Teoria Spatiului Neconstruit

Axa Piata Victoriei-Piata Charles de Gaulle

Spatiul neconstruit nu poate fi inteles fara spatial construit,acesta nascandu-se
din cel din urma,fiind doua concepte complementare si puternic dependente.Pentru
a intelege neconstruitul avem nevoie de spatial plin,construit,pentru a putea fi
delimitat.Obiectul studiului nostru este reprezentat de axa Piata Victoriei-Piata
Charles de Gaulle.Alegerea acestor spatii se datoreaza caracterului diferit al fiecarei
pieti,aflate in relativa apropiere.Trecerea de la un spatiu la altul se face treptat,insa
diferenta dintre capetele axelor este una puternic sesizabila.
Piata Victoriei este nodul principal ntre 9 artere de circulaie: Calea Victoriei,
bdul Lascr Catargi, bdul Iancu de Hunedoara, str. Paris, bdul. Aviatorilor, os.
Kiseleff, bul. Ion Mihalache, str. Buzeti i bul. N. Titulescu. Sunt nou artere care
practic fac legtura cu principalele cartiere ale Bucuretiului. nfiarea de azi a
pieii Victoria ca suprafa i form a fost obinut dup modificrile de plan
urbanistic din 1985-1988 dar mai ales dup 1990. Piaa, ca punct terminus al
Podului Mogooaia a aprut pentru prima oar pe hri n 1831 cu numele de Capul
Podului. Pavel Kiseleff, cel care s-a ocupat de administrarea principatelor romne
sub ocupaie ruseasc n perioada 1828-1834, a deschis dincolo de pia oseaua
care-i poart numele. oseaua avea pe margini parcele de pmnt lucrat care
curnd au nceput s fac loc unor construcii opulente. Parcul Kisellef, aflat in
vecinatatea pietii, a fost iniial o pdure transformat n parc de domnitorul Barbu
Stirbei. Denumirea de piaa Victoriei i-a fost dat dup ctigarea rzboiului de
independen.Piata Victoriei nu a fost conceputa pentru traficul intens din ziua de
azi,fiind o zona de evitat in orele de varf ale Bucurestiului.
Analizand spatiul verde din zona putem observa o lipsa a acestuia in interiorul
pietii, spatiul verde existand in general in jurul acesteia, in mare parte in spre zona
de nord, influenta a parcului Kiseleff. Putem spune ca zonele verzi din Piata Victoriei
sunt reziduale, nu sunt predominante si sunt zone umplute practic cu
vegetatie.Spatiul este dominat de constructii si de asfalt, singurul avantaj in acest
sens este spatiul foarte amplu al pietei ce nu da senzatia de sufocare. Zonele ce nu
sunt destinate traficului intens din interiorul pietei sunt destinate in schimb parcarii
sau sunt zone moarte, asfaltate. Astfel Piata Victoriei este doar un nod de circulatie,
dinspre care se pleaca in diverse zone ale orasului, destinat exclusiv traficului auto si

nu pietonilor. Totul a devenit ca si proiectat pentru masina si nu pentru om. Traficul

pietonal devine greoi, traversarea pietei se face intr-un timp foarte mare. Singurele
circulatii despre care se merita a se vorbi si care se pot integra intr-un oras care s-a
gandit la dezvoltarea si evolutia in timp sunt Bd. Kiseleff si Bd. Aviatorilor, cel din
urma fiind studiat de noi pana la zona pietei Charles de Gaulle. Circulatiile pe aceste
artere functioneaza cum trebuie atat pentru masini cat si pentru pietoni. Strazile largi,
cu multe benzi sunt flancate de scuaruri cu vegetatie care adapostesc traficul
pietonal si cel pentru biciclete. Accesul la cladirile care tin bulevardul, nu se face
direct din strada, pentru acestea existand o strada anexa, paralela cu circulatia
principal. Ca si perspectiva statuia Aviatorilor este vizibila in orice moment al
plimbarii pe Bd. Aviatorilor, rolul ei este acela de a marca axa dreapta a celor trei
piete, poate o reminiscenta din titlul acordat odata Bucurestiului acela de Micul
Paris, cum se intampla si in cazul arcelor din capitala Frantei.
Din punctual de vedere al dispunerii vegetatiei, Piata Aviatorilor este un
element de legatura, vegetatia gasindu-se mai mult decat in Piata Victoriei. Astfel
aceasta piata este usor de parcurs pentru pietoni, dar si placuta deoarece face parte
din traseul descris mai devreme, unde pietonul este ferit fonic si vizual de trafic.
Chiar daca tesutul este la fel de dens ca in celelalte parti ale orasului, vegetatia nu
lipseste deloc, casele, predominante in zona, au propriile lor zone de verde.
Piata Charles de Gaulle este o piata din bucuresti,situata in sectorul 1, la
intersectia Bulevardelor aviatorilor,costin prezan, primaverii si calea dorobantilor.
Este interesanta pentru faptul ca a ramas ultima piata importanta din Capitala care
pastreaza pavajul cu piatra cubica, specific perioadei interbelice. Aceast loc se
numea la inceput Piata Jianu, dupa unul din pandurii lui Tudor Vladimirescu la
1821. De fapt, portiunea din Calea Dorobantilor si stradutele adiacente purtau
denumirea generica de Parcul Jianu. Regele Carol al II-lea cedeaza puterea
Generalului Ion Antonescu La 6 septembrie 1940. Faptul ca exista o intelegere intre
Antonescu si legionaria impus o redenumire a Pietei Jianu. Asadar, Piata Jianu s-a
transformat inPiata Adolf Hitler. Numele Fuehrerului a stat putina vreme pe placute,
intrucat dupa 23 august 1944, piata a revenit la numele sau initial.
"Abolirea" monarhiei la 30 decembrie 1947 a "abolit" si Piata Jianu, care a
devenit Piata Generalissim I. V. Stalin lucru datorat faptului ca URSS devenise noua
aliata a Romaniei dupa razboi. La intrarea in Parcul Herastrau (fostul Parc National
Regele Carol al II-lea) a fost amplasata o statuie a "tatucului popoarelor. La
destalinizarea de la inceputul anilor '60, statuia a disparut in mod misterios, iar Piata

Stalin a devenit Piata Aviatorilor, numita asa dupa statuia Eroilor Aerului, ce se
gaseste in apropiere. Mai tarziu, si statia de metrou adiacenta a preluat denumirea
pietei. Dupa 1989, s-a considerat ca piata are nevoie de un nou nume, asa ca pe
fondul

prieteniei

traditionale

romano-franceze,

Piata

Aviatorilor

fost

redenumita Piata Charles de Gaulle, fost presedinte al Frantei si o figura importanta

a Rezistentei Franceze din timpul ocupatiei naziste.
De asemenea au loc modificari si la nivelul geometriei pietei adauganduse in
centrul ei un rod care determina ca circulatia din piata sa fie de tip sens giratoriu.
Dupa caderea dictaturii in zona incep sa apara diferite constructii noi, printre care
Banca Franco-Romana si Hotel Helvetia claustrate de un regim pana atunci slab
permisiv. In rondul din centrul pietei a aparut in anul 1997 Crucea secolului,
cunoscuta printre bucuresteni drept "banutul" sau "nasturele", o forma lenticulara, in
centrul careia este o cruce alcatuita perforatii romboidale.
Recent, in piata s-a ridicat o cladire inalta de birouri, care strica toata armonia
locului, prin masivitatea cladirii in raport cu celalalte cladiri care se gasesc in zona.
De asemenea cladirea pe langa faptul ca are un aspect neplacut din anumite pozitii,
ea optureaza complet capatul de perspectiva vazut din parcul herastrau, care era
pana atunci Televiziunea Romana.Cu ocazia Sommet-ului Francofoniei care s-a
tinut la Bucuresti in toamna anului 2006, la intrarea in Herastrau, pe locul de
odinioara a Generalissimului, a aparut o statuie a Generalului Charles de
Gaulle, sculptata de Mircea Spataru.
Pentru un oras atat de sufocat de betoane cum este Bucurestiul, Piata
Charles de Gaulle este o padure urbana. Dintre toate nodurile studiate in acest
referat, ea este cea care are cea mai mare vedetatie. Nodul de circulatie in care
converg toate trumurile, este inconjurat de zone verzi, plantate. Acestea au in
continuare rolul de a separa funtiunile diferite ale bulevardului, de circulatie si de
pietonal. Parcul din apropiere se continua si in intersectie, parca ar arata nevoia si
dorinta orasului de mai multe spatii verzi. Zona de promenade, intrarea in parcul
Herastrau, are ca punct de perspectiva turnul, care prin alegerea culorii fatadei si a
texturii, continua ideea de zona verde. Geamurile reflecta multitudinea vegetatiei,
dand impresia ca ea nu se mai termina, avand efectul unei camera cu oglinzi, iar
verdele pal se integreaza in peisajul unei zone de oras unde vegetatia parca
incearca sa acapareze betonul ce pune stapanire pe cat mai multe zone.
Capatul axei studiate face cel mai bine trecerea de la orasul construit la spatiul
neconstruit,la spatiul verde,salbatic dar controlat.Piata Charles de Gaulle reprezinta

cel mai bine simbioza dintre construit si neconstruit,fiind un punct de intalnire intre
aceste zone.
Axa studiata reprezinta la nivelul orasului o penetrare a spatiului construit de
catre spatiul verde,acesta din urma scurgandu-se intro vedere a orasului spre
centrul acestuia.Aceasta patrundere insa este estompata pe masura ce
avanseaza,fiind oprita odata cu intalnirea pietei Victoriei.
In urma analizei pe sit,am observat o atmosfera relaxanta,detasata de zgomotul
si aglomeratia orasului odata cu ajungerea in Piata Charles de Gaulle.Apropierea de
parcul Herastrau si zonele verzi predominante in piata iti schimba perceptia asupra
spatiului si iti distrag atentia de la haosul urban.Traficul exista si in Piata Charles de
Gaulle si este unul intens,avand un flux mare automobilistic dinspre nordul
Bucurestiului,insa acest vacarm este estompat de amplitudinea locului combinata cu
prezenta predominanta a spatiului verde din zona.Mergand spre Piata
Victoriei,trotuare largi marginesc bulevardul,acompaniate de vegetatie inalta ce
mascheaza fondul construit de inaltime medie de pe margini.Strazile laterale
paralele cu bulevardul pavate cu piatra cubica deservesc atat traficului auto cat si
traficului pietonal,dubland astfel zona pietonala.Ajunsi in dreptul Monumentului
Eroilor Aerului,putem observa continuarea dominatiei spatiului verde odata cu
inceperea parcului Kiseleff,dar si inceperea pierderea terenului in fata spatiului
construit ce odata cu Piata Victoriei devine dominant.
Aceasta trecere treptata se poate explica in zona Pietei Charles de Gaulle prin
planificarea urbanistica si peisagera in raport cu zona si cu considerente de
atmosfera urbana.Turnul de birouri este proiectat sa respecte zona si sa nu devina o
dominanta deranjanta.Trecerea se continua cu o planificare urbanistica neschimbata
si respectata in proiectarea arhitecturala actuala in zona Aviatorilor.Cladirile retrase
de la aliniamentul strazii si nivelul de inaltime mediu creeaza senzatia de spatiu
amplu atat pentru automobile cat si pentru pietoni.Odata ajunsi in apropierea pietei
Victoriei,putem observa interventiile din perioada comunista si astfel inceperea
jungle urbane de beton.
Odata cu trecerea timpului, aceasta axa ar trebuii protejata si controlata
urbanistic, peisager si arhitectural. Dezvoltarea Bucurestiului in zona de nord aduce
cu sine o amenintare asupra acestei axe ce se traduce prin legarea celor doua zone
in care tendinta este sa se investeasca din ce in ce mai mult.

Bibliografie:
Wikipedia.com (istoricul pietelor)
Jan Gehl Orase pentru oameni (scara omului si perceptia lui in raport cu orasul)
Camillo Sitte Arta construirii oraselor (exemplele marilor capitale europene ringul Vienez
Revista Arhitectura nr 1/2011