Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
5.2.3 Arhitectura sistemului
5.2.4 Calitate
5.2.5 Standarde si specificati
5.2.6 Documentatie
5.2.7 Functiile sistemului si rapoartele generate
5.3 Reducerea consumurilor de energie electrica la iluminatul exterior
INTRODUCERE
Lumina naturală şi artificială este acea componenta a vieţii fără de care existenţa şi evoluţia
omului nu ar fi posibilă. În lipsa luminii naturale, continuarea activităţii oamenilor este facilitată de
existenţa iluminatului artificial atât în interiorul clădirilor cât şi în exterior.
În tehnica iluminatului, un loc aparte îl ocupa iluminatul urban datorita implicaţiilor pe care
le are în viaţa cotidiană. Acesta este un subiect interesant din punct de vedere practic având un
suport teoretic bine definit, care constituie obiect de studiu şi cercetare pentru oamenii de ştiinţă din
ţară şi străinătate.
Iluminatul urban, corespunzător realizat, are efecte benefice atât în ceea ce priveşte
siguranţa şi securitatea cetăţenilor oraşului, cât şi sub aspect economic. Siguranţa cetăţenilor
implică reducerea numărului de accidente de circulaţie pe timpul nopţii, acest lucru fiind demonstrat
prin studii realizate de specialişti din diferite ţări, de-a lungul timpului.
Tot din aceste studii rezultă că securitatea cetăţenilor unui oraş este mai mare în locurile în
care iluminatul urban este realizat corespunzător (întunericul favorizând agresiunile asupra
persoanelor). Într-un oraş modern, prin punerea în valoare a ansamblurilor arhitecturale folosind
tehnica iluminatului, acesta poate constitui un punct de atracţie pentru numeroşi vizitatori, ceea ce
duce la dezvoltarea turismului.
Până în anul 1989, în iluminatul urban din România, soluţiile luminotehnice adoptate pentru
arterele de circulaţie erau tipizate, fără un control calitativ şi cantitativ al acestora, iar sistemele de
iluminat decorativ, practic, nu existau. După anul 1989, poziţia pe care o ocupa iluminatul artificial
în viaţa sociala, spirituală şi economică a ţării a fost reconsiderată, făcându-se remarcată o mai mare
preocupare a autorităţilor locale şi centrale faţă de acest domeniu.
Cu toate acestea, realizarea iluminatului urban în oraşele ţării noastre se ridică încă la
nivelul standardelor internaţionale.
2
1. Mărimi fotometrice
1.1. Lumina
Spectrul de lumină corespunde unei părţi a spectrului radiaţiei electromagnetice, având
lungimi de undă cuprinsă între 380 şi 760 nm (fig. 1.1). Spectrul radiaţiilor vizibile reprezintă un
eşantion foarte redus din întregul spectru, care mai cuprinde radiaţiile , radiaţii Röntgen, radiaţii
infraroşii, radiaţii ultraviolete ş.a. Radiaţiile din spectrul 380 760 nm determină o senzaţie
fiziologică specifică asupra ochiului uman, numită lumină.
Ochiul uman prezintă senzaţii diferite pentru diferite lungimi de undă. Aceste senzaţii
diferite sunt numite culoare (tabelul 1.1). În cazul în care lumina cuprinde întreg spectrul al
radiaţiilor vizibile ochiul sesizează culoare albă.
Portocaliu
Violet
Galben
Roşu
Verde
Bleu
380 400 450 500 550 600 650 700 750 λ [nm]
Lumină
Unde lungi
Radiaţii cosmice, Raze γ
Raze Röntgen
Unde decimetrice
Unde
Microunde
Undeultrascurte
Infraroşu
Unde medii
Ultraviolet
scurte
10-12 10-10 10-8 10-6 10-4 10-2 100 102 104 106 108 λ [m]
3
În realitate culoarea se realizează prin suprapunerea radiaţiilor vizibile cu diferite lungimi de
undă emise de sursa de lumină.
În tabelul 1.2 este indicată clasificarea surselor tehnice de lumină în funcţie de culoare,
conform CIE (Comisiei Internaţionale de Iluminat) şi DIN (Standardul German). Culoarea unei
surse de lumină se caracterizează prin temperatura sa de culoare. Temperatura de culoare a unei
surse de lumină se defineşte ca fiind temperatura (în K) corpului negru, a cărui radiaţie are aceeaşi
culoare cu cea a sursei de lumină analizate.
Lumina zilei rezultă din radiaţia termică a soarelui în urma filtrării prin atmosfera
pământului. Radiaţia termică a soarelui cuprinde un spectru continuu cu lungimi de undă cuprinse
între circa 300 şi 4500 nm cu o temperatură medie de culoare de 5000 K (pentru Europa).
Toate corpurile având o temperatură peste 0 K radiază energie. Însă numai radiaţiile care
sunt observate de către ochiul uman corespund energiei luminoase. Fiecare sursă de lumină emite o
anumită energie luminoasă W. Energia luminoasă nu este o mărime obiectivă, fiind energia unei
radiaţii electromagnetice dar validată subiectiv de către ochiul uman.
Energia radiată în unitatea de timp (puterea radiată) şi validată de către ochiul uman se
defineşte ca fiind fluxul luminos
dW
Φ=
dt . (1.2)
Unitatea de măsură, lumenul (lm), corespunde unui flux luminos emis de o sursă
monocromatică cu lungimea de undă de 555, 5 nm (f = 540,01541012 Hz) şi care consumă 1/683 W.
Altfel spus, rezultă un flux de 1 lm în cazul unei transformări ideale a puterii de 1/683 W, absorbită
de o sursă de lumină care emite o radiaţie monocromatică cu lungimea de undă de 555, 5 nm
(galben).
Toate celelalte mărimi fotometrice se raportează la fluxul luminos.
Fluxul luminos defineşte caracteristicile energetice ale surselor de lumină şi este utilizat
pentru determinarea randamentului şi eficienţei luminoase a surselor de lumină şi a instalaţiilor de
4
iluminat.
Dacă o sursă de lumină emite o putere spectrală p (fig. 1.2), ochiul uman „observă” în mod
diferit fiecare lungime de undă. Sensibilitatea
p
spectrală a ochiului uman depinde nu numai de
p
puterea spectrală ci, în mare măsură, şi de
compoziţia spectrală a luminii. Ochiul uman nu
recepţionează în mod egal toate radiaţiile
luminoase. Maximul spectrului luminos al
380 555 760 λ [nm]
ochiului uman se află la 555,5 nm unde Fig 1.2. Sensibilitatea spectrală.
sensibilitatea spectrală k prezintă o valoare
unitară
φλ
k λ=
pλ . (1.3)
Fluxul luminos poate fi determinat din relaţia
760 nm 760 nm
Φ= ∫ φ λ⋅dλ= ∫ k λ⋅p λ⋅dλ
380 nm 380 nm . (1.4)
Eficienţa luminoasă a unei surse de lumină reprezintă raportul dintre fluxul luminos
emis de sursă şi puterea absorbită din reţeaua electrică P de către sursa de lumină
760 nm
∫ φ λ⋅dλ
Φ 380 nm
η= = ∞
P
∫ p λ⋅dλ
0 .
(1.5)
Eficienţa luminoasă este un indicator economic al unei surse de lumină.
În cazul unei transformări ideale a energiei electrice absorbite de o sursă care emite o lumină
monocromatică cu lungimea de undă de 555, 5 nm rezultă o eficienţă luminoasă = 683 lm/W. În
realitate, sursele actuale de lumină artificială au o eficienţă luminoasă mult mai mică. În tabelul 1.3
sunt prezentate câteva exemple în acest sens.
5
sodiu de înaltă presiune 66 130
Intensitatea luminoasă I a unei surse de lumină (fig. 1.3), în direcţia , se defineşte ca fiind
fluxul luminos emis în direcţia , raportat la unghiul solid în care are loc emisia (densitatea
spaţială a fluxului luminos în direcţia )
ΔΦ
I α=
ΔΩ .
(1.6)
Intensitatea luminoasă determină cantitatea de lumină emisă într-o anumită direcţie, fiind
dependentă în special de suprafeţele reflectante care asigură orientarea luminii (de exemplu, un
reflector).
Unghiul solid poate fi calculat din relaţia
ΔA⋅cosθ
ΔΩ=
r2 , (1.7)
Q în care A este aria suprafeţei iluminate, r distanţa dintre sursa
Iα ΔΩ
r n
de lumină şi suprafaţa iluminată, iar unghiul dintre direcţia razei
α θ luminoase la suprafaţa iluminată şi normala pe aceeastă suprafaţă
ΔF (unghiul de incidenţă).
Fig. 1.3 Intensitatea luminoasă. Unitatea de măsură a unghiului solid este sterradianul [sr].
Sursele uzuale prezintă valori diferite ale intensităţii
luminoase pe diferitele direcţii. Este posibil a ataşa intensitătii luminoase noţiunea de vector.
Modulul acestuia se determină din relaţia de definiţie (1.7), direcţia este , iar sensul este radial.
Unitatea de măsură a intensităţii luminoase este candela [cd].
Repartiţia în spaţiu a intensităţii luminoase a unei surse este o caracteristică importantă a unei
surse de lumină. Fiind cunoscută repartiţia intensitătii luminoase în spaţiu (în plan) a unei surse pot
fi determinate principalele caracteristici fotometrice ale acesteia. Locul geometric al vârfurilor
vectorilor intensitate luminoasă reprezintă corpul fotometric (în spaţiu) sau curba fotometrică (în
plan).
Pentru a obţine curba fotometrică (în general corpul fotometric) al unei surse de lumină este
necesar a măsura intensitatea luminoasă în diferitele direcţii şi, la o anumiţă scară, să fie trasat locul
geometric al vârfurilor vectorilor corespunzători.
În mod uzual, curbele (corpurile) fotometrice sunt indicate pentru o sursă standard de
1000 lm.
Valoarea reală a intensitătii luminoase, pentru o sursă de lumină, cu un flux total , rezultă
din relaţia
6
Φ
I α=I 0 α⋅
1000 , (1.8)
în care I0 este valoarea indicată de constructorul sursei de lumină.
100 100
90 90
30
80 60 80
90
70 120 I 70
150
60 60
180
210
50 50
240
40 270 40
300 cd
30 20 10 0 10 20 30
Ca exemplu, în fig. 1.4 este indicată o curbă fotometrică pentru o sursă uzuală de lumină.
Nivelul de iluminare E defineşte fluxul luminos care ajunge pe suprafaţa iluminată. Nivelul de
iluminare este un criteriu pentru necesarul de lumină şi deci determină numărul de surse de lumină
într-o zonă. Unitatea de măsură a nivelului de iluminare este luxul [lx].
Nivelul de iluminare reprezintă mărimea de bază pentru dimensionarea instalaţiilor de
iluminat
dΦ
E=
dA .
(1.9)
Acuitatea vizuală a ochiului uman depinde în mare măsură de nivelul de iluminare a
câmpului vizual. Odată cu creşterea nivelului de iluminare creşte, în general, şi acuitatea vizuală.
Un nivel de iluminare corespunzător pe planul de lucru determină randamentul activităţilor în zonă.
Fig. 1.4 de
Valori tipice ale nivelului iluminare
Curba în exterior
fotometrică sunt:
pentru o sursă de lumină.
zi de vară însorită 60 000 100 000 lx;
zi de vară înnourată până la 20 000 lx;
zi de iarnă înnourată până la 3000 lx;
noapte cu lună plină până la 0,25 lx;
7
noapte senină cu stele până la 0,01 lx.
În tabelul 1.4 sunt indicate valorile minime ale nivelului de iluminare pentru birouri şi spaţii
administrative.
Suprafaţa de lucru este un plan fictiv la care se referă măsurătorile privind nivelul de
iluminare. În general acest plan este orizontal şi plasat la 0,85 m deasupra podelei.
Tabelul 1.4. Valori minime ale nivelului de iluminare în birouri şi spaţii administrative
Repartiţia nivelului de iluminare pe o suprafaţă este indicată prin curbe izolux. Acestea
rezultă prin unirea punctelor cu acelaşi nivel de iluminare.
8
Luminanţa L este o măsură a senzaţiei de strălucire a unei suprafeţe care emite sau reflectă
lumină, asupra ochiului uman, determinând fenomenul de orbire. Orbirea este definită ca fiind
senzaţia de perturbare a vederii, datorită unei repartiţii necorespunzătoare a luminanţei şi/sau a unui
contrast prea ridicat al luminanţelor în câmpul vizual al observatorului.
Luminanţa L este mărimea fotometrică de bază, care este receptată de ochiul uman, fiind
definită ca raportul dintre intensitatea luminoasă şi suprafaţa emiţătoare (fig. 1.5)
dI α
Lα =
dA⋅cos α , (1.10)
în care este unghiul de observare şi determină aria suprafeţei vizibile a suprafeţei luminoase
Unitatea de măsură este candela/m2 [cd/m2].
Sursa de lumină
Repartiţia luminanţelor pe o suprafaţă, într-un spaţiu
iluminat, este un criteriu important pentru evaluarea calităţii mediu- n
α Ochiul uman
lui luminos. dIα
dA
Exemplu de valori ale luminanţei în mediul încojurător sunt
Fig. 1.5 Luminanţa.
prezentate mai jos:
soare la amiază până la 150000 cd/cm2 ;
lampă cu incandescenţă mată 2 5 cd/cm2 ;
lampă fluorescentă compactă 0,9 2,5 cd/cm2 ;
lampă fluorescentă tubulară 0,4 1,7 cd/cm2 ;
luna 0,25 cd/cm2 .
Pentru a se asigura un confort vizual şi limitarea oboselii rapide se recomandă asigurarea
unei repartiţii practic uniforme a luminanţelor. Altfel spus, nu este admisă depăşirea unei anumite
neuniformităţi a nivelului de iluminare pe suprafaţa de lucru. Ca indicator este utilizat factorul de
neuniformitate k determinat ca raport între valoarea minimă Emin şi valoarea medie Emed a nivelului
de iluminare. În cazul unui iluminat general în birouri, factorul de neuniformitate k trebuie să fie
mai mare ca 1/1,5.
Legile fotometrice prezintă relaţia dintre nivelul de iluminare E într-un punct al suprafeţei
de lucru (nivel de iluminare punctual) şi intensitatea luminoasă I a unei surse de lumină, distanţa r
faţă de sursa de lumină şi unghiul de incidenţă a razei luminoase.
Din relaţiile (1.6), (1.7) şi (1.9) rezultă
dΦ I α⋅d Ω I α dF⋅cos θ I α⋅cos θ
E= = = ⋅ =
dA dA dA r2 r2 .
(1.11)
9
Legea pătratelor distanţelor arată că nivelul de iluminare pe o suprafaţă este invers
proporţional cu pătratul distanţei dintre sursa de lumină şi suprafaţă iluminată (fig. 1.6)
E 1 r 22
=
E 2 r 21
. (1.12)
Legea cosinusurilor arată că nivelul de iluminare pe o suprafaţă este direct proporţional cu
cosinusul unghiului de incidenţă (fig. 1.7)
E 1 cos θ 1
=
E 2 cos θ 2 .
(1.13)
Nivelul de iluminare maxim rezultă în cazul incidenţei perpendiculare a razei luminoase pe
suprafaţa iluminată.
Iα Iα
α n α
θ
r1
r n1 n2
r2 n
θ θ1 θ2
Brennstellung dA
Eficienţa luminoasă = /P este mărimea de bază în evaluarea energetică a unei surse de
lumină şi poate fi determinată prin măsurători. Puterea electrică absorbită de o sursă de lumină
poate fi măsurată cu ajutorul unui wattmetru. Pentru evaluarea fluxului luminos trebuie cunoscut
sau determinat corpul fotometric al sursei.
10
În acest scop, în jurul sursei de lumină S este trasat un cerc fictiv de rază r (fig. 1.8). Dacă
corpul fotometric I, = f (, ) este cunoscut, valoarea fluxului luminos poate fi calculat sub
forma
2⋅π π
Φ= ∫ ∫ I αβ⋅dΩ
β=0 α =0 . (1.16)
Unghiul solid d rezultă din relaţia
dA
d Ω=
r2
(2.17)
deoarece într-o sferă unghiul de incidenţă este /2.
Aria elementară dA rezultă
dA = rdαrsinαdβ = r2sinαdαdβ (1.18)
Relaţia (1.16) poate fi deci scrisă sub forma
2⋅π π
Φ= ∫ ∫ I αβ⋅sin α⋅¿dα⋅dβ ¿
β=0 α =0 .
(1.19)
În mod obişnit, sursele de lumină prezintă o curbă fotometrică cu simetrie axială, iar relaţia
(2.17) devine
2⋅π π π
Φ= ∫ dβ⋅ ∫ I α⋅sin α⋅¿dα=2⋅π⋅ ∫ I α⋅sin α⋅¿dα ¿¿
β=0 α=0 α=0 dA
.
(1.20) dα
Curba fotometrică I = f (), în cazurile practice, se
împarte în 18 intervale egale şi sunt sunt indicate valorile Q
dβ
11
Funcţia S(2k 1)/36 este dată sub formă tabelată şi astfel din relaţia (1.21) poate fi calculat
fluxul luminos . În continuare poate fi determinată eficienţa luminoasă.
Mărimea fotometrică nivel de iluminare poate fi determinată prin măsurare cu ajutorul unui
luxmetru. Echipamentul de măsurare a nivelului de iluminare constă în principiu dintr-un receptor
fotoelectric (celulă fotoelectrică) şi un instrument indicator (fig. 1.9).
Pe o placă 1 din oţel este plasat un disc 2 din seleniu. Stratul semitransparent 3 din aur sau
platină permite ca lumina să cadă pe discul din seleniu. Atunci când pe discul de seleniu ajunge
fluxul , între şaiba metalică 4 şi placa 1 din oţel trece curentul electric I proporţional ca valoare cu
fluxul . Şaiba metalică 4 va avea o polaritate negativă, iar placa 1 polaritate pozitivă. Deoarece
aria suprafeţei iluminate rămâne constantă şi este cunoscută, curentul I va avea valoarea
proporţională cu nivelul de iluminare, iar echipamentul poate fi etalonat direct în lucşi. Rezistorul R
este utilizat pentru etalonarea echipamentului ca luxmetru.
Fluxul incident parcurge filtrul 5 care permite ajustarea
Φ 5
4 sensibilităţii spectrale a seleniului în raport cu sensibilitatea
3
I 2 spectrală a ochiului uman.
1
Luxmetrul poate fi utilizat şi pentru măsurarea intensităţii
μA
R luminoase. Pentru aceasta este necesar a fi cunoscută distanţa r
Fig 1.9 Luxmetru. între sursa de lumină şi suprafaţa iluminată precum şi unghiul de
incidenţă .
Pe durata măsurătorilor este necesar a lua în consideraţie cu exactitate unghiul de incidenţă
sau mai simplu se urmăreşte realizarea unui unghi = /2 (rezultă valoarea maximă a indicaţiei
echipamentului de măsurare).
Dacă pentru măsurarea intensităţii luminoase este utilizat luxmetrul, din relaţia (1.21) poate
fi determinat fluxul luminos. În acest scop trebuie determinate prin măsurătoare cele 18 valori
I(2k 1)/36 .
Măsurarea nivelului de iluminare prezintă un interes deosebit pentru evaluarea instalaţiilor
de iluminat, pentru compararea valorilor impuse cu cele reale ale nivelului de iluminare şi pentru
adoptarea de măsuri necesare îmbunătăţirii sistemului de ilumnat.
12
Factorul de absorbţie a este raportul dintre fluxul luminos absorbit a şi fluxul luminos
incident (fig. 1.9, a):
Φa
a=
Φ . (1.22)
Factorul de reflexie r este raportul dintre fluxul luminos reflectat r şi fluxul incident (fig.
1.9, b):
Φr
r=
Φ . (1.23)
Factorul de transmisie t este raportul dintre fluxul luminos transmis t şi fluxul incident
(fig. 1.9, c):
Φt
t=
Φ . (1.24)
Factorii de absorbţie, de reflexie şi de transmisie pot lua valori cuprinse între 0 şi 1. Suma
celor trei factori este totdeauna unitară.
Φ Φ Φ
Φr
Φt
a) b) c)
Valori tipice ale acestor factori fotometrici sunt indicate în tabelul 1.6.
Redarea culorilor este unui dintre criteriile principale privind calitatea luminii, indicând cât
de “corectă” i se pare unui observator culoarea corpurilor iluminate artificial. Culoarea corpurilor
este “corectă” când este privită la lumina naturală.
Esenţial pentru calitatea redării culorilor într-o instalaţie de iluminat este spectrul radiaţiei
sursei de lumină.
Indicele Ra de redare a culorilor defineşte caracteristicile de redare ale culorilor de către
surselor de lumină artificială (tabelul 1.7).
13
Nivelul 1A de redare a culorilor defineşte cea mai ridicată capacitate de redare a culorilor şi
este cerut la încercare/controlul culorilor. În încăperile cu birouri, în general, este suficient nivelul
1B.
Tabelul 1.7.Nivele de redare a culorilor Ra
Aparatele de iluminat au rolul de a dirija şi reforma fluxul luminos al unei surse de lumină şi
de a asigura protecţia contra orbirii. Acestea trebuie să asigure şi o funcţie estetică, având în vedere
că forma, poziţia şi implementarea lor într-un spaţiu trebuie să armonizeze cu arhitectura zonei.
Aparatele de iluminat trebuie să asigure modificarea luminaţei şi a curbei fotometrice a unei
lămpi pentru a obţine caracteristici fotometrice optimale în funcţie de scopul propus.
Aparatele de iluminat au şi funcţii de protecţie şi siguranţă, necesare în zonele în care sunt
plasate. De asemenea, aparatele de iluminat asigură posibilitatea conectării elementelor auxiliare
necesare funcţionării lămpii.
Aparatele de iluminat au rolul de a asigura iluminarea spaţiilor sau suprafeţelor, acţionând
astfel direct asupra ochiului uman.
Aparatele de iluminat pot fi clasificate astfel:
pentru utilizare generală;
pentru utilizare în încăperi de locuit;
pentru utilizare în încăperi cu funcţii culturale.
Aparatele de iluminat de utilizare generală reprezintă clasa cea mai importantă pentru
iluminarea spaţiilor de producţie şi de lucru, precum şi a iluminatului stradal. Sunt realizate pentru
iluminat interior, iluminat exterior sau pentru scopuri speciale.
Pentru evaluarea aparatelor de iluminat se foloseşte randamentul A , definit ca raportul
dintre fluxul luminos A emis de aparatul de iluminat şi fluxul luminos l emis de lampa (lămpi)
ΦA
ηA =
∑ Φl , (2.1)
14
Aparatele de iluminat, în funcţie de modul de transmitere a fluxului luminos, pot fi
împărţite, în principiu, în următoarele categorii:
cu repartiţie directă (fig. 2.1,a), având peste 90% din fluxul luminos emis în semisfera
inferioară;
cu repartiţie semidirectă (fig. 2.1,b), având 60 90% din fluxul luminos emis în semisfera
inferioară;
cu repartiţie mixtă (fig 2.1, c), având având 40 60% din fluxul luminos emis în
semisfera inferioară;
cu repartiţie semiindirectă (fig 2.1,d), având având 40 60% din fluxul luminos emis în
semisfera superioară;
cu repartiţie indirectă (fig 2.1,e), având peste 90% din fluxul luminos emis în semisfera
superioară.
e)
a) c)
b) d)
15
să fie orientat pe o direcţie bine determinată sau să se modifice într-un mod substanţial curba
fotometrică a sursei.
Sunt întâlnite următoarele tipuri de aparate de iluminat pentru reflectoare: cu oglină sferică
(fig. 2.2, a); cu oglindă parabolică (fig. 2.2, b), cu oglindă elipsoidală (fig. 2.2, c).
a) b) c)
Unghiul de protecţie al unui aparat de iluminat, este măsurat faţă de orizontală şi este
definit ca cel mai mare unghi pentru care nu mai este posibilă observarea directă a lămpii din
interiorul aparatului de iluminat. Observarea directă a unei surse luminoase libere determină, de
obicei, fenomenul de orbire datorită luminanţei ridicate.
δ δ δ
a) b) c)
3. Surse de lumină
16
formă, ci într-o măsură chiar mai importantă în modul de producere a luminii, puterea nominală,
fluxul luminos, culoarea luminii, tipul soclului etc.
Principial sursele de lumină pot fi împărţite în două clase:
surse termice (lămpi cu incandescenţă);
surse cu descărcări electrice (lămpi fluorescente, lămpi cu descărcare în vapori metalici de
înaltă presiune);
În cazul surselor termice, energia absorbită este utilizată pentru încălzirea unui metal (de
obicei, wolfram), obţinându-se pe lângă radiaţie termică şi o anumită radiaţie luminoasă (spectru
continuu).
În cazul surselor cu descărcare electrică, este utilizată radiaţia electromagnetică ce rezultă în
canalul de descărcare (spectru discontinuu – linii spectrale). Aceasta este convertită în spectrul
vizibil cu ajutorul unui strat fluorescent.
Lămpile cu incandescenţă sunt surse termice de lumină. Un fir metalic plasat în interiorul
unui balon din sticlă este adus la incandescenţă prin efect Joule, la trecerea unui curent electric
(fig. 3.2).
În funcţie de temperatura sa, filamentul emite un anumit spectru de radiaţii electromagnetice
(fig. 3.3).
Ca sursă de lumină este utilizat în prezent filamentul din wolfram (punct de topire circa
3400C).
Lămpile cu incandescenţă cu puteri nominale de 15 40 W sunt realizat în mod obişnuit cu
vid în interiorul balonului din sticlă, iar lămpile cu puteri nominale peste 60 W sunt realizate, de
p*
1 1,8
1
2 Vid sau gaz (argon) 1,4
4 4 2
(Argon)
5 1,0
3
0,6
3
0,2
6 400 450 500 550 600 650 [nm]
0
nţă:
in wolfram); 2 – Balon din sticlă; Fig. 53.3.
3 – Soclu; 4 – Electrod; Puterea
– Tijă spectrală
din sticlă; 6 – relativă
Elementp*deacontact.
unei
surse de lumină:
1 Lampa cu incandescenţa cu vid; 2 – Lampa cu incandescenţa cu gaz; 3 –Lampa fl
17
obicei, cu un gaz inert în interiorul balonului.
Cea mai mare parte a radiaţiilor emise, pentru temperaturile uzuale de 2200 2500C
corespund domeniului radiaţiilor termice, astfel încât lampa cu incandescenţă este, în primul rând,
un element încălzitor, cu o pondere redusă ca sursă de lumină. Ar fi fost avantajos dacă elementul
încălzit ar fi ajuns la circa 5000C, ceea ce ar fi condus la o eficienţă luminoasă de circa 95 lm/W.
În prezent nu sunt materiale care ar putea lucra la aceste temperaturi.
Cele mai importante avantaje ale acestor lămpi sunt următoarele:
dimensiuni reduse;
o foarte bună redare a culorilor;
o mare varietate de puteri nominale şi forme;
apariţia imediată a luminii după conectare în circuitul electric;
cost redus la achiziţie;
posibilitate de reglare continuă a fluxului luminos;
receptor liniar (nu rezultă armonici de curent electric);
nu determină defazare între curentul absorbit şi tensiunea de alimentare (nu necesită putere
reactivă).
Principalele dezavantaje ale lămpii cu incandescenţă sunt:
eficienţă luminoasă foarte redusă (8 20 lm/W);
durată de utilizare redusă (1 000 ore);
solicitare termică ridicată (temperatura balonului din sticlă poate atinge 150C);
luminanţa are valori deosebit de ridicate (200 1200 cd/cm2) ceea ce conduce la pericol
de orbire;
curentul electric I0 în momentul conectării lămpii (în starea rece a filamentului) este foarte
diferit de curentul Ir de funcţionare normală (I0/Ir 8), ceea ce determină o puternică solicitare a
lămpii şi a circuitului de alimentare (raportul între rezistenţa electrică a lămpii în stare rece şi în
funcţionare este aproximativ 14);
datorită vaporizării wolframului, pe partea interioară a balonului din sticlă, se depune un
strat netransparent; caracteristicile fotometrice ale lămpii cu incandescenţă, pe durata funcţionării,
devin din ce în ce mai reduse (înegrirea balonului datorită depunerii vaporilor de wolfram); după
1000 ore de funcţionare, lampa prezintă un flux luminos care nu depăşeşte 80% din valoarea
iniţială;
18
prezintă o sensibilitate ridicată
1,6
D/Dr
1,4 la variaţii de tensiune; o influenţă
Φ/Φr
1,2 deosebită o are nivelul de tensiune
/r
1,0
/r
P/Pr P/Pr U asupra duratei de viaţă D
0,8 −14
D U
0,6
0,4
Φ/Φr D/Dr
=
Dr U r ( ) ,
0,85 0,9 0,95 1,0 1,05 1,1 U/Ur (3.1)
în care Dr = 1000 ore este durata
Fig. 3.4. Mărimile relative ale lămpii cu incandescenţă în funcţie de tensiune. normată, iar Ur = 230 V
tensiunea normată.
Din relaţia (3.1) rezultă că la o supratensiune de 105% durata de viaţă se reduce la 50% , iar
la o reducere a tensiunii cu 5% fluxul luminos scade cu 17%.
Nivelul tensiunii la bornele lămpii are o influenţă ridicată asupra caracteristicilor
fotometrice şi electrice ale lămpii (fig. 3.4).
În afara lămpilor de utilizare generală există o mare varietate de lămpi cu utilizări speciale:
lămpi pentru faruri auto, lămpi pentru proiectoare, lămpi lumina zilei cu balon albastru etc.
În fig. 3.5 este prezentat bilanţul energetic al unei lămpi incandescente normale.
Aceste lămpi au principalul avantaj că pe întreaga durată de viaţă emit un flux luminos
constant. Lampa (fig. 3.6) constă dintr-un balon din cuarţ, de formă cilindrică, având plasat un
filament liniar pe axa cilindrului. Balonul din cuarţ este umplut cu argon şi o parte bine determinată
de vapori de iod. Pe durata funcţionării, wolframul vaporizează şi o parte ajunge pe suprafaţa
interioară a balonului. La temperatura relativ redusă a balonului are loc reacţia wolframului cu
vaporii de iod şi rezultă o iodură gazoasă de wolfram. În apropierea filamentului, datorită
temperaturii ridicate din zonă, iodura se descompune şi are loc depunerea wolframului pe filament.
Pe durata funcţionării are loc un echilibru între procesul de vaporizare şi de depunere a
wolframului. Se poate considera că rezultă un proces regenerativ.
19
Pierderi termice prin conducţie şi convecţie
Radiaţie vizibilă Radiaţie infraroşie 12%
Fig. 3.5. Bilanţul energetic al unei lămpi cu incandescenţă normale
În cazul lămpilor cu incandescenţă cu halogeni nu apare înegrirea balonului din cuarţ. Pentru
a se realiza reacţia chimică dintre wolfram şi vaporii de iod trebuie ca temperatura balonului să fie
de circa 600C. Din acest motiv poate fi folosit numai cuarţul.
Lampa cu incandescenţă cu halogeni trebuie să aibă dimensiuni reduse şi o formă simetrică
axială pentru a se obţine un proces regenerativ al iodului.
Deoarece costurile sunt relativ ridicate,
această lampă este utilizată pentru scopuri 1
5
speciale: echiparea farurilor automobilelor (lămpi
2
auto), lămpi fotografice sau pentru proiecţie film,
iluminatul sălilor de sport, a teatrelor, studiourilor
5
etc.
5
Lămpile cu incandescenţă cu halogeni au
Fig 3.6. Lampă cu incandescenţă cu halogeni:
următoarele caracteristci principale: 1 – Filament; 2 –Balon din cuarţ; 3 – Soclu;
4 – Electrod;
eficienţa energetică 20 25 lm/W;
5 – Element de contact
durata de viaţă 2000 ore;
posibilitatea de reglare continuă a fluxului luminos.
În cazul lămpilor cu descărcare electrică sunt utilizate radiaţiile electromagnetice care apar
în procesele de schimb de energie ce rezultă la ionizările prin ciocnire.
Într-un tub care cuprinde vapori metalici (în general un gaz) figura 3.15 sub influenţa
unui câmp electric exterior rezultă, la bornele tubului, o relaţie specifică între curentul electric din
tub şi tensiunea la bornele tubului. Principial, gazele sunt materiale izolante. În lipsa purtătorilor de
sarcină nu poate să apară curent electric la aplicarea tensiunii la borne. În realitate, în spaţiu există
totdeauna o anumită cantitate de purtători de sarcină, determinată de slaba ionizare datorată unor
surse exterioare, de exemplu radiaţia cosmică.
I E
F Arc electric
C 20
A
mA UT B Descărcare întunecată
R
UB UT
a) b)
Sub influenţa unui câmp electric, determinat de tensiunea UT la bornele tubului, purtătorii de
sarcină se deplasează spre electrozi. Pentru un câmp electric redus (până în punctul A) rezultă o
relaţie liniară între tensiunea aplicată şi curentul electric din tub.
Începând din punctul A aproape toţî purtătorii de sarcină, produşi în fiecare moment, sunt
transportaţi la electrozi. Până în punctul B, curentul electric rămâne constant la o valoare de
saturaţie. O creştere a tensiunii aplicate (a intensitătii câmpului electric) determină o creştere a
vitezei purtătorilor de sarcină. Atunci când energia cinetică a acestora este mai mare ca energia de
ionizare, datorită ionizărilor prin ciocnire apare un surplus de purtători de sarcină şi deci curentul
electric prezintă o creştere a valorii sale.
Creşterea intensităţii curentului electric are loc după o curbă exponenţială (până în punctul
C). Acestei descărcări întunecoase îi corespunde o densitate relativ redusă de curent electric.
La o creştere în continuare a densităţii de curent
Ur = 230 V
electric, în spaţiul de descărcare rezultă o intensificare a B
21
de 253 nm, aşa numita linie rezonantă a mercurului) care este convertită în domeniul vizibil cu
ajutorul stratului din material fluorescent. Materialul fluorescent determină calitatea luminii şi
eficienţa sursei de lumină.
În cazul surselor liniare (tuburi fluorescente), descărcarea electrică se dezvoltă în interiorul
unui tub din sticlă (16 38 mm diametru) prevăzut, pe partea interioară, cu un strat fluorescent, iar
la capete tubului sunt plasaţi doi electrozi. În mod obişnuit electrozii constau din filamente din
wolfram, acoperite cu un strat activ din pământuri rare. Filamente trebuie preîncălzite.
Lungimea tubului este determinată de fluxul luminos nominal al lămpii.
Descărcarea electrică este amorsată iniţial în mediul gazos din tub, iar apoi are loc
vaporizarea mercurului şi dezvoltarea descărcării în vapori metalici.
Tensiunea relativ ridicată (până la 2,5 kV) necesară amorsării descărcării este obţinută în
multe dintre lămpile fluorescente actuale cu ajutorul unui starter St (fig. 3.9). Starterul constă dintr-
un tub de descărcare G, de dimensiuni reduce, având în paralel conectat un condensator Cs pentru
limitarea perturbaţiilor de înaltă frecvenţă. Tubul de descărcare G este umplut cu neon şi are doi
electrozi Ea (de formă liniară) şi Eb (element bimetalic).
Dacă la bornele de alimentare se aplică tensiune alternativă de 230 V, între electrozii E a şi Eb
se iniţiază o descărcare luminiscentă. Căldura dezvoltată în tubul G conduce la deformarea
elementului bimetalic Eb până la atingerea celor doi electrozi. Curentul de scurtcircuit rezultat (de
circa 1,5 mai mare decât curentul nominal) determină încălzirea rapidă a celor doi electrozi
(filamente) E1 şi E2 până la circa 800C. În tubul G, atingerea celor doi electrozi E a şi Eb ai
starterului (circa 0,3 s) conduce la dispariţia descărcării electrice, răcirea elementului bimetalic şi
revenirea sa la forma iniţială. La întreruperea circuitului între electrozii E a şi Eb ai starterului, la
bornele bobinei B apare un impuls de tensiune (circa 2,5 kV) care determină străpungerea spaţiului
între electrozii E1 şi E2 . În cazul în care în tubul T nu a avut loc iniţierea descărcării, întregul proces
de aprindere se reia. Descărcarea se iniţiază în amestecul gazos de bază apoi are loc vaporizarea
mercurului şi continuarea descărcării în vapori de mercur.
Radiaţia luminoasă emisă este foarte redusă, având în vedere că emisia unei descărcări în
vapori de mercur are loc practic numai în domeniul ultraviotet. Stratul fluorescent plasat pe partea
interioară a tubului de descărcare converteşte circa o treime din radiaţiile invizibile UV în radiaţii
vizibile a căror culoare depinde de materialul fluorescent utilizat.
Tensiunea la bornele tubului UT , după amorsarea acestuia, este mai mică decât tensiunea de
aprindere a starterului [UT = (0,3 0,6)Ur], încât starterul nu mai are în continuare niciun rol.
Starterul are următoarele funcţiuni:
asugurarea preîncălzirii filamentelor tubului principal;
22
realizarea unei deschideri bruşte a circuitului electric inductiv astfel încât la bornele
bobinei B să se obţină o tensiunea ridicată;
limitarea perturbaţiilor de înaltă frecvenţă în perioada iniţială de aprindere a lămpii.
Bobina B trebuie să asigure aprinderea lămpii, dar are şi rolul de a limita curentul electric de
preîncălzire în perioada de aprindere a lămpii precum şi de a stabiliza descărcarea electrică în zona
impusă EF a caracteristicii tensiune-curent electric a lămpii (limitarea curentului prin tubul principal
în regimul normal de funcţionare).
Tubul de descărcare T este conectat în circuit prin intermediul soclurilor S 1 şi S2 , cu doi
electrozi.
Condensatorul CR are rolul de a asigura îmbunătăţirea factorului de putere al lămpii (în
funcţionare normală factorul de putere natural nu depăşeşte 0,6).
Prin alegerea corespunzătoare a stratului fluorescent, lămpile fluorescente pot fi realizate în
principal cu următoarele culori:
alb culoare (temperatura de culoare circa 4400 K) care permite obţinerea unei eficienţe
luminoase ridicate şi o utilizare generală. Aceste lămpi sunt larg utilizate pentru iluminare în
industrie, birouri, încăperi comerciale, în exterior.
lumina zilei culoare alb-albăstruie (temperatura de culoare circa 6400K) care este
asemănătoare luminii zilei. Aceste lămpi sunt utilizate în locurile în care este importantă distingerea
reală a culorilor (tipografii, ateliere foto, industrie textilă ş.a.);
alb cald culoare caldă (temperatura de culoare 3300 K), cu o pondere importantă a
domeniului roşu, este adecvată iluminării spaţiilor de odihnă (încăperi de locuit, spaţii culturale,
restaurante etc.).
O durată ridicată de viaţă, o eficienţă luminoasă relativ mare şi o bună redare a culorilor au
condus la o largă utilizare a acestor lămpi.
Principalele caracteristici ale lămpilor fluorescente sunt:
eficienţă luminoasă ridicată 75 110 lm/W;
o mare varietate de modele (cele mai des sunt utilizate lămpile cu puterea nominală de 20
W şi 40 W);
o redare a culorilor de la bună până la foarte bună;
o durată ridicată de viaţă (16 000 ore);
posibilitate de reglare continuă a fluxului luminos până la 1% , în cazul utilizării balastului
electronic;
mai puţin sensibile decât lămpile cu incandescenţă la variaţii de tensiune (fig. 3.9); micile
variaţii până la 5% influenţează relativ puţin puterea absorbită şi durata de viaţa a lămpii;
23
luminanţă redusă (0,4 1,7 cd/cm2).
1,6
D/Dr
I/Ir
1,4 P/Pr
/Φr
1,2
1,0
0,8
0,6
0,8 0,85 0,9 0,95 1,0 1,05 1,1 1,15 U/Ur
Radiaţie ultravioletă
44%
Conversie în stratul
fluorescent
35%
3% 18%
Căldură 79%
**
notaţie utilizată pentru a indica forma (Tubulară) şi diametrul tubului (26 mm)
24
datorită bobinei de limitate B rezultă un factor de putere natural de circa 0,6; pentru
îmbunătăţirea factorului de putere este prevăzut un condensator de o anumită valoare (dacă nu se
iau alte măsuri);
dimensiuni mari;
costuri relativ mari;
durata de viaţă este sensibilă la frecvenţa conectărilor (în cazul unei frecvenţe reduse a
I [A]
1
0,5
- 0,5 a)
I [A]
-1
0,3
0,2
0,1 DC 1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 n
b)
Fig 3.11. Forma curentului electric în lampa fluorescentă a) şi
0 componenţă sa spectrală b).
conectărilor creşte durata de viaţă);
lampa fluorescentă este un receptor puternic neliniar; datorită caracteristicii neliniare a
lămpii curentul electric absorbit are o formă distorsionată în raport cu o sinusoidă; curentul electric
cuprinde armonici de valoare ridicată (fig. 3.11);
dacă la bornele lămpii se aplică o tensiune alternativă u (fig. 3.12) rezultă un efect
u
i Φ
Φ
0 i t
25
luminos variază cu o frecvenţă dublă faţă de a curentului electric); în mod normal această variaţie
de 100 Hz nu este sesizată, însă obiectele care de mişcă sau se rotesc repede (de exemplu, piesele
într-un strung) pot fi percepute în mod incorect, ceea poate genera accidente.
Calitatea luminii emise poate fi evaluată prin factorul de neuniformitate (min/max) care, în
cazul lămpilor fluorescente clasice are valoare de circa 0,4. Valoarea minimă diferită de zero este
determinată de remanenţa stratului fluorescent.
B2 C2 i1
A N
B1 i2
i E11 E21
u I2
φ2
U
T1 T2 φ1
St1 St2
I1
I
230 V; I = I1 + I2
50 Hz E12 E22
b)
a)
Φ = Φ1 + Φ2
u
i
Φ Φ1 Φ2
i2 i1 t
0
u
a)
u 230 V uc uL
u
a)
i uc uL
i
u
t t
Fig. 3.14. Schema bloc a unui balast electronic a), forma curbelor de tensiune şi
curent la 50 Hz b) şi tensiunea la bornele tubului de descărcare c)
b) c)
26
Efectul stroboscopic poate fi limitat sau eliminat prin utilizarea montajulul duo (fig. 3.13),
conectarea trifazată a lămpilor sau prin utilizarea balastului electronic (fig. 3.14). Balastul electronic
asigură alimentarea tubului de descărcare cu o tensiune alternativă la o frecvenţă de 20 40 kHz.
Datorită frecvenţelor înalte, canalul descărcării electrice arde continuu şi fără variaţii, ceea
ce conduce la creşterea gradului de confort vizual.
27
B I B
UL I
UF/2
UC
U C U C
1
UF/2
2
UL
3 I
U
4 φ
UF U
I
Fig. 3.15 U
Lampă fluorescentă compactă: a) b)
1 tub din sticlă în formă de U; 2 – balast electronic; 3 – Soclu;
4 Piesă de contact. Fig. 3.16 Aprinderea lămpii fluorescente într-un circuit rezonant L-C:
a) înainte de aprinderea lămpii; b) în funcţionare normală.
E2
gazos din interiorul tubului (gaz inert),
Ea
pentru a asigura o cantitate suficientă de
R purtători de sarcină. Limitarea curentului
în această descărcare secundară este
B realizată de rezistorul R. După un
S
C ~ 230 V; anumit timp (3 5 minute) mercurul
E 50 Hz
din interiorul tubului vaporizează şi
Fig. 3.17. Lampa cu descărcare în vapori de mercur de înaltă presiune..
descărcarea electrică continuă, între
electrozii principali, în vapori metalici. Limitarea curentului electric în descărcarea principală şi
stabilizarea descărcării electrice se realizează cu ajutorul unui element conectat în serie şi numit
28
balast. În mod obişnuit drept balast se foloseşte o bobină (balast inductiv) având în vedere pierderile
active reduse.
Descărcarea electrică în vapori de mercur de înaltă presiune (circa 0,15 MPa) este însoţită de
o intensă linie spectrală în domeniul vizibil al spectrului (Galben 577 nm până la violet 404,7 nm).
De asemenea, rezultă o intensă radiaţie ultravioletă (linie spectrală în principal 365,5 nm), utilizată
pentru excitarea stratului fluorescent cu nuanţa roşiatică. Materialul fluorescent este plasat pe partea
interioară a balonului exterior K.
Balonul exterior K din sticlă asigură protecţia tubului de descărcare T contra acţiunilor
exterioare (limitarea influenţei temperaturii exterioare) şi absoarbe o parte dintre radiaţiile
ultraviolete.
Lampa este echipată în mod uzual cu soclu S de tipul E 27 * sau E 40 şi cu un element de
contact E.
Utilizarea balastului inductiv drept limitator de curent electric determină un defazaj al curbei
curentului electric faţă de tensiunea aplicată şi rezultă un factor de putere de circa 0,6. Apare
necesitatea utilizării unui condensator C pentru compensarea puterii reactive.
Acest tip de lampă este utilizat pentru iluminatul halelor industriale şi în iluminatul stradal.
Principalele avantaje ale acestor lămpi sunt:
un cost relativ redus;
u
u
i i
In/I
[%]
80
60
40
5 7 9 11 15 19 23 27
20 31 n
0
Spectrul curentului în cazul lămpii cu descărcare în vapori de mercur de înaltă presiune.
nu necesită elemente suplimentare pentru amorsare;
o eficienţă luminoasă medie 32 60 lm/W;
durată de viaţă ridicată (peste 20 000 ore).
Principalele dezavantaje ale lămpii sunt:
caracteristici reduse de redare a culorilor;
**
Notaţia E indică tipul filetului (Edison), iar cifrele indică diametrul soclului în mm.
29
durată mare de lansare şi relansare (circa 5 minute); după deconectarea lămpii, relansarea
are loc numai după răcirea şi astfel reducerea presiunii din interiorul tubului de descărcare;
datorită caracteristicii neliniare a descărcării electrice curentul electric din circuitul lămpii
prezintă o importantă componenţă spectrală (fig. 3.18).
Dezavantajele lămpii determină ca în prezent să mai fie puţin utilizată. Acest tip de lampă
stă însă la baza realizării lămpilor moderne.
amplitudine de circa 4 kV, deter- Fig. 3.19. Lampa cu descărcare în vapori de sodiu de înaltă presiune.
minând amorsarea descărcării în gazul inert. După timpul de lansare (până la 8 minute) natriul
vaporizează şi descărcarea electrică continuă în vapori metalici. În funcţionare normală, tensiunea la
bornele tubului T este de circa 170 V şi blocul de amorsare iese din funcţiune.
Rezultă în principal o intensă radiaţie monocromatică (galben intens) cu o lungime de undă
de 589 nm, în apropiere de valoarea corespunzătoare sensibilităţii spectrale maxime a ochiului
uman. Pentru a obţine o îmbunătăţire a spectrului luminii emise, pe partea interioară a balonul K
este plasat un strat fluorescent.
Eficienţa luminoasă a lămpii creşte odată cu nivelul de izolare termică. Pentru limitarea
pierderilor de căldură datorate convecţiei, în interiorul balonului K este necesar a avea un vid
înaintat.
Având în vedere atmosfera agresivă datorată vaporilor de sodiu, tubul T este realizat dintr-o
sticlă specială.
Principalele avantaje ale lămpilor cu descărcare în vapori de sodiu cu înaltă presiune sunt
următoarele:
durată mare de viaţă (peste 20 000 ore);
30
o eficienţă luminoasă ridicată (până la 130 lm/W);
formă compactă.
Principalele dezavantaje ale lămpii sunt:
o slabă redare a culorilor (Ra < 20);
necesită utilizarea unui balast şi a unui bloc de amorsare;
durată mare a timpului de lansare şi relansare (până la 8 minute);
costuri ridicate;
datorită caracteristicii neliniare a descărcării electrice, curentul electric absorbit din
reţeaua de alimnetare prezintă un important spectru armonic.
Având în vedere forma compactă, durata mare de viaţă, o eficienţă luminoară ridicată însă o
slabă redare a culorilor, lămpile cu descărcare în vapori de sodiu cu înaltă presiune sunt utilizate
practic numai pentru iluminatul stradal şi al tunelurilor.
În prezent sunt realizate şi lămpi cu descărcare în vapori de sodiu cu înaltă presiune, cu
eficienţă luminoasă mai redusă, însă cu o bună redare a culorilor, care pot fi utilizate şi în iluminatul
interior.
31
o bună până la foarte bună eficienţă luminoasă (60 110 lm/W);
dimensiuni reduse;
o ridicată stabilitate a culorilor în cazul utilizării tubului de descărcare din material
ceramic.
Principalele dezavantaje ale lămpii cu halogenuri metalice sunt:
necesită blast inductiv şi bloc de amorsare;
durată mare de lansare şi relansare (câteva minute);
costuri ridicate;
datorită caracteristicii neliniare a descărcării electrice, curentul electric absorbit din
reţeaua de alimentare prezintă un important spectru armonic.
Lampa cu halogenuri metalice este utilizată pentru iluminatul halelor industriale, a spaţiilor
comerciale etc.
32
La dimensionarea instalaţiilor de iluminat trebuie stabilite următoarele date:
tipul lămpii utilizate;
câte lămpi trebuie montate pentru a asigura nivelul mediu de iluminare impus şi valoarea
minimă a factorului de neuniformitate;
locul în care trebuie montate lămpile;
circuitele electrice de alimentare.
La dimensionarea instalaţiilor de iluminat sunt folosite, în principal, următoarele două
metode:
metoda factorului de utilizate, adecvată în special la dimensionarea instalaţiilor de
iluminat interior;
metoda punct cu punct, adecvată în special la dimensionarea instalaţiilor de iluminat
exterior.
Redarea culorilor
Eficienţa luminoasă Durata de viaţă Culoare
33
Durata de lansare Posibilitatea de reglare a fluxului luminos emis
Durata de relansare Temperatura balonului
e) stabilirea fluxului luminos nominal (valoare de catalog) L pentru lămpile care ar putea fi
utilizate; Fig. 4.1. Caracteristici ale lămpilor electrice
HP
H
H
HE HE
lţimea sursei de lumină deasupra planului de lucru pentru sursele cu reparţiţie directă şi pentru cele cu repartiţie indirectă şi
H Înălţimea sursei deasupra planului de lucru;
HE Înălţimea planului de lucru; HP Diastanţa de suspendare.
34
Utilizarea metodei punct cu punct este adecvată în principiu la iluminatul exterior. Metoda
poate fi utilizată şi în cazul iluminatului interior pentru pentru calcule mai exacte, atunci când
aportul suprafeţelor reflectante (iluminat indirect) este redus sau în spaţiile foarte mari atunci când
influenţa prezenţei pereţilor, asupra nivelului de iluminare pe suprafaţa de lucru, este
nesemnificativă. Metoda poate fi extinsă pentru cazul în care suprafeţele care mărginesc spaţiul
analizat sunt considerate surse de lumină.
Nivelul de iluminare în metoda punct cu punct se determină pe baza relaţiei:
dI α⋅cos θ
dE=
r2 ,
(4.3)
în care dI este intensitatea luminoasă emisă de o sursă punctiformă în direcţia ; unghiul de
incidenţă (unghiul dintre raza de lumină incidentă pe suprafaţa analizată şi normala pe suprafată) şi
r distanţa dintre sursa de lumină şi suprafaţa iluminată.
Pentru o sursă punctiformă S (fig. 4.3), nivelul de iluminare EP într-un punct P pe suprafaţa
orizontală H poate fi determinat din relaţia (2.28). În acest caz relaţia (2.28) se scrie sub forma
I α⋅cos θ
E P=
r2 .
(4.4)
În fig. 4.3, unghiul este egal cu unghiul , iar relaţia (4.4) devine
I α⋅h
E P=
( h2 + d 2 )3/2 .
(4.5)
În cazurile practice relaţia (4.5) este utilizată sub forma
Φ p⋅I α⋅h
E P= ⋅
1000 ( h 2 +d 2 ) 3/2
.
(4.6)
În relaţia (4.6) este luat în consideraţie factorul de menţinere p (tabelul 3.5) şi curba
fotometrică reală a sursei utilizate.
În cazul în care sunt mai multe surse punctiforme de lumină, nivelul total de iluminare se
calculează din relaţia
35
K
E P=∑ E Pi
i=1 . (4.7)
În relaţia (4.7), K este numărul de surse punctiforme care determină nivelul de iluminare în
punctul P.
Calculul instalaţiei de iluminat necesită următoarele date de intrare:
valoarea medie EI a nivelului de iluminare pe suprafaţa de lucru;
S I
r
h
L
H
l
n
d
P
36
N
1
Emed = ⋅∑ E Pi
N k =1 ;
(4.9)
→ se compară Emed cu valoarea impusă EI;
pentru Emed < EI, în centrul tavanului se plasează a doua lampă din tabel (flux
luminos mai mare) şi întregul calcul se reia până se ajunge la Emed >EI ;
pentru Emed > EI :
se determină valorile EP,min şi EP,max ;
se calculează factorii de neuniformitate
E P ,min E P ,min
K 1= sau K 2=
E P ,max Emed ; (4.10)
se compară K1 sau K2 cu valoarea impusă KI
pentru K1 < KI, se plasează simetric pe tavanul încăperii două
lămpi şi se începe calculul cu primul tip de lampă din tabel; calculul continuă până se obţine
Emed > EI şi K1 > KI;
START
i=1
j= 1
k= 1
E(k)
i=i+1 j=j+ 1 k=k+ 1
NU k= N DA
Emed ;
EP,min ; EP,max
NU Emed EI DA
NU j =KL DA K = EP,min/EP,max
NU K = KI DA
j , i , K , Emed
STOP
37
Schema de calcul indicată în fig. 4.4 ia în consideraţie numai nivelul de iluminare
determinat de sursele punctiforme, fără a ţine seama de nivelul de iluminare suplimentar dat de
pereţi şi tavan. Pentru îmbunătăţirea schemei de calcul trebuie luată în consideraţie prezenţa
tavanului şi pereţilor ca surse luminoase plate.
I β cos α⋅cos θ
P dE P = ⋅ ⋅dx
l r2 . (4.13)
Fig. 4.5. Surse liniare de lumină.
În triunghiul dreptunghic MAP se obţine
x
tan α=
b . (4.14)
Din relaţia (4.14) rezultă
b
dx= 2 ⋅dα
cos α . (4.15)
Din triunghiul dreptunghic PM’M rezultă
h
cosθ=
r , (4.16)
iar din triunghiul dreptunghic PAM
b
cosα=
r . (4.17)
Din relaţiile (4.16) şi (4.17) se obţine
h
cos θ= ⋅cos α
b . (4.18)
38
Relaţia (4.18) devine
Iβ
dE P = ⋅cos 2 β⋅cos2 α⋅dα
l⋅h ,
(4.19)
în care
h
cos β=
b .
(4.20)
Relaţia (4.20) poate fi scrisă sub forma
Iβ
dE P = ⋅cos 2 β⋅(1+cos 2 α )⋅dα
2⋅l⋅h
(4.21)
şi
α
Iβ 2
B
În cazul general, pentru dimensionarea sistemelor de iluminat cu surse liniare este utilizată
relaţia
Φ p⋅I β 1
E P= ⋅
1000 2⋅l⋅h [
⋅cos 2 β⋅ α B±α A + ⋅( sin 2 α B ±sin 2 α A )
2 ] .
(4.26)
39
l
x
l
x
M A
A B M B
A B B
A
A M A’
M
B B’
P P
a) b)
Fig. 4.6. Calculul nivelului de iluminare dat de sursele liniare, în cazurile reale.
Pentru iluminatul locurilor de muncă sau a altor spaţii pot fi utilizate tavanul luminos sau
panourile luminoase.
Pentru a determina nivelul de iluminare într-un punct P (fig. 4.7), care corespunde proiecţiei
unui colţ al sursei dreptunghiulare (cele mai întâlnite forme de asemenea surse luminoase), se
calculează nivelul de iluminare dEP , determinat de un element de suprafaţă dA şi apoi se integrează
pe toată suprafaţa sursei de lumină.
Pentru sursele luminoase dreptunghiulare, în mod obişnuit, se poate utiliza legea lui
Lambert (luminanţa în toate direcţiile este constantă L = constant) şi se poate scrie
dI α =L⋅dA⋅cos α . (4.27)
Din relaţia (4.27) se obţine
L⋅cos α⋅cos θ⋅dx⋅dy
dE P=
r2 . (4.28)
Din figura 4.7 rezultă
h h
cos α=cosθ= = 2 2 2
r √ x + y +z (4.29)
şi
2
y L⋅h ⋅dx⋅dy
dE P= a
D
( x 2 + y 2 + z 2 )2 .
C
(4.30)
Din relaţia (4.30) rezultă
y + dy a b
y 2 dx⋅dy L a b
E P =L⋅hdI⋅∫∫M
2
= ⋅(b ⋅arctan +
2 2
0 0 ( x + y +h )
2 2 √ a2 +h2 √ b2 +h2
A b a
+x x 2+ dx 2 ⋅arctan 2 B 2 ) x.
√b +h √ a +h
(4.31)
În cazurile reale punctul P are o altă poziţie decât cea indicată în fig. 4.6. Pot să apară trei
h
situaţii, prezentate în fig. 4.7.
Dimensionarea instalaţiei
de iluminat cu surse plane se face conform aceluiaşi algoritm de
40
Fig. 4.7.Calculul surselor luminoase dreptunghiulare
41
5. Iluminatul exterior
În cazul iluminatului exterior nu apar suprafeţe laterale care limitează spaţiul analizat şi deci
calculul poate fi efectuat prin metoda punct cu punct, plecând de la curbele fotometrice ale surselor
4 M 3 M 4 3
1 2 1 2
P P
a) b)
E P E P1 E P 2 E P 3 E P 4 E P E P1 2 E P1 E P3 4 E P 4
4 3
1 2
M
P
c)
EP EP1 2 3 4 EP 2 EP 4 2 EP1
T
S
W O
42
pot fi considerate punctiforme şi calculul are loc prin metoda punct cu punct pe baza algoritmului
indicat în fig.5.2.
Dimensionarea instalaţiilor de iluminat pe carosabil se face pe baza valorilor impuse ale
luminaţelor şi având în vedere suprapunerea contribuţiilor diferitelor surse. Pentru cazul simplu al
unei surse de lumină (fig. 5.4) luminanţa în punctul Pi rezultă din relaţia
LPi = p t⋅q Pi⋅E Pi , (5.1)
în care pt = plpa este factorul de menţinere al sursei de lumină (produsul dintre factorul de
menţinere al lămpilor pl şi factorul de menţinere al aparatului de iluminat pa), qPi – coeficientul de
luminanţă (mărime cunoscută, în funcţie de tipul sursei şi de unghiurile şi ), EPi – nivelul de
iluminare în punctul Pi .
T T
S
H H
S
O O
W
a)
T T
H H
S
O O
W
b)
Intensitatea luminoasă Ic a sursei de lumină, în direcţia este cunoscută din curba fotometrică
indicată de constructorul corpului de iluminat pentru sursa standard de 1000 lm
φ
I cγ =( I cγ )1000⋅
1000 ,
(5.3)
43
în care este fluxul luminos al sursei utilizate, iar (Ic)1000 se citeşte din curba indicată de
constructor.
Sk
’
Ic
H
y S’k
1,0 S”k Pi
y’k x
P’i
y”k 0,5
xi
yi
xk
0,25
1,5 m
d = 60m O
O’
44
dispozitivul optic, care conţine sursa (sursele) de lumină, unul sau mai multe reflectoare,
difuzorul şi ecranul de protecţie vizuală;
armătura mecanică, prevăzută pentru prindere şi protecţie mecanică;
elemente auxiliare (circuite de alimentare cu energie electrică, elemente de reglare, bloc de
pornire).
Un corp de iluminat este definit în principiu prin (fig. 5.5):
axa de referinţă;
axa optică;
randamentul luminos
ΦL
η=
n⋅Φl , (5.6)
în care L este fluxul luminos emis de aparatul de iluminat; l – fluxul luminos emis de una dintre
cele n surse de lumină plasate în interiorul aparatului de iluminat.
Clasificarea aparatelor de iluminat:
din punct de vedere mecanic: 12 clase IKxx,
Reflector
în care grupul de cifre xx indică energia (J) şocului pe Sursa de lumină
care îl poate suporta corpul (clasa 00 – neprotejat);
din punct de vedere electric: 4 clase 0, I, II,
Axa optică
III în funcţie de nivelul de protecţie la electrocutare
(clasa 0 – neprotejat); Axa de referinţă
Axa verticală
din punctul de vedere al repartiţiei intensităţii
luminoase: 10 clase BZx (BZ1 curba fotometrică cea
Fig. 5.5. Caracteristici ale unui aparat de iluminat.
mai îngustă).
Unghiul de protecţie vizuală prezintă o importanţă deosebită pentru evitarea orbirii de
inconfort. Se defineşte unghiul de protecţie (fig. 5.5) ca fiind unghiul limită sub care sursa de
lumină devine vizibilă observatorului.
Orbirea de inconfort este determinată în primul rând de repartiţia neuniformă a luminanţelor
factorul de neuniformitate global kg al luminanţelor pe toată zona de carosabil
Lmin
k g=
Lmed , (5.7)
în care Lmin este luminanţa minimă pe toată zona de carosabil, iar Lmed este valoarea medie a
luminanţei;
factorul kl de neuniformitate logitudinală pe axa străzii
Ll ,min
kl=
Ll ,max , (5.8)
în care Ll,min este luminanţa minimă pe axa străzii, iar Ll,max – luminanţa maximă pe axa străzii.
45
Se consideră că rezultă un iluminat corespunzător dacă kg 0,4, pentru care probabilitatea
de observare a obiectelor pe carosabil este peste 80% şi dacă kl 0,7.
Pentru evaluarea orbirii de inconfort se foloseşte factorul G având o expresie empirică de
calcul şi care ia în consideraţie următoarele mărimi caracteristice:
Corp de iluminat
Sursă de lumină
46
în care P este puterea nominală (activă) a lămpii, iar U tensiunea nominală.
Deoarece U = U UL trebuie să fie mai mică decât valoarea admisă Ua , din relaţia (5.10)
rezultă
2⋅ρ⋅l P
A≤ ⋅
ΔU a U .
(5.11)
Se alege conductorul care prezintă o arie standardizată a secţiunii transversale mai mare
decât valoarea rezultată din relaţia (5.11).
Dacă în circuit sunt mai multe lămpi cu incandescenţă (fig. 5.8) sau lămpi fluorescente cu
compensare totală a puterii reactive (factor de putere unitar), căderea de tensiune U , pentru ultima
lampă din circuit, rezultă
ΔU =ΔU 1 + ΔU 2 + ¿⋅¿+ ΔU n−1 + ΔU n (5.12)
sau
2⋅ρ
ΔU = ⋅( I ' 1⋅l 1 +I ' 2⋅l 2 +⋯+ I ' n−1⋅l n−1 + I ' n⋅l n )
A .
(5.13)
În relaţia (5.13) s-a luat în consideraţie că întrg circuitul prezintă aceeaşi arie a secţiunii
transversale.
Din relaţia (5.13) rezultă
n
2⋅ρ
A≥ ⋅∑ I ' ⋅l
ΔU a k=1 k k , (5.14)
în care
n
I ' k =∑ I i
i=k .
I1 I2 In-1 In
I1 I2 In-1 In
U L1 L2 Ln-1 Ln ULn
l1 l2 ln
47
Fig. 5.9. Circuitul electric al unei lămpi a) şi diagrama fazorială corespunzătoare b).
În figura 5.9 şi în relaţia (5.18) se face ipoteza că tensiunea şi curentulu electric din circuit prezintă o
variaţie practic sinusoidală.
Relaţia (5.18) poate fi scrisă şi sub forma
2⋅ρ⋅l
ΔU = ⋅I⋅cos ϕ+ X 0⋅l⋅sin ϕ
A ,
(5.19)
în care X0 este reactanţa pe unitatea de lungime a liniei.
Din relaţia (5.19) rezultă
2⋅ρ⋅l⋅I⋅cos ϕ
A≥
ΔU a −X 0⋅l⋅I⋅sin ϕ . (5.20)
În cazul mai multor lămpi fluorescente conectate în acelaşi circuit (fig. 5.10) se poate scrie
ΔU =ΔU 1 + ΔU 2 + ¿⋅¿+ ΔU n−1 + ΔU n (5.21)
I’1 I’2 I’n-1 I’n
I1 I2 In-1 In
U L1 L2 Ln-1 Ln ULn
l1 l2 ln
O lumină de calitate este necesară pentru realizarea unui mediu luminos optim în spaţii
interioare şi în exterior. La dimensionarea instalaţiilor de iluminat trebuie avute în vedere o serie de
reguli care influenţează calitatea luminii realizate:
un nivel de iluminat corespunzător este determinant pentru eficienţa activităţilor; odată cu
reducerea nivelului de iluminare scade eficienţa activităţii şi creşte probabilitatea erorilor sau
accidentelor;
o neuniformitate redusă a luminanţelor pe diferitele suprafeţe determină condiţii optime de
muncă; un contrast prea redus sau prea puternic devine supărător şi conduce la obosirea ociului
uman;
limitarea fenomenului de orbire asigură condiţii corespunzătoare de muncă; fenomenul de
orbire poate fi deranjant şi conduce la o suprasolicitare a ochiului uman;
un contrast corespunzător al obiectelor din zonă permite observarea corectă a acestora;
48
o corectă direcţionare a luminii limitează apariţia umbrelor accentuate;
o bună redare a culorilor permite evaluarea corectă a culorilor reale;
un consum redus de energie prezintă un deosebit interes practic şi poate fi determinant în
alegerea unei instalaţii de iluminat;
efectele reduse asupra reţelei electrice de alimentare, prin limitarea distorsiunii
curentului electric absorbit, determină relaţiile cu furnizorul de electrică.
P∗l
s=
γ∗U n∗ΔU (7.1)
49
perioadă de funcţionare dată. Introducând noţiunea de curent maxim de durată I max corespunzător
regimului normal de funcţionare al consumatorului se obţine densitatea economică de curent
Jec = Imax/sec. Densitatea economică se alege în funcţie de tipul liniei electrice şi de durata de utilizare
a puterii maxime T, după PE 135.
Determinarea sarcinii maxime de calcul Imax pentru diferite situaţii concrete (-ţinând seama
de evoluţia sarcinii în viitor; -în cazul liniilor radiale cu sarcini în derivaţie cu secţiunea constantă
sau cu secţiunea variabilă; -linii cu secţiunea constantă alimentată pe la două capete) se face
conform PE 135. De exemplu, în cazul unei linii radiale cu secţiune constantă de lungime L care
alimentează n sarcini în derivaţie sarcina de calcul este dată de
2 2 2
I max =
√ I 1∗l 1 + I 2∗l 2 +.. ..+ I n∗l n
L (7.2)
50
sec
Nc=
K j∗s max (7.3)
în care Kj este un coeficient de creştere a densităţii economice de curent. Se alege N=1, dacă
1< Nc≤2 sau se rotunjeşte (în plus sau în minus) la cel mai apropiat număr întreg, dacă N≥2.
Secţiunea s a conductoarelor în paralel se alege astfel încât valoarea N*s să fie cât mai
apropiată (în plus sau în minus) de valoarea sec.
Figura 7.2 Schema de principiu a circuitelor electrice ale sistemului de iluminat exterior
Pi
i
U f cos
, (7.4)
P = 250 W
Uf = 230 V
cosφ = 0,93
Se va efectua calculul secţiunii conductoarelor numai pentru o parte a străzii. Pentru a se evita
apariţia unei căderi de tensiune ce ar depăşi valoarea admisibilă, se va face alimentarea tronsonului
din ambele capete ale străzii, iar dispunerea fazelor pe un tronson se va face ca în figura 7.2.
51
Se vor folosi conductoare din Aluminiu cu izolaţie din PVC pozate în pământ la 20° C.
Având în vedere că TSM = 3650 ore/an conform tabelului 4.1 se obţine:
0, 49 jec 3000 3650
jec 0, 438
0, 49 0, 41 3000 4000 A/mm2
i = 1,164 A
I n in
I n 1 in 1 in
.
.
.
I1 i1 ..... in
52
Calculul căderilor de tensiune
Pentru calculul componentei transversale şi longitudinale a căderi de tensiune se folosesc
formulele de mai jos:
2 r0 L1k Pk 2 x0 L1k Pk
U U
Un (7.5) Un (7.6)
dU U 2 U 2 (7.7)
Corpul de
iluminat U U dU
1 0.186522 0.014022 0.187048
2 0.373043 0.028043 0.374096
3 0.559565 0.042065 0.561144
4 0.746087 0.056087 0.748192
5 0.932609 0.070109 0.93524
6 1.11913 0.08413 1.122288
7 1.305652 0.098152 1.309336
8 1.492174 0.112174 1.496384
9 1.678696 0.126196 1.683432
10 1.865217 0.140217 1.87048
11 2.051739 0.154239 2.057528
12 2.238261 0.168261 2.244576
13 2.424783 0.182283 2.431624
14 2.611304 0.196304 2.618673
Corpul de
U U dU
iluminat
1 0.248696 0.018696 0.249397
2 0.435217 0.032717 0.436445
3 0.621739 0.046739 0.623493
4 0.808261 0.060761 0.810541
5 0.994783 0.074783 0.99759
6 1.181304 0.088804 1.184638
7 1.367826 0.102826 1.371686
8 1.554348 0.116848 1.558734
9 1.74087 0.13087 1.745782
10 1.927391 0.144891 1.93283
11 2.113913 0.158913 2.119878
12 2.300435 0.172935 2.306926
13 2.486957 0.186957 2.493974
14 2.673478 0.200978 2.681022
53
Tabel 7.5 Calculul căderilor de tensiune pentru faza C
Corpul de
U U dU
iluminat
1 0.31087 0.02337 0.311747
2 0.497391 0.037391 0.498795
3 0.683913 0.051413 0.685843
4 0.870435 0.065435 0.872891
5 1.056957 0.079457 1.059939
6 1.243478 0.093478 1.246987
7 1.43 0.1075 1.434035
8 1.616522 0.121522 1.621083
9 1.803043 0.135543 1.808131
10 1.989565 0.149565 1.995179
11 2.176087 0.163587 2.182227
12 2.362609 0.177609 2.369275
13 2.54913 0.19163 2.556323
14 2.735652 0.205652 2.743371
3
U ad 230 6,9
100 V
Se observă că valorile obţinute în calculul căderilor de tensiune pe cele trei faze nu depăşesc
valoarea admisibilă.
54
În cazul lămpilor fluorescente (fig. 8.1,a) variaţia tensiunii de alimentare are, în general, o
influenţă mai redusă decât în cazul lămpilor cu incandescenţă (fig. 8.1,b).
Realizarea unor parametri superiori ai sistemului de iluminat interior impune controlul
tensiunii de alimentare pentru a se încadra în limitele impuse de 2,5% faţă de tensiunea nominală.
Fig 8.1 Variaţia cu tensiunea a parametrilor lampilor cu incandescenţă (a) şi fluorescente (b)
Întreruperile şi golurile de tensiune (fig. 8.2), prin durata tg şi amplitudinea Ug a acestora
determină inconfort vizual în cazul lămpilor cu incandescenţă şi a celor fluorescente, la care
sistemul de iluminat răspunde practic imediat la revenirea tensiunii la parametrii nominali, dar
întreruperi de durată mare (5...10 minute) a sistemului de iluminat chiar la întreruperi foarte scurte
ale tensiunii de alimentare în cazul lămpilor cu descărcare în vapori metalici de înaltă presiune,
caracterizate de un timp de lansate (3...5 minute) şi de un timp de relansare de (5...10) minute.
La utilizarea acestor tipuri de lămpi este necesar a adopta măsuri pentru asigurarea unui
iluminat de siguranţă (dacă este necesar) pe durata timpului de relansare.
55
perturbaţii de înaltă frecvenţă (în cazul balasturilor electronice);
căderi de tensiune datorate necesarului de putere reactivă (prezenţa balastului inductiv la
lămpile cu descărcare electrică).
Perturbaţiile determinate de iluminatul electric trebuie reduse sub limitele acceptate şi, în
acest sens, furnizorul de energie electrică are posibilitatea monitorizării acestor perturbaţii şi
adoptarea, împreună cu consumatorul, a măsurilor necesare pentru limitarea nivelului acestora.
Limitarea armonicelor de tensiune trebuie rezolvată, în general, la nivelul întregului
consumator, având în vedere costul ridicat al sistemelor individuale de limitare. Utilizarea din ce în
ce mai amplă a balasturilor electronice determină apariţia unui spectru larg de armonici. Astfel, în
fig. 8.4 este indicat spectrul de armonici al curentului electric măsurat pe circuitul de alimentare al
5
4
Variaţii relative de tensiune U/U [%]
1
0,9
0,8
0,7
0,6
0,5
0,4
0,3
0,2
0,1
800
200
3000
500
100
300
1000
2000
5000
80
8,0
0,2
0,5
5,0
20
0,8
0,3
0,1
3,0
10
30
1,0
2,0
50
80
3,0
50
5,0
20
8,0
10
2,0
0,8
0,002
0,005
0,1
0,3
0,5
0,02
1,0
0,003
0,008
0,03
0,2
0,08
0,01
0,05
unei încăperi în care sunt utilizate lămpi compacte pentru asigurarea necesarului de lumină
artificială.
Nesimetriile determinate de sistemele de iluminat pot fi rezolvate, în cazul general, printr-o
judicioasă conectare a surselor de lumină pe cele trei faze în cazul în care racordul la consumator
este trifazat. În cazul racordurilor monofazate, obligaţia de a rezolva problemele de nesimetrie revin
furnizorului de energie electrică.
56
Utilizarea balasturilor electronice poate determina apariţia în reţeaua electrică de alimentare
a unor importante perturbaţii de înaltă frecvenţă. În acest sens, filtrul de reţea din circuitul balastului
electronic trebuie dimensionat astfel încât să asigure reducerea perturbaţiilor de înaltă frecvenţă la
un nivel acceptat din punctul de vedere al compatibilităţii electromagnetice.
Compensarea puterii reactive necesară lămpilor electrice cu descărcare utilizând balast
inductiv se face în mod obişnuit prin montarea unui condensator la bornele lămpii. În cazul în care
tensiunea de alimentare nu este perfect sinusoidală, condensatorul este suprasolicitat termic de către
componentele de frecvenţă ridicată şi poate fi scos din funcţiune.
În cazul instalaţiilor cu lămpi fluorescente, în care sursele de lumină au un număr par de
lămpi, montajul duo asigură atât compensarea factorului de putere cât şi limitarea efectului
stroboscopic. Problemele privind limitarea efectului stroboscopic apar numai în cazul lămpilor
fluorescente, caracterizate de o remanenţă redusă a stratului fluorescent. Conectarea succesivă a
I [A]
1
0,5
0
2,5 5 7,5 10 12,5 15 17,5 t[ms]
-0,5
-1
a
I [A]
0,3
0,2
0,1
0 3
DC 1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 n
b
Fig.8.4 Forma curentului electric (a) şi componenţa spectrală a curentului electric absorbit de lampi
fluorescente compacte, în funcţie de rangul n al armonicii (b)
lămpilor pe cele trei faze, utilizarea montajului duo sau utilizarea balasturilor electronice permite
limitarea efectului stroboscopic şi deci asigurarea unui confort vizual corespunzător.
57
Pentru iluminarea părţii carosabile şi a trotuarului a fost necesar utilizarea a 162 de lămpi.
Valoarea energiei electrice stabilita de ANRE la joasă tensiune este de 2844 lei/kWh. Pentru acest
calcul trebuie avut în vedere faptul că între orele 0 00 – 400 lămpile sunt alimentate cu o tensiune mai
mică cu 10%, necesarul de energie va fi:
(2 x 81) lămpi x 250 W x (4000 – 4 x 365)ore = 102 870 kWh
(2 x 81) lămpi x 250 W x (4 x 365 x 0,9)ore = 53 217 kWh
--------------------
TOTAL 156 087 kWh
Valoarea energiei consumate = 156 087 x 2844 = 449 062 299 lei
Pentru calculul cheltuielilor de exploatare se va ţine seama:
- de durata de funcţionare a lămpii (20000 ore);
- rata de defectare anuală a acesteia (1 %);
- preţul lămpii (40 €);
- costul înlocuirii lămpii (20 €);
- durata de funcţionare medie anuală (4000 ore).
58
59
8.2.2. Caracteristicile sistemelor
Sistemul este orientat pe citirea contoarelor din familia de contoare electronice trifazate
Alpha. Acestea se caracterizează printr-o înaltă fiabilitate şi o durată mare de funcţionare.
Următoarele tipuri de contoare sunt suportate: Alpha (A1), Alpha Power+ (A2), AIN500. Aceste
contoare oferă următoarele funcţiuni generale în condiţii de multitarifare:
Măsurarea cu precizie a energiei şi puterii.
Memorarea energiei şi puterii măsurate.
Detectarea şi memorarea evenimentelor.
Transmiterea la distanţă a datelor memorate.
În funcţie de tipul contorului, urmatoarele tipuri de date sunt disponibile:
Valorile indecşilor pentru energia activă/reactiva, livrată/primită pe 4 tarife.
Parametrii de programare (constante).
Evenimente: evenimente interne, avertismente, erori.
Curbe de sarcină cu valori ale rezoluţiei de la 1 la 60 minute.
Jurnale şi contori de evenimente cu rezultatele testelor privind calitatea energiei electrice:
întreruperi de scurtă durată ale tensiunii, testul de tensiune nominală, testul de tensiune
scăzută, testul de tensiune ridicată, schimbarea sensului tensiunii de alimentare, testul
factorului de putere, testul de curent scăzut, testul armonicii a doua, testul distorsiunilor
armonice totale pentru curent şi tensiune.
Mărimi de instrumentaţie, totale sau pe faze: frecvenţă, tensiune, curent, factor de putere,
distorsiuni ale armonicii de curent şi putere. Spre deosebire de curba de sarcină care este
stocată în memoria internă a contorului, mărimile de instrumentaţie sunt mărimi instantanee -
obţinute în momentul în care se face citirea contorului – şi nu sunt stocate de contor! Din acest
motiv, un eşec al citirii contorului va duce la lipsa mărimilor de instrumentaţie din acel
moment. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu datele din curba de sarcină care pot fi regăsite la
următoarea citire reuşită a contorului.
Pe lângă tipurile de contoare mai sus menţionate, în vederea integrării în sistem a
contoarelor de energie electrică mai vechi, echipate cu ieşiri în impulsuri, precum şi a altor tipuri de
contoare decât cele de energie electrică (apă, gaz, energie termică), se oferă soluţia folosirii unui
înregistrator de tip Opus5 care poate achiziţiona impulsuri de la aceste contoare. Caracteristicile
ieşirilor de impulsuri ale contoarelor trebuie în acest caz să se conformeze specificaţilor tehnice ale
înregistratorului Opus5.
60
8.2.2.2. Comunicaţie
Sistemele se bazează pe citirea directă a datele din contoare. Pentru a realiza acest lucru,
contoarele sunt echipate cu interfeţe de comunicaţie specifice: RS232, RS485, modem intern,
interfaţă de modem extern, ieşire buclă de curent.
Sistemul poate folosi o gamă largă de infrastructuri de comunicaţie: directă (linii proprii sau
închiriate, RS485), linii comutate (PBX, PTSN, ISDN), GSM, radio.
8.2.2.3 Software
Principalele pachete software din furnitura sistemului sunt: pachetul de aplicaţii de achiziţie
a datelor, pachetul de aplicaţii de stocare a datelor în baze de date, pachetul de module de generare a
rapoartelor, aplicaţiile de configurare.
Achiziţia datelor
Principalele funcţiuni oferite de software-ul de achiziţie sunt:
Citire automată.
Sistemul este capabil să citească contoarele pe baza unui orar predefinit. Pentru fiecare
contor se poate defini un orar de citire format din reguli. Regulile sunt caracterizate de o anumită
frecvenţă şi o perioadă de valabilitate. Există posibilitatea definirii de reguli de citire singulară sau
repetată.
Citire la cerere.
Utilizatorul are posibilitatea să pornească sau să oprească procesul de comunicaţie pe orice
canal şi să genereze cereri de citire manuale pentru un contor sau un grup de contoare.
Citire în paralel.
Pentru scurtarea timpului necesar achiziţiei, sistemul este capabil să citească mai multe
contoarele în paralel, folosind pentru aceasta mai multe porturi seriale.
Sincronizarea ceasurilor contoarelor.
Sicronizarea ceasului intern al calculatoarelor de achiziţie cu ajutorul unui echipament de
sincronizare (GPS sau DCF-77) oferă posibilitatea sincronizării ceasului intern al fiecărui contor din
sistem. Sincronizarea se realizează atunci când diferenţa dintre ceasul sistemului şi cel al contorului
se află între nişte limite definibile, în paşi de dimensiune stabilită de administratorul sistemului.
Jurnale de evenimente.
Posibilele erori apărute în timpul procesului de comunicaţie sunt detectate şi memorate în
baza de date sub forma unor jurnale de evenimente.
61
Alte funcţii opţionale:
introducere manuală a datelor,
import de date din fişiere (ASCII, ra3, rp3, ri3),
replicări ale bazelor de date.
Generarea rapoartelor
Această componentă a sistemului furnizează rapoarte bazate pe datele citite şi stocate, într-
un mediu multi-utilizator, folosind o arhitectură client-server de tip WWW.
Următoarele tipuri de rapoarte sunt disponibile:
Rapoarte configurabile, bazate pe informaţiile de curbă de sarcină, în formă tabelară sau
grafică, cu rezoluţii de la un minut la o lună.
Curbele de sarcină permit analiza evoluţiei în timp a energiei active / reactive / aparente,
livrate / primite, şi a factorului de putere, pentru contoare sau contoare virtuale, în formă
tabelară sau grafică cu rezoluţii de la un minut la o zi.
Rapoartele cu indecşi sunt bazate pe informaţiile de facturare (indecşi) memorate în
contoare.
Rapoartele de facturare permit analiza detaliată şi comparată a costurilor bazată pe tarife
predefinite (A, B, C, D, E1, E2, A2, A33) sau definite de utilizator.
Informaţiile generale oferă o imagine de ansamblu a întregului sistem sau a unui grup de
contoare: valori ale indecşilor şi energiei pe ultimul interval de curbă de sarcină sau la un
anumit moment dat.
Topologia oferă posibilitatea selecţiei unui contor folosind o diagramă interactivă a
sistemului în scopul obţinerii de informaţii detaliate despre acesta.
Jurnalele de evenimente oferă rapoarte cu informaţii privind procesul de achiziţie,
schimbarea stării contoarelor, evenimentele referitoare la calitatea energiei şi accesele
utilizatorilor.
Alarmele avertizează utilizatorii de apariţia unor evenimente de comunicaţie, de schimbarea
stării contoarelor sau de accesul utilizatorilor.
Configurarea sistemului
Următoarele opţiuni sunt disponibile administratorului sistemului în scopul configurării şi
administrării acestuia:
Configurarea contoarelor.
Informaţiile specifice fiecărui contor sunt stocate în baza de date (numele, tipul, parola de
comunicaţie, orarul de achiziţie, parametrii de sincronizare, linia de comunicaţie, etc.).
Configurarea liniilor de comunicaţie.
Fiecărui contor i se asociază o linie de comunicaţie ai cărei parametri se pot configura: tipul
conexiunii (comutată, directă), parametrii portului serial (port, viteza, numărul de biţi de stop şi
de date, paritatea) permiţând astfel folosirea a diverse infrastructuri de comunicaţie.
Ajustarea flexibilă a parametrilor de comunicaţie ai contoarelor.
Această funcţie permite ajustarea parametrilor de comunicaţie (temporizări, număr de repetări în
caz de eşec etc) pentru adaptarea sistemului la parametrii liniilor de comunicaţie, în scopul
obţinerii unei rate de succes ridicate a citirilor şi reducerii duratei acestora.
62
Facilităţi de lucru pentru administrarea configuraţiilor mari.
Configuraţiile existente sau predefinite pot fi salvate şi utilizate ulterior la
configurarea sau reconfigurarea sistemului scurtând astfel timpul necesar configurării.
Configurarea contoarelor virtuale şi a rapoartelor.
Contoarele pot fi grupate în contoare virtuale şi tratate unitar ca şi cum ar fi un
singur contor. Diferite tipuri de rapoarte se pot configura de către administrator pentru a acoperi
necesităţile de analiză a datelor pentru toţi utilizatorii.
Configurarea sistemelor de tarifare.
Utilizatorul are posibilitatea de a defini sisteme de tarifare pe care să le utilizeze
pentru analiza datelor şi generarea rapoartelor.
Configurarea alarmelor.
Fiecare eveniment detectat de sistem poate genera o alarmă. Administratorul de sistem poate
activa sau dezactiva generarea alarmei corespunzătoare fiecarui eveniment.
Configurarea utilizatorilor.
Administratorul sistemului poate defini utilizatori şi le poate da drepturile necesare accesului
la datele şi funcţiile sistemului. Conectarea utilizatorilor la sistem se face prin parole. Toate
accesele utilizatorilor la sistem sunt detectate şi înregistrate în jurnale.
Sistemele de contorizare a energiei sunt pregătite pentru două tipuri de arhitecturi: compactă
(un singur calculator) şi distribuită (diferitele funcţiuni ale sistemului instalate pe diferite
calculatoare). Combinaţiile posibile includ următoarele:
Sisteme mici
Achiziţia de date, managementul bazei de date, generarea de rapoarte şi afişarea lor – toate
funcţiile sunt executate pe un singur calculator.
Sisteme mijlocii
Achiziţia de date este facută de una sau mai multe staţii de achiziţie. Stocarea datelor şi
generarea de rapoarte sunt asigurate de un server de baze de date şi de raportare. Afişarea
rapoartelor se face pe calculatoarele clienţilor (utilizatorilor) prin intermediul aplicaţiei client
(navigator).
Sisteme mari
Achiziţia de date poate fi efectuată de una sau mai multe staţii de achiziţie. Managementul bazei
de date este asigurat de un server de baze de date. Rapoartele sunt generate de un server de
raportare. Afişarea rapoartelor se face pe calculatoarele utilizatorilor care utilizează un sofware
client (navigator).
63
Fig 8.5 Sisteme mijlocii
8.2.4. Calitate
8.2.6. Documentaţie
64
Manualul utilizatorului explică principiile de bază de operare şi descrie de asemenea, toate
funcţiile sistemului. Ajutor on-line este de asemenea oferit pentru a ajuta utilizatorul în
activitatea sa zilnică.
1.Achiziţia datelor
Achiziţia datelor se face prin citirea directă a datelor stocate de contoare: date de facturare
(indecşi şi puteri maxime pe tarife), curbe de sarcină, parametri de configurare (constante),
informaţii de stare (evenimente, avertismente, erori), informaţii privind calitatea energiei * (jurnale
de evenimente, contori de evenimente), mărimi de instrumentaţie globale şi pe faze* (frecvenţă,
putere, tensiune, curent, factor de putere, factor de distorsiuni armonice pe curent şi tensiune).
Citirea se poate face:
- automat, pe baza unui orar definit de utilizator;
- manual, la cererea utilizatorului;
Următoarele tipuri de echipamente de contorizare sunt suportate: Alpha (A1), Alpha Power+
(A2), AIN500, Opus5. Contoarele trebuie să fie posede facilităţi de stocare a curbei de sarcină şi să
fie echipate cu interfeţe de comunicaţie la distanţă. Intervalul minim dintre două citiri consecutive
este de 15 minute.
2. Sincronizarea echipamentelor.
Datele citite de staţiile de achiziţie sunt transmise utilizând protocolul TCP/IP către un
server de baze de date în scopul stocării. Serverul de baze de date poate fi pe acelaşi calculator care
realizează achiziţia sau pe un alt calculator conectat în reţea. Sistemul permite crearea de
configuraţii compacte (toate activităţile sunt executate pe un singur calculator) sau distribuite (mai
multe calculatoare, fiecare calculator preluând una sau mai multe activităţi).
**
Numai pentru contoarele Alpha Power+
65
Criteriile de alegere a tipului de bază de date pot fi: dimensiunea sistemului (numărul maxim
de contoare), durata minimă de stocare necesară, rezoluţia curbei de sarcină a contoarelor stocate,
tipurile de informaţie stocate, preţul.
Pe lângă citirea directă a datelor de la contoare, un alt mod de achiziţie a datelor este
importarea fişierelor obţinute cu ajutorul aplicaţiei AlphaPlus. Acest mod de achiziţie permite
funcţionarea sistemului chiar şi în condiţiile în care comunicaţia cu contoarele este întreruptă. De
asemenea, această funcţie permite achiziţia datelor de la contoarele care nu se pot citi de la distanţă.
Datele stocate în baza de date sunt prelucrate la cererea utilizatorului pentru obţinerea de
rapoarte. Sistemul oferă câteva tipuri predefinite de rapoarte configurabile de utilizator, în forme
tabelare şi grafice. Rapoartele sunt prezentate sub formă de pagini HTML şi pot fi vizualizate şi
tipărite cu ajutorul unui navigator (browser).
Sistemul oferă posibilitatea generării automate a rapoartelor şi transmiterea lor prin e-mail
utilizatorilor.
Sistemul permite accesul mai multor utilizatori locali (în reţeaua locală - LAN), aflaţi la
distanţă (reţea largă – WAN) sau prin Internet. Accesul acestora este restricţionat prin parole.
Utilizatorii pot avea drepturi diferite de acces la funcţiile şi datele oferite de sistem.
66
11. Configurarea elementelor componente ale sistemului.
**
Numai pentru contoarele Alpha Power+
67
previzionare este bazat pe o reţea neuronală care necesită antrenament pe un set de date anterior
colectate.
12. Jurnale de evenimente.Sistemul stochează date privind evoluţia stării sale în jurnale de
evenimente. Pe baza acestor date stocate se pot genera rapoarte privind:
- evenimentele de comunicaţie
- întreruperile de tensiune
- schimbarea stării contoarelor
- evenimente privind calitatea energiei
- accesul utilizatorilor
Pentru cazul specific al oraşelor din România, nu se pune problema reducerii consumului de
energie electrică pentru sistemele de iluminat ci a găsirii unor soluţii eficiente care să realizeze un
iluminat economic, în condiţii de confort acceptabil din punct de vedere cantitativ şi calitativ.
ILUMINAT EFICIENT
Lămpi
Corpuri de
iluminat
68
luminanţă (iluminare) odată cu scăderea traficului este o soluţie care trebuie avută în vedere încă
din faza de proiectare astfel încât să se asigure condiţii acceptabile în cazul unui trafic redus.
Utilizarea programelor de calcul specializate permite analiza unui mare număr de variante şi
surse de iluminat pentru a obţine un sistem de iluminat care să determine consumuri energetice
raţionale fără a afecta confortul vizual.
Înlocuirea directă a surselor eficiente în instalaţiile actuale (înlocuirea directă a lămpilor
LVF cu cele LPN, fără modificarea instalaţiei de iluminat), metodă încă utilizată în România,
conduce la creşterea nivelului de iluminare, dar nu determină o soluţie optimă nici din punctul de
vedere al consumurilor energetice şi nici din punct de vedere luminotehnic.
Reducerea nivelului de iluminare în scopul reducerii consumului total de energie electrică
determină costuri mult mai mari ca urmare a accidentelor suplimentare.
Iluminatul public modern contribuie la realizarea unor condiţii adecvate desfăşurării
activităţilor umane în centrele urbane şi rurale, precum şi o importantă reducere a numărului de
accidente şi agresiuni asupra persoanelor.
Nivelul de iluminare recomandat este stabilit pe baza unor studii tehnico-economice
comparând costul instalaţiei de iluminat şi pierderile indirecte datorate accidentelor şi agresiunilor
pe timp de noapte. Reducerea nivelului de iluminare sub valorile recomandate determină o creştere
rapidă a pierderilor indirecte. Astfel încât, economia de energie electrică necesară sistemelor de
iluminat nu se poate obţine prin reducerea nivelului de iluminare ci numai prin utilizarea de
instalaţii de iluminat performante, cu o plasare optimă a surselor de lumină.
Pot fi obţinute economii importante în consumul de energie electrică prin realizarea unui
iluminat adaptabil traficului (reducerea nivelului de iluminat pe intervalul 0…5 al nopţii) şi
nivelului de iluminat natural.
Lucrările de reabilitare şi extindere a sistemelor de iluminat în oraşe din România au pus în
evidenţă faptul că înlocuirea instalaţiilor actuale de iluminat stradal cu instalaţii performante este
justificată şi economic, realizându-se o recuperare a investiţiei, pe baza economiei de energie
electrică şi fără a lua în consideraţie pierderile indirecte, în (1,1…2) ani.
Aducerea instalaţiilor actuale de iluminat public la nivelul standardelor internaţionale va
determina o creştere a consumului total de energie electrică. Acest lucru impune reanalizarea
schemelor de alimentare cu energie electrică şi adoptarea de măsuri pentru limitarea perturbaţiilor
(armonici, nesimetrii) determinate de sistemele moderne de iluminat, în reţeaua electrică de
alimentare.
69
8.4. Limitarea perturbaţiilor introduse în reţeaua electrică de alimentare
DALI admite ca 64 de dispozitive să fie accesate individual prin intermediul unei magistrale
de date constituita din două fire. Balasturile pot fi împărţite in 16 grupe, fiecare dintre balasturi fiind
capabil de a realiza 16 programe de iluminare diferite.
70
ComfortDIM face ca procesul de proiectare a sistemului DALI să fie simplu şi direct.
Grupurile de iluminare pot fi comutate folosind modulele de control DALI-GC.
Releul DALI RM este folosit pentru controlul proceselor de comutaţie DALI, de exemplu
pentru motoare la mersul în gol sau iluminat cu descărcări.z
- sistem de control pentru două grupuri DALI folosind comanda standard pentru a face
conectarea simplă sau dublă.
- accesează echipamentul DALI
- resetarea şi programarea a patru programe de iluminat DALI folosind comanda standard
pentru a face conectările.
- dimensionarea si comutarea grupurilor
- resetarea şi programarea modurilor de iluminat
- accesează echipamentul DALI
- aplicatie specifică utilizatorului la panoul de comandă
71
Sunt complet digitale, balasturi electronice pentru dimensionarea lămpilor fluorescente.
Controlul digital al iluminării permite adaptarea acestuia la sensibilitatea ochiului cu 1%, 3% sau
10% până la 100% din fluxul luminos.Combină 4 facilităţi de control unice utilizând aceleaşi
terminale. Cea mai simplă conectare a sistemului de control se face cu butonul DIM, controlul
luminii constante se realizează cu SMART, interferenţă liberă şi control precis se face utilizând
semnale DSI sau prin accesare indivuală a controlului cu DALI (interfaţă de iluminare cu accesare
digitală).Managementul lămpii, complet electronic şi comunicarea digitală sunt realizate având în
vedere ASIC (aplicaţie specifică circuitelor integrate). Fluxul luminos este constant indiferent de
fluctuatiile tensiunii.(198 - 254 V). Încălzirea începe în 0,6 s sau 1.5 s minimizând dimensiunile
carcasei lămpii. Temperatura de lucru este situată între –25 oC şi 60oC. Stabil la mersul în gol şi
protejat la scurtcircuite, contiuu protejat împotriva supratensiunilor de peste 280 V. Folosit în
instalaţiile de iluminat pentru urgenţă, evitând deconectarea lampii în cazul unei căderi cu un re-
start automat imediat ce lampa este înlocuită.
PCA EXCEL universal 120/277 V
72
CONCLUZII FINALE
Pentru proiectarea sistemului de iluminat stradal pentru arii urbane am folosit un program
care este proprietatea Luxten Lighting S.A. Programul poate calcula mai multe dispuneri, selectând
optimul tehnico-economic dintre acestea, ceea ce reprezintă obţinerea de performanţe
luminotehnice conforme cu standardele internaţionale la costuri minime.
În urma procesului de optimizare, pentru o stradă cu o lungime de 2 km cu traffic intens şi
luminoasă am obţinut spaţierea între stâlpi de 25m, înălţimea stâlpului de 9m, înclinarea corpului de
50 şi distanţa de la bordură la corp de 1m, pentru o dispunere a stâlpilor intercalată.
Am utilizat un corp de iluminat IEP 2/21 ST 250W aparţinând Departamentului Iluminat
Public de la Luxten Lighting, utilizând o lampă cu descărcări în vapori de sodiu.
Caracteristicile de calitate obţinute sunt o luminanţă medie de 3,34cd/m 2, un indice de prag
TI(%) de 8,09% mai mic decât 10%(valoarea maximă admisă), o neuniformitate generală de 0,53
mai mare decât 0,4 (valoarea admisă pentru U 0), coeficienţii de vecinătate SR de 0,45 pe dreapta
drumului şi 0,42 pe stânga drumului, ambii coeficienţi mai mici decât 0,5 (valoarea maximă
admisă).
La dimensionarea cablurilor la joasă tensiune am utilizat conductoare din aluminiu cu
izolaţie PVC, pozate în pământ la 200C. După efectuarea calculului tehnico-economic am obţinut o
secţiune a conductoarelor de 25 mm2, în situaţia în care alimentarea stâlpilor de pe fiecare parte a
străzii se face din ambele capete ale acesteia, evitând apariţia unor căderi de tensiune ce depăşesc
valoarea admisibilă (Uad=3%).
Pentru a evita, la întreruperea unei faze, deconectarea tuturor lămpilor, toate cele trei faze
alimentează alternativ, stâlpii de pe aceeaşi parte a străzii.
În ceea ce priveşte limitarea perturbaţiilor, managementul iluminării cu dispozitive de
control DALI mi s-a părut cel mai interesant.dintre dispozitivele de control DALI, cele mai utilizate
sunt PCA EXCEL universal şi PCA EXCEL universal 120/277V.ambele dispozitive permit
controlul digital al iluminării, menţin un flux luminos constantindiferent de fluctuaţiile tensiunii,
menţin stabilitatea la mersul în gol şi protecţia la scurtcircuite şi permit deconectarea de siguranţă a
lămpii în cazul defectării acesteia până la înlociure.
Pentru asigurarea unui iluminat efficient se utilizează mijloace de bază, şi anume:utilizarea
de scheme de iluminat (surse de lumină, ballast, sisteme de alimentare) şi utlizarea eficientă a
energiei electrice şi mijloace secundare, cum ar fi: corpuri de iluminat performante, controlul
fluxului luminos (înlocuirea lămpilor uzate, întreţinerea surselor), nivel de iluminat adaptat.
Aducerea instalaţiilor actuale de iluminat public la nivelul standardelor internaţionale va
determina o creştere a consumului total de energie electrică.
Sistemele de contorizare aparţin ABB şi sunt caracterizate printr-o înaltă fiabilitate şi o
durată mare de funcţionare. Sistemul este orientat pe citirea contoarelor din familia de contoare
electronice trifazate Alpha. Ele realizează măsurarea cu precizie a energiei şi puterii, memorarea
energiei şi puterii măsurate, detectarea şi memorarea evenimentelor, tranzitarea la distanţă a datelor
memorate.
73
Bibliografie
[1] Bianchi C. ş.a. Sisteme de iluminat interior şi exterior, Matrix Rom, Bucureşti, 1998.
[2] *** CIE Guide on interior lighting, nr.29/2, 1986.
[3] Bianchi C. ş.a., Sisteme de iluminat interior şi exterior. Concepţie. Calcul. Soluţii, Editura
Matrix, Bucureşti, 1998.
[4] *** Zumtobel Staff Luxmatte – Light Management, 1997
[5] *** Normativ de proiectare, execuţie “Iluminatul artificial pentru interiorul clădirilor”
Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti, 2002.
[6] Moroldo D., Iluminatul urban. Aspecte fundamentale, soluţii şi calculul sistemelor de
iluminat, Editura Matrix, Bucureşti, 1999.
[7] *** Recommendations for the lighting of roads for motor and pedestrian tarffic, Technical
Report, CIE 115 - 1995.
[8] *** Guide to the lighting of urban areas, Technical Report, CIE 136 – 2000.
[9] Pop F. Ghidul centrului de ingineria iluminatului. Managementul energiei. Costurile iluminatului, Editura Mediamira, Cluj
Napoca, 2000.
74