9 Instalaţii de iluminat electric

9.1 Aspecte generale

Iluminatul artificial reprezintă una dintre componentele de bază ale realizării
unor condiţii normale de viaţă (muncă, odihnă, divertisment, circulaţie, studiu etc.),
în condiţiile în care iluminatul natural nu asigură nivelul necesar de iluminare.
Alegerea nivelului de iluminare şi calitatea acesteia influenţează, într-o mă-
sură importantă, eficienţa întregii activităţi umane, cu efecte benefice asupra nive-
lului de sănătate. Un iluminat de calitate are un efect psihologic important, oamenii
au o eficienţă în muncă mai ridicată şi un grad mai coborât de oboseală.
Criteriul principal de evaluare a unui sistem de iluminat modern şi eficient
este realizarea unui mediu luminos confortabil, cu un consum minim de energie
electrică, cu utilizarea cât mai intensă a iluminatului natural şi cu o investiţie
minimă [9.1].
Principalii parametri de evaluare a calităţii sistemelor de iluminat electric sunt:
• nivelul de iluminare;
• neuniformitatea iluminării;
• nivelul luminanţei;
• neuniformitatea luminanţelor
• culoarea luminii;
• direcţionarea luminii;
• reliefarea tridimensională;
• nivelul efectului stroboscopic;
• nivelul zgomotului acustic al instalaţiei de iluminat;
• perturbaţii asupra reţelei electrice de alimentare.
Aspectele legate de realizarea unui mediu luminos confortabil nu trebuie sepa-
rate de aspectele economice şi, mai ales, de costurile privind energia electrică con-
sumată. În acest sens, iluminatul electric trebuie considerat ca un receptor de
energie electrică la care aspectele luminotehnice, energetice, economice şi estetice
trebuie analizate împreună.
Iluminatul electric este unul dintre consumatorii importanţi de energie
electrică din cadrul unităţilor comerciale, social-culturale, administrative, de sănă-
tate, şcolare etc. În cadrul unităţilor industriale ponderea consumului de energie
electrică pentru iluminatul artificial nu este foarte importantă, însă realizarea unui
iluminat adaptat proceselor de producţie are un efect deosebit asupra productivităţii
muncii, asupra nivelului de calitate al produselor realizare şi asupra nivelului de
sănătate al personalului muncitor.
Deşi este mai dificil de evaluat, este necesar a lua în consideraţie şi aspectul
estetic al sistemelor de iluminat, care, chiar dacă nu determină o soluţie optimă din
338 Consumatori de energie electrică

punct de vedere al consumului de energie electrică, poate conduce la efecte

importante prin realizarea unui climat de muncă îmbunătăţit.
În analiza sistemelor de iluminat artificial este necesar a avea în vedere faptul
că iluminatul natural este ideal din punctul de vedere al activităţii umane, calitatea
iluminatului artificial fiind evaluată în funcţie de gradul de apropiere de cel natural.
Mediul luminos interior este determinat de ansamblul factorilor luminotehnici,
cantitativi şi calitativi care concură la realizarea confortului vizual, a funcţionali-
tăţii şi esteticii în spaţiul în care se desfăşoară activităţi umane. Iluminatul artificial
are rolul de a asigura aceste funcţiuni pe durata în care iluminatul natural nu asi-
gură parametrii de calitate ai iluminatului în zonă [9.2].

9.2 Caracteristici generale ale luminii

Spectrul de lumină corespunde unei părţi a spectrului radiaţiei electro-
magnetice, având lungimi de undă cuprinsă între 380 şi 760 nm (fig. 9.1). Spectrul
radiaţiilor vizibile reprezintă un segment foarte redus din întregul spectru, care mai
cuprinde radiaţiile , radiaţii Röntgen, radiaţii infraroşii, radiaţii ultraviolete ş.a.
Radiaţiile din spectrul 380  760 nm determină o senzaţie fiziologică specifică
asupra ochiului uman, numită lumină.
Ochiul uman percepe în mod diferit componentele spectrului vizibil, pentru
fiecare dintre acestea asociindu-se senzaţia de culoare (tabelul 9.1). Radiaţia
electromagnetică vizibilă care are o unică lungime de undă este monocromatică.
Portocaliu
Galben
Verde
Violet

Roşu
Bleu

380 400 450 500 550 600 650 700 750 λ [nm]

Lumină
Radiaţii cosmice, Raze γ

Unde ultrascurte
Unde decimetrice
Raze Röntgen

Unde lungi
Microunde

Unde scurte
Infraroşu

Unde medii
Ultraviolet

10-12 10-10 10-8 10-6 10-4 10-2 100 102 104 106 108 λ [m]
Fig. 9.1 − Spectrul undelor electromagnetice.

Lungimea de undă a unei radiaţii electromagnetice monocromatice poate fi

determinată din relaţia
c
= , (9.1)
f
 Instalaţii de iluminat electric 339

în care c este viteza luminii (c  3108 m/s în vid; 2,25108 m/s în apă şi 2108 în
sticlă), iar f − frecvenţa radiaţiei.

Tabelul 9.1
Sensibilitatea spectrală a ochiului uman
Lungimea de undă în vid [nm] Culoarea
380  430 Violet
430  485 Bleu
485  570 Verde
570  600 Galben
600  610 Portocaliu
610  760 Roşu

În realitate, culoarea se realizează prin suprapunerea radiaţiilor vizibile cu

diferite lungimi de undă, emise de sursa de lumină.
În tabelul 9.2 este indicată clasificarea surselor tehnice de lumină în funcţie de
culoare, conform CIE (Comisiei Internaţionale de Iluminat) [9.3]. Culoarea unei
surse de lumină se caracterizează prin temperatura sa de culoare, definită ca fiind
temperatura (în K) a corpului negru, a cărui radiaţie are aceeaşi culoare cu cea a
sursei de lumină analizate.
Lumina zilei rezultă din radiaţia termică a soarelui, în urma filtrării prin
atmosfera pământului. Radiaţia termică a soarelui are un spectru continuu, cu
lungimi de undă cuprinse între circa 300 şi 4500 nm, şi o temperatură medie de
culoare de 5000 K (pentru Europa).

Tabelul 9.2
Culoarea unei surse de lumină
Definiţie conform Domeniul temperaturii de
CIE culoare
Grupa 1 (cald) < 3300 K
Grupa 2 (mediu) (3300  5000/5300) K
Grupa 3 (rece) > 5000/5300 K

9.2.1 Mărimi şi unităţi fotometrice

Pentru caracterizarea surselor de lumină artificială sunt utilizate o serie de

mărimi fotometrice, cărora le corespund unităţi de măsură specifice.
Toate corpurile având o temperatură peste 0 K radiază energie, însă numai
radiaţiile care sunt percepute de către ochiul uman, corespund energiei luminoase.
Fiecare sursă de lumină emite o anumită energie luminoasă W.
Energia radiată în unitatea de timp (puterea radiată) şi percepută de către
ochiul uman se defineşte ca fiind fluxul luminos 
dW
= , (9.2)
dt
Unitatea de măsură, lumenul (lm), corespunde unui flux luminos emis de o
sursă monocromatică cu lungimea de undă de 555,5 nm (f = 540,01541012 Hz) şi
care consumă 1/683 W [9.2]. Altfel spus, o putere de 1 W transformată integral în
340 Consumatori de energie electrică

lumină, corespunde unui flux luminos de 683 lm (pentru o radiaţie monocromatică

cu lungimea de undă de 555,5 nm (galben)).
Eficienţa luminoasă  a unei surse de lumină (principala mărime care
defineşte caracteristicile sursei din punctul de vedere al consumului de energie
electrică) reprezintă raportul dintre fluxul luminos  emis de sursă şi puterea
absorbită din reţeaua electrică P de către sursa de lumină (fig. 9.2)

η= . (9.3)
P
Eficienţa luminoasă este un indicator economic al unei surse de lumină.
În cazul unei transformări ideale a energiei electrice 
absorbite de o sursă care emite o lumină monocromatică P Sursă electrică 
cu lungimea de undă de 555, 5 nm rezultă o eficienţă de lumină
luminoasă  = 683 lm/W. Această valoare este o mărime Fig. 9.2 − Răspunsul unei
de referinţă în caracterizarea surselor de lumină surse electrice de lumină.
artificială, din punct de vedere al consumului de energie electrică. În realitate, sur-
sele actuale de lumină artificială au o eficienţă luminoasă mult mai mică. În tabelul
9.3 [9.4] sunt prezentate câteva exemple în acest sens.

Tabelul 9.3
Eficienţa luminoasă a unor surse de lumină
Eficienţa luminoasă,
Sursa de lumină
lm/W
Lampa iniţială Edison 1,4
Lampa cu incandescenţă 10  15
Lampa cu halogeni 15  25
Lampa fluorescentă 40  70
Lampa cu descărcare în vapori
de mercur de înaltă presiune 37  63
Lampa cu descărcare în vapori
de sodiu de înaltă presiune 80  110
Lampa cu descărcare cu
halogenuri metalice 80  100
Diode luminiscente (LED) sub 100

Intensitatea luminoasă I a unei surse de lumină (fig. 9.3), în direcţia , se

defineşte ca fiind densitatea spaţială a fluxului luminos.
Ea se calculează raportând fluxul luminos  emis în Q
direcţia , la unghiul solid , în care are loc emisia Iα ΔΩ
r
(densitatea spaţială a fluxului luminos în direcţia ) α θ
n

  lm 
Iα =  = candela (cd) . (9.4)
  sr  ΔF
Sursele obişnuite prezintă valori diferite ale inten-
Fig. 9.3 − Intensitatea
sităţii luminoase pe diferitele direcţii. Este posibil să se luminoasă.
ataşeze intensităţii luminoase noţiunea de vector. Mo-
dulul acestuia se determină din relaţia de definiţie (9.4), direcţia este , iar sensul
este radial.
 Instalaţii de iluminat electric 341

Repartiţia în spaţiu a intensităţii luminoase a unei surse este o caracteristică

importantă a unei surse de lumină. Fiind cunoscută repartiţia intensităţii luminoase
în spaţiu (în plan) a unei surse, pot fi determinate principalele caracteristici foto-
metrice ale acesteia. Locul geometric al vârfurilor vectorilor intensitate luminoasă
reprezintă suprafaţa de distribuţie a intensităţii luminoase. Intersecţia acesteia cu un
plan care conţine axa sursei (plan principal) reprezintă curba de distribuţie a
intensităţii luminoase (CDIL).
Curbele de distribuţie a intensităţii luminoase sunt indicate de către furnizorul
de corpuri de iluminat. Acestea sunt determinate pentru cazul în care, în corpul de
iluminat, se află montată o lampă etalon cu un flux luminos de 1000 lm.
Valoarea reală a intensităţii luminoase pentru un corp de iluminat în care
lămpile au un flux luminos total , rezultă din relaţia

I  = I 0  , (9.5)
1000
în care I0 este valoarea din CDIL, dată furnizorul de corpuri de iluminat.
Ca exemplu, în figura 9.4, este indicată o curbă de distribuţie a intensităţii
luminoase, determinată experimental, pentru o sursă obişnuită de lumină artificială.
În cazul în care datele privind CDIL nu sunt cunoscute, pot fi determinate prin
măsurătoare cu ajutorul luxmetrului.
Nivelul de iluminare E defineşte fluxul luminos care ajunge pe suprafaţa
iluminată. Unitatea de măsură a nivelului de iluminare este luxul [lx]
d
E= . (9.6)
dA
Nivelul de iluminare reprezintă mărimea de bază pentru dimensionarea
instalaţiilor de iluminat şi pentru verificarea instalaţiilor existente.
Perceperea sarcinii vizuale (acuitatea vizuală) a ochiului uman depinde în
mare măsură de nivelul de iluminare a câmpului vizual. Odată cu creşterea nive-
lului de iluminare creşte, în general, şi acuitatea vizuală. Un nivel de iluminare
corespunzător pe planul de lucru determină randamentul activităţilor în zonă.
Valori tipice ale nivelului de iluminare în exterior sunt [9.5]:
• zi de vară însorită − 60 000  100 000 lx;
• zi de iarnă însorită, pe zăpadă, la munte − 300 000 lx;
• zi de vară înnourată − până la 20 000 lx;
• zi de iarnă înnourată − până la 3000 lx;
• noapte cu lună plină − până la 0,25 lx;
• noapte senină cu stele − până la 0,01 lx.
Pe baza informaţiilor privind confortul vizual, a pierderilor indirecte (redu-
cerea randamentului de lucru, costurile cu sănătatea etc.), precum şi a costului
instalaţiei de iluminat poate fi determinată valoarea normată En a nivelului de ilu-
minare în fiecare loc de muncă (fig. 9.5). Aceste valori sunt indicate în normativele
de iluminat [9.2].
Pentru a asigura adaptarea vizuală, la trecerea de la o încăpere la alta, ni-
velurile de iluminare în diferitele puncte nu trebuie să aibă un raport mai mare de 5.
În tabelul 9.4 [9.4] sunt indicate valorile minime ale nivelului de iluminare
pentru birouri şi spaţii administrative.
342 Consumatori de energie electrică

120 130 140 160 180 160 140 130 120

110 110

100 100

90 90
30
80 80
60
70 90 70
120 I
60 60
150
180 
50 50
210
40 240
270 40
300 cd

30 20 10 0 10 20 30
Fig. 9.4 − Curba de distribuţie a intensitătii luminoase
pentru un corp de iluminat.
Costuri

Investiţii în insta-
laţia de iluminat

Pierderi indirecte

En Nivel de iluminare, [lx]

Fig. 9.5 − Stabilirea nivelului de iluminare.

Suprafaţa de lucru este un plan fictiv la care se referă măsurătorile privind

nivelul de iluminare. În general, acest plan este orizontal şi plasat la 0,7 m deasupra
podelei.
Reducerea nivelului de iluminare datorită îmbătrânirii şi murdăririi instalaţiei
de iluminat poate fi luată în consideraţie prin intermediul factorului de menţinere
subunitar Mf (fig. 9.6) [9.2]. Rezultă, în acest fel, că este necesar ca, iniţial, să fie
instalate mai multe surse de lumină, pentru ca − după un anumit timp − să rezulte
valoarea impusă a nivelului de iluminare. În cazurile practice, evaluarea factorului
de menţinere pentru un loc de muncă specificat (tabelul 9.5), întreţinerea sistemului
 Instalaţii de iluminat electric 343

de iluminat (stabilirea intervalelor pentru curăţirea periodică a surselor de lumină)

şi momentul înlocuirii lămpii uzate se stabilesc de către proiectantul sistemului de
iluminat. Realizarea acestor condiţii are un rol important în asigurarea unui
ambient luminotehnic corespunzător valorilor de proiectare.

Tabelul 9.4
Valori minime ale nivelului de iluminare în birouri şi spaţii administrative
Valoarea minim admisibilă a Suprafaţa la care se
Tipul încăperii nivelului de iluminare Emin , referă nivelul de
lx iluminare
Birouri (scris, citit, procesare date) 500
Execuţie desen tehnic 7500 0,7 m de la
Săli de conferinţe 300 nivelul pardoselii
Săli de clasă 300
Arhive 200 Pe rafturi
0,5 m de la
Teatre, săli de concert 200
nivelul pardoselii
Coridoare 100
La nivelul pardoselii
Săli polivalente 300


Flux luminos iniţial
Flux luminos real

Limita inferioară admisă

Variaţia fluxului luminos în

lipsa întreţinerii

Prima operaţie A doua operaţie Inlocuire t

de întreţinere de întreţinere lampă

Fig. 9.6 − Variaţia fluxului luminos datorită îmbătrânirii şi

murdăririi sursei de lumină.

Repartiţia nivelului de iluminare pe o suprafaţă este indicată prin curbe izo-

lux. Acestea reprezintă locul geometric al punctelor cu acelaşi nivel de iluminare.
Luminanţa L este o măsură a senzaţiei de strălucire asupra ochiului uman, a
unei suprafeţe care emite sau reflectă lumină, determinând fenomenul de orbire.
Orbirea este definită ca fiind senzaţia de perturbare a vederii, datorită unei repartiţii
necorespunzătoare a luminanţei şi/sau a unui contrast prea ridicat al luminanţelor în
câmpul vizual al observatorului. Prin contrast se înţelege raportul dintre luminanţa
obiectului (sarcinii vizuale) şi luminanţa fondului.
Luminanţa L este definită ca raportul dintre intensitatea luminoasă şi aria
suprafaţei emiţătoare, normală pe direcţia intensităţii luminoase (fig. 9.7)
dI 
L = . (9.7)
dA  cos 
în care  este unghiul de observare şi determină aria suprafeţei vizibile a suprafeţei
luminoase.
344 Consumatori de energie electrică

Tabelul 9.5
Factorul de menţinere
Reducerea nivelului de iluminare datorită
Factorul de menţinere
murdăririi şi îmbătrânirii lămpilor, a
Mf
instalaţiilor de iluminat şi a pereţilor încăperii
normală 0,8
ridicată 0,7
puternică 0,6

Unitatea de măsură este candela/m2 [cd/m2].

Exemplu de valori ale luminanţei, în mediul încojurător, sunt prezentate mai jos:
• soare la amiază − până la 150 000 cd/cm2 ;
• lampa cu incandescenţă − 20  120 cd/cm2 ;
• lampă cu incandescenţă mată − 2  5 cd/cm2 ;
• lampă fluorescentă compactă − 0,9  2,5 cd/cm2 ;
• lampă fluorescentă tubulară − 0,4  1,7 cd/cm2 ;
• luna − 0,25 cd/cm2 .
Confortul ambiental este determinat, în
mare măsură, de o repartiţie adecvată a Sursa de lumină
luminanţelor în câmpul vizual. În general, se
consideră că se asigură un confort vizual n
corespunzător pentru un sistem de iluminat α Ochiul uman
caracterizat de factorul de neuniformitate al dIα
nivelului de iluminare k1=Emin/Emed > 0,8 dA
[9.2]. Asigurarea unei repartiţii adecvate a Fig. 9.7 −Luminanţa.
luminanţelor în câmpul vizual este unul dintre parametrii calitativi cei mai
importanţi ai sistemelor de iluminat. Un contrast mai mare de 40:1 (sau 1:40)
determină inconfort fiziologic.

9.2.2 Legile fotometrice

Legile fotometrice prezintă relaţiiile dintre iluminarea directă E într-un punct

al suprafeţei de lucru (nivel de iluminare punctual) şi intensitatea luminoasă I a
unei surse de lumină punctiformă, distanţa r faţă de sursa de lumină şi unghiul de
incidenţă  a razei luminoase.

Legea pătratului distanţelor

Iluminarea directă într-un punct, dată de o sursă punctiformă, este invers
proporţională cu pătratul distanţei de la sursă la punct
I  cosθ
E= α . (9.8)
r2
Pentru situaţia din figura 9.8: rezultă
E1 r22
= . (9.9)
E2 r12
 Instalaţii de iluminat electric 345

Legea cosinusului
Iluminarea directă într-un punct, dată de o sursă punctiformă, este direct
proporţională cu cosinusul unghiului dintre raza de lumină şi normala în punct, la
suprafaţa pe care se află (relaţia 9.8).
Prin rotirea suprafeţei dA (fig. 9.9), în planul punctului P rezultă
E1 cos 1
= . (9.10)
E2 cos 2

Iα Iα
α n α
θ
r1
r n1 n2
r2 n θ1 θ2
θ

dA
Br
en
Fig. 9.8 − Legeanst
pătratelor Fig. 9.9 −Legea cosinusurilor.
distanţelor.
ell

Legea lui Lambert

Se referă la suprafeţele luminoase, perfect difuze. Aceste suprafeţe au aceeaşi
luminanţă în toate direcţiile din spaţiu. Rezultă
dI α = Lα  dA  cosα , (9.11)
sau
dI α = dI max  cosα , (9.12)
în care Imax este intensitatea luminoasă emisă pe o direcţie perpendiculară pe supra-
faţa sursei luminoase, iar I − intensitatea luminoasă emisă în direcţia .

9.2.3 Redarea culorilor

Redarea culorilor este un criteriu important de evaluare a calităţii luminii,

indicând cât de „corectă” i se pare unui observator, culoarea corpurilor iluminate
artificial. Culoarea corpurilor este considerată „corectă” atunci când acestea sunt
privite la lumina naturală.
Esenţial pentru calitatea redării culorilor într-o instalaţie de iluminat este
spectrul radiaţiei sursei de lumină.
Indicele Ra de redare a culorilor defineşte caracteristicile de redare ale culo-
rilor de către surselor de lumină artificială (tabelul 9.6) [9.1]. Nivelul 1A defineşte
cea mai ridicată capacitate de redare a culorilor şi este cerut la încercare/controlul
culorilor. În încăperile cu birouri, în general, este suficient nivelul 1B.
346 Consumatori de energie electrică

Tabelul 9.6
Niveluri de redare a culorilor Ra
Caracteristici Nivel de redare a culorilor Indicele de redare a culorilor
1A 90  100
Foarte bune 1B 80  90
2A 70  80
Bune 2B 60  70
Medii 3 40  60
Slabe 4 20  40
Nedefinite − < 20

9.3 Surse de lumină artificială (lămpi)

Sursele de lumină artificială şi tehnica iluminatului se referă la surse electrice,
ca surse de radiaţii electromagnetice în domeniul vizibil al spectrului.
Lămpile electrice reprezintă modul practic de realizare a surselor de lumină
utilizate, în special, pentru iluminatul artificial. În prezent, în tehnica iluminatului
există o mare varietate de surse de lumină artificială adecvate diferitelor scopuri.
Deosebirea constă nu numai în dimensiuni şi formă, ci într-o măsură, chiar mai
importantă, în modul de producere a luminii, puterea nominală, fluxul luminos,
culoarea luminii, tipul soclului etc.
Principial sursele de lumină pot fi împărţite în:
• surse termice (lămpi cu incandescenţă clasică, lampa cu halogeni);
• surse cu descărcări electrice:
− în gaze (neon, argon, kripton, xenon);
− în vapori metalici (mercur, sodiu);
− în gaze şi vapori metalici (vapori de mercur cu halogeni);
− surse fluorescente (de joasă şi înaltă presiune);
• surse cu inducţie;
• surse electronice (LED-uri).

9.3.1 Lămpi cu incandescenţă

Lămpile cu incandescenţă sunt surse termice de lumină. Un fir metalic, plasat

în interiorul unui balon din sticlă, este adus la incandescenţă prin efect Joule, la
trecerea unui curent electric (fig. 9.10).
Ca sursă de lumină este utilizat, în prezent, filamentul din wolfram (tempera-
tura de topire circa 3400C).
Lămpile cu incandescenţă cu puteri nominale de 15  40 W sunt realizate, în
mod obişnuit, cu vid în interiorul balonului din sticlă, iar lămpile cu puteri nominale
peste 60 W sunt realizate, de obicei, cu un gaz inert în interiorul balonului.
Cea mai mare parte a radiaţiilor emise, pentru temperaturile obişnuite de 2200
 2500C, corespund domeniului radiaţiilor termice, astfel încât lampa cu
incandescenţă este, în primul rând, un element încălzitor, având o pondere redusă
ca sursă de lumină.
Cele mai importante avantaje ale acestor lămpi sunt următoarele:
 Instalaţii de iluminat electric 347

• dimensiuni reduse;
• o foarte bună redare a culorilor; 1
• o mare varietate de puteri nominale şi Vid sau
forme; 2
4 4 gaz
• apariţia imediată a luminii după conectare 5 (argon)
în circuitul electric;
• cost redus la achiziţie;
• posibilitate de reglare continuă a fluxului 3
luminos;
• receptor liniar (nu produce armonice de 6
Fig. 9.10 − Lampă cu incandescenţă:
curent electric); 1 – Elementul cald (filament din
• nu determină defazare între curentul wolfram); 2 – Balon din sticlă;
electric absorbit şi tensiunea de alimentare (nu 3 – Soclu; 4 – Electrod; 5 – Tijă din
necesită putere reactivă). sticlă; 6 – Element de contact.
Principalele dezavantaje ale lămpii cu incandescenţă sunt:
− eficienţă luminoasă foarte redusă (10  15 lm/W);
− durată de utilizare redusă (circa 1 000 ore);
− solicitare termică ridicată (temperatura balonului din sticlă poate atinge
150C);
− luminanţa are valori deosebit de ridicate (20  120 cd/cm2), ceea ce conduce
la pericol de orbire;
− curentul electric I0 , în momentul conectării lămpii (în starea rece a
filamentului), este foarte mare în raport cu curentul electric Ir de funcţionare
normală (I0/Ir  8), ceea ce determină o puternică solicitare a lămpii şi a circuitului
de alimentare (raportul între rezistenţa electrică a lămpii în stare rece şi în
funcţionare este aproximativ 14);
− datorită vaporizării wolframului, pe partea interioară a balonului din sticlă,
se depune un strat netransparent; caracteristicile fotometrice ale lămpii cu incan-
descenţă, pe durata funcţionării, se reduc (înnegrirea balonului datorită depunerii
vaporilor de wolfram); după 1000 ore de funcţionare, lampa prezintă un flux lumi-
nos care nu depăşeşte 80% din valoarea iniţială;
− prezintă o sensibilitate ridicată la variaţii de tensiune; o influenţă deosebită o
are nivelul de tensiune U asupra duratei de viaţă D
−14
D U 
=  , (9.13)
Dr  U r 
în care Dr = 1000 ore este durata normată, iar Ur = 230 V − tensiunea normată.
Din relaţia (9.13) rezultă că, la o creştere de tensiune, permanentă, cu 5%
peste valoarea normată, durata de viaţă se reduce la 50% , iar la o reducere a
tensiunii cu 5% , fluxul luminos scade cu 17%.
Nivelul tensiunii la bornele lămpii are o influenţă ridicată asupra caracteristici-
lor fotometrice şi electrice ale lămpii (fig. 9.11).
În afara lămpilor de utilizare generală, există o mare varietate de lămpi cu
utilizări speciale: lămpi pentru faruri auto, lămpi pentru proiectoare, lămpi lumina
zilei etc.
348 Consumatori de energie electrică

Datorită eficienţei lor foarte reduse, lămpile cu incandescenţă actuale sunt

utilizate numai în cazuri speciale, pentru calităţile lor privind redarea culorilor.

1,6
D/Dr
1,4 Φ/Φr

1,2 /r
P/Pr P/Pr
1,0 /r

0,8 Φ/Φr D/Dr

0,6
0,85 0,9 0,95 1,0 1,05 1,1 U/Ur
0,4 Fig. 9.11 − Mărimile relative ale lămpii cu
incandescenţă în funcţie de tensiune.

9.3.2 Lămpi cu descărcări electrice

În cazul lămpilor cu descărcare electrică, sursa de lumină este determinată de

radiaţiile electromagnetice care apar în descărcările electrice în gaze, în vapori
metalici sau în gaze şi vapori metalici. În funcţie de mediul în care are loc
descărcarea se pot obţine următoarele tipuri de radiaţii:
• monocromatice, atunci când descărcarea se produce în gaze:
− neon – pentru culoarea roşie;
− argon – pentru culoarea albastră;
− xenon – pentru culoarea albă;
− kripton − pentru culoarea portocalie;
− sodiu − pentru culoarea galbenă;
• radiaţii bogate în infraroşu, lămpile de acest tip având o bună utilizare în
domenii industriale, medicale etc.
• radiaţii ultraviolete, lămpile de acest tip fiind utilizate, de asemenea, în
medicină, industrie etc.
• radiaţii luminoase, de nuanţă albă, atunci când sunt prevăzute cu luminofor
(substanţă care transformă radiaţia ultravioletă în radiaţie luminoasă − lampa
fluorescentă).
În cazul lămpilor cu descărcări în gaze, vapori metalici, gaze şi vapori
metalici, este necesară existenţa unui element de stabilizare a descărcării electrice,
într-un anumit domeniu al caracteristicii tensiune-curent electric, numit balast. De
cele mai multe ori, pentru limitarea curentului electric sunt utilizate bobine (balast
inductiv). Uneori sunt folosite şi condensatoare (foarte rar rezistoare). În prezent,
este recomandată utilizarea balasturilor electronice, care asigură caracteristici
luminotehnice superioare şi reducerea consumurilor de energie electrică.

9.3.2.1 Lămpi fluorescente de joasă presiune (tuburi fluorescente)

Lămpile fluorescente, de joasă presiune, sunt cu descărcare în vapori de

mercur de joasă presiune. În interiorul tubului este un amestec gazos de argon şi
 Instalaţii de iluminat electric 349

krypton împreună cu un miligram de mercur (presiunea gazului 150  160 Pa;
presiunea vaporilor de mercur 0,15  15 Pa). Pe partea interioară a tubului din
sticlă este plasat un strat subţire dintr-un material fluorescent. Canalul descărcării
electrice determină o intensă radiţie în domeniul ultraviolet (în principal, linia
spectrală de 253 nm, aşa numita linie rezonantă a mercurului) care este convertită
în domeniul vizibil cu ajutorul stratului din material fluorescent. Materialul
fluorescent determină calitatea luminii şi eficienţa sursei de lumină.
În cazul surselor liniare (tuburi fluorescente), descărcarea electrică se dezvoltă
în interiorul unui tub din sticlă (8  26 mm diametru) prevăzut, pe partea
interioară, cu un strat fluorescent, iar la capete tubului sunt plasaţi doi electrozi. În
mod obişnuit, electrozii constau din filamente din wolfram, acoperite cu un strat
activ din pământuri rare. Filamentele trebuie să fie preîncălzite.
Lungimea tubului este determinată de fluxul luminos nominal al lămpii.
Descărcarea electrică este amor- Ur = 230 V
sată în mediul gazos din tub, iar apoi B
are loc vaporizarea mercurului şi dez- CR
voltarea descărcării în vapori metalici.
Tensiunea relativ ridicată (până la T
2,5 kV) necesară amorsării descărcării S1 E 1 E2 S2
este obţinută, în multe dintre lămpile
fluorescente actuale, cu ajutorul unui Eb
Ea St
starter St (fig. 9.12). Acesta constă G
dintr-un tub de descărcare G, de dimen-
siuni reduse, având, în paralel, conectat Cs
un condensator Cs pentru limitarea Fig. 9.12 − Lampa fluorescentă.
perturbaţiilor de înaltă frecvenţă. Tubul
de descărcare G este umplut cu neon şi are doi electrozi Ea (de formă liniară) şi Eb
(element bimetalic).
Dacă la bornele de alimentare se aplică tensiune alternativă de 230 V, între
electrozii Ea şi Eb se iniţiază o descărcare luminiscentă. Căldura dezvoltată în tubul
G conduce la deformarea elementului bimetalic Eb până la atingerea celor doi
electrozi. Curentul electric de scurtcircuit rezultat (de circa 1,5 mai mare decât
curentul nominal) determină încălzirea rapidă a celor doi electrozi (filamente) E1 şi
E2 până la circa 800C. În tubul G, atingerea celor doi electrozi Ea şi Eb ai starte-
rului (circa 0,3 s) conduce la dispariţia descărcării electrice, răcirea elementului
bimetalic şi revenirea sa la forma iniţială. La întreruperea circuitului între electrozii
Ea şi Eb ai starterului, la bornele bobinei B apare un impuls de tensiune (circa 2,5
kV) care determină străpungerea electrică a spaţiului dintre electrozii E1 şi E2 . În
cazul în care în tubul T nu a avut loc iniţierea descărcării, întregul proces de
aprindere se reia. Descărcarea se iniţiază în amestecul gazos de bază, apoi are loc
vaporizarea mercurului şi continuarea descărcării în vapori de mercur.
Radiaţia luminoasă este foarte redusă, având în vedere că emisia unei descăr-
cări în vapori de mercur are loc, practic, numai în domeniul ultraviolet. Stratul
fluorescent plasat, pe partea interioară a tubului de descărcare, converteşte circa o
treime din radiaţiile invizibile UV în radiaţii vizibile, a căror culoare depinde de
materialul fluorescent utilizat.
350 Consumatori de energie electrică

Tensiunea la bornele tubului UT , după amorsarea acestuia, este mai mică

decât tensiunea de aprindere a starterului [UT = (0,3  0,6)Ur] şi starterul nu mai
are, în continuare, niciun rol.
Starterul are următoarele funcţiuni:
• asigurarea preîncălzirii filamentelor tubului principal;
• realizarea unei deschideri bruşte a circuitului electric inductiv, astfel încât la
bornele bobinei B să se obţină o tensiunea ridicată;
• limitarea perturbaţiilor de înaltă frecvenţă în perioada de aprindere a lămpii.
Bobina B trebuie să asigure aprinderea lămpii, dar are şi rolul de a limita
curentul electric de preîncălzire, în perioada de aprindere a lămpii, precum şi de a
stabiliza descărcarea electrică în zona impusă a caracteristicii tensiune-curent
electric a lămpii (limitarea curentului electric prin tubul principal în regimul
normal de funcţionare).
Tubul de descărcare T este conectat în circuit prin intermediul soclurilor S1 şi
S2 , cu doi electrozi.
Condensatorul CR are rolul de a asigura îmbunătăţirea factorului de putere al
lămpii (în funcţionare normală, factorul de putere natural  nu depăşeşte 0,6).
Prin alegerea corespunzătoare a stratului fluorescent, lămpile fluorescente pot
fi realizate în principal cu următoarele culori:
• alb − culoare (temperatura de culoare circa 4400 K) care permite obţinerea
unei eficienţe luminoase ridicate şi o utilizare generală; aceste lămpi sunt foarte
folosite pentru iluminat în industrie, birouri, încăperi comerciale, în exterior;
• lumina zilei − culoare alb-albăstruie (temperatura de culoare circa 6400 K),
asemănătoare luminii zilei; aceste lămpi sunt utilizate în locurile în care este impor-
tantă distingerea reală a culorilor (tipografii, ateliere foto, industrie textilă ş.a.);
• alb cald − culoare caldă (temperatura de culoare 3300 K), cu o pondere
importantă a domeniului roşu, este adecvată iluminării spaţiilor de odihnă (încăperi
de locuit, spaţii culturale, restaurante etc.).
O durată ridicată de viaţă, o eficienţă luminoasă relativ mare şi o bună redare a
culorilor reprezintă calităţi care au condus la o largă utilizare a acestor lămpi.
Principalele caracteristici ale lămpilor fluorescente sunt:
• eficienţă luminoasă ridicată − 40  70 lm/W;
• o mare varietate de modele (cele mai des sunt utilizate lămpile cu puterea
nominală de18 W, 36 W şi 58 W);
• o redare a culorilor de la bună până la foarte bună;
• o durată ridicată de viaţă (10 000 ore);
• posibilitate de reglare continuă a fluxului luminos până la 1%;
• mai puţin sensibile decât lămpile cu incandescenţă la variaţii de tensiune (fig.
9.13); micile variaţii până la 5% influenţează relativ puţin puterea absorbită şi
durata de viaţa a lămpii;
• luminanţă redusă (0,4  1,7 cd/cm2).
Principalele dezavantaje ale lămpii sunt următoarele:
− fluxul luminos al lămpii este puternic dependent de temperatură; valorile
optime ale temperaturii mediului ambiant sunt de la 25C (la tuburile T26* ) până
la 35C (la tuburile T16) − figura 9.14;

*
notaţie utilizată pentru a indica forma (Tubulară) şi diametrul tubului (26 mm)
 Instalaţii de iluminat electric 351

− datorită bobinei de limitare B, rezultă un factor de putere natural de circa

0,6; pentru îmbunătăţirea factorului de putere, până la valori de 0,930,95, este
prevăzut un condensator de o
anumită valoare (dacă nu se iau 1,6
alte măsuri); D/Dr
1,4
− dimensiuni mari; I/Ir
P/Pr
− costuri relativ mari; 1,2
/Φr
− durata de viaţă este sen- 1,0
sibilă la frecvenţa conectărilor (în
cazul unei frecvenţe ridicate a co- 0,8
nectărilor scade durata de viaţă); 0,6
− lampa fluorescentă, în
ansamblu, este un receptor pu- 0,8 0,85 0,9 0,95 1,0 1,05 1,1 1,15 U/Ur
ternic neliniar; datorită caracte-
Fig. 9.13 − Mărimile relative ale lămpii fluorescente în
risticii neliniare a lămpii, curen- funcţie de tensiune.
tul electric absorbit are o formă
distorsionată; spectrul său de armonice are componente de frecvenţă ridicată (în
special în cazul utilizării balastului electronic);

%
100

80
T26 58 W T16
60

40
T26 36 W
20

0
−20 0 20 40 60  []
Fig. 9.14 − Variaţia fluxului luminos cu temperatura mediului ambiant.

− alimentarea lămpii cu o tensiune de frecvenţă redusă (50 Hz) conduce la

efect stroboscopic (fluxul luminos  variază cu o frecvenţă dublă faţă de a curen-
tului electric).
Lampa fluorescentă tubulară este frecvent utilizată în iluminatul interior.
Sursele tubulare moderne sunt caracterizate de o eficienţă luminoasă ridicată,
o bună redare a culorilor şi sunt alimentate prin intermediul unui balast electronic.
Se asigură astfel, la bornele lămpii, o frecvenţă ridicată (20  50 kHz) pentru
limitarea efectului stroboscopic şi, în punctul de conectarea la reţea, un factor de
putere practic unitar şi o formă sinusoidală a curentului absorbit.

9.3.2.2 Lămpile fluorescente compacte

Lămpile fluorescente compacte funcţionează după acelaşi principiu ca şi

lămpile fluorescente liniare. Sunt utilizate în corpuri de iluminat de dimensiuni
reduse. Aşa numitele lămpi economice sunt lămpi fluorescente compacte având în
352 Consumatori de energie electrică

soclu inclus balastul electronic (fig. 9.15). Tubul de descărcare este alimentat cu o
tensiune de frecvenţă ridicată (20  50 kHz). Aceste lămpi sunt utilizate, în mod
obişnuit, pentru înlocuirea lămpilor cu incandescenţă.
Iniţierea descărcării electrice se realizează, cu ajutorul unui circuit rezonant
L-C (fig. 9.16); această soluţie este utilizată, din ce în ce mai des, şi în cazul lăm-
pilor liniare.
Înainte de aprinderea lămpii trece un curent electric prin circuitul serie compus
din bobina B, filamentele lămpii şi condensatorul C. În regim rezonant rezultă o
tensiune ridicată, UC (fig. 9.16 a)), ceea ce conduce la amorsarea descărcării în tub.
În funcţionare normală (fig. 9.16 b)), condensatorul este scurtcircuitat de către
canalul descărcării electrice în lampă.

B I B

UL I
UF/2
UC
U C U C
1
UF/2

2
UL

3 I
4 U
φ
Fig. 9.15 − Lampă UF  U
fluorescentă compactă: I
1 − tub din sticlă în UC
formă de U; 2 – balast
a) b)
electronic; 3 – soclu;
4 − piesă de contact. Fig. 9.16 − Aprinderea lămpii fluorescente într-un circuit
rezonant L-C:
a) înainte de aprinderea lămpii; b) în funcţionare normală.

Principalele avantaje ale lămpilor compacte sunt:

• dimensiuni reduse, o formă compactă;
• o varietate mare de puteri nominale;
• eficienţă luminoasă ridicată 55  88 lm/W;
• redare foarte bună a culorilor;
• durată mare de viaţă (10000  16000 ore);
• dacă balastul electronic este completat cu un circuit PFC (Power Factor
Corrector) poate determina un factor de putere unitar şi un curent electric absorbit,
de formă practic sinusoidală.
Principalele dezavantaje ale lămpilor compacte sunt:
− o intensă disipare de căldură într-un volum redus;
− datorită caracteristicii neliniare, curentul absorbit din reţea, în lipsa unui
circuit de corecţie, prezintă un spectru important de armonice.
 Instalaţii de iluminat electric 353

Acest tip de lămpi cunoaşte o largă utilizare în unităţile social-culturale,

spitale, şcoli, locuinţe. Prin faptul că poate înlocui direct lămpile cu incandescenţă,
reprezintă una dintre soluţiile cele mai eficiente pentru reducerea consumurilor de
energie electrică pentru iluminat.
În tabelul 9.7 sunt indicate lămpile fluorescente compacte care asigură,
practic, acelaşi flux luminos cu lămpile incandescente, având însă o putere nomi-
nală mult redusă, datorită eficienţei luminoasă relativ ridicată a lămpilor fluores-
cente compacte.
Tabelul 9.7
Corespondenţa lămpilor compacte cu lămpile cu incandescenţă
Lămpi compacte Lămpi cu incandescenţă
P [W]  [lm] P [W]  [lm]
5 250 25 205
7 400 40 415
13 900 60 715
18 1250 75 950
26  28 1800 100 1350

Înlocuirea lămpilor cu incandescenţă cu cele compacte trebuie analizată şi

prin prisma reducerii poluării mediului ambiant. În figura 9.17 este indicată o
comparaţie între cele două tipuri de lămpi în funcţie de cantitatea de CO2 emisă în
atmosferă, la obţinerea energiei electrice necesară funcţionării lămpii.

kg CO2

500 70 €

400

300

200

26 €
100

0 Lămpi Lămpi compacte

incandescente
Fig. 9.17 − Emisia de CO2 corespunzătoare energiei consumate şi costurile
pe durata de viaţă a lămpilor cu incandescenţă şi a lămpilor compacte.
Lampa compactă asigură o economite de 44 € pe durata de viaţă şi
reducerea cantităţii de CO2 cu circa 500 kg. Se consideră :
− lampa incandescentă: durata de viaţă 1250 ore ; puterea 80 W ; preţ de
vânzare : 0,75 € ;
− lampa compactă : durata de viaţă 10000 ore, puterea 20 W ; preţ de
vânzare : 10 € .
A fost luat în calcul un flux de 1500 lm şi 0,08 €/kWh.
354 Consumatori de energie electrică

9.3.2.3 Lămpi fluorescente de înaltă presiune

Lămpile fluorescente, de înaltă presiune, sunt cu descărcare în vapori de

mercur de înaltă presiune. Au fost primele lămpi pentru iluminat general, alimen-
tate la 230 V şi prevăzute cu balast inductiv. Constă dintr-un tub de descărcare T
din cuarţ (fig. 9.18), în care se dezvoltă o descărcare electrică între electrozii prin-
cipali E1 şi E2 . După conectarea lămpii în circuit, între electrodul principal E2 şi
electrodul auxiliar Ea se dezvoltă o descărcare electrică auxiliară, în mediul gazos
din interiorul tubului (gaz inert), pentru a asigura o cantitate suficientă de purtători
de sarcină. Limitarea curentului electric, în această descărcare secundară, este reali-
zată de rezistorul R. După un anumit timp, (3  5 minute) mercurul din interiorul
tubului se vaporizează şi descărcarea electrică continuă, între electrozii principali,
în vapori metalici. Limitarea curentului electric în descărcarea principală şi stabi-
lizarea descărcării electrice se realizează cu ajutorul unui element conectat în serie
şi numit balast. În mod obişnuit drept balast se foloseşte o bobină (balast inductiv)
având în vedere pierderile active reduse.
Descărcarea electrică în vapori de mercur de înaltă presiune (circa 0,15 MPa)
este însoţită de o intensă bandă spectrală în domeniul vizibil al spectrului (galben
577 nm până la violet 404,7 nm). De asemenea, rezultă o intensă radiaţie
ultravioletă (în principal, linia spectrală 365,5 nm), utilizată pentru excitarea
stratului fluorescent cu nuanţa roşiatică. Materialul fluorescent este plasat pe partea
interioară a balonului exterior K.
Balonul exterior K, din sticlă, asigură
protecţia tubului de descărcare T contra
acţiunilor exterioare (limitarea influenţei
temperaturii exterioare) şi absoarbe o parte
dintre radiaţiile ultraviolete. E1
Lampa este echipată, în mod obişnuit, cu
soclu S de tipul E 27* sau E 40 şi cu un T K
element de contact E.
Utilizarea balastului inductiv drept E2 Ea
limitator de curent electric determină un de-
fazaj al curbei curentului electric faţă de ten-
siunea aplicată şi rezultă un factor de putere R
de circa 0,6. Apare necesitatea utilizării unui
condensator C pentru compensarea puterii
reactive. B
Acest tip de lampă este utilizat pentru S
~ 230 V;
iluminatul halelor industriale şi în iluminatul C
50 Hz
stradal. E
Principalele avantaje ale acestor lămpi Fig. 9.18 − Lampa cu descărcare în
sunt: vapori de mercur de înaltă presiune..
• un cost relativ redus;
• nu necesită elemente suplimentare pentru amorsare;
• o eficienţă luminoasă medie 37  63 lm/W;
• durată de viaţă ridicată (6 000  10 000 ore).
*
Notaţia E indică tipul filetului (Edison), iar cifrele indică diametrul soclului în mm.
 Instalaţii de iluminat electric 355

Principalele dezavantaje ale lămpii sunt:

− caracteristici reduse de redare a culorilor;
− durată mare de lansare şi relansare (circa 5 minute); după deconectarea
lămpii, relansarea are loc numai după răcirea şi, astfel, reducerea presiunii din
interiorul tubului de descărcare;
− datorită caracteristicii neliniare ale descărcării electrice, curentul electric din
circuitul lămpii este puternic distorsionat.
Dezavantajele lămpii determină ca, în prezent, să fie puţin utilizată. Acest tip
de lampă stă, însă, la baza realizării lămpilor moderne.

9.3.2.4 Lămpi cu descărcare în vapori de sodiu cu înaltă presiune

În cazul acestor lămpi, arcul electric se dezvoltă într-o atmosferă de vapori de

sodiu. Lampa constă, în principiu, dintr-un tub T (fig. 9.19) şi doi electrozi E1 şi E2
între care se dezvoltă descărcarea electrică. Tubul T este umplut cu un gaz inert
(Xe, Ar, Ne) şi este introdus puţin sodiu în stare solidă. La conectarea lămpii la
reţeaua electrică, blocul de amorsare A (igniter) generează impulsuri de tensiune cu
amplitudine de circa 34 kV, determinând amorsarea descărcării în gazul inert.
După timpul de lansare (până la 8 minute) natriul se vaporizează şi descărcarea
electrică continuă în vapori metalici. În funcţionare normală, tensiunea la bornele
tubului T este de circa 170 V şi blocul de amorsare iese din funcţiune.
Rezultă, în principal, o intensă radiaţie monocromatică (galben intens) cu o
lungime de undă de 589 nm, în apropiere de valoarea corespunzătoare sensibilităţii
spectrale maxime a ochiului uman.
Eficienţa luminoasă a lămpii
creşte odată cu nivelul de izolare ter-
mică. Pentru limitarea pierderilor de
căldură datorate convecţiei, în inte- E1
riorul balonului K este necesar un vid
T K
înaintat.
Având în vedere atmosfera agre-
sivă datorată vaporilor de sodiu, tubul E2
T este realizat dintr-o sticlă specială.
Principalele avantaje ale lămpilor
cu descărcare în vapori de sodiu cu
înaltă presiune sunt următoarele:
• durată mare de viaţă (peste B
20 000 ore); S
230 V;
• o eficienţă luminoasă ridicată A C 50 Hz
(până la 110 lm/W); E
• formă compactă. Fig. 9.19 − Lampa cu descărcare în vapori de
Principalele dezavantaje ale lămpii sodiu de înaltă presiune.
sunt:
− o foarte slabă redare a culorilor (Ra < 20);
− necesită utilizarea unui balast şi a unui bloc de amorsare (igniter);
− durată mare a timpului de lansare şi relansare (până la 8 minute);
356 Consumatori de energie electrică

− costuri ridicate;
− datorită caracteristicii neliniare a descărcării electrice, curentul electric
absorbit din reţeaua de alimentare prezintă un important spectru armonic.
Având în vedere forma compactă, durata mare de viaţă, o eficienţă luminoasă
ridicată, însă o slabă redare a culorilor, lămpile cu descărcare în vapori de sodiu cu
înaltă presiune sunt utilizate, practic, numai pentru iluminatul stradal şi al tunelurilor.
În prezent, sunt realizate şi lămpi cu descărcare în vapori de sodiu cu înaltă
presiune, cu eficienţă luminoasă mai redusă, însă cu o bună redare a culorilor, care
pot fi utilizate şi în iluminatul interior.

9.3.2.5 Lămpi cu halogenuri metalice

Lămpile cu halogenuri metalice sunt realizate pe baza lămpilor cu descărcare

în vapori de mercur de înaltă presiune. Redarea culorilor şi eficienţa luminoasă pot
fi îmbunătăţite prin introducerea în tubul de descărcare de ioduri de Na, In şi Tl,
precum şi mercur.
Descărcarea în interiorul tubului, în funcţionare normală, are loc în vaporii
iodurilor metalice şi nu apar liniile spectrale ale mercurului.
Principiul lămpii constă în faptul că cele mai multe dintre halogenurile
metalice vaporizează la temperaturi mult mai mici decât metalul cu care sunt aliate.
În tubul de descărcare este argon, puţin mercur şi diferite halogenuri metalice (I,
Br, Cl).
Iniţial, se amorsează o descărcare în argon care trece în vapori de mercur şi
apoi, halogenura este vaporizată în canalul de plasmă (temperatura peste 3000 K) şi
disociată. În continuare, are loc descărcarea în vaporii metalelor care au fost în
componenţa halogenurilor şi rezultă un spectru de emisie corespunzător acestora.
În prezent, sunt utilizate iodura de sodiu, iodura de thaliu, iodura de indiu, iodura
de scandiu, iodura de thoriu, iodura de dysposiu, bromura de dysposiu, bromura de
holmiu, bromura de tuliu.
La temperaturi reduse metalul se aliază din nou cu halogenul respectiv.
Principalele avantaje ale lămpilor cu halogenuri metalice sunt:
• o bună până la foarte bună redare a culorilor (Ra > 80);
• durată mare de viaţă (peste 15 000 ore);
• o bună până la foarte bună eficienţă luminoasă (80  100 lm/W);
• dimensiuni reduse;
• o ridicată stabilitate a culorilor în cazul utilizării tubului de descărcare din
material ceramic.
Principalele dezavantaje ale lămpii cu halogenuri metalice sunt:
− necesită balast inductiv şi bloc de amorsare;
− durată mare de lansare şi relansare (câteva minute);
− costuri ridicate;
− datorită caracteristicii neliniare a descărcării electrice, curentul electric ab-
sorbit din reţeaua de alimentare prezintă un important spectru armonic.
Lampa cu halogenuri metalice este utilizată pentru iluminatul halelor
industriale, a spaţiilor comerciale, a terenurilor de sport etc.
 Instalaţii de iluminat electric 357

9.3.3 Lămpi cu diode luminiscente (LED- light emitting diode)

Una dintre soluţiile care vor deschide noi direcţii de dezvoltare în domeniul
iluminatului artificial este utilizarea diodelor luminiscente, LED. Aplicaţiile actu-
ale, reduse încă, la surse de semnalizare, pun în evidenţă posibilitatea ca, în urma
unor studii aprofundate, să fie extins domeniul de utilizarea a acestor surse şi în
domeniul iluminatului interior şi exterior.
Diodele luminiscente (LED) sunt elemente semiconductoare care generează o
lumină monocromatică. Sursele actuale pentru semnalizare utilizează diode
luminiscente cu strat din fosfor sau o combinaţie de trei diode determinând culorile
primare (prin combinaţia cărora se poate realiza orice nuanţă de culoare).
Eficienţa luminoasă a surselor actuale de semnalizare este relativ redusă, însă
se consideră că, prin studii şi dezvoltări ale elementelor semiconductoare, va fi
posibilă obţinerea unei eficienţe luminoase care să depăşească sursele actuale de
lumină artificială.
O caracteristică deosebită a surselor bazate pe LED este durata de viaţă foarte
ridicată, (peste 100 000 ore) ceea ce le face deosebit de atractive pentru iluminatul
exterior, unde costurile de înlocuire şi mentenanţă prezintă un interes special [9.6].
Posibilitatea realizării oricărei nuanţe de culoare a luminii emise, precum şi
orice formă a sursei, fac ca aceste surse de lumină să prezinte interes în cazul ilu-
minatului decorativ, în cazul iluminatului interior, dar şi în cazul iluminatului
exterior pentru realizarea sistemelor de semnalizare pentru circulaţie.
Controlabilitatea sistemului de iluminat cu LED-uri permite realizarea unor
sisteme de iluminat eficiente, cu adaptare la necesarul momentan de lumină.
Eficienţa ridicată preconizată a sistemelor de iluminat cu diode luminiscente
(deci pierderi reduse de energie) va avea efecte benefice pentru reducerea consu-
murilor de energie electrică din interiorul clădirilor, în instalaţiile de aer con-
diţionat.
Alimentarea acestor surse cu tensiune continuă poate fi un avantaj important
odată cu dezvoltarea sistemelor de alimentare cu energie electrică la tensiune
continuă, aflate, în prezent, încă în etapa de studiu, dar care vor avea în viitor o
pondere importantă.
Studiile teoretice şi dezvoltările tehnologice trebuie să urmărească, odată cu
creşterea eficienţei luminoase a diodelor actuale, reducerea costurilor pentru
realizarea lămpilor cu diode luminiscente, precum şi menţinerea, pe întrega durată
de viaţă, a spectrului luminos al lămpii.
Schema de principiu a unei lămpi cu diode luminiscente conectate în serie şi
paralel este indicată în figura 9.20.
Dacă în schema din figura 9.20 sunt utilizate diode având curentul electric
nominal de 350 mA şi o tensiune de 4 V, cele 30 diode din matricea lămpii
realizează o sursă de circa 40 W.
Matricea de LED-uri se alimentează cu tensiune continuă de circa 24 V, ceea
ce necesită ca sursa D să includă un transformator coborâtor 230/18 V şi un redre-
sor. Limitarea deformării curbei curentului electric absorbit din circuit şi proble-
mele de compatibilitate electromagnetică pot fi rezolvate cu ajutorul circuitului de
corecţie a formei curentului electric şi a factorului de putere PFC (Power Factor
Corrector) şi a circuitului EMC (Electromagnetic Compatibility).
Principalele avantaje ale surselor cu LED-uri sunt:
358 Consumatori de energie electrică

L N PE
230 V; 50 Hz

EMC D PFC

Fig. 9.20 − Schema de principiu a unei lămpi electrice cu LED-uri

− durată foarte ridicată de viaţă (peste 100 000 ore), ceea ce conduce la costuri
reduse de mentenanţă (înlocuire lămpi);
− consum redus de energie electrică, ceea ce conduce la costuri reduse de
funcţionare;
− influenţa redusă a vibraţiilor şi a loviturilor;
− formă compactă;
− stabilitate ridicată a culorilor;
− sistem simplu şi eficient de control;
− pierderi reduse şi deci o cantitate redusă de căldură dezvoltată;
− rată redusă de defectare;
− tensiune redusă de alimentare (are nevoie de transformator, redresor şi
filtru);
− admite un mare număr de comutaţii.

9.3.4 Lampa cu inducţie

Lampa cu inducţie (fig. 9.21) este o lampă cu incandescenţă, la care filamentul

F este spiralat de forma unei bobine şi alimentat de la un generator de înaltă
frecvenţă, GÎF (2,95 MHz). Câmpul electromagnetic, generat de filament, menţine
în lampă o agitaţie moleculară, în urma căreia se produce o radiaţie luminoasă. Pe
partea interioară a balonului B se află un strat fluorescent L (luminofor), iar între
acesta şi sticlă se găseşte un strat din siliciu (trans-
parent) cu rolul de a proteja sticla datorită duratei B
L
foarte lungi de funcţionare (circa 60 000 ore).
Aceste lămpi au o eficienţă luminoasă cuprinsă F
între 65 şi 70 lm/W, un indice de redare a culorilor
mai mare de 80, o luminanţă de 5 10 cd/cm2 şi un
timp de repunere în funcţiune de 0,1 s.
Lămpile se montează în corpuri de iluminat
care conţin un abajur, cu un diametru de circa
5060 cm, pentru a oferi protecţie faţă de câmpul
electromagnetic din lampă. Din acelaşi motiv, GÎF ~230 V
corpurile de iluminat, echipate cu lămpi cu inducţie,
Fig. 9.21 − Principiul lămpii cu
se montează la înălţime mare (peste 4 m). inducţie.
 Instalaţii de iluminat electric 359

9.4 Corpuri de iluminat

9.4.1 Probleme generale

Corpurile de iluminat au una sau mai multe dintre următoarele funcţiuni:

− susţin mecanic lampa sau lămpile şi echipamentul electric auxiliar;
− asigură alimentarea cu energie electrică a lămpii (lămpilor);
− modifică, în mod convenabil, distribuţia intensităţii luminoase şi a fluxului
luminos, în spaţiu;
− reduce luminanţa lămpii (lămpilor) până la valori nepericuloase pentru
privirea directă;
− modifică, în mod convenabil, spectrul luminos, cu ajutorul unor filtre;
− asigură protecţia lămpii (lămpilor) şi a echipamentelor electrice faţă de
mediu, atunci când acesta poate fi agresiv (coroziv).
Producătorii de corpuri de iluminat au obligaţia de a indica următoarele
caracteristici pentru acestea:
• modul de echipare: număr de lămpi, puterea nominală a acestora,
echipamentul auxiliar necesar funcţionării lămpilor şi puterea absorbită de acestea;
• curba de distribuţie a intensităţii luminoase, în coordonate polare, pentru o
echipare cu o lampă etalon de 1000 lm; în situaţiile în care distribuţia intensităţii
luminoase nu este uniformă, este necesar să fie indicate curbele de distribuţie a in-
tensităţii luminoase pentru diferite planuri principale, uniform plasate faţă de planul
de referinţă 0 − 180 (se preferă planurile 45 − 225; 90 − 270 şi 135 − 315);
• distribuţia intensităţii luminoase, sub formă tabelară din 5 în 5 (sau din 10
în 10);
• distribuţia zonală a fluxului luminos, sub formă grafică, în coordonate
carteziene (=f ()), pentru situaţia în care corpul de iluminat este echipat cu o
lampă etalon de 1000 lm;
• randamentul luminos al corpului de iluminat (raportul dintre fluxul emis de
corpul de iluminat şi fluxul total al lămpilor montate în interiorul acestuia);
• distribuţia luminanţelor emise de corpul de iluminat, sub formă tabelară sau
grafică;
• unghiul de protecţie (unghiul din care nu mai poate fi privită lampa din
interiorul corpului de iluminat); cu cât acest unghi este mai mare, cu atât corpul de
iluminat asigură un confort luminos mai bun;
• dimensiunile geometrice şi masa;
• posibilităţi de montare;
• gradul de protecţie faţă de pătrunderea corpurilor solide şi a apei, precum şi
gradul de protecţie la şocuri mecanice;
• clasa de protecţie „antiex", atunci când este cazul;
• clasa de protecţie împotriva şocurilor electrice.

9.4.2 Clasificări ale corpurilor de iluminat

a) Clasificare în funcţie de distribuţia fluxului luminos în spaţiu:

360 Consumatori de energie electrică

− cu distribuţie directă (fig. 9.22 a)), dacă fluxul luminos este dirijat, în
proporţie de 90100% , în semisfera inferioară;
− cu distribuţie semidirectă (fig. 9.22 b)), atunci când fluxul transmis în
emisfera inferioară este în proporţie de 6090% ;
− cu distribuţie mixtă (fig. 9.22 c)), dacă fluxul lminos este dirijat
aproximativ egal în cele două semisfere (4060%);
− cu distribuţie semiindirectă (fig. 9.22 d)), dacă fluxul în emisfera
superioară este în proporţie de 6090% ;
− cu distribuţie indirectă (fig. 9.22 e)), dacă fluxul luminos în semisfera
superioară este în proporţie de 90100%.
Cu cât este mai mare fluxul luminos emis în semisfera inferioară, cu atât
sistemul de iluminat din încăpere va fi mai ieftin, întrucât se asigură nivelul de
iluminare cu un număr mai mic de corpuri de iluminat, dar umbrele pe suprafeţele
de lucru vor fi mai pronunţate.
Cu cât fluxul luminos este dirijat preponderent în semisfera superioară, cu atât
sistemul de iluminat va fi mai scump (fiind necesar un număr mai mare de corpuri
de iluminat pentru un anumit nivel de iluminare), dar confortul luminos va fi mai
ridicat (prin reducerea, până la dispariţie, a umbrelor în zona de lucru).

e)
a) c)

b) d)
Fig. 9.22 − Corpuri de iluminat.

b) Clasificarea după gradul de protecţie faţă de mediu (IP)

Protecţia se realizează la pătrunderea corpurilor solide şi a prafului, precum şi
a apei.
Protecţia la pătrunderea corpurilor solide şi a prafului se realizează pe 7
niveluri, de la nivelul 0 − neprotejat − până la nivelul 6 − etanş la praf.
Protecţia la pătrunderea apei (umidităţii) se realizează pe 9 niveluri, de la
nivelul 0 − neprotejat − până la nivelul 8 − protejat contra imersării de durată.
Gradul de protecţie se indică prin două cifre IP ab, în care a indică nivelul de
protecţie la pătrunderea corpurilor solide şi a prafului şi b indică nivelul de
protecţie la pătrunderea apei (umidităţii).
 Instalaţii de iluminat electric 361

c) Clasificarea după clasa de protecţie la şocuri electrice

Corpurile de iluminat se clasifică în modul următor:
• clasa 0 − atunci când protecţia se realizează numai prin izolaţia de bază:
părţile conductoare accesibile ale corpului de iluminat nu sunt legate la conductorul
de protecţie (PE);
• clasa I − atunci când protecţia împotriva şocurilor electrice se realizează
prin izolaţia de bază şi o măsură de protecţie suplimentară: legarea părţilor conduc-
toare accesibile la conductorul de protecţie (PE).
• clasa II − atunci când protecţia la şocurile electrice se realizează prin
izolaţia de bază şi printr-o măsură suplimentară, care constă într-o izolaţie dublă
sau întărită, special destinată protecţiei; nu este necesară legarea la pământ;
• clasa III − atunci când protecţia la şocurile electrice se realizează prin
izolaţia de bază şi o măsură suplimentară care constă în alimentarea cu o tensiune
nepericuloasă (sub 50 V).

d) Clasificarea după sistemul de prindere faţă de construcţie:

− plafoniere − atunci când corpurile de iluminat sunt fixate direct pe
plafon;
− aplice (drepte sau oblice) − atunci când corpurile de iluminat sunt fixate
pe pereţi sau pe stâlpi;
− pendule − atunci când corpurile de iluminat sunt fixate de plafon, cu
sisteme de suspendare;
− scafe − atunci când corpurile de iluminat (sau chiar lămpile) sunt
mascate de elemente constructive, special destinate pentru a dirija lumina pe
plafon, fără a putea fi privite din zona de lucru sau de circulaţie.

e) Clasificare după domeniul de utilizare

Pot fi clasificate în corpuri de iluminat:
• A − normale − utilizate în iluminatul interior şi exterior;
• B − destinate mijloacelor de transport, de orice fel: automobile,
tramvaie, metrou, vapoare, avioane etc.
• C − speciale, cu destinaţie în diverse domenii de activitate: medical,
zootehnic etc.

9.4.3 Tipuri de corpuri de iluminat

Corpuri de iluminat artizanale

În această categorie intră corpurile de iluminat utilizate cu precădere în spaţiile
de locuit: lustre şi aplice.

Corpuri de iluminat industriale

În această categorie intră corpurile de iluminat realizate de producători
autorizaţi, astfel încât acestea respectă cerinţele prevăzute de normele în vigoare
[9.2]. Cele mai utilizate corpuri de iluminat, echipate cu lămpi cu incandescenţă
sau fluorescente compacte sunt:
362 Consumatori de energie electrică

− pendulul cu glob opal (60200 W);

− aplicele drepte sau oblice din porţelan sau masă plastică (4060 W);
− corpuri etanşe cu grad de protecţie IP 44 (60200 W) etc.
Din gama corpurilor de iluminat echipate cu lămpi fluorescente tubulare, cele
mai utilizate sunt corpurile: FIA, FIRA, FIDA, FIRI, FIPA, FIPRA, FIPAD etc.
Semnificaţia acestor litere este următoarea:
• F − pentru instalaţii fixe;
• I − pentru montat în interior;
• - I − pentru montat îngropat;
• A − pentru montaj aparent;
• R − prevăzut cu reflector;
• D − prevăzut cu dispersor;
• P − etanş la praf şi umezeală.
În tabelul 9.8 sunt indicate, ca exemplu, caracteristicile principale ale corpului
de iluminat FIRA.
Tabelul 9.8
Caracteristici ale corpului de iluminat FIRA
Dimensiuni [mm]
Putere Factor
Masa Lungi- Distanţa Lăţimea
Tip Cod normată de Înălţi-
[kg] mea între fără
[W] putere mea
totală prinderi reflector
FIRA-
21141190 136 0,95 2,65 1227 900 111 50,7
11-136V
FIRA-
21142190 236 0,95 3,25 1227 900 111 50,7
11-236V
FIRA-
21141191 136 0,95 2,45 1227 900 111 50,7
11-136O
FIRA-
21142191 236 0,95 3,00 1227 900 111 50,7
11-236O
V − cu reflector vopsit; O − cu reflector oglindat.

9.5 Dimensionarea sistemului de iluminat prin metoda

factorului de utilizare
9.5.1 Metoda de calcul

Metoda factorului de utilizare permite determinarea fluxului luminos necesar

pentru un sistem de iluminat dintr-o încăpere, de formă paralelipipedică (sau poate
fi aproximată cu această formă), atunci când se
cunosc (fig. 9.23): ha
− dimensiunile încăperii (lungimea L,
lătimea l şi înălţimea liberă H);
h
− înălţimea planului util hu (planul pe care H
se desfăşoară activităţile de bază din încăpere);
Plan util
− înăltimea de atârnare ha a planului cor-
purilor de iluminat, faţă de plafon; hu

Fig. 9.23 − Secţiune printr-o încăpere.

 Instalaţii de iluminat electric 363

− tipul de corp de iluminat, care este ales pentru a forma sistemul de iluminat
(alegerea se face în funcţie de distribuţia fluxului luminos dorit a fi realizat în
încăpere);
− factorii de reflexie pentru tavan t , pereţi p şi podea 0 .
Fluxul luminos necesar pentru sistemul de iluminat este dat de relaţia:
ES
= , (9.14)
M f u
în care E este iluminarea medie necesară pe planul util, conform normativelor în
vigoare [9.2]; S = Ll − aria suprafeţei încăperii, Mf − factorul de menţinere
(tabelul 9.5); u − factorul de utilizare, corespunzător tipului de corp de iluminat
ales pentru a forma sistemul de iluminat.
Factorul de utilizare este o dată de catalog, care se stabileşte în funcţie de
factorii de reflexie t , p şi 0 , precum şi de indicele i al încăperii, dat de relaţia
L l
i= , (9.15)
h  (L + l)
în care h = H − ha − hu (fig. 9.23).
Fiind cunoscut fluxul luminos necesar nec pentru sistemul de iluminat, se
stabileşte numărul N de corpuri de iluminat care trebuie să formeze sistemul de
iluminat

N = nec , (9.16)
n  l
în care n este numărul de lămpi cu care se echipează corpul de iluminat, l − fluxul
luminos al lămpii cu care se echipează corpul de iluminat.
Pentru corpurile de iluminat cu incandescenţă n = 1; pentru corpuri echipate
cu lămpi fluorescente n = 1 4.
Numărul N se rotunjeşte (de regulă la valori mai mari), la valoare întreagă,
astfel încât corpurile de iluminat să se poată amplasa uniform în planul tavanului.

9.5.2 Exemplu de calcul

Pentru o clasă cu lungimea L = 10 m, lăţimea l = 8 m şi înălţimea liberă H =

4 m, urmează să fie proiectat un sistem de iluminat care să asigure un nivel mediu
de iluminare E = 300 lx, pe planul util, aflat la 0,7 m de la pardoseală. Corpurile de
iluminat sunt suspendate la ha = 0,5 m faţă de tavan şi sunt de tipul FIRA-11-236.
Factorul de menţinere se alege 0,8 , iar factorii de reflexie sunt t = 0,7;
p = 0,5; 0 = 0,5.
Rezultă:
a) h = H − ha − hu = 4 − 0,5 − 0,7 = 2,8 m;
b) Indicele încăperii i, calculat din relaţia (9.15) are valoarea
Ll 10  8
i= = = 1,58 ;
h  ( L + l ) 2,8  (10 + 8)
c) Factorul de utilizare u pentru corpul de iluminat FIRA-11-236 (echipat cu
două lămpi de 36 W) rezultă u = 0,584, prin interpolare din datele din tabelul 9.9;
364 Consumatori de energie electrică

Tabelul 9.9
Factori de utilizare ai corpului de iluminat FIRA-11-236V
Factor de reflexie
Tavan 0,7 0,5 0,3 0,0
Pereţi 0,5 0,3 0,1 0,5 0,3 0,1 0,3 0,1 0,0
Podea 0,3 0,3 0,3 0,3 0,3 0,3 0,1 0,1 0,0
Indice Factori de utilizare
0,6 0,33 0,27 0,23 0,32 0,27 0,23 0,26 0,23 0,21
0,8 0,41 0,34 0,30 0,39 0,34 0,30 0,32 0,29 0,27
1,00 0,47 0,40 0,36 0,45 0,37 0,35 0,37 0,34 0,33
1,25 0,52 0,46 0,42 0,50 0,45 0,41 0,42 0,39 0,38
1,50 0,57 0,51 0,47 0,54 0,49 0,46 0,46 0,43 0,42
2,00 0,64 0,58 0,54 0,60 0,56 0,53 0,52 0,50 0,48
2,50 0,68 0,63 0,60 0,64 0,61 0,57 0,56 0,54 0,52
3,00 0,71 0,67 0,63 0,67 0,64 0,61 0,58 0,57 0,55
4,00 0,75 0,72 0,69 0,71 0,68 0,66 0,62 0,60 0,58
5,00 0,77 0,75 0,72 0,73 0,71 0,68 0,64 0,62 0,61

d) Fluxul luminos total necesar rezultă din relaţia 9.14

ES 300  80
= = = 51370 lm .
M f  u 0,8  0,584
e) Numărul de corpuri de iluminat FIRA-11-236, echipate cu lămpi de 36 W,
culoare albă, cu fluxul luminos al unei lămpi l = 2700 lm, rezultă din relaţia (9.16)
 51370
N = nec = = 9,5 corpuride ilu minat .
n  l 2  2700
Sistemul de iluminat poate fi format din:
− 9 corpuri de iluminat pentru a fi dispuse câte 3 pe trei rânduri:
− 10 corpuri de iluminat pentru a realia două şiruri de câte 5 corpuri de
iluminat.

Bibliografie
[9.1] Bianchi C. ş.a. Sisteme de iluminat interior şi exterior, Matrix Rom, Bucureşti, 1998.
[9.2] *** Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial din clădiri,
NP−061−02.
[9.3] *** CIE Guide on interior lighting, nr.29/2, 1986.
[9.4] Bianchi C. ş.a., Sisteme de iluminat interior şi exterior. Concepţie. Calcul. Soluţii, Editura
Matrix, Bucureşti, 1998.
[9.5] Moroldo D., Iluminatul urban. Aspecte fundamentale, soluţii şi calculul sistemelor de iluminat,
Editura Matrix, Bucureşti, 1999.
[9.6] Ton M. ş.a., LED Lighting Technologies and Potential for Near-Term Applications, Ecos
Consulting, http://www.dwalliance.org