ALCHIMIE

ALCHIMIE-arta (stiinta) de a transforma metalele Œn argint sau aur - este definitia ce

sa da Œn mod obisnuit alchimiei, dar vom vedea ca alchimia este mai mult decât atât.
Textele vechilor alchimisti arata ca "acesti oameni nu erau interesati sa faca aur si nu
vorbeau Œn realitate de metalul pretios de culoare galben stralucitoare pe care noi Œl numim
aur. Chimistul care examineaza aceste tratate Œncearca aceiasi impresie ca si zidarul care ar
vrea sa gaseasca informatii practice despre zidarie Œntr-o lucrare francmasonica". Istoricii
stiintelor deosebesc trei epoci Œn formarea alchimiei greco egiptene:
1. epoca retetelor tehnice, referindu-se la operatile de combinare, de colorare si de
imitare a aurului (de exemplu Papirusurile din Leyden si Stockholm, care dateaza din sec. III
Œ.e.n.);
2. epoca filosofica, inaugurata, foarte probabil, de Bolos din Mendes (sec. II Œ.e.n.);
3. epoca literaturii alchimice propriu-zise, aceea a lui Zosima (sec. III-IV).

Incepând cu secolul al III-lea e.n., gnosticul Zosima Panopolitanul a dezvoltat

chrysopea, "arta sacra de a face aur". Spre deosebire de predecesorii lor, el si contemporanii lui
au urmarit Œn egala masura un scop mistic cât si material, legând aceasta arta de misterele
templelor egiptene.
Alchimia a fost practicata si Œn China antica, prima carte a unui autor alchimic
chinez, care a aparut Œn secolul al VI-lea e.n., putând fi considerata mai degraba un
comentariu simbolic pentru I-King, ceea ce este relevant pentru faptul ca, Œn China,
specialistii alchimiei, reprezentati de taoisti, au evoluat spre "alchimia interioara" care avea mai
multe exercitii spirituale decât exercitii chimice. Primele traduceri Œn latineste ale operelor
alchimice pastrate sau redactate din araba, dateaza din secolul al XII-lea. Intre cele mai celebre,
Tabula Smaragdina, atribuita lui Hermes, se bucura de o celebritate considerabila. In aceasta
carte se afla celebra formula care ilustreaza solidaritatea dintre hermetism si alchimie: "Toate
cele din Inalt sunt asemeni cu toate cele de jos , toate cele de jos sunt asemeni cu toate cele de
sus, pentru ca sa savârseasca miracolul Unitatii". Grecii, arabii si occidentalii din Evul Mediu
ramân creatorii alchimiei traditionale, un ansamblu complex de notiuni metafizice si de
procedee de lucru prin care se urmarea transmutarea metalelor (trecerea unui metal imperfect la

1
starea perfecta). Alchimistii au fost urmariti si persecutati de Inchizitie la fel cu vrajitorii si
ereticii ceea este surprinzator deoarece, Œn laboratoarele lor, Œncepeau Œntotdeauna prin a se
ruga si a-si purifica sufletul Œnainte de lucru. Ca nu este vorba doar de operatii de laborator
este un lucru dovedit prin accentul care se pune pe virtutiile si calitatiile alchimistului: acesta
trebuie sa fie sanatos, modest, rabdator, pur; el trebuie sa aiba mintea libera si Œn consonanta
cu opera; trebuie, deopotriva, sa opereze si sa mediteze, sa-si purifice fiinta.
In secolul XVI la Venetia a aparut o carte care pune bazele unei ramuri a alchimiei
numita voarhadumia, care avea Œn vedere atât transmutarea metalelor cât si alchimia din
punct de vedere metafizic, cautând Œn operatiile care ridicau un metal oarecare la demnitatea
de aur ratiunea de a fi a lucrurilor create, legile secrete ale materiei si posibilitatea de
transcendere a sufletului si a trupului.
In 1645, William Salmon defineste, Œn Dictionnaire hermetique, cuvântul filozofie Œn
acest fel: "Nume care se da stiintei sau artei care ne Œnvata sa facem piatra filozofala."
Alchimistii se considerau filosofi, adevarata filosofie având ca scop Marea Opera, adica
pregatirea pietrei filozofale care va transforma metalele imperfecte Œn aur. Aceasta piatra este
un medicament absolut care-ti asigura sanatate si viata lunga daca Œnghiti câte putin, de doua
ori pe an, Œntr-un amestec cu o pasta speciala.
Eforturile depuse de alchimisti de-a lungul secolelor nu par a fi fost Œncununate de
succes, toate demonstratiile practice realizate de acestia dovedindu-se Œn final a nu fi fost
decât niste scamatorii. Si totusi, Œn ciuda impostorilor, independent de reusita sau de esec,
alchimistii au facut numeroase descoperiri stiintifice de care beneficiem si astazi.
Dintre clasicii literaturii alchimice este de mentionat Valentin Andreae (1586-1654).
Cea mai buna opera a sa este un roman alegoric, aparut Œn 1616, Chymische Hochzeit:
Christiani Rozenkreutz anno 1459 (Nunta chimica a lui Cristian Rozenkreutz) Œn care
povesteste cum Œntemeietorul legendar al Rozei-Crucis a gasit piatra filozofala; sub fiecare
episod sunt ascunse indicatii tehnice. Povestitorul, Rosenckeutz, invitat la nunta lui Sponsus cu
Sponsa, trece printr-o padure unde trebuie sa aleaga Œntre patru drumuri, dintre care unul duce
la moarte, iar celelalte trei sunt pline de pericole; nici unul nu putea fi refacut Œn sens invers.
Incercând sa elibereze un porumbel atacat de un corb, urmeaza un drum , fara a-l fi ales Œn
mod special, ajunge cu greutate la castelul regal. Acolo, mesenii, nobilii si oamenii de rând
trebuie sa fie cântariti Œn Balanta Artistilor pentru a se sti daca sunt demni de a fi prezentati
regelui. Rozenkreutz, trecând cu bine proba, asista la o ceremonie Œn timpul careia au loc
funerariile a sase persoane regale, se decapiteaza un urias negru, capul sau fiind folosit la
2
Œncalzirea unui cuptor Œn care se cloceste un ou. Din acest ou iese o pasare neagra care este
asezata Œntr-o baie alba ca laptele; ea Œsi pierde acolo toate penele iar lichidul devine
albastru. Toate numele din aceasta povestire recomanda dozajele necesare pentru Marea Opera;
initialele de pe medalii, inscriptiile de pe ziduri, ghicitorile care sunt spuse asistentei sunt alte
moduri voalate de a arata ordinea si rezultatul operatiilor. In cea de-a saptea zi, Rozenkreutz,
numit de rege Cavaler al Pietrei de aur, depune juramânt ca va respecta cele cinci porunci ale
acestei demnitati si scrie Œntr-un registru: SUMMA SCIENTIA NIHIL SCIRE (Stiinta
suprema este de a nu sti nimic), ceea ce nu vrea sa spuna ca stiinta este zadarnica, ci ca
adevaratul savant trebuie sa actioneze ca si când n-ar sti nimic si sa caute mereu.
Un rol important Œn dezvoltarea alchimiei experimentale a avut si cunoscutul fizician
Isaac Newton. El a experimentat Œn laboratorul lui operatiile descrise Œn vasta literatura
alchimica, Œntr-o masura neatinsa vreodata nici Œnainte , nici dupa el. Newton spera sa
descopere cu ajutorul alchimiei structura microuniversului ca sa-si poata omologa sistemul
cosmologic. Predecesorul lui, Robert Fludd a sustinut aceiasi idee fiind convins ca cunoasterea
microcosmosului - adica a trupului omenesc - ne releva structura Universului si ne calauzeste
Œn cele din urma la Creator. In plus cu cât cunosti mai bine Universul cu atât Œnaintezi mai
departe pe drumul cunoasterii de Sine.
Revenirea cea mai spectaculoasa a alchimiei Œn secolul XX se datoreaza lui C.C.Jung
care, Œn 1928, la cincisprezece ani dupa despartirea sa de Freud, a Œnceput sa studieze
sistematic vechile texte ermetice, ceea ce l-a dus, Œn 1944, sa arate Œn lucrarea "Psychologie
und Alchemie", ce resurse oferea simbolica alchimiei unui psihoterapeut, plecând de la "ipoteza
ca Œn psihic exista un scop final si, ca sa zicem asa, independent de conditiile exterioare". Die
Psychologie der Ubertragung (Psihologia transferului), 1946, este un comentariu alchimic
asupra libidoului, Œncercând sa "aprofundeze sexualitatea dincolo de semnificatia ei personala
si de importanta ei ca functie biologica si sa-i explice latura ei spirituala"
In aspectele sale cele mai profunde, alchimia traditionala ascunde secrete care ar trebui
Œntelese Œn perspectivele generale ale tantrismului. Calea Œn cuplu figureaza Œn Œntregime
printre itinerariile propuse de traditia alchimica, Œn anumite cazuri cuplul format de alchimist
si iubita sa Œmprumutând cu adevarat o multitudine de valente din calea tantrica. Alchimistii
au descoperit de-a lungul secolelor, asemenea adeptilor tantrici sau taoisti, ca energia ce se
degaja Œnaintea, Œn timpul si dupa o fuziune amoroasa poate fi controlata si canalizata pentru
a ne transforma din punct de vedere spiritual. Când Keneth Grant a scris ca "metalele
alchimistului erau substante vii" el s-a referit de fapt la secretiile erotice.
3
 Exista Œn aceasta privinta o foarte ciudata lucrare, compusa doar din planse simbolice
si publicata de La Rochelle, Œn 1677: "Mutus liber, in quo tamen tota Philosophia hermetica,
figuris hieroglyphicie depinquitur" (Cartea Muta, Œn care, totusi, sunt descrise toate operatiile
Filosofiei hermetice). Autorul acestei stranii lucrari, care se ascunde sub pseudonimul Altus,
era alchimistul francez Soulat, domn de Maretz. Mutus Liber are reputatia de a contine toate
secretele practice care permit alchimistilor realizarea progresiva a Marii Opere Hermetice.
Frumoasele imagini din Mutus Liber Œnfatiseaza pe alchimist si pe iubita sa pe cale de a
savârsi operatii bine determinate, ca: pregatirea si amestecarea substantelor minerale anumite,
supravegherea lentei coaceri a materiei prime etc. Dar acest nivel de "lectura" nu este singurul.
Simultan cu operatiile materiale, Marea Opera alchimica presupune exercitii spirituale speciale,
Œntotdeauna realizate Œn directa corespondenta cu ele. Aceasta asceza hermetica occidentala
este Œntru totul analoga tehnicilor secrete de vizualizare si de eliberare utilizate Œn tantrismul
hindus si buddhist. De unde necesitatea de a Œnvata sa se descifreze imaginile de pe doua
nivele complementare –material si spiritual. Femeia care opereaza Œmpreuna cu sotul ei va
putea reprezenta astfel totodata si tovarasa corporala (care ajuta de-a lungul lucrului) si partea
feminina a sufletului, cu care alchimistul va realiza uniunea mistica. Gravura finala reprezinta
suprema eliberare atinsa de catre adept, cand corpul sau fizic (figurat prin cadavrul de pe
pamânt) va fi Œnlocuit de un corp de slava.
In concluzie, Œn afara unei alchimii exoterice (exterioare) ce urmarea transmutarea
unor anumite substante Œn altele - ce de fapt este precursoarea chimiei de astazi - exista
alchimia esoterica (interioara) ce a avut ca scop transformarea (transmutarea) constiintei
primare (metalele impure) Œn constiinta divina (metale pure) cu ajutorul trezirii energiei
infinite din fiinta - kundalini (piatra filosofala).