Cetateanul Turmentat

- personaj de comedie -
- personaj comic-
- tipul cetateanului -

"O scrisoare pierduta ", de Ion Luca Caragiale

- comedie-

Ion Luca Garagiale (1852-1912) a ramas definitiv in literatura romana printr-o opera
monumentala, alcatuita din comedii, nuvele, momente si schite, prin intermediul carora scriitorul
face o adevarata radiografie a societatii romanesti, inagurand o epoca literara de inalta valoare
artistica, atat din punct de vedere tematic, cat si al limbajului surprins cu maiestrie neegalata pana
astazi. Caragiale se remarca prin arta compozitiei, fiind cel mai priceput creator de caractere din
literatura romana. Sarcastic si necrutator, Caragiale satirizeaza sclipitor incultura, imoralitatea,
coruptia, prostia omeneasca in cea mai larga acceptie a cuvantului, atitudini ce se manifestă nu
numai la indivizi izolati, ci la intregi categorii sociale.
Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena
Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884.
"O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri sociale si politice, Caragiale
ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de
deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre
reprezentantii opozitiei -Catavencu si grupul de "intelectuali independenti" - si membrii partidului de
guvernamant- Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu, personaje
ridicole puse in situatii comice, cu scopul de a satiriza moravurile sociale si politice ale vremii.
Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simplu, al alegatorului care nu are ambitii, este
mereu ametit si confuz pentru ca tot ceea ce se intampla in zona politicului este neclar si incoerent.
El gaseste scrisoarea de amor pe care o pierduse Zoe Trahanache si, pentru ca fusese postas, intentia
lui este de a duce scrisoarea "andrisantului", dar nu este nici el un cetatean tocmai cinstit, pentru ca
mai intai o citeste sub felinar.
Comicul de caracter compune structura morala, care reiese, in mod indirect, din atitudinea,
faptele si vorbele cetateanului, iar in mod direct din didascalii sau din relatia cu celelalte personaje.
Ca "apropitar" (proprietar de bunuri, cu drept de vot - n.n.), adica platitor de impozite, cetateanul are
drept de vot si este mandru ca-l cunoaste "conul Zaharia de la 11 fevruarie". Aluzia personajuiui se
refera la faptui ca la 11 februarie 1866 a avut loc inlaturarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza
printr-o lovitura de stat, iar el fusese atunci de aceeasi parte a baricadei cu Trahanache, de aceea se
simte foarte apropiat de acesta.
Cetateanul este vicios, fiind mereu beat si asteapta sa" fie dirijat, pentru ca el nu are nicio
opinie, "apoi, daca-i pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni". Atunci cand insista sa i se raspunda la
intrebarea: "eu cu cine votez?", prefectul, dezgustat de mirosul de alcool al cetateanului, ii raspunde,
sarcastic, sa-i dea votul "lui onorabilul d. Catavencu... Pentru asa alegator, mai bun ales nici ca se
putea...". Reactia cetateanului este de data aceasta sovaitoare: "Nu e vorba, tinem la d.Nae
Catavencu... e din Sotietate... dar vorba e, eu alegator... eu... (sughite) apropitar, eu pentru cine
votez?". Retinerea evidenta a cetateanului de a-l vota pe Catavencu este motivata de faptui ca
avocatul este fondatorul "Societatii Enciclopedice Cooperative «Aurora Economica Romana» si liderul
partidului de opozitie din care fac parte institutorii Ionescu si Popescu, "dascalimea", adica cetateni
care traiesc din salarii, care nu sunt "apropitari" si nici nu au merite istorice, ca Trahanache, care se
implicase in evenimente importante ca cel cu abdicarea lui Cuza.
Abureala Cetateanului este sugestiva nu pentru ca este bautor, ci pentru ca toata viata
politica a vremii il ameţeşte pe omul de rand, care se si simte agresat de aceasta, "nu ma-mpinge, c-
ametesc", "nu ma zgudui!".
Este o fire lenesa, comoda, gasindu-si scuze superficiale, "da-i cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin,
da-i cu bere", pentru a se disculpa de pierderea scrisorii. Replica cea mai sugestiva pentru caracterul
sau labil si pentru lipsa de opinie a devenit memorabila: "Eu cu cine votez?", iar pentru ca Zoe il
lamureste, voteaza disciplinat cu cine i s-a indicat, apoi bea "in sanatatea coanii Joitichii ca e dama
buna!". Cetateanul turmentat este cel care creeaza un comic de situatie remarcabil, prin gasirea,
pierderea si inapoierea scrisorii de amor, cel care provoaca intriga actiunii, dar si cel care aplaneaza
conflictul in finalul piesei. El apare in momentele cele mai nepotrivite, enerveaza pe toata lumea cu
prezenta lui, este dispretuit tocmai de clasa politica, desi este reprezentantul electoratului care urma
sa se prezinte la vot pentru a-si desemna alesul in Camera Deputatilor.
Cetateanul turmentat nu are nume, el este alegatorul anonim, bulversat de campania
electorala confuza pentru omul de rand, care simte nevoia sa fie indrumat de catre cineva, crede el,
priceput la politica, de aceea intrebarea "Eu pentru cine votez?" devine obsedanta si a facut cariera
pana in zilele noastre.
In comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia cuvantul este
cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia,
incultura, demagogia si fariseismul: "Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba,
cand aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".