Grile - Finantele Intreprinderii

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: FINANŢE ŞI BĂNCI
TESTE GRILĂ
FINANŢELE ÎNTREPRINDERII
- Examenul de licenţă 2010 -
Autori:
Lect. univ. dr. Nicoleta Mişu

Lect. univ. dr. Mihaela Onica
CAPITOLUL 1.
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1. Care din afirmaţiile următoare referitoare la obiectul finanţelor întreprinderii

sunt adevărate:
a) finanţele întreprinderii analizează izvoarele şi destinaţia resurselor acesteia;
b) finanţele întreprinderii analizează mecanismele şi metodele de procurare şi
gestionare a resurselor financiare;
c) are în vedere satisfacerea diferitelor nevoi şi minimizarea profiturilor;
d) a+b;
e) c+d.
2. Finanţele întreprinderii reprezintă:

a) veriga secundară a sistemului financiar;
b) veriga principală a sistemului de credit;
c) veriga principală a sistemului monetar internaţional;
d) veriga primară, de bază a întregului sistem financiar şi de credit;
e) c+d.
3. Funcţia de repartiţie la nivelul întreprinderii reflectă:

a) neutilizarea capitalurilor;
b) formarea capitalurilor şi utilizarea acestora;
c) formarea fondurilor băneşti proprii;
d) formarea fondurilor băneşti împrumutate;
e) formarea fondurilor la nivelul statului, alocarea şi utilizarea acestora.
4. Fondurile care se pot crea într-o firmă pot fi:

a) fonduri pentru investiţii în active fixe;
b) fondul de cercetare ştiinţifică;
c) fonduri pentru acţiuni sociale, culturale şi sportive;
d) b+c;
e) a+d.
5. Metodele practicate pentru colectarea fondurilor la nivelul întreprinderii sunt:

a) autofinanţarea;
b) aportul asociaţilor sau acţionarilor;
c) finanţarea prin leasing;
d) finanţarea bugetară;
e) a+b+c+d.
6. Controlul în domeniul finanţelor întreprinderii are, cu preponderenţă, un

caracter:
a) ulterior;
b) încrucişat;
c) preventiv;
d) documentar;
e) postoperativ.
7. Controlul financiar intern este efectuat de către:

a) managerii financiari, revizorii de gestiune sau comisiile de cenzori;
b) administraţiile financiare;
c) instituţiile finanţatoare;
d) Curtea de Conturi;
e) Garda Financiară.
8. Funcţia financiară are ca obiectiv punerea în aplicare a unui sistem de metode

şi tehnici de gestiune financiară care să determine:
a) creşterea valorii întreprinderii;
b) asigurarea independenţei financiare şi a rentabilităţii;
c) diminuarea valorii de piaţă a acţiunilor întreprinderilor cotate la bursă;
d) b+c;
e) a+b.
9. Rolul operaţional al funcţiei financiare a întreprinderii constă în:

a) participarea la prelucrarea şi difuzarea informaţiilor necesare gestiunii
întreprinderii;
b) acordarea de asistenţă de specialitate celorlalte funcţii ale întreprinderii;
c) luarea unor decizii, în special de colectare a capitalurilor, fără de care
întreprinderea nu se poate constitui şi funcţiona;
d) integrarea într-un tot a constrângerilor externe, sociale, economice, financiare şi
politice;
e) b+c.
10. Rolul politic al funcţiei financiare vizează:

a) încasarea creanţelor asupra clienţilor şi plata furnizorilor;
b) negocierea creditelor bancare;
c) participarea la prelucrarea şi difuzarea informaţiilor necesare gestiunii
întreprinderii;
d) integrarea într-un tot a constrângerilor externe, sociale, economice, financiare şi
politice care influenţează întreprinderea;
e) realizarea operaţiilor de împrumut.
11. Fluxurile pot fi:

a) reale sau fizice;
b) autonome;
c) financiare;
d) b+c;
e) a+c.
12. Fluxurile financiare multiple sunt cele care:

a) sunt utilizate pentru a compensa efectele decalajelor dintre fluxurile fizice şi cele
financiare;
b) sunt utilizate pentru înlocuirea imediată a unui activ real cu monedă;
c) presupun plata cu întârziere a datoriilor;
d) se degajă din operaţiuni financiare;
e) sunt utilizate atunci când are loc transferul de monedă de la o persoană la alta.
13. Fluxurile financiare autonome sunt acelea care:

a) se degajă din operaţiuni financiare privind acordarea sau primirea de împrumuturi,
când are loc transferul de monedă de la o persoană la alta;
b) sunt utilizate pentru a compensa efectele decalajelor dintre fluxurile fizice şi cele
financiare;
c) se caracterizează prin înlocuirea imediată a unui activ real (fizic) cu monedă sau
invers;
d) presupun întârzierea plăţii, respectiv plata se face ulterior primirii efective a
activului fizic;
e) b+d.
14. Principalele cicluri financiare ale întreprinderii sunt:

a) ciclul de investiţii;
b) ciclul de exploatare;
c) ciclul operaţiunilor financiare;
d) a+b+c;
e) a+b.
15. Ciclul de investiţii se referă la:

a) achiziţia de bunuri si servicii;
b) achiziţia de titluri de participare;
c) crearea unui capital de producţie care generează obţinerea unor venituri în
perioade succesive;
d) operaţiunile şi procedurile de acordare sau luare de împrumut;
e) a+b+c.
16. Partenerii economici interni sunt:

a) administraţia întreprinderii;
b) salariaţii;
c) investitorii;
d) statul;
e) a+b.
17. Prezentarea fidelă a patrimoniului, rezultatului şi situaţiei financiare a

întreprinderii prin documentele financiar-contabile anuale obligatorii este o necesitate pentru:
a) salariaţi;
b) furnizori;
c) stat;
d) investitori;
e) creditori.
CAPITOLUL 2.
DECIZIA FINANCIARĂ
18. Caracterul financiar al deciziei financiare constă în:

a) sporirea rentabilităţii, a profitabilităţii pe produs, pe activitate şi pe total
întreprindere;
b) asigurarea unei permanente stări de lichiditate;
c) alegerea surselor de finanţare pe termen scurt;
d) cunoaşterea riscurilor şi asigurarea măsurilor pentru evitarea lor;
e) a+b+d.
19. Deciziile financiare care pot fi luate de conducerea întreprinderii pot fi:
a) decizia de investire sau dezinvestire;
b) decizia de finanţare;
c) decizia de repartizare a profitului;
d) a+b;
e) c+d.
20. La ce se referă decizia de investire?

a) la structura financiară a întreprinderii;
b) la modul de constituire a resurselor;
c) la constituirea şi gestionarea portofoliului de active;
d) la repartizarea profitului pentru investiţii sau distribuirea acestuia sub formă de
dividende către acţionari;
e) a+b.
21. Care dintre următoarele particularităţi sunt proprii deciziei de finanţare luată de
întreprindere?
a) reprezintă opţiunea întreprinderii de a-şi acoperi nevoile de finanţare fie prin
fonduri proprii interne sau externe, fie prin împrumuturi, fie în participaţie;
b) dependenţa deciziei de finanţare exclusiv de întreprindere;
c) actul de decizie asupra finanţării aparţine în exclusivitate băncii;
d) decizia de finanţare este cea care face imposibilă decizia de investiţii;
e) a+d.
22. Furnizorii de capital au drept obiectiv:

a) maximizarea valorii de piaţă a întreprinderii;
b) remunerarea investiţiei la o rentabilitate superioară oportunităţilor de investiţii
oferite de piaţa financiară;
c) minimizarea valorii bursiere a întreprinderii;
d) a+b;
e) c+d.
23. Principalele criterii de selecţie a surselor de finanţare sunt:

a) costul procurării capitalurilor;
b) rentabilitatea financiară;
c) capacitatea de îndatorare;
d) criteriul plăţilor reale;
e) a+b+c+d.
24. În general, investiţiile de capital sunt finanţate din următoarele surse:
a) emisiune de acţiuni;
b) împrumuturi pe termen mediu şi lung;
c) finanţare internă prin reinvestirea profitului obţinut;
d) a+c;
e) b+d.
25. Actul decizional asupra repartizării profitului are un caracter:

a) preventiv;
b) de fond;
c) de formă;
d) limitat;
e) b+c.
26. Decizia de finanţare se referă la:

a) repartizarea profitului pentru investiţii sau distribuirea acestuia sub formă de
dividende către acţionari;
b) constituirea şi gestionarea portofoliului de active;
c) structura financiară a întreprinderii, respectiv la modul de constituire a resurselor;
d) a+b;
e) a+c.
27. Schematic, actul decizional cu privire la repartizarea profitului se poate

manifesta astfel:
a) remunerarea salariaţilor şi a altor persoane implicate în conducerea întreprinderii;
b) diminuarea capitalului social;
c) formarea fondului de rezervă a cărui dimensiune minimă este stabilită prin lege;
d) a+c;
e) a+b.
28. Sunt corecte următoarele afirmaţii privind politica de dividend:

a) are implicaţii directe asupra autofinanţării şi remunerării capitalurilor proprii;
b) reprezintă ansamblul deciziilor şi tehnicilor folosite pentru determinarea nivelului
dividendelor ce nu vor fi distribuite acţionarilor;
c) reflectă opţiunea între distribuirea dividendelor sau reinvestirea unei părţi cât mai
mari din profit de către întreprinderea respectivă;
d) a+b+c;
e) a+c.
29. Politica de dividend pune în evidenţă următoarele aspecte:

a) o oarecare stabilitate;
b) o politică credibilă;
c) o oarecare instabilitate;
d) a+b;
e) b+c.
30. Deciziile financiare care pot fi luate de conducerea întreprinderilor se pot

grupa în:
a) decizia privind finanţarea din surse proprii sau finanţarea prin îndatorare;
b) decizia de investire, decizia de finanţare, decizia de repartizare a profitului;
c) deciziile privind constituirea şi gestionarea portofoliului de active;
d) decizia de investiţii şi decizia de finanţare;
e) c+d.
31. Caracterul financiar al deciziilor luate la nivelul unei întreprinderi constă în:
a) sporirea rentabilităţii, a profitabilităţii pe produs, pe activitate şi pe total
întreprindere;
b) sporirea rentabilităţii, asigurarea unei permanente stări de lichiditate şi
cunoaşterea riscurilor şi asigurarea măsurilor pentru evitarea/acoperirea lor;
c) luarea deciziilor privind finanţarea din surse proprii sau finanţarea prin îndatorare;
d) procesul raţional de alegere a variantei optime în privinţa finanţării şi a
investiţiilor.
e) c+d.
CAPITOLUL 3.
ANALIZA PERFORMANŢEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII
3.1. Analiza patrimonială a bilanţului
32. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în privinţa analizei

patrimoniale?
a) evidenţiază riscul de insolvabilitate al întreprinderii;
b) studiază gradul de exigibilitate a elementelor de pasiv şi gradul de lichiditate al
elementelor de activ;
c) evidenţiază riscul de solvabilitate al întreprinderii;
d) a+b;
e) b+c.
33. În cadrul construcţiei bilanţului financiar, elementele de activ sunt structurate

astfel:
a) în funcţie de descreşterea gradului de lichiditate, începând cu partea de sus a
activului bilanţier;
b) în funcţie de creşterea gradului de lichiditate, începând cu partea de sus a
activului bilanţier;
c) începând cu elementele cele mai puţin lichide, respectiv imobilizările şi
continuând cu active circulante, care au un grad de lichiditate mult mai mare;
d) a+b;
e) b+c.
34. În cadrul construcţiei bilanţului financiar, elementele de pasiv sunt structurate,

astfel:
a) după gradul crescător de exigibilitate;
b) după gradul descrescător al exigibilităţii;
c) începând cu capitalurile cele mai puţin exigibile sau neexigibile şi continuând cu
cele mai exigibile;
d) a+c;
e) b+c.
35. Recunoaşteţi care din următoarele elemente se regăsesc în activul bilanţului

financiar:
a) mijloacele cu durata de exploatare mai mare de un an;
b) resursele de trezorerie;
c) mijloacele cu durata de exploatare mai mică de un an;
d) resursele cu scadenţa mai mare de un an;
e) a+c.
36. Recunoaşteţi care din următoarele elemente se regăsesc în pasivul bilanţului

financiar:
a) resursele cu scadenţa mai mică de un an;
b) mijloacele de trezorerie;
c) resursele cu scadenţa mai mare de un an;
d) a+c;
e) b+c.
37. Resursele cu scadenţa mai mare de un an se determină pornind de la
capitalurile proprii la care se aplică următoarele corecţii:
a) se adună provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, datoriile ce trebuie plătite într-o
perioadă mai mare de un an şi veniturile în avans;
b) se adună toate activele fictive;
c) se scad toate activele fictive;
d) a+b;
e) a+c.
38. Bilanţul financiar pune în evidenţă următoarele reguli ale finanţării:

a) nevoile permanente trebuie finanţate din resursele permanente iar nevoile
temporare trebuie finanţate din resursele temporare;
b) regula echilibrului financiar pe termen lung;
c) regula echilibrului financiar pe termen scurt;
d) b+c;
e) a+d.
39. Fondul de rulment financiar se determină astfel:

a) FRF=(R>1 an)-(M>1an);
b) FRF =(M<1 an)-[(R<1 an)-CBTS];
c) FRF=[(M<1 an)+MT]- (R<1an);
d) a+b;
e) a+c.
40. Fondul de rulment financiar determinat după formula FRF=[(M<1 an)+MT]-

(R<1an) semnifică:
a) partea capitalurilor permanente degajată de etajul superior al bilanţului, pentru a
acoperi nevoile de finanţare din partea de jos a bilanţului;
b) surplusul activelor circulante nete în raport cu datoriile temporare sau partea
activelor circulante nefinanţată din datoriile pe termen scurt;
c) surplusul activelor permanente în raport cu datoriile temporare sau partea
activelor imobilizate finanţată din datoriile pe termen scurt;
d) activele circulante acoperă strict datoriile pe termen scurt, fără posibilitatea
degajării unui excedent de lichiditate;
e) un excedent de resurse permanente în raport cu nevoile corespunzătoare de
capitaluri circulante.
41. Relaţia [(M<1 an)+MT]<(R<1 an) respectiv FRF<0 se poate interpreta astfel:
a) activele circulante transformabile în lichidităţi într-un termen scurt, vor permite
nu numai rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt, ci şi degajarea de lichidităţi
excedentare;
b) activele circulante acoperă strict datoriile pe termen scurt, fără posibilitatea
c) activele circulante transformabile în lichidităţi sunt insuficiente pentru
rambursarea datoriilor pe termen scurt şi reflectă la prima vedere o stare de dezechilibru, o
situaţie defavorabilă sub aspectul solvabilităţii;
d) echilibrul financiar poate fi asigurat şi în condiţiile unui fond de rulment negativ,
dacă scadenţa medie a activelor circulante este mai mică decât cea a datoriilor pe termen
scurt;
e) c+d.
42. Indicatorul care reflectă gradul de autonomie financiară este:

a) fondul de rulment propriu;
b) fondul de rulment împrumutat;
c) nevoia de fond de rulment;
d) trezoreria netă;
e) fondul de rulment extern.
43. Relaţia (M<1 an) < [(R<1 an) -CBTS], respectiv NFR< 0 poate fi interpretată
astfel:
a) un excedent de resurse temporare în raport cu nevoile corespunzătoare de
capitaluri circulante sau necesităţi temporare mai mici decât sursele temporare posibile de
imobilizat;
b) o sursă temporară, care nu trebuie finanţată, ci dimpotrivă ea finanţează fondul de
rulment şi trezoreria;
c) o situaţie nefavorabilă prin întreruperea temporară în aprovizionarea şi reînnoirea
stocurilor sau în activitatea de producţie la întreprinderile industriale;
d) a+b;
e) c+d.
44. Relaţia (M<1 an) > [(R<1 an) -CBTS], respectiv NFR > 0 poate fi interpretată
astfel:
a) un surplus de nevoi temporare posibile de imobilizat;
b) absorbirea unei părţi din resursele temporare pentru finanţarea unor nevoi
permanente;
c) activele circulante transformabile în lichidităţi sunt insuficiente pentru
rambursarea datoriilor pe termen scurt;
d) activele circulante transformabile în lichidităţi într-un termen scurt, vor permite
excedentare;
e) b+d.
45. Relaţia [(M<1 an)+MT]=(R<1 an), respectiv FRF = 0 poate fi interpretată

astfel:
a) capitalurile permanente finanţează o parte din activele circulante, după finanţarea
integrală a activelor imobilizate nete;
b) o armonizare totală a structurii resurselor permanente cu necesităţile de alocare a
acestora;
c) activele circulante acoperă strict datoriile pe termen scurt, fără posibilitatea
d) activele circulante transformabile în lichidităţi sunt insuficiente pentru
rambursarea datoriilor pe termen scurt;
e) b+c.
46. Relaţia (R>1 an)>(M>1 an), respectiv FRF>0 poate fi interpretată astfel:
a) absorbirea unei părţi din resursele temporare pentru finanţarea unor nevoi
permanente;
b) realizarea echilibrului financiar pe termen lung şi contribuţia fondului de rulment
financiar la realizarea echilibrului financiar pe termen scurt;
c) capitalurile permanente finanţează o parte din activele circulante, după finanţarea
integrală a activelor imobilizate nete;
d) activele circulante transformabile în lichidităţi într-un termen scurt, vor permite
excedentare;
e) b+c.
47. TN<0 semnifică:

a) rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii;
b) un dezechilibru financiar la încheierea exerciţiului contabil;
c) un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt;
d) dependenţa întreprinderii de resursele financiare externe, urmărindu-se obţinerea
celui mai mic cost de procurare al noilor credite;
e) b+c+d.
48. Atunci când activele circulante sunt mai mari decât datoriile pe termen scurt,
fondul de rulment semnifică:
a) un deficit de lichidităţi potenţiale pe termen scurt faţă de exigibilităţile potenţiale
pe termen scurt;
b) lichidităţile potenţiale nu acoperă în totalitate exigibilităţile potenţiale;
c) un excedent de lichidităţi potenţiale pe termen scurt faţă de exigibilităţile
potenţiale pe termen scurt;
d) un dezechilibru financiar;
e) a+b+d.
49. Activul bilanţului financiar cuprinde:

a) resurse durabile, pasive de exploatare, pasive în afara exploatării şi pasive de
trezorerie;
b) mijloace stabile, active circulante de exploatare, active circulante în afara
exploatării şi active de trezorerie;
c) resurse cu scadenţa mai mare şi mai mică de un an;
d) mijloace cu durata de exploatare mai mare de un an, mijloace cu durata de
exploatare mai mică de un an şi mijloace de trezorerie;
e) a+c.
50. Trezoreria netă reprezintă diferenţa dintre:

a) necesarul de fond de rulment şi fondul de rulment;
b) activele de trezorerie şi creditele bancare pe termen scurt;
c) fondul de rulment împrumutat şi necesarul de fond de rulment;
d) mijloacele de trezorerie şi pasivele de exploatare;
e) fondul de rulment şi mijloacele de trezorerie.
51. Se dă Bilanţul întreprinderii „M” S.A.:
Activ N Pasiv N
Active imobilizate Capitaluri proprii
Imobilizări necorporale 4.030 Capital subscris vărsat 22.500
Imobilizări corporale 110.220 Rezerve 4.000
Imobilizări financiare 40.500 Rezultatul reportat 10.300
Active imobilizate – total 154.750 Rezultatul exerciţiului 14.600
Active circulante Capitaluri proprii - total 51.400
Activ N Pasiv N
Stocuri 13.150 Provizioane pentru riscuri şi 3.500
Creanţe 26.250 cheltuieli
Investiţii financiare pe 22.800 Venituri în avans 3.200
termen scurt
Casa şi conturi la bănci 10.300 Datorii ce trebuie plătite într- 120.050
o perioadă mai mare de 1 an
Active circulante – total 72.500 Datorii ce trebuie plătite într- 50.100
Cheltuieli în avans 1.000 o perioadă mai mică de 1 an
Total activ 228.250 Total pasiv 228.250
Se mai cunosc următoarele informaţii suplimentare:

- cheltuielile de cercetare - dezvoltare sunt în valoare de 1.400 lei;
- imobilizările financiare cu durata mai mică de un an sunt în valoare de 2.500 lei;
- clienţii în valoare de 2.500 lei au durata de recuperare mai mare de un an;
- debitorii diverşi în valoare de 4.500 lei au durata de recuperare mai mare de un an;
- titlurile de plasament deţinute la societăţi cotate la bursă sunt în valoare de 12.000
lei;
- creditele bancare pe termen scurt sunt în valoare de 5.000 lei.
Mijloacele cu durata de exploatare mai mare de un an sunt în valoare de:
a) 154.750 lei;
b) 153.350 lei;
c) 160.350 lei;
d) 157.850 lei;
e) 153.100 lei.
Activ N Pasiv N
termen scurt

lei;
Mijloacele cu durata de exploatare mai mică de un an sunt în valoare de:
a) 65.500 lei;
b) 45.700 lei;
c) 57.700 lei;
d) 72.500 lei;
e) 70.500 lei.
Activ N Pasiv N
termen scurt

lei;
Mijloacele de trezorerie sunt în valoare de:
a) 10.300 lei;
b) 12.000 lei;
c) 22.300 lei;
d) 33.100 lei;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus.
Activ N Pasiv N
Activ N Pasiv N
termen scurt

lei;
Resursele cu scadenţa mai mare de un an sunt în valoare de:
a) 171.450 lei;
b) 172.100 lei;
c) 175.750 lei;
d) 178.150 lei;
e) 171.150 lei.
Activ N Pasiv N
termen scurt

lei;
Resursele cu scadenţa mai mică de un an sunt în valoare de:
a) 52.750 lei;
b) 53.750 lei;
c) 45.700 lei;
d) 50.100 lei;
e) 68.000 lei.
3.2. Analiza funcţională a bilanţului
56. Rolul bilanţului funcţional în analiza financiară este:

a) permite aprecierea vulnerabilităţii structurii financiare a întreprinderii reflectată
de evoluţia trezoreriei nete;
b) permite evaluarea riscului de insolvabilitate;
c) exprimă interdependenţa dintre structura financiară a întreprinderii şi natura
activităţii sale;
d) a+c;
e) b+d.
57. Care din elementele de mai jos se regăsesc în structura activului bilanţului
funcţional?
a) activele circulante de exploatare;
b) mijloacele cu durata de exploatare mai mare de un an;
c) activele de trezorerie;
d) a+c;
e) b+d.
58. Care dintre elementele următoare se includ la activele circulante în afara

exploatării?
a) decontările cu grupul şi asociaţii cu sold debitor;
b) decontările din operaţii în curs de clarificare cu sold creditor;
c) creditorii diverşi;
d) a+b;
e) c+d.
59. Care dintre elementele următoare se includ la activele circulante de exploatare?

a) debitorii diverşi;
b) stocurile la valoarea brută şi creanţele din exploatare;
c) decontările cu grupul şi asociaţii;
d) a+b;
e) a+c.
60. Dobânzile aferente creditelor primite se încadrează la:

a) activele circulante în afara exploatării;
b) pasivele în afara exploatării;
c) activele circulante de exploatare;
d) pasivele de trezorerie;
e) resursele durabile.
61. Care dintre elementele următoare se includ la pasivele de exploatare?

a) creditorii diverşi;
b) datoriile faţă de personalul salariat pentru munca depusă, datoriile sociale şi
fiscale;
c) creditele comerciale acordate de furnizori, creditele pe termen scurt acordate de
bănci pentru derularea operaţiunilor de import-export;
d) b+c;
e) a+d.
62. În optica funcţională, realizarea echilibrului financiar al întreprinderii

presupune:
a) nu doar existenţa unui fond de rulment pozitiv ca marjă de siguranţă, ci a unui
fond de rulment acoperitor nevoilor de finanţare ale ciclului de exploatare;
b) existenţa unui fond de rulment negativ la întreprinderile din sectorul prestărilor de
servicii;
c) existenţa unui fond de rulment pozitiv ca marjă de siguranţă;
d) a+c;
e) b+d.
63. Fondul de rulment funcţional sau fondul de rulment net global (FRNG) se
poate determina ca diferenţă între:
a) mijloacele de trezorerie şi pasivele de trezorerie ;
b) resursele durabile şi mijloacele stabile;
c) mijloacele ciclice inclusiv cele de trezorerie şi resursele ciclice inclusiv cele de
trezorerie;
d) a+b;
e) b+c.
64. Trezoreria netă se determină ca diferenţă între:

a) activele de trezorerie şi pasivele de trezorerie;
b) mijloacele de trezorerie şi creditele bancare pe termen scurt;
c) fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment;
d) a+c;
e) b+d.
65. Nevoia de fond de rulment reprezintă:

a) suma dintre necesarul de fond de rulment al exploatării şi necesarul de fond de
rulment în afara exploatării;
b) diferenţa dintre activele circulante de exploatare şi pasivele de exploatare;
c) suma dintre activele circulante de exploatare şi activele circulante în afara
exploatării;
d) suma dintre pasivele de exploatare şi pasivele în afara exploatării;
66. Dacă activele circulante de exploatare depăşesc datoriile de exploatare, nevoia

de fond de rulment pentru exploatare evidenţiază:
a) dependenţa întreprinderii de resursele financiare externe;
b) activele circulante de exploatare vor permite nu numai rambursarea integrală a
datoriilor pe termen scurt, ci şi degajarea de lichidităţi excedentare;
c) echilibrul financiar poate fi asigurat şi în condiţiile unui necesar de fond de
rulment negativ;
d) capitalul investit de întreprindere peste nivelul celui atras din pasivele circulante;
e) armonizarea totală a structurii resurselor cu necesităţile de alocare a acestora.
Activ N Pasiv N
termen scurt

- Creanţele din bilanţ sunt compuse din: Clienţi 11.500 lei, Efecte de încasat 2.500 lei,
Alte creanţe faţă de stat şi instituţii publice 3.250 lei, Debitori diverşi 9.000 lei;
lei;
- cheltuielile înregistrate în avans se referă la activele circulante în afara exploatării;
- Totalul datorilor de 170.150 lei este compus din: Datorii financiare 60.200 lei şi Alte
datorii 109.950 lei;
- Datoriile financiare sunt compuse din: Împrumuturi bancare pe termen mediu şi lung
30.000 lei, Alte împrumuturi şi datorii financiare 17.200 lei, Dobânzi 8.000 lei şi
Credite bancare pe termen scurt 5.000 lei;
- Alte datorii sunt compuse din: Furnizori 32.700 lei, Efecte de plată 8.500 lei, TVA
de plată 7.300 lei, Impozit pe profit 7.600 lei, Alte datorii faţă de stat şi instituţii
publice 10.700 lei, Dividende 3.650 lei, Creditori diverşi 4.500 lei, Decontări cu
grupul şi asociaţii 35.000 lei;
- valoarea totală a amortizărilor este de 24.000 lei.
Mijloacele stabile sunt în valoare de:
a) 154.750 lei;
b) 130.750 lei;
c) 178.750 lei;
d) 108.450 lei;
Activ N Pasiv N
Activ N Pasiv N
termen scurt

lei;
Activele circulante de exploatare sunt în valoare de:
a) 13.150 lei;
b) 39.400 lei;
c) 20.800 lei;
d) 30.400 lei;
Activ N Pasiv N
termen scurt
Activ N Pasiv N

lei;
Activele circulante în afara exploatării sunt în valoare de:
a) 20.800 lei;
b) 9.000 lei;
c) 31.800 lei;
d) 32.800 lei;
e) 19.800 lei.
Activ N Pasiv N
termen scurt

lei;
Activele de trezorerie sunt în valoare de:
a) 22.300 lei;
b) 12.000 lei;
c) 10.300 lei;
d) 20.800 lei;
e) 22.800 lei.
Activ N Pasiv N
termen scurt

lei;
Resursele durabile sunt în valoare de:
a) 58.100 lei;
b) 88.100 lei;
c) 112.100 lei;
d) 105.300 lei;
e) 129.300 lei.
Activ N Pasiv N
termen scurt

lei;
Pasivele de exploatare sunt în valoare de:
a) 48.500 lei;
b) 56.100 lei;
c) 59.200 lei;
d) 66.800 lei;
e) 51.150 lei.
Activ N Pasiv N
termen scurt

lei;
Pasivele în afara exploatării sunt în valoare de:
a) 43.150 lei;
b) 47.500 lei;
c) 51.150 lei;
d) 38.650 lei;
Activ N Pasiv N
Activ N Pasiv N
termen scurt

lei;
Pasivele de trezorerie sunt în valoare de:
a) 51.150 lei;
b) 9.000 lei;
c) 5.000 lei;
d) 4.500 lei;
e) 10.300 lei.
3.3. Analiza performanţei financiare pe baza Contului de profit şi pierdere
75. Fluxurile economice, respectiv veniturile şi cheltuielile perioadei de gestiune,

sunt generate, în principal, de trei domenii de activitate, printre care şi activitatea financiară.
Aceasta se referă la:
a) evenimentele extraordinare care afectează activitatea normală a întreprinderii;
b) participaţiile la capitalul altor societăţi şi alte acţiuni de plasament;
c) activitatea dominantă ce vizează realizarea profitului întreprinderii;
d) situaţiile de excepţie când se produc diverse calamităţi naturale;
e) activitatea normală, curentă a întreprinderii, având în vedere activitatea industrială
sau comercială a întreprinderii.
76. Care dintre următoarele afirmaţii caracterizează rezultatul exploatării:

a) permite analiza consecinţelor operaţiunilor mai mult sau mai puţin repetitive
legate de deciziile financiare ale întreprinderii;
b) măsoară activitatea normală, curentă a întreprinderii, având în vedere activitatea
industrială sau comercială a întreprinderii;
c) indică tendinţele legate de ciclul de exploatare normal şi uzual;
d) b+c;
e) a+d.
77. Soldurile intermediare de gestiune se caracterizează prin:

a) reprezintă o măsură a diferitelor nivele ale rezultatului activităţii întreprinderii;
b) decupează contul de rezultat în mai multe solduri semnificative care ajută la
efectuarea unor analize financiar-contabile;
c) pun în evidenţă riscul de insolvabilitate al întreprinderii ;
d) a+b;
e) c+d.
78. Care dintre următoarele afirmaţii caracterizează cifra de afaceri?

a) exprimă diferenţa dintre suma vânzărilor de mărfuri şi costul lor de cumpărare;
b) este reflectată de totalul facturilor (fără taxe) emise de întreprindere ca urmare a
produselor vândute, lucrărilor executate şi/sau serviciilor prestate;
c) este determinată de volumul afacerilor realizate de întreprindere cu terţii cu
urmare activităţii profesionale normale şi curente a întreprinderii;
d) reflectă bunurile realizate de întreprindere, nu în scopul vânzării lor, ci pentru a fi
păstrate şi utilizate de către întreprindere în interiorul său;
e) b+c.
79. Marja comercială reprezintă:

a) volumul afacerilor realizate de întreprindere cu terţii ca urmare a activităţii
profesionale normale şi curente a întreprinderii;
b) plusul de valoare adus de către întreprinderea cu activitate în sfera comercială la
circuitul economic;
c) totalitatea bunurilor şi serviciilor realizate de o întreprindere industrială sau
comercială în timpul unui exerciţiu, indiferent de destinaţia acestora: vânzare, stoc sau
imobilizări;
d) totalitatea cheltuielilor necesare pentru activitatea de producţie a întreprinderii;
e) a+b.
80. Producţia stocată este evaluată la:

a) costul de achiziţie;
b) costul de producţie;
c) preţul de vânzare;
d) preţul cu amănuntul;
e) preţul cumulat cu amănuntul.
81. Producţia imobilizată reflectă:

a) bunurile realizate de întreprindere, nu în scopul vânzării lor, ci pentru a fi păstrate
şi utilizate de către întreprindere în interiorul său;
b) totalul facturilor (fără taxe) emise de întreprindere ca urmare a produselor
vândute, lucrărilor executate şi/sau serviciilor prestate;
c) diferenţa dintre vânzările şi producţia întreprinderii pe de-o parte şi ceea ce s-a
cumpărat de la terţi pe de altă parte;
d) costul factorilor de producţie care trebuie răsplătiţi pentru contribuţia lor;
e) resursa obţinută de întreprindere din activitatea de exploatare independent de
aspectele financiare, imobiliare sau comerciale.
82. În componenţa valorii adăugate nu sunt incluse:

a) împrumuturile;
b) disponibilităţile;
c) investiţiile;
d) capitalurile proprii;
e) munca.
83. Care dintre următoarele afirmaţii caracterizează valoarea adăugată?

a) arată aportul întreprinderii la avuţia naţională;
b) exprimă o creare de valoare sau o creştere de valoare pe care întreprinderea o
aduce bunurilor şi serviciilor provenite de la terţi în exerciţiul activităţilor profesionale
curente;
c) este utilizată în previziunea gestionară şi în controlul gestiunii;
d) a+b;
e) c+d.
84. Ca instrument de analiză, valoarea adăugată permite măsurarea:

a) dimensiunii, structurii şi exploatării întreprinderii;
b) gradului de integrare economică a întreprinderii;
c) contribuţiei valorii adăugate la rambursarea capitalurilor împrumutate;
d) a+b+c;
e) b+c.
85. Care dintre următoarele afirmaţii caracterizează excedentul brut al exploatării?

a) indică surplusul de trezorerie generat de operaţiunile de exploatare propriu-zise;
b) măsoară resursa obţinută de întreprindere din activitatea de exploatare
independent de aspectele financiare, imobiliare sau comerciale;
c) este un indicator corespunzător rezultatului economic brut legat de activitatea
operaţională a întreprinderii;
d) reprezintă ansamblul de resurse proprii degajate de către întreprindere;
e) a+b+c.
86. Excedentul brut al exploatării poate fi interpretat astfel:

a) surplus monetar potenţial;
b) indicator aferent eficienţei întreprinderii ;
c) indicator monetar în măsura în care este determinat pornind de la elementele
legate de circuitul monetar efectiv;
d) b+c;
e) a+d.
87. Excedentul brut al exploatării este un indicator aferent eficienţei întreprinderii

prin activitatea sa curentă, în măsura în care:
a) asigură legătura dintre analiza rezultatelor şi analiza fluxurilor financiare;
b) are caracter global ţinând seama de efectele tuturor activităţilor întreprinderii
asupra rezultatului obţinut de către aceasta;
c) valoarea sa corespunde unor fonduri ce permit reînnoirea elementelor supuse
deprecierii şi eventual remunerarea aportorilor de fonduri;
d) apreciază contribuţia întreprinderii la finanţarea sa în cursul exerciţiului;
e) este determinat pornind de la elementele legate de circuitul monetar efectiv, altfel
nu va reprezenta mai mult decât un surplus monetar potenţial.
88. Capacitatea de autofinanţare se caracterizează prin următoarele:

a) măsoară resursa obţinută de întreprindere din activitatea de exploatare;
b) exprimă capacitatea întreprinderii de a remunera furnizorii de capital şi de a
finanţa investiţiile pentru înnoirea şi dezvoltarea întreprinderii, completând fondurile
constituite prin amortizare;
c) reflectă bunurile şi serviciile realizate de o întreprindere industrială sau
comercială în timpul unui exerciţiu indiferent de destinaţia acestora: vânzare, stocare sau
imobilizare;
d) exprimă o creare de valoare sau o creştere de valoare pe care întreprinderea o
aduce bunurilor şi serviciilor provenite de la terţi în exerciţiul activităţilor profesionale
curente;
e) a+b.
89. Capacitatea de autofinanţare poate fi interpretată astfel:

a) indicator monetar în măsura în care este determinat pornind de la elementele
legate de circuitul monetar efectiv;
b) indicator aferent eficienţei întreprinderii ;
c) surplus monetar potenţial;
d) informaţie importantă pentru aprecierea contribuţiei întreprinderii la finanţarea sa
în cursul exerciţiului;
e) c+d.
90. Reprezintă element al tabloului de finanţare şi asigură legătura între analiza

rezultatelor şi analiza fluxurilor financiare:
a) excedentul brut al exploatării;
b) valoarea adăugată;
c) rezultatul net;
d) capacitatea de autofinanţare;
e) marja comercială.
91. Capacitatea de autofinanţare interpretată ca surplus monetar potenţial reprezintă:

a) totalitatea resurselor suplimentare rezultate din activitatea globală a întreprinderii
în cursul perioadei de gestiune şi care vor putea finanţa întreprinderea după prelevarea
dividendelor;
b) legătura dintre analiza rezultatelor şi analiza fluxurilor financiare;
c) valoarea maximă ce poate contribui la dezvoltarea întreprinderii în absenţa
distribuirii dividendelor;
d) un indicator global ce ţine seama de efectele tuturor activităţilor întreprinderii
asupra rezultatului obţinut de către aceasta;
e) a+c.
92. Se dau următoarele date din Contul de profit şi pierdere al întreprinderii ”M”
S.R.L..
N
DENUMIREA INDICATORILOR
(lei)
Producţia vândută 7.000
Venituri din vânzarea mărfurilor 250
Variaţia stocurilor – sold creditor 450
– sold debitor 200
Producţia imobilizată 150
Alte venituri din exploatare 50
Cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile 800
Alte cheltuieli materiale 60
Alte cheltuieli din afară (energie şi apă) 90
Cheltuieli privind mărfurile 200
Cheltuieli cu personalul, din care: 1.900
- salarii 1.400
- cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială 500
Amortizări şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor 150
- cheltuieli 150
- venituri -
Alte cheltuieli de exploatare 2.100
- cheltuieli privind prestaţiile externe 1.800
- cheltuieli cu alte impozite, taxe 100
- cheltuieli cu despăgubiri, donaţii 200
Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli 500
- cheltuieli 600
- venituri 100
Venituri din dobânzi 70
Alte venituri financiare 250
Ajustarea valorii imobilizărilor financiare: 50
- cheltuieli 50
- venituri 0
Cheltuieli privind dobânzile 160
Alte cheltuieli financiare 120
Venituri extraordinare 200
Cheltuieli extraordinare 180
Impozitul pe profit 150
Cifra de afaceri şi marja comercială vor avea următoarele valori:
a) 7.250 lei şi 50 lei;
b) 7.000 lei şi 50 lei;
c) 7.250 lei şi 250 lei;
d) 7.000 lei şi 200 lei;
e) 7.000 lei şi 250 lei.
S.R.L..
N
(lei)
N
(lei)
- salarii 1.400
- cheltuieli 150
- venituri -
- cheltuieli 600
- venituri 100
- cheltuieli 50
- venituri 0
Producţia exerciţiului va fi:
a) 8.050 lei;
b) 7.250 lei;
c) 7.400 lei;
d) 7.800 lei;
e) 7.000 lei.
S.R.L..
N
(lei)
N
(lei)
- salarii 1.400
- cheltuieli 150
- venituri -
- cheltuieli 600
- venituri 100
- cheltuieli 50
- venituri 0
Consumul extern provenind de la terţi sau consumul intermediar va fi:
a) 2.850 lei;
b) 3.200 lei;
c) 3.050 lei;
d) 2.750 lei;
e) 2.800 lei.
S.R.L..
N
(lei)
- salarii 1.400
- cheltuieli 150
- venituri -
N
(lei)
- cheltuieli 600
- venituri 100
- cheltuieli 50
- venituri 0
Rezultatul exploatării va fi:
a) 1.890 lei;
b) 2.050 lei;
c) 2.550 lei;
d) 1.910 lei;
e) 1.900 lei.
S.R.L..
N
(lei)
- salarii 1.400
- cheltuieli 150
- venituri -
- cheltuieli 600
N
(lei)
- venituri 100
- cheltuieli 50
- venituri 0
Rezultatul financiar şi rezultatul extraordinar vor avea următoarele valori:
a) 20 lei şi 10 lei;
b) -10 lei şi 20 lei;
c) 10 lei şi -20 lei;
d) 10 lei şi 20 lei;
e) -10 lei şi -20 lei.
97. Se cunosc următoarele informaţii: marja comercială 60 lei, producţia

exerciţiului 7.500 lei şi consumul extern 5.700 lei. Valoarea adăugată va fi:
a) 13.140 lei;
b) 1.860 lei;
c) 13.260 lei;
d) 1.740 lei;
98. Se cunosc următoarele informaţii: valoarea adăugată 4.000 lei, subvenţiile din
exploatare 100 lei, impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate 250 lei şi cheltuielile cu
personalul 2.200 lei. Excedentul brut al exploatării va fi:
a) 6.550 lei;
b) 1.450 lei;
c) 1.650 lei;
d) 2.150 lei;
99. Se cunosc următoarele informaţii: rezultatul curent 1.200 lei, rezultatul

extraordinar 300 lei şi impozitul pe profit 150 lei. Rezultatul net al exerciţiului va fi:
a) 750 lei;
b) 1.050 lei;
c) 1.650 lei;
d) 1.350 lei;
100. Se cunosc următoarele informaţii: rezultatul net al exerciţiului 2.000 lei,

venituri din provizioane 200 lei şi cheltuieli cu amortizări şi provizioane 500 lei.Capacitatea
de autofinanţare va fi:
a) 2.300 lei;
b) 1.700 lei;
c) 2.700 lei;
d) 2.200 lei;
3.4. Analiza performanţei financiare pe baza ratelor
101. Analiza performanţei financiare a întreprinderilor prin metoda ratelor se

caracterizează prin:
a) influenţa imediată asupra rezultatului exerciţiului;
b) interpretarea ratelor trebuie să fie prudentă, deoarece numai una din ele, luată
izolat, nu este satisfăcătoare pentru a caracteriza activitatea întreprinderii;
c) reprezintă un mijloc de analiză şi stabilire a diagnosticului financiar;
d) a+b+c;
e) b+c.
102. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte în privinţa rentabilităţii?

a) se măsoară printr-un sistem de rate explicative, de eficienţă, determinate ca raport
între efectele economice şi financiare obţinute şi eforturile depuse pentru obţinerea lor;
b) una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei întregii activităţi
economico-financiare întreprinderii;
c) evidenţiază caracteristicile economice şi financiare ale întreprinderilor, permiţând
compararea performanţelor industriale şi comerciale ale acestora;
d) măsoară rezultatele obţinute în raport cu activitatea întreprinderii şi a mijloacelor
economice sau financiare;
e) a+b+c+d.
103. Sunt corecte următoarele afirmaţii privind rentabilitatea comercială:

a) apreciază randamentul diferitelor stadii ale activităţii întreprinderii la formarea
rezultatului;
b) se determină ca raport între marjele de acumulare şi cifra de afaceri sau valoarea
adăugată;
c) măsoară eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate întregii activităţi a
întreprinderii;
d) măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe care
acţionarii l-au făcut prin cumpărarea acţiunilor întreprinderii;
e) a+b.
104. Rata marjei brute de exploatare măsoară:

a) eficienţa globală a activităţii de exploatare;
b) eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate întregii activităţi a
întreprinderii;
c) randamentul capitalurilor proprii;
d) nivelul rezultatului brut de exploatare independent de politica financiară, politica
de investiţii, de incidenţa fiscalităţii şi a elementelor extraordinare;
e) gradul de autonomie financiară.
105. Sunt corecte următoarele afirmaţii privind rentabilitatea economică:

a) exprimă eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate întregii activităţi a
întreprinderii;
b) constituie un indicator important în aprecierea performanţelor întreprinderii, în
evaluarea modului de valorificare a capitalului investit;
c) trebuie să se situeze cel puţin la nivelul costului capitalului investit şi trebuie să
fie obligatoriu mai mare decât rata dobânzii;
d) a+c;
e) b+d.
106. Sunt corecte următoarele afirmaţii privind rentabilitatea financiară:

a) remunerează proprietarii întreprinderii, fie prin acordare de dividende către
aceştia, fie sub forma majorării rezervelor;
b) nu este influenţată de modalitatea de procurare a capitalurilor şi deci de structura
financiară a societăţii;
c) măsoară randamentul capitalurilor proprii;
d) reprezintă capacitatea întreprinderii de a degaja profit net prin capitalurile proprii
angajate în activitatea sa;
e) a+c+d.
107. Rentabilitatea financiară netă se calculează ca raport între:

a) rezultatul exploatării şi capitalurile proprii;
b) rezultatul curent înainte de impozitare şi capitalurile proprii;
c) rezultatul net al exerciţiului şi capitalurile proprii;
d) dividende şi capitalurile proprii;
e) excedentul brut al exploatării şi capitalurile investite.
108. Rata de rentabilitate financiară trebuie să fie:

a) mai mică decât rata inflaţiei;
b) mai mare decât rata medie a dobânzii de pe piaţă;
c) mai mică decât rata medie a dobânzii de pe piaţă;
d) egală cu rata medie a dobânzii de pe piaţă;
e) a+c.
109. Rata care exprimă capacitatea de rambursare instantanee a datoriilor, ţinând

cont de disponibilităţile existente este:
a) coeficientul total de îndatorare;
b) rata lichidităţii imediate;
c) rata solvabilităţii pe termen mediu şi lung;
d) rata lichidităţii generale;
e) rata lichidităţii reduse.
110. Valorile favorabile ale ratei lichidităţii generale sunt cuprinse între:
a) 0,8 şi 1;
b) 2 şi 2,5;
c) 1 şi 1,5;
d) 0,3 şi 0,7;
111. Care dintre următoarele afirmaţii caracterizează rata solvabilităţii pe termen

mediu şi lung?
a) exprimă măsura în care întreprinderea poate achita datoriile totale;
b) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile pe termen scurt din
creanţe, investiţii financiare pe termen scurt şi disponibilităţi;
c) reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se transforma, într-
un termen scurt, în lichidităţi pentru a satisface obligaţiile de plată exigibile;
d) a+b;
e) a+c.
112. Rata care exprimă măsura în care activele circulante se transformă într-un
termen scurt în lichidităţi, pentru a satisface obligaţiile de plată exigibile este:
a) coeficientul total de îndatorare;
b) rata lichidităţii imediate;
c) rata solvabilităţii pe termen mediu şi lung;
d) rata lichidităţii generale;
e) rata lichidităţii reduse.
113. Valorile favorabile ale ratei lichidităţii reduse sunt cuprinse între:
a) 0,8 şi 1;
b) 2 şi 2,5;
c) 1 şi 1,5;
d) 0,3 şi 0,7;
114. Lipsa de lichiditate se concretizează în:

a) existenţa unor plăţi restante;
b) imposibilitatea rambursării la timp a creditelor;
c) imposibilitatea rambursării la timp a dobânzilor datorate;
d) crearea unui blocaj în lanţ;
e) a+b+c+d.
115. Încetarea plăţilor poate fi determinată de următoarele cauze:

a) un management defectuos;
b) o creştere economică supradimensionată;
c) o slabă rentabilitate;
d) b+c;
e) a+d.
116. Care dintre următoarele rate constituie o referinţă a aprecierii alegerii

destinaţiilor de investiţie, comparându-se cu rezultatele generate de diverse alte posibilităţi de
investire?
a) rata de rentabilitate comercială;
b) rata marjei brute de exploatare;
c) rata de rentabilitate economică;
d) rentabilitatea financiară înainte de impozitare;
e) rata de rentabilitate financiară.
117. Durata medie a creditului primit de la furnizori arată:

a) numărul de zile de credit comercial pe care întreprinderea îl acordă clienţilor săi
pentru plata datoriilor ;
b) numărul de zile de credit comercial pe care furnizorul îl acordă întreprinderii
pentru plata datoriilor ;
c) la câte zile este necesară o nouă aprovizionare cu mărfuri sau cât timp staţionează
în depozit marfa, până este vândută ;
d) arată la câte zile este necesară o nouă aprovizionare cu materii prime sau cât timp
staţionează în depozit materia primă, până este dată în consum;
e) b+c.
Activ N Pasiv N
termen scurt
Rata lichidităţii generale va fi:
a) 0,52;
b) 1,18;
c) 0,43;
d) 1,45;
e) 0,21.
Activ N Pasiv N
termen scurt
Rata lichidităţii reduse va fi:
a) 0,73;
b) 1,18;
c) 0,21;
d) 0,43;
e) 0,98.
Activ N Pasiv N
termen scurt
Rata lichidităţii imediate va fi:
a) 0,46;
b) 1,18;
c) 0,21;
d) 0,73;
e) 0,43.
Activ N Pasiv N
termen scurt
Coeficientul total de îndatorare va fi:
a) 0,30;
b) 0,97;
c) 2,34;
d) 0,43;
e) 3,31.
122. La întreprinderea ”C” S.R.L., valoarea stocului mediu de materii prime a fost
de 11.000 lei iar materiile prime totale consumate în cursul anului au fost aprovizionate la un
cost de achiziţie de 295.000 lei. Viteza de rotaţie va fi:
a) 13,42 zile;
b) 12,20 zile;
c) 26,82 zile;
d) 13,66 zile;
123. La o întreprindere, stocul de mărfuri la începutul anului era de 5.000 lei iar la
sfârşitul anului de 11.200 lei. Mărfurile totale intrate în cursul anului au fost aprovizionate la
un cost de achiziţie de 185.000 lei. Viteza de rotaţie va fi:
a) 21,79 zile;
b) 22,55 zile;
c) 16,31 zile;
d) 15,76 zile;
e) 10,07 zile.
124. La o întreprindere, valoarea clienţilor la sfârşitul anului era de 21.000 lei,

valoarea efectelor de primit de 1.500 lei şi cea a efectelor scontate şi neajunse la scadenţă de
2.800 lei. Cifra de afaceri a fost de 480.000 lei iar TVA de 19%. Durata medie a creditului
acordat clienţilor este:
a) 14,77 zile;
b) 12,42 zile;
c) 15,95 zile;
d) 18,97 zile;
e) 14,05 zile.
125. La o întreprindere, valoarea furnizorilor la sfârşitul anului era de 38.000 lei iar
valoarea efectelor de plată de 2.200 lei. Valoarea aprovizionărilor realizate în cursul anului a
fost de 415.000 lei, iar TVA de 19%. Durata medie a creditului primit de la furnizori este:
a) 32,96 zile;
b) 29,30 zile;
c) 27,70 zile;
d) 34,87 zile;
e) 26,10 zile.
CAPITOLUL 4.
FINANŢAREA PE TERMEN SCURT A ÎNTREPRINDERII
4.1. Creditele bancare propriu-zise
126. Întreprinderile apelează la finanţarea pe termen scurt din următoarele motive:

a) existenţa unor pierderi importante sau încetarea plăţilor, generate de decizii
eronate în alegerea finanţării pe termen scurt;
b) apariţia unor costuri suplimentare şi implicit reducerea rentabilităţii, generate de
inexistenţa unui raport optim între îndatorarea pe termen scurt şi cea pe termen mediu şi lung;
c) existenţa unui deficit de lichidităţi, datorat unei supraevaluări a necesităţilor de
finanţare pe termen lung;
d) a+b+c;
e) a+b.
127. Finanţările pe termen scurt se pot asigura prin:

a) creditele bancare propriu-zise;
b) emisiunea de acţiuni;
c) factoring;
d) creditele privind creanţele comerciale;
e) a+c+d.
128. Selecţia surselor de finanţare pe termen scurt trebuie realizată luând în

considerare următorii factori:
a) disponibilitatea creditului în suma necesară, pentru perioada necesară finanţării;
b) costul efectiv al creditului;
c) influenţa utilizării unei surse de finanţare specifice asupra costului şi
disponibilităţii unei alte surse de finanţare;
d) a+b+c;
e) a+b.
129. Creditele bancare propriu-zise se acordă pentru:

a) obţinerea unei trezorerii nete excedentare;
b) realizarea de plasamente eficiente;
c) finanţarea nevoilor de exploatare, curente ale întreprinderii;
d) finanţarea investiţiilor în echipamente;
e) obţinerea unui fond de rulment pozitiv.
130. Creditele bancare pe termen scurt care au ca destinaţie finanţarea necesităţilor

curente sau excepţionale ocazionate de activitatea de export a întreprinderilor sunt:
a) creditele pentru finanţarea stocurilor temporare;
b) creditele pentru export;
c) creditele reînnoibile;
d) creditele globale de exploatare;
e) creditele pentru facilităţi de cont.
131. Creditele pe bază de bilete de trezorerie sunt cele care:

a) se obţin prin emiterea şi plasarea în public a biletelor de trezorerie cu scadenţă de
până la un an şi cu o dobândă atrăgătoare pentru deţinătorii de disponibilităţi băneşti;
b) se utilizează pentru nevoi temporare, ciclice sau sezoniere;
c) pot fi negociabile pe o piaţă reglementată;
d) a+b;
e) a+c.
132. Valoarea creditelor globale de exploatare este stabilită în funcţie de:

a) nevoile de finanţare ale întreprinderii, în limita unui nivel global de credit, cu
condiţia ca soldul zilnic al angajamentelor să nu depăşească volumul liniei de credite aprobat;
b) documentaţia întreprinderii din care să rezulte valoarea, obiectul creditării şi
cauzele economice care au determinat deficitul de lichidităţi;
c) analiza fluxului de lichidităţi realizată de bancă, pe baza diferenţei maxime dintre
încasări şi plăţi pe perioada pentru care s-a determinat fluxul previzionat de lichidităţi;
d) cifra de afaceri şi de durata medie de încasare a clienţilor;
e) valoarea existentă în contractele de export încheiate direct cu partenerii externi
sau prin intermediul unor comisionari.
133. Avansurile primite de la clienţi:

a) se obţin de către întreprinderi prin emiterea şi plasarea în public a biletelor de
trezorerie cu scadenţă de până la un an;
b) sunt o formă de finanţare pe termen scurt care constă în acordarea de avansuri, de
către clienţi, în contul vânzărilor viitoare;
c) au ca destinaţie finanţarea necesităţilor curente sau excepţionale ocazionate de
activitatea de export a întreprinderilor;
d) funcţionează după sistemul revolving;
e) se acordă întreprinderilor pentru finanţarea operaţiunilor cu caracter ciclic.
134. Principalele beneficii ale avansurilor primite de la clienţi sunt:

a) elimină posibilitatea intrării în incapacitate de plată a furnizorilor de produse;
b) au ca destinaţie finanţarea necesităţilor curente sau excepţionale ocazionate de
activitatea întreprinderii;
c) asigură întreprinderii flexibilitate în privinţa finanţării activităţii curente atât timp
cât nu este depăşită limita maximă admisă;
d) acoperă decalajul intervenit în fluxul de lichidităţi ca urmare a întârzierilor în
încasarea bunurilor livrate;
e) constituie o certitudine în privinţa achiziţionării şi desfacerii viitoare a produselor.
135. Referitor la creditele reînnoibile, care dintre următoarele enunţuri sunt corecte?
a) prezintă avantajul asigurării flexibilităţii finanţării;
b) fondurile pot fi reutilizate într-o linie de credit continuă, pe baza înţelegerii cu
banca;
c) împrumutatul continuă să ceară împrumuturi iar banca îi acordă aviz favorabil atât
timp cât valoarea totală stabilită nu este depăşită;
d) b+c;
e) a+b+c.
136. Presupunem un credit în valoare de 18.000 lei, pe o durată de 180 zile, cu rata
dobânzii de 14% pe an. Valoarea dobânzii postcalculate şi suma ce va trebui rambursată la
sfârşitul contractului de credit vor avea următoarele valori:
a) 2.520 lei şi 15.480 lei;
b) 2.520 lei şi 20.520 lei;
c) 1.260 lei şi 19.260 lei;
d) 1.260 lei şi 16.740 lei;
e) 5.040 lei şi 23.540 lei.
137. Presupunem un credit în cont curent cu dobânda de 15% care este acordat pe o
perioadă de 25 de zile (01 – 25 iulie). Conform reglementărilor bancare, aceasta înregistrează
creditul la acordare pe data de 30 iunie iar la rambursare pe 26 iulie. Costul real al creditului
va fi:
a) 15%;
b) 16,2%;
c) 13,89%;
d) 15,6%;
e) 14,42%.
138. Soldul debitor al contului curent al întreprinderii ”X” S.R.L., în valoare de

20.000 lei durează 10 zile, de la 01.10.N până la 10.10.N, rata anuală a dobânzii fiind de 14%
iar rata comisionului bancar de 0,2%. Dobânda reală şi costul real al creditului va fi de:
a) 78,88 lei şi 14,20%;
b) 77,78 lei şi 21,20%;
c) 77,78 lei şi 14%;
d) 117,78 lei şi 21,20%;
e) 37,78 lei şi 6,80%.
4.2. Creditele pentru creanţe comerciale
139. În privinţa creditului comercial, care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte?
a) este purtător de dobândă;
b) nu este purtător de dobândă;
c) volumul său creşte în mod spontan în funcţie de cumpărările întreprinderii;
d) a+c;
e) b+c.
140. Printre creditele privind creanţele comerciale se numără şi:

a) creditele pentru finanţarea stocurilor temporare;
b) scontarea;
c) creditele pentru export;
d) creditele reînnoibile;
e) creditele privind biletele de trezorerie.
141. Durata perioadei de credit comercial oferită depinde de următorii factori:

a) puterea relativă de negociere;
b) durata creditelor bancare;
c) tipul produsului;
d) obiceiurile şi practica industrială;
e) a+c+d.
142. Care dintre următoarele afirmaţii constituie avantaje ale creditului comercial?
a) creşterea gradului de îndatorare pe termen scurt;
b) reprezintă o sursă de finanţare relativ ieftină pentru susţinerea activităţii curente;
c) nevalorificarea stocurilor de marfă achiziţionate prin credit comercial;
d) consumă resurse financiare pentru realizarea altor obiective economice;
e) a+b.
143. Principalele dezavantaje ale creditului comercial pentru beneficiar sunt:

a) apariţia unor costuri care anulează veniturile realizate din vânzarea mărfurilor
achiziţionate prin credit comercial într-un mediu economic inflaţionist;
b) nesolicitarea unei garanţii din partea furnizorilor în cazul depăşirii scadenţelor;
c) dificultăţi financiare complexe cu partenerii externi datorate nevalorificării
stocurilor de marfă achiziţionate prin credit comercial;
d) a+c;
e) a+b+c.
144. Principalele avantaje ale creditului comercial pentru beneficiar sunt:

a) disponibilizează resurse financiare pentru realizarea altor obiective economice;
b) reprezintă o sursă de finanţare relativ ieftină pentru susţinerea activităţii curente;
c) scopul ofertantului prin creditul comercial este de a face bani din înţelegerea
financiară;
d) b+c;
e) a+b.
145. Băncile comerciale primesc la scontare titluri care trebuie să îndeplinească,

cumulativ, următoarele condiţii:
a) intervalul de timp dintre momentul prezentării spre scontare şi scadenţa titlului să
nu depăşească un an;
b) titlul să fie acceptat legal la plată;
c) posesorul titlului să fie client al băncii;
d) a+b+c;
e) a+b.
146. Operaţiunea de scontare este aceea prin care:

a) se asigură finanţarea, urmărirea creanţelor şi protecţia riscurilor de credit, pe baza
cedării de către beneficiari, cu titlu de vânzare sau de gaj, a creanţelor născute din vânzarea de
bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi;
b) banca pune la dispoziţia posesorului creanţei valoarea efectului de comerţ,
diminuată cu dobânda şi comisioanele aferente, înainte de scadenţa efectului respectiv;
c) determină pierderea clienţilor;
d) se cumpără creanţe de export de scurtă, medie şi lungă durată fără posibilitatea de
drept de recurs asupra exportatorului în caz de neplată;
e) vânzarea mărfurilor este condiţionată în mare măsură de găsirea celor mai bune
posibilităţi de finanţare a acestora.
147. Determinarea costului operaţiunii de scontare a unei cambii se realizează cu

ajutorul următoarelor elemente:
a) valoarea nominală a cambiei;
b) taxa nominală a scontului;
c) durata de timp dintre momentul prezentării cambiei la bancă şi până la scadenţă;
d) a+b;
e) c+d.
148. Creditele de factoring se caracterizează prin:
a) se acordă prin scontarea de către băncile comerciale a efectelor comerciale ale
întreprinderii înainte de scadenţă;
b) furnizează una dintre cele mai flexibile surse de finanţare pe termen scurt;
c) funcţionează după sistemul revolving, banca împrumutând întreprinderilor fonduri
utilizabile în mod fracţionat, în funcţie de nevoile acesteia, în limita unui nivel global de
credit, cu condiţia ca soldul zilnic al angajamentelor să nu depăşească volumul liniei de
credite aprobat;
d) asigură finanţarea, urmărirea creanţelor şi protecţia riscurilor de credit de către
factor, pe baza cedării de către beneficiari, cu titlu de vânzare sau de gaj, a creanţelor născute
din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi;
e) b+d.
149. Printre dezavantajele operaţiunii de factoring pentru întreprinderile beneficiare

se numără şi:
a) reducerea duratei ciclului de exploatare şi a necesarului de fond de rulment;
b) deteriorarea planificării activităţii;
c) costul relativ ridicat, datorită multiplelor servicii pe care le oferă;
d) preluarea riscului de către factor;
e) diminuarea îndatorării întreprinderii pe termen scurt.
150. Cele mai cunoscute tipuri de factoring sunt:

a) factoring cu plata imediată;
b) factoring cu plata la scadenţă;
c) factoring cu plata la o dată ulterioară;
d) factoring mixt;
e) a+c+d.
151. Principalele avantaje ale factoringului de finanţare pentru întreprinderile

beneficiare sunt:
a) preluarea riscului de către factor, cu excepţia riscurilor provenite din contestaţii
comerciale sau tehnice;
b) întreprinderea ar putea atrage mai mulţi clienţi, deoarece factorul este mai
indulgent cu debitorii în ce priveşte respectarea scadenţelor;
c) este asigurată alimentarea trezoreriei întreprinderii, factorul plătind imediat
creanţele cedate, după deducerea unei dobânzi, a unui comision şi depozit colateral;
d) a+c;
e) a+b.
152. Forfetarea reprezintă:

a) operaţiunea de creditare cea mai utilizată în operaţiunile de decontări;
b) un instrument de finanţare a exportului;
c) operaţiunea de cumpărare de către băncile comerciale a efectelor comerciale ale
întreprinderii înainte de scadenţă;
d) operaţiunea prin care sunt cumpărate numai unele creanţe de export cu scadenţa
pe termen scurt;
e) operaţiunea privind cumpărarea creanţelor de export de scurtă, medie şi lungă
durată cu posibilitatea de drept de recurs asupra exportatorului în caz de neplată.
153. Principalele caracteristici ale contractelor de forfetare sunt:
a) asumarea obligaţiei de plată a creanţei se face de către importator şi bancă;
b) în cazul afacerilor de forfetare, durata contractelor se situează între şase luni şi
cinci ani;
c) sunt încheiate cu creanţe exprimate în cele mai puternice valute existente pe piaţa
mondială şi sunt determinate de adresa importatorului;
d) a+b+c;
e) b+c.
154. Presupunem o cambie a cărei valoare nominală este de 30.000 lei, taxa
nominală a scontului fiind de 17%. Numărul de zile de la data prezentării cambiei până la
scadenţă este 75. Scontul comercial şi valoarea actuală a cambiei în momentul prezentării la
scontare vor avea următoarele valori:
a) 2.051,86 lei şi 27.948,14 lei;
b) 1.062,5 lei şi 31.062,5 lei;
c) 2.062,5 lei şi 31.062,5 lei;
d) 1.062,5 lei şi 28.937,5 lei;
e) 1.062,5 lei şi 27.948,14 lei.
155. Presupunem o cambie a cărei valoare nominală este de 30.000 lei, taxa
nominală a scontului fiind de 17%. Numărul de zile de la data prezentării cambiei până la
scadenţă este 75. Scontul raţional şi rata efectivă a scontului vor avea următoarele valori:
a) 30.000 lei şi 16,42%;
b) 27.947,69 lei şi 17,62%;
c) 989,81 lei şi 17,62%;
d) 1.062,5 lei şi 16,42%;
e) 989,81 lei şi 16,42%.
156. Întreprinderea „M” SRL negociază la data de 19.10.N scontarea unui efect
comercial în valoare de 7.000 lei cu scadenţa la 15.11.N. Taxa de scont este de 14%,
comisionul de andosare 0,8% şi comisionul de manipulare de 22 lei pe efectul comercial.
Scontul nominal şi valoarea totală a comisioanelor vor avea următoarele valori:
a) 76,22 lei şi 26,36 lei;
b) 78,94 lei şi 26,51%;
c) 73,5 lei şi 78 lei;
d) 76,22 lei şi 78 lei;
e) 73,5 lei şi 26,2 lei.
157. Întreprinderea „N” SRL negociază la data de 19.10.N scontarea unui efect
comercial în valoare de 7.000 lei cu scadenţa la 15.11.N. Taxa de scont este de 14%,
comisionul de andosare 0,8% şi comisionul de manipulare de 22 lei pe efectul comercial.
Scontul real şi costul real al efectului comercial vor fi:
a) 151,5 lei şi 28,86%;
b) 154,22 lei şi 27,35%;
c) 99,7 lei şi 19,26%;
d) 105,45 lei şi 19,37%;
e) 102,58 lei şi 18,84%.
CAPITOLUL 5.
FINANŢAREA PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG A ÎNTREPRINDERII
5.1. Surse proprii de finanţare
158. Care dintre următoarele caracteristici sunt proprii autofinanţării?

a) reprezintă acumularea de capital degajată în cursul exerciţiului contabil încheiat;
b) reprezintă o sursă internă de capital impozabilă la nivelul profitului de exploatare;
c) este cea mai eficientă soluţie de finanţare a nevoilor permanente;
d) are o importanţă deosebită în asigurarea autonomiei financiare;
e) a+c+d.
159. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte în legătură cu autofinanţarea

netă?
a) se constituie pe seama amortizării activelor corporale ce corespund pierderii reale
din valoarea acestora şi pe seama provizioanelor constituite pentru creşterile de preţuri;
b) reprezintă sume la dispoziţia întreprinderii din care pot fi realizate cheltuieli
aferente menţinerii patrimoniului dobândit;
c) se constituie din beneficiile puse în rezervă, precum şi din partea din fondul de
amortizare care depăşeşte deprecierea reală a elementelor de imobilizări;
d) a+b;
e) b+c.
160. Autofinanţarea de menţinere este constituită din:

a) amortizarea activelor corporale ce corespund pierderii fictive din valoarea
acestora şi provizioanele reglementate;
b) beneficiile puse în rezervă şi din partea din fondul de amortizare care depăşeşte
deprecierea reală a elementelor de imobilizări;
c) autofinanţarea brută;
d) amortizarea activelor corporale ce corespund pierderii reale din valoarea acestora
şi provizioanele constituite pentru creşterile de preţuri;
e) b+d.
161. Principalii factori care influenţează decizia de autofinanţare sunt:

a) fiscalitatea şi constrângerile privind împrumuturile;
b) fiscalitatea, constrângerile juridice şi cele privind accesul pe piaţa financiară;
c) constrângerile privind politica de dividend;
d) fiscalitatea şi constrângerile privind accesul pe piaţa monetară;
e) b+c.
162. Care dintre următoarele afirmaţii constituie avantaje ale autofinanţării pentru
acţionari?
a) prin capitalizarea unei părţi din profit, creşte valoarea bursieră a întreprinderii,
creşte cursul acţiunilor deţinute acţionari, deci, creşte avuţia lor;
b) profitul reinvestit este supus impozitului pe profit obişnuit sau se aplică rate mari
de impozit, ceea ce creează posibilităţi mai mari de reinvestire;
c) libertatea de acţiune a întreprinderii este apărată, asigurându-i independenţa sau
autonomia în gestionare;
d) constituie un mijloc sigur de finanţare;
e) a+d.
163. Pentru întreprindere, autofinanţarea prezintă următoarele avantaje:

a) constituie un mijloc sigur de finanţare;
b) libertatea de acţiune a întreprinderii este apărată, asigurându-i independenţa sau
autonomia în gestionare;
c) prin autofinanţare întreprinderea îşi asigură un control riguros pentru garantarea
capitalurilor date cu împrumut;
d) a+b;
e) a+b+c.
164. Întreprinderile pot recurge la cedarea activelor imobilizate din următoarele

raţiuni:
a) reînnoirea obişnuită a imobilizărilor necesare şi valorificarea prin vânzare a celor
utilizate în procesul de producţie;
b) achiziţionarea unor uzine, participaţii, filiale a căror activitate este marginală în
raport cu activitatea întreprinderilor mamă;
c) obţinerea de capitaluri suplimentare pentru dezvoltare, prin cedarea unor
imobilizări care sunt absolut necesare activităţii;
d) punerea în practică a unei strategii de reorganizare;
e) b+d.
165. Care dintre următoarele afirmaţii constituie motive care determină

întreprinderea să recurgă la cedarea activelor imobilizate?
a) cedarea unor uzine, participaţii, filiale a căror activitate este de bază pentru
întreprinderea mamă;
b) punerea în practică a unei strategii de privatizare;
c) reînnoirea obişnuită a imobilizărilor necesare şi valorificarea prin cumpărare a
imobilizărilor care au fost înlocuite;
d) din necesitatea de a obţine capitaluri suplimentare pentru dezvoltare,
întreprinderile cedează imobilizările care nu sunt absolut necesare activităţii;
e) a+d.
166. Majorarea capitalului social este o decizie financiară strategică luată de

Adunarea Generală a Acţionarilor sau Consiliul de Administraţie atunci când:
a) capitalurile proprii sunt insuficiente;
b) se urmăreşte dezvoltarea activităţilor ori adoptarea unor proiecte noi care vizează
o creştere economică în scopul creşterii rentabilităţii;
c) este necesară o constituire de fonduri proprii generată de acoperirea unor pierderi;
d) a+c;
e) b+d.
167. Majorarea capitalului social este importantă pentru întreprindere deoarece:

a) creşte rentabilitatea întreprinderii;
b) demonstrează viabilitatea întreprinderilor;
c) creşte încrederea băncilor şi a altor parteneri de contracte în întreprindere;
d) b+c;
e) a+d.
168. Creşterea capitalului social se manifestă concret prin:

a) conversiunea creanţelor în obligaţiuni;
b) prin încorporarea rezervelor şi diferenţelor de curs valutar;
c) noi aporturi în numerar sau în natură ale acţionarilor;
d) a+b+c;
e) b+c.
169. Care din următoarele elemente constituie operaţiuni de finanţare directe?

a) majorarea rezultată din fuziune sau absorbţie;
b) majorarea capitalului în numerar;
c) aporturile în natură;
d) conversiunea creanţelor;
e) a+b.
170. Care sunt posibilităţile de creştere a capitalului în numerar?

a) creşterea numărului de acţiuni;
b) creşterea cursului bursier;
c) creşterea valorii nominale a vechilor acţiuni;
d) a+c;
e) a+b.
171. Printre caracteristicile creşterilor de capital prin noi aporturi în numerar se

numără şi:
a) conduc la sporirea mijloacelor băneşti ale întreprinderilor, la creşterea lichidităţii
financiare;
b) conduc la diminuarea fondului de rulment;
c) conduc la realizarea unor dezechilibre financiare;
d) nu aduc un aport nou de lichidităţi firmei;
e) a+b.
172. Printre principalii factori de care depinde finanţarea prin emisiune de noi
acţiuni se numără şi:
a) obligaţia de a repartiza profitul;
b) deductibilitatea fiscală a dividendelor;
c) obligativitatea distribuirii de dividende în cazul încheierii exerciţiului financiar cu
pierderi;
d) costurile emisiunii;
e) a+d.
173. Dreptul preferenţial de subscriere se determină ca diferenţă între:

a) cursul vechi al acţiunii de dinaintea emisiunii şi cursul nou al acesteia de după
emisiune;
b) cursul vechi al acţiunii de dinaintea emisiunii şi preţul de emisiune;
c) cursul nou al acţiunii de după emisiune şi cursul vechi al acesteia de dinaintea
emisiunii;
d) preţul de emisiune şi cursul bursier;
e) cursul bursier şi preţul de emisiune.
174. Care dintre următoarele enunţuri constituie avantaje ale finanţării prin
emisiune de acţiuni comune pentru întreprindere?
a) vânzarea de acţiuni comune creşte credibilitatea acordată întreprinderilor;
b) acţiunile comune nu obligă întreprinderile să plătească sume fixe către acţionari;
c) acţiunile comune nu trebuie răscumpărate niciodată;
d) a+b;
e) c+d.
175. Ce valori poate avea preţul de emisiune în cazul creşterilor de capital prin noi
aporturi în numerar?
a) trebuie să fie mai mare decât cursul bursier de dinaintea emisiunii;
b) trebuie să fie mai mic decât valoarea nominală;
c) trebuie să aibă o valoare cuprinsă între valoarea nominală şi cursul bursier de
dinaintea emisiunii;
d) este egal cu zero;
e) trebuie să aibă o valoare cuprinsă între prima de emisiune şi valoarea nominală.
176. Care dintre următoarele enunţuri constituie dezavantaje ale emisiunii de acţiuni
comune în comparaţie cu finanţarea prin îndatorare:
a) acţiunile comune nu au o scadenţă;
b) vânzarea de acţiuni comune creşte credibilitatea acordată întreprinderilor;
c) acţiunile comune nu obligă întreprinderile să plătească sume fixe către creditori;
d) costurile de subscriere şi de distribuţie a acţiunilor comune sunt, de obicei, mai
mari decât cele generate de datorii;
e) a+b.
177. Creşterile de capital prin încorporarea rezervelor se caracterizează prin:

a) contribuie la consolidarea încrederii partenerilor de contract şi a băncilor în
întreprinderi;
b) sunt operaţiuni fără flux financiar;
c) aduc resurse financiare noi pentru întreprindere;
d) a+b;
e) a+c.
178. În cazul emisiunii de noi acţiuni prin încorporarea rezervelor, preţul de

emisiune:
a) este mai mare decât valoarea nominală;
b) este mai mic decât cursul bursier;
c) este egal cu zero;
d) este egal cu cursul bursier;
e) este pozitiv.
179. Dreptul de atribuire în acţiuni se calculează:

a) ca diferenţă între cursul bursier de după emisiune şi preţul de emisiune;
b) cu ajutorul formulei dreptului preferenţial de subscriere, în care preţul de
emisiune este egal cu zero;
c) ca diferenţă între valoarea bursieră a unei acţiuni înainte şi după emisiune;
d) ca diferenţă între valoarea bursieră a unei acţiuni după emisiune şi cea de
dinaintea emisiunii;
e) b şi c.
180. Acţiunile conferă următoarele drepturi:

a) dreptul de rambursare a împrumutului, la scadenţă;
b) dreptul de obţinere a dividendelor, în cazul în care se obţine profit şi se decide
repartizarea profitului către dividende;
c) dreptul de răscumpărare a acţiunilor, dacă a fost prevăzut în contractul de
emisiune;
d) dreptul de a participa la Adunarea Generală a Acţionarilor;
e) b+c+d.
181. Care dintre următoarele caracteristici sunt proprii acţiunilor?

a) generează remuneraţii sigure la nivelul pieţei;
b) conferă dreptul de participare la repartizarea beneficiilor în condiţiile riscului
asumat;
c) în caz de faliment, acţionarii nu au dreptul de acţiune în justiţie pentru recuperarea
capitalului investit;
d) nu impune asumarea de riscuri din partea creditorilor;
e) b+c.
182. Principalele condiţii ale emisiunii de obligaţiuni convertibile în acţiuni sunt:

a) preţul de emisiune a obligaţiunilor convertibile în acţiuni nu poate fi mai mic
decât valoarea nominală;
b) la momentul emisiunii se stabileşte termenul în care se poate face conversiunea şi
rata de conversie ce va fi utilizată;
c) emisiunea de obligaţiuni convertibile poate fi realizată numai de întreprinderile
care au cel puţin doi ani vechime şi două bilanţuri aprobate;
d) a+b+c;
e) a+c.
183. Printre avantajele obligaţiunilor convertibile pentru întreprindere se numără şi:

a) randamentul obligaţiunilor convertibile în acţiuni este superior randamentului
obligaţiunilor clasice;
b) convertirea obligaţiunilor în acţiuni determină o creştere de capital cu un flux
financiar pozitiv;
c) au o rată a dobânzii mai scăzută decât împrumuturile obligatare clasice;
d) b+c;
e) a+d.
184. Principalele avantaje pentru subscriitor ale obligaţiunilor convertibile în acţiuni

sunt:
a) subscriitorul beneficiază de un venit minim garantat – cuponul;
b) obligaţiunile convertibile în acţiuni au un regim fiscal mai avantajos;
c) achiziţionarea obligaţiunilor convertibile se realizează la un preţ fixat în prealabil;
d) randamentul obligaţiunilor convertibile în acţiuni este superior randamentului
obligaţiunilor clasice;
e) a+b+c+d.
185. Fuziunea reprezintă:

a) procedeul de concentrare prin care două sau mai multe întreprinderi dispar din
punctul de vedere juridic pentru a se uni într-o singură şi nouă întreprindere;
b) trecerea uneia sau a mai multor întreprinderi sub controlul altei întreprinderi;
c) procedeul de concentrare a capitalului în cadrul întreprinderii care a absorbit altă
întreprindere;
d) procedeul de concentrare a capitalurilor provenite de la întreprinderile ce au fost
absorbite;
e) a+b.
186. Referitor la procedeul de absorbţie, care dintre următoarele afirmaţii sunt

corecte?
a) reprezintă un procedeu care conduce în mod real la o majorare de capital;
b) se caracterizează prin trecerea uneia sau a mai multor întreprinderi sub controlul
altei întreprinderi;
c) constituie un procedeu de concentrare prin care două sau mai multe întreprinderi
dispar din punctul de vedere juridic pentru a se uni într-o singură şi nouă întreprindere;
d) constituie un procedeu de concentrare a capitalului în cadrul întreprinderii care a
absorbit una sau mai multe întreprinderi ce-şi pierd poziţia de persoane juridice;
e) b+d.
187. Întreprinderea „A” S.A. are un capital social de 13.000 lei, divizat în 520 de
acţiuni cu valoarea nominală de 25 lei. Ultima cotare a acţiunilor la bursă a fost de 29 lei.
Valoarea bursieră globală va fi:
a) 15.080 lei;
b) 13.000 lei;
c) 2.080 lei;
d) 10.920 lei;
e) 28.080 lei.
188. Întreprinderea „B” S.A. a decis distribuirea unui dividend de 23 lei pe acţiune.
Rata medie a dobânzii pe piaţă este de 14%. Valoarea financiară a acţiunii va fi:
a) 262,2 lei;
b) 164,29 lei;
c) 153,33 lei;
d) 3,22 lei;
e) 161,07 lei.
189. Întreprinderea „C” S.A. a decis distribuirea unui dividend de 36 lei pe acţiune
şi repartizarea a 9.000 lei pentru constituirea unei rezerve statutare. Numărul total de acţiuni
emise este de 450. Rata medie a dobânzii este de 11%. Valoarea de randament va fi:
a) 145,45 lei;
b) 181,82 lei;
c) 327,27 lei;
d) 490,91 lei;
e) 509,09 lei.
190. O întreprindere dispune de un capital social împărţit în 8.000 de acţiuni cu

valoarea nominală de 60 lei pe acţiune. Valoarea bursieră a unei acţiuni este de 85 lei pe
acţiune. Adunarea Generală a Acţionarilor aprobă o creştere de capital social de 90.000 lei.
Preţul de emisiune al noilor acţiuni este de 75 lei pe acţiune. Numărul de acţiuni nou emise şi
valoarea de piaţă a acestora vor fi:
a) 1.200 acţiuni şi 83,70 lei;
b) 1.500 acţiuni şi 83,42 lei;
c) 1.058,82 acţiuni şi 85 lei;
d) 1.500 acţiuni şi 81,05 lei;
e) 1.200 acţiuni şi 81,74 lei.
191. O întreprindere dispune de un capital social împărţit în 9.000 de acţiuni cu

valoarea nominală de 45 lei pe acţiune. Valoarea bursieră a unei acţiuni este de 60 lei pe
acţiune. Adunarea Generală a Acţionarilor aprobă o creştere a capitalurilor proprii de 66.000
lei. Preţul de emisiune al noilor acţiuni este de 55 lei pe acţiune. Numărul de acţiuni nou
emise şi valoarea de piaţă a acestora vor fi:
a) 1.466,67 acţiuni şi 46,40 lei;
b) 1.200 acţiuni şi 46,76 lei;
c) 1.100 acţiuni şi 59,46 lei;
d) 1.200 acţiuni şi 46,18 lei;
e) 1.200 acţiuni şi 59,41 lei.
192. Întreprinderea „D” S.A. prezintă următoarea situaţie a capitalului social:

numărul de acţiuni emise este de 8.000, valoarea nominală este de 40 lei iar cursul bursier este
de 60 lei. Întreprinderea urmăreşte creşterea capitalului social cu 60.000 lei. Ştiind că
realizarea creşterii capitalului social se poate realiza prin metoda creşterii valorii nominale a
acţiunilor şi metoda creşterii numărului de acţiuni, cu cât va creşte valoarea nominală în cazul
primei metode şi cu cât va creşte numărul de acţiuni în cazul celei de-a doua metode:
a) 6,32 lei şi 1.500 acţiuni;
b) 6,67 lei şi 1.000 acţiuni;
c) 7,5 lei şi 1.000 acţiuni;
d) 7,5 lei şi 1.500 acţiuni;
e) 6,32 lei şi 1.000 acţiuni.
193. Întreprinderea „E” S.A. prezintă următoarea situaţie a capitalului social:

numărul de acţiuni emise este de 18.000, valoarea nominală este de 21 lei iar cursul bursier
este de 29 lei. Întreprinderea decide emisiunea unui număr de 3.000 de acţiuni noi la preţul de
emisiune de 26 lei. Dreptul preferenţial de subscriere va fi:
a) 1,14 lei;
b) 0,43 lei;
c) 0,5 lei;
d) -0,43 lei;
e) 0,71 lei.
194. Se cunosc următoarele informaţii de la întreprinderea „F” S.A.: numărul de

acţiuni emise este de 13.000 acţiuni, valoarea nominală este de 40 lei, fondul de rezervă este
de 120.000 lei, cursul bursier al unei acţiuni este de 70 lei. Se decide creşterea capitalului
social prin încorporarea unei părţi din fondul de rezervă, emiţând 2.000 de acţiuni. Dreptul de
atribuire va fi:
a) 9,33 lei;
b) 29,33 lei;
c) 5,33 lei;
d) 60,67 lei;
e) 4 lei.
195. Întreprinderea ”G” S.A. deţine un capital social de 100.000 lei, format din: 800
acţiuni categoria A, cu valoarea nominală de 75 lei, cu privilegiu de dividend de 11% şi 500
de acţiuni categoria D, fără valoare nominală dar cu privilegiu de vot. Adunarea Generală a
Acţionarilor a decis să distribuie dividende în valoare de 6.500 lei. Valoarea dividendelor
distribuite pe fiecare tip de acţiune şi randamentul acestora va fi:
a) A: 6.500 lei şi 16,25%; D: 100 lei şi 0,17%;
b) A: 6.500 lei şi 10,83%; D: 100 lei şi 0,25%;
c) A: 6.600 lei şi 11%; D: 0 lei şi 0%;
d) A: 6.500 lei şi 10,83%; D: 0 lei şi 0%;
e) A: 100 lei şi 0,17%; D: 6.300 lei şi 15,75%.
a) A: 3.800 lei şi 6,33%; D: 4.400 lei şi 11%;
b) A: 6.600 lei şi 16,5%; D: 1.600 lei şi 2,67%;
c) A: 6.600 lei şi 11%; D: 1.600 lei şi 4%;
d) A: 3.800 lei şi 9,5%; D: 4.400 lei şi 7,33%;
e) A: 8.200 lei şi 13,67%; D: 0 lei şi 0%.
a) A: 11.000 lei şi 11%; D: 0 lei şi 0%;
b) A: 6.600 lei şi 11%; D: 4.400 lei şi 11%;
c) A: 6.600 lei şi 16,5%; D: 4.400 lei şi 7,33%;
d) A: 0 lei şi 0%; D: 11.000 lei şi 11%;
e) A: 6.600 lei şi 11%; D: 4.400 lei şi 7,33%.
a) A: 6.600 lei şi 11%; D: 10.400 lei şi 26%;
b) A: 6.600 lei şi 16,5%; D: 10.400 lei şi 17,33%;
c) A: 8.500 lei şi 14,17%; D: 8.500 lei şi 21,25%;
d) A: 10.200 lei şi 17%; D: 6.800 lei şi 17%;
e) A: 10.400 lei şi 17,33%; D: 6.600 lei şi 16,5%.
199. Întreprinderea „H” S.A. deţine un capital social de 15.000 lei, format din: 600
acţiuni categoria B, fără valoare nominală, cu privilegiu de dividend de 7 lei pe acţiune ,
corespunzătoare unui capital social de 50.000 lei, 800 acţiuni categoria C, fără valoare
nominală, cu privilegiu de dividend cumulativ de 10 lei pe acţiune, corespunzătoare unui
capital social de 60.000 lei şi 400 de acţiuni categoria D, fără valoare nominală dar cu
privilegiu de vot, corespunzătoare unui capital social de 40.000 lei. În ultimii 3 ani, nu s-au
distribuit dividende. În anul N + 3 , Adunarea Generală a Acţionarilor a decis să distribuie
dividende în valoare de 17.000 lei. Valoarea dividendelor distribuite pe fiecare tip de acţiune
va fi:
a) Dividende cumulative C: 24.000 lei; A: 0 lei; C: 0 lei; D: 0 lei;
b) Dividende cumulative C: 0 lei; A: 4.200 lei; C: 8.000 lei; D: 4.800 lei;
c) Dividende cumulative C: 8.000 lei; A: 4.200 lei; C: 0 lei; D: 4.800 lei;
d) Dividende cumulative C: 17.000 lei; A: 4.200 lei; C: 0 lei; D: 2.800 lei;
e) Dividende cumulative C: 17.000 lei; A: 0 lei; C: 0 lei; D: 0 lei.
va fi:
a) Dividende cumulative C: 24.000 lei; A: 0 lei; C: 8.000 lei; D: 0 lei;
b) Dividende cumulative C: 24.000 lei; A: 4.200 lei; C: 3.800 lei; D: 0 lei;
c) Dividende cumulative C: 24.000 lei; A: 2.754 lei; C: 5.246 lei; D: 0 lei;
d) Dividende cumulative C: 0 lei; A: 4.200 lei; C: 8.000 lei; D: 19.800 lei;
e) Dividende cumulative C: 24.000 lei; A: 4.000 lei; C: 4.000 lei; D: 0 lei.
va fi:
a) Dividende cumulative C: 24.000 lei; A: 2.754 lei; C: 5.246 lei; D: 9.000 lei;
b) Dividende cumulative C: 24.000 lei; A: 4.200 lei; C: 8.000 lei; D: 4.800 lei;
c) Dividende cumulative C: 0 lei; A: 4.200 lei; C: 8.000 lei; D: 28.800 lei;
d) Dividende cumulative C: 24.000 lei; A: 8.000 lei; C: 8.000 lei; D: 1.000 lei;
e) Dividende cumulative C: 24.000 lei; A: 8.500 lei; C: 8.500 lei; D: 0 lei.
5.2. Surse împrumutate de finanţare
202. Avantajul esenţial al împrumutului obligatar este:

a) obligaţiunile au o valoare nominală mică;
b) remuneraţia, sub forma dividendului, este deductibilă fiscal, reducând astfel
costul împrumutului obligatar;
c) se emite pe o perioadă îndelungată de timp;
d) remuneraţia, sub forma cuponului, se deduce din profitul impozabil, făcându-l
mai accesibil;
e) c+d.
203. Care dintre următoarele enunţuri constituie motive care determină

întreprinderile să apeleze la împrumutul obligatar?
a) creditul bancar este dificil de obţinut datorită costului ridicat şi a condiţiilor
restrictive cerute de bănci prin contractul de credit;
b) reticenţa managerilor întreprinderii datorată riscului de pierdere a controlului
întreprinderii, în cazul emisiunii de acţiuni;
c) reticenţa subscriitorilor determinată de existenţa riscului de pierdere a capitalului
investit in acţiuni, în cazul creşterilor de capital;
d) a+b;
e) a+c.
204. Pentru a emite obligaţiuni, societăţile pe acţiuni trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:
a) să aibă cel puţin trei ani de existenţă şi două bilanţuri legal aprobate de organele
fiscale;
b) să ofere garanţii obligatarilor, fie direct prin patrimoniul propriu, fie indirect prin
mijlocirea unor terţi precum bănci, consorţii bancare etc.;
c) să aibă ca efect creşterea puterii economice, concurenţiale şi a rezultatelor
financiare;
d) a+b;
e) a+b+c.
205. În ţările occidentale, data scadenţei prestabilită la împrumuturile obligatare

este:
a) între 5 şi 10 de ani;
b) între 5 şi 15 de ani;
c) între 10 şi 20 de ani;
d) între 10 şi 25 de ani;
e) între 15 şi 25 de ani.
206. Costurile serviciului la împrumutul obligatar sunt mai reduse decât la

emisiunea de:
a) obligaţiuni;
b) acţiuni;
c) bonuri de tezaur;
d) bilete de trezorerie;
e) bilete la ordin.
207. Împrumuturile obligatare pot fi emise:

a) individual şi colectiv;
b) la nivel sectorial şi la nivel naţional;
c) individual şi grupat;
d) colectiv şi grupat;
e) b+c.
208. Care dintre următoarele enunţuri constituie avantaje ale împrumutului obligatar
din punctul de vedere al societăţii emitente?
a) relaţia contractuală pe termen lung inerentă unei obligaţiuni impune clauze mult
mai restrictive în contractul de emisiune decât în cazul unei convenţii de credit pe termen
scurt;
b) rata necesară a rentabilităţii este mai mică decât la acţiunile comune;
c) costul datoriilor este limitat şi deţinătorii de obligaţiuni nu participă la creşterea
profiturilor dacă întreprinderea are succes;
d) proprietarii întreprinderilor nu trebuie să împartă controlul asupra acesteia;
e) b+c+d.
209. Care dintre următoarele enunţuri constituie dezavantaje ale împrumutului

obligatar din punctul de vedere al societăţii emitente?
a) plata dobânzii este o cheltuială deductibilă la calculul profitului impozabil;
b) datoriile reprezintă o cheltuială fixă, indiferentă de profiturile firmei;
c) creşterea nivelului datoriilor poate creşte probabilitatea încetării plăţilor;
d) b+c;
e) a+d.
210. Valoarea nominală reprezintă:

a) valoarea pe care o plăteşte întreprinderea deţinătoare de obligaţiuni la scadenţa
împrumutului;
b) valoarea înscrisă pe titlu;
c) suma vărsată anual pentru fiecare obligaţiune deţinută;
d) suma plătită de cel ce cumpără o obligaţiune;
e) diferenţa dintre preţul de rambursare şi preţul de emisiune.
211. Cuponul reprezintă:

a) dividendul, respectiv suma vărsată anual pentru fiecare acţiune deţinută;
b) rata fixată în momentul actual pentru un contract de împrumut a cărui execuţie va
fi realizată în viitor;
c) dobânda, respectiv suma vărsată anual pentru fiecare obligaţiune deţinută;
d) raportul dintre preţul plătit şi valoarea nominală;
e) suma pe care o plăteşte întreprinderea deţinătoare de obligaţiuni la scadenţa
împrumutului.
212. Preţul de rambursare poate fi:

a) mai mic decât valoarea nominală;
b) mai mare decât valoarea nominală;
c) egal cu valoarea nominală;
d) mai mic decât preţul de emisiune;
e) b+c.
213. Rambursarea împrumutului obligatar prin amortizări constante şi anuităţi

variabile se realizează:
a) prin răscumpărare la Bursă;
b) prin tragere la sorţi;
c) prin răscumpărare la cerere;
d) aleatoriu;
e) în mod continuu.
214. Costul capitalului împrumutat se stabileşte in funcţie de:

a) durata împrumutului, randamentul cerut de investitori, rata dobânzii pe piaţa
financiară şi riscul estimat în activitatea societăţii comerciale;
b) raportul dintre preţul plătit şi valoarea nominală;
c) randamentul cerut de investitori, rata dobânzii pe piaţa financiară şi riscul estimat
în activitatea societăţii comerciale;
d) rata dobânzii pe piaţa financiară, riscul estimat în activitatea societăţii comerciale
şi durata împrumutului;
e) a+b.
215. Printre avantajele împrumutului obligatar din punctul de vedere al societăţii

emitente se numără şi:
a) proprietarii întreprinderilor trebuie să împartă controlul atunci când utilizează
finanţarea prin datorii;
b) rata necesară a rentabilităţii este mai mică decât la acţiunile comune;
c) dobânda este o cheltuială nedeductibilă fiscal la calculul profitului impozabil;
d) rata necesară a rentabilităţii este mai mare decât la acţiunile comune;
e) c+d.
216. Printre dezavantajele împrumutului obligatar din punctul de vedere al societăţii

emitente se numără şi:
a) proprietarii întreprinderilor nu trebuie să împartă controlul atunci când utilizează
finanţarea prin datorii;
b) nu există o limită până la care pot fi obţinute fonduri prin îndatorare pe termen
lung;
c) plata dobânzii este o cheltuială deductibilă din impozit, ceea ce îi reduce şi mai
mult costul relativ;
d) riscul mai ridicat conduce la un cost mai ridicat al capitalurilor proprii;
e) c+d.
217. Dobânda sau cuponul anual se calculează prin înmulţirea ratei dobânzii cu:
a) valoarea rămasă de rambursat;
b) valoarea nominală obligaţiunii;
c) preţul de rambursare;
d) costul capitalului împrumutat;
e) cursul obligaţiunii.
218. Anuitatea reprezintă suma dintre:

a) dobândă şi valoarea nominală;
b) capitalul rambursat anual şi capitalul rambursat lunar;
c) dobândă şi capitalul rambursat lunar;
d) capitalul rambursat anual şi dobândă;
e) dobândă şi rata lunară.
219. Care dintre următoarele caracteristici sunt proprii obligaţiunilor?

a) în caz de faliment, obligatarii au dreptul de acţiune în justiţie pentru recuperarea
împrumutului şi a dobânzii;
b) presupune asumarea riscului prin investirea de capital de către acţionari;
c) obligatarii nu au dreptul de a se implica în conducerea întreprinderii;
d) conferă dreptul de coproprietate, prin participarea la capitalul întreprinderii;
e) a+c.
220. Anuitatea constantă se calculează cu ajutorul următoarei formule:

Rd
a) A = K × ;
1 − (1 + Rd )
T
Rd
b) A=K× ;
1 + (1 − Rd )
−T
Rd
c) A=K× ;
1 + (1 − Rd )
T
Rd
d) A= K× ;
1 − (1 + Rd )
−T
Rd
e) A=K× .
1 + (1 + Rd )
−T
221. Obligaţiunile conferă următoarele drepturi:

a) dreptul la dobândă sau cupon, indiferent de situaţia financiară a întreprinderii;
b) dreptul de răscumpărare a titlurilor, dacă a fost prevăzut în contractul de
emisiune;
c) dreptul de rambursare a împrumutului, la scadenţă;
d) dreptul de a participa la Adunarea Generală a Obligatarilor;
e) a+c+d.
222. Care dintre următoarele modalităţi de rambursare a împrumutului obligatar

determina plata celei mai mari valori a dobânzii?
a) rambursarea prin anuităţi constante;
b) rambursarea prin amortizări constante;
c) rambursarea integrală la scadenţă;
d) răscumpărarea la bursă;
e) rambursarea anticipată.
223. Condiţiile creditului, de care trebuie să se ţină seama la angajarea unui

împrumut pe termen mediu sau lung sunt:
a) dobânda, garanţiile cerute de stat, modul şi termenele de rambursare;
b) dimensiunea firmei, cifra de afaceri şi rezultatul net al exerciţiului;
c) costul creditului, garanţiile cerute de creditori, modul şi termenele de rambursare
precum şi penalizările pentru nerespectarea clauzelor contractuale;
d) costul creditului, garanţiile cerute de investitori şi penalizările pentru neplata
datoriilor fiscale;
e) b+c.
224. Care dintre următoarele surse de finanţare intră în categoria capitalurilor

împrumutate?
a) leasingul;
b) autofinanţarea;
c) împrumuturile bancare;
d) aporturile de capital de la acţionari sau asociaţi;
e) a+c.
225. Care dintre următoarele caracteristici sunt proprii creditelor pe termen mediu
mobilizabile?
a) aceste credite pot să prevadă şi o perioadă de graţie de 1-2 ani acordată
creditorului;
b) banca dispune de garanţii materiale constituite în gaj de către debitor sau de o
garanţie a unei instituţii financiare specializate;
c) se materializează în efecte financiare care se pot sconta la bancă sau reesconta de
către băncile comerciale la banca centrală;
d) durata creditului se poate extinde pană la 9 ani.
e) a+c.
226. Garanţiile bancare constituie:

a) mijlocul legal prin care se asigură imobilele, echipamentele şi automobilele etc.;
b) mijlocul legal prin care se asigură suma împrumutată;
c) imobilele, echipamentele, automobilele etc. pe care întreprinzătorul sau
întreprinderea nu le au în posesie;
d) imobilele, echipamentele, automobilele etc. pe care întreprinzătorul sau
întreprinderea intenţionează să le vândă.
e) a+d.
227. Care dintre următoarele enunţuri reprezintă avantaje ale creditului bancar pe
termen mediu şi lung?
a) inflexibilitatea rambursării creditului;
b) inflexibilitatea destinaţiei creditului;
c) costurile de obţinere relativ ridicate;
d) rapiditatea obţinerii sumelor necesare.
e) a+d.
228. Rapiditatea, ca şi caracteristică a creditului bancar pe termen mediu şi lung

constă în:
a) rambursarea într-un termen cât mai scurt a împrumutului;
b) obţinerea mult mai rapidă a sumelor necesare în comparaţie cu emisiunea titlurilor
(acţiuni, obligaţiuni);
c) realizarea plăţii ratelor prin cele mai rapide instrumente financiare;
d) acordarea împrumutului printr-o analiză rapidă a bonităţii întreprinderii;
e) b+c.
229. În cazul rambursării unui credit cu anuităţi constante, suma rambursată într-un
an se determină astfel:
a) împărţind valoarea împrumutului la numărul de ani de acordare a creditului;
b) ca diferenţă între suma rămasă de rambursat în anul curent şi suma rămasă de
rambursat în anul precedent;
c) înmulţind valoarea rămasă de rambursat cu rata dobânzii;
d) adunând anuitatea cu dobânda anuală;
e) ca diferenţă între anuitate şi dobânda corespunzătoare anului respectiv.
230. Care dintre următoarele enunţuri constituie caracteristici ale contractului de

închiriere?
a) redevenţa se varsă în primul an şi este deductibilă fiscal;
b) întotdeauna există flux bănesc la momentul iniţial;
c) contractul de închiriere se încheie pe o perioadă determinată, influenţată hotărâtor
de durata de utilizare a activului fix;
d) la scadenţă, întreprinderea devine automat proprietara bunului;
e) a+c.
231. Care din următoarele elemente reprezintă componente ale redevenţei?

a) dobânzile aferente fondurilor avansate de societatea de leasing pentru cumpărarea
bunului respectiv;
b) amortizarea bunului închiriat şi marja societăţii de leasing;
c) provizioanele pentru creşterile de preţuri;
d) a+b;
e) c+d.
232. Leasing-ul financiar se caracterizează prin:

a) oferă atât finanţarea cât şi serviciile de mentenanţă;
b) activul nu este complet amortizat;
c) nu oferă servicii de mentenanţă, nu poate fi reziliat şi este complet amortizat;
d) preluarea proprietăţilor înapoi, în locaţie pentru o perioadă specificată şi în
condiţii specificate;
e) c+d.
233. Leasingul financiar se deosebeşte de leasingul operaţional prin:

a) este complet amortizat;
b) poate fi reziliat;
c) oferă servicii de mentenanţă;
d) existenţa clauzei de anulare;
e) a+e.
234. Care dintre următoarele elemente constituie avantaje ale leasingului pentru
beneficiari?
a) costul destul de redus;
b) pierderea valorii reziduale a activului;
c) avantajele fiscale;
d) falimentul societăţii de leasing.
e) afectează autofinanţarea viitoare.
235. Decizia de a opta pentru leasing, în raport cu un împrumut bancar sau obligatar
se fundamentează pe:
a) rata internă de rentabilitate;
b) valoarea actualizată netă;
c) casf-flow-ul rezultat;
d) a+b;
e) c+d.
236. Vânzarea unor echipamente unei instituţii financiare şi apoi preluarea acestora
în leasing de către vânzător este caracteristică pentru:
a) leasingul operaţional;
b) leasingul financiar;
c) vânzare şi leaseback;
d) a+b;
e) b+c.
237. Amortizarea unui echipament preluat/dat în leasing operaţional este
înregistrată în contabilitatea:
a) beneficiarului;
b) societăţii de leasing;
c) nu este înregistrată în contabilitate întrucât se plăteşte redevenţa;
d) furnizorului de echipamente;
e) beneficiarilor produselor realizate cu acest echipament.
238. Pentru întreprinderile care doresc să beneficieze tot timpul de cele mai noi
tehnici şi tehnologii în domeniul activităţii sale este mai avantajos:
a) un contract de leasing financiar;
b) un contract de leasing operaţional;
c) un contract de vânzare şi leaseback;
d) un contract de achiziţie directă de la furnizor;
e) c+d.
239. Pentru un împrumut obligatar se cunosc următoarele caracteristici: numărul de

obligaţiuni emise este de 7.000 obligaţiuni, valoarea nominală este de 100 lei, rata dobânzii
(cuponul) este de 15%, preţul de emisiune este egal cu valoarea nominală, preţul de
rambursare este de 110 lei, termenul de rambursare al împrumutului este de 5 ani. Valoarea
totală a împrumutului, cuponul anual al unei obligaţiuni şi prima de emisiune a unei acţiuni
vor fi:
a) 700.000 lei, 15 lei şi 0 lei;
b) 700.000 lei, 15 lei şi 10 lei;
c) 770.000 lei, 15 lei şi 0 lei;
d) 770.000 lei, 15 lei şi 10 lei;
e) 700.000 lei, 10 lei şi 0 lei.

rambursare este de 110 lei, termenul de rambursare al împrumutului este de 5 ani. Valoarea
totală rambursată a împrumutului, cuponul plătit pentru o obligaţiune pe toată durata
creditului şi prima de rambursare a unei acţiuni vor fi:
a) 770.000 lei, 15 lei şi 10 lei;
b) 700.000 lei, 15 lei şi 10 lei;
c) 770.000 lei, 75 lei, 10 lei;
d) 700.000 lei, 75 lei şi 10 lei;
e) 770.000 lei, 75 lei şi 0 lei.

(cuponul) este de 15%, preţul de emisiune este egal cu valoarea nominală şi cu preţul de
rambursare, termenul de rambursare al împrumutului este de 5 ani iar rambursarea se
realizează prin anuităţi constante. Anuitatea va fi:
a) 106.192,50 lei;
b) 208.820,89 lei;
c) 157.203,56 lei;
d) 52.796,44 lei;
e) 140.000 lei.
realizează prin anuităţi constante. Dobânda plătită şi valoarea rambursată în primul an va fi:
a) 21.000 lei şi 136.203,56 lei;
b) 21.000 lei şi 187.820,89 lei;
c) 84.000 lei şi 124.820,89 lei;
d) 21.000 lei şi 85.192,50 lei;
e) 105.000 lei şi 103.820,89 lei.

realizează în rate constante. Dobânda plătită şi valoarea rambursată în anul al doilea va fi:
a) 105.000 lei şi 140.000 lei;
b) 68.820,89 lei şi 140.000 lei;
c) 63.000 lei şi 140.000 lei;
d) 84.000 lei şi 140.000 lei;
e) 42.000 lei şi 140.000 lei.

rambursare este de 110 lei, termenul de rambursare al împrumutului este de 5 ani iar
rambursarea se realizează integral la scadenţă. Dobânda totală plătită va fi:
a) 105.000 lei;
b) 525.000 lei;
c) 70.000 lei;
d) 350.000 lei;
e) 420.000 lei.
245. Presupunem un credit bancar pe termen mediu, care prezintă următoarele

caracteristici: valoarea creditului este de 100.000 lei, rata dobânzii este de 13%, termenul de
acordare a creditului este de 4 ani, rambursarea se realizează liniar iar scadenţele şi plata
dobânzilor sunt stabilite la sfârşitul anului. Dobânda plătită la sfârşitul anului al treilea va fi:
a) 9.750 lei;
b) 6.500 lei;
c) 3.250 lei;
d) 13.000 lei;

dobânzilor sunt stabilite la sfârşitul anului. Dobânda totală plătită pe întreaga perioadă de
creditare va fi:
a) 29.250 lei;
b) 22.750 lei;
c) 16.600 lei;
d) 32.500 lei;

dobânzilor sunt stabilite la sfârşitul anului. Suma totală plătită la sfârşitul perioadei de
creditare va fi:
a) 132.500 lei;
b) 116.600 lei;
c) 129.250 lei;
d) 122.750 lei;

acordare a creditului este de 4 ani, rambursarea se realizează prin anuităţi constante iar
scadenţele şi plata dobânzilor sunt stabilite la sfârşitul anului. Valoarea anuităţii va fi:
a) 21.196,15 lei;
b) 33.619,42 lei;
c) 20.973,14 lei;
d) 25.000 lei;
e) 38.000 lei.

scadenţele şi plata dobânzilor sunt stabilite la sfârşitul anului. Valoarea dobânzii şi a ratei în
primul an va fi:
a) 10.319,46 lei şi 20.619,42 lei;
b) 10.319,46 lei şi 23.299,96 lei;
c) 13.000 lei şi 20.619,42 lei;
d) 13.000 lei şi 25.000 lei;
e) 13.000 lei şi 23.299,96 lei.

scadenţele şi plata dobânzilor sunt stabilite la sfârşitul anului. Valoarea dobânzii şi a ratei în
anul al doilea va fi:
a) 13.000 lei şi 25.000 lei;
b) 10.319,46 lei şi 20.619,42 lei;
c) 13.000 lei şi 20.619,42 lei;
d) 13.000 lei şi 23.299,96 lei;
e) 10.319,46 lei şi 23.299,96 lei.
Bibliografie:
1. Bărbuţă-Mişu, N. – „Finanţele întreprinderii”, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 2009;
2. Mişu, N. – „Finanţele întreprinderii”, Departamentul pentru învăţământ la
Distanţă şi cu frecvenţă redusă, Galaţi, Ediţia 2008, 2009.
3. Stroe, R., Bărbuţă-Mişu, N. – „Finanţarea şi gestiunea financiară a
întreprinderii, Aplicaţii şi studii de caz”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2008.

Grile - Finantele Intreprinderii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grile - Finantele Intreprinderii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

- Examenul de licenţă 2010 -

Lect. univ. dr. Nicoleta Mişu

1. Care din afirmaţiile următoare referitoare la obiectul finanţelor întreprinderii

2. Finanţele întreprinderii reprezintă:

3. Funcţia de repartiţie la nivelul întreprinderii reflectă:

4. Fondurile care se pot crea într-o firmă pot fi:

5. Metodele practicate pentru colectarea fondurilor la nivelul întreprinderii sunt:

6. Controlul în domeniul finanţelor întreprinderii are, cu preponderenţă, un

7. Controlul financiar intern este efectuat de către:

8. Funcţia financiară are ca obiectiv punerea în aplicare a unui sistem de metode

9. Rolul operaţional al funcţiei financiare a întreprinderii constă în:

10. Rolul politic al funcţiei financiare vizează:

11. Fluxurile pot fi:

12. Fluxurile financiare multiple sunt cele care:

13. Fluxurile financiare autonome sunt acelea care:

14. Principalele cicluri financiare ale întreprinderii sunt:

15. Ciclul de investiţii se referă la:

16. Partenerii economici interni sunt:

17. Prezentarea fidelă a patrimoniului, rezultatului şi situaţiei financiare a

18. Caracterul financiar al deciziei financiare constă în:

20. La ce se referă decizia de investire?

22. Furnizorii de capital au drept obiectiv:

23. Principalele criterii de selecţie a surselor de finanţare sunt:

25. Actul decizional asupra repartizării profitului are un caracter:

26. Decizia de finanţare se referă la:

27. Schematic, actul decizional cu privire la repartizarea profitului se poate

28. Sunt corecte următoarele afirmaţii privind politica de dividend:

29. Politica de dividend pune în evidenţă următoarele aspecte:

30. Deciziile financiare care pot fi luate de conducerea întreprinderilor se pot

3.1. Analiza patrimonială a bilanţului

32. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în privinţa analizei

33. În cadrul construcţiei bilanţului financiar, elementele de activ sunt structurate

34. În cadrul construcţiei bilanţului financiar, elementele de pasiv sunt structurate,

35. Recunoaşteţi care din următoarele elemente se regăsesc în activul bilanţului

36. Recunoaşteţi care din următoarele elemente se regăsesc în pasivul bilanţului

38. Bilanţul financiar pune în evidenţă următoarele reguli ale finanţării:

39. Fondul de rulment financiar se determină astfel:

40. Fondul de rulment financiar determinat după formula FRF=[(M<1 an)+MT]-

42. Indicatorul care reflectă gradul de autonomie financiară este:

45. Relaţia [(M<1 an)+MT]=(R<1 an), respectiv FRF = 0 poate fi interpretată

47. TN<0 semnifică:

49. Activul bilanţului financiar cuprinde:

50. Trezoreria netă reprezintă diferenţa dintre:

51. Se dă Bilanţul întreprinderii „M” S.A.:

Se mai cunosc următoarele informaţii suplimentare:

52. Se dă Bilanţul întreprinderii „M” S.A.:

Se mai cunosc următoarele informaţii suplimentare:

53. Se dă Bilanţul întreprinderii „M” S.A.:

Se mai cunosc următoarele informaţii suplimentare:

54. Se dă Bilanţul întreprinderii „M” S.A.:

Se mai cunosc următoarele informaţii suplimentare:

55. Se dă Bilanţul întreprinderii „M” S.A.:

Se mai cunosc următoarele informaţii suplimentare:

3.2. Analiza funcţională a bilanţului

56. Rolul bilanţului funcţional în analiza financiară este:

58. Care dintre elementele următoare se includ la activele circulante în afara

59. Care dintre elementele următoare se includ la activele circulante de exploatare?

60. Dobânzile aferente creditelor primite se încadrează la:

61. Care dintre elementele următoare se includ la pasivele de exploatare?

62. În optica funcţională, realizarea echilibrului financiar al întreprinderii

64. Trezoreria netă se determină ca diferenţă între: