Litanii ctre Satan

O, tu, ce ntre ngeri, eti cel mai nvat

i mai frumos, de soart i laude trdat,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!
Prin izgonit din ceruri, rmas nedreptit,
i care, -nvins, de-a pururi, te-nali mai
oetit,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!
Tu ce tii totul, rege al celor din-desubt,
Vindector al lumii cu sufletul abrupt,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!
Tu care iei leprosul, hulitul i proscrisul
i cu a ta iubire le-nchipui paradisul,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!
Tu, cel mereu al Morii, preamarea ta
iubit,
Ai izvodit Sperana, nebuna fericit,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!
Tu ce calmezi privirea celui pe eafod,
Dispreuind tcerea prostitului norod,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!
Tu care tii acele trmuri cu ispite,
n care-ascunde Domnul comori
nemaizrite,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!

Tu ce cu ochiu-i ager ptrunzi n arsenale

Unde, n mari adncuri, dorm neamuri de
metale,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!
Tu ce ascunzi cu mna genuna pnditoare,
Cnd somnambulul trece pe streini fr
soare,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!
Tu care n mod magic mldii btrne oase,
Cnd e zobit beivul trziu n nopi ceoase,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!
Tu care pe cel ubred l scapi de suferin,
i-i pui trgaciul armei n man cu tiin,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!
Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel
mrav
Pecetea-i de putere i-a aurului brav,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!
Tu ce iveti n ochii fecioarelor crescnd
Poftirea spre amorul de trupul lor flmnd,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!
Toiag celui ce fuge i far nscocitor,
La spnzurai duhovnici i la uneltitori,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!
Tat-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut s
fie
Gonii din raiul venic, n neagra lui minie,
Satan, te rog, ai mil de-a mea nefericire!

Litaniile catre Satan-poemul incheie ciclul si care e o splendida idee a omului care sia pierdut
credinta in Dumnezeu,si se roaga celuilalt,acelui inger razvratit si alungat din cer.Ruga-de la
sfarsitul poemului ni-l infatiseaza pe poet dornic de a cobor in adancimipentru odihna. Ultimul
ciclu alLes fleur du mal este Moartea-obsesie pe care a putut-o mosteni de la Poe ,dar mai degraba
e rezultatul propriei sale existente.
Baudelaire avea aceeasi conceptie despre om ca si marchizul de Sade, el il considera rau prin insasi
natura sa si compara femeia cu animalele care se conduc si traiesc conform legilor instinctului. In
opinia sa, Satan este stapanul materiei pervertite, iar daca omul s-ar interioriza si ar percepe cu
adevarat ce se intampla in adancul fiintei sale, cu siguranta si-ar da seama ca raul se afla in el insusi.
Nu mai exista nici o legatura directa cu Dumnezeu, omului nu-i mai ramane altceva de facut decat sa
accepte prezenta raului si, dupa posibilitati, sa-l priveasca de la distanta.
In "Florile raului" (1857), Baudelaire ii dedica lui Satan o litanie lirica, preamarindu-l ca pe un
Dumnezeu decazut, care se indura de cei ticalosi. Revoltat, in fine, contra divinitatii indiferente fata de
suferinta umana, a nedreptatii si vulgaritatii, poetul spera in putinta de evadare in frumosul artei, in
cele din urma implorand raul, moartea, neantul, in care asteapta sa gaseasca "altceva":
"Otrava ta ne-o toarna drept balsam si ne lasa
Sa ne-nfundam in haul cel fara de ecou!
Si daca va fi raiul sau iadul, nu ne pasa!
Un singur gand ne arde: sa dam de ceva nou!"
Poetul francez Charles Baudelaire a fost acuzat de satanism si de adorarea diavolului, cu care se spune
care ar fi incheiat un pact pentru a avea succes in domeniul literar, datorita unora dintre versurile sale,
in special Litaniile catre Satana. In aceste versuri, poetul isi exprima admiratia pentru personajul
intunecat. Modul in care s-a incheiat viata sa, cu hemiplegie, paralizie si afazie, a contribuit la aceasta
teorie potrivit careia corpul sau era condamnat treptat, dupa ce si-a vandut sufletul. Teoria pactului cu
diavolul nu se sustine insa in cazul lui Baudelaire. Ateu declarat, poetul folosea arta sa pentru a
distruge canoanele impuse de altii, codul moral din acel moment si a refirma individualitatea
oamenilor. In acest context, versurile de adoratie pentru Satana nu trebuie luate ca atare, ci ca un
simbol, Demonul este un simbol al revolutiei morale a autorului.