REDRESOARE CU DIODE

Clasificarea redresoarelor
Redresorul este un convertor static de putere care face conversia unei tensiuni alternative
într-o tensiune continua, sensul energiei fiind de la reţeaua de c.a. spre consumatorii de c.c.
Redresorul construit cu diode, datorita conducţiei unidirecţionale a acestora, furnizează curent
redresat cu o singura polaritate şi, fiind necomandat, o tensiune redresată fixă, de aceeaşi
polaritate. Notaţiile utilizate sunt Ud pentru valoarea medie a tensiunii redresate şi Id pentru
valoarea medie a curentului redresat al redresorului.
O schemă de redresor conţine, în general, un transformator (poate lipsi când redresorul
se conectează direct la reţea), filtre, diodele redresoare cu elemente de protecţie ale acestora la
supratensiuni si scurtcircuit (elementele de protecţie au fost analizate în capitolul 2 şi, pentru
simplificarea schemei, nu vor mai fi reprezentate). Diodele conduc succesiv, după o anumită
regulă, încât în timpul unei perioade corespunzătoare frecvenţei reţelei au loc un anumit număr

conducţie.
A T
de comutaţii ale curentului de sarcină, de la o diodă care a condus la următoarea care intră în

Clasificarea redresoarelor (schemelor de redresare) se poate face după mai multe criterii:
1. După felul tensiunii alternative de alimentare:
N
a) redresoare monofazate - sunt redresoarele alimentate de la o sursa monofazata de

bialternanţa (cu punct median sau în punte);

I O
tensiune alternativa; din aceasta categorie fac parte redresorul monoalternanţa şi redresorul

T
b) redresoare trifazate - sunt redresoarele alimentate de la o sursa trifazata de tensiune
alternativa; cele mai cunoscute conexiuni (nu neapărat şi utilizate, după cum se va vedea în

IC
continuare) sunt: redresorul trifazat cu punct median, redresorul în stea hexafazată cu punct
median, redresorul trifazat în punte, redresorul cu dublă stea şi transformator interfază,

R
redresoare duodecafazate (cu 12 pulsuri ale tensiunii redresate pe o perioada a tensiunii reţelei);
2. După posibilitatea de reglaj a tensiunii de ieşire:
T
a) redresoare necomandate - sunt redresoarele care furnizează o tensiune de valoare

S
medie Ud constanta; ele sunt construite numai cu diode;
b) redresoare comandate - sunt redresoarele care furnizează o tensiune de valoare medie
E
Ud, reglabilă ca nivel; aceste redresoare sunt construite cu dispozitive semiconductoare

R
comandate (tiristoare sau tiristoare si diode, tranzistoare);
3. După modul de grupare a fazelor tensiunilor alternative (înfăşurărilor) care furnizează
tensiunea redresata:
a) redresoare de tip paralel (Pm) la care cele m faze alternative (înfăşurări), fiecare în
serie cu dioda sa, sunt grupate în stea şi apar în paralel în raport cu bornele de ieşire ale
redresorului; redresorul conţine m diode, valoarea instantanee a tensiunii redresate fiind egală cu
valoarea instantanee a celei mai pozitive tensiuni din cele m; din aceasta categorie fac parte
redresorul monofazat bialternanţă cu punct median (P2), redresorul trifazat cu punct median (P3)
şi redresorul în stea hexafazată cu punct median (P6);
b) redresoare de tip dublu paralel (DPm) la care cele m faze alternative (înfăşurări) sunt
grupate tot în stea, însă se utilizează 2m diode; valoarea tensiunii redresate în fiecare moment
este egală cu diferenţa dintre cea mai pozitivă şi cea mai negativă tensiune alternativă; exemple
sunt: redresorul monofazat bialternanţă în punte (DP2), redresorul trifazat în punte având
transformatorul cu secundarul în stea (DP3);

1
 Sarcină rezistiv-inductivă – conexiunea serie (R+ωL)
Schema redresorului şi formele de undă sunt prezentate în figura 3.4, respectiv în figura 3.5.

Figura 3.4 Figura 3.5

În intervalul de conducţie al diodei D putem scrie:

A T
us  ud  uR  uL
sau N
U sin  = R id + L
di
I
dO
unde:
 = t T
valoarea efectiva a tensiunii redresate este: IC
U d ( RMS) T
1 
R 
   U 2 sin 2  d
1/ 2


U 2  sin 2


E S  2 0

Valoarea medie a curentului redresat este:

 2 2

R Id =
U d U 1 - cos 
=
R R 2

Evident, avem şi pentru curentul secundar Is(AV)=Id.

 Sarcină rezistiv-capacitivă - conexiunea paralel (RC)

Schema redresorului şi formele de undă sunt date în figura 3.7, respectiv figura 3.8.

2
Figura 3.7 Figura 3.8

A T
În reprezentarea formelor de undă din figura 3.8 s-a presupus că condensatorul are o
capacitate suficient de mare astfel încât, în regim permanent, acesta nu se descarcă complet
şi, deci, încărcarea reîncepe de la o valoare pozitivă U m.
În intervalul de conducţie θ al diodei curenţii sunt: N
U
iR = sin  I O
d ud
R
du T
IC
iC = C = C s =  C U cos 
dt d

T R
unde us este tensiunea din secundarul transformatorului:

u s = U sin 

E S
Valoarea medie a tensiunii redresate este:

Ud  R
1  2  U 
   u ci d   u cd d 
2    2 
2 
 

   sin  d  sin    e tg  d 
 

U    2 tg  
  cos   cos   sin   tg   e  1
2   
  

3.3.2. Redresorul monofazat bialternanţă

 cu punct median şi sarcină rezistivă R.

Schema redresorului monofazat bialternanţă cu punct median (priza mediană a secundarului
transformatorului monofazat) funcţionând cu sarcină rezistivă este dată în figura 3.9, iar
formele de undă semnificative sunt date în figura 3.10.
Se observă că unghiul de conducţie al unei diode este =, iar numărul de pulsuri ale
tensiunii redresate într-o perioadă este q=2.

3
Figura 3.9

Pentru   (0, ) avem us1>0>us2, deci

dioda D1 conduce şi D2 este blocată. Rezultă:
u d = u s1 = U sin 
U
id = is1 = sin  = I sin 
R
u D2 = u s2 - u d = - 2 U sin  A T
Pentru   (,2) avem us2>0>us1,
N
deci dioda D2 conduce şi D1 este blocată.
Rezultă:
I O
u d = u s2 = - U sin 
id = is2 = - I sin  T
u D1 = u s1 - u d = 2 U sin
IC
T R Figura 3.10

E S
Valoarea medie a tensiunii redresate este:

1 2U
Ud =  U sin  =
R 0

iar valoarea efectivă a tensiunii redresate este:



1 1
1  2 1  1  2 U
   Usin   d  U   d 
2
U d ( RMS)  cos 2  d   
 0   2 0 2 0  2

Ţinând cont că sarcina este rezistivă, valoarea medie a curentului redresat este:

Ud 2 U 2 I
Id = = =
R R 

iar valoarea efectivă este:

4
 Ud(RMS) U I 
Id(RMS) = = = = Id
R R 2 2 2 2

Puterea de curent continuu debitată de redresor în sarcină este:

2 U 2 U 4 U2
P d = U d Id =  =
  R 2 R

Ţinând cont că am neglijat pierderile de putere din redresor, puterea furnizată de

transformator redresorului este egală cu:

2
 U 1 U
2
Ps =    =
 2  R 2R

Rezultă randamentul redresorului:

8
 = Pd = 2  0,8
A T
Ps 
N
este:
I O
Valoarea medie a curentului prin diode (egal cu cel printr-o înfăşurare secundară)

T Id

IC
IF(AV) = Is(AV) =
2

iar valoarea efectivă a lui este:

T R Id(RMS) 

 E S IF(RMS) = Is(RMS) =

cu punct median şi sarcină puternic-inductivă

2
= Id
4

R
Pe intervalul (0, ] dioda D1 conduce şi dioda D2 este blocată, iar pe intervalul (,

2] conduce D2 şi este blocata D1 (figura 3.11). Rezultă, şi în acest caz:

u s1  U sin  ,   (0, ]

ud  
u   U sin  ,   (,2]
 s2

dacă se neglijează fenomenul comutaţiei (Lc=0)

5
Figura 3.11

A T
Figura 3.12
Figura 3.13
N
Pentru curentul printr-o semiînfăşurare secundară avem: I O
T
IC
Id ,  Id
Is(AV)  2 Is ( RMS ) 2

iar pentru curentul primar avem:

T R ns

E S I p ( AV )  0 , I p ( RMS) 
np
 Id

R
Tensiunea redresată având aceeaşi forma ca cea din cazul funcţionării pe sarcină
rezistivă, rezultă:

2U 
U d0  U  U d0
 2
deci
U 
U ( RMS)    U d 0  1,11  U d 0
2 2 2

 cu punct median şi sarcină rezistiv-capacitivă - conexiunea paralel (RC)

Cu originea de timp în   0 ecuaţiile curenţilor din circuit (figura 3.15), pe intervalul

de încărcare al condensatorului [, ] sunt :

U
iR  sin 
R
6
 du
iC  C  CU cos 
d

1 
i d  i R  i C  U   sin   C cos  
R 

Cu notaţiile din figura 3.16:

 = unghiul la care dioda începe sa conducă ;
 = unghiul de conducţie al diodelor ;
 = unghiul la care dioda se blochează ;
putem scrie:

1
id 0 sin  C cos   0  tg  RC 
  R
 
    arctg(RC) ,    , 
2 

A T
N
I O
T
IC
T R
Figura 3.15
E S Figura 3.16

Figura 3.17 Figura 3.18

Tensiunea redresată este data de relaţia:

7
 
 U sin  , , 
Ud  R  iR  
  

U sin e tg , ,   

Rezultă valoarea medie a tensiunii redresate:

 
1   1 1 
U d   u d d   U sin    U sin   e d 
tg

    
U U sin    tg  U U
 cos  cos   tg  e  1  cos cos   tg  sin  sin 
     
 

 în punte cu sarcină rezistivă R

T
Dacă considerăm tensiunea secundară, u s  U sin  , formată din tensiunile (măsurate
faţă de un punct secundar median fictiv, figura 3.19):
A
1 1 1 1 N
u s1 
2 2 2 2
I O
u s  U sin  şi u s 2  u s  U sin   u s  u s1  u s 2 ,

T
formele de undă caracteristice (figura 3.20) au aceeaşi alură cu cele de la redresorul

IC
monofazat bialternanţă cu punct median.

T R
E S
Figura 3.19
R
Pentru   (0, ) avem us>0, deci
diodele D1 şi D4 conduc, D2 şi D3 sunt
blocate. Rezultă:
u d = u s = U sin 
U
id = is = sin  = I sin 
R
u D2 u D 3 =  u s = - U sin 

Pentru   (,2) avem us<0,
deci acum conduc diodele D2 şi D3, iar Figura 3.20
D1 şi D4 sunt blocate. Rezultă:
u d = u s = - U sin 
id =  is = - I sin 
8
 u D 4  u D1 = u s = U sin

Relaţiile de calcul stabilite la redresorul bialternanţă cu punct median rămân valabile

(cu observaţia făcută privind amplitudinea secundară U), deci avem:
- valoarea medie a tensiunii redresate:

1 2U
Ud = 
0
U sin  =


- valoarea efectivă a tensiunii redresate:

1
1  2 U
   Usin  d 
2
U d ( RMS)
 0  2

- valoarea medie a curentului redresat:

A T
Ud 2 U 2 I
Id = =
R R 
=
N
- valoarea efectivă a curentului redresat:
I O
Ud(RMS) U I T
IC
Id(RMS) = = = = Id
R R 2 2 2 2

- randamentul redresorului:

T R 8

E S  = Pd = 2  0,8
Ps 

R
- valoarea medie a curentului prin diode

IF(AV) =
Id
2

- valoarea efectivă a curentului prin diode:

Id(RMS) 
IF(RMS) = = Id
2 4

 în punte cu sarcină puternic inductivă

Dacă considerăm curentul redresat constant (figura 3.21), formele de undă
caracteristice sunt prezentate în figura 3.22. Funcţionarea redresorului este analogă cu cea
pentru sarcină rezistivă.
Curentul secundar şi primar ip au forma din figura 3.22, valoarea lor medie fiind nulă.
9
 Valoarea efectivă a curentului secundar (respectiv primar) este:

1 1
1   2 1  2 n
I s  RMS     i s2 d    I d2  d  I d  I p ( RMS)  s  I d
 0   0  np

Figura 3.21

Tensiune redresată are aceeaşi formă

ca în cazul sarcinii rezistive, deci
relaţiile de calcul aferente rămân
A T
valabile.
Pentru dimensionarea diodelor N
relaţiile de calcul sunt:
- valoarea medie a curentului:
I O
IF(AV) =
Id
2 T
- valoarea efectivă:
Id IC
IF(RMS) =
2
- tensiunea inversă maximă repetitivă:
T R Figura 3.22
U RRM = U

E S
R

10
 Lucrare de laborator

Circuite de comandă în fază

1. Scopul lucrării

Lucrarea îşi propune să prezinte circuitele de comandă în fază, plecând de la cele discrete
spre cele specializate. Un obiectiv important îl reprezintă însuşirea cunoştinţelor practice legate
de utilizarea circuitului integrat βAA 145.

2. Introducere teoretică

2.1. Particularităţile comenzii pe poartă a tiristorului

A T
De obicei producatorul de tiristoare indică valorile curentului de poartă IGT şi tensiunii de
poartă UGT care asigură amorsarea la o temperatură de 25oC. Astfel,

N
pentru tiristoarele de mică putere T1N* produse de IPRS Băneasa,
aceste mărimi au valorile IGT=10mA, UGT=1V. Aceste date sunt

I O
valabile pentru un regim de curent continuu, dar ele pot fi folosite şi
într-un regim de comandă în impulsuri, dacă impulsurile de

T
comandă au forma rectangulară cu o durată mai mare de 20-100 s
(în funcţie de tipul tiristorului). În

IC
cazul când durata impulsurilor de
comandă este mai mică este necesar

Fig. 5.1.a R
să se mărească în mod corespunzător

T
amplitudinea lor.
În cazul când tiristorul este

E S
amorsat (vezi figura 5.1.a), curentul trece prin dispozitiv (şi prin
sarcină) numai cât timp iA > IH .
Se poate obţine

R un redresor cu tensiune Fig. 5.1.b

continuă reglabilă, denumit şi redresor comandat
(figura 5.1.b), dacă comanda prin intermediul
curentului de grilă (iG) se întârzie, mai mult sau mai
puţin, în raport cu începutul alternanţelor pozitive.
Funcţionarea acestui circuit este ilustrată de
diagramele din figura 5.2. În multe cazuri întârzierea
la amorsare este exprimată prin unghiul a (denumit
unghi de comandă), corespunzator timpului de
întârziere ta:
a = ta ,
unde  este pulsaţia tensiunii reţelei de alimentare.
Modificarea acestui unghi se obţine cu ajutorul
unor circuite electronice denumite circuite de comandă
în fază (sau circuite de formare a tensiunii de comandă
în fază).
Fig. 5.2
 2.2. Circuite de comanda în fază a tiristoarelor cu componente discrete

Cele mai multe scheme de comandă folosesc drept sursă de energie pentru amorsarea
tiristorului chiar tensiunea de alimentare a dispozitivului, care poate fi o tensiune alternativă (fig.
5.3.a, b, c), sau o tensiune pulsatorie obţinută după o redresare dublă-alternanţă (fig. 5.3.d).

a) b)

A T
c)
Fig. 5.3 Nd)

I O
În schema din fig. 5.3.a tiristorul amorsează când valoarea instantanee a tensiunii de
alimentare u satisface egalitatea:
u = IGT (RC + RS) + UGT+ VD
T
IC
unde VD este căderea de tensiune pe diodă (0,6 V), RS este rezistenţa de sarcină, iar IGT respectiv
UGT sunt valorile curentului şi tensiunii de poartă

T R
care asigură amorsarea sigură a tiristorului.
Schema din fig. 5.3.a permite un reglaj al
unghiului de comandă în fază (prin creşterea

Fig. 5.4 E S rezistentei RC) până la unghiul maxim a(max)= 90°.

Aceleaşi performanţe se obţin şi cu schema din fig.
5.3.b. Aici, unghiul de comandă creşte cu mărirea
constantei de timp = RC CC.
R
Schema din figura 5.3.c permite obţinerea unor valori a >90°. Condensatorul CC se
încarcă prin dioda D1 până la valoarea de vârf (-Umax) în timpul alternanţei negative (când
tiristorul este blocat). Atunci când tensiunea de alimentare începe să crească, dioda D1 se
blochează şi apare în circuitul de descărcare rezistenţa RC. Constanta de timp la descărcare fiind
mult mai mare decât la încărcare (RC >> RS), este posibil, prin ajustarea (în sensul creşterii)
rezistenţei RC, ca la sfârşitul alternanţei negative să avem încă o tensiune negativă pe
condensator. Pe alternanţa pozitivă condensatorul se descarcă complet, iar apoi se încarcă,
schimbând polaritatea tensiunii, până la tensiunea necesară pentru amorsarea tiristorului (vezi
figura 5.4 în care tensiunea redresată este precizată prin aria haşurată).
Constanta de timp se alege în acest caz cu relaţia:
T 4
RC CC  1,3 
2 
unde  = 2f = 2 /T.
Referitor la schema din figura 5.3.d, ea funcţionează la fel ca şi schema din figura 5.3.b,
cu deosebirea că tiristorul conduce curent în timpul ambelor alternanţe (figura 5.5).

2
 O schemă de comandă mai perfectionată care
permite reglajul întârzierii la aprindere între a=0
şi a=180° este prezentată în figura 5.6.
Tiristorul este comandat în timpul fiecărei
alternanţe cu o tensiune în formă de impulsuri,
produsă cu ajutorul unui tranzistor unijoncţiune
(TUJ). TUJ-ul este configurat într-o schemă de
Fig. 5.5 oscilator de relaxare, circuitul de reglaj a
perioadei oscilaţiilor (RC + CC) fiind alimentat,
ca şi în schemele precedente, cu tensiunea de reţea limitată la o valoare de aproximativ 12÷25 V
cu ajutorul unei diode Zener (Dz). Funcţionarea circuitului de comandă este redată de formele de
undă reprezentate în figura 5.7, unde uZ este
tensiunea de alimentare limitată de dioda
Zener, iar uC tensiunea la bornele
condensatorului din circuitul de comandă.
Când tensiunea uC ajunge la nivelul de
basculare VT al tranzistorului unijoncţiune,
condensatorul se descarcă prin circuitul de
emitor (emitor-baza l) şi rezistenta RBl. La
bornele rezistenţei RB1 apare un impuls care A T
amorsează tiristorul. După descărcarea
condensatorului, TUJ-ul se blochează din nou, N
iar fenomenele se repetă. Condensatorul se
încarcă şi descarcă, producându-se şi alte
I O
practic nu mai au nici o acţiune asupra T
impulsuri la bornele rezistorului RBl, care însă
Fig. 5.6

IC
tiristorului aflat deja în conducţie, dacă primul impuls îndeplineşte condiţiile de amorsare.
Datorită alimentării TUJ-lui cu o tensiune de formă aproximativ trapezoidală, sincronă cu

T R
reţeaua, primul impuls de la oscilator (care amorsează tiristorul în fiecare alternanţă) apare
practic la acelaşi moment după trecerea prin zero a tensiunii reţelei. Într-adevăr, la sfârşitul
fiecărei alternanţe tensiunea u Z scade la zero, obligând condensatorul CC să se descarce până la

E S
aceeaşi tensiune, deci are loc resetarea sa. În acest mod condensatorul reia procesul de încărcare
la începutul fiecărei alternanţe de la acelaşi nivel de tensiune (0 V), asigurându-se astfel o
"sincronizare" a impulsurilor de comandă cu tensiunea de alimentare a circuitului anodic al
tiristorului.
R

Fig. 5.7
În schema din figura 5.6. variaţia unghiului de comandă se obţine prin modificarea
constantei de timp a circuitului, =RCCC. Este posibilă însă şi o comandă electronică a unghiului
a cu ajutorul unei tensiuni continue care să alimenteze circuitul de încărcare, menţinând
3
valoarea  constantă (astfel se efectuează un reglaj
automat al puterii disipate în sarcină sau reglarea
valorii medii a tensiunii redresate, prin modificarea
corespunzătoare a unghiului de comandă în fază în
bucla de reacţie negativă).
O schemă de comandă a unghiului de
amorsare printr-o tensiunea continuă ucom este
prezentată în figura 5.8.
În acest caz tensiunea continuă ucom
controlează curentul de încărcare a condensatorului
CC prin intermediul unui generator de curent
(realizat cu un tranzistor pnp). Neglijând curentul
de bază al tranzistorului şi notând cu iC curentul de
colector, tensiunea la bornele condesatorului este Fig. 5.8
dată de expresia:
1 t u com
uC   iC dt  U C (0)  t
CC 0 RC C C
T
Dacă tensiunea continuă de alimentare a circuitului de comandă are valoarea E,
A
tranzistorul unijoncţiune intră în conducţie în momentul t=ta, când uC=E, unde  reprezintă

N
raportul de divizare intrinsec al tranzistorului unijoncţiune. Timpul de întârziere
E
t a  RC C C
u com O
 , poate fi modificat uşor prin variaţia tensiunii continue de comandă ucom.
I
T
Pentru sincronizare, tensiunea de alimentare a circuitului de comandă se obţine din
tensiunea reţelei de alimentare cu ajutorul unei diode Zener.

2.3. Circuitul integrat AA 145 IC

T R
Tiristoarele convertoarelor cu comutaţie naturală se comandă cu impulsuri sincronizate cu
reţeaua de alimentare monofazată sau trifazată. Impulsurile de amorsare se generează cu ajutorul

S
unor scheme de comandă logice şi analogice.

E
R

Fig. 5.9

4
 Cu ajutorul acestor scheme, momentul amorsării tiristoarelor se reglează în timp, pe
durata semiperioadei reţelei de alimentare. Reglajul se poate efectua în buclă închisă sau în buclă
deschisă, în funcţie de schema de principiu a convertorului de putere.
Schemele electronice de sincronizare cu reţeaua folosesc componente electronice discrete
sau integrate. Circuitul integrat AA 145 este un circuit monolitic dezvoltat special pentru
rezolvarea problemelor de sincronizare cu reţeaua.

A T
N
I O
T
Fig. 5.10 IC
T R
E S Fig. 5.11
Tehnologia de realizare monolitică are toate avantajele cunoscute privind funcţionarea
circuitelor integrate: precizie, stabilitate, dispersie mică a parametrilor, termostatare (temperatură
egală a tuturor componentelor), siguranţă în funcţionare, preţ redus etc.
R
Schema bloc a circuitului AA 145 este prezentată în figura 5.9 şi ea cuprinde:
- etajul de sincronizare;
- etajul generator de tensiune liniar variabilă (rampă descrescătoare);
- comparatorul de tensiune;
- generatorul de impuls;
- etajul logic separator de canale;
- amplificatoarele de ieşire.
 Etajul de sincronizare este alimentat cu tensiune alternativă printr-un divizor rezistiv,
limitând sinusoida reţelei la o amplitudine egală aproximativ cu tensiunea bază-emitor (0,8V).
Tensiunea reţelei fiind de 220Vef, rezultă practic fronturi verticale la fiecare trecere prin zero a
acesteia. Unda dreptunghiulară sincronizează un generator de impulsuri, care generează un
impuls scurt la fiecare trecere prin zero. În cazul când tensiunea vSINC traversează nivelul 0V
(vezi figura 5.10), având valori în ambele domenii de tensiune (pozitiv şi negativ), sunt generate
impulsuri la ambele ieşiri ale circuitului AA 145. Circuitul de sincronizare, odată declanşat, nu
mai este influenţat de variaţia ulterioară a semnalului vSINC, atâta vreme cât acesta nu trece din
nou prin zero.
5
  Etajul generator de tensiune liniar variabilă (rampă descrescătoare) este declanşat de
impulsurile ascuţite şi generează o rampă descrescătoare cu amplitudinea de aproximativ 8V.
 Comparatorul de tensiune compară valoarea prescrisă (o tensiune între 0 şi 8V) cu
rampa de tensiune. În momentul când prescrisa (tensiunea la pinul 8) devine mai mare decât
rampa, tensiunea de la ieşirea comparatorului comută la valoarea negativă de alimentare (de la
+15V la -8V; vezi figura 5.9).
 Generatorul de impuls este declanşat de fronturile descrescătoare ale tensiunii de la
ieşirea comparatorului, rezultând un tren de impulsuri de 100Hz defazat conform valorii
prescrise la intrarea inversoare a comparatorului.

A T
N
I O
T
IC
Fig. 5.12

T R
 Etajul logic separator de canale distribuie impulsurile generatorului pe două canale de
ieşire, corespunzătoare alternanţelor pozitive şi negative. Impulsurile distribuite au fronturi
corespunzătoare şi o durată reglabilă între 0,1ms şi 4ms (din P2e).

E S
 Amplificatoarele de ieşire au rolul de a asigura impulsurilor de comandă un nivel de
putere mai ridicat, suficient pentru a amorsa un tiristor de 1A.
Figura 5.11 redă diagrama formelor de undă la pinii integratului, caracteristice fiecărui
R
bloc funcţional. Cifrele încercuite pe figură
reprezintă numărul pinului circuitului integrat
unde se poate oscilografia forma de undă
respectivă.
Figura 5.12 reprezintă schema tipică de
utilizare a circuitului integrat. Grupul
(RS+R2e)CS serveşte la fixarea duratei rampei,
deci o limitare a domeniului de reglaj la valori
mai mici decât 180.
Grupul (RT + R3e)CT serveşte la reglarea
lăţimii impulsului de amorsare (tp).
Conectarea la pinul 6 a unei tensiuni de
+15V blochează impulsurile de la pinii de ieşire
(10 şi 14), independent de valoarea prescrisă la
pinul 8 şi valoarea instantanee a tensiunii de Fig.5.13
sincronizare. Definiţia unghiului de comandă în
fază (amorsare şi aprindere) şi a unghiului de conducţie rezultă din figura 5.13.
6
 Configuraţia pinilor CI AA145:
1 - Alimentare(V+);
2 - Ieşire monostabil;
3 - Masă;
6 - Blocare impuls;
7 - Rampă de tensiune;
8 - Comandă fază;
9 - Intrare de sincronizare;
10 - Ieşire;
11 - Comandă durată;
13 - Alimentare(V-);
14 - Ieşire;
15 - Referinţă de tensiune;
Fig. 5.14
16 - Sincronizare paralel.

Măsurători electrice şi electronice

a) măsuratori cu voltmetrul de c.c. (cu Ri  20kΩ/V).

T
Deoarece βAA145 este un circuit de impulsuri se pot realiza puţine măsurători care să ne
A
dea informaţii corecte despre starea de funcţionare a acestuia; faţă de masă avem potenţialele la
pini:
- pinul 13: V3-13  7V; N
- pinul 9: V9-3  0,6V;
- pinul 16: V16-3 < 0,1V;
I O
- pinul 7: 3,5V <V7-3 < 4,5V.
T
b) măsuratori cu osciloscopul (f > 100kHz şi două spoturi).

IC
Recomandabil este ca osciloscopul să fie sincronizat pe un canal cu semnalul de pe pinul
9 şi cu celălalt canal să se vizualizeze forma de undă dorită. Baza de timp se reglează

T R
la 2 ms/div., iar sensibilitatea la 0,5V/div. pentru pinul 9 şi la 5V/div. pentru pinii 10 şi 14.
Formele de undă din figura 5.11 se obţin pentru V8  5V.

E S
Aplicaţii ale circuitului βAA145*

Vom folosi notaţia βAA145* pentru a indica faptul că acest circuit se consideră ca în

R
montajul din figura 5.12. Schemele de aplicaţii ce vor fi prezentate în continuare vor conţine
doar componentele externe suplimentare celor indicate în figura 5.12.

Aplicaţia 1: Comanda monoalternanţă a unui tiristor de 1A

Curentul de poarta necesar pentru amorsarea tiristorului T1N4 (IPRS) este de 15 mA şi
deci curentul de 22 mA
asigurat de βAA145 este
suficient pentru amorsare.
Dioda D1 este necesară pentru
asigurarea blocării tiristorului
pe intervalul când tensiunea la
pinul 14 de ieşire este la
valoarea minimă (tranzistorul
intern este saturat, curentul
fiind fixat de valoarea
rezistorului intern).
Fig.5.15

7
 Aplicaţia 2. Comanda bialternanţă a două tiristoare conectate antiparalel
Observăm că ieşirea 14 comandă direct Th1 pe alternanţa pozitivă. Ieşirea 10, prin
intermediul transformatorului de impulsuri TrI, comandă Th2 pe alternanţa negativă (impulsul de
curent pozitiv este aplicat în poarta tiristorului). Dioda D1 evită aplicarea impulsurilor negative
(de exemplu, frontul negativ al impulsului de comandă se transmite în secundarul
transformatorului sub forma unor tensiuni negative pe poartă sau, accidental TrI poate fi conectat
invers) pe poarta lui Th2.

A T
Fig. 5.16 N
I O
Aplicaţia 3. Comanda bialternanţă a tiristorului de 1A aflat într-un montaj în punte

T
Puntea redresoare 1PM4 realizează redresarea tensiunii de c.a. pentru a permite
polarizarea corectă a tiristorului T1N4 în vederea amorsării, atât în timpul alternanţei negative

IC
cât şi în timpul celei pozitive. Impulsurile de comandă bialternanţă se obţin cu circuitul sumator
realizat cu diodele D1 şi D2.

T R
E S
R
Fig. 5.17

2.3. Circuitul integrat TDA1085

Circuitul integrat TDA 1085 este un procesor bipolar pentru controlul turaţiei motoarelor
de c.a. prin comanda în fază a unui triac. Circuitul integrat TDA 1085 operează în configuraţia
cu buclă de reacţie închisă şi poate realiza următoarele funcţii:
- stabilizarea turaţiei motorului;
- protecţia la scurtcircuit;
- pornirea lentă (soft star) şi intrarea treptată în regimul de turaţie nominală a motorului;
- generarea a două rampe controlabile de regim de turaţie.
Schema-bloc a circuitului integrat TDA 1085 este prezentată în figura 5.18, iar aplicaţia
tipică a circuitului este prezentată în figura 5.19.
8
 Fig. 5.18

A T
N
I O
T
IC
T R
E S Fig. 5.19

sincronizare
R
Semnificaţia pinilor este următoarea:
1 - Detector de nul pentru tensiunea de 9 - Alimentare stabilizată
10 - Rezistor de balast pentru regulatorul
2 - Detector de nul pentru curentul anodic paralel
3 - Limitare curent anodic 11 - Programare conversie f/V
4 - Turaţie curentă 12 - Intrare convertor f/V
5 – Turaţie prescrisă 13 - Ieşire impuls de comandă a triacului
6 - Programare rampă 14 - Pantă rampă sincronizată
7 - Durată rampă temporizată 15 - Curent rampă sincronizată
8 – Masă 16 – Stabilitate reacţie.
Blocul de alimentare asigură o tensiune stabilizată de +17V obţinută direct de la reţeaua
de 220Vef, printr-un grup de redresare monoalternanţă şi filtrare cu divizare.
Detectorul de nul al tensiunii de sincronizare declanşează rampa de sincronizare cu
reţeaua.
Blocul care asigură repetiţia impulsului de comandă este specific circuitului TDA
1085. În cazul neamorsarii tiristorului se întrerupe rampa de sincronizare şi se generează un nou
impuls. Durata tp a impulsului şi perioada Tr de repetiţie sunt date de catalog fiind fixate de
9
componente interne ale circuitului. În aplicaţii curente folosirea circuitului în acest mod de lucru
nu se justifică.
Semnalul cu informaţia de turaţie, conţinută
în frecvenţa acestuia, este aplicat la pinul 6 al
montajului şi este transformat într-un tren de
impulsuri dreptunghiulare cu ajutorul circuitului de
formare R19, D3, C7. Transformarea turaţiei
motorului într-o tensiune continuă este realizată de
convertorul frecvenţă-tensiune f/V.
Pe intrarea neinversoare a amplificatorului
A1 se aplică o tensiune vR produsă de rampa de
temporizare ai cărei parametri sunt determinaţi de
componentele externe conectate la terminalele 6 şi 7
ale circuitului. Tensiunea vR are variaţia tipică din
Fig.5.20
figura 5.20.
Rampa de temporizare (tensiunea la pinul 7 al circuitului integrat) prezintă două pante de
creştere, de valori diferite în general (vezi figura 5.20)
şi reprezintă, la altă scară, chiar turaţia motorului
prescrisă. Dependenţa de componentele externe care
fixează tensiunile la pinii 5 şi 6 ai circuitului integrat
A T
este dată de relaţiile:
V1=Vpin6, V2=2V1, V3=Vpin5 N
Formele de undă pentru tensiunea la pinul 2 al
circuitului integrat (u2), tensiunea de comandă a
I O
triacului (la pinul 13 - ucom) şi tensiunea la bornele
motorului (um), în regim normal de funcţionare şi T
IC
sincronizate cu tensiunea retelei (uretea) sunt prezentate
în figura 5.21.

T R
De asemenea, circuitul dispune de blocuri de
protecţie la: supratensiune, subalimentare, scurtcircuit,
supraturaţie, supracomandă, etc., care, în cazul

S
depăşirii valorilor limită prestabilite, acţionează
asupra rampei de temporizare şi a rampei de
E
sincronizare prin intermediul blocului de resetare a turaţiei.
Fig. 5.21

R
2.4. Alte circuite de comandă în fază

- circuite analogice de comandă în fază: circuitele TEA 1007, U 106 BS, U 111 B şi U
217 B (AEG - Telefunken), circuitele l 120 şi l 121 (SGS - ATES), circuitul TCA 780 (Siemens)
etc.
- circuite digitale de comandă în fază: sunt implementate, în general, cu
microcontroller RISC, simple şi ieftine (exemplu: MICROCHIP 16C54). Tensiunea de
alimentare se obţine direct de la reţea iar oscilatorul este, de regulă, unul de tip RC. Circuitul
primeşte pe o intrare digitală semnalul de sincronizare cu reţeaua (aplicat de la reţea printr-un
simplu divizor rezistiv), unghiul de comandă obţinându-se cu ajutorul unui numărător
programabil intern microcontroller-ului.

3. Echipamente necesare:
- montajul experimental
- osciloscop cu două canale
- sursă dublă de tensiune
- voltmetru numeric
10
 4. Desfăşurarea lucrării

Pentru efectuarea lucrării se folosesc mai multe machete de laborator. Ca rezistenţă de

sarcină se folosesc becuri electrice, reostate de putere sau motoare electrice. Alimentarea
circuitelor se face prin intermediul unui transformator separator (cu raport de transformare
adecvat calculat, astfel încât să avem raportul de tensiuni 220/12+12), cu excepţia circuitului
integrat TDA 1085 care se alimentează direct de la reţeaua de 220Vef.

4.1. Circuite discrete de comandă în fază

1. Folosind macheta cu schema prezentată în fig.5.22, se studiază modul de funcţionare a

circuitelor de comandă din fig.5.3.b şi fig. 5.3.c (impulsul de comandă se preia cu călăreţul
corespunzător).

A T
N
I O
T Fig. 5.22

IC
Cu ajutorul osciloscopului se vor vizualiza şi desena formele de undă de la punctele de
măsură 2, 6, 4 şi G, în raport cu catodul tiristorului (punctul de măsură 1). Operaţia se va repeta

T R
pentru diferitele valori ale rezistenţei RC. În acest scop rezistenţa RC este constituită dintr-un
potenţiometru a cărui valoare se poate regla între 0 şi 0.5 M. Pentru a realiza conexiunile de
montaj corespunzătoare schemei din fig.5.3.c, bornele 6, 7 şi 8 se leagă împreună. În lipsa acestei

S
legături macheta corespunde schemei de comandă din fig,5.3.b.
2. Folosind aceeaşi machetă dar schimbând comutatorul K pentru preluarea impulsului de
E
comandă pe cealaltă poziţie, se studiază funcţionarea schemei de comandă cu tensiune continuă

R
din fig.5.8. În acest scop, la bornele 9 şi 10 ale machetei se va conecta o sursă de tensiune
continuă stabilizată, a cărei tensiune de ieşire va fi fixată la o valoare de 1V. Unghiul de
comandă se va regla acţionând fin asupra reglajului de tensiune al sursei. Se vor vizualiza cu
osciloscopul formele de undă din punctele de măsură 2, 3 şi 4 (în raport cu borna de masă 1),
pentru diferite valori reglate ale tensiunii continue.

4.2. Circuitul βA145

Lucrarea se efectuează folosind unul din montajele care conţin schema de utilizare de
bază a circuitului integrat βAA 145 (fig. 5.12). Partea de forţă este conform figurilor 5.15, 5.16,
5.17. După verificarea şi alimentarea montajului se fac următoarele reglaje:
- ajustarea din potenţiometrul R2e a rampelor descrescătoare, vizualizate la pinul 7, astfel
încât panta unei rampe să se termine exact atunci când începe următoarea rampă (vezi fig. 5.11);
- reglarea lăţimii impulsului de comandă (≈1ms) vizualizat la pinul 10 (sau 14), din
semireglabilul R3e.
1. Se vizualizează şi se interpretează formele de undă de la pinii circuitului, conform
figurii 5.11, pentru diferite valori ale tensiunii de comandă la pinul 8 al circuitului integrat; se
reprezentă grafic =f(Ucom).
11
 2. Se modifică din potenţiometrul R2e panta rampelor (optim reglată anterior), în ambele
sensuri; de fiecare dată se baleiază tensiunea de comandă observând limitările de reglaj ale
unghiului de comandă care apar.
3. Se urmăreşte în secundarul transformatorului de impulsuri efectul unei lăţimi mai mari
a impulsurilor de comandă.

4.3. Circuitul integrat TDA1085

Atenţie!!! Montajul experimental cu TDA 1085 (figura 5.19) nu este izolat faţă de
reţeaua de 220Vef. De aceea, măsurătorile se vor efectua cu grijă şi numai sub îndrumarea
cadrului didactic.

1. Se vor vizualiza, corelat în timp, formele de undă din figura 5.21. şi rampa de
sincronizare de la pinul 14. Măsurătorile se vor face după ce motorul atinge regimul staţionar de
turaţie corespunzător tensiunii V3 din figura 5.20.
2. Se vizualizează rampa de temporizare din figura 5.20 şi se studiază efectul pe care îl
are evoluţia acesteia asupra tensiunilor din figura 5.21.

A T
3. Se studiază efectul variaţiei tensiunilor la pinii 5 şi 6 asupra rampei de temporizare.
Tensiunea la pinii 5 şi 6 se reglează cu ajutorul a două potenţiometre aflate pe panoul frontal al
machetei.

5. Întrebări N
I O
1. În ce domeniu poate fi reglat unghiul de comandă  pentru schemele de comandă în

T
fază studiate? Ce elemente influenţează plaja de reglare şi stabilitatea în timp a lui ?
2. Care sunt avantajele tehnologiei monolitice?

IC
3. Care sunt blocurile funcţionale ale circuitului integrat βAA145?
4. De ce este necesară cuplarea unor rezistenţe de la ieşirile circuitului integrat βAA145,
către plusul tensiunii de alimentare?

T R
5. Care convertoare necesită impulsuri de comandă sincronizate cu reţeaua ?
6. Definiţi unghiul de comandă?

integrat TDA 1085?

E S
7. Care este principiul de reglare a turaţiei motoarelor asincrone monofazate cu circuitul

8. Care este rolul blocului care asigură repetiţia impulsului de aprindere?

R
9. Concepeţi o schemă bloc şi una logică pentru un circuit digital de comandă în faza.

6. Bibliografie.

1. M.Bodea ş.a., Diode şi tiristoare de putere, vol. 1, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1990.
2. xxx, Diode şi tiristoare, catalog IPRS 1995.
3. xxx Motorola Analog IC Device Data – TDA 1085C

12
 Lucrarea de laborator numărul 3

Studiul convertoarelor monofazate cu control prin fază

1. Scopul lucrării

Lucrarea îşi propune studiul detaliat al funcţionării convertorului monofazat cu control

prin fază, de tip:
- convertor monofazat monoalternanţă;
- convertor monofazat bialternanţă:
- cu punct median;
- în punte integral comandată;
- în punte semicomandată;
În acest scop se vor oscilografia formele de undă al curenţilor şi tensiunilor în punctele
semnificative ale redresorului, în special pe sarcină.
Sarcina convertorului va fi de tip pasiv: rezistivă R, rezistiv-inductivă R-L, puternic
puternic inductivă L, respectiv de tip activ R-L-E (motor de curent continuu în serie cu o bobină

A T
de filtrare). În consecinţă se va putea studia funcţionarea convertorului atât în regim de conducţie
continuă, cât şi întreruptă. Se va pune în evidenţă fenomenul suprapunerii curenţilor anodici şi se
va măsura unghiului  de suprapunere anodică. Se va evidenţia rolul diodei de nul.
N 
Cu ajutorul mărimilor măsurate experimental se vor trasa grafic:

- caracteristica de reglaj:
U d
U d0 I O  f ;

T
U d
I d ct

IC
- caracteristicile externe:
Ud0  ct
 f I d ;

T R
- caracteristicile de sarcină:
Pd
Pd 0
 f I d ;

S  ct
Rezultatele obţinute experimental se vor compara cu cele obţinute prin simulare.

E
2. Introducere teoretică

R
Circuitul fundamental pentru convertorul monofazat monoalternanţă este prezentat în
figura 3.1, iar formele de undă ale tensiunii şi curentului pe sarcină R-L în figura 3.2.
Ecuaţia curentului este:
U      
i sin      sin     exp  , (3.1)
Z   tg  
unde:
L
Z  R 2  L 2 , tg   Q (3.2)
R Fig. 3.1
Conducţia se prelungeşte până la unghiul de fază    , când
i   0 . Rezultă ecuaţia de definire a unghiului :
 
sin      sin     exp  (3.3)
 tg  
 Se observă că:

   (3.4)

   (3.5)
   (3.6)
Tensiunea redresată medie este:
Fig. 3.2
U  U cos   cos 
U d   sin  d  (3.7)
2   2
iar curentul mediu este:
U d
I d  (3.8)
R
În cazul convertorului monofazat
bialternanţă valorile medii sunt duble. Dacă este
îndeplinită condiţia (3.6), conducţia curentului

U d 
2U cos   cos 
 2 A T
prin sarcină este întreruptă, deci:
U
, I d  d (3.9)
R
N
Dacă este îndeplinită condiţia (3.4),
conducţia curentului prin sarcină este

I O
neîntreruptă. Fiecare tiristor preia conducţia de la
cel precedent şi conduce jumătate de perioadă,
deci:
T
IC
U  2U U
U d   sin   cos  , I d  d (3.10)
   R
Fig. 3.3

T R Notând, pentru =0, cu Ud0, respectiv

Id0 tensiunea redresată medie, respectiv curentul
redresat mediu, se defineşte caracteristica de reglaj:

R
U d I d

Ud0 Id0
E S (3.11)

În cazul
(bialternanţă şi ) avem: R
conducţiei

R  cos  ,
neîntrerupte

(3.12)
iar pentru conducţie întreruptă (bialternanţă şi >
sau monoalternanţă) avem:
cos   cos 
R (3.13)
2
Soluţiile ecuaţiei (3.3) sunt reprezentate în
figura 3.3 (dependenţa unghiului de stingere ), iar
caracteristicile de reglaj în figura 3.4.
Curbele trasate cu linii pline corespund
convertorului bialternanţă (inclusiv graniţa
     dată de relaţia 3.5), iar împreună cu Fig. 3.4
prelungirile acestora (cu linii întrerupte) corespund
convertorului monoalternanţă.

2
 Caracteristica externă a convertorului
monofazat bialternanţă, în cazul cel mai raspândit în
practică, când impedanţa generatorului are caracter
pur inductiv (LC) şi sarcina este puternic inductivă,
este dată de relaţia:

X c Id
U d  U d 0 cos   (3.14)


Prin normare se obţine caracteristica externă:

U d Id 2U Fig. 3.5
 cos   2
, I sc2  (3.15)
U d0  ct
I sc Xc

În figura 3.5 sunt reprezentate

caracteristicile externe ale
convertoarelor bialternanţă cu
funcţionare într-un cadran (vezi ecuaţia
3.15).
0
Pentru   90 valoarea medie A T
a tensiunii devine negativă, determinând
pe o sarcină pasivă (R-L), încetarea N
conducţiei. Dacă însă sarcina are un
caracter regenerativ (R-L-E) domeniul I O
de reglaj poate fi extins la tot domeniul
o,   . T
În figura 3.6 este reprezentat
fenomenul de suprapunere anodică (în IC
figura 3.3.a este prezentată schema
electrică de comutaţie
T
pentru
R
S
convertorul cu nul, iar în figura 3.3.b
tensiunea şi curentul prin sarcină).

E
R Fig. 3.3.a)

Pe durata suprapunerii
anodice, tensiunea redresată are
valoarea:

Ud 
1

u s  u s2
2 1
 (3.16)

Deoarece u s  u  u s ,
1 2

pe durata comutaţiei anodice

tensiunea redresată este deci
Fig. 3.3.b) ud  0 .

3
 În figura 3.7 este reprezentată schema convertorului
monofazat în punct median şi două pulsuri (dublă alternanţă) iar
formele de undă ale tensiunii şi curentului pe sarcină sunt date în
figura 3.8, în cazurile: a - sarcina R; b - sarcina L; c şi d - sarcina R-L
în regim de conducţie continuă     , respectiv conducţie
întreruptă     ;
Fig. 3.7

Păstrând notaţiile, formele

de undă rămân aceleaşi şi pentru
convertorul monofazat în punte
complet comandată (figura 3.9: a -
schema electrică; b, c, d - faze de
funcţionare).

este acela
T
Avantajul convertoarelor
comandate monofazate în punte

A că puterea
transformatorului de reţea este cu
N
11% mai mare decât puterea utilă

I O
U d 0  I dN  P0 (relaţia 3.21), în
timp ce la convertorul monofazat

Tcu punct de nul este cu 34% mai

mare (relaţia 3.20), din cauza
Fig. 3.8
IC functionării unei singure jumătăţi,
din înfăşurarea secundară, la un
moment dat.

T R
E S
R

Fig. 3.9

4
 Puterea transformatorului, considerând un raport de transformare egal cu 1 (Up=Us), se
determină cu relaţia generală:
1
Ptr 
2

Pp  Ps  (3.17)
Pentru convertorul monofazat cu punct de nul puterile din primar, respectiv secundar,
sunt:
 
Pp  I efp U efp  I d U efs  I d U do  Pdo (3.18)
2 2 2 2
I  
Ps  2 I efs U efs 2 d U do  Pd 0 (3.19)
22 2 2
Obţinem:
 1 
Ptr  1   Pdo  1.34 Pd 0 (3.20)
4 2
Analog, obţinem pentru convertorul monofazat în punte:

Pd 0 

2 2
Pd 0  1.11Pd 0
A T (3.21)

În aplicaţiile în care este necesară doar o tensiune redresată, pozitivă, adică funcţionarea
N
numai în regim de redresor, o parte din tiristoarele convertoarelor monofazate în punte pot fi
înlocuite cu diode. Se obţin astfel punţile semicomandate la care tensiunea redresată medie este:

U d  IO
2U s 1  cos 
, (3.22)

unde Us=U reprezintă amplitudinea în secundar.


T 2

IC
Valoarea maximă a tensiunii redresate este:
2U s

T R Ud0 

(3.23)

În figura 3.10 este prezentată puntea monofazată semicomandată în două variante de

S
amplasare a diodelolor (a – simetric; b – asimetric), iar în figura 3.11 sunt prezentate formele de
undă ale tensiunii şi curentului de alimentare, respectiv tensiunii şi curentului redresat pentru
E
varianta simetrică la un unghi de comandă =450.

Fig. 3.10

Funcţionarea acestui redresor în condiţii reale este de asemenea însoţită de fenomenul

suprapunerii anodice şi al conducţiei întrerupte, fenomene ce vor fi puse în evidenţă prin
oscilografierea curenţilor în montajul exprimental.
5
 În ceea ce priveşte forma şi mărimea
tensiunii redresate, redresoarele monofazate în
punte semicomandată nu se deosebesc cu nimic de
redresoarele monofazate bialternanţă cu nul sau în
punte integral comandată care au diodă de nul. În
schimb apare avantajul unei echipări mai ieftine.
Funcţionarea convertoarelor analizate
până acum în cazul unei sarcini de tip R-L-E
(motor de curent continuu) prezintă anumite
particularităţi datorită prezenţei tensiunii
electromotoare E (vezi figura 3.12. în care este
prezentată schema echivalentă a unui motor de
curent continuu cu excitaţie independentă, în
regim staţionar).
Astfel, pentru un unghi de comandă  dat,
funcţionarea convertorului în regim de redresor
poate fi în regim de conducţie permanentă sau în

T
regim de conducţie întreruptă în funcţie de nivelul
tensiunii electromotoare, care la rândul ei depinde
A
de turaţia motorului (modificându-se în funcţie de

N
sarcina la arborele motorului).
Astfel, turaţia motorului de curent

I O
continuu este dată de expresia:
U d  Ra I d
Tn
Cc
(3.24)

IC
iar cuplul electromotor dezvoltat este:
M em  C m I d (3.25)

Fig. 3.11
T R
unde:

Cc 
U N  Ra I N
(3.26)

respectiv,
E S U N  Ra I N 30
nN

R Cm 
N
 Cc

De asemenea, tensiunea electromotoare E la bornele motorului este:
(3.27)

E  Ce  n (3.28)

Schema echivalentă din figura 3.12 este valabilă în regim stabilizat Id=ct.

Maşinile de curent continuu au o rezistenţă relativ mică. Din aceasta cauză, pentru a
limita curentul care apare datorită diferenţei dintre tensiunea
redresată, variabilă în timp, şi tensiunea electromotoare E a
motorului, între redresor şi motor se conectează o inductanţă auxiliară
(Laux).
În cazul când bobina Ld  La  Laux asigură o conductanţă
permanentă (Id=ct.) obţinem:
U d  E  R d I d , (3.29)
Fig. 3.12
unde Rd este rezultanta rezistenţelor din circuitul de curent continuu.

6
 Neglijând aceste pierderi, Rd=0, obţinem:
U d  U d 0 cos   E (3.30)

Fiind în cazul conducţiei permanente, din relaţia 3.5 rezultă că pentru un unghi de

comandă mai mare decât ,
2
tensiunea electromotoare îşi
schimbă semnul (E<0).
Bineînţeles că sensul
curentului redresat nu poate să se
schimbe deoarece prin
elementele redresoare curentul
poate să treacă numai într-un
singur sens. În acest regim,
maşina de curent continuu

A T funcţionează ca generator iar

convertorul în regim inversor.
Energia generatorului de curent

N continuu ajunge prin circuitul

convertorului în reţeaua de

I O curent alternativ.
În figura 3.13. este

T prezentat convertorul monofazat

bialternanţă cu punct median în

IC regim de redresor (a) şi în regim

de invertor (b).

T R
Fig. 3.13

poate să apară regimul de conducţie întreruptă. Din ecuaţia diferenţială:

În cazul când Ld scade,

E S Ld
d i d
dt
 U s sin   E ,    (3.31)

se obţine ecuaţia curentului redresat:

R i d 
Us
 Ld



 cos   cos       E

Us 
(3.32)

Curentul redresat se anulează la unghiul  dat de relaţia:

E
cos   cos        (3.33)
Us
În figura 3.14 este reprezentat regimul de conducţie întreruptă al convertorului monofazat
bialternanţă (cu doua pulsuri): a - regim redresor; b - regim invertor (partea haşurată reprezintă
tensiunea de pe bobina Ld).
Funcţionarea convertorului în cele două regimuri de conducţie (continuă şi întreruptă)
diferă foarte mult din punct de vedere a reglajului unghiului de comandă. În cazul conducţiei
permanente, o schimbare mică a unghiului de comandă poate să determine modificarea puternică
a curentului motorului. În regiunea conducţiei întrerupte schimbarea curentului necesită
modificarea în mai mare masură a unghiului de comandă.

7
 În figura 3.15 sunt prezentate:
a - funcţionarea convertorului în
conducţie permanentă (la    2 tensiunea
redresată este nulă);
b - în conducţie întreruptă (curentul
redresat este nul şi tensiunea la bornele
motorului este tensiunea electromotoare E;
c - caracteristicile externe de
conducţie întreruptă şi permanentă.

Fig. 3.14

A T
N
I O
T
IC
T R
S
3. Aparate şi echipamente utilizate
- osciloscop cu două canale;
E
Fig. 3.15

R
- voltmetru c.a/c.c şi ampermetru c.c;
- reostat 033/66W (sarcina R); bobina de filtrare (autotransformator ATR 8) (sarcina L);
- baterie de acumulatori 12V (sarcina R-E);
- motor de c.c 12V (sarcina R-L-E);
- macheta laborator. Pe panoul frontal al machetei de laborator se găsesc următoarele
elemente de conectare, comutare şi reglaj:
- comutatorul K permite configurarea convertorului într-una din variantele:
- p.m. –monofazat bialternanţă cu punct median;
- c.c. –monofazat bialternanţă în punte complet comandată;
- s.s. –monofazat bialternanţă în punte semicomandată simetrică;
- s.a. –monofazat bialternanţă în punte semicomandată asimetrică;
- întrerupătorul K0 pentru introducerea în circuit a diodei de nul;
- întrerupătorul K1 pentru introducerea în circuit a inductanţei auxiliare de filtrare;
- întrerupătorul K2 permite introducerea inductanţelor de comutaţie în circuitul de
alimentare;
- potenţiometrul P, pentru reglarea unghiului de comandă .
- borne care permit accesul pentru vizualizarea şi măsurarea curenţilor şi tensiunilor
din circuitul redresoarelor
8
 4. Desfăşurarea lucrării

4.1. Experiment

a. Studiul convertoarelor monofazate (p.m.; c.c; s.s.; s.a.) cu reglaj de fază având sarcină
rezistivă.
1. Se conectează sarcina rezistivă (reostat) în serie cu ampermetrul (Id=0,5A), şuntând
bobina auxiliară (Laux=0) şi inductanţa de comutaţie (Lc=0). Dioda de nul D0 nu este conectată.
2. Se măsoară tensiunea efectivă aplicată la intrarea convertorului, determinându-se
amplitudinea semnalului sinusoidal aplicat convertorului.
3. Având permanent în vedere semnul mărimilor vizualizate şi alegerea corectă a
punctulului comun de masă, se oscilografiază următoarele mărimi caracteristice redresorului:
- tensiunea şi curentul prin sarcină;
- tensiunile şi curenţii prin tranzistoarele şi diodele care intră în schema convertorului;
- tensiunea şi curenţii prin faze;
- tensiunea pe bobina de filtrare (când este cazul);
Toate oscilogramele se vor reprezenta grafic la scară, sincron, punându-se în evidenţă

T
tensiunea sinusoidală de la intrarea convertorului şi impulsurile de comandă ale tiristoarelor,
eventual, grupându-se graficele. Oscilogramele se vor face la un unghi de comandă =00, =300,
=600 şi un curent de sarcină Id=0,5A.
A
N
4. Se conectează un volmetru de c.c. pentru a măsura tensiunea medie redresată Ud (la
bornele +L şi M).

redresorului:
I O
5. Se măsoară experimental şi se reprezintă grafic caracteristicile de funcţionare ale

T
- carcteristica externă: U d  f  I d   ct , unde Id  [0,2]A, iar =00, 300 şi 600;

IC 
- caracteristica de comandă externă a redresorului U d  f  

- caracteristica de sarcină Pd  f  I

I d
 ct la I d  0,5 A

T R d  ct
la Id=0,5A, considerând Pd=Ud  Id
3. Se determină unghiul de suprapunere anodică  (când apare fenomenul), cu şi fără
inductanţele suplimentare de comutaţie, determinându-se inductanţele de comutaţie proprii

E S
circuitului (adică inductanţele de scăpări ale transformatorului, inductanţele firelor de legatură,
etc). Pentru Id=0,5A se determină unghiul  cu şi fără inductanţa auxiliară Lc, pentru =00, 300,
600 şi 900.

R
7. Se observă efectul conectării diodei de nul D 0 asupra funcţionării convertorului,
vizualizând tensiunea şi curentul de nul, precum şi celelalte forme de undă enumerate la punctul
3.
b. Studiul convertoarelor monofazate cu reglaj de fază având sarcină puternic inductivă.
Se repetă punctele 17.
c. Studiul convertoarelor monofazate cu reglaj de fază având sarcină rezistiv-inductivă
 L 
 R  L, tg   . Se repetă punctele 17, suplimentar se va determina unghiul , urmărind
 R 
care este valoarea unghiului  la care se face trecerea de la regimul de conducţie continuă la
regimul de conducţie întreruptă.
d. Studiul convertoarelor monofazate cu reglaj de fază având sarcina R-E (baterie de
acumulatori + reostat). Se repetă punctele 17.
e. Studiul convertoarelor monofazate cu reglaj de fază având sarcina R-L-E (motor de
c.c. + bobină de filtrare). Se repetă punctele 17. Suplimentar se va determina pentru =00, 300,
600 şi 900, curenţii de mers în gol şi inductanţa bobinei de filtrare necesare pentru asigurarea (la
limită) a regimului de conducţie continuă.
9
 4.2. Simulare

1. Utilizând programul SPICE se simulează funcţionarea convertoarelor monofazate

(monoalternanţă sau bialternanţă: p.m.; c.c.; s.s.; s.a.) pe diverse tipuri de sarcină.
- R;
- R+L (>=lim), R+L (<=lim);
- R+E;
- R+L+E (>lim), respectiv R+L+E (<lim);
S-a notat cu lim valoarea unghiului de comandă la care se face trecerea de la regimul de
conducţie întreruptă la cel de conducţie continuă.
2. Se compară rezultatele obţinute prin simulare cu cele măsurate experimental. Se
urmăreşte şi comportarea în regim tranzitoriu, fenomen care nu poate fi observat experimental.
3. Se analizează fenomenul comutaţiei anodice pentru convertorul monofazat bialternanţă
cu punct median având sarcina puternic inductivă (Id=0,5A) la diferite unghiuri de comandă
(pentru =00, 300, 600 şi 900). Se compară rezultatele obţinute prin simulare cu cele obţinute
experimental.

5. Întrebări; teme de casă

A T
1. Ce se întâmplă în cazul sincronizării incorecte a schemei electronice de comandă cu
schema electronică de forţă?
2. Care este efectul măririi bobinei de filtrare, Laux? N
3. De cine depinde unghiul de suprapunere anodică  ?
I O
4. De ce este necesar să cunoaştem unghiul de comandă specific limitei dintre cele
T
două regimuri de conducţie (lim)? Cu ce element de circuit puteţi influenţa această valoare

IC
limită?
5. Ce se întamplă dacă se montează o diodă de nul la ieşirea convertorului? Care va fi
forma caracteristicii externe în acest caz?

T R
6. De ce nu poate deveni negativă tensiunea redresată în cazul convertorului monofazat
bialternanţă cu diodă de nul, respectiv convertorului monofazat bialternanţă în punte
semicomandată?

E S
7. Ce diferenţe există în funcţionarea convertoarelor de tip s.a., respectiv s.s.?
8. Ce relaţie există între turaţia motorului de curent continuu în regim stabilizat şi
unghiul de comandă  al convertorului?
R
9. Cum operaţi cu motorul de curent continuu, aflat pe post de sarcină variabilă, legat
printr-un cuplaj elastic de motorul de curent continuu comandat de convertor, pentru a trece
convertorul în regim de invertor?

3. Bibliografie

1. Teodorescu, I., Electronică industrială, curs litografiat, I. P. Bucureşti, 1990

2. Ponner, I., Electronică industrială, E.D.P., Bucureşti 1972
3. Kelemen, A., Imecs, M., Mutatoare, E.D.P., Bucureşti, 1978
4. Constantin. P., ş.a., Electronică industrială, E.D.P., Bucureşti, 1972

10
 Surse de tensiune continuă stabilizate liniar
1. Scopul lucrării

Studiul stabilizatoarelor de tensiune continuă cu element regulator serie; măsurarea

parametrilor statici şi energetici ai acestora.
Se vor aborda stabilizatoarele realizate cu circuitul integrat specializat A723.

2. Introducere teoretică

2.1. Principiul de funcţionare. Parametri

Stabilizatoarele de tensiune au rolul de a menţine constanta tensiunea aplicată unui
consumator de energie electrică, atunci când au loc variaţii ale tensiunii de alimentare şi ale
sarcinii.
T
Principiul de funcţionare al stabilizatorului de tensiune continuă cu element regulator
serie este ilustrat în figura 1.1.
A
N
I O
T
IC
T R
E S Fig. 1.1

Elementul regulator situat în serie cu sarcina, reprezentat în figura 1.1 de tranzistorul T,

R
se prezintă din punct de vedere funcţional ca o rezistenţă variabilă comandată de catre variaţiile
tensiunii de ieşire U. Creşterea tensiunii de intrare E determină cresterea tensiunii de ieşire U şi,
în consecinţă, creşterea tensiunii:

R2
VS  V REF  U  V REF ,
R1  R2

unde VREF este tensiunea de referinţă, stabilizată, de obicei, parametric.

Datorită amplificării negative a buclei de reacţie, creşterea diferenţei (VS-VREF) duce la
scăderea curentului de bază al tranzistorului T şi, deci, la creşterea rezistenţei echivalente a
acestuia, deci şi a tensiunii între emitorul şi colectorul său. În consecinţă creşterea tensiunii de
intrare este preluată, în cea mai mare parte, de T, deci numai o mică parte apare la ieşire.
Prin acelaşi mecanism este compensată şi variaţia tensiunii de ieşire datorată modificării
curentului de sarcină I.

1
 Dacă scriem tensiunea de ieşire U ca funcţie de tensiunea de intrare E şi curentul de
sarcină:
U=U(E,I),
prin diferenţierea acesteia obţinem:

dU  U E  dE  U I  dI
   
U  E U  E  I U  I

Mărimea:
E / E
FU 
U / U
se numeşte factor de stabilizare (relativ) în raport cu tensiunea de intrare. Trecînd în relaţia de

FU 
E / E
A T
mai sus la creşteri finite se poate calcula acest parametru experimental cu relaţia:

U / U
N
1 U
 ; I O
Se mai definesc coeficientul de stabilizare (absolut) şi rezistenţă internă a stabilizatorului:

R0  
U
S 0 E I ct
T I E ct

IC
Pentru un stabilizator este foarte important randamentul energetic al acestuia, definit ca
raportul dintre puterea utilă debitată în sarcină şi puterea absorbită de la sursa de tensiune

stabilizatorului, randamentul este:

T R
nestabilizată. Neglijînd curentul de comandă al tranzistorului serie şi consumul propriu al

Psarcina

E S  
U I U

Pabsorbita E  I E

R
Sursele stabilizate liniare sunt caracterizate printr-un randament scazut (<7080%), care
este cu atît mai mic cu cît tensiunea de ieşire este mai mică decît tensiunea de intrare.
Stabilizatoarele liniare se proiectează pentru valoarea minimă a tensiunii de intrare, creşterea
acesteia ducînd la o scădere substanţială a randamenului. Diferenţa dintre puterea absorbită şi cea
utilă este disipată de elementul regulator serie care trebuie montat pe radiator datorită posibilităţii
de a se încălzi excesiv. Din cauza prezenţei transformatorului de reţea şi a radiatorului pentru
elementul regulator (serie sau paralel) gabaritul surselor liniare este mare. În schimb, ele prezintă
un raspuns tranzitoriu foarte bun şi nu perturba EMS reţeaua de alimentare, sistemele electronice
din apropiere şi consumatorul (probleme specifice surselor stabilizate în comutaţie).

2
 2.2. Scurtă descriere a circuitul integrat A723
A723 este un circuit integrat specializat utilizat în primul rând la stabilizatoare de tip
serie, dar cu posibilitatea folosirii lui şi la stabilizatoare paralel sau în comutaţie. Curentul de
sarcină asigurat de integrat este de 150mA, fiind posibilă creşterea acestuia peste 10A prin
utilizarea unor tranzistoare externe.
Schema bloc internă a integratului este cea încadrată cu linie întreruptă în figura 1.2.
Configuraţia şi semnificaţia pinilor este următoarea:
1, 8, 14 - NC;
2, 3: CL, CS - intrări de protecţie;
4: IN - - intrarea negativă în amplificatorul de eroare;
5: IN+ - intrarea pozitivă în amplificatorul de eroare;
6: VREF - la acest pin se obţine tensiunea de referinţă de aproximativ 7,15V;
7: V- - pin la care se aplică potenţialul negativ al tensiunii de alimentare;
9, 10, 11: VZ, VO, VC - ieşiri (anodul diode Zenner interne de 6,4V, emitorul respectiv

elementul regulator serie;

A T
colectorul tranzistorului final intern), care se pot conecta în diverse configuraţii pentru comandă

12: V+ - pin la care se conectează potenţialul pozitiv al tensiunii de alimentare;

13: COMP: compensare;
Valori limită absolută: N
- tensiunea de intrare de alimentare: 40V;

I O
- tensiunea de intrare diferenţială la amplificatorul de eroare: 5V;

T
- tensiunea pe fiecare intrare a amplificatorului de eroare: 7,5V;
- curentul din Vo: 150mA;

IC
- curentul din VZ: 25mA;
- curentul din VREF: 15mA;

R
Circuitul este extrem de versatil, cu el putându-se implementă diverse structuri:
stabilizatoare de tensiune pozitivă cu tranzistor serie pnp sau npn, cu limitarea curentului sau cu

T
întoarcerea caracteristicii de sarcină, stabilizatoare de tensiune negativă sau de tensiune flotantă,
stabilizatoare în comutaţie etc.

E S
2.3. Stabilizator de tensiune reglabilă cu doua surse flotante
Montajul studiat furnizează o tensiune continua reglabilă între 0 şi o tensiune apropiată de
R
tensiunea de alimentare E, la un curent de sarcină maxim dat de tranzistorul T1. Ca element
regulator serie se foloseşte tranzistorul T1 a cărui bază este comandată de tranzistorul T2, ambele
formând un etaj Darlington. Etajul regulator serie este comandat de curentul de colector al
tranzistorului T4. Intrarea neinversoare a amplificatorului diferenţial este legată la masă, la fel ca
şi borna negativă a tensiunii de ieşire U şi pinul 6 al circuitului integrat. În felul acesta, tensiunea
între pinul 7 al CI şi borna negativa a tensiunii este stabilizată la – VREF. Potenţialul pe intrarea
neinversoare a amplificatorului de eroare este nul, iar pe intrarea inversoare este dat relaţia
  1 P1 
 V REF 
 P1  R10 U   1 1 
 /   
 R11 R13  R11 R13 

 
 
unde   [ 0 ,1 ] specifica poziţia cursorului potenţiometrului P1.
Potenţiometrul P1 permite reglarea tensiunii de ieşire între zero şi o valoare apropiată de
tensiunea de alimentare E, după următoarea relaţie:
3
 R13 1 P1
U  V REF 1  [0,1]
R11 P1  R10

Protecţia la suprasarcină este asigurată de tranzistorul integrat T16 şi tranzistorul T3. La

funcţionare normală (I<IMAX), T3 conduce şi, datorită curentului său de emitor, tensiunea ce cade
pe rezistenţa R3 depăşeşte tensiunea de pe baza lui T16, reglabilă cu potenţiometrul P2, T16 fiind
normal blocat. Atunci când curentul de ieşire I depăşeşte valoarea maximă admisă IMAX,
potenţialul bazei lui T3 scade, curentul său de colector scade şi T16 se deschide, ceea ce duce la
micşorarea curentului injectat în baza lui T15. În felul acesta scade şi curentul de baza al
tranzistorului T2. Prin reglajul potenţialului bazei lui T2 potenţiometrul P2 fixează curentul de
ieşire pentru care tranzistorul T3 se blochează şi implicit curentul de sarcină maxim. Expresia
curentului maxim de sarcină este:


I MAX  1 
R9  VREF

 P2  R9  R1 A T
N
I O
T
IC
T R
E S
R

Fig. 1.2

4
 3. Aparate şi echipamente utilizate

- stabilizatoare liniare cu CI βA723

- autotransformator reglabil;
- voltmetru de tensiune alternativă 300V;
- reostat 440, 1A;
- voltmetru numeric de tensiune continuă 2V, 20V si 200V;
- osciloscop.

4. Desfăşurarea lucrării
4.1.Experiment
1. Se identifică elementele schemei şi punctele de măsură din figura 1.2.
2. Se măsoară tensiunea de ieşire (E) a redresorului principal (între bornele 1 şi 2) atunci când
U=10V, pentru I=0 si I=1A.
T
3. Se vizualizează se măsoară componentele alternative ale tensiunii E şi U, în aceleaşi condiţii ca
la punctul 2.
A
N
4. Se conectează stabilizatorul la reţea prin intermediul unui autotransformator. Se măsoară U şi
se determină factorul FU pentru I=1A şi pentru doua valori reglate ale tensiunii de ieşire (2V şi

I O
10V). Tensiunea la ieşirea autotransformatorului se va regla între 180 şi 240V.
5. Se determină rezistenţă internă a stabilizatorului pentru aceleaşi doua valori ale tensiunii U.

T
6. Se verifica funcţionarea circuitului de limitare a curentului I, ajustând potenţiometrul P2 de
reglaj al protecţiei la suprasarcină.

IC
T R
E S
R

Fig. 1.3

5
7. Se studiază schema de stabilizator din figura 1.3; se identifică elementele de reglaj pentru
tensiunea de ieşire şi curentul limită; se determină caracteristica de stabilizare şi de sarcină.

4.2.Simulare
Utilizând programul SPICE se simulează diverse topologii de stabilizatoare liniare. Se vor
face evaluări ale:
- rejecţiei componentei alternative;
- factorului FU şi rezistenţei interne a stabilizatorului;
- randamentului energetic;
- funcţionarii circuitului de protecţie.

5. Întrebări. Temă de casă

1. Explicaţi semnificaţia practică a factorului de stabilizare şi a rezistenţei de ieşire

pentru un stabilizator.
T
2. Care este rolul funcţional rezistoarelor din schemele din figurile 1.2 şi 1.3?
3. Ce rol au condensatoarele C4 şi C5 din figura 1.2?
A
4. Deduceţi expresiile tensiunii stabilizate şi curentului limită pentru schema din figura
1.3. Care este rolul diodei D1 şi al rezistorului R11.
N
I O
5. Calculaţi puterea maximă în sarcina pe care o poate debita stabilizatorul din figura
1.3 şi puterea disipată de elementul regulator în acest caz.

T
6. Studiaţi alte topologii de surse stabilizate liniare cu circuitul integrat A723.
Deduceţi expresiile tensiunii stabilizate şi a curentului limită în situaţia unei protecţii cu

IC
limitarea, respectiv întoarcerea caracteristicii de sarcină.

Bibliografie

T R
1. Rapeanu, R. s.a., Circuite integrate analogice, catalog, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983
2. Constantin. P., s.a., Electronică industrială, E.D.P., Bucureşti, 1972
3. xxx, Power Semiconductor Applications, Philips Semiconductor, Netherlands, 1992.
S
4. M.Bodea s.a., Diode şi tiristoare de putere, vol. 1, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1990.

E
R

6
 Surse de tensiune stabilizate în comutaţie
1. Scopul lucrării

Majoritatea sistemelor electronice (în special tehnica de calcul) necesită alimentarea

de la surse cu gabarit mic, randament energetic ridicat şi tensiuni de ieşire stabile. Sursele de
tensiune care practic rezolva aceste cerinţe sunt cele care lucrează în comutaţie.
Această lucrare îşi propune, după o succintă introducere teoretică, o abordare prin
simulare şi experiment a principalelor topologii de surse în comutaţie, cu izolare şi fără
izolare galvanică.

2. Introducere teoretică

2.1. Surse de tensiune fără izolare. Convertorul Buck

T
În continuare, pentru analizarea funcţionarii topologiilor de surse prezentate, se
consideră că bobinele şi transformatoarele sunt ideale (cu rezistenţa proprie nulă, fără
A
capacităţi şi inductanţe parazite, etc.). Se consideră de asemenea ca timpii de comutaţie ai

N
dispozitivelor sunt zero şi căderile de tensiune pe dispozitivele semiconductoare în conducţie
sunt neglijabile.

I O
T
IC
T R
E S Fig. 2.1

R
Pe scurt, funcţionarea schemei este descrisă în continuare.
Când tranzistorul T este comandat la saturaţie, se închide un curent prin T, L, şi
sarcina, dioda D fiind polarizată invers. Căderea de tensiune pe bobina L este pozitivă şi egală
cu diferenţa dintre tensiunea de intrare şi tensiunea de ieşire, deci practic constanta. Din acest
motiv curentul i=iC va fi liniar crescător. Rezultă:

uL=Ui – Uo , i = iC , uD=-Ui (2.1)

În momentul în care T este blocat, dioda D este polarizată direct şi menţine conducţia
prin sarcină. Tensiunea pe bobină îşi schimbă polaritatea, fiind egală în modul cu tensiunea de
ieşire. Schimbarea polarităţii tensiunii pe bobină determină schimbarea semnului pantei de
curent prin bobină. Rezultă:

uL= -Uo , i = iD , uD = 0 (2.2)

Formele de undă asociate sursei de tensiune tip Buck sunt prezentate în figura 2.2.
 A T
N
I O
Fig. 2.2
T
IC
Pe baza relaţiilor (2.1) şi (2.2) se pot deduce expresiile tensiunii de ieşire (U0) şi
variaţiei curentului prin bobină (I):

T R 2I=Imax-Imin

E SuL  Ui  U o  L
di
dt
L
2I
t on
(2.3)

R u L  U o  L
di
 L
2I
(2.4)
dt t off

t on
Prin împărţirea relaţiei (2.3) la (2.4), notând   , se obţine formula tensiunii
T
stabilizate de ieşire:
U o  U i

Rezultă imediat şi formula variaţiei curentului prin bobină:

 (1   )U i
I 
Lf
 S-a notat:
1
f  : frecvenţa de comutaţie;
T

t on
 : factorul de umplere al semnalului de comandă
T
Observaţii:
- Tensiunea stabilizată este proporţională cu factorul de umplere al semnalului de comandă;
- Variaţia curentului prin bobină este invers proporţională cu inductanţa L şi frecvenţa de
comutaţie şi este maximă la un factor de umplere de 1/2.

2.2. Surse de tensiune cu izolare. Principii de funcţionare

Sursele cu izolare prezintă următoarele avantaje:
- izolarea galvanică a intrării faţă de ieşire;

valori, prin folosirea unor înfăşurări secundare multiple.

A T
- posibilitatea obţinerii mai multor tensiuni de curent continuu, într-un domeniu larg de

În majoritatea aplicaţiilor practice se folosesc surse de tensiune în comutaţie cu

izolare. Se va studia în continuare schema bloc a unei astfel de surse (figura 2.3).
N
I O
T
IC
T R
E S
R
Fig. 2.3

Tensiunea de alimentare de curent alternativ este redresată şi filtrată obţinându-se

tensiunea nestabilizată Ui. Comutatorul electronic este comandata cu o tensiune ucom având
frecvenţa fixă (uzual în gama 20200KHz), şi factorul de umplere variabil.
Se obţine la ieşirea comutatorului electronic trenul de impulsuri dreptunghiulare u i cu
factor de umplere variabil, care se aplică transformatorului de putere şi înaltă frecvenţă.
În cazul proiectării corecte a transformatorului, cu cît frecvenţa este mai mare cu atât
eficienţa de utilizare a lui creşte, iar gabaritul său scade. Nu se poate creşte însă foarte mult
frecvenţa de lucru deoarece creşte proporţional cu aceasta şi puterea disipată în comutaţie de
dispozitivele semiconductoare. Astfel, de la o anumită frecvenţa, randamentul sursei scade cu
creşterea frecvenţei.
 Tensiunea us din secundarul transformatorului este redresată şi filtrată, obţinându-se
tensiunea de ieşire Uo.
Pentru ca tensiunea de ieşire să rămână constanta la variaţia curentului de sarcină şi la
variaţia tensiunii reţelei, o fracţiune k din tensiunea de ieşire este preluată şi aplicată unui
amplificator diferenţial. Această tensiune se scade dintr-o tensiune prescrisă, de referinţa
notată Uref(U). Tensiunea de eroare ue obţinută este aplicată unui circuit de modulare în durată
specializat ce ajustează factorul de umplere al semnalului de comandă al comutatorului
electronic pentru stabilizarea tensiunii de ieşire.
În schema bloc se poate observa protecţia la supracurent, a cărei funcţionare este
următoarea: comutatorul electronic este prevăzut cu un circuit senzor de curent, care
furnizează o tensiune Usenz proporţională cu curentul de sarcină. Această tensiune este
comparată cu o tensiune prescrisă Uref(I), care fixează limita de curent. Când tensiunea de la
senzorul de curent este mai mare decât tensiunea prescrisă, comparatorul da un semnal la
ieşire care blochează circuitul de comandă a comutatorului electronic, limitând astfel curentul
de sarcină.
Izolarea galvanică (prin optocuploare) pe traseul de reacţie se realizează uzual la
nivelul amplificatorului diferenţial.

2.3. Analiza sursei în contratimp (Push-pull)

A T
În figura 2.4 se prezintă topologia sursei iar în figura 2.5 formele de undă asociate.
N
I O
T
IC
T R
E S
R Fig. 2.4

Diodele D1 şi D2 redresează tensiunea din secundare, furnizând împreună curentul

prin inductivitatea de filtraj L. În intervalul de timp în care tranzistoarele sunt blocate,
secundarul transformatorului este scurtcircuitat de către cele doua diode aflate simultan în
conducţie (îndeplinind rolul de dioda de nul), ele fiind parcurse de curentul generat de energia
înmagazinată în inductivitatea L. Când unul din tranzistoare conduce la saturaţie, tensiunea
vCE pe celalalt este aproximativ 2Ui, iar când ambele tranzistoare sunt blocate, tensiunea din
primarul transformatorului este nulă (secundarul fiind scurtcircuitat de diode), deci tensiunea
vCE este egală cu Ui.
Pentru o anumită valoare medie a curentului de sarcină, curentul mediu printr-un
tranzistor este jumătate din curentul prin tranzistor corespunzător unei surse forward (vezi
tabelul 2.1), fapt ce determină o solicitare termică a acestora mult mai mică.
 Tensiunea de la ieşire este dată de relaţia :

U o  2  n  U i ,
unde:
t
  on este factorul de umplere al semnalului de comandă;
T
n
n  s este raportul de transformare al transformatorului de impulsuri.
np

Factorul τ trebuie să fie mai mic de 0,5 pentru a împiedica apariţia scurtcircuitului în
primarul transformatorului datorită conducţiei simultane a celor doua tranzistoare.

A T
N
I O
T
IC
T R
E S
R

Fig. 2.5

Se observă că tensiunea maximă pe un tranzistor este :

uCEmax = 2Ui

Dacă notăm cu:

I - valoarea medie a curentului de sarcină;
P - puterea disipată de consumator;
η - randamentul sursei,
valoarea medie a curentului de colector printr-un tranzistor este:

P
Ic  n  I  
U i

Stabilizatorul în contratimp oferă avantajul creşterii puterii debitate pe circuitul de

sarcină, însă prezintă şi următoarele dezavantaje :
-- datorită inductanţelor de dispersie ale transformatorului, tensiunea colector emitor a
tranzistoarelor poate depăşi dublul tensiunii de alimentare. Astfel, în cazul folosirii unei
tensiuni Ui de 200V, tensiunea vCE maximă poate depăşi chiar 800V.
-- saturarea miezului feromagnetic. Stabilizatoarele în comutaţie folosesc ca material
feromagnetic feritele, care sînt larg utilizate datorită pierderilor de putere reduse atunci când
frecvenţa de lucru depăşeşte 20kHz. Din păcate, feritele sînt susceptibile la saturări rapide
datorită densităţii relativ reduse a fluxului magnetic admis (aproximativ 3000 Gauss). Din

T
acest motiv o polarizare în curent continuu a miezului magnetic conduce la saturarea rapidă a
acestuia. Dacă caracteristicile tranzistoarelor nu sunt asemănătoare, la intrarea şi ieşirea din
A
conducţie a acestora apare o componenta continua a curentului, care poate duce miezul în

N
saturaţie. Saturarea miezului produce apariţia unor vârfuri de curent de colector de valoare
mare. Creşterea de curent produce disipaţii de putere suplimentare pe tranzistoare, care pot

I O
duce la ambalarea termică a acestora şi, în final, la distrugerea lor.
Fenomenele nedorite prezentate mai sus pot fi înlăturate dacă se recurge la:

T
- crearea unui întrefier în circuitul magnetic. Acest procedeu conduce însă la mărirea
inductanţelor de dispersie, fapt ce necesită conectarea unor elemente de circuit care să

IC
limiteze supratensiunile ce pot apare între colector şi emitor.
- folosirea unor circuite suplimentare pentru simetrizarea celor doua secţiuni ale

T R
transformatorului. Această soluţie măreşte însă complexitatea şi costul sursei.

2. 4. Principalele topologii de surse în comutaţie. Caracteristici semnificative

E S
În tabelul 2.1. sunt prezentate succint principalele tipuri de surse în comutaţie (Buck,
Boost, Buck-Boost, Flyback, Forward, Push-pull) şi caracteristicile lor cele mai importante.

R
Avantajele şi dezavantajele fiecărei topologii de sursă în comutaţie sunt puse în evidenţă de
asemenea.

3. Aparate şi echipamente utilizate

- autotransformator reglabil;
- voltmetru de tensiune alternativă 300V;
- reostat 440, 1A;
- voltmetru numeric de tensiune continuă 2V, 20V si 200V;
- osciloscop;
- machete de laborator (convertoare buck, boost, buck-boost, sursă stabilizată buck
cu βA723, sursă stabilizată în contratimp cu CI specializat SG3524).
Tip Schema electrică de principiu Caracteristici
sursă
Buck - Uo=τ U i ,
- τ<1, deci Uo<Ui
- variaţii mici ale curentului prin bobina L, de unde
rezultă o capacitate C de filtrare de valoare mică

Boost - U  1 U,
0 i
1 
- τ<1, deci Uo>Ui
- curentul iD este discontinuu, de unde rezultă o
capacitate C de filtrare de valoare mare

Buck- - U0   Ui
Boost 1 

A T
- τ<1; Uo> U i pentru τ<0,5 si Uo>Ui pentru τ>0,5
- curentul iD este discontinuu, de unde rezultă o
capacitate C de filtrare de valoare mare

N
Flyback -

I O
- U 0  n  U i , în regim de curent neîntrerupt
1 
-
-
T- τ<0,45
- vCEmax=2 U i

IC
- - se realizează practic pentru puteri de ieşire în
gama 20200W
- - curentul iD este discontinuu, de unde rezultă o

T R capacitate C de filtrare de valoare mare

Forward

E S -
-
-
-
- Uo=nτ U i
- τ<0,45
- vCemax=2 U i
- se realizează practic pentru puteri de ieşire în

R -
gama 50400W
- variaţii mici ale curentului prin bobina L, de unde
rezultă o capacitate C de filtrare de valoare mică

Push-pull - - Uo=2nτ U i
- - τ<0,45
- - vCemax=2 U i
- - se realizează practic pentru puteri de ieşire în
gama 100500W
- - variaţii mici ale curentului prin bobina L, de unde
rezultă o capacitate C de filtrare de valoare mică

Tab 2.1
 4. Desfăşurarea lucrării

4.1. Experiment

a. Surse de tensiune fără izolare

Utilizând circuitul din figura 2.6 se vor studia principalele surse de tensiune în
comutaţie fără izolare. Acesta permite modificarea frecvenţei tensiunii de comandă (din K1), a
factorului de umplere (din potenţiometrul P) şi setarea tipului de convertor ce se doreşte a fi
studiat (cu ajutorul comutatorului K2). Pentru principalele topologii de surse în comutaţie fără
izolare (Buck, Boost, Buck-boost) se vor vizualiza formele de undă ale tensiunilor şi
curenţilor prin dispozitive, bobină şi sarcină pentru diverse valori ale factorului de umplere,
ale frecvenţei tensiunii de comandă şi ale curentului de sarcină. Se vor trasa caracteristicile
variaţiei curentului prin bobina (ΔI) şi variaţiei tensiunii de sarcină (ΔU0) în funcţie de
factorul de umplere al semnalului de comandă.

A T
N
I O
T
IC
T R
E S
R
Figura 2.6

b. Sursă stabilizată Buck cu CI βA723

Schema din figura 2.7 reprezintă o sursă stabilizată Buck utilizând circuitul integrat
specializat βA723 (pentru semnificaţia pinilor vezi lucrarea de laborator nr. 1). Din
potenţiometrul P2 se reglează tensiunea stabilizată, iar din P1 se reglează frecvenţa oscilaţiilor.
Se va studia principiul de amorsare a oscilaţiilor şi de stabilizare a tensiunii de ieşire. Se vor
determina caracteristica de stabilizare şi caracteristica de sarcină pentru trei valori ale
tensiunii de ieşire.
 Figura 2.7 A T
c. Sursă stabilizată în contratimp cu CI SG3524 N
I O
Circuitul integrat SG3524 este un circuit specializat pentru comanda surselor de
tensiune în contratimp. Circuitul (vezi figura 2.8) cuprinde următoarele blocuri:

T
- regulatorul de referinţa care furnizează la ieşire o tensiune stabilizată de +5V.

IC
- oscilatorul furnizează la ieşire semnal dreptunghiular cu frecvenţa de până la
200KHz, în funcţie de componentele externe plasate la pinii RT si CT. Semnalul,
rampa liniară obţinută la intrarea CT este aplicat la intrarea comparatorului şi

T R
folosit pentru generarea semnalului modulat în durată.
- logica de obţinere a semnalelor PWM specifice unei surse în contratimp, pentru
comanda în contratimp a celor doua tranzistoare finale ale circuitului integrat.

E S
Aceasta logică cuprinde un bistabil şi doua porţi SAU-NU.
- amplificatorul de eroare primeşte pe intrări fracţiuni din tensiunea de ieşire şi de
referinţa şi furnizează la ieşire un semnal de eroare care constituie a doua intrare în
comparator.
R
- blocul de protecţie la supracurent primeşte la intrare o tensiune provenită de la un
senzor de curent (între intrările IN+ si IN-). În momentul în care aceasta tensiune
depăşeşte valoarea prescrisă, se blochează comenzile tranzistoarelor finale.
- Circuitul integrat mai dispune de o logică de SHUT-DOWN care, prin aplicarea
unei tensiuni la intrarea respectivă, permite blocarea tranzistoarelor finale.
Schema tipică de aplicaţie cu circuitul integrat SG3524 este prezentată în figura 2.9.
Se remarcă izolarea galvanică atât pe partea de forţa (prin transformatorul de putere),
cat şi pe partea de reacţie prin optocuplor. În schemele practice izolarea cu optocuplor se face
utilizând o schema care realizează liniarizarea caracteristicii acestuia. Din R6 se modifică
frecvenţa de oscilaţie, iar din R4 tensiunea stabilizată.
Pentru această schema se vor măsura potenţialele la pinii IN+, IN-, REF OUT şi se vor
vizualiza potenţialele la pinii: CURR LIM+ (care, prin senzorul de curent R8, urmăreşte
variaţia curentul din primarul transformatorului), EMIT1 şi EMIT2 (comenzile pentru
tranzistoarele de putere externe). Se vor vizualiza, de asemenea, formele de undă ale
tensiunilor pe dispozitivele electronice şi pe elementele inductive din schema.
În final se va trasa caracteristica de sarcină şi de stabilizare a sursei.
 A T
N
I O
T
Figura 2.8

IC
T R
E S
R

Figura 2.9
4.2. Simulare
Utilizând programul SPICE se simulează funcţionarea diverselor topologii de
stabilizatoare în comutaţie, cu izolare galvanică şi fără. Se urmăreşte:
 - vizualizarea formele de undă ale tensiunilor şi curenţilor prin dispozitive, sarcina
şi bobine, pentru diferite tipuri de dispozitive şi regimuri de curent;
- simularea unei bucle de stabilizare şi determinarea caracteristicii de stabilizare şi
de sarcină;
- determinare randamentului energetic;
- funcţionarea circuitelor de protecţie.

5. Întrebări. Tema de casă

1. Explicaţi de ce sursele stabilizate în comutaţie au, în general, un randament

superior celor liniare.
2. Ce avantaje prezintă sursele stabilizate în comutaţie cu izolare comparativ cu cele
fără izolare?
3. Deduceţi expresia tensiunii de ieşire în funcţie de tensiunea de intrare şi factorul
de umplere pentru toate schemele din tabelul 2.1. Se va considera regimul de
normal de funcţionare.

A T
4. Pentru schema din figura 2.7 deduceţi expresia frecvenţei de oscilaţie şi a tensiunii
de ieşire.
5. Explicaţi funcţionarea modulatorului în durată şi a logicii de generare a
comenzilor pentru o sursă în contratimp la circuitul SG3542.
N
Bibliografie

I O
1. V. Popescu, Surse stabilizate în comutaţie, Editura de vest, Timişoara, 1995

T
2. Rapeanu, R. s.a., Circuite integrate analogice, catalog, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983
3. Constantin. P., s.a., Electronică industrială, E.D.P., Bucureşti, 1972

IC
4. xxx, Power Semiconductor Applications, Philips Semiconductor, Netherlands, 1992.

T R
E S
R
 Comanda PWM a motoarelor de curent continuu

1. Scopul lucrării

Lucrarea de faţă îşi propune analiza teoretică (prin modelare şi simulare) şi

experimentală a funcţionării chopper-elor pentru comanda cu impulsuri modulate în durată
(Pulse Width Modullation – PWM) a motoarelor de cc (cc - curent continuu).
Se vor evidenţia aspectele caracteristice acestui tip de comandă comparativ cu alte
metode de variaţie a turaţiei motoarelor de cc.

2. Introducere teoretică

2.1. Modelarea motorului de cc

Cuplul electromagnetic al maşinii de cc este dat de interacţiunea dintre un flux
magnetic numit flux de excitaţie si curentul prin înfăşurarea rotorului. Fluxul de excitaţie se
poate obţine:

A T
- cu ajutorul unui magnet permanent sau printr-o înfăşurare statorică alimentată separat de la o
sursă de cc, caz în care motorul de cc se numeşte cu excitaţie separată;

N
- printr-o înfăşurare statorică legată în serie sau în paralel cu înfăşurarea rotorică
(excitaţie serie sau paralel).

I O
În continuare se va face referire la motoare de cc cu
excitaţie separată. Pentru acestea, schema echivalentă este

T
cea din figura 3.1. Semnificaţia mărimilor din figura este
următoarea:

IC
uA - tensiunea de alimentare (la bornele înfăşurării rotorice a
motorului de cc);

Lm - inductanţa înfăşurării;
Rm - rezistenta înfăşurării; T R
iA - curentul prin înfăşurarea motorului de cc;

motorului de cc.
Relaţia:
S
em - tensiunea electromotoare indusă in înfăşurarea

E Fig. 3.1

R u A  Rm i A  Lm
di A
dt
 em (3.1)
în valori medii relaţie devine:
U A  Rm I A  E m (3.2)
Tensiunea electromotoare Em indusă în înfăşurarea rotorului este proporţională cu
turaţia n a motorului, factorul de proporţionalitate fiind constanta electrica kE:
Em  k E n
În regim staţionar, cuplul electromagnetic al motorului de cc, egal cu cuplul rezistent
la arbore, este proporţional cu valoarea medie a curentului prin înfăşurarea motorului, factorul
de proporţionalitate fiind constanta mecanică kM:
M e  kM I A
 Din analiza relaţiilor de mai sus rezultă posibilitatea reglării liniare a turaţiei motorului
de cc prin reglarea tensiunii la bornele motorului, în domeniul de funcţionare în regim de
curent neîntrerupt prin sarcină.
Avantajele comenzii PWM de reglare a turaţiei motoarelor de cc (de exemplu:
comanda simplă, performanţe de regim tranzitoriu bune, randament energetic ridicat etc.),
permit ca aceasta să fie folosită la sistemele pentru controlul turaţiei şi al poziţiei acestora
(servomecanismele).

2.2. Funcţionarea într-un singur cadran a chopper-elor

Pentru comanda unui motor de cc într-un singur sens se poate folosi un chopper cu
schema de forţă reprezentată în figura 3.2.

A T
N
I O
Fig. 3.2
T
IC
Funcţionarea schemei are loc în doua etape:
 Când tranzistorul T este comandat (starea ON), tensiunea de alimentare (de cc.), Ui , se
aplică la bornele motorului de cc. Dioda D este polarizată invers şi întreg curentul de sarcină

T R
este preluat de T. Neglijând rezistentă înfăşurării rotorului şi căderea de tensiune pe T, putem
scrie în regim staţionar (eM=EM), neîntrerupt sau întrerupt de curent, relaţia:

de unde rezultă: E S U i  Lm
di A
dt
 Em

R di A U i  E m
dt

Lm
(3.3)

Creşterea curentului fiind aproximativ liniară, putem trece la variaţii finite în relaţia
(3.3). Dacă notăm cu ΔI variaţiile curentului de sarcină faţă de valoarea medie (IA) şi cu ton
timpul de conducţie al tranzistorului (figura 3.3), obţinem:
2 I U i  E m
 (3.4)
t on Lm
 Când T este blocat (starea OFF), tensiunea autoindusă în bobina Lm determină
polarizarea directă a diodei D, care menţine conducţia curentului prin sarcină.
Energia înmagazinată în bobina Lm iî timpul conducţiei tranzistorului T întreţine
curentul de sarcină prin intermediul diodei de nul, astfel:
- pe toata durata blocării tranzistorului, caz în care avem funcţionare în regim de
curent neîntrerupt (vezi figura 3.3.a)
- un interval de timp mai mic decât toff, caz în care avem funcţionare în regim de
curent întrerupt (vezi figura 3.3.b).
 A T
N
I O
Fig. 3.3.a T Fig. 3.3.b

IC
În regimul de conducţie neîntreruptă (regimul normal de funcţionare) este valabilă
relaţia:

T R0  Lm
di A
dt
 Em
deci:

E S di A
dt
E
 m
Lm
(3.5)

R
Prin trecere la variaţii finite obţinem:
I E m
 (3.6)
t off Lm
Din relaţiile (3.4) si (3.6) rezultă:
E m  U i (3.7)
unde cu τ s-a notat factorul de umplere al semnalului de comandă:
t on 1
 , f 
T T
Analizând relaţia (3.7) rezultă posibilitatea reglării liniare a turaţiei motorului de cc
prin modificarea factorului de umplere al semnalului de comandă în domeniul specific
regimului de conducţie neîntreruptă.
Expresia variaţiei curentului de sarcină este:
 (1   )U i Ui
I   I max 
2 Lm f 8 Lm f
 Variaţia maximă a curentului de sarcină se obţine la un factor de umplere τ=0.5 şi se
observă că este invers proporţională cu frecvenţa. În consecinţă, la creşterea frecvenţei
semnalului de comandă scad şi armonicele din spectrul de frecvenţă al curentului prin motor,
deci se reduc pierderile energetice în motor. Pe de alta parte, odată cu creşterea frecvenţei
semnalului de comandă creşte şi puterea disipată în comutaţie de dispozitivelor
semiconductoare. Rezultă de aici un compromis în alegerea frecvenţei semnalului de
comandă, de obicei în gama 220 kHz. Utilizând tranzistoare MOS pentru partea de forţă a
chopper-ului se poate creşte frecventa de comandă peste 20kHz.
De asemenea, se observă că variaţia de curent este invers proporţională cu inductanţa
înfăşurării rotorului. Deci, prin introducerea unei inductanţe suplimentare de filtraj a
curentului motorullui de cc se poate reduce ΔI.
Observaţie: La un sistem de comandă a unui motor de cc cu chopper armonica
fundamentală a curentului are frecvenţa egală cu frecvenţa de comandă, deci este mult mai
mare decât la un redresor comandat care ar alimenta acest motor, unde armonica
fundamentală a curentului este de 50 Hz (redresor monoalternanta) sau 100 Hz (redresor
bialternanta). Rezulta un randament mult mai mic în cazul utilizării unui redresor comandat
pentru variaţia turaţiei unui motor de cc.
T
Dacă frecvenţa de comandă a chopper-ului nu este suficient de mare sau inductanţa

A
înfăşurării motorului are o valoare mică, regimul de curent prin motor devine întrerupt. Pe

N
durata blocării tranzistorului, energia înmagazinata în Lm întreţine curentul prin motor doar în
intervalul de timp t1< toff. În afara acestui interval de timp tensiunea la bornele motorului este
Em (figura 3.3.b).

I O
T
2.3. Chopper pentru comandă în doua cadrane a maşinii electrice de cc
(regim de motor sau generator)

IC
Schema circuitului este prezentată în figura 3.4. Pentru funcţionarea în regim de motor
se comandă PWM tranzistorul T1. Când acesta este blocat curentul de sarcină este condus de

R
dioda D2, T2 fiind blocat în acest regim de funcţionare.
În regim de generator, chopper-ul permite controlul regimului de frânare al maşinii de
T
cc prin variaţia curentului pe care acesta îl injectează în sursa Ui.

S
Acest lucru se realizează prin comanda PWM a tranzistorului T2. În acest regim de
funcţionare D1 conduce în contratimp cu T2, iar T1 este blocat. Funcţionarea schemei pentru
E
regimul de generator al maşinii de cc este descrisă de formele de undă din figura 3.5.

R
 Fig. 3.4

A T
Fig. 3.5

N
I O
2.4. Chopper pentru comanda în patru cadrane a maşinii de cc
(motor sau generator pentru ambele sensuri de rotaţie ale maşinii de cc)

T
Pentru comanda în patru cadrane se foloseşte un chopper format dintr-o punte de patru
tranzistoare (figura 3.6.).

IC
T R
E S
R
Fig. 3.6

Referitor la polaritatea tensiunii de la bornele maşinii de cc, pentru acest chopper

există două moduri de comandă:
1. Comanda bipolară: în acest caz comanda este PWM pentru toate tranzistoarele. Se
comandă simultan tranzistoarele T1 şi T4, T2 şi T3 fiind blocate, iar când T1 si T4 sunt
blocate se comandă tranzistoarele T2 si T3. Este necesar un singur semnal de comanda ucom
cu care se comandă T1 si T4, iar cu semnalul ucom inversat se comandă T2 şi T3. Notând cu
τ factorul de umplere al semnalului ucom şi ţinând cont că tensiunea uA este un tren de
 impulsuri dreptunghiulare de valori U1, se poate arăta că:
- pentru τ >0.5 conduc T1, T4, iar când acestea se blochează conduc D3, D2.
- pentru τ <0.5 conduc T3, T2 în contratimp cu D1, D4; motorul îşi schimbă sensul de rotaţie
faţă de situaţia anterioară.
Pe durata blocării tranzistoarelor motorul de cc încarcă sursa VDC., sensul puterii fiind
de la sarcină spre sursă. De asemenea, se mai poate remarca că la un factor de umplere 0.5
motorul are turaţia zero, el fiind alimentat doar în curent alternativ. Pentru ca pierderile în
motor sa nu crească, se impune în acest caz să creştem frecvenţa semnalului de comandă
sau să se monteze în serie cu motorul de cc o inductanţa de filtrare.
Expresia tensiunii electromotoare este data de relaţia:
Em  U i (2  1)
2. Comanda unipolară:
- Pentru funcţionare în regim de motor: T4 saturat, T2, T3 blocate, T1 se comandă PWM.
Pentru funcţionare în regim de motor în sens de rotaţie inversat: T2 saturat, T1, T4 blocate,
T3 se comanda PWM
- Pentru funcţionare în regim de generator: T4 saturat, T1, T3 blocate, T2 se comanda PWM.

A T
Pentru celălalt sens de rotaţie: T2 saturat, T1 şi T3 blocate, T4 se comandă PWM.

2.5. Schema bloc a unui sistem de reglare PWM a turaţiei unui motor de cc

N
Sistemele de reglare PWM a turaţiei motoarelor se pretează foarte bine la interfaţarea
cu sisteme de calcul cu microcontroller sau microprocesor.

I O
T
IC
T R
E S
R Fig. 3.7

Sistemul de calcul primeşte la intrare informaţia privind turaţia şi curentul prin motor,
realizând software funcţia de regulare numerică a turaţiei. Semnalul de la traductorul de
turaţie poate fi de tip digital (tren de impulsuri de frecventa variabila) sau analogic (provenit
de la un tahogenerator). Semnalul cu informaţia de curent (vS) este analogic şi el se obţine cu
ajutorul unui senzor de curent. Sistemul de calcul realizează şi rolul de interfaţa cu utilizatorul
precum şi modulaţia în durată pentru comanda chopper-ului.
Comanda cu izolare galvanică a tranzistoarelor din chopper este necesară deoarece
acestea au emitoarele (sau sursele în cazul tranzistoarelor MOS) aflate la potenţiale diferite,
deci necesită o comandă cu masa flotanta. În plus se protejează sistemul de calcul la
perturbaţiile generate de chopper şi motor de cc. Pentru izolarea galvanica, atât a semnalelor
analogice cât şi a celor digitale, se folosesc uzual optocuploare.

3. Aparate şi echipamente utilizate

- voltmetru numeric de tensiune continua 2V, 20V si 200V; ampermetru 1A, 5A;
- reostat 30Ω/10A;
- osciloscop;
- machete de laborator (chopper-e in unu si patru cadrane, sistem de control PWM al
turaţiei cu microcontroller);
- ansamblu motor de cc, generator de cc, traductor de turaţie.

4. Desfăşurarea lucrării

a. Chopper pentru comanda într-un singur cadran

1. Se identifica elementele componente de pe macheta de laborator (figura 3.8). Cu
ajutorul catalogului se studiază circuitul βE555 si funcţionarea acestuia in
configuraţia de circuit astabil.
2. Se vizualizează formele de unda pentru tensiuni si curenţi prin dispozitive si
sarcina, in următoarele situaţii:

T
- regim de curent întrerupt prin sarcina (obţinut la frecventa de comanda mica);
- regim de curent neîntrerupt prin sarcina (frecventa de comanda mare).

A
Modificarea frecventei de comanda se realizează cu ajutorul comutatorului K1,
prin introducerea in circuit a unei capacitati de valoare corespunzătoare;
N
- pentru ambele cazuri se urmareşte efectul introducerii inductanţei de filtraj L1

O
(cu ajutorul comutatorului K2) în circuitul sarcinii.

I
T
IC
T R
E S
R
Fig. 3.8

3. Pentru regim de curent întrerupt şi neîntrerupt se urmareşte dependentă turaţiei (n)

de factorul de umplere (variabil din potenţiometrul P), la o sarcină constantă a
motorului de cc. Determinarea turaţiei se face măsurând cu osciloscopul perioada
(Tn) semnalului furnizat de traductorul de turaţie (tahogenerator de curent
alternativ), ţinând cont de numărul de poli p ai acestuia:
n=60/(pTn)
 Simultan, se urmareşte şi dependenţa variaţei curentului de sarcină (2ΔI) de
factorul de umplere.
4. În ambele regimuri de curent, pentru o anumită valoare a factorului de umplere, se
determină caracteristică de sarcină a motorului (turaţia n funcţie de curentul de
sarcina IA). Variaţia curentului prin înfăşurarea motorului se realizează prin
frânarea acestuia introducând un reostat în circuitul generatorului;

b. Chopper pentru comanda în patru cadrane

Se utilizează un chopper în patru cadrane cu tranzistoare MOS comandate de către un

sistem cu microcontroller. În figura 3.9.a este prezentată partea de forţa a sistemului iar în
figura 3.9.b – circuitele de alimentare şi interfaţa cu sistemul cu microcontroller.
Datorită frecvenţei de comutaţie mari (20KHz), izolarea comenzilor se face cu
optocuploare de mare viteză de tip TLP250. Aceste dispozitive au intrare compatibilă TTL şi
sunt specializate pentru comanda tranzistoarelor MOS. Circuitul de comandă permite
încarcarea/descarcarea rapida a capacitatilor parazite poartă-sursă şi poartă-drenă.

T
Tranzistoarele MOS de putere sunt de tip BUK455. În componenţa circuitului de forţă
se observă protecţia la supracurentul care poate să apară la comutaţia directă a tranzistoarelor.

A
N
I O
T
IC
T R
E S
R
Fig. 3.9.a
 Fig. 3.9.b
A T
N
Motorul de curent continuu este cuplat mecanic cu un generator de curent continuu şi
cu un traductor de turaţie, în aceleaşi condiţii ca la punctul anterior. Semnalul de la

I O
traductorul de turaţie (care are informaţia de turaţie cuprinsă atât în frecvenţa cît şi în
amplitudinea acestuia), este izolat galvanic cu optocuplor (cu ieşirea la un nivel compatibil
T
TTL) şi aplicat la o intrare de numărare a microcontroller-ului.

IC
Sistemul de dezvoltare cu microcontroller, care este complet izolat galvanic de partea
de forţa, generează comanda PWM pentru motorul de cc, dar are şi rolul de reglare a turaţie
motorului (regulator numeric implementat software).

T R
Pentru selectarea modului de comandă (bipolară sau unipolară) şi a cadranului în care
lucrează motorul, cele patru ieşiri ale microcontroller-ului (DO1DO4) pot fi configurate ca:
“0” (zero logic); “1” (unu logic); PWM (semnal PWM cu un anumit factor de umplere);
PWM (semnalul PWM negat).

E S
Pentru buna înţelegere a funcţionării chopper-ului în patru cadrane se vor studia filele
de catalog ale dispozitivele utilizate şi funcţionarea sistemului cu microcontroller.
R
Folosind acest sistem de reglare se vor efectua următoarele determinări:
1. Se vor identifica elementele componente ale machetei.
2. Se va selecta un program pentru comanda bipolară, verificându-se funcţionarea în
ambele sensuri de rotaţie. Se vor vizualiza formele de unda ale tensiunilor prin
dispozitive şi sarcina. De asemenea, pentru o turaţie data se va verifica
funcţionarea regulatorului prin modificarea cuplului rezistent la arborele motorului
de cc.
3. Se va selecta un program pentru comanda unipolara şi se va verifica funcţionarea
motorului în cele patru cadrane si se vor vizualiza formele de unda aferente. Pentru
regimurile de generator, se va alimenta cu energie electrica maşina de cc cuplată la
arborele masşnii de cc comandată PWM şi se va testa frânarea acesteia la o turaţie
dată.

4.2. Simulare
 Utilizând programul SPICE se simulează toate tipologiile de chopper-e studiate la curs
si laborator. Se urmăresc:
- formele de undă ale tensiunilor şi curenţilor prin dispozitive şi sarcina;
- aspectele caracteristice ale comenzii cu izolare a dispozitivelor de putere
- simularea unei bucle de stabilizare;
- funcţionarea circuitelor de protecţie la supratensiune şi supracurent;

5. Întrebări. Temă de casă

1. Precizaţi avantajele şi dezavantajele reglării turaţiei motoarelor de cc utilizând

redresoare comandate, respectiv chopper-e.
2. Explicaţi funcţionarea generatorului de semnal PWM din figura 3.8.
3. Pe baza filelor de catalog ale dispozitivelor, calculaţi randamentul chopper-ului în
patru cadrane din figura 3.9.a.
4. Explicaţi funcţionarea circuitului de protecţie la supracurent din figura 3.9.a.

Bibliografie

A T
1. xxx, Power Semiconductor Applications, Philips Semiconductor, Netherlands, 1992.
2. Rapeanu, R. s.a., Circuite integrate analogice, catalog, Editura Tehnica, Bucuresti, 1983
N
3. Constantin. P., s.a., Electronica industriala, E.D.P., Bucuresti, 1972

5. xxx, Toshiba, Technical Data for TLP250

I O
4. Arpad Kelemen, Actionari electrice, E.D.P. Bucuresti, 1979

6. xxx, Philips, Technical Data for BUK455

T
IC
T R
E S
R
 Invertoare monofazate

1. Scopul lucrării

Înţelegerea şi punerea în evidenţă a tuturor fenomenelor ce apar în funcţionarea

invertoarelor monofazate cu tranzistoare. Măsurarea parametrilor săi esenţiali şi analiza
dependenţei lor de tensiunea de alimentare, de rezistenţa sarcinii etc.

2. Introducere teoretică

Invertoarele sunt circuite alimentate cu tensiune continua, destinate sa genereze o

tensiune alternativa cu un randament energetic cat mai mare. Pentru aceasta dispozitivele
electronice care intra in alcatuirea lor trebuie sa lucreze intr-un regim de comutatie adecvat.
Tensiunea generata la iesire este de obicei de forma dreptunghiulara sau in trepte.

2.1. Invertor cu tranzistoare in contratimp si reactie in baza

A T
N
I O
T
IC
T R
E S
R Fig. 4.1
Functionarea schemei din figura 4.1 este urmatoarea: la conectarea sursei de
alimentare, tranzistoarele incep sa conduca. Datorita asimetriei montajului (tranzistoarele nu
sunt identice), curentul de colector al unuia din tranzistoare creste mai rapid decat al celuilalt
si determina sensul cresterii fluxului in miezul transformatorului. Tensiunea indusa in
infasurarea de reactie (infasurare avand 2n3 spire) polarizeaza bazele tranzistoarelor in asa fel
incat tranzistorul al carui curent de colector este mai mare este fortat in saturatie, iar celalalt
tranzistor este blocat (reactia este pozitiva).
Tensiunea pe tranzistorul saturat este neglijabila fata de tensiunea de alimentare E,
deci se poate considera ca in primarul transformatorului (pe infasurarea cu n 1 spire) apare
aproximativ tensiunea E. In infasurarea de reactie pozitiva se induce tensiunea:
u 3=(2n3/n1)E
(4.1)
La invertorul cu condensator de temporizare (comutatorul K in pozitia 3),
condensatorul C se incarca sub tensiunea in impulsuri u3 prin circuitul serie format dintr-una
din rezistentele R in paralel cu rezistenta jonctiunii baza-emitor a tranzistorului blocat si cu
grupul format din cealalta rezistenta R in paralel cu rezistenta jonctiunii baza-emitor a
tranzistorului saturat. In intervalul de timp cat conduce un tranzistor, tensiunea u 3 este practic
constanta (cu valoarea data de relatia 4.1). Pe masura ce condensatorul se incarca, tensiunea in
baza tranzistorului in conductie scade exponential, deci implicit si curentul de baza al
acestuia. Curentul de colector al tranzistorului saturat creste aproximativ liniar, deoarece
avem:
di
L1 C  E  VCEsat ,
dt
unde L1 este valoarea inductantei semiinfasurarii primare.
In figura 4.2 este prezentata schema echivalenta a transformatorului, unde cu Lσ s-a
notat inductanta de scapari intre primar (n1) si secundar (n2), iar cu Lμ inductanta de
magnetizare (Lμ=L1-LσL1).

A T
Fig. 4.2 N Fig. 4.3

I O
Tranzistorul ramane in conductie atata timp cat i B>iC/βsi, unde βsi este factorul de
amplificare in curent la saturatie incipienta.
T
IC
Prin cresterea lui iC si scaderea lui iB, la un moment dat se ajunge la situatia i C=βsiiB
(ICMax=βsiIBMin), cand tranzistorul iese din saturatie trecand in zona activa. Curentul de

R
colector fiind acum dat de relatia iC=βiB, tinde sa scada, determinand o variatie negativa a
fluxului magnetic prin miezul transformatorului (d  /dt<0). In consecinta se schimba semnul

T
tensiunii u3 induse in infasurarea de reactie. Tranzistoarele comuta. Incepe sa creasca curentul

S
de colector al celuilalt tranzistor si condensatorul incepe sa se incarce cu tensiune de polaritate
opusa. Procesul se repeta cu perioada T, curentul i prin condensatorul C avand forma din
figura 4.3.
E
R

Fig. 4.4

Aproximand caracteristica de intrare a tranzistoarelor liniar (figura 4.4), rezulta ca in

serie cu condensatorul apare rezistenta R+(rBE//R)=R+R rBE /(R+ rBE) si o sursa de tensiune de
valoare UBE(on)R/(R+ rBE).
Obtinem:
i  iB  (rBE iB  U BE ( on ) ) / R
 La inceputul unei semiperioade tensiunea pe condensator este maxima (UCMax) si are
acelasi semn cu u3, deci valoarea maxima a curentului de incarcare a condensatorului este data
de relatia:

u 3  U CMax  U BE ( on ) R /( R  rBE )
IM 
R  RrBE /( R  rBE )

La sfarsitul semiperioadei, tensiunea pe condensator este -UCMax, deci curentul minim

prin condensator este :

u 3  U CMax  U BE ( on ) R /( R  rBE )
Im 
R  R  rBE /( R  rBE )

Se poate scrie :
IM  2
u 3  U BE ( on ) R /( R  rBE )
R  R  rBE /( R  rBE )
 Im
A T (4.2)

Pe de alta parte avem: N

rBE I BMin  U BE ( on )
I O
( R  rBE )I BMin  U BE ( on )
I m  I BMin 
R

T R

I BMin 
I CMax

i Rs  I M
IC

( n 2 / n1 ) 2 E / Rs  I M


T R  

Deci:
E S
1  R  rBE  n  
2
 E
R
Im   
R  R

  2
 n1
 
 RS
 I M   U BE ( on ) 
 
(4.3)

Curentul de magnetizare al miezului transformatorului (curentul prin inductanta

primarului transformatorului L1) are valoare maxima:

E
I M 
4 fL1
unde f=1/T este frecventa de comutatie.
Curentul prin condensator scade exponential conform relatiei:

i  I M exp( t /  )
unde:
 Rr 
  C  R  BE

 Rr  BE 
 Punand conditia:

I m  i t T / 2
obtinem:
 
 
T /2
I m  I M exp   (4.4)
  RrBE 
 C  R   
  R  rBE  

deci:
1
f  (4.5)
 R  rBE  IM
2C  R   ln
 R  rBE  Im

A T
In semiperioada in care un tranzistor este saturat, pe semiinfasurarea primara conectata
la colectorul lui apare tensiunea E iar pe cealalta semiinfasurare primara se induce tensiunea
E. Aceasta tensiune se insumeaza cu tensiunea de alimentare, astfel incat pe tranzistorul blocat
se aplica tensiunea 2E.
N
I O
In absenta condensatorului C (K pe pozitia 1 sau 2), curentul de baza se mentine
constant in timpul unei semiperioade. Cand i C/β atinge valoarea iB, tranzistorul trece din

T
saturatie in zona activa. Curentul de colector tinde sa ramana constant, deci dф/dt0 si u30.
In consecinta iB scade, iC de asemenea, rezultand dф/dt<0, care schimba semnul tensiunii u 3
si determinand comutatia tranzistoarelor.
IC
Introducerea condensatorului C in circuit determina accelerarea comutatiei

T R
tranzistoarelor si implicit cresterea frecventei de lucru a invertorului. Rezistentele R’ asigura o
polarizare initiala a bazelor tranzistoarelor, deci un mic curent de colector care usureaza
amorsarea comutatiilor.

E S
2.2. Invertor monofazat cu comanda PWM sinusoidala

R
Aceste invertoare sunt folosite in special in surse de tensiune neintreruptibila (UPS),
fiind alimentate de la baterii electrice si generand la iesire o tensiune alternativa cu parametrii
(frecventa si valoarea efectiva) cat mai apropiati de cei ai retelei.
Invertoarele PWM monofazate sunt din punct de vedere constructiv asemanatoare
celor cu semnal de iesire dreptunghiular, diferind modul de comanda al tranzistoarelor de
putere. Datorita frecventei de lucru mult mai mari, ele au in componenta lor dispozitive de
putere si circuite de comanda mai performante. Avantajul invertoarelor PWM consta intr-un
randament energetic superior si o tensiune de iesire mult mai apropiata de cea a retelei (avand
un spectru de armonice superioare mult mai redus).
In lucrarea de fata se prezinta o schema de invertor PWM cu tranzistoare MOS (figura
4.5) comandate cu optocuploare rapide tip TLP250 (vezi lucrarea 3). Pentru generarea de
semnal PWM se utilizeaza placa de dezvoltare prezentata in lucrarea 3.
Principiul comenzii PWM sinusoidala pentru invertoare monofazate consta in
modularea in durata a unei purtatoare de inalta frecventa u P(t) (de frecventa fP - tipic 20kHz) cu
o tensiune uM(t) de frecventa joasa (egala cu frecventa retelei in cazul UPS). Se obtine astfel
semnalul modulat in durata uPWM(t) (vezi figura 4.6).
 Fig. 4.5 A T
N
I O
Modularea in durata este realizata digital, prin incarcarea unui timer cu esantioane ale
unui semnal sinusoidal. Semnalul modulat in durata u PWM este folosit pentru comanda

T
tranzistorului T1, iar semnalul uPWM negat pentru comanda lui T2. Se obtine astfel pentru
tensiunea pe sarcina forma de unda din figura 4.6.

IC
Se observa filtrarea realizata de transformatorul format din L1L3 specifica unei

R
sarcini inductive. Raportul de transformare al transformatorului va fi astfel ales incat la iesire
sa se obtina o tensiune avand amplitudinea egala cu cea a tensiunii de la reteaua de 220V~.
T
-
-
S
3. Aparate si echipamente utilizate
sursa stabilizata 0 - 25 V / 3 A;
reostat 6 kΩ / 1A ;
E
-
-
-
frecventmetru;
R
osciloscop cu doua spoturi;
voltmetru de tensiune alternativa 300V;
- ampermetru de curent continuu 1A;
- invertor cu tranzistoare in contratimp (figura 4.1);
- invertor cu tranzistoare MOS comandat PWM (figura 4.5).
 A T
N
I O
T
IC
4. Desfasurarea lucrarii T R Figura 4.6

1. E S
4.1. Invertor cu tranzistoare in contratimp si reactie in baza
Se identifica elementele montajului. Se conecteaza sursa de alimentare reglabila si

R
reostatul ca rezistenta de sarcina. Pentru E = 15V si R S=2,5kΩ se vizualizeaza urmatoarele
forme de unda: uBE, i - curentul prin condensatorul C, tensiunea pe condensator, curentul
de colector, tensiunea colector-emitor, tensiunea u3 si u2.
2. La bornele 1’ - 2’, se conecteaza un frecventmetru, iar in paralel cu sarcina se conecteaza
un voltmetru electronic.
Observatie: la o tensiune alternativa dreptunghiulara cu factor de umplere 0,5, valoarea
efectiva a tensiunii este egala cu valoarea de palier.
3. Se traseaza caracteristicile u2(E) si f(E) pentru RS=2,5 kΩ.
Observatie: nu se va depasi E=25V pentru a evita strapungerea tranzistoarelor.
4. Pentru E=15V, se traseaza caracteristicile u2(RS) si f(RS). Pentru fiecare valoare a
rezistentei de sarcina se masoara curentul IA absorbit de la sursa de alimentare si se
calculeaza:
- puterea absorbita de la sursa de alimentare: P A=EIA;
- puterea utila disipata consumata de sarcina: P S=U22/RS;
- randamentul invertorului: η=PS/PA.
5. Pentru E=15V si RS = 2,5 kΩ se calculeaza analitic frecventa oscilatiilor folosind relatiile
4.14.5. Se compara rezultatele calcului cu valorile determinate experimental.
6. Se comuta K pe pozitiile 1 si 2. Se masoara frecventa la E=15V si R S=2,5 KΩ si se
vizualizeaza curentul de colector in aceste situatii.

4.2. Invertor monofazat PWM

1. Se identifica elementele montajului; se cupleaza modulul de comanda PWM;
2. Se vizualizeaza formele de unda pentru tensiunile de comanda, pentru tensiunile si
curentii prin dispozitive si sarcina;
3. Se urmareste variatia tensiunii de iesire la variatiile sarcinii si ale tensiunii de alimentare a
invertorului.

5. Intrebari. Tema de casa

1. Deduceti relatia frecventei pentru invertorul fara condensator (pozitia 1 si 2 a

comutatorului K) si comparati cu valorile experimentale obtinute la E=15V, R S=2,5kΩ. Se

A T
va folosi schema echivalenta a transformatorului din figura 4.2. Prin compararea valorilor
calculate si experimentale, deduceti daca pe pozitia 1 miezul transformatorului se
satureaza sau nu.

N
2. De ce este posibila trecerea curentului invers prin tranzistoare? Daca conductia inversa nu
este posibila, cum trebuie modificat circuitul din figura 4.1 pentru a functiona?

I O
3. Explicati aparitia impulsului de curent consumat de la sursa de alimentare in momentul
comutarii directe a tranzistoarelor.
T
4. Care sunt cauzele aparitiei oscilatiilor parazite in timpul comutatiilor ?

IC
5. Ce modificari apar in functionarea invertorului autooscilant atunci cand cele doua
tranzistoare au β mult diferiti?
6. Propuneti o organigrama de comanda PWM sinusoidala.

T R
7. Completati schema din figura 4.5 cu elemente de protectie la supratensiune si supracurent.
8. Comparati, din punct de vedere energetic, distorsiuni ale tensiunii pe sarcina etc.,

S
invertoarelor PWM cu cele cu tensiune de iesire dreptunghiulara.
9. Completati schema din figura 4.5 cu un circuit de stabilizare a tensiunii de iesire la

E
variatiile sarcinii si ale tensiunii de alimentare.

1.
6. Bibliografie
R
Teodorescu, I., Electronica industriala, curs litografiat, I. P. Bucuresti, 1990.
2. Ponner, I., Electronica industriala, E.D.P., Bucuresti 1972.
3. Kelemen, A., Imecs, M., Mutatoare, E.D.P., Bucuresti, 1978.
4. Constantin. P., s.a., Electronica industriala, E.D.P., Bucuresti, 1972.
5. xxx, Power Semiconductor Applications, Philips Semiconductor, Netherlands, 1992.