulei abrazive, consideratli de formA sferica; Pab- densitatea materialului
particulei abrazive; nab- numclrul particulelor abrazive ce lovesc suprafata respectiva.
Pentru calculul intensitatii de uzare prin eroziune se considera modelul lui
Nepomniasci, potrivit cliruia aparitia particulei de uzurli are Ia baza oboseala cauzatli
de frecarea particulei abrazive in procesul de ciocnire ~~ deformare a suprafetei.

125

~tefan

qfiimiji- 'Efemente ae tfri6ofonie.

Capito[u{ 5 - Vzarea.
Tn acest caz se considerii particula abrazivii ca fiind parfect rigidii, de forma
sfericii {raza R) ~~ lovind suprafata sub unghlul aq, vileza particulei Ia atingerea
suprafetei fiind vo.
i~ f~gura 5.7 se prezinta schema de calcul, originea axelor fiind centrul
particulei sferice Tn momenlul in care sfera atinge planul. Abscisa Ox este paralelii cu
suprafata. iar ordonata Oy este pe directia normalii Ia suprafa\11.

o)

(;(j

Fig.5.7.1nteractiunea particulei abrazive cu suprafata uzata

prin eroziune {a)~~ volumul de material deformat {b).
Sub actiunea energiei1 cinetice, particula abraziva deformeazii suprafata ~I
alunecii relativ fa\ii de aceasta generand o forta de frecare. Drumul elementar de
frecare se determinii pe baza dimensiunilor suprafetelor de contact, aslfel cii volumul
de material uzat al suprafetei este :

dV = ~6

~~

110

unde : Vd este volumul de material deformat de particula abrazivii;

n - numiirul ciclurilor Ia care apare particula de uzura; a-diametrul suprafetei de
contact.
La deformatii {h) ale particulei abrazive h/R1, rezultii:

a= 2~' - (r- h

rJ'' "'2J2rh ~w = nrh

{37)

v.,. fiind volumul de material deformat de o particulii.

Dacii in acela~i moment interactionaza cu suprafata

V,

=nnbV40 =n nrh

nob

particule, atunci:

(38)
Numarul ciclurilor Ia care apare particula de uzurii depinde de starea de
deformatie a suprafetei. Pentru deformatii elastica, n se determina cu :

.o14kp )JrihJ= k;(:

n, = [(3JTO'

{39)

ke fiind constanta in raport cu rungimea de frecare, k8 =(3~ru0 (Y4kp),

Pentru deformatii plastice avem :

n, = [(e0 12)J(u,-2,uHB)t(u, + 2,uHB)j(~r = k~(~

kp fiind constantii in raport cu lungimea de frecare ,
k , = Ke0 12)J{u.-2,uHB)t{u. + 2,uHB)]

126

(40)

,;tefan (jfiimiji -1fernente de 'Tri6ofogie.

Capito{u{ 5- Vzarea.
Semnificajia m~rimilor din expresiile lui ko ~i kp :
J.l - coeficientul de frecare, 0 - parametrul de elasticitate; a 0 - tensiunea de
rupere Ia traC\iune a materialului; k - constanta ce ia In considerare ipoteza de
rupere; eo- deformajia relativa Ia rupere prin lntindere; ac- tensiunea de curgere a
materialului; HB- duritatea in unitaji Brinell a suprafejei.
Din figura 5.7 se observ~ c~ in timpul in care particula eroziv~ se g~se~te in
contact cu suprafaja. parcurge pe o direcjie paralel~ cu suprafaja x.
Cu acesta precizare ~i inlocuind (38} ~i (39, 40} in (36) volumul de material
uzat in regim elastic de deformare v. sau plastic Vp va fi :

V =("2 )k-'
n

e,p

ab

e,p

r(1-t)t2xfh(t+3)12dx.
0

(41}
Pentru a rezolva aceasta integral~ trebuie cunoscuta legea de variatie a
deformajiei suprafejei de catre particula eroziv~ ~i limita de integrare x.
In acest scop se anali zeaz~ impactul particulei, considerat~ sfer~ rigid~. cu
suprafaja plana deformabil~ elastic sau plastic.
1) Cazul deformatiei elastica
Ecuajia diferenjial~ a mi~c~.rii i n timpul ciocnirii este de forma :
d 2h
d2 x
m=
-F.(h),
m
- = -F
(42}
dr 2
dr 2

unde : m =~nr'P

reprezint~ masa particulei;'- timpul; Fn- forja normal~ preluat~ de

particula ~i care determin~ tensiunile din zona deformat~; F- forta tangentialit

in cazul in care fof"\a ta11genjiala F este determinat~ numai de fre~area dintre
particul~ ~i suprafaja (F=pFn. Ji fiind coeficientul de frecare}, din (42} rezult~:
d 2h d ' x
p - = -.
(43}

d.-' d.-'

Prin integrare rezulta:

dh dx
p - =-+c
dr dr

(44)
constanta de integrare c determinandu-se din condijiile Ia limi~: Ia momentul '
0,
viteza particulei V0 cu componentele V0 ,=Voeosao ~i Voh=VoSinao, astfel ca :

c=V0(sinao-cosao).
Ecuajia diferenjiala (44} devine:
dx =pdh-V0 {psina-cosa0 )d.-

(45)
Pentru deformajii elastica ale suprafejei Ia interacjiunea cu particula rigida,
corelajia din fof"\a Fn ~i deformajia h este data de relajia lui Hertz :
F. = (1,37 / B)r'" hm , cu :O=(L-v!)tE
(46}

fiind coeficientullui Poisson ~i E- modulul de elasticitate al materialului suprafejei.

Din condijia de conservare a energiei:

up

mv..
2

-"'(dh)'
2
d.-

= fFdh
0

(47}

~i inlocuind (46) rezult~ :

127

$tefan C]liimii- 'Efemente tfe 'Tri6ofogie.

Capito(u(5 - Vzarea.
12

dh
V:' .
4h'
- = o Stnaodt
sn:per S/ 2

(48)

semnul "plus" se referii Ia coinciden\a semnului vitezei cu sensul axei Oh ~i

corespunde perioadei de timp dlnd deforma\ia cre~te de Ia 0 pana Ia o valoare
maxima (hmax). iar "minus" -pentru perioada de timp cand deformajia scade de Ia o
valoare maxima hmox Ia valoarea minima 0.
Din conditia de deformare maxima, dhldt=O, rezulta:
'

5
h,... =r[ JTp.68V0'sin'a 0

Jus

(49)

Noland e =hlhmax i {=xlhmox ~i inlocuind In (48) iar apoi In (45) rezulta ecuajia
diferen\iala a mi~ciirii centrului sferei In coordonate adimensionale

d{ =

(f.l ctga. - f.l ) de

(50)

.JJ- e"'

Limita de integrare x din (41) se determina pe baza observaj.iei cii In momentul

ie~iri i particulei din materialul suprafe\ei deformat elastic, V,=dx/dr-0, astfel cii din
(45) rezultii:

sin a.(l-ctga.)

(51)

. a (l - e "')"'
-dh =IlnlllJI. -de =+V:
_ 0 stn
0

(52)

dh =h.,. de =
dr
dr

v.

f.1

Din (48) ~i din (49) rezulta:

dr

dr

(53)
X

Noland cu I integrala din (51), 1 = Jh<'3) 12 dx, ~i \inand seama de (50) ~i (53)
0

rezulta:
t+S i

t+3( "+ ctgao - f.J )de

l = hT Je T
max

(54)

l -&51 2

Rezolvarea acestei integrale impune luarea In considerare a cinematici particulei

cu suprafa\a.
Pentru deformajiile elastica ale suprafetei cauzate de particulele erozive rigide,
intensitatea de uzare (35), cu luarea in considerare a rela\iei (41) devine:

3 Pm

( )[-p.. sm a.]

,.,

4kp
51!'
2 . 2
S
(55)
!.,. =- BV0
H(p,t,a0 )
8 P.. 3rru,B
4
Din acesta expresie se observa dependen\a intensita\ii de uzare a suprafejei de
caracteristicile fizice ale particulelor erozive (p80) ~i anume cre~te cu densitatea,
poo115 Tn func\ie de proprietajile mecanice ale materialului suprafe\ei (uc,E),
intensitatea de uzare scade cu uc. 10 ,--. uc"'. ~i cre~te cu modul de elasticitate pentru
unele materiale cu t<5, 18,--. Ef41' 5V-> sau scade pentru materiale cu t ~ 5.

1.,--.

128

$tefan (}nimifi- PJemente ae <J'rifjofogie.

Capito{u{5- Vzarea.
0 influenta puternica asupra intensita)ii de uzare o are viteza particuleior
erozive atat ca marime (Vo) cat ~~ ca direc)ie (a0), /0,~ (Vo.sin al'~5JI5 ).
Apari)ia microa~chierl l suprafetei de catre particula eroziva, are loc atunci cand
directia vitezei (1(}> ~. ~ fiind unghiul critic ce se determina pe baza condi\iei de
apari\ie a particulei de uzura Ia un singur ciclu de solicitare (in rela)ia (47), n=1):
(3(7
a =arcsm
)'"

4kp

1f2(}l

(56)

v.Jsp..

lntensitatea de uzare in cond~iile

Tnsa acceptand n.= 1, deci t=O.

microa~chierii

se determina tot cu relatia (55)

2) Cazu/ deformatlllor pfastlce

Ecuatia diferen)iala a

F,

=nrhcu,

mi~carii

~~

i n timpul ciocnirii plastice este de forma (42). deci:

: F = pF,
(57)

c fiind coeficient dependent de forma particulelor erozive (pentru sfera caS); u. tensiunea de curgere a materialului suprafetei care se uzeaza.
Prin integrarea ecuatiei (42), in cond~iile Ia limita dhldr=V0 sin
)inand seama de (57) se obtine:

-drdh = V.'sm. a
2

(1(}

pentru r=O

3 cu, h'
4 P.br

~i

(58)

0 ----,

~~ h =hmax. pentru dhldr=O, rezurta :

(59)

h.,., = 2V0 sin a 0 P.b1(3cu.)

Analog cu cazul deforma)iilor elastica, notand o-hlhmax ~~ ~xlhmox. din (51),

pentru dxldr=O, rezulta ecua)ia diferen)iala a ml~carii centrului sferei in coordonate
adimensionale :

d~ =(J.I ctga0 -pJ,6

.Jr-&2

(60)

Limita de integrare x' din (41) se determina pe baza observa!fei ca in momentul

"ie~irii" particulei din materialul suprafe\ei deformat plastic, V,=dxldr =0, astfel ca :

ao('

_dh = h
_de = "o sin
._ct-=.g_ao><-)
dr
max dr
J.l
fnlocuind in aceasta expresie (58) ~i (59) rezulta:
dh h de
.
1."'2
- = ... -=1'0 sma0 vl-cdr
dr

(61)

!ii deci :

e'

[l-C~~~a -r)

2] "'

(62)

x ,.,
lntegrala din (41) I=

Jh T dx, pentru deformatii plastice va avea expresia:

0

f
-t
..{k'

''' ' ( pcg

1 a
l=h.!.Jc

(63)

129

,;tefan (jfiimifi - ffemente ae Tri6ofogie.

Capito(u[ 5 - Vzarea.
Rezolvarea acestei integrale impune luarea in considerare a cinematici particulei
cu su prafata.
Deci:
1+5

l =h,!, H(p,t,a0 )

(64)

H' - fiind o funqie integrala.

lntensitatea adimensionala de uzare eroziva in regim plastic (46}, va fi:
1

"

1 2
=~..&.(2
{
+ j.J}JBI O', )'(2V.o sin a o'VP
I 1(3cu, )~
S
r H
,
1 _ ,1-lB /

P.b

1 2}-"

(65}

u,

Pe baza expresiei intensita\ii adimensionale de uzare se observa cre~terea

acestei intensitati cu densitatea particulelor erozive (Pab), t.,~ Peb(t+J)I2. lntensitatea
de uzare scade cu cre~terea tenacita!ii suprafetei (uc) ~i scaderea durita\ii.
lnfluenta puternica asupra intensitalii de uzare o are viteza particulelor erozive
atat ca marime (V0) , cat ~i ca dlirectie ~.
t.,~ (V0 sin ~j<t+5)12.
Apari\ia microa~chierii (np=1) are loc atunci cand ~>et,;,, Ct,;r, pentru condi!iile
deformarii plastice avand expresia:

aer

. [
arcsm

e~ 1- 2jJHB I 0', pcO',]

-4V0 I+ 2j.JHB I u , P..

(66)

lntensitatea de uzare in cazul microa~chierii se determina cu (65), dar acceptand

t=O, pentru care np=1 .
Cercetarile experimentale dovedesc dependentele calitative indicate de (55), (56}
sau (65}, (66} pentru procesele de uzare ale cauciucului, maselor plastics, metale
tehnice pure ~i diferite aliaje metalice.
Dependente calitative ale uzurii de abraziune au mai fost obtinute de Tonn
(1937), Babicev (1956 -1958) [20), Mulhearn ~i Samuels (1962}, Rabinowicz [18),
Archard, Goddard ~i Wilman [21) Yampolski ~i Kraghelski (1972) [22]

5.2.2.2.Posibifitafi !ji cai de reducere a uzarii de abraziune.

Uzarea de abraziune este dependenta atat de caracteristicile materialelor
suprafe!ei ce se uzeaza cat ~i de caracteristicile elementului abraziv (rugozitiltile
contrapiesei, particule abrazive provenite din mediul de ungere sau din mediul
exterior}.
In cazul cuplelor de frecare Ia care suprafata de contact a unuia dintre
elemente este semnificativ mai dura decal suprafata conjugata functional,
intensitatea de uzare se reduce prin utilizarea unor materiale cu modul de elasticitate
cat mai ridicat in condi!iile aceleia~i presiuni de contact ~~ microgeometrie a
suprafetei dure. Calitatea suprafetei dure influenteaza semnificativ uzarea abraziva a
contrapiesei, indicandu-se o microgeometrie cu rugozita!i cat mai uniforms ca
inal!ime ~i cu raze de curbura cat mai mari. Din acest punct de vedere, prelucrarea
finala prin roluire este mai indicata oricarei prelucrari mecanioe prin a~chiere.
in cazul cuplelor de frecare cu durita!i apropiate ale suprafetelor dar cu
funqionare in medii abrazive (particule exterioare sau provenite din particulele de
uzura adeziva) se indica utilizarea unor materiale cu duritatea suprafetelor ridicata
dar ~i cu tenacitate cat mai ridicata (deformatii relative Ia rupere cat mai ridicate}.

130

.$tefan (jfiimifi- Piemente ae <J'ri.6oCogie.

Capito[u[5- Vzarea.
Orice mijloc de evitare a p1itrunderii particulelor abrazive in intersti\iul funC\ional al
cuplei de frecare (filtrare, curatire, etan~are, etc.) este o cale sigur1i de scMere a
intensit1i\ii de uzare ~i deci de cre~tere a durabilit1i\ii. Particulele abrazive ce intrA in
interst~iu influenteaz1i intensitatea de uzare atilt sub aspectul geometriei lor (raza de
curbura, concentratie) cat ~i al caracteristicilor mecanice (tensiunea de rupere).
Tn cazul cuplelor cu uzare prin eroziune, materialele utilizate trebuie s1i posede
tenacitate ~i modul de elasticitate ridicat. Geometria acestor cuple trebuie s1i ia in
considerare direC\ia vitezei jetului eroziv, astfel eli intensitatea de uzare s1i fie cat mai
mic1i. Ca ~i pentru cazul anterior, orice mijloc de eliminare total1i sau pa~ial1i a
particulelor erozive {daca functional este posibil) este o sursa sigura de cre~tere a
durabilit1itii.
'

5.2.3.Uzarea de oboseala superficiala.

Uzarea suprafejelor prin obosealii superficialii are Ia baz<l solicitarile mecanice
sau terrno-mecanice ciclice suprapuse mi~carii de alunecare, rostogolire,
poansonare sau brinelare sau unor combinajii ale acestor mi~c<lrii. Mi~carile
predominante sunt de rostogolire sau rostogolire cu alunecare.
Aparitia uz<lrii prin oboseala superficiala este dependenta de defectele
microscopice referitoa re Ia omogenitatea materialului suprafetei (incluziuni de carburi
nemetalice sau goluri) ~i de defectele suprafetei de frecare provenite din prelucr<lri
mecanice (zgarieturi, cr1ip1ituri., pete, gropi\e) sau din procesul de uzare de tip adeziv
sau abraziv. Se prezinta in fig.5.8 schema unui contact cu rostogolire ~i alunecare ~i
principalele cauze care-1 scot din functiune .
/J;fa~~NW

rtruo<l-fech

lfluoflSIJf"l
Fi:suri

Fig.5.8
Tensiunile variabile din z:ona de contact conduc Ia oboseala materialului. Este
cunoscut col majoritatea otelurilor se comport1i Ia oboseal<l dupa curba Wohler, curba
1, din fig.5.9, fiind specifica ruperii materialelor Ia solicit<lri simple repetate, iar curba
2 oboseli superficiale ~i in special pentru ojeluri cu duritate mai mare de 350 HB.

131

~tefan

qliimifi- fCemente ae 'I'ri6owgie.

Capito[u[5 - Vzarea.

1
'!!>

1
-!;!

"'";;

Fig.5.9.Curba de oboseala Wohler

lmperfeqiunile ~i defectele de suprafata i cele ale materialului din suprafal<J
de contact reprezinta puncte slabe. Ca urmare a solicitarilor repetate in imediata
apropiere a punctelor slabe iau natere puternice concentrilri de tensiuni cu
modificilri structurale de material, cu alunecilri i curgeri plastice, ini!iindu-se primele
microfisuri.
Dezvoltarea microfisurilor din interiorul materialului i a celor de pe suprafata
de contact conduc Ia aparitia de macrofisuri i apoi dislocarea de achii de metal,
apilrand sub forma "spa/ling" ("microcratere" alungite ) sau de "pitting" (crapaturi).
Daca curgerile plastice au loc numai Ia nivelul asperitii!ilor, microfisurile sunt paralele
cu suprafata. rezultlind exfolieri prin laminarea uoara a metalului, fenomen denumit
"microspalling" sau "micropitting".
Prezenta lubrifiantului in zona de contact permite propagarea hidraulica a
micropittingului, rezultand fisuri mai mari, iar apoi apari\ia a~chiei (modelul de
detriorare Way).
Un alt model privind aparitia achiei de oboseala este modelul clasic
Lundberg-Palmgren, potrivit caruia fisura pomete de Ia un punct slab din interior ca
urmare a tensiunii tangentlale ortogonale maxime.
Exista i alte modele care difera de eel clasic prin locul de initiere al fisurii i
prin tensiunile decisive (de exemplu modelul Pineghin-initiere pe suprafata de
contact ca urmare a tensiunilor de pe conturul amprentei de contact i modelului
Popinceanu-initierea pe/sau sub suprafata de contact ca urmare a tensiunilor
echivalente din ipoteza Mlsses-Huber-Hencky).
Tn cazul Tn care nu exista micare de rostogolire i alunecare, dar exista
vibratii, datoritii presiunilor mari din zona de contact apare fenomenul coroziune de
contact "fretting corosion" manifestata sub forma unor cratere. Aceste cratere
constituie surse sigure de obosealii, contribuind Ia scoaterea ulterioara din funqiune
a cuplei.

5.2.3.1 Elemente de ca/cul.

Prin durabilitatea unui contact supus Ia obosealii superficiala se in!elege
numiirul de cicluri de solicitare sau numiirul de rotatii pana Ia aparitia primului semn
de deteriorare. Datoritii faptului ca imperfeqiunile i defectele de suprafatii i cele ale
materialului de sub suprafata de contact sunt variabile aleatoare, durabilitatea unui
contact se determina insotita de o anumita probabilitate.

132

.$tefan qliimii- 'Ekmente ae 'I'ri6ofogie.

Capito{u{ 5- Vzarea.
Legatura intre probabilitatea de supravietuire (R) (functie de fiabilitate) dupa N
milioane de cicluri de solicitare (N=n,L, n,- este numarul de cicluri de solicitare, Ldurata de viata. in milioane rotatii) intr-un punct al unui element ~~ tensiunea decisivii
notata generic crd. este data de relatia Lundberg - Palmgren:
1
' 0-VN'
(67}
In- =K u.z

unde: K este o constanta de material ce se poate determina experimental: pentru otel

de rulmenji degazat in vid, calit Ia 63HRC, K=1.41cr";
ud - tensiunea decisiva; z0- adancimea Ia care crd are valoare maxima;
V- volumul de material afectat de tensiune, V=zoal, unde a este semiaxa elipsei de
contact perpendicularii pe directia de rostogolire, pentru contactul punctual, sau
lungimea de contact Ia contactulliniar, /- lungimea cai de ru lare; c,h,e -coeficienji de
material de rulmenji retopit in vid au valorile din tabelul 5.4.
Tensiunea decisiva ud- se considera a fi tensiunea tengentiala ortogonala
maxima (to) pentru contactele supuse numai Ia rostogolire (cazul rulmentilor) sau
tensiunea tangenjialii principala maxima ( r450) pentru contactele supuse Ia
rostogolire ~i alunecare (cazul variatoarelor. rotilor dintate, camelor, etc.).
Tabelul 5.4.Valorile coeficientilor de obosealii ai otelului de rulmentilc.h ,el
Coeficient
Contact punctual
Contact liniar
Nr.crt.
31/3
1
c
31/3
2
h
7/3
7/3
e
10/9
9/8
3

Pentru diferite organe de ma~ini (rulmenji, variatoare, came. roji dinjate, etc.),
relajia (67) ia forme specifics.
In proiectarea actuala a rulmenjilor ~i variatoarelor se jine seama de expresia
(67), definindu-se capacitatea dinamica de baza ~C) a unui lot de contact Ia care o
fracjiune R din contacts supraviejuiesc dupa 1x10 rotajii, restul deteriorflndu-se.
fntre capacitatea dinamica de baza (pentru rulmenji, indicata in standarde ~i
cataloage} ~~ durabilitatea Lr1-RJ. in milioane de rotajii, exista relajia:
4.1-R) =

CRCmC,tC,c.u(

~r

(68)

unde: Lr,.RJ este durabilitatea depa~ita de fracjiunea R de contacte ale lotului, in

milioane de rota\ii pentru rostogolire sau in milioane cicluri Ia contact pulsant:
C-capacitatea dinamica de baza, indicata de standardele de rulmenti pentru
rostogolire pura ~~ calculata cu (67) pentru R =0,9 ~i u~TO. devenind :

C = AD: 6rp [N)

(69)
unde: A este o constanta de material cu valoarea medie A=100 pentru otel de
rulmenti cu duritate intre limi1ele 61,7 - 64,5 HRC; Dw - diametrul cercului de
rostogolire, in mm : - o functie de parametri contactului:

=(0214u,.,..)'' ( 0,359b

(D)"'

Zo
) "'
a2'b,,,
u -J/3
(70)
'
r0
(D. 2H)" 1 d,
'
unde: a,b semiaxele elipsei de contact, in mm, H -curbura medie in punctul de
contact; de- diametrul cai de rostogolire, in mm: u,- numarul de solicitari pe rotatie;

133

~tejan

qfiimi4i- P.femente tfe <[n'5ofogie.

Capito(u{5 - Vzarea.
F- sarcina dinamici! de inci!rcare, F=f,F8 , unde fd este coeficient de dinamicitate,
i Fe -sarcina norm ali! in contact;
p- exponent, p=3 pentru contactul punctual, p=10/3 pentru contactulliniar;
CR -factor de corectie dependent de functia de fiabilitate R, cu valoarea cR=1,
pentru R=0,9 i CR<1 pentru o probabilitate de supravieluire R>0,9 conform tabelului
5.5;
em-factor de puritate al materialului, tabelul 5.6 ;
c~.-factor legal de calitatea lubrificatiei, dat Tn fig.7.13, funqie de parametrul
adimensional al ungerii EHD, Xh =A.=hls, h- grosimea filmului, s- ini!llimea rugozitl!!ii
echivalente;
c, -factor de temperatura, tabelul 5.7 ;
c" - factor ce line seama de influenta tractiunii asupra durabilitfl\ii; in lipsa
traqiunii c" =1 ; calculul factorului c11 pentru O\eluri de rulmenli degazate in vid, Ia
contact circular, tipic pentru variatoarele EHD, se poate face cu rela\ia simpli!:
c" =cJitlc11 cu :c,. =(1+0,947JJ.)_,._, i :c_, =(1+ 2,93JJ1

f'o.'

unde: 14 i 111 se determini! experimental prin curbe de tractiune (p,. - coeficientul de

traqiune prin asperiti!li pi!ni! Ia atingerea traqiunii limiti!, Jlt- coeficientul de traqiune
fluidi!).

Fig.5.1 0 .Factorul de calitate a lubrifica\iei

Tabelul 5.5.Factorul de corectie CR
R
0,9
0,95
0,96

0,97

0,98

0,99

0,995

1-tt-R)%

L,o

Ls

l3

l2

L,

Lo.s

CR

0,62

0 53

0,44

0,33

0,21

0,14

0,999

lo.ot

0,02

Tabelul 5.6.Factorul de material em pentru O\elul AISI 52/00

Tehnologia de
elaborare
dm

Topire
in aer
1

Dezoxidare in
vid
3

Retopire Tn vid cu electrod

consumabil
6

Tabelul 5.7.Factorul de temperatura c,

Temperatura de
functionare

<15ovc

200vc

2sovc

300vc

Ct

0,73

0,42

0 22

134

~tefart

<;;fiimifi- 'EJemente tie Tri6ofogie.

Capito{u{5 - Vzarea.

Uzarea prin oboseali:i superficial~ a mai fost studia~ printre aljii de:
Kraghelski, (1957)[15], Nepomniaschl (1967), Ratner (1963), Varobiev (1965),
Yampolski {1970), Grib {1968), Kluge, Courtel, Kloos, Bayer (1964) [23], Endo,
Fukuda. Toyota (1965-1969), Tallian, Hailing, Suh.
Cea mal cunoscu~ form~ a uzurii de oboseala n constitue pittingul (uzarea de
ciupire) aoeasta aparand Ia cuplele de frecare cu contacte punctiforme sau liniare {de
exemplu caile de rulare ale lagarelor de rostogolire sau flan curilor rotilor dintate),
indeosebi in cazul unor durit~li HB 350.
Asupra acestei forme de uzura au f~cut cercetari: Markovin ~~ Moore (1964),
Cazand (1948), Dudley(1954), Chesters, Shother, Crook, Niemann(1958).
Venkatesh(1973), Mac Pherson ~i Cameron (1973), Berwell (1956), Opitz si
Gappisch, Mott, Way, Almen.

5.2.3.2 Posibllitafi i cai de reducere a uzarii prin

oboseala superficiata.
Fenomenul complex de oboseal~ superficial~ este determinat atat de factori
constructivi (material, geometrie ~~ calitatea suprafetei) cat ~~de factorii de exploatare
( sarcin~. lubrifiant ca tip~~ mod de administrare ~~ viteza relativ~.
a) Reduceres uzMi i msterialul de bsz~
Cunoscand c~ fisurile de oboseala pomesc de Ia un defect de material de
subsuprafata de contact sau /~i de pe suprafata de contact, se poate aprecia ca orice
m~sura tehnologic~ de elaborare a materialului care sa conduci:i Ia incluziuni ~~ goluri
mal fine ~~ mai rotunjite este su rsa de cre~tere a durabilit~\ii.
De exemplu, elaborarea de baza acid~ a otelului de rulmenji (degazarea sub
vid), retopirea sub strat de zgura electroconductor, retumarea sub vid) conduce Ia
durabilit~\i mal ridicate Ia oboseala superficiala decal prin tehnologia de elaborare
bazici:i. lncluziunile pe baza de sulfuri sunt favorabile durabilitalii, prin aceea ca au o
actiune de intarziere ~i de impiedicare a propag~rii fisurilor, mic~orand viteza de
propagare a fisurilor.
Elaborarea materialelor Tn atmosfera neutr~. cu retopiri de mal multe ori, este
mull Tntrebuintat~ in ultimul limp pentru cre~terea durabilita!ii.
Orientarea fibrajului in direqia de rostogolire m~re~te durabilitatea fa(a de
orientarea fibrajului perpendicular pe direcjia de alunecare, de exemplu, pentru
inelele de rulmenti laminate cre~terea este de peste 40 %.
Tratamentul termic final al materialului influenteaz~ semnificativ rezistenta Ia
uzare prin oboseala superficiali:i.
De exemplu, tratamentul termomagnetic, aplicat Ia otelurile de rulmenti RUL 1,
a condus Ia cre~teri ale durabilitalii de 31,5-47,3% fajii de tratamentul termic
conventional.
b) Durabilitatea, geometria i cslitatea suprafetei de contact .
Distributia tensiunilor de pe suprafata de contact liniar dintre dou~ role este
uniform~ numai in cazul in care lungimea contactului este infinit de mare. Tn cazul

real, Ia capetele rolei de lungime finita ~~ mai scurta apar tensiuni maxima, zonele
respective fiind sigur zonele "slabe" Ia oboseala superficial~.
Ca atare. masurile constructive oe scad varful de tensiuni sunt m~suri de
cre~tere a durabilit~tii. Astfel. pentru corpurile de rostogolire sub form~ de role
(cilindrice sau butoi), se fac modifici:iri constructive: extremitati conice (1. fig 5.11 ).

135

.$tefan qliimifi- ffemente tfe 'Tri6ofogie.

Capito{u{5- Vzarea.
capete rotunjite cu ~~ fl!rl! te~i~uri (2 ~i 3), degajl!ri frontale (4) ~~ bombarea cl!ilor de
rulare.

Fig.5.11.Solujii constructive de uniformizare a tensiunilor

(a - role cilindrice, b - role butoi).
Trecerea lentil de Ia o seC1iune Ia alta prin raze de racordare, atat Ia corpurile
de rostogolire cat ~~ Ia cl!ile de rulare (racord area dintre o zonl! cu contact liniar ~~ o
zonl! cu contact punctual, sau dintre zone cu contact punctual) modificl! distribujia de
tensiuni, conducand Ia cre~teri importante ale durabilitajii. De exemplu, pentru
rulmentii NU 308 rezulta cre~teri de 269% iar pentru rulmenti WJ 120 cre~teri de
137% .' in ceea ce prive~te influenta calitajii suprafetei de contact (abateri de forma,
ondulajii ~~ rugozitl!ji) asupra durabilitl!jii se remarca dependenta indirecta, prin
intermediul regimului de ungere.
Atunci cand condijiile de vitezl!, sarcina, lubrifiant ~~ geometrie nu permit
formarea unor pelicule continue de lubrifiant, calitatea suprafetei de contact ~i in
special rugozill!lile influenjeazl! semnificativ durabilitatea. In acest caz fortele se
transmit prin varfurile rugozitatilor rezultand tensiuni tangenjiale ~~ normale maxima
pe aceste varfuri, fapt ce conduce Ia scaderea durabilitajii, surse de defeC1iuni fiind
chiar rugozitatile. Totodatl!, in acest caz (pelicull! discontinua de lubrifiant)
durablitatea este influenjata atat de dimensiunea rugozitajilor cat ~~ de inclinarea,
panta ~~ raza de curbura ale rugozita!ilor, cre~terea durabilitl!jii este asiguratl! pentru
suprafeje cu rugozitajile cat mai mici ~~ mai uniforme ca inaljime, cu raze de curburl!
cat mai marl ~i cu direcjia de incllnare perpendicularl! pe sensul de rostogolire.
Reducerea pantei rugozitajilor conduce Ia cre~terea durabilitajii.
Atunci cl!nd cond~iile de ungere permit formarea unor pelicule continue de
lubrifiant comparabil mai mari decl!t Tnl!~imea rugozitl!tilor, calitatea suprafetei
influenjeazl! putin durabilitatea.

5.2.4.Uzarea de coroziune.
Este constituita de deteriorarea suprafejei de frecare ~~ decl de pierderea de
material, de greutate. datorita acjiunii simultane sau succesive a factorilor chimici
agresivi din componenta mediului respectiv ~i a solicitl!rilor mecanice (31).
Uzarea chimicl! se desfl! ~oarl! in doul! faze :
- forma rea produ~ilor de reacjie pe cale chimica ~~ mecano-chimicl!;

136

$tefan C]liimifi- ffemente ae rtri6oCogie.

Capito{uf 5- Vzarea.
- indepMarea acestor produ~i de pe suprafata de frecare pe cale
tribomecanica.
Coroziunea chlmica constitue o parte a uzurii de coroziune atunci <:and ea
se refera, concret Ia suprafata de frecare.
Ruglnirea este o forma a coroziunii electrochimice [32] a fierului ~I se
datore~te aqiunii combinate a oxigenului ~i apei.
Coroziunea mecano-chimicli (trlbochimiclil se refer!! Ia modific!irile suferite
de suprafata de frecare in timpul fungion!irii cuplei.
Oupa natura solicit!irilor mecanice pot fi acceptate ~i urm!itoarele subclase.
- coroziunea de tensionare;
- coroz.iunea de oboseal!i;
- coroziunea tribochimic!i.
Printre cercetatorii ce s-au ocupat de aceasta forma de uzura se
mentioneaza: Fink (1928}, Thiessen, Mayer ~i Heinicke, Oimitrov, etc.
Tn domeniul obi~nuit de fungionare al cuplelor de frecare cu regim uscat sau
limita prezinta interes uzarea prin oxidare, ~i in special a otelurilor. Cercetarile lui
K.Dies, dovedesc ca pe supralfata de frecare a otelurilor se formeaza oxizi de Fe20 3<X care protejeaza suprafata de deteriorare (fig.5.12}. Din fig .5.12 se observa ca
produsele de uzura (Fe20 3 , FeO sau Fe} ale unui otel moale in contact cu un otel dur
pe baza de crom variaza in funqie de presiunea de contact .

20r

0 ~~a~5~~{~o~~~~~~

Fig.5.12.Continutul produselor de uzare prin oxidare .

Procesul de uzare prin oxidare se evalueaza calitatlv ~~ cantltativ prin
urmatoarele modele :
1) modelul Quinn - procesul de uzare se desfa~oara in doua faze :
-formarea peliculei de oxid Tn timp ce rugozitatile unui element nu sunt in
contact cu rugozit!ilile celuilalt :
-In limp ce rugozitalile se gasesc in contact, continua formarea stratului, iar
atunci <:and grosimea peliculei de oxid a atlns o valoare critica, se produce ruperea
stratului in planul de separatie metal-oxid.
Viteza de oxidare (vu) are o dependent!! exponentiala de temperatura a
suprafetei (7)(modelul Kubas-evskii, Hopkins),vu=exp(-a/7), unde: a este constanta,
dependent!! de material. Tn fungie de temperatura suprafetelor ~i de viteza de
alunecare v, cele doua faze ale procesului de oxidare pot avea ponderi diferite
asupra vitezei de oxidare. Pentru perioada de limp cat rugozita\ile sunt in contact,

137

ae

$tefa11 (]fiimifi- 'Efemente rtri5ofogre.

Capito[u{5- Vzarea.
temperatura este propor\ionalll ou viteza de alunecare T ~ =v (pentru viteze mici) ~i
T-+ v'12 (pentru viteze mari).
Astfel ca viteza de oxidare, in cele doull faze ale procesului de uzare, are
dependents :
-pentru viteze de alunecare mici
v., -+ exp(- a'! v)- <:and rugozitatile nu sunl in contact :

v., -+ (II v)exp(- a'tv) - <:and rugozitatile sunt in contact.

-pentru viteze de alunecare mari
v.,-+ exp(-a'/v1' 1 )- cAnd rugozitatile nu sunt fn contact:
v. 1 -+ (l t v)cxp(-a'/v111 ) - cand rugozitlllile sunt in contact.

Tn fig.5.13. se indica in unitati conventionale, dependents intensitlllii de uzare

( lu ) de viteza de alunecare a elemenlelor cuplelor de frecare (v) pentru cele doua
faze ale procesului de uzare.

Fig.5.13.Dependenta intensitalii de uzare prin oxidare

de viteza de alunecare

2)Modelul Tao-Yoshimoto- procesul de uzare se desfa~oara in 3 sladii:

-difuzia oxigenulul in suprafata metalica:
-cre~lerea peliculel de oxid;
-<listrugerea peliculei de oxid ca urmare a vitezei de alunecare sau rostogolire
~~ a presiunilor locale de contact: corespunzlllor aceslui model in functie de limp ~i
de presiunile de contact, se disling doua moduri de desfa~urare a procesului de
uzare :
-pelicula de oxid cre~te in limp cu o vileza destul de mica pana Ia o valoare
critica a grosimii,insa se delerioreaza instantaneu:
-pelicula de oxid se formeaza intr-o perioada de limp mult mai mica decal
perioada de dislrugere a el (viteza de formare a peliculei esle mult mal mare decilt
vileza de dislrugere a el).
Timpul de distrugere a peliculei de oxid depinde de rezistenta Ia forfecare a
slratului !ii de presiunea de contact. Rezistenta Ia forfecare este cu atat mal buna cu
cat esle mai mic raportul dintre volumul specific al oxidantului ~i al malerialului de
baza. De exemplu, pentru FeO raportul este de 1,72, pentru F6203-2.15 !ii pentru
Fe30.-2.1.
Viteza de alunecare sau rostogolire influenteaza procesul de uzare prin oxidare
pe doua directii :o prima directie se referll Ia delerminarea lemperaturii Tn punctele

138

~tefan

(jfiimifi- 'Efemmte tfe tfri6ofcgie.

Capito{u{ 5- Vzarea.

reale de contact ~i implicit Ia natura oxidului, iar a doua directie se refercl Ia

determinarea grosimii filmului de oxid.
lntensitatea de uzare ~~ grosimea filmului de oxid sunt direct influentate de
viteza de alunecare sau rostogolire

5.2.5.Uzarea de fretting.
Primele studii asupra problemelor de fretting debuteazcl in anul 1911 cu
descoperirea prezentei resturilor de uzurcl (pudra ro~ie) Ia ma~inile de Tncercclri Ia
oboseala a doua suprafe\e de otel in contact, de catre Eden ~i al. Aceste deteriorclri
au fest asociate coroziunii, dar sunt complet identificate ca o consecin\A a frettingului.
F.L.Gates ~i D.W.Hoeppner definesc fretting-ul astfel: cflnd douli elemente
(din care eel putin unul este supus Ia o solicitare ciclicli) sunt presate, ~~ intre ele
apare o miccl deplasare tangentiala de alunecare, apar pe suprafetele de contact
cicatrici asemanlltoare pitting-ului, aceasta actiune numindu-se fretting.
R.C.Bill bazl!ndu-se pe defin~ia de mal sus precizeazcl eel fretting-ul poate fi
definit ca o deteriorare de suprafata produsli de o alunecare oscilatorie de mica
amplitudine intre douli suprafete de contact. Pentru prima data el mentioneazcl
explicit ca aceasta deteriorare impliccl notiunile de uzare de fretting ~i oboseala de
fretting.
Uzarea de fretting este inteleasli ca reprezentlind indepartarea de material de
pe suprafetele in contact ca urmare a actiunil fretting-ului, iar oboseala de fretting ca
o reducere a duratei de viata datorita fisurilor prod use de fretting
K.B.EIIiott ~I colab. folose~te notiunea de coroziune de fretaj Tn aces! caz
uzura apare ca urmare a reactiei chimice intre constituentii suprafetei ~~ mediu.
Aceea~i notiune a fost sustinutll ~i de R.B.Waterhouse pentru fretting-ul
aplirut in mediile apoase agresive, in acest caz factorul determinant fiind factorul
chimic.
Tn cadrul programului de cercetare Uzura produsll prin mici deplasllri ', din
cadrul laboratorului Materiale-Mecanica-Fiziccl, !'Ecole Centrale de Lyon, se
define~te procesul de degradare cunoscut sub numele de fretting sau " coroziune de
fretting", ca fiind procesul ce apare intre doull suprafete Tn contact, supuse unei forte
normale ~i antrenate Tntr-o mi~care oscilatorie de mlcli amplitudine.
Cercetatorii francezi identifica trei moduri de manifestare a fretting-ului: uzura
de fretting, oboseala de fretting i coroziunea de fretting.
Tn cazul uzurii de fretting mi~carea suprafetelor este datoratll unor vibratii
exterioare, deplasarea relativa dintre suprafete ca o consecin\A a Tncercclrii de
oboseala poate conduce Ia oboseala de fretting, in limp ce prezenta resturilor de oxid
sau predominarea reactiei chi mice, determina coroziunea de fretting.
L.Vincent a arlitat eli prezenta pudrei ro~ii caracteristice fretting-ului
otelurilor a determinat denumirea de coroziune de contact .
Pentru a evita unele confuzii el propune termenii de uzura produsa prin mici
deplasari ( UIP) sau oboseala produsa prin mici deplasan' (FIP).
K.L.Jonson, ocupandu-se de problema legate de mecanica contactului
noteazl! ca "oscila!ii de micro-alunecare Ia interfata dintre douli suprafete supuse
vibra!iilor, combinate cu coroziunea, produc o deteriorare caracteristiccl a
suprafetelor descrisa prin fretting.

139

~tejan

qfiim4i- <Efemente tie 'I'ri6ofogie.

Capito(u(5- Vzarea.

fn Japonia fenomenul a fost explicat de Jun' lti Sato ca o deteriorare sub

efectul coroziunii 11i de aici denumirea de coroziune de fretaj . Se mal tntAinesc
denumirile de coroziune abrazivli 111 coroziune de alunecare .
ConstatAndu-se eli fenomenele studiate ~i cunoscute sub denumirea de
coroziune de fretaj apar atat in gaze inerte cAt ~~ in vid, rezultli eli fenomenul de
coroziune este impropriu pentru a defini acest fenomen.
Dupli definil ia ASM1 8 frettingul se produce intre douli suprafe\e in contact
supuse unei mi11cliri oscilatorii de mica amplitudine, aceasta conducAnd Ia degradl!lri
ce pot lua diverse forme, antrenAnd disfunClionalitlili de forma:
-blocaj al sistemelor mecanice (gripaj)
-apari!ia jocurilor ( uzura )
-amorsarea fisurilor.
fn anii 1982-1985 termenii utilizali pentru denumire fenomenului de fretting de
diferite asocialii ~i societati intemationale au fost:
FreNing
FreNing Fatigue ( oboseala de freNing)
FreNing Wear ( uzare de freNing)
FreNing Corrosion ( ooroziune de freNing)

fn diClionarul de termeni al OECD ( Organizatla Pentru Cooperare ~i

Dezvoltare Economic~!~) fretting-ul este definit ca .fenomenul de uzare ce apare intre
doul!l suprafete avand o deplasare oscilatorie de mica amplitudine", iar coroziunea de
fretting ca o forma de fretting in care reactiile chimice au un rol predominant .
R.D.Arnell prezentand difcritclc tipuri de uzurll noteazll in categoria "tipurilor
minora de uzurli" procesul de fretting pe care n prezinta ca fiind fenomenul de uzurli
intAinit in cazul in care vibratli de alunecare de mica amplitudine sunt plasate intra
doua suprafete in contact.
fn literatura de specialitate din tara noastra frettingul este definit mai ales in
legliturli cu procesul de coroziune.
Tn general sunt referinte Ia coroziunea de fretare oe apare atunci clind
suprafetele de frecare sunt supuse simultan atat aqiunii unor sarcini normale clit ~i
unor oscila\ii de micli amplitudine, sau se noteaza apari\ia fenomenului coroziunii de
contact fretting corosion" manifestat sub forma unor cratere datorate unor vibratii ~i
unor presiuni mari in zona de contact. Se constat~!~ o destul de mare diversitate de
termeni care se refer!! Ia acelai fenomen , insli~i definirea fenomenului fiind destul
de divers!!.
Consideriind denumirea cea mai des utilizata, se poate conchide eli fretting-ul
reprezintl:l o forma particular~!~ ~~ complex!! de deteriorare (incluzand forme
fundamentale de uzare ca: adez.iunea, oboseala, abraz.iunea ~i coroziunea)
manifestAndu-se in general ca uzarea ~i/sau oboseala de fretting, ce se produce pe
suprafetele in contact inclircate (sau neinclircate) care au o mi~care relativli
oscilatorie de micli amplitudine, mi~care ce poate fi determinata de traCliune,
incovoiere sau torsiune altemanta, vibratii, etc.

5.2.5.1.Domenii de manifestare.
Frettingul este considerat ca fiind una dintre cele mai importante avarii
cuprin:zand un spectru foarte larg de aplica\ii tehnice, de Ia domeniul centralelor
nucieare pana Ia eel al implanteior din corpul uman. Waterhouse n nume~te un
flagel al industriei iar Berthier ~~ Vincent n calificli ca o pacoste a construCliilor de
ma~ini".

140

$tefan (]fiimiyi- Piemente tfe <J'ri6ofogie.

Capito(u(5 - Vzarea.
Deteriorarea datorata fretting-ului este divizata in uzura de fretting ~i oboseala
de fretting .
Uzarea de fretting, inteleasa ca desprinderea de material de pe suprafetele
supuse Ia fretting, pe liinga modificarea geometriei ~i aspectului exterior poate avea
urmM mai grave legate de pierderea preciziei dimensionale.
Astfel pot aparea doua situatii:
-Ia ajustajele cu joe, daca particulele de uzura nu pot fi evacuate din zona de
contact, datorita volumului parrticulelor de uzura se poate ajunge Ia pierderea jocului
~i blocarea pieselor aflate in contact.
-Ia asambll!rile montate cu strangere, dacl! particulele de uzura sun! evacuate
din zona de contact, se poate ajunge Ia pierderea strangerii inqiale.
Oboseala de fretting poate incepe cand fisurile sunt initiate i n interiorul sau Ia
marginea contactelor de fretting, propagarea acestora putand duce Ia rupere.
Dintre multiplele aplicatii Ia care fenomenul de fretting a fost semnalat pot fi
evidentiate urmatoarele domenii de manifestare in care prezenta acestui fenomen a
fost determinata ~i investigata:
J;> motoarele Diesel de mari dimensiuni, fretting-ul manifestandu-se Ia
suprafata de etan~arce dintre cama~a cilindrului ~i blocul motor (cercetiiri
experimentale fiind efectuate de R.B.Waterhouse ~i altii)
J;> centralele nucleare, in care diferite structuri sunt exploatate Ia temperaturi
foarte inalte ~i in atmosfera oxidanta-de exemplu reactoarele cu racire cu
gaz ( cu C02 Ia 40 atm. ~i temperaturi in jur de 873 K );
J;> implantele chirurgicale, efectul fretting-ului fiind dublu: slabirea mecanica a
asamblilrilor ~i. se pare mai grav, produsele coroziunii care pot fi toxice
pentru organism, prin solu\iile rezultate care contin metale grele periculoase
(Ca. Cr ); implante ortopedice, inimi artificiale;
J;> rulmentilor radiali cu role (rulmen\ii cu inele turnate),(investigati de
R.B.Waterhouse, ce a studiat rulmentii de Ia ancorarile intr-un singur punct
ale schelelor petroliere din Marea Nordului, precum ~i de K.B.EIIiott,
mentionand slaba cunoa~tere experimentala a fenomenulu i de fretting Ia
nivelul acestor organe de ma~ini); Fretting-ul rulmentilor a fost intiilnit ~~ Ia
rulmentii radiali axiali cu role conice de Ia diferentialele auto, precum ~i Ia
rulmentii cu ace din componenta crucilor cardanice;
J;> rulmentii cu bile din materiale ceramice, M.Kalin investigand uzura de fretting
aparuta in cazul acestor aplicatii;
J;> asamblanle sau legaturile cvasistatice: asamblari cu pene, caneluri, arbori
de transmisie, asamblari nitu ite, indiferent daca materialele sunt antagoniste
sau nu, metalice sau nemetalice;
J;> paletele rotorice ~~ statorice din turbine, discurile rotorice din primele trepte
ale turbinelor;
J;> asamblarile cu eclise ~i ~uruburi ale capetelor de tabla folosite in industria
aviatica, P.Shengcai ~i Y. Yanmin, referindu-se Ia acestea, constata trei
tipuri de fretting:
oboseala de fretting intre capul ~urubului ~i eclise.
uzarea de fretting intre tablele asamblate ~i eclise.
uzarea ~i oboseala de fretting care apar pe eclise in zona
extremitatilor placilor asamblate.

141

'

Jtefan q]liimifi- tfemente tie 'Tri6oCogie.

Capito(u[5 - Vzarea.
l> asambiMie elastica sau arcu ri sub diferite forme: arcurile multilamelare,

arcurile supapelor pompelor de apa din componenja centralelor electrice.

l> cablurile multifilare fixate in diferite armaturi, investigate de H.Miyagawa

~i

colab., cablurilor de ojel multifilare utilizate Ia podurile suspendate, in mine,

Ia tramvaie, cabluri de franare etc., investigate de M.G.Liraut ~i aljii;
l> contactele electrice, specifice conectorilor electrici, fretting-ul manifestanduse puternic negativ prin cre~terea rezistenjei de contact;
l> tuburile drepte din cadrul generatoarelor de vapori, intalnite in cadrul
centralelor nucleare, ruperea tuburilor poate avea Ia origine: coroziunea,
oboseala, sau "deteriorarea prin contact". Acest ultim tip de deteriorare
depinzand de:
tipul ~i amplitudinea deplasarii;
geometria generatorului de vapori;
geometria contactului;
parametri i fizico-chimici;
mediul de lucru.
l> diverse aplicajii aeronautice {parti de baza din helicoptere, aripa fixa a
avioanelor). Studiile efectuate Ia Aerospatial ~i CEAT din Toulouse au
reliefat:
amorsarea fisu r~lor {de ordinul 100 200 J.Lm) este foarte rapida ~i
constituie o faza relativ scurta din durata de viaja {sub 20%);
fisura se propaga rapid sub acjiunea combinata a contactului ~i
incarcarii exterioare ~i apoi sub ac!iunea principala a efortului exterior,
dupa cativa microni, influenta frettingului putand fi neglijata.
)> structuri inginere~ti din materiale ceramice, investigate de: Z.Daming,
I.R.McColl, G.B.Stachowiak, K. Schouterden, K.De Bruyn, ce au pus in
evidenta prezenja fenomenului de fretting, precum ~i influenta acestui
fenomen de deteriorare complex.
Tinand coni de domeniul larg de aparijie al acestui fenomen ~i de inaltul grad
de periculozitate pentru sanatatea ~i siguranja oamenilor, se injelege interesul ridicat
pe care cercetatorii il acorda acestui fenomen, interes reliefat prin numeroasele
lucrari ti intifice aparute in ultimul timp.

5.2.5.2.Mecanisme de actiune ale fenomenului de fretting.

Mecanismul fenomenului de fretting a fost in atenjia cercetatorilor inca din
anul 1927. Astfel Tomlinson a fost pri mul care analizand fenomenul de fretting a
observat ca acesta apare ca un proces de "curatire " reciproca de material de pe
suprafejele in contact.
Godfrez i colab. au aratat ca, fenomenul se instaleaza chiar dupa primul ciclu
de solicitare.
Feng i colab. au emis ipoteza ca fretting-ul ar fi un proces compus din mai
multe etape, ce atinge un regim stajionar cand se formeaza un strat subjire de oxid.
Waterhouse a presupus ca ruperea microsudurilor contribuie Ia deteriorarea
de fretting, in limp ce Wright a evidential ca oxidarea este principalul factor de
deteriorare de fretting.
Se evidenjiaza astfel mai multe forme de actiune a acestui fenomen de
deteriorare foarte complex pomind insai de Ia cele doua forme principale de fretting:

142

.$tefan qliimiyi- ffemente rfe tfri6oCogie.

Capito[u[5- Vzarea.
uzura de fretting ~i oboseala de fretting. Mecanlsmele de a<:1iune in aceste cazuri
sunt diferite fiind in leg~tur~ direct~ cu condiliile de desf~~urare a fenomenului de
fretting.
Astfel, analizl!nd influenta amplitudinii alunecMi asupra volumului de uzur~
produs se constat~ ~ acest velum de uzur~ este foarte mic Ia amplitudini de
alunecare de aproximativ 70 1-1m. cres~nd foarte putemic Ia amplitudini de alunecare
mai mari de 70 1-1m. Aceste diferentieri se expli~ prin aceea ~ . mecanismul u~rii
de fretting Ia amplitudini mici este diferit fa~ de eel Ia amplitudini mari (70~-Lm). Astfel
Ia amplitudini mici ale allme~rii, uzarea oxidan~ devine predominan~ ~i
compertarea Ia uzare este mai buna comparativ cu cea Ia amplitudini mai mari.
La amplitudini mai mari se aprecia~ c~ fretting-ul actioneaz~ dupa
urm~toarele etape:
1-rugozitatea suprafetei initiate este diminuat~ prin deformarea plastica a
fie~ rei asperitati;
2-uzarea mecanic~. mai ales adeziunea, devine important~;
3-uzarea oxidativ~ ~i abraziva a<:1ioneaz~ simultan in cadrul a ceea ce devine
regim sta)ionar (uzarea cre~te liniar, cu o panta redusa cu num~rul de cicturi de
solicitare)
Ca urmare, Ia amplitl.Jdini mici, suprafata de contact este neted~ fiind
acoperit~ cu pete izolate de culoare brun-ro~cat de oxid de tier pe ~nd Ia amplitudini
mari suprafata de contact este rugoas~ . fiind observate ~anturi ~i zgarieturl, dar ~i o
mica aderent~. L~)imea unui ~ant corespunde aproape cu marimea particulei de
material fan11m~at a caret ml!rime medie este de 2-3~-Lm.
La amplitudini mull mai mari uzura este similar~ cu cea de Ia atunecarea
altemativl!, amplitudinea de tranz~ie Ia acest tip de uzare fiind considera~
aproximativ 300 1-1m. Se peale concluziona, ~ fenomenul de fretting este un
fenomen complex impli~nd: adeziunea, oxidarea, abraziunea ~i chiar pitting-ul.
(N.Ohmae ~i T.Tsukizoe).
Particulele de uzurl! lamelare astfel rezultate pot fi in continuare f~rl!m~te,
ele fiind prinse intre suprafe)ele in contact. Tn cazul in care oxidarea este foarte
redusa, particulele lamelare desprinse ini)ial pot fi transformate in cilindri sau sfere
prin deplasarea oscilatorie specific~ fretting-ului.
Se peale propune ~~ un model adeziv al uz~rii de fretting, Tn etapa ini)iala a
procesului Ia amplitudini joase, consta!Andu-se ~. in timpul fretting-ului, se formeaz~
in stratul de suprafa~ doua tipuri de fisuri care conduc fie Ia uzarea prin exfoliere, fie
Ia uzarea prin deteriorarea volumelor locale ale straturilor de suprafata. Se
precize~ ca in cazul oboselii de fretting numai al doilea tip de fisuri pot cre~te catre
o fisura ce produce ruperea Ia oboseal~ . De asemenea, se eviden)iazl! efectul
duritatii asupra adeziunli aratand ca materialele dure au un coeficient de adeziune
redus, in cazul frettingului fiind importanta durificarea dobandita prin deformarea
repetata a stratului superficial. Se apreciaza c~ pentru aliaje, durificarea prin
deformare este putemic influen)ata de migratia ~i redistribuirea elementelor de aliere
in suprafata. precum ~~ de reactivitatea chimi~ a acestora cu mediul inconjurator.

143

.$tefan qliimifi - ffemente tie <fri6ofogie.

Capito(u[5 - Vzarea.
5.2.6. Forme particulare de uzare.
5.2.6.1.Uzarea prin " exfoliere" (spa/ling).
Propusa de Suh (1973) teoria uzarii prin exfoliere explica uzu ra metalelor Ia
viteze mici [24] pe baza comportarii mecanice a suprafetelor metalelor ~i
caracteristicilor metalurgice ale straturilor. Exista doua metode pentru uzarea prin
exfoliere ~i anume:
a) exfolierea metalului de pe o suprafata in urma unei forfecari produse de o
jonctiune tare, creeata prin contactul unor asperila\i.
b) exflierea a pare in unma unui proces cumulativ, metalul fiind forfecat in mica
parte de fiecare trecere a asperila\ilor, dar desprinderea are loc numai dupa ce a
!recut un numar mare de asperila\i peste fiecare punct al suprafe\ei respective.
Aceasta forma de uzura a mai fest studiata de Gupta ~i Cook (1972).

5.2.6.2.Uzarea de cavitatie .

Este definita (Lipsan) [25] ca fiind un proces de distrugere a suprafe\ei (~i

deplasare de material sub forma de mici particule) produsa de mediul lichid sau
gazes fara prezenta celei de-a doua suprafele de frecare ca in cazurile obi~nuite. Se
mai nume~te ~i eroziune de cavitatie sau coroziune de cavitate ~i se produce de
regula, pe suprafetele paletelor, rotoarelor de pompa, cilindrii motoarelor Diesel etc,
care sun! in contact cu fluide de viteze mari [26],[27]. Aces! fenomen a fest anticipat
de Euler(1754) dupa care in aces! domeniu au mai emis teorii:Paulter(1942),
Beaching (1948), Crewdson(1953), etc. [25]

5.2.6.3.Uzarea de impact.
Se intalne~te Ia unele tipuri de ma~ini ~i instala\ii, ca de exemplu concasorul
cu ciocane articulate, moara cu bile, etc., folosite in industria chimica, moara cu
ciocane folosita Ia macinarea cerealelor, instalatia de foraj cu cutite armate, ma~i na
de scris sau perforat, etc., dato rita unei loviri locale repetate.
Dintre autorii care au remarcat ~i studiat aces! tip de uzare se mentioneaza:
Montegomery (1968), Welling ~i Breckel (1968), Tomescu (1970), Sorokin(1974),
Heinke (1975), Engel ~i Bayer (1972-1976) etc.[28],[29],[30].

5.2.6.4.1mprimarea sferica (brine/area).

Este o forma de uzura specifica lagarelor cu bile supuse unor sarcini mari,
actiunea de deformare a cMor de rulare producandu-se in perioada de repaus
[33],[34].

5.2.6.5.. Zgarierea (scratching).

Este o forma de uzura de abraziune regulata, mai intensa (microa~chiere in
direc1ia mi~carii ), datorita asperita\ilor sau a unor particule dure (33],(34].

144

~tefan

qfiimiji - 1Cemente de '[ri6ofogie.

Capito{u{ 5- Vzarea.
Pentru a pune in evidentli modul de influen\li a tensiunilor din stratul
superficial asupra uzurii prin zgllriere singularli s-a construit o instalatie de i ncercliri
specialli [35].
Pe aceastli instalatie ( fig .5.1 4.) proba pentru incercliri P este fixatli pe masa
M care are o mi~care de transla!ie cu o vitezli determinatli. Actionarea masei M se
realizeazli cu ajutorul unui motor hidraulic CH cu mi~care rectilinie.
Pe masa M existli un dispozitiv care permite introducerea in proba planli P a
tensiunilor de i ntindere sau compresiune determinate, ob\inute prin incovoiere.
Vllrful de zgariere z apasli pe proba de incercat cu o fortli cunoscutli, fiind
actionat de eatre un motor pneumatic cu mi~care rectilinie.
int~eaga ma~inli este actionat~ hidropneumatic. incerclirile experimentale efectuate
au scos i n evidentli influenta tensiunilor din stratul superficial, asupra uzurii de
zgllriere singularli.

14

Fig.5.14.1nstala!ie pentru studiul serathing-ului

5.2.6.6.Uzarea termica.
Se produce Ia mi~carea de alunecare cu vitezli relativ mare ~i i nci:lrcliri
specifice ridicate.
in straturile superficiale (pe varfurile asperitli!ilor) apar Ia temperaturi ridicate
(panli Ia 1500C) care produc sti:lri termoplastice, dezecruisi:lri, inmuieri ~i. in unele
cazuri, topiri superficiale.
Se formeazli straturi de recristalizare, revenire, clilire etc.
Acest tip de uzurli se poate produce Ia frecarea uscatli ~i Ia ungere limitli
(cllnd viteza de alunecare ~i presiunile sunt foarte mari).
Foma criticli este sudura celor douli suprafe!e respectiv griparea suprafetelor
in contact [36), [132).

5.2.6.7.Uzarea de oxidare.
Apare Ia frecarea de alunecare, Ia cea de rostogolire ~i Ia combina!ii ale
acestora. Distrugere are Ia bazli interactiunea intre deformatiile plastice ale
structurilor in contact ~i oxige nul din mediul inconjuri:ltor. Se formeazli pelicule de
solu\ii solide ~i combinatii chimice ale materialelor cu oxigenul, ce sunt greu
indeplirtate [36),(132).

145

~tefan

<;liimifi- ffemente tfe t'J'ri6ofcgie.

Capito[u[5- Vzarea.

5.2.6.8.Uzarea in conditiile alunecarii sacadate.

Teminologia mi~care sacadat presupune doui! fenomene distincte ~i anume:

-stick-slipul sau alunecarea cu intermitenti!
-alunecarea cu autovibratii.
Rabinowicz clasifici! mi!icarea sacadati! dupi! cum urmeazil:
-stick-slipul ner89ulat, care apare fie Ia frecarea de alunecare a metalelor
curate. fie Ia suprafetele acoperite cu anumi\i lubrifianti. atunci c:And viteza relativi! de
translatie este foarte mica in compara1ie cu viteza de slip (38]
Fenomenul a fost destul de studiat datorit implica\iilor diverse pe care le
susciti!. Printre cerceti!tori se remarc:A: Bowden, Leben, Rabinowicz, Kissel, Simkins,
Matveevski, Godfrey, Tanner, Jones, Fleischer, Marchant, Pera, Domros, Schmidt,
Pavelescu, Cigan.
Se apreciazi! ell mi~carea sacadati! conduce Ia sporirea uzi!rii ma~i nilor
unelte.
Ca instalatie tipici! pentru studiul uzurii in condi\ii de alunecare sacadati! se
prezinti! instalatia din fg 5.15
Sistemul traductor ~~schema deformarii cadrului elastic sunt date in fig.5.16 ~i 5.17.
,N

'

/?

Fig 5.15 -Schema de principiu a instala\iilorde modelare a mi~ci!rii sacadate: 1epruveta mobili! a cuplei de frecare
2-epruveta suport a cuplei de frecare, 3-sistemul plastic

Fig 5.16-Schila sistemului traductor pentru

miisurarea fortei de frecare ~i pentru studiul
fenomenului de stick-slip:
1-cadru metalic;2-epruveta fix~ a
cuplului de frecare
3-mi!rci tensometrice;4-~urub de presiune

146

Fig.5.17.-Schema deformi!rii cadrului

elastic fa\l! de forta de frecare F ~~
tncarcarea N,
1,2-Cuple de trecare;3-resort tarat.
4-lamele elastica ale cadranului [39]

~tefan

(]fiimifi - ffemente tie 'l'ri6owgie.

Capito(u(5 - Vzarea.

5.2.6.9.Uzura produsa Ia frecarea de

alunecare cu viteza mica.
Pentru cercetarea uzurii diferitelor materiale supuse freci!rii de alunecare, s-a
construit o ma11in~ de incerc~ri special~ [40]. Pe aceasta se incearc~ probe formate
din dou~ placute de form~ paralipipedici!l. Pli!lcuta superioar~ are dimensiunile
22/21/6 11i este piesa fix~ a cuplei de frecare, ea fiind prins~ in parghia dispozitivului
de in~rcare.
Pl~cuta inferioara (147/28/6) este piesa mobil~ a cuplei de frecare 11i execut!i o
mi11care rectilinie altemativ!i. Suprafata de contact realizat!i intre probe este de 462
mm2.
Principia! ma~i na ( fig.5.18.) este format!~ dintr-un mecanism biela manivela
axat 1, un ax glisant 2, care culiseaz!i in dou!i lag!ire cu o mi11care rectilinie
altemativ!i. Pe acest ax glisant este fixat suportul pe care se a11az~ placuta inferioara
3. Pe placuta inferioar~ se spr~jin~ placuta superioar!i 4 fix!i in sistemul de incarcare
5. incerc~rile au fost efectuate la trei presiuni de contact.
J
I

I \ . 10

'

/ /

Fig.5.18. lnstala!ie pentru studiul uzurii Ia alunecare cu vitez~ mic~

5.3.Metode ~i instalatii de masurare a uzurii.

5.3.1. Metode de masurare a uzurii.
Aceste metode difer!i in functie de tipul cuplei de frecare, felul instalaliei (de
modelare sau de laborator, ins1alatie industrial!i, agregat sau ma11in~ in exploatarea
curent!i, etc) tipul ungerii (uscat~. limit!i, mixt~. fluid~. EHD, etc) dimensiunile
suprafetelor, etc.
in functie de procesul de m!isurare se disting urm!itoarele metode de
apreciere a uzurii:
-m~su rarea directa a uzurii asupra pieselor;
-m~surarea indirecta cu ajutorul indicilor functionali sau prin determinarea
metalului din uleiul de ungere.

5.3.1.1.Metoda micrometrarii.
Aceas~

metod~ permite determinarea modific~rilor dimensionale ale

marimilor liniare prin m~surarea dimensiunilor inainte 11i dup~ un anumit timp de
functionare. Aceast~ metoda prezint!i dezavantajul necesit~lii demont!irii

subansamblelor din

ma~ini

sau chiar a acestora in totalitate.

147

ae

$tefan qliimifi- 'Ekmente 'Tri6ofogie.

Capitcfu[ 5 - Vr.area.
5.3.1.2. Metoda

cant~rirli.

Aceast1i metod1i const1i 1'n determinarea diferentei intra masa neta inilial1i a
piesei ~~ masa acesteia dup!i u n limp de funqionare.
Relatia de cal cui a uzuri i este urm!itoarea:
U=nlj-m,
(71)
unde: U - uzura,
mr masa in~ial!i;
m1 - masa final!!
Cu aceasta metoda se determina numai uzura globalli in grame sau procente
fara a determina uzura liniara.
Aceastl! metodl! se aplica Ia piesele cu forme ce nu permit m!isurari exacte
prin micrometrl!ri ca de exemplu Ia dinlii de Ia excavatoare, brl!zdarele ma~inilor
agricola precum ~i organele active de Ia ma~inile de imbun!itatiri funciare.

5.3.1.3.Metoda profilografiei.
Consta in ridicarea profilogramei suprafelei de lucru cu profilograful mecanic
sau electric. Pentru acea~i seC\iune se ridi<:A doua sau mai multe profilograme pe
care se traseaza un riz transversal a cl!rui adancime maxima formeaza cota de baza
~i serve~te drept bazl! pentru coincidenla profilogramelor ridicate inainte ~~ dupa
uzare.
Dezavantajul acestei metode consta in faptul ell necesitl! o aparaturl! speciall!
~~ prezinta erori datorit!i greutalii de a localiza seqiunea ml!surata inilial, necesitand
oprirea ~~ demontarea piesei din utilajul mecanic.

5.3.1.4.Metoda amprentelor.
Aceastl! metodl! permite cunoa~terea evoluliei uzurii prin intermediul reducerii
dlmensiunilor unor amprente imprimate inilial pe suprafata de frecare cu un anumit
prezon (de exemplu diagonala suprafetei de baza pl!tratice a unei amprente de tip
piramida);
Metoda masurarii amprentei este generatoare de erori datorate deforml!rilor
elastica ce survin in urma extragerii penetratorului (bila, piramid!i, etc.) cat ~i
denivelarilor creeate de deformarea plastica a materialului in jurul urmei.
0 amprenta sub forma de semilunl! (metoda Hrusciov) se produce prin
zgarierea suprafetei cu un corp de carbura de wolfram sau de titan in forma de
piramid!i triunghiularl! (fig.5.19).
Aceast1i amprentl! are avantajul de a nu deforma suprafala prin denivelari
create de deformarea plasticl! a materialulul in jurul urmei, dupa extragerea
penetratorului (bill!, piramidl!).
Uzurometrul UPOI-6, construit pe acest principiu, este un aparat de masurare
industriall! a uzurii segmenlilor caml!~ilor de cilindru, cuzinetilor, arborilor cot~i . etc. Tn
afara de dispozitivul de zgariere cu piramidl! triunghiulara, aparatul dispune ~~ de un
microscop de m!isurl! ~~ un dispozitiv de ghidare care permite reamplasari in pozilia
iniliala.
0 alta posibilitate de m1isurare cu ajutorul amprentelor este cu ajutorul unui
aparat pentru masurarea duritatii.

148

~tefan

qftimi.fi- fkmente ae tfri6oCogie.

Capito{u{ 5 - Vzarea.

M!isurarea diagonalelor amprentei se face cu ajutoru l unui microscop cu precizia de

lJD1 dup11 care se calculeaz!i m!irimea uzurli h.
Din fig.5.19. rezulta:
tga =-'h =h2
(72)
I,
11
astfel ca:
h =h, - h,

[I,;

I, }ga

unde:h1, h2 , 1,, 12 , sunt adancimile ~i diagonalele urmei

a - unghi de Tnctinare a piramidei
Aparatul Vikers are piramida de diamant cu baza patrata avand unghiul Ia
varf: y=136, iar raportul diagonalei 7:1.

Fig.5.19. Metoda obtinerll unei amprente sub forma de semiluna.

5.3.1.5. Metoda indicllor functionali.

Aceasta metoda consta in aprecierea uzurii organelor de ma~ini pe baza
puterli consumate sau dezvoltate, in baza pierderilor, a fortei de tractiune pe care o
dezvoltli sau pe care o necesitli ma~ina respectiva.
Metoda determin1irli cantitatii defier din ulei se bazeaza pe luarea probelor de
ulei Ia anumite intervale ~i det.erminarea continutului de fier, metal rezultat din uzura
(de exemplu Ia motoare cu ardere intema. uleiul este impregnat cu metalul rezultat in
urma uzurii cilindrilor).

5.3.1.6.Metode chimice.
Se folosesc pentru determinarea continutulul de metal din lubrifiant, putsnd fi
completate cu analize spectroscopice pentru identificarea materialelor respective.
Sunt metode foarte precise, dar care cer un anumit limp ~~ o durata de examinare
adecvata.

5.3.1.7.Metoda cu trasori radioactivi.

Aceasta metoda consta in introducerea de material radioactiv in piesa de
cercetat !ii inregistrarea cu ajutorul unui contor a numArului de impulsurl datorate
particulelor de material radioactiv antrenate odata cu produsele uzarli de catre
lubrlfiant.

149

$tefatl (]liimii- ffemente ae 'l'ri6ofo1Jie.

Capito[u[5- Vzarea.
Metoda poate fi cu unul sau mai multi trasori, cu ~tift radioactiv intr-o
suprafata neiradiata; suprafata iradiata (strat neactiv depus in~ial sau piasa integral
reactiva) ob\inuta in reactor sau acumulator de particule; iradierea separata a uleiului
cu particule de uzura; autoradiografierea transferului de material(de regula beta
activ) de pe o suprafat!i pe alta.
Metoda cu trasori rad ioactivi prezinta avantajul urmaririi evolutiei uzurii ~~ in
timpul funC\i<Jnarii, alaturi de sensibilitatea ridicata, apropiata de aceea a metodei
analizei spectrale.
Spre deosebire de metoda gravimetrica sau chimica, metoda trasorilor
radioactivi presupune pe llingli sistemul mecanic propriu-zis care genereaza uzura, completat cu un circuit de ulei purtator al produselor de uzura radioactive - ~i un
circuit radiometric (traductor, amplificator, discriminator de impulsuri, integrator,
inregistrator. (Fig.5.20.)
Metoda radiometrica implica unmatoarele etape:
-alegerea izotopului radioactiv, functie de proprietatile sale fizico-chimice, tipul
~~ energia radiatiei, timpul de injumatatire ~i de sectiunea sa eficace.
-inglobarea trasorului radioactiv in piesa supusa uzurii, tinlindu-se seama de
pcsibilita~ile de iradiere a piesei ~i de sensibilitatea necesara se are in vedere faptul
ell piesele mai mari prezinta dificult!ili de proteqie in cazul iradierii integrale,
binelin\eles dac!i acest lucru este posibil datorita gabaritului limitat al canalelor
reactoarelor nucleare;
-stabilirea activita\ii specifice ~i a activitatii totale functie de posibilit!iliile de
protectie ~i de sensibilitatea utila;
-alegerea procedeului de masura (cu circulatie, autoradiografiere, etc.) functie
de specificul fenomenului urmarit.
-utilizarea unui anumit tip de traductor adecvat (Geiger-Muter, de Scintilatie,
etc.) funqie de izotopul ales Iii specificul masuratorii.
Desigur ca modul de uzare a uneia dintre suprafetele de frecare nu este
totdeauna suficient, intereslind in egala masura evolutia simultan!i a uzurii ambelor
suprafete ale cuplului de materiale, duritatea, gradul de finisare. De~i complexeaza
circuitul radiometric, metoda cu doi trasori radioactivi nu s-a dovedit a fi suficient de
precis!! [39)
Se considera drept caz particular, utiiizarea a doi trasori diferlti din punctul de
vedere al naturii radlatlei. Tn cazul a doi trasori radioactivi diferi\i. dar cu radialia de
aceea~i natura (de exempiu radialia gama) inregistrarea continua a evolutiei uzurii
suprafetelor implica separarea ponderii uzurii prin analiza spectrometricll ~i
presupune folosirea a doua canale separate; Tn acest caz circuitul de masura
necesiti! amplificatori liniari de banda larg!i 1 selectori de amplitudine. Unele etaje
electronice putand fi comune.
Utilizarea acestei metode este limitata deoarece analiza ~~ inregistrarea
spectrometric!! este afectat!i de erori sistematica ~~ Tntlimplatoare. Tn pius analiza a
doui! spectre, introduce factori suplimentari de eroare, prin faptul ell prin activare
apar I alti trasori rad ioactivi secundari; astfel spectreie prezinta i pc!liuni comune
de amplitudini diferite, ale acestor elemente active ~i deasemenea zone de
retrodifuzie.

150

$tefan qliimifi - 'Efemente ae t[ri6ofogie.

Capito[u[ 5 - Vzarea.

,-

viti

Fig.5.20. Schema sistemului de masura pentru urmarirea

evolutiei uzurii cu trasori radioactivi;
'
1-2-cupla de frecare;3-baia
de ulei;
4-pompa de ulei;5-sistem de racire, termostatare;
6-sistem de incalzire;7-sistem de acjionare a piesei 2:
8-cristalul scintilator;9-camera de ulei;
10-sistem de racire; 11 -foto multiplicator:
12-preamplificator;13-amplificator cu pas reglabil;
14-discriminator de impulsuri;15-integrator;
16-inregistrator automat; 17-numarator;
18-tensometru;19-punte de masura; a1.a2 marci tensometrice.
A-8-sistem de traducere a fortei de frecare.
Dintre metodele cu izotopi radioactivi, metoda cu un singur trasor este cea
mai raspandita: un exemplu 11 constituie instalaJia din fig .5.21 (34] pentru diferite
studii de uzura ~i privind comportarea unor lubrifianJi ~i aditivi de extrema presiune.
Cupla de frecare este constituita dintr-o placa de oJel durificat 1 ~~ o buc~a 2 (de Bz,
Fe,etc); explicaJiile fiind date in figurii:

Fig.5.21 .Schi!a instalaJiei IMA-2 pentru masurarea uzurii ~i temperaturii:

1- placa de oJel; 2- buc!?a de Bz(radioactiva);3- tensometru pentru Fe;
4- cuva de ulei termostatata;4'- conducta de ulei;5- pompa de ulei;6-contor G-M;
7- numarator de particule;S- inregistrator; 9- parghia de incarcare;
10- perete de Pb;T1 , T2 - termometre rezistive pentru piesa 1 !?i ulei

151

~tefan

qfiimiyi- PJemente ae 'Tri6ofogie.

Capito(u(5 - Vzarea.

Aceasta instalatie permite inregistrarea simultana a uzurii piesei 2,

temperaturii piesei1 ~i a uleiului din cuva. Reproductibilitatea rezultatelor a fost
obtinuta cu o abatere maxima de 25%, abaterea medie fiind de 8%. Funcjie de
activitatea buc~ei ~i de sarcina, durata unei determinari variaza intre 1 ~i 12 ore
liniaritatea evolutiei uzurii, in anumite condijii de material ~i sarcina reducand
numarul determinarilor. Sensibilitatea de masura este de ord inul 107 gr.metal/cm3
ulei.
Legal de procesul masurarii evolutiei uzurii pe cale radiometrica, se rejine ca.
ansamblul sistemului de masura format din partea mecanica ~i cea electrica,
introduce o serie de erori sistematica ~i intamplatoare, ponderea cea mai mare
avand-o erorile intamplatoare ale par1ii mecanice. Atat erorile sistematica cat ~i cele
intamplatoare difera funqie de tipul instalatiei pentru studiul uzurii ~i mai ales de
geometria cuplei de frecare. Urmarirea evolutiei fenomenului uzurii in frecarea de
alunecare limita sau mixta ,. indica o continua schimbare in relatiile dintre
microstructura ~i macrostructura, situajie care complexeaza factorii de eroare ~i care
Ia randul ei este complicata de prezenja ~i influenta diferita a principalilor parametrii:
starea de suprafaja, sarcina, vascozitatea lubrifiantului, caracteristicile materialului,
viteza, etc.
De~i metoda izotopilor radioactivi are o sensibilitate superioara metodelor
clasice, totu~i datorita erorilor ce pot aparea, erori specifice, reproductibilitatea
rezultatelor este scazuta, afectandu-se ~i precizia masuratorilor.
Fenomenul de dezintegrare radioactiva fiind grefat de fenomenul de uzare
pentru a-1 pune in evidenja, Ti transmite totodata caracterul propriu de eroare(de
exemplu erorile statistice care se repartizeaza cu ponderea inegala de-a lungul
curbei ce reflecta evolujia procesului de uzura). La riindul sau evolujia aleatoare a
fenomenului uzurii variind, cantitatea de produse radioactive ce sunt masurate
exercita un fel de "modulare" asupra evolutiei statistice a fenomenului dezintegrarilor.
Tot o instalatie ce folose~te trasori radioactivi pentru studiul uzurii este
prezentata in fig.5.22. in acest caz contactul se face dupa doua suprafete cilindrice.
lnstalajia a fost folosita pentru studiul uzurii segmenjilor unui compresor de tipul
frigorific.
Pentru a elimina dificultiilile legate de utilizarea ~tifturilor radioactive s-a
preferat iradiarea intregului segment de fonta;s-a ales ca trasor:lr192.
Sistemul traductor este cu doi conductori G-M in paralel, plasaji in axul unui
recipient de sticla astfel ca geometria de masura sa fie simpla ~i reproductibila iar
coeficientul geometric sa poata atinge valoarea 0.4.
S-a urmarit cu trasori radioactivi evolujia uzurii celor doi segmenji superiori ~i
separat pe cale gravimetrica evolujia uzurii fiecaruia dintre segmenjii pistoanelor; in
acest mod s-au putut face ~i observajii asupra aspectului suprafejelor.

152

~ tejall

qliimiji - 'Efemettte ae rrri6ofo!Jie.

CapitoCu( 5 - Vzarea.

Fig.5.22. Schi\a instalatiei experimentale (compresor cu doi cilindrii)

1- capul cilindrilor;2- carterul ;3- pompa de ungere;4- conducts de aspira!ie;
5- conducta de egalizare a presiunilor;6-conducta de evacuare; 7- separator de ulei;
8-9- manometre; 10 - oonducta pentru ulei; 11 - pompa de recirculare ulei;
12- contor G-M;13- numl!lrator;14- integrator,15- stabilizator de tensiune;
16-17 - dozimetru;

5.3.2. lnstalatii de incercare Ia frecare-uzare.

'
lnstalatiile destinate studiului comportaril (tncercarilor) Ia frecare ~~ uzare a
diferitelor materiale precum ~~ calitatilor de ungere ale lubrifiantilor prezlnta o mare
varietate de tipuri constructive[1 0],[34].
Diversele instalalii difera intre ele prin:
tipul contactului intra elementele ce alcAtuiesc rupia de frecare (punctiform,
liniar sau pe suprafala curbli sau plana);
natura frecArii pe care sunt destinate a o studla (uscata. limitli, semifluidli);
regimul de lucru (sarcina, viteza, temperaturi!l, etc.)
lndiferent de principiul constructiv insi!l trebuie ca o instalatie destinata
studiului frecaril ~~ uzi!lril materHalelor sa satlsfaca urmatoarele cerinte:
invariabilitatea suprafetei de contact in timpul funC1ionarii (deoarece
modificarea acestei suprafete duce Ia schimbarea presiunii ~~ chiar a regimului de
ungere);
men\inerea unui acela~ regim de ungere tot timpul funC1ionarii , sensibilitate
~i precizie;
reproductibilitatea rezultatelor (ca o consecin\i!l a cerintelor de mai sus ~i a
preciziei instalatiei). De exemplu, modificarea ariei de contact, a presiunii, a regimului
de ungere, ~ocuri Tn zona de contact din dezaxari sau aile cauze conduc Ia
nereproductibilitate.
lnstalatiile cunoscute Ia ora actuala satisfac intr-o masuri!l mal mare sau mai
mica aceste cerinte. Tn general aceste instalalii sunt destinate unor Tncercari de
frecare ~~ uzare cu caracter general, fie unor incercAri speciale (sunt supuse
TncercArilor numai anumite materiale in cond~ii Speciale - de exemplu: varuum,
temperatura foarte inaltli, etc.)
Pentru cercetari ~~ mlisuratori exclusiv de lubrificatie fluidi!l (hidrodinamicA sau
hidrostaticA, exclusiv EHD totala etc.) se cer alte instalalii, cu alte cond~ii sau
modificarea unor instalalii existente.

153

.$tefan qliitn~i - 1(emente ae tfri6ofogie.

Capitolu( 5 - Vzarea.
Ointre acestea v-om prezenta cateva instalatii mai importante:
')> -/nstalafia cu 4 bile .
Cupla de frecare : 4 bile cu diametrul 1/2" a~ezate intr-o cuvA cu lubrifiant
~~ spatial in varturile unui tetraedu regula!. Bila superioarA se rote~te, iar cele trei bile
de jos sunt fixate (blocate).
lnstalatla prezintA urmAtoarele caracteristici de exploatare:
o Sarclni:0,1 ... 50 daN (ma~ina normaiA);30 ...800 daN (ma~ina pentru EP
{extremA presiune));
o Viteze: 600,1200, 1.SOO roVmin.
o Temperaturi: pana Ia 230C;
o MAsuratori: coeficientul de frecare {torsiometric) ~i viteza de uzare
(dimensiunea urmei de uzurA)
Scopul urmarit: caracterizarea lubrifiantllor {prin indicarea sarcinii Ia care
apare gripajul, a mArimii petei de uzurA pe bilele inferioare Ia diferite sarcini) precum
~i a vitezei de uzare a materialelor.
lnstalatia este prevazuta cu un sistem de control al temperaturii lubrifiantului,
de semnalizare a gripajului, de inregistrare a coeficientului de frecare.
lnstalatia clasica tip cu 4 bile a fost modificata ~i pentru incercAri Ia presiuni
medii, incercAri pe materiale neferoase ~~ mase plastice (prin modificarea cuplei de
frecare, de exemplu: bila/inel cu ~anfren; piesa conicatcon inferior); poate fi utilizatA
(cu anumite masuri constructive ) ~~ Ia studii in vacuum sau temperatura inalta.
l> lnstalafia tip Fa/ex.
o Cupla de frecare: ax in rotatle (diametrul 1/4") ~i doua piese metalice
cu loca~uri in form!! de V ( lungime 3/8" .
o Sarcina: 2200 daN;
o Viteza : 290 roVmin;
o Temperatura: ambiantA;
Misuritori: coef~eientul de frecare {cuplul care aqioneazA asupra
axului); viteza de uzura prin determinarea dimensiunii urmei de uzurA sau
gravimetric!!.
Scopul urmarit: caracterizarea lubrifiantilor (lichizi ~i unsori
consistente, mai ales in condi'ii de E.P., solizi.) Poate Iuera ~~ fara lubrifianti pentru
incerc!iri de uzare a materialelor ~~ a eficacit!i\ii diferitelor tratamente superficiale.
Este prevAzut!i cu sistem de control a temperaturii lubrifiantului sau Ia
suprafat!i, aparitia gri pajului, coeficientul de frecare.
-lnstalafla tip A/men.
Cupla de frecare: ax cu diametru de 1/4" (lungime 1.5") care se rote~te in
interiorul a douA buc~e cilindrice
o Sarcina : 15 daN ( p=1100daN/cm2) cre~te continuu (1daN/10sec.
pan!! Ia 15 daN );
o Viteza: 600 roVmin;
o Temperatura :ambiantA ;
o Masuratori: coeficientul de frecare {torsional) ~i viteza de uzare
{gravimetric).
Scopul urmarit: caracterizarea lubrifiantilor in cond~iile frecarii limitA ~~ in
cond~ii de EP. Tn special pentru lubrifiantii de angrenaje ~~ motoare. Este prevazutA
cu instalatii pentru ml:isurarea temperaturii ~~ a coeficientului de frecare.

154

~tefan

qfiimifi- P.femente ae 'Tri6owgie.

Capito(u(5 - Vzarea.

:> -instalafia de tip sabot-cilindru.

Cupla de frecare cu 2 saboji este similar!! cu cupla instalajiei Almen.
Aceast!i instalajie este utilizata pentru incarcari mult mai mici, in special in regim de
frecare uscata, pentru caracterizarea comportarii Ia frecare a materialelor sau
maselor plastice (eventual sabojii pot fi confecjionaji din mase plastice sau materiale
compuse).
:> -instalafia de tip Tlmken.
Cupla de frecare: buc~a cilindricll in rotajie/suprafaja plana
o
Sarcini: atingerea unor presiuni foarte mari pe fii~ia de contact;
o
Viteze: domeniullarg: cii!iva cm/s-(2-3)m/s;
o
Masuratori: coeficientul de frecare (prin masurarea fortei care
acjioneaza asupra suprafejei plane) ~i vitezei de uzare pe cale gravimetrica,
radiometrica sau prin masurarea urmei de uzura;
o
Temperatura : piinllla cca 200C
Scop urmarit: caracterizarea lubrifianjilor ~i aditivilor in condijii limitll ~i de
EP, permite determinarea sarcinii de gripaj, comportarea Ia uzura a materialelor.
Ca o varianta: sfera/suprafajll plana; se objin presiuni ~i mai ridicate. lnstalajia
este prevazuta cu aparate de masurare a coeficientului de frecare ~i a temperaturii
uleiului.
:> -instalafia cu cilindri 1ncruciafi.
Cupla de frecare : 2 cilindri cu axele Ia goo sau diferij.i de go0 . Unul din
cilindri este antrenat in mi~care de rotajie. Pentru a avea o noua urma cilindrul fix se
poate deplasa axial.
o Sarcini: 0-3daN i mai mull (150daN);
o Viteza: variabile( 0-1500 rot/min);
o Temperatura : ambiantll;
Masuratori: coeficient.ul de frecare prin determinarea foflei ce acjioneaza
asupra cilindrului fix ~i viteza de uzura pe cale gravimetricll sau prin masurarea
urmei de uzura.
Scopul urmarit: caracterizarea lubrifianjilor, studiul uzarii materialelor.
lnstalajia este prevazuta cu instalajii pentru masurare ca ~i in cazul
precedent. Pri n deplasarea pieselor se modificll tipul petei de uzura. Deplasarea
axelor cu 90 conduce Ia cupla de frecare cu cilindri paraleli ~i urma de contact liniarll
(pe generatoare)
:> -instalafia SAE.

Cupla de frecare : 2 buc~e cilindrice, cu contact pe generatoare, care se

inviirt in acel a~ sens sau in sernsuri contrarii.
o Sarcina : 0-25daiN ( incarcare continull);
o Viteza : 500-700-1000 rot/min;
o Mc\suratori: coeficientul de frecare;

Scopul urmarit: caracterizarea lubrifianjilor (aparitia gripajului) in

conditiile frecllrii limita sau cvasihidrodinamice.
Spre deosebire de alte instalajii, instalajia SAE prin schimbarea sensului de
rotajie a cilindrilor sau prin blocarea unui cilindru, permite realizarea diferitelor
regimuri de ungere.
Este prevazuta cu instalajii pentru masurarea temperaturii lubrifiantului ~i a
coeficientului de frecare.

155

.$tefan qliimiji- fCemente ae 7'ri6owgie.

Capito[u[ 5- Vzarea.
lnstalatia are 2 role, putand fi folosita ~i pentru studiul grosimii filmului de
lubrifiant. lnstala\ii speciale cu 2,3,4 role sunt utilizate pentru incercari Ia uzura de
oboseala (Pitting)
-instalafia cu inel/fnel.
Cupla de frecare :" 2 buclie inelare: una fixa, cealalta in rotatie
( <l>e=1(1"/8), <ll;=?"/8, h=1/4"}
o Sarcina : 1-10 daN;
o Viteza : 1,5 rotls;
o Temperatura : ambianta:
Masuratori: coeficient de frecare (torsiometric) ~i viteza de uzare
(gravimetric ).
Scopul urmarit : caracterizarea comportarii Ia uzare a materialelor.
0 varianta o constituie instalatia tip Boering pentru lubrifianti solizi
l> -instalafia cu tift/disc.
Cupla de frecare: disc in rotatie/~tift .
Sarcini: 0-100 daN;
Viteze : 0-1600( 3000 rot/min);
Temperaturi: pana Ia 3-400 C;

Masuratori: forta de frecare asupra ~tiftului sau torsiometric asupra

discului; uzura pe cale gravimetrica.

Scopul urmarit: caracterizarea comportarii Ia uzare a materialelor

(metalice sau plastice)
l> -instalatii cu angrenaje .
Procesul de frecare ungere lii uzare a angrenajelor este foarte complex. Pentru
modelarea acestor procese se utilizeaza cuplele de tip SAE ~i cu trei role, indeosebi
Ia pitting, rola centrala fiind angrenata de cele 3 role periferice (satel~i ) cu diametru
mai mare, plasate Ia 120.
Se prefera instala\ii in care cupla de incercare este angrenajul real sau Ia alte
dimensiuni. Se prefera deasemenea instala\iile cu angrenaje in circuit inchis din
punctul de vedere al incarcari. !Pentru studiul gripajului este cunoscuta metoda FZG (
Nemann), dar ~i metodele IAE, Reyder,etc.

156

.$tefan qliimifi-P1emente ae 'Iri6ofogie

CJ3i6Cwgrafie

BIBLIOGRAFIE
1. Gafifeanu, M., s.a., Organa de maini, Vol.l, Bucureti, Editura Tehnic~. 1981
2. Pave/escu, Dan, s.a., Organa de maini, vol.l, Bucureti, Editura Didactic~ i
Pedagogic~. 1985
3. Dobrovolskl, V.,s.a., Elements de Machines, Moskva, Editura MIR, 1971
4. Pavelescu, D., Tribotehnica, Bucureti, Editura Tehnic~ . 1983.
5. Reshetov, D.N., Machine Design, Moskva, MIR Publ., 1978.
6. Gafiteanu, M, s.a., Organa de maini, vol.l, Bucureti, Editura Tehnic~. 1999
7. Berthier, Z., Mecanismes et Tribologie, These pour obtnir le grade de docteur
d'etat es-science, 1988.
8. Pellerin, V., Vincent, L., Mecanismes de degradation d'un alliage d 'aluminium
dans un contact soumis a d petits debattements SFM edit Journees de Printemps,
Paris, p.113-124, 1989.
9. Bowden, F., P., Tabor D., The Friction and Lubrication of Solid, P., 1-11, Oxford at
the Clarendon Press, 1964
10. Pavelescu, D., Musat ,M., Tudor A.,Tribologie,Editura Didacti~ i Pedagogic~.
Bucureti 1977.
11. Caubet, J,J., Theorie et pratique industrielle du trattement, Ed. Technic, Dunod,
Paris, 1964 P. 306-327, 348.
12. Archard, J.F., Hirst, W., The Wear of Metals Scient., Lubricat, Nov. 1958, p.3-8.
13. Halling, J., A contribution to the Theory of Mecanical Wear, Wear, 34, 3oct.1975,
p.239-249
14. Rijov, E., Geometriceskie horacteristiki serohovatosti i volnistosti poverhnosti- V.
Sh. Novoe. V. teorii trenia., A. Nauka, Moscova, 1966.
15. Kraghe/ski, I. S.,Trenie i iznos, Masghiz, Moscova, 1962.
16. Archard, J.F., Wear, Proc. NASA, 1967,Ed NASA, Wasinghton,1968 p. 267-333
17. Ling, F.F- Surfaces Mechanics, John Willey, New-York, 1973
18. Rabinowiecz, E., Friction and Wear of Materials, New- York, J. Willey 1965.
19. Bowden, F.P. i Tabor, D., The friction and lubrification of solid. Vol I i II.
Oxford, Clarendon Press, 1964.
20. Hrusciov, M.M., Resitence of Metals to Wear by Abrasion, as Related to
Hardness. Proc. Cont. Lubric. and Wear, Londra, lnst. Mec. Eng., 1957, p. 655-659.
21. Goddard, J., Wilman, H., A Theory of Friction and Wear during the Abrasion of
Metals, Wear, 5,1962, p. 114-135.
22. Yampolsky, G., Y.A., Kraghelsky, 1., V., Investigation of Abrasive Wear in a Pair
of Elements of Rolling Friction, Wear, 21 , 1972, p. 231-262.
23. Bayer, R. G., Handbook of Analytical Design for Wear, Plenum, Press, New-York
1964.
24. Suh, N.P., The Delaminapion Theory of Wear, Wear, 25, 1973, p.111-124
25. Lipson, Ch., Wear Considerations in Design, Pretince-Hall, INC Englewood
Cliffs, New-York, 1967.

157
~tefan

(iliim4i-ffemmte de 'Tri6oCogie
f]Ji6fiogra.fie

26. Anton, 1., lnfluenta parametrilor geometrici ~i cinematici asupra caracteristicilor

energetice ~i cavita\ionale ale turbinelor axiale II, SCMA, 30, 4, 1971, p. 755-772.
27. Armbruster, M., Usure par Cavitation, GAMI, Mec., Mat., Electric., Usure,2,
Paris, 1972,p. 78-85
28. Bayer, R.G., Engel, P.A., Sirico, J.L., Impact Wear Testing Machine, Wear,
19,3,1972, p.329-342
29. Engel, P.A., Experimental and Analytical Approaches in Impact Wear, Internal.
Conf. on Wear of Materials, S.T.Louis, SUA., 1977
30. Tomescu, D., i colab., Recondi!ionarea ~i marirea rezistentei Ia uzura a
organelor active de Ia ma~in ile agricola, Ed. Ceres, 1971, Bucure~ti
31. Dimitrov, B., Aspecte ale uzarii de coroziune a metalelor in prezenta uleiurilor
lubrifiante, Rez.teza. doct., lnst. Politehnic Buc.1973
32. Dlmltrov, B., Natura uzurii de coroziune, R.M.A. Acad, R.S.R. Buc. , 18.3., 1973,
p. 571-585
33. Manolow, N. T., Uber das Gesetz der Kontaktreibung. , Schmiertechnik, 8, (Sofia)
1976, p. 268-270
34. Pavelescu, D., Concepti noi, calcul ~i aplica\i in frecarea ~i uzarea solidelor
deformabile, Ed. Acad ., Buc., 1971
35. Neculaiasa, V.,-Contribu\ii Ia studiul influentei tensiunilor din stratul superficial,
asupra uzurii abrazive prin zgarierea singulara- Creatia tehnica ~i fiabilitatea in
constructia de ma~ini, la~i. 1980.
36. Kostetki, B., I.,Trenie, Smaska i iznos v masinah. Kiev, lz. Tehnika, 1970.
37. Sarkar, A.D., Wear of metals, Pegamon Press, 1976.
38. Rabinowicz, E., A study of stick-slip Process Friction and wear Elsevier Publ,
London 1959, p. 149-164.
39.Pavelescu, D., Aspecte ale evolutiei uzuri in frecarea limita ~i semifluid a, Tn
legatura cu caracterul statistical fenomenului ~i al metodelor de masura. Tetii de
doctoral, 1967.
40. Neculiiiasa, V., Cozma D., Criiciun, V., Uzura diverselor oteluri Ia frecarea de
alunecare cu viteza mica-Creatia tehnica ~i fiabilitatea in constuctia de ma~ini , la~i
1980.
41.Rabinowicz, E. T he role of surface energiy of adhesion in metal Working,Journal
of Institute of Metals 95 (1967) p.321-326.
42 .Hoeppner, D.W. and Gates, F.L., Fretting fatigue consideration in engineering
design , Wear 70-2(1981 )p.155-165
43. Bill, R.C., Fretting wear and Fretting fatigue how are they related, AS ME-Journal
of Lubrication Technology 105( 1983)230-238
44. Elliot, K.B. , Mobre, H.H., Furey, M.J. and Mitchell, L.D., A vibration analysis of
a bearing/cartridge interface for a fretting corrosion study ,ASME Journal of
Lubrication Technology 105 (1983) p.518-525
45 .Waterhouse, R.B., Fretting in hostile environments, Wear34 ,p.301-309.
46.Fouvry, S. Kapsa, Ph., Vincent, L., Analysis of sliding behaviour for fretting
loadings determination of transition criteria , Wear 185 (1995) p.35-46.
47. Vincent, L., Berthier, Y., Dubourg, M.C. and Godet, M., Mechanics and
Materials in Fretting , Wear 153-1(1992) 135-148
48 .Jhonson, K.L., Contact Mecanics, Cambridge University Press,1985, 452p
49.Ghimisi, Stefan, Contributii privind studiul uzurii prin fretting- Teza de Doctoral ,
llniHAr~it~tA!:ll Pnlit~hn i r~ R r ,.~c:ti ?nnn

...., , 119 .... tVH""''-'-''-' I

V II~V I

ll iiV\.A I.J ... V ... IVUU 1 .t... VVV

50.Manea Gheorghe, Organa de ma~ini, Editura Tehnica, Bucuresti,1970

158
~tefan

(]liimifi-PJemente ae 'I'ri6ofogie
Q3i6Wgrafo

51 .Poland, G. E. Gewindelastverteilung in der Schrauben-Muttervert:>indung. In :

Konstruktion 19 , 1967.
52.Stanclu Stefan, Complemente de Organa de ma~ini, Universitatea Politehnica
Bucure~ti, 1993
53. Rosetov, N. Organa de masini, Bucuresti, Editura Tehnica, 1963
54. Jula, A..a., Organa de ma~ini, Vol I, Universitatea din Bra~ov, 1986
55 Kohler-Rognitz, maschienelemente.Teill: Teubner Verlag,1960.

159