ACTELE NORMATIVE DIN DOMENIUL

PRODUSELOR SI SERVICIILOR
ALIMENTARE:VINUL SI BAUTURILE
SPIRTOASE
 Aspecte introductive legate de Comerţ

Comerţul determină o funcţie economică complexă ce consta în a compara materii prime

sau produse pentru a le revinde în acelaşi stadiu fizic, dar în condiţii convenabile consumatorilor,
fiind, în acelaşi timp profesiunea unui grup de agenţi economici, care acţioneaza în cadrul pieţei,
asigurând actele de schimb.
Comerţul reprezintă unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei şi constituie
un element „cheie” al modelului socio–economic, jucând un rol major schemele socio-culturale,
stilul de viaţa şi amenajarea teritoriala a unei ţari. De-a lungul timpului, activitatea de comerţ a
cunoscut modificari substanţiale, transformandu-se în cadrul etapei economiei de consum, dintr-
o simpla intermediere, într-o activitate creatoare de utilitaţi, devenind foarte importanta atat
pentru producatori, cat şi pentru utilizatori. Principala funcţie a comerţului, care caracterizeaza
însuşi conţinutul activitaţii sale, o constituie cumpararea marfurilor de la producatori sau
colectori - în cazul producţiei agricole foarte dispersate - şi transferarea acestora în depozite, în
vederea pregatirii lor pentru vânzarea catre utilizatorii finali sau intermediari.
O a doua funcţie materializeaza activitaţi derivate din prima, dar foarte importante pentru
actul comercial. Este vorba despre stocarea marfurilor, care ia forma unor preocupari permanente
de a asigura echilibrul din oferta ci cerera de marfuri în cadrul pieţei. Funcţia respectiva se
datoreaza locului de intermediar pe care comerţul îl ocupa între producţie şi consum.

Comercializarea produselor şi serviciilor de piaţa este reglementata în Romania de :

 O.G. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţa, aprobata prin

Legea 650/2002 (M.O.424/2000);
 H.G. 333/2003 Norme metodologice de aplicare a O.G. 99/2000 privind comercializarea
produselor şi serviciilor de piaţa (M.O. 235/2003);
 H.G. 348/2004 privind exercitarea comerţului cu produse şi servicii de piaţa în unele
zone publice.(M.O.269/2004)
 H.G.1454/2004 pentru aprobarea criteriilor de implantare a structurilor de vânzare cu
amanuntul cu suprafaţa mare şi definirea tipologiei structurilor de vânzare
(M.O.854/2004);

În plus, în Romania faptele de comerţ sunt reglementate printr-o serie impresionanta de

prevederi legislative:
• Practici comerciale
 Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care
desfasoara activitaţi economice în mod independent (M.O. nr . 576/2004);
 H.G. nr. 1766/2004 privind normele de aplicare a Legii nr. 300/2004 privind autorizarea
persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfasoara activitaţi economice în mod
independent;
 Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitaţilor la înregistrarea în registrul
comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea
fiscala a acestora, precum şi la autorizarea funcţionarii persoanelor juridice. (M.O. nr.
839/2004);
 O.U.G. nr. 75/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.359/2004 privind
simplificarea formalitaţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice,
asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscala a acestora, precum şi la
autorizarea funcţionarii persoanelor juridice. (M.O.nr. 932/2004);
 H.G. nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a funcţionarii
comercianţilor (M.O. nr. 414/2002);

• Localizarea activitaţii - efectuarea comerţului în structuri de vânzare

 O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţa, aprobata prin
Legea 650/2002 (M.O.nr. 424/2000);
 H.G. nr. 333/2003 Norme metodologice de aplicare a O.G. nr . 99/2000 privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţa (M.O. nr. 235/2003);
• Protecţia şi informarea consumatorilor
 H.G. nr. 348/2004 privind exercitarea comerţului cu produse şi servicii de piaţa în unele
zone publice( M.O. nr. 269/2004);
 H.G. nr. 1454/2004 pentru aprobarea criteriilor de implantare a structurilor de vânzare cu
amanuntul cu suprafata mare şi definirea tipologiei structurilor de vânzare (M.O.nr.
854/2004);
 O.G. nr. 106/1999 privind regimul contractelor încheiate în afara spatiilor comerciale
(Legea 60/2002 pentru aprobarea O.G.nr. 106/1999 privind regimul contractelor încheiate
în afara spatiilor comerciale) (M.O. nr. 431/1999);
 O.G. nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta, cu modificarile
ulterioare (M.O.nr. 431/2000);
 Ordin nr. 259/2003 pentru stabilirea conditiilor minime obligatorii la comercializarea
produselor agricole şi agroalimentare în pietele de gros (M.O.nr. 106/2004);
 O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţa, aprobata prin
Legea nr. 650/2002 (M.O.nr.424/2000);
 H.G. nr. 333/2003 Norme metodologice de aplicare a O.G. nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţa (M.O. nr. 235/2003);
• Obligatiile ce le revin în comercializarea unor produse
 H.G nr. 511/2004 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind
etichetarea alimentelor prevazute în anexa nr.1 la HG 106/2002 privind etichetarea
alimentelor (M.O.nr. 348/2004);
 Legea nr. 245/2004 privind securitatea generala a produselor (M.O.nr. 565/2004);
 H.G. nr. 947/2000 privind modalitatea de indicare a preturilor produselor oferite
consumatorilor spre vânzare (M.O.nr. 524/2000);
 H.G. nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, cu modificarile şi completarile
ulterioare (M.O. nr. 147/2002);
 Ordin nr. 357/2003 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la acordarea, suspendarea
şi retragerea licentelor de fabricatie în domeniul productiei de produse alimentare (M.O.
nr. 404/2003);
 Legea nr. 150/2004 privind siguranta alimentelor cu modificarile şi completarile
ulterioare. (M.O. nr. 462/2004);
 H.G. nr. 40/2003 privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru
maşinile de spalat rufe, de uz casnic( M.O.nr. 82 /2003);
 H.G. nr. 1039/2003 privind stabilirea cerintelor referitoare la etichetarea şi eficienta
energetica a aparatelor frigorifice de uz casnic pentru introducerea pe piaţa (M.O.nr.
643/2003);
 H.G. nr. 332/2001 privind denumirea, marcarea compozitiei fibroase şi etichetarea
produselor textile, cu modificarile ulterioare (M.O. nr. 166/2001);
 H.G. nr. 26/2002 privind stabilirea conditiilor de etichetare a materialelor utilizate la
producerea principalelor componente ale articolelor de încaltaminte destinate vanzarii
catre consumatori (M.O. nr. 67/2002);.
 H.G nr. 254/2004 privind stabilirea Criteriilor acordate la etichetarea articolelor ecologice
de încaltaminte (M.O. nr. 185/2004);
 H.G. nr. 745/1999 pentru aprobarea Normelor privind etichetarea detergentilor, a
produselor de întretinere şi a produselor de curatat (M.O. nr. 453/1999);
 H.G. nr. 253/2004 privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru
detergentii de maşini de spalat (M.O. nr. 185/2004);
 H.G. nr. 1530/2004 privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru
grupul de produse detergenti de vase pentru spalare manuala.(M.O.nr. 908/2004);
 H.G. nr. 396/2003 privind securitatea utilizatorilor de jucarii (M.O. nr. 264/2003);
 Ordin nr. 393/2003 privind aprobarea Listei cuprinzand standardele romane din domeniul
securitatii utilizatorilor de jucarii care adopta standardele europene, armonizate (M.O. nr.
49/2004);
 Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti şi
consumatori.(M.O.nr. 560/200);
 Legea nr. 650/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţa (M.O. nr. 914/2002);
 Hotarare nr. 1117 / 2002 privind stabilirea cerintelor referitoare la etichetarea energetica
pentru introducerea pe piaţa a cuptoarelor electrice de uz casnic ( MO nr. 785/ 2002);
 Hotarare nr. 827 / 2002 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice
pentru grupul de produse aparate frigorifice ( M.O nr. 638 / 2002);
 Hotarare nr. 134/ 2002 privind caracterizarea, clasificarea şi marcarea produselor din
sticla cristal în vederea comercializarii acestora (M.O nr. 144 / 2002);

• Publicitate
 O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata cu modificarile şi
completarile ulterioare (Legea nr. 37/2002 privind aprobarea O.G. nr. 58/2000 pentru
modificarea şi completarea O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor) (M.O. nr.
75/1994);
 Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului (M.O.nr. 593/2004)
 Legea nr. 245/2004 privind securitatea generala a produselor (M.O.nr. 565/2004);
 H.G. nr. 396/2003 privind securitatea utilizatorilor de jucarii (M.O. nr. 264/2003);
 Ordin nr. 393/2003 privind aprobarea Listei cuprinzand standardele romane din domeniul
securitatii utilizatorilor de jucarii care adopta standardele europene, armonizate (M.O. nr.
49/2004);
 Ordinul nr. 188/2004 presedintelui A.N.P.C. privind modificarea ordinului presedintelui
A.N.P.C. nr. 517/2001 pentru aprobarea normelor privind criteriile de clasificare a
produselor folosite, destinate copiilor mai mici de 36 de luni (M.O. nr. 665/2004);
 H.G. nr. 665/1995 privind înlocuirea, remedierea sau restituirea contravalorii produselor
care prezinta deficiente de calitate (M.O. nr. 206/1995);
 H.G. nr. 1057/2001 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor care contin substante
periculoase (M.O. nr. 700/2001);
 Legea nr. 150/2004 privind siguranta alimentelor cu modificarile şi completarile
ulterioare. (M.O. nr. 462/2004);
 O.C. nr. 5/N –78 –1/2000 pentru aprobarea Regulamentului privind exercitarea
controlului calitatii materialelor, elementelor de constructie şi produsele destinate
constructiilor (M.O. nr. 120/2000);
 Legea 379/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 178/2000 privind produsele
cosmetice (M.O.nr. 901/2004);
 O.U.G. nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei şi comercializarii
alimentelor.(M.O.nr. 349/2001);
 Legea nr. 244/2002 Legea viei şi vinului în sistemul organizarii comune a pietei viti -
vinicole.(M.O.nr. 333/2002);
 H.G. nr. 760/2001 privind aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a
apelor minerale naturale.(M.O.nr. 495/2001);
 H.G. nr. 394/1995 privind obligatiile ce revin agentilor economici - persoane fizice sau
juridice - în comercializarea produselor de folosinţa îndelungata destinate consumatorilor,
republicata (M.O.nr. 10/1997);
 H.G. nr. 1219/2000 privind unele masuri de protectie a intereselor consumatorilor la
achizitionarea de piese de schimb auto, altele decat cele care pot afecta siguranta
circulatiei şi/sau protectia mediului.(M.O.nr. 644/2000);
 H.G. nr. 767/2001 privind regimul de comercializare a produselor în compozitia carora
intra substante cu efect ebrionarcotic, produse denumite generic "aurolac".(M.O.nr.
490/2001);
 H.G. nr. 1022/2002 privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol
viata, sanatatea, securitatea muncii şi protectia mediului.(M.O.nr. 711/2002);
 Ordinul nr. 1059/2004 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului sanatatii
nr. 273/2004 pentru aprobarea Normelor de igiena privind apele potabile imbuteliate,
altele decat apele minerale naturale(M.O.nr. 810/2004);
 Ordinul nr. 679/1237/257/2004 privind modificarea Ordinului ministrului agriculturii,
alimentatiei şi padurilor, al ministrului sanatatii şi familiei şi al presedintelui Autoritatii
Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 206/447/86/2002 pentru aprobarea
Normelor cu privire la comercializarea carnii de pasare.(M.O.nr. 966/2004);
 H.G. nr. 415/2004 privind regimul de comercializare a oualor (M.O.nr. 296/2004);
 Ordin nr. 268/441/117/2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea, descrierea şi
prezentarea bauturilor spirtoase (M.O. nr. 573/2003);
 Hotarare nr. 1554 / 2003 pentru modificarea şi completarea Hotararii Guvernului nr.
497/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piaţa şi de functionare a
aparatelor electrice şi electronice din punct de vedere al compatibilitatii electromagnetice
(M.O nr. 17 / 2004);
• Concurenta
 Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, cu modificarile şi completarile ulterioare (Legea
nr. 283/2002 pentru modificarea şi completarea Legii 148/2000 privind publicitatea)
(M.O.nr.368/2002);
• Fiscalitate
 Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale (M.O. nr. 24/1991);
 Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale
ilicite, republicata (M.O.nr. 133/1991);
 Legea nr. 21/1996 privind concurenta, cu modificarile ulterioare (M.O. nr. 88/1996);
• Marfuri, cadru comerţ
 Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (M.O.nr. 927/2003);
 Legea nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul
de procedura fiscala;
 H.G. nr. 944/2004 pentru majorarea nivelului accizelor pentru unele produse
 O.G. nr. 94/2004 pentru modificarea denumirii şi clasificarii marfurilor din Tariful vamal
de import al Romaniei şi a taxelor vamale aferente acestora(M.O.nr. 1115/2004);
 Legea nr. 507/2004 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 94/2004 privind
reglementarea unor masuri financiare(M.O.nr. 1080/2004);
 Legea nr. 494/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 83/2004 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal(M.O.nr. 1092/2004);
 O.G. nr. 123/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul
fiscal(M.O.nr. 1154/2004);
 O.U.G. nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul
fiscal(M.O.nr. 1281/2004);
 O.G. nr. 24/2005 pentru modificarea şi completarea Legii 571/2003 privind Codul Fiscal
(M.O. nr. 263/2005);
 H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003
privind Codul Fiscal (M.O.nr. 112/2004);
 Legea nr. 617/2002 privind aprobarea O.U.G. nr. 117/2001 pentru modificarea şi
completarea O.G. nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor şi instituirea
unor masuri pentru diminuarea fenomenelor de frauda şi evaziune fiscala în domeniul
alcoolului şi al bauturilor alcoolice (M.O. nr. 851/2002);
 Ordin nr. 334/2005 pentru aprobarea modelului şi continutului Cererii de înregistrare şi
atestare a activitatii de distributie şi comercializare angro de bauturi alcoolice şi/sau
produse din tutun şi Atestatului pentru distributie şi comercializare angro de produse
supuse accizelor, în conditiile art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificarile şi completarile ulterioare, precum şi a Instructiunilor privind
procedura de solutionare a Cererii de înregistrare şi atestare a activitatii de distributie şi
comercializare angro de bauturi alcoolice şi/sau produse din tutun.(M.O. nr. 258/2005);
 O.U. G. nr. 28/1999 privind obligaţia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, republicata (M.O. nr. 75/2005);
 H.G. nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agentilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale (M.O. nr. 319/2003);
 H.G. nr. 831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate
la marfuri în procesul de comercializare (M.O. nr. 522/2004). [1]
 Legea 245/2004 Securitatea generala a produselor. Modificata 565/2004

CAPITOLUL I
Domeniu de aplicare şi definitii

Art. 1. -
(1) Prezenta lege are ca scop asigurarea consumatorilor ca produsele puse pe piaţa sunt
sigure şi se aplica pentru toate produsele definite la art. 2 lit. a) numai în situatia în care nu exista
prevederi legale specifice de securitate a produselor respective, care au acelaşi obiectiv cu acest
act normativ.
(2) În cazul în care unele produse au reglementari specifice de securitate, prezenta lege
se aplica numai pentru aspectele şi riscurile sau categoriile de riscuri care nu sunt prevazute de
aceste reglementari, dupa cum urmeaza:
a) art. 2 lit. b) şi c) şi art. 3 nu se aplica acestor produse în privinta riscurilor sau
categoriilor de riscuri prevazute de reglementarile specifice;
b) art. 4-16 se aplica în orice situatie, cu exceptia cazurilor în care exista reglementari
specifice privind aspectele care intra sub incidenta acestor dispozitii.
Art. 2. - În sensul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) produs - orice bun material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv în
cadrul unei prestari de servicii, este destinat consumatorilor sau este posibil, în conditii
previzibile, sa fie utilizat de consumatori chiar daca nu le este destinat şi care este furnizat sau
pus la dispozitie în cadrul unei activitati comerciale cu titlu oneros sau gratuit, fie ca este în stare
noua, folosit sau reconditionat. Se excepteaza de la aplicarea prezentei legi produsele de ocazie
care sunt furnizate ca antichitati sau ca produse care trebuie sa fie reparate ori reconditionate
inainte de utilizarea lor, numai în cazul în care furnizorul informeaza în mod clar persoana careia
ii furnizeaza produsul despre necesitatea acestei reparatii sau reconditionari;
b) produs sigur - orice produs care, în conditii normale sau rezonabil previzibile de
utilizare, inclusiv de durata şi, dupa caz, de punere în functiune, de instalare şi de necesitati de
întretinere, nu prezinta nici un risc sau numai riscuri minime compatibile cu utilizarea produsului
şi considerate ca acceptabile şi corespunzatoare unui nivel ridicat de protectie a sanatatii şi
securitatii consumatorilor, luandu-se în considerare în special:
1. caracteristicile produsului, în principal compozitia, ambalarea, conditiile de
asamblare şi, dupa caz, de montaj şi de întretinere;
2. efectul asupra altor produse, în cazul în care utilizarea lui impreuna cu alte produse
poate fi în mod rezonabil previzibila;
3. prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizari şi instructiuni pentru utilizarea
şi distrugerea lui, precum şi orice alta indicatie sau informatie referitoare la produs;
4. categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizarii produsului, în particular
copiii şi persoanele în varsta.
Posibilitatea obtinerii unor niveluri superioare de securitate sau de disponibilitate a altor
produse prezentand un grad de risc mai scazut nu trebuie sa constituie un motiv suficient pentru
considerarea unui produs ca fiind periculos;
c) produs periculos - orice produs care nu îndeplineste prevederile de la definitia
"produsului sigur" de la lit. b);
d) risc grav - orice risc semnificativ, care necesita o interventie rapida din partea
autoritatilor publice, inclusiv riscurile ale caror efecte nu sunt imediate;
 e) producator:
1. fabricantul produsului, în cazul în care este stabilit în Romania sau într-un stat
membru al Uniunii Europene şi orice alta persoana care se prezinta ca producator prin aplicarea
pe produs a numelui sau, a marcii sale sau a unui alt semn distinctiv ori persoana care
reconditioneaza produsul;
2. reprezentantul producatorului, în cazul în care producatorul nu este stabilit în
Romania sau într-un stat membru al Uniunii Europene, sau, în absenta unui reprezentant stabilit
în Romania ori într-un stat membru al Uniunii Europene, importatorul produsului;
3. alti agenti economici din lantul de comercializare, în masura în care activitatile lor
pot aduce atingere caracteristicilor de securitate a unui produs;
f) distribuitor - orice agent economic din lantul de comercializare, a carui activitate nu
influenteaza caracteristicile de securitate a produsului;
g) returnare - modalitate referitoare la aducerea înapoi a unui produs periculos de catre
consumator, pe care producatorul sau distribuitorul l-a furnizat deja consumatorului ori l-a pus la
dispozitia sa;
h) retragere - orice masura luata în scopul de a impiedica distributia şi expunerea la
comercializare, precum şi ofertarea unui produs periculos la consumatori.

CAPITOLUL II
Obligaţia generala de securitate - criterii de evaluare a conformitatii

Art. 3. -
(1) Producatorii sunt obligati sa puna pe piaţa numai produse sigure.
(2) Un produs va fi considerat sigur din punct de vedere al aspectelor reglementate de
dispozitiile legislatiei nationale atunci cand, în absenta prevederilor comunitare specifice privind
reglementarea produsului în cauza, el este conform cu reglementarile nationale ale Romaniei ori
ale statului membru pe teritoriul caruia este comercializat, stabilite cu respectarea principiilor
liberei circulatii a produselor şi serviciilor de piaţa şi care formuleaza cerintele de sanatate şi
securitate pe care produsul trebuie sa le îndeplineasca pentru a fi comercializat.
(3) Un produs este considerat sigur din punct de vedere al riscurilor şi al categoriilor de
riscuri reglementate de standardele nationale neobligatorii relevante atunci cand este conform cu
standardele nationale neobligatorii care transpun standarde europene, a caror referinta este
publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene. Referintele acestor standarde nationale
armonizate sunt publicate de catre Asociatia de Standardizare din Romania (ASRO).
(4) În alte conditii decat cele avute în vedere la alin. (2), conformitatea unui produs cu
cerinta securitatii generale a produselor poate fi evaluata luandu-se în considerare, daca exista:
a) standardele nationale neobligatorii care transpun standarde europene relevante, altele
decat cele la care se face referire la alin. (2);
b) standardele stabilite în statul în care este comercializat produsul;
c) orientarile în domeniul evaluarii securitatii produselor;
d) codurile de bune practici în materie de securitate a produselor, în vigoare în sectorul
respectiv;
e) stadiul prezent al cunostintelor stiintifice şi/sau tehnice;
f) asteptarile rezonabile ale consumatorilor referitoare la securitatea generala a
produselor.
 (5) Conformitatea unui produs cu criteriile care au în vedere garantarea obligatiei
generale de securitate, în special cu prevederile alin. (2) şi (3), nu impiedica autoritatile
competente sa ia masurile corespunzatoare pentru a impune restrictii privind punerea sa pe piaţa
sau sa ceara retragerea de pe piaţa ori returnarea produsului, daca produsul se dovedeste
periculos.

CAPITOLUL III
Alte obligatii ale producatorilor şi obligatii ale distribuitorilor

Art. 4. -
(1) În limitele activitatilor lor producatorii trebuie sa asigure consumatorului informatiile
utile care ii permit sa evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau
pe o durata rezonabil previzibila, atunci cand acestea nu sunt imediat perceptibile de catre
consumator, fara un avertisment corespunzator, precum şi sa previna astfel de riscuri. Prezenta
unui astfel de avertisment nu exonereaza nici o persoana de îndeplinirea celorlalte obligatii
prevazute de prezenta lege.
(2) În limitele activitatilor lor producatorii trebuie sa adopte masuri proportionale cu
caracteristicile produselor pe care le furnizeaza, care le permit:
a) sa fie informati de riscurile pe care aceste produse le-ar putea prezenta pentru
consumatori;
b) sa poata întreprinde actiunile potrivite, inclusiv, daca este necesar, pentru a evita
aceste riscuri, sa poata dispune retragerea de pe piaţa, avertizarea adecvata şi eficienta a
consumatorilor, returnarea de la consumatori.
(3) Masurile prevazute la alin. (2) vor include:
a) informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identitatii şi
detaliilor privind producatorul, precum şi informarea asupra produsului sau, dupa caz, asupra
lotului de produse din care face parte, cu exceptia cazurilor în care omisiunea acestei informatii
este justificata.
Prin hotarare a Guvernului se va stabili lista produselor pentru care sunt obligatorii
referinta produsului sau a lotului de produse, precum şi, dupa caz, modul de întrebuintare;
b) în cazul în care se considera necesar, realizarea de teste prin sondaj pe produsele
comercializate, analizarea reclamatiilor şi, dupa caz, tinerea unui registru de reclamatii, precum
şi informarea distribuitorilor de catre producator privind monitorizarea acestor produse.
(4) Masurile prevazute la alin. (2) lit. b) vor fi întreprinse voluntar sau la cererea
autoritatilor competente, în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. f).
(5) Returnarea se face ca ultima modalitate de rezolvare, atunci cand celelalte actiuni
nu sunt suficiente pentru prevenirea riscurilor implicate, în cazul în care producatorul considera
necesar sau cand este obligat de catre autoritatea competenta sa ia aceasta masura. Masura de
returnare se poate pune în aplicare în baza codurilor de buna conduita în domeniu, în cazul în
care acestea exista.
Art. 5. -
(1) Distribuitorii sunt obligati:
a) sa actioneze cu atentia cuvenita pentru a contribui la respectarea cerintelor de
securitate aplicabile, în special sa nu distribuie produse despre care au cunostinta sau pe care ar fi
trebuit sa le considere, pe baza informatiilor detinute şi în calitate de specialisti, neconforme cu
aceste cerinte;
 b) sa participe, în limitele activitatilor lor respective, la monitorizarea securitatii
produselor puse pe piaţa, în special prin:
1. transmiterea informatiilor privind riscurile produselor;
2. pastrarea şi furnizarea documentelor necesare pentru a determina originea
produselor;
3. colaborarea la actiunile intreprinse de producatori şi de autoritatile competente
pentru evitarea riscurilor.
În limitele activitatilor lor respective distribuitorii trebuie sa ia masuri care sa permita o
colaborare eficienta.
(2) În cazul în care producatorii şi distribuitorii au cunostinta sau ar trebui sa cunoasca,
pe baza informatiilor pe care le poseda şi în calitate de specialisti, ca unele produse, pe care le-au
pus pe piaţa sau care au fost furnizate într-un alt mod consumatorilor, prezinta pentru
consumatori riscuri care sunt incompatibile cu cerintele de securitate generala, ei trebuie sa
informeze imediat autoritatile competente, în conditiile stabilite în anexa nr. 1, precizand
actiunile întreprinse în scopul de a preveni riscurile pentru consumatori.
(3) Producatorii şi distribuitorii, în limitele activitatilor lor, trebuie sa colaboreze cu
autoritatile competente, la cererea acestora din urma, pentru actiunile intreprinse, în scopul
evitarii riscurilor pe care le prezinta produsele pe care le furnizeaza sau le-au furnizat.
Procedurile ce trebuie urmate pentru o astfel de colaborare, inclusiv procedurile de
dialog cu producatorii şi distribuitorii respectivi asupra problemelor legate de securitatea
produselor, sunt stabilite de autoritatile competente.

CAPITOLUL IV
Obligatii specifice şi responsabilitati
Art. 6. -
(1) Reglementarile specifice privind securitatea produselor se stabilesc prin hotarare a
Guvernului, la propunerea organelor sale de specialitate.
(2) Autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind conformitatea
produselor cu cerintele generale de securitate stabileste prin norme procedurile privind aplicarea
prezentei legi.
(3) În Romania autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind
conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate, constatarea contraventiilor,
aplicarea sanctiunilor şi stabilirea masurilor complementare este Autoritatea Nationala pentru
Protectia Consumatorilor.
(4) Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor poate colabora, conform
atributiilor stabilite prin legislatia în vigoare, dupa caz, cu alte organe de specialitate cu atributii
în supravegherea pietei, pentru a desfasura actiuni în aplicarea prezentei legi.
(5) Organele de politie sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijinul necesar
reprezentantilor imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, aflati în
exercitiul functiunii sau, dupa caz, sa ii însoteasca.
(6) În scopul supravegherii pietei privind conformitatea produselor cu cerintele
generale de securitate, sarcinile, atributiile, organizarea şi modalitatile de colaborare cu celelalte
organe de specialitate se vor stabili, dupa caz, prin protocoale sau în cadrul Comitetului
interministerial pentru supravegherea pietei produselor şi serviciilor şi protectia consumatorilor.
 (7) Romania va informa Comisia Europeana referitor la sarcinile, atributiile,
organizarea şi modalitatile de colaborare cu celelalte organe de specialitate stabilite în scopul
supravegherii pietei privind conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate.

CAPITOLUL V
Sanctiuni
Art. 7. - Încalcarea dispozitiilor prezentei legi atrage, dupa caz, raspunderea civila,
disciplinara, contraventionala sau penala a celor vinovati.
Art. 8. -
(1) Constituie contraventii şi se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) încalcarea dispozitiilor art. 3 alin. (1), cu amenda de la 1.000 ron la 10.000 ron;
b) încalcarea dispozitiilor art. 4 alin. (1), cu amenda de la 200 ron la 2.000 ron;
c) încalcarea dispozitiilor art. 4 alin. (2), cu amenda de la 700 ron la 7.000 ron.
(2) Constatarea contraventiilor şi aplicarea sanctiunilor se fac de catre reprezentantii
imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.
Art. 9. - Contraventiilor prevazute la art. 8 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari şi
completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare.
Art. 10. -
(1) În sensul prezentei legi, în special al art. 5, autoritatea competenta pentru
supravegherea pietei privind conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate trebuie
sa ia, dupa caz, una dintre urmatoarele masuri complementare:
a) pentru orice produs:
1. sa organizeze, chiar dupa punerea sa pe piaţa ca fiind sigur, verificari
corespunzatoare ale caracteristicilor sale de securitate, pe o scara adecvata, pana la stadiul de
utilizare sau de consum;
2. sa solicite partilor interesate toate informatiile necesare;
3. sa preleveze mostre de produse spre a le supune analizelor referitoare la securitate;
b) pentru orice produs care poate prezenta riscuri în anumite conditii:
1. sa solicite marcarea cu avertismente corespunzatoare privind riscurile pe care le
poate prezenta, redactate în mod clar, usor de înteles, lizibil şi inteligibil, în limba romana, fara a
exclude prezentarea şi în alte limbi;
2. sa se asigure la punerea pe piaţa a unui produs de existenta unor conditii prealabile
de securitate, astfel încat produsul rezultat sa fie sigur;
c) pentru orice produs care poate prezenta riscuri pentru anumite categorii de persoane,
sa dispuna ca acestea sa fie avertizate în mod expres de acest risc, în timp util şi sub o forma
corespunzatoare, inclusiv prin publicarea de avertismente speciale;
d) pentru orice produs care ar putea fi periculos, sa interzica temporar, pe perioada
necesara diferitelor controale, verificari sau evaluari ale securitatii, ca acesta sa fie furnizat,
propus pentru furnizare sau sa fie expus;
e) pentru orice produs periculos, sa interzica punerea sa pe piaţa şi sa stabileasca
masurile însotitoare necesare pentru a asigura respectarea interdictiei;
f) pentru orice produs periculos existent deja pe piaţa:
1. sa dispuna sau sa organizeze retragerea sa efectiva şi imediata şi sa avertizeze
consumatorii cu privire la riscurile pe care le prezinta;
 2. sa dispuna sau sa coordoneze ori, dupa caz, sa organizeze cu producatorii şi
distribuitorii returnarea de la consumatori şi distrugerea sa în conditii corespunzatoare, prin grija
şi pe cheltuiala agentului economic respectiv.
(2) În cazul în care autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind
conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate dispune masuri de tipul celor
prevazute la alin. (1), în special cele mentionate la lit. d)-f), ea trebuie sa actioneze pentru
respectarea principiilor liberei circulatii a produselor şi serviciilor pe piaţa, astfel încat sa puna în
aplicare masuri proportionale cu gravitatea riscului şi luand în consideratie principiul precautiei.
În cadrul acestor masuri Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor sprijina actiunea
voluntara a producatorilor şi distribuitorilor, în conformitate cu obligatiile care le revin în
temeiul prezentei legi, în special al prevederilor cap. III, prin dezvoltarea de coduri de buna
conduita. Daca este necesar, autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind
conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate organizeaza sau dispune masurile
prevazute la alin. (1) lit. f), în cazul în care actiunea întreprinsa de producatori şi distribuitori în
îndeplinirea obligatiilor lor este nesatisfacatoare sau insuficienta. Returnarea trebuie sa se faca
conform prevederilor art. 4 alin. (5).
(3) În mod special, autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind
conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate trebuie sa întreprinda actiunile
necesare pentru a aplica cu rapiditatea necesara masurile corespunzatoare, asa cum sunt cele
prevazute la alin. (1) lit. b)-f), în cazul produselor care pun problema unui risc grav. Aceste
circumstante trebuie sa fie determinate de autoritatea competenta, evaluandu-se, de la caz la caz,
caracteristicile intrinseci ale produselor, în conformitate cu liniile directoare prevazute la pct. 11
din anexa nr. 2.
(4) Masurile care se dispun în temeiul prezentului articol de catre autoritatea
competenta pentru supravegherea pietei privind conformitatea produselor cu cerintele generale
de securitate sunt aplicabile, dupa caz:
a) producatorului;
b) distribuitorilor, în limitele activitatilor lor, în special partii responsabile pentru prima
etapa a distribuirii produselor pe piaţa nationala;
c) oricarei alte persoane, în cazul în care aceasta se dovedeste necesar, în vederea
colaborarii la actiunile întreprinse pentru a se evita riscuri care decurg dintr-un produs.
Art. 11. -
(1) Pentru a asigura o supraveghere eficienta a pietei, destinata garantarii unui nivel
ridicat de protectie a sanatatii şi securitatii consumatorilor, autoritatea competenta pentru
supravegherea pietei privind conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate dispune
masuri pentru:
a) stabilirea, actualizarea periodica şi punerea în aplicare a unor programe sectoriale de
supraveghere pe categorii de produse sau de riscuri, monitorizarea activitatilor de supraveghere,
a constatarilor şi a rezultatelor acestor programe, coordonarea activitatilor de colaborare în
Comitetul interministerial pentru supravegherea pietei produselor şi serviciilor şi protectia
consumatorilor;
b) monitorizarea şi actualizarea cunostintelor stiintifice şi tehnice referitoare la
securitatea produselor in Comisia pentru securitatea produselor;
c) examinarea şi evaluarea periodica a functionarii activitatilor de control şi a eficientei
lor şi, daca este necesar, revizuirea abordarii şi organizarii actiunilor de supraveghere puse în
aplicare.
 (2) Reclamatiile consumatorilor şi ale partilor interesate referitoare la securitatea
produselor şi activitatile corespunzatoare de supraveghere şi de control vor fi prezentate la
oficiul teritorial pentru protectia consumatorilor. Reclamatiile privind securitatea produselor fac
obiectul unei monitorizari corespunzatoare in cadrul oficiilor teritoriale pentru protectia
consumatorilor, precum şi in cadrul autoritatii competente pentru supravegherea pietei privind
conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate. Oficiile teritoriale pentru protectia
consumatorilor informeaza in mod activ consumatorii şi celelalte parti interesate despre
procedurile stabilite in acest scop.
Art. 12. - Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor participa ca punct
national de contact in reteaua europeana a autoritatilor competente ale statelor membre ale
Uniunii Europene in materie de securitate a produselor.

CAPITOLUL VI
Schimburi de informatii şi situatii de interventie rapida

Art. 13. -
(1) Procedurile pentru realizarea schimburilor de informatii şi pentru situatii de
interventie rapida privind produsele, asa cum sunt definite la art. 2 lit. a), care prezinta un risc
grav pentru sanatatea şi securitatea consumatorilor, liniile directoare, continutul şi formularul-tip
al notificarilor, precum şi criteriile precise pentru a se determina conditiile pentru care notificarea
este relevanta vor fi in conformitate cu prevederile stabilite in reteaua europeana a autoritatilor
competente ale statelor membre ale Uniunii Europene in materie de securitate a produselor.
(2) Orice acord stabilit cu reteaua europeana a autoritatilor competente ale statelor
membre ale Uniunii Europene in materie de securitate a produselor trebuie sa fie bazat pe
reciprocitate şi va include prevederi de confidentialitate a informatiei.
(3) In cazul in care Romania ia masuri care restrang punerea de produse pe piaţa sau
impun retragerea ori returnarea lor, asa cum se prevede la art. 10 alin. (1) lit. b)-f), trebuie sa
notifice aceste masuri Comisiei Europene, in masura in care o astfel de notificare nu este ceruta
prin art. 17 sau printr-o legislatie comunitara specifica, precizand motivele pentru care le-a
adoptat. Romania trebuie, de asemenea, sa informeze Comisia Europeana despre orice
modificare sau ridicare a oricarei masuri de acest tip.
(4) Daca Romania considera ca efectele riscului nu depasesc sau nu pot depaşi teritoriul
sau, trebuie sa procedeze la notificarea masurilor prevazute la alin. (1), in masura in care ele
contin informatii care pot prezenta interes pentru celelalte state membre ale Uniunii Europene
din punct de vedere al securitatii produselor, in special daca ele apar ca raspuns la un risc nou,
inca nesemnalat in alte notificari.

CAPITOLUL VII
Dispozitii finale

Art. 14. -
(1) Informatiile cu privire la riscurile pe care le prezinta produsele pentru sanatatea şi
securitatea consumatorilor, de care dispune autoritatea competenta pentru supravegherea pietei
privind conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate, trebuie in general sa fie
disponibile publicului, in conformitate cu cerintele de transparenta şi fara a prejudicia restrictiile
necesare activitatilor de control şi investigare.
 (2) Publicul trebuie sa aiba acces in special la informatiile privind identificarea
produsului, natura riscului şi masurile luate.
(3) Reprezentantii autoritatilor competente sunt obligati sa nu divulge informatiile
obtinute prin aplicarea prezentei legi, care, prin natura lor, intra sub incidenta secretului
profesional in cazuri bine justificate.
(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), informatiile privind caracteristicile de
securitate a produselor pot fi facute publice daca sunt impuse de circumstante, in scopul
protectiei sanatatii şi securitatii consumatorilor.
(5) Protejarea secretului profesional nu trebuie sa impiedice diseminarea catre
autoritatile competente a informatiilor necesare pentru a asigura eficacitatea activitatilor de
control şi supraveghere a pietei. Autoritatile care primesc informatii ce intra sub incidenta
secretului profesional trebuie sa asigure protejarea acestora.
Art. 15. - Aplicarea sanctiunilor prevazute in prezenta lege nu inlatura angajarea
raspunderii civile a agentilor economici pentru pagubele generate de produsele cu defect,
stabilita conform dispozitiilor legale in vigoare.
Art. 16. -
(1) Orice hotarare adoptata in aplicarea prezentei legi şi care implica restrictionarea
punerii pe piaţa a unui produs sau impune masura de retragere a sa ori de returnare de la
consumatori trebuie sa fie motivata in mod corespunzator. Ea trebuie notificata, imediat ce este
posibil, partii interesate şi trebuie sa indice caile legale de contestare, prevazute de dispozitiile
legale in vigoare, şi termenele in care aceste actiuni de contestare trebuie sa fie introduse.
(2) Partile implicate trebuie sa işi poata prezenta punctul de vedere inainte de adoptarea
masurii, ori de cate ori este posibil. Daca, datorita urgentei masurilor ce trebuie luate, nu a avut
loc o consultare prealabila, aceasta trebuie sa fie efectuata intr-un termen rezonabil, dupa
punerea in aplicare a masurii.
(3) Masurile care impun retragerea unui produs sau returnarea lui de la consumatori
trebuie sa ia in considerare necesitatea de a incuraja distribuitorii, utilizatorii şi consumatorii sa
contribuie la punerea in aplicare a acestor masuri.
(4) Orice masura luata de autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind
conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate şi care restrictioneaza punerea pe
piaţa a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui de la consumatori poate face obiectul
unei actiuni judecatoresti.
(5) Orice hotarare adoptata in aplicarea prezentei legi şi care implica restrictionarea
punerii pe piaţa a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui nu trebuie sa aduca
prejudicii referitoare la evaluarea responsabilitatii partii careia ii este adresata, din punctul de
vedere al prevederilor dreptului penal aplicabile cazului respectiv.
Art. 17. -
(1) In cazul in care Romania adopta sau hotaraste sa adopte, sa recomande sau sa convina
cu producatorii şi distribuitorii, pe o baza voluntara ori obligatorie, masuri care au in vedere
impiedicarea, limitarea sau impunerea de conditii specifice privind comercializarea sau eventuala
utilizare pe teritoriul sau a unor produse din cauza unui risc grav, va notifica imediat Comisiei
Europene prin sistemul RAPEX. Comisia Europeana trebuie, de asemenea, informata imediat
despre modificarea sau retragerea oricarei masuri şi actiuni de acest fel.
(2) Daca Romania considera ca efectele riscului nu depasesc teritoriul sau, trebuie sa
urmeze procedura prevazuta la art. 13, tinand cont de criteriile relevante propuse in liniile
directoare prevazute la pct. 11 din anexa nr. 2.
 (3) Romania, inainte de a adopta astfel de masuri sau de a intreprinde astfel de actiuni,
poate sa comunice Comisiei Europene informatiile de care dispune cu privire la existenta unui
risc grav.
(4) In cazul unui risc grav, Romania trebuie sa notifice Comisiei Europene actiunile
voluntare prevazute la art. 4 şi 5, intreprinse de producatori şi distribuitori.
(5) Procedurile pentru aplicarea sistemului RAPEX şi liniile directoare pentru notificari
sunt prevazute in anexa nr. 2.
(6) Orice acord stabilit cu reteaua europeana a autoritatilor competente ale statelor
membre ale Uniunii Europene in materie de securitate a produselor trebuie sa fie bazat pe
reciprocitate şi va include prevederi de confidentialitate a informatiei, corespunzatoare celor care
sunt aplicabile in statele membre ale Uniunii Europene.
Art. 18. -
(1) Prezenta lege transpune Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului Europei din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generala a produselor,
publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE), L11 din 15 ianuarie 2002.
(2) Romania ia toate masurile pentru a pune in aplicare hotararile prevazute la art. 13
din Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei din 3 decembrie
2001, referitoare la securitatea generala a produselor, intr-un termen mai mic de 20 de zile, in
afara de cazul in care aceste hotarari nu prevad un termen diferit.
(3) Autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind conformitatea
produselor cu cerintele generale de securitate trebuie sa aplice masurile prevazute la art. 17 şi sa
dea partilor respective, in termen de o luna, posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere,
informand Comisia Europeana despre acestea.
Art. 19. - Prezenta lege intra in vigoare la data de 1ianuarie 2005, cu exceptia art. 6
alin. (6), art. 13 alin. (3) şi (4), art. 17, art. 18 alin. (2) şi (3), pct. 2 din anexa nr. 1, pct. 1, 2, 4, 6-
10 şi 13 din anexa nr. 2, care intra in vigoare la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana,
data la care se abroga prevederile art. 6 alin. (5), art. 13 alin. (1) şi (2), pct. 1 din anexa nr. 1 şi
pct. 3 şi 12 din anexa nr. 2.
Art. 20. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integranta din prezenta lege.
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art.
75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

ANEXA Nr. 1
Obligatii privind informatii despre produsele neconforme cu obligaţia generala de
securitate,pe care producatorii şi distribuitorii sunt obligati sa le comunice autoritatilor
competente .
1. Informatiile despre produsele puse pe piaţa sau furnizate intr-un alt mod
consumatorilor, prevazute la art. 4 alin. (3) din lege sau, dupa caz, de prevederi ale
reglementarilor specifice referitoare la produsul respectiv, trebuie comunicate imediat punctului
national de contact.
2. Informatiile prevazute la art. 4 alin. (3) din lege sau, dupa caz, de prevederi specifice
ale reglementarilor comunitare referitoare la produsul considerat trebuie comunicate autoritatilor
competente desemnate in acest scop in statele membre ale Uniunii Europene in care produsele in
cauza au fost puse pe piaţa sau furnizate intr-un alt mod consumatorilor.
3. In caz de riscuri grave, aceste informatii contin cel putin:
 a) date care permit o identificare precisa a produsului sau a lotului de produse in
discutie;
b) o descriere completa a riscului prezentat de produsele respective;
c) toate informatiile disponibile, utile pentru a determina produsul;
d) o descriere a actiunii intreprinse in scopul prevenirii riscurilor pentru consumatori.

ANEXA Nr. 2
PROCEDURI pentru aplicarea sistemului RAPEX şi liniile directoare pentru notificari
1. Sistemul RAPEX acopera produsele, asa cum sunt definite la art. 2 lit. a) din lege,
care prezinta un risc grav pentru sanatatea şi securitatea consumatorilor. Produsele farmaceutice
prevazute in directivele 75/319/EEC şi 81/851/EEC sunt excluse din aria de aplicabilitate a
RAPEX.
2. RAPEX vizeaza, in principal, realizarea unui schimb rapid de informatii la aparitia
unui risc grav. Liniile directoare prevazute la pct. 11 definesc criterii precise pentru a identifica
riscurile grave.
3. Punctul national de contact, prevazut la art. 12 din lege, trebuie sa detina o baza de
date cuprinzand informatii privind produsele care prezinta un risc grav pentru sanatatea şi
securitatea consumatorilor, in special cele prevazute la art. 10 alin. (1) lit. d)-f) din lege,
incluzand cel putin:
a) date care permit o identificare precisa a produsului;
b) o descriere completa a riscului prezentat de produsul respectiv, continand o sinteza a
rezultatelor oricarui test sau oricarei analize şi a concluziilor lor, care permit evaluarea riscului;
c) natura şi durata masurilor luate sau a actiunilor intreprinse ori, dupa caz, a masurilor
sau actiunilor hotarate;
d) informatiile privind lanturile de comercializare şi distributia produsului, in particular
privind tarile destinatare.
4. Punctul national de contact care face notificarea in baza art. 17 din lege trebuie sa
ofere toate informatiile disponibile. In particular, notificarea contine informatiile mentionate in
liniile directoare prevazute la pct. 11 şi cel putin:
a) date care permit o identificare precisa a produsului;
b) o descriere completa a riscului prezentat de produsul respectiv, continand o sinteza a
rezultatelor oricarui test sau oricarei analize şi a concluziilor lor, care permit evaluarea riscului;
c) natura şi durata masurilor luate sau a actiunilor intreprinse ori, dupa caz, a masurilor
sau actiunilor hotarate;
d) informatiile privind lanturile de comercializare şi distributia produsului, in particular
privind tarile destinatare.
5. Aceste informatii trebuie transmise prin formularul-tip de notificare prevazut in acest
scop şi in modalitatile precizate in liniile directoare vizate la pct. 11.
6. In cazul in care masura notificata conform art. 13 sau 17 din lege vizeaza limitarea
comercializarii sau utilizarii unei substante ori a unui preparat chimic, Romania va furniza, in
cele mai mici detalii, fie o sinteza, fie referintele datelor utile privind substanta sau preparatul
considerat şi produsele de inlocuire cunoscute şi disponibile, atunci cand asemenea informatii
sunt disponibile. Ea comunica, de asemenea, efectele asteptate ca urmare a masurii asupra
securitatii consumatorilor, precum şi evaluarea riscului, efectuata in conformitate cu principiile
generale ale evaluarii riscului substantelor chimice, prevazute la art. 10 paragraful 4 din
Regulamentul (EEC) 793/93, in cazul unei substante existente, sau la art. 3 paragraful 2 din
Directiva 67/548/EEC, in cazul unei substante noi. Liniile directoare prevazute la pct. 11
definesc detaliile şi procedurile privind informatiile cerute in acest scop.
7. In cazul in care Romania a informat Comisia Europeana despre un risc grav, in
conformitate cu art. 17 alin. (3) din lege, inainte de a hotari adoptarea unei masuri, trebuie sa
indice Comisiei Europene, in termen de 5 zile, daca se confirma sau se modifica aceste
informatii.
8. In cazul in care Comisia Europeana procedeaza la o ancheta din proprie initiativa
privind verificarea conformitatii informatiilor cerute in cadrul RAPEX cu prevederile directivei
şi apreciaza ca este necesar sa se evalueze securitatea produsului, Romania trebuie, pe cat
posibil, sa furnizeze Comisiei Europene informatiile cerute.
9. In cazul in care primeste o notificare conform art. 17 din lege, Romania este obligata
sa informeze Comisia Europeana, cel mai tarziu in termenul stabilit prin liniile directoare
prevazute la pct. 11, despre elementele urmatoare:
a) daca produsul a fost comercializat pe teritoriul ei;
b) masurile pe care le adopta privind produsul in chestiune, eventual cu privire la
propria ei situatie, comunicand pentru aceasta motivele, dintre care mai ales aprecierea diferita a
riscului sau oricarei alte imprejurari speciale care justifica decizia ei, mai ales lipsa de masuri sau
de supraveghere;
c) orice informatie complementara, pertinenta, pe care a obtinut-o privind riscul
respectiv, inclusiv rezultatele testelor sau ale analizelor.
10. Romania informeaza imediat Comisia Europeana despre orice modificare sau
despre orice ridicare a masurilor ori a actiunilor in chestiune.
11. Liniile directoare la care se face referire in lege sunt Liniile directoare privind
administrarea RAPEX, stabilite şi actualizate regulat de Comisia Europeana. Liniile directoare
propun criterii precise de notificare a masurilor a caror raza de actiune este limitata la teritoriul
national şi tratamentul notificarilor privind riscurile pe care Romania le estimeaza ca nu depasesc
teritoriul sau.

12. Responsabilitatea informatiilor cuprinse in baza de date şi a datelor furnizate in

cadrul retelei de informatii europene a autoritatilor competente ale statelor membre ale Uniunii
Europene in materie de securitate a produselor revine punctului national de contact.
13. Responsabilitatea informatiilor furnizate in notificarile transmise de Romania
Comisiei Europene şi in sistemul RAPEX revine autoritatii competente pentru supravegherea
pietei privind conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate.[2]

HOTARIRE Nr. 394 din 8 iunie 1995 privind obligatiile ce revin agentilor economici
- persoane fizice sau juridice - in comercializarea produselor de foloşinta îndelungată,
destinate consumatorilor
PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 122 din 19 iunie 1995 In temeiul art. 8
şi al art. 58 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 , privind protectia consumatorilor,
aprobata şi modificata prin Legea nr. 11/ 1994, Guvernul Romaniei hotaraste:
ART. 1
In sensul prezentei hotariri, prin produse de folosinţa îndelungată se intelege produsele
sau piesele de schimb ale acestora, cuprinse in anexa la prezenta hotarire, care işi pastreaza
caracteristicile calitative prescrise şi/ sau declarate, pe durata medie de utilizare.

ART. 2
 Producatorii bunurilor de folosinţa îndelungată şi ai pieselor de schimb aferente sunt
garantie, a caror durata nu poate fi mai mica de 10% din durata medie de utilizare a produsului
sau a pieselor de schimb respective.
ART. 3
Producatorii sunt obligati sa stabileasca, in documentele tehnice, normative şi sa declare,
in documentele de insotire a produselor in circuitul comercial, durata medie de utilizare a
produselor de folosinţa îndelungată destinate consumatorilor.
ART. 4
Producatorii vor asigura unitatilor service autorizate documentatia de remedieri, catalogul
pieselor de schimb, lista utilajelor, dispozitivelor şi mijloacelor de masurare corespunzatoare,
precum şi instruirea depanatorilor.
ART. 5
Producatorii au obligaţia de a asigura, atit pe durata de fabricatie, cit şi dupa incetarea
acesteia, pentru o perioada egala cu durata medie de utilizare, calculata de la data vinzarii
ultimului lot de produse, direct sau prin terti abilitati, piesele de schimb aferente şi service-ul
necesar produselor de folosinţa îndelungată.
ART. 6
Producatorii pieselor de schimb şi unitatile service pentru produsele de folosinţa
îndelungată sunt obligati sa obtina abilitarea de la producatorul produsului final.
Abilitarea se va face dupa o procedura stabilita de producatorul produsului de folosinţa
îndelungată.
Piesele de schimb vor fi fabricate şi omologate numai dupa documentatia tehnica a
fabricantului produsului de folosinţa îndelungată.
ART. 7
Producatorii produselor de folosinţa îndelungată au obligaţia sa supravegheze respectarea
conditiilor in care au fost abilitati producatorii pieselor de schimb şi unitatile service.
ART. 8
Certificatul de garantie ce va fi predat consumatorului trebuie sa mentioneze, dupa caz,
numarul certificatului de conformitate şi organismul care certifica sau numarul declaratiei de
conformitate, sa fie semnat şi stampilat de producator şi de vinzator. Certificatul de garantie
trebuie sa precizeze elementele de identificare a produsului, durata medie de utilizare, termenul
de garantie, modalitatile de asigurare a garantiei (intretinere, reparare, inlocuire), inclusiv
denumirea şi adresa unitatii specializate cu care exista incheiat contract de service, precum şi
rubrici pentru evidenta activitatilor de service prestate asupra produsului respectiv.
ART. 9
Vinzatorul este obligat fata de consumator, iar producatorul fata de vinzator, pentru
produsele reclamate in cadrul termenului de garantie, sa asigure şi sa suporte toate cheltuielile
pentru punerea in functiune, intretinerea, repararea sau inlocuirea acestora, precum şi cheltuielile
de manipulare, diagnosticare, expertizare, montare, ambalare şi transport aferente.
Se excepteaza de la prevederile alineatului precedent, privind obligaţia vinzatorului de a
asigura transportul produselor de folosinţa îndelungată, produsele cu o greutate bruta mai mica
de 10 kg.
ART. 10
Vinzatorul este obligat sa asigure repararea sau inlocuirea gratuita a produselor de
folosinţa îndelungată, dupa expirarea termenului de garantie, in cazul in care defectiunea s-a
datorat unor vicii ascunse, confirmate prin expertize tehnice efectuate de un organism tehnic
neutru, aparute in cadrul duratei medii de utilizare a acestora, caz in care cheltuielile aferente vor
fi suportate de vinzator, fara a-l exonera de raspundere pe producator.
ART. 11
Vinzatorul care comercializeaza produse de folosinţa îndelungată are obligaţia sa faca
demonstratia de functionare şi sa explice modul de utilizare a acestora.
ART. 12
Producatorul şi vinzatorul sunt exonerati de obligatiile lor privind garantia, daca
defectarea s-a produs din cauza nerespectarii de catre consumator a instructiunilor de instalare,
punere in functiune, utilizare, intretinere, manipulare, transport şi depozitare, cuprinse in
documentatia care insoteste produsul.
ART. 13
Durata termenului de garantie se prelungeste cu timpul scurs de la data la care
consumatorul a reclamat defectarea produsului şi pina la data repunerii acestuia in stare de
functionare.
Prelungirea termenului de garantie se va inscrie in certificatul de garantie de catre
unitatile service abilitate.
ART. 14
Produsele de folosinţa îndelungată defectate in termenul de garantie, atunci cind nu pot fi
reparate sau cind durata de nefunctionare din cauza deficientelor aparute in termenul de garantie
depaseste 10% din termenul de garantie, la cererea consumatorului, vor fi inlocuite de vinzator
sau acesta va restitui consumatorului contravaloarea actualizata a produsului respectiv.
Restituirea contravalorii actualizate a produsului se va face la cererea consumatorului şi
in cazul unor defectiuni repetate (cel putin 3 defecte in prima jumatate a perioadei de garantie)
sau in cazul defectarii produsului care a fost deja inlocuit.
ART. 15
Produsele de folosinţa îndelungată care inlocuiesc produsele defecte in cadrul termenului
de garantie vor beneficia de un nou termen de garantie, care curge de la data preschimbarii
produsului.
ART. 16
Termenul de garantie curge de la data vinzarii produsului.
Pentru bunurile de folosinţa îndelungată noi, obtinute prin tragere la sorti la tombole,
cistigate la concursuri, cistiguri la C.E.C., Loto-Prono şi similare, sau acordate cu reducere de
pret ori gratuit de agentii economici, termenul de garantie curge de la data intrarii bunului
respectiv in posesia cistigatorului.
ART. 17
La comercializarea produselor de folosinţa îndelungată se interzice impunerea, de catre
agentul economic, a altor clauze care contravin art. 13, 14, 15 şi 16 cu privire la acordarea
garantiei, inlocuirea, remedierea sau restituirea contravalorii produselor care prezinta deficiente.
ART. 18
Produsele de folosinţa îndelungată, comercializate in regim de consignatie, provenite de
la persoane juridice, trebuie sa indeplineasca toate conditiile prevazute la art. 2 - 16, asigurarea
acestora fiind obligaţia persoanei juridice consignant.

ART. 19
 Prestatorii vor asigura consumatorilor servicii de întretinere sau reparare a produselor de
folosinţa îndelungată numai pe baza de contract, care trebuie sa cuprinda toate elementele de
identificare şi caracterizare necesare derularii corecte a acestor activitati.
Pentru produsele aflate in perioada de garantie, certificatul de garantie tine loc de
contract, in care prestatorii vor face mentiunile cu privire la repararea sau intretinerea acestora.
ART. 20
Prestatorii de servicii au obligaţia de a utiliza, la efectuarea lucrarilor de service asupra
produselor de folosinţa îndelungată, numai piese de schimb insotite de documente de atestare a
calitatii şi certificate de garantie acordate de producatorii acestora.
In cazul pieselor de schimb, prestatorii au obligaţia sa se asigure ca acestea sunt fabricate
de agentii economici abilitati in acest scop de producatorii bunurilor de folosinţa îndelungată.
ART. 21
In sensul prezentei hotariri, importatorul are aceleaşi obligatii şi raspunderi ca şi
producatorul.
ART. 22
Prestatorii de servicii sunt obligati sa acorde şi sa inscrie pe nota de comanda sau pe orice
alte acte termenul de garantie pentru lucrarile de service efectuate asupra produselor de folosinţa
îndelungată, dupa cum urmeaza:
a) in cazul lucrarilor de service care impun utilizarea de piese de schimb, prestatorii de
servicii vor acorda termene de garantie a caror durata va fi egala cu durata garantiei acordate de
furnizorii pieselor de schimb respective;
b) in cazul lucrarilor de service care nu necesita utilizarea unor piese de schimb,
prestatorii de servicii vor acorda obligatoriu garantie pentru lucrarile de service, care va fi de cel
putin 3 luni.
ART. 23 Prestatorii de servicii au obligaţia de a afişa in unitate lista lucrarilor de service
pe care le pot efectua asupra produselor de folosinţa îndelungată, cu mentionarea termenului de
garantie, precum şi a tarifelor aferente.
ART. 24
Prestatorii de servicii au obligaţia sa efectueze operaţiunile de service asupra produselor
de folosinţa îndelungată aflate in perioada de garantie, in cel mult 10 zile de la data inregistrarii
reclamatiei consumatorului.
ART. 25
Orice reclamatie a consumatorilor, facuta in cadrul termenului de garantie, in legatura cu
modul de efectuare a lucrarilor de service, nesolutionata de unitatea prestatoare in termen de 10
zile de la data inregistrarii, va fi adresata vinzatorului care a comercializat produsul sau, dupa
caz, organului teritorial al Oficiului pentru Protectia Consumatorilor.
ART. 26
Constituie contraventii nerespectarea dispozitiilor prezentei hotariri, daca nu au fost
savirşite in astfel de conditii incit sa fie considerate, potrivit legii penale, infractiuni şi se
sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) incalcarea prevederilor art. 4, 7, 8 şi 19, cu amenda de la 100.000 lei la 200.000 lei,
pentru persoane fizice şi de la 200.000 lei la 400.000 lei, pentru persoane juridice;
b) incalcarea prevederilor art. 2, 3, 16, 17 şi 22, cu amenda de la 200.000 lei la 350.000
lei pentru persoane fizice şi de la 400.000 lei la 700.000 lei pentru persoane juridice;
c) incalcarea prevederilor art. 6 şi 20, cu amenda de la 350.000 lei la 500.000 lei pentru
persoane fizice şi de la 700.000 lei la 1.000.000 lei pentru persoane juridice.
 ART. 27
Constatarea contraventiilor şi aplicarea sanctiunilor se fac de catre inspectorii de
specialitate ai Oficiului pentru Protectia Consumatorilor şi ai oficiilor judetene şi al municipiului
Bucuresti pentru protectia consumatorilor.
Contraventiilor prevazute la art. 26 le sunt aplicabile prevederile Legii nr . 32/1968
privind stabilirea şi sanctionarea contraventiilor.
ART. 28
Lista produselor de folosinţa îndelungată este prevazuta in anexa, care face parte
integranta din prezenta hotarire.
Lista se revizuieste periodic şi se supune aprobarii Guvernului, dupa care se republica in
Monitorul Oficial al Romaniei.
ART. 29
Pe data intrarii in vigoare a prezentei hotariri, H.C.M. nr. 753/1965, precum şi orice alte
dispozitii contrare se abroga.
ANEXA 1
LISTA produselor de folosinţa îndelungată destinate populatiei, a caror comercializare se
va face cu acordarea obligatorie a unui termen de garantie
1. Autovehicule (tractoare şi alte maşini agricole, autoturisme, motociclete , motorete,
scutere, barci cu motor, fotolii rulante şi biciclete cu motor etc.) .
2. Vehicule fara motor (rulote, remorci, vehicule hipo, biciclete, triciclete, fotolii rulante,
carucioare pentru copii, carucioare pentru bagaje etc.).
3. Aparate electrice pentru uz casnic şi pentru scopuri similare (maşini de spalat rufe,
frigidere şi congelatoare, maşini de cusut sau tricotat, aspiratoare, maşini de spalat vase, aparate
de climatizare, calorifere, radiatoare, ventilatoare, maşini de gatit, cuptoare cu microunde, hote
de bucatarie, roboti de bucatarie, aparate de macinat cafea, boilere, electropompe, maşini de
scris, uscatoare de par, aparate de tuns sau de ras, aparate de ingrijire a pielii sau de masaj, fiare
de calcat etc.).
4. Aparate electronice audiovizuale (aparate de radio, televizoare, aparate video de redare
şi inregistrare, casetofoane, magnetofoane, camere video, pickup-uri, aparate audio de redare
CD, combine audio şi video, amplificatoare, egalizatoare, orgi de lumini, stabilizatoare de
tensiune, antene etc.).
5. Tehnica de calcul (maşini de calculat electrice, calculatoare electronice ).
6. Aparatura pentru comunicatii (telefoane, aparate telex sau fax, antene etc.).
7. Instrumente muzicale clasice sau electronice, aparate de fotografiat şi de marit, aparate
de filmat, aparate de proiectie.
8. Aparate de incalzit şi de gatit cu combustibili gazoşi, lichizi sau solizi (maşini de
incalzit şi/sau de gatit, cazane sau boilere de incalzit apa, radiatoare etc.).
9. Ceasornice mecanice, electrice sau electronice.
10. Jucarii mecanice, electrice sau electronice.
11. Mobilier, articole sportive şi instrumente muzicale din lemn.
12. Aparatura medicala de uz personal.
13. Alte produse de uz casnic şi gospodaresc (maşini de scis mecanice, maşini de cusut
sau de tricotat mecanice, maşini de gaurit, cintare şi balante, pompe de stropit tip vermorel,
unelte agricole şi de gradinarit).
14. Subansambluri şi piese de schimb aferente produselor de folosinţa îndelungată
mentionate in prezenta anexa.[3]
 Hotararea 1219 din 29 noiembrie 2000 (Hotararea 1219/2000) privind unele masuri
de protectie a intereselor consumatorilor la achizitionarea de piese de schimb auto, altele
decat cele care pot afecta şiguranta circulatiei şi/sau protectia mediului .

Publicat in Monitorul Oficial 644 din 11 decembrie 2000 (M. Of. 644/2000)
In temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia Romaniei şi ale art. 8 din Ordonanta
Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, cu modificarile şi
completarile ulterioare, Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
Art. 1. - Piesele de schimb auto, echipamentele şi subansamblurile auto, denumite in
continuare piese de schimb auto, fabricate in Romania sau importate, altele decat cele care pot
afecta siguranta circulatiei şi/sau protectia mediului, se pot comercializa numai daca sunt
validate de constructorul de vehicul rutier caruia ii sunt destinate sau daca sunt
certificate/omologate conform prevederilor prezentei hotarari.
Art. 2. - In sensul prezentei hotarari urmatorii termeni sunt definiti astfel:
a) piesa de schimb auto reprezintă acea componenta care se poate monta in locul piesei
de origine;
b) piesa de schimb de origine reprezintă acea componenta auto validata de producatorul
de vehicul caruia ii este destinata şi care este comercializata sub controlul acestuia;
c) validarea unei piese de schimb auto reprezintă o atestare scrisa, eliberata de
producatorii vehiculelor rutiere, bazata pe examinare şi dovezi obiective, care confirma
indeplinirea conditiilor prevazute pentru o anumita utilizare;
d) interschimbabilitatea reprezintă proprietatea unor piese care indeplinesc aceeaşi
functie de a putea fi inlocuite una cu cealalta. Aceasta proprietate se asigura prin stabilirea
corecta a dimensiunilor, formelor, materialelor, prin respectarea limitelor de toleranta, a
caracteristicilor fizico-mecanice şi chimice, permitand inlocuirea pieselor uzate sau avariate cu
altele noi.
Art. 3. -
(1) Pentru a putea fi protejate impotriva fabricarii neautorizate desenele şi modelele
industriale ale pieselor de schimb auto se inregistreaza, conform prevederilor legale, la Oficiul de
Stat pentru Inventii şi Marci.
(2) Producatorii de vehicule rutiere şi piese de schimb auto sau reprezentantii legali ai
acestora notifica obtinerea certificatelor de inregistrare prevazute la alin. (1) la Regia Autonoma
"Registrul Auto Roman", denumita in continuare Registrul Auto Roman.
(3) Registrul Auto Roman şi Oficiul pentru Protectia Consumatorilor nu raspund pentru
lipsa notificarii prevazute la alin. (2).
Art. 4. -
(1) Se interzice fabricarea şi/sau comercializarea de piese de schimb auto in urmatoarele
situatii:
a) prin reproducerea, fara drept, a desenului sau a modelului industrial;
b) fara acordul titularului certificatului de inregistrare a desenului sau a modelului
industrial, pe perioada de valabilitate a acestuia.

Art. 5. -
 (1) Prin validare producatorii vehiculelor rutiere pot acorda aprobari de fabricare şi
comercializare pentru piesele de schimb auto destinate vehiculelor pe care le fabrica sau pe care
le-au avut in fabricatie.
(2) Raspunderea pentru calitatea produsului comercializat conform alin. (1) revine in
mod solidar atat producatorilor de vehicule rutiere, cat şi producatorilor de piese de schimb auto.
(3) In termen de 3 zile lucratoare de la retragerea validarii prevazute la alin. (1)
producatorii de vehicule rutiere sau reprezentantii autorizati ai acestora comunica Registrului
Auto Roman şi Oficiului pentru Protectia Consumatorilor retragerea validarii.
(4) La solicitarea scrisa a Registrului Auto Roman şi a Oficiului pentru Protectia
Consumatorilor producatorul de vehicule rutiere sau reprezentantii autorizati ai acestora
comunica, in termen de 30 de zile de la data solicitarii, lista cuprinzand piesele de schimb de
origine şi cele validate.
Art. 6. - La calculul intervalului de timp in care producatorul de vehicul rutier este
obligat sa asigure piese de schimb se va avea in vedere ca durata medie de utilizare a vehiculelor
rutiere noi, comercializate pe teritoriul Romaniei de producatori, importatori sau reprezentantii
autorizati ai acestora, persoane juridice, trebuie sa fie de cel putin 8 ani.
Art. 7. - In cazurile in care desenele sau modelele industriale nu sunt protejate prin
procedurile legale, producatorul vehiculului rutier şi-a incetat activitatea, perioada in care
producatorul de vehicul rutier este obligat sa asigure pe piaţa piese de schimb auto a expirat, in
alte cazuri stabilite prin reglementarile Ministerului Transporturilor, piesele de schimb auto se
pot comercializa numai daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) functioneaza conform destinatiei precizate in documentatia de referinta sau
indicatiilor de pe ambalaj;
b) asigura capacitatea de inlocuire cu piesa de origine sau cu cea validata de
constructorul de vehicul rutier;
c) sunt certificate/omologate de Registrul Auto Roman sau de organisme de certificare
a produselor acreditate de organismul national de acreditare şi autorizate de Registrul Auto
Roman;
d) sunt marcate, suplimentar fata de etichetele cerute de legislatie şi de procedurile de
certificare/omologare, cu un marcaj special de secretizare pus la dispozitie solicitantilor prin
grija Registrului Auto Roman.
Art. 8. -
(1) Se accepta comercializarea pe baza unei declaratii pe propria raspundere a
producatorului pieselor de schimb auto, in urmatoarele situatii:
a) producatorul de vehicul rutier nu este inregistrat la Registrul Comerţului din
Romania, conform prevederilor legale in vigoare;
b) producatorul de vehicul rutier nu are reprezentant autorizat in Romania;
c) producatorul de vehicul rutier sau reprezentantul sau autorizat confirma in scris ca nu
sunt disponibile documentatii tehnice şi/sau piese de schimb de origine pe baza carora sa se
materializeze procedurile de certificare/omologare prevazute la art. 7 lit. c).
(2) In situatiile prevazute la alin. (1) declaratia pe propria raspundere se va pastra in
mod obligatoriu de producator sau de importator şi va insoti permanent certificatul de garantie
predat consumatorului.
(3) Declaratia pe propria raspundere prevazuta la alin. (1) se completeaza conform
modelului aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 168/1997 privind regimul produselor şi
serviciilor care pot pune in pericol viata, sanatatea, securitatea muncii şi protectia mediului
inconjurator. Datele solicitate prin formularul aprobat al declaratiei de conformitate trebuie sa fie
inscrise complet, clar, explicit şi fara ambiguitati.
Art. 9. -
(1) La cererea Registrului Auto Roman sau a Oficiului pentru Protectia Consumatorilor
agentul economic care se prevaleaza de declaratia de conformitate prevazuta la art. 8 este obligat
sa puna la dispozitie acestora, in termen de 30 de zile lucratoare de la solicitare, documentul
tehnic normativ care a stat la baza eliberarii declaratiei de conformitate.
(2) Certificarea prin declaratie de conformitate inceteaza in urmatoarele cazuri:
a) agentul economic nu transmite documentatia tehnica normativa in termenul stabilit la
alin. (1);
b) se dovedeste ca declaratia de conformitate nu corespunde realitatii, documentul
tehnic normativ fiind insuficient pentru descrierea caracteristicilor tehnice esentiale ale
produsului;
c) produsele cuprinse in declaratia de conformitate nu realizeaza nivelul calitativ şi de
performanta declarat, caz in care agentul economic este obligat sa achite contravaloarea
expertizei tehnice.
(3) In cazurile descrise mai sus, daca fapta nu este considerata, potrivit legii penale,
infractiune, sunt aplicabile sanctiunile pentru comercializarea pieselor de schimb
necertificate/neomologate, stabilite prin prezenta hotarare.
Art. 10. - Pentru respectarea conditiilor tehnice şi de calitate certificarea din partea unui
organism de certificare sau validarea din partea unui producator de vehicul rutier implica in mod
obligatoriu supravegherea de catre acestia a producatorilor de piese de schimb auto.
Art. 11. -
(1) Nerespectarea dispozitiilor art. 1, ale art. 7 lit. c) şi d), art. 8 şi ale art. 9 constituie
contraventii in masura in care, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni şi se
sanctioneaza conform Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor,
republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare.
Art. 12. - Contraventiile prevazute la art. 11 se constata şi se sanctioneaza de personalul
Oficiului pentru Protectia Consumatorilor.
Art. 13. - Prevederile prezentei hotarari se aplica:
a) de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, pentru piesele de
schimb care dispun de protectia desenului sau modelului industrial;
b) in termen de 180 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, pentru celelalte piese de schimb.
Art. 14. - Pe data intrarii in vigoare a prezentei hotarari se abroga dispozitiile referitoare
la piesele de schimb auto prevazute in art. 6 din Hotararea Guvernului nr. 394/1995 privind
obligatiile ce revin agentilor economici - persoane fizice sau juridice - in comercializarea
produselor de folosinţa îndelungată, destinate consumatorilor, astfel cum a fost modificat prin
Hotararea Guvernului nr. 786/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 122
din 19 iunie 1995.[4]

Legea 449 din 12 noiembrie 2003 (Legea 449/2003) privind vânzarea produselor şi
garantiile asociate acestora
Publicat in Monitorul Oficial 812 din 18 noiembrie 2003 (M. Of. 812/2003)
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. - Prezenta lege reglementeaza aspecte privind vânzarea produselor, inclusiv a
celor executate la comanda, şi garantiile asociate acestora, in vederea asigurarii protectiei
consumatorului.
Art. 2. - In sensul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) consumator - orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii,
care cumpara, dobandeste, utilizeaza ori consuma produse in afara activitatii sale profesionale
sau comerciale, dar care actioneaza in contractele aflate sub incidenta prezentei legi;
b) produs - bun material mobil a carui destinatie finala este consumul sau utilizarea
individuala ori colectiva. Nu intra sub incidenta prevederilor prezentei legi bunurile vandute in
urma confiscarilor, in cadrul procedurii de executare silita sau pe baza unui alt act emis de
autoritatile judecatoresti, apa şi gazele care nu sunt ambalate intr-un volum limitat sau intr-o
cantitate fixa şi energia electrica;
c) vanzator - persoana fizica sau juridica autorizata, care, in cadrul activitatii sale,
comercializeaza produse in conditiile unui contract incheiat cu consumatorul;
d) producator:
1. agentul economic care fabrica un produs finit sau o componenta a unui produs;
2. agentul economic care fabrica materia prima;
3. agentul economic care işi aplica denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe
produs;
4. agentul economic care reconditioneaza produsul;
5. agentul economic sau distribuitorul care modifica, prin activitatea sa, caracteristicile
produsului;
6. reprezentantul inregistrat in Romania al unui agent economic care nu işi are sediul in
Romania sau, in cazul inexistentei acestuia, importatorul produsului;
7. agentul economic care importa produse in vederea realizarii ulterioare a unei
operaţiuni de vânzare, inchiriere, leasing sau orice alta forma de distributie specifica derularii
afacerilor;
8. distribuitorul produsului importat, in cazul in care nu se cunoaste importatorul, chiar
daca producatorul este mentionat;
9. distribuitorul produsului, in cazul in care importatorul nu poate fi identificat, daca nu
informeaza persoana prejudiciata, in termen de 30 de zile de la cererea acesteia, asupra identitatii
importatorului;
e) garantie - orice angajament asumat de vanzator sau producator fata de consumator,
fara solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a pretului platit de consumator, de
reparare sau de inlocuire a produsului cumparat, daca acesta nu corespunde conditiilor enuntate
in declaratiile referitoare la garantie sau in publicitatea aferenta;
f) reparare - aducerea produsului care nu corespunde conditiilor enuntate in declaratiile
de garantie sau in publicitatea aferenta, la specificatiile prevazute in contractul de vânzare-
cumparare.
Art. 3. - Nu sunt supuse prevederilor prezentei legi produsele folosite care sunt vandute
prin procedura licitatiei publice, la care consumatorul are posibilitatea sa participe personal.
 Art. 4. - Intra sunt incidenta prevederilor prezentei legi şi produsele care vor fi
achizitionate pe baza unui contract de vânzare de produse ce urmeaza a fi fabricate sau
prelucrate.

CAPITOLUL II
Conformitatea produselor cu specificatiile cuprinse in contractul de vânzare-cumparare
Art. 5. -
(1) Vanzatorul este obligat sa livreze consumatorului produse care sunt in conformitate
cu contractul de vânzare-cumparare.
(2) Se considera ca produsele sunt in conformitate cu contractul de vânzare-cumparare
daca:
a) corespund descrierii facute de vanzator şi au aceleaşi calitati ca şi produsele pe care
vanzatorul le-a prezentat consumatorului ca mostra sau model;
b) corespund oricarui scop specific solicitat de catre consumator, scop facut cunoscut
vanzatorului şi acceptat de acesta la incheierea contractului de vânzare-cumparare;
c) corespund scopurilor pentru care sunt utilizate in mod normal produsele de acelaşi
tip;
d) fiind de acelaşi tip, prezinta parametri de calitate şi performante normale, la care
consumatorul se poate astepta in mod rezonabil, date fiind natura produsului şi declaratiile
publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, facute de vanzator, de producator sau de
reprezentantul acestuia, in special prin publicitate sau prin inscriere pe eticheta produsului.
Art. 6. - Nu se considera a fi lipsa de conformitate daca in momentul incheierii
contractului de vânzare-cumparare consumatorul a cunoscut sau nu putea, in mod rezonabil, sa
nu cunoasca aceasta lipsa de conformitate ori daca lipsa de conformitate işi are originea in
materialele furnizate de consumator.
Art. 7. - Vanzatorul nu este raspunzator de declaratiile publice prevazute la art. 5 alin.
(2) lit. d), in oricare dintre urmatoarele situatii, daca probeaza ca:
a) nu a cunoscut şi nu ar fi putut, in mod rezonabil, sa cunoasca declaratiile in cauza;
b) declaratia fusese corectata la momentul incheierii contractului de vânzare-
cumparare;
c) decizia de a cumpara produsul nu putea fi influentata de declaratiile publice in cauza.
Art. 8. -
(1) Orice lipsa a conformitatii rezultata dintr-o instalare incorecta a produselor va fi
considerata echivalenta cu o lipsa a conformitatii produselor, daca instalarea face parte din
contractul de vânzare a produselor şi produsele au fost instalate de vanzator sau pe raspunderea
sa.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica şi in cazul in care produsul destinat a fi instalat de
consumator este instalat de acesta şi instalarea incorecta este datorata unei deficiente in
instructiunile de instalare.

CAPITOLUL III
Drepturile consumatorului
Art. 9. - Vanzatorul este raspunzator fata de consumator pentru orice lipsa a
conformitatii existenta la momentul cand au fost livrate produsele.
Art. 10. - In cazul lipsei conformitatii, consumatorul are dreptul sa i se aduca produsele
la conformitate, fara plata, prin reparare sau inlocuire, in functie de optiunea consumatorului,
conform art. 11, sau sa beneficieze de reducerea corespunzatoare a pretului ori de rezolutiunea
contractului privind acele produse, in conditiile art. 13 şi 14.
Art. 11. -
(1) In cazul lipsei conformitatii, consumatorul are dreptul de a solicita vanzatorului, ca
masura reparatorie, inlocuirea sau repararea produsului in functie de optiunea sa, in fiecare caz
fara plata, cu exceptia situatiei in care aceasta solicitare este imposibila sau disproportionata.
(2) O masura reparatorie va fi considerata ca disproportionata, daca ea impune
vanzatorului costuri care sunt nerezonabile in comparatie cu cealalta masura reparatorie, luandu-
se in considerare:
a) valoarea pe care ar fi avut-o produsele daca nu ar fi existat lipsa de conformitate;
b) importanta lipsei de conformitate;
c) daca cealalta masura reparatorie ar putea fi realizata fara un inconvenient
semnificativ pentru consumator.
(3) O masura reparatorie va fi considerata ca imposibila daca vanzatorul nu are un
produs identic pentru inlocuire.
(4) Orice reparare sau inlocuire a produselor va fi facuta in cadrul unei perioade
rezonabile de timp, stabilita de comun acord intre vanzator şi consumator, şi fara nici un
inconvenient semnificativ pentru consumator, luandu-se in considerare natura produselor şi
scopul pentru care acesta a solicitat produsele.
Art. 12. - Termenul fara plata, prevazut la art. 10 şi 11, se refera la costurile necesare
aducerii produselor la conformitate, inclusiv costurile postale, manopera şi materialele.
Art. 13. - Consumatorul poate solicita o reducere corespunzatoare a pretului sau
rezolutiunea contractului in oricare dintre urmatoarele cazuri:
a) daca nu beneficiaza nici de repararea, nici de inlocuirea produsului;
b) daca vanzatorul nu a luat masura reparatorie intr-o perioada de timp rezonabila;
c) daca vanzatorul nu a luat masura reparatorie, conform art. 11 alin. (4), fara
inconveniente semnificative pentru consumator.
Art. 14. -
(1) Consumatorul nu este indreptatit sa solicite rezolutiunea contractului, daca lipsa
conformitatii este minora.
(2) Stabilirea neconformitatii şi a gradului de gravitate a acesteia se face conform
prevederilor standardelor nationale SR ISO 3951/1998 şi ale altor acte normative referitoare la
neconformitati.

CAPITOLUL IV
Actiunea in regres
Art. 15. - Daca vanzatorul este raspunzator fata de consumator pentru lipsa de
conformitate rezultata dintr-o actiune sau dintr-o omisiune a producatorului ori a unui agent
economic din acelaşi lant contractual, vanzatorul are dreptul de a se indrepta impotriva celui
responsabil de lipsa de conformitate, in conditiile legii.
CAPITOLUL V
Termene
Art. 16. - Raspunderea vanzatorului, conform prevederilor art. 9-14, este angajata daca
lipsa de conformitate apare intr-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului.
Art. 17. - Consumatorul trebuie sa informeze vanzatorul despre lipsa de conformitate in
termen de doua luni de la data la care a constatat-o.
 Art. 18. - Pana la proba contrara, lipsa de conformitate aparuta in termen de 6 luni de la
livrarea produsului se prezuma ca a existat la momentul livrarii acestuia, cu exceptia cazurilor in
care prezumtia este incompatibila cu natura produsului sau a lipsei de conformitate.
CAPITOLUL VI
Garantii
Art. 19. - Garantia este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, in
conditiile specificate in declaratiile referitoare la garantie şi in publicitatea aferenta.
Art. 20. -
(1) Garantia trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la drepturile conferite prin lege
consumatorului şi sa ateste in mod clar ca aceste drepturi nu sunt afectate prin garantia oferita.
(2) Garantia trebuie sa precizeze elementele de identificare a produsului, termenul de
garantie, modalitatile de asigurare a garantiei - intretinere, reparare, inlocuire -, inclusiv
denumirea şi adresa vanzatorului şi ale unitatii specializate de service.
(3) Garantia trebuie redactata in termeni simpli şi usor de inteles.
Art. 21. -
(1) La cererea consumatorului garantia va fi oferita in scris sau pe orice alt suport durabil,
disponibil şi accesibil acestuia.
(2) In cazul in care garantia nu respecta prevederile alin. (1) şi ale art. 20, valabilitatea
acesteia nu este afectata, consumatorul avand dreptul de a solicita vanzatorului indeplinirea
conditiilor incluse in declaratiile referitoare la garantie.
Art. 22. -
(1) Clauzele contractuale sau intelegerile incheiate intre vanzator şi consumator inainte ca
lipsa de conformitate sa fie cunoscuta de consumator şi comunicata vanzatorului, care limiteaza
sau inlatura, direct ori indirect, drepturile consumatorului prevazute de prezenta lege, sunt nule
de drept.
(2) In cazul produselor folosite, consumatorul şi vanzatorul pot conveni reducerea
termenului prevazut la art. 16, dar nu la mai putin de un an de la data livrarii produsului.
CAPITOLUL VII
Sanctiuni
Art. 23. -
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte şi se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) nerespectarea prevederilor art. 20 şi 21, cu amenda de la 1.000 ron la 2.000 ron;
b) nerespectarea prevederilor art. 9 şi 19, cu amenda de la 5.000 ron la 25.000 ron.
(2) Constatarea contraventiilor şi aplicarea sanctiunilor se fac de catre reprezentantii
imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.
Art. 24. - Contraventiilor prevazute la art. 23 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari şi
completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare.
CAPITOLUL VIII
Dispozitii tranzitorii şi finale
Art. 25. - Drepturile consumatorilor prevazute de prezenta lege sunt exercitate fara a
aduce atingere altor drepturi pe care consumatorul le poate invoca conform celorlalte prevederi
legale care reglementeaza raspunderea contractuala sau necontractuala.

Art. 26. -
(1) Prezenta lege intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
 (2) La data intrarii in vigoare a prezentei legi, se abroga:
a) art. 14 alin. 1 şi art. 20 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind
protectia consumatorului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 23
martie 1994, cu modificarile şi completarile ulterioare;
b) Hotararea Guvernului nr. 394/1995 privind obligatiile ce revin agentilor economici -
persoane fizice sau juridice - in comercializarea produselor de folosinţa îndelungată destinate
consumatorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 10 din 27 ianuarie
1997, cu modificarile ulterioare;
c) Hotararea Guvernului nr. 665/1995 privind inlocuirea, remedierea sau restituirea
contravalorii produselor care reprezintă deficiente de calitate, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 206 din 6 septembrie 1995, cu modificarile ulterioare.
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 2 octombrie 2003, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 21 octombrie 2003,
cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei. [5]

Legea 449 (r. 1) din 12 noiembrie 2003 (Legea 449/2003) privind vânzarea produselor şi
garantiile asociate acestora. Actul include modificările din următoarele acte:
- O.U.G. nr. 174/2008 publicată în MOF nr. 795 din 27/11/2008.

Publicat in Monitorul Oficial 347 din 6 mai 2008 (M. Of. 347/2008)

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. - Prezenta lege reglementeaza aspecte privind vânzarea produselor, inclusiv a
celor executate la comanda, şi garantiile asociate acestora, in vederea asigurarii protectiei
consumatorului.
Art. 2. - In sensul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) consumator - orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii,
care, in cadrul contractelor care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara
activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale;
b) produs - bun material mobil a carui destinatie finala este consumul sau utilizarea
individuala ori colectiva. Nu intra sub incidenta prevederilor prezentei legi bunurile vandute in
urma confiscarilor, in cadrul procedurii de executare silita sau pe baza unui alt act emis de
autoritatile judecatoresti, apa şi gazele care nu sunt ambalate intr-un volum limitat sau intr-o
cantitate fixa şi energia electrica;
c) vanzator - persoana fizica sau juridica autorizata, care, in cadrul activitatii sale,
comercializeaza produse in conditiile unui contract incheiat cu consumatorul;
d) producator:
1. operatorul economic care fabrica un produs finit sau o componenta a unui produs;
2. operatorul economic care fabrica materia prima;
3. operatorul economic care işi aplica denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe
produs;
4. operatorul economic care reconditioneaza produsul;
5. operatorul economic sau distribuitorul care modifica, prin activitatea sa,
caracteristicile produsului;
 6. reprezentantul inregistrat in Romania al unui operator economic care nu işi are sediul
in Romania sau, in cazul inexistentei acestuia, importatorul produsului;
7. operatorul economic care importa produse in vederea realizarii ulterioare a unei
operaţiuni de vânzare, inchiriere, leasing sau orice alta forma de distributie specifica derularii
afacerilor;
8. distribuitorul produsului importat, in cazul in care nu se cunoaste importatorul, chiar
daca producatorul este mentionat;
9. distribuitorul produsului, in cazul in care importatorul nu poate fi identificat, daca nu
informeaza persoana prejudiciata, in termen de 30 de zile de la cererea acesteia, asupra identitatii
importatorului;
e) garantie - orice angajament asumat de vanzator sau producator fata de consumator,
fara solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a pretului platit de consumator, de
reparare sau de inlocuire a produsului cumparat, daca acesta nu corespunde conditiilor enuntate
in declaratiile referitoare la garantie sau in publicitatea aferenta;
f) reparare - aducerea produsului care nu corespunde conditiilor enuntate in declaratiile
de garantie sau in publicitatea aferenta, la specificatiile prevazute in contractul de vânzare-
cumparare.
Art. 3. - Nu sunt supuse prevederilor prezentei legi produsele folosite care sunt vandute
prin procedura licitatiei publice, la care consumatorul are posibilitatea sa participe personal.
Art. 4. - Intra sub incidenta prevederilor prezentei legi şi produsele care vor fi
achizitionate pe baza unui contract de vânzare de produse ce urmeaza a fi fabricate sau
prelucrate.
CAPITOLUL II
Conformitatea produselor cu specificatiile cuprinse in contractual de vânzare-cumparare
Art. 5. -
(1) Vanzatorul este obligat sa livreze consumatorului produse care sunt in conformitate
cu contractul de vânzare-cumparare.
(2) Se considera ca produsele sunt in conformitate cu contractul de vânzare-cumparare
daca:
a) corespund descrierii facute de vanzator şi au aceleaşi calitati ca şi produsele pe care
vanzatorul le-a prezentat consumatorului ca mostra sau model;
b) corespund oricarui scop specific solicitat de catre consumator, scop facut cunoscut
vanzatorului şi acceptat de acesta la incheierea contractului de vânzare-cumparare;
c) corespund scopurilor pentru care sunt utilizate in mod normal produsele de acelaşi
tip;
d) fiind de acelaşi tip, prezinta parametri de calitate şi performante normale, la care
consumatorul se poate astepta in mod rezonabil, date fiind natura produsului şi declaratiile
publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, facute de vanzator, de producator sau de
reprezentantul acestuia, in special prin publicitate sau prin inscriere pe eticheta produsului.
Art. 6. - Nu se considera a fi lipsa de conformitate daca in momentul incheierii
contractului de vânzare-cumparare consumatorul a cunoscut sau nu putea, in mod rezonabil, sa
nu cunoasca aceasta lipsa de conformitate ori daca lipsa de conformitate işi are originea in
materialele furnizate de consumator.
Art. 7. - Vanzatorul nu este raspunzator de declaratiile publice prevazute la art. 5 alin.
(2) lit. d), in oricare dintre urmatoarele situatii, daca probeaza ca:
a) nu a cunoscut şi nu ar fi putut, in mod rezonabil, sa cunoasca declaratiile in cauza;
 b) declaratia fusese corectata la momentul incheierii contractului de vânzare-
cumparare;
c) decizia de a cumpara produsul nu putea fi influentata de declaratiile publice in cauza.
Art. 8. -
(1) Orice lipsa a conformitatii rezultata dintr-o instalare incorecta a produselor va fi
considerata echivalenta cu o lipsa a conformitatii produselor, daca instalarea face parte din
contractul de vânzare a produselor şi produsele au fost instalate de vanzator sau pe raspunderea
sa.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica şi in cazul in care produsul destinat a fi instalat de
consumator este instalat de acesta şi instalarea incorecta este datorata unei deficiente in
instructiunile de instalare.
CAPITOLUL III
Drepturile consumatorului
Art. 9. - Vanzatorul este raspunzator fata de consumator pentru orice lipsa a
conformitatii existenta la momentul cand au fost livrate produsele.
Art. 10. - In cazul lipsei conformitatii, consumatorul are dreptul sa i se aduca produsele
la conformitate, fara plata, prin reparare sau inlocuire, in functie de optiunea consumatorului,
conform art. 11, sau sa beneficieze de reducerea corespunzatoare a pretului ori de rezolutiunea
contractului privind acele produse, in conditiile art. 13 şi 14.
Art. 11. -
(1) In cazul lipsei conformitatii, consumatorul are dreptul de a solicita vanzatorului, ca
masura reparatorie, inlocuirea sau repararea produsului in functie de optiunea sa, in fiecare caz
fara plata, cu exceptia situatiei in care aceasta solicitare este imposibila sau disproportionata.
(2) O masura reparatorie va fi considerata ca disproportionata, daca ea impune
vanzatorului costuri care sunt nerezonabile in comparatie cu cealalta masura reparatorie, luandu-
se in considerare:
a) valoarea pe care ar fi avut-o produsele daca nu ar fi existat lipsa de conformitate;
b) importanta lipsei de conformitate;
c) daca cealalta masura reparatorie ar putea fi realizata fara un inconvenient
semnificativ pentru consumator.
(3) O masura reparatorie va fi considerata ca imposibila daca vanzatorul nu are un
produs identic pentru inlocuire.
(4) Orice reparare sau inlocuire a produselor va fi facuta in cadrul unei perioade
rezonabile de timp, stabilita de comun acord intre vanzator şi consumator, şi fara niciun
inconvenient semnificativ pentru consumator, luandu-se in considerare natura produselor şi
scopul pentru care acesta a solicitat produsele.
Art. 12. - Termenul fara plata, prevazut la art. 10 şi 11, se refera la costurile necesare
aducerii produselor la conformitate, inclusiv costurile postale, manopera şi materialele.
Art. 13. - Consumatorul poate solicita o reducere corespunzatoare a pretului sau
rezolutiunea contractului in oricare dintre urmatoarele cazuri:
a) daca nu beneficiaza nici de repararea, nici de inlocuirea produsului;
b) daca vanzatorul nu a luat masura reparatorie intr-o perioada de timp rezonabila;
c) daca vanzatorul nu a luat masura reparatorie, conform art. 11 alin. (4), fara
inconveniente semnificative pentru consumator.
Art. 14. - Consumatorul nu este indreptatit sa solicite rezolutiunea contractului, daca
lipsa conformitatii este minora.
 CAPITOLUL IV
Actiunea in regres
Art. 15. - Daca vanzatorul este raspunzator fata de consumator pentru lipsa de
conformitate rezultata dintr-o actiune sau dintr-o omisiune a producatorului ori a unui operator
economic din acelaşi lant contractual, vanzatorul are dreptul de a se indrepta impotriva celui
responsabil de lipsa de conformitate, in conditiile legii.
CAPITOLUL V
Termene
Art. 16. - Raspunderea vanzatorului, conform prevederilor art. 9-14, este angajata daca
lipsa de conformitate apare intr-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului.
Art. 17. - Consumatorul trebuie sa informeze vanzatorul despre lipsa de conformitate in
termen de doua luni de la data la care a constatat-o.
Art. 18. - Pana la proba contrara, lipsa de conformitate aparuta in termen de 6 luni de la
livrarea produsului se prezuma ca a existat la momentul livrarii acestuia, cu exceptia cazurilor in
care prezumtia este incompatibila cu natura produsului sau a lipsei de conformitate.
CAPITOLUL VI
Garantii
Art. 19. - Garantia este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, in
conditiile specificate in declaratiile referitoare la garantie şi in publicitatea aferenta.
Art. 20. -
(1) Garantia trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la drepturile conferite prin lege
consumatorului şi sa ateste in mod clar ca aceste drepturi nu sunt afectate prin garantia oferita.
(2) Garantia trebuie sa precizeze elementele de identificare a produsului, termenul de
garantie, modalitatile de asigurare a garantiei - intretinere, reparare, inlocuire -, inclusiv
denumirea şi adresa vanzatorului şi ale unitatii specializate de service.
(3) Garantia trebuie redactata in termeni simpli şi usor de inteles.
Art. 21. -
(1) La cererea consumatorului garantia va fi oferita in scris sau pe orice alt suport durabil,
disponibil şi accesibil acestuia.
(2) In cazul in care garantia nu respecta prevederile alin. (1) şi ale art. 20, valabilitatea
acesteia nu este afectata, consumatorul avand dreptul de a solicita vanzatorului indeplinirea
conditiilor incluse in declaratiile referitoare la garantie.
Art. 22. -
(1) Clauzele contractuale sau intelegerile incheiate intre vanzator şi consumator inainte ca
lipsa de conformitate sa fie cunoscuta de consumator şi comunicata vanzatorului, care limiteaza
sau inlatura, direct ori indirect, drepturile consumatorului prevazute de prezenta lege, sunt nule
de drept.
(2) In cazul produselor folosite, consumatorul şi vanzatorul pot conveni reducerea
termenului prevazut la art. 16, dar nu la mai putin de un an de la data livrarii produsului.

CAPITOLUL VII
Sanctiuni
Art. 23. -
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte şi se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
 a) nerespectarea prevederilor art. 20 şi 21, cu amenda de la 1.000 lei la 2.000 lei*);
b) nerespectarea prevederilor art. 9 şi 19, cu amenda de la 5.000 lei la 25.000 lei*).
(2) Constatarea contraventiilor şi aplicarea sanctiunilor se fac de catre reprezentantii
imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.
*)Cuantumul amenzilor este exprimat in moneda noua potrivit dispozitiilor Legii nr.
348/2004 privind denominarea monedei nationale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, cu modificarile şi completarile ulterioare.
Art. 24. - Contraventiilor prevazute la art. 23 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari şi
completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile şi completarile ulterioare.
CAPITOLUL VIII
Dispozitii tranzitorii şi finale
Art. 25. -
(1) Drepturile consumatorilor prevazute de prezenta lege sunt exercitate fara a aduce
atingere altor drepturi pe care consumatorul le poate invoca conform celorlalte prevederi legale
care reglementeaza raspunderea contractuala sau necontractuala.
(2) In cazul in care partile contractante aleg ca lege aplicabila contractului legea unui
stat care nu face parte din Uniunea Europeana, iar contractul are o stransa legatura cu teritoriul
Romaniei sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi in cazul in care prezenta lege are
prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urma.
Art. 26. - Guvernul va adopta norme metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 27. -
(1) Prezenta lege intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
(2) La data intrarii in vigoare a prezentei legi, se abroga:
a) art. 14 alin. 1 şi art. 20 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind
protectia consumatorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 23
martie 1994, cu modificarile şi completarile ulterioare*);
b) Hotararea Guvernului nr. 394/1995 privind obligatiile ce revin agentilor economici -
persoane fizice sau juridice - in comercializarea produselor de folosinţa îndelungată destinate
consumatorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 10 din 27 ianuarie
1997, cu modificarile ulterioare;
c) Hotararea Guvernului nr. 665/1995 privind inlocuirea, remedierea sau restituirea
contravalorii produselor care reprezintă deficiente de calitate, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 206 din 6 septembrie 1995, cu modificarile ulterioare.
Prezenta lege transpune prevederile Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi
a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vanzarii de bunuri de consum şi
garantiile conexe, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 171 din 7 iulie
1999.
*)Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor a mai fost
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007 şi, ulterior,
modificata şi completata prin Legea nr. 363/2007.[6]

LISTA ACTELOR NORMATIVE DIN DOMENIUL PRODUSELOR ŞI

SERVICIILOR ALIMENTARE
ACTE NORMATIVE CU CARACTER GENERAL
 1. OG nr.21/ 1992 privind protectia consumatorilor cu modificarile şi completarile
ulterioare;
2. Legea nr. 363/ 2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în
relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia
consumatorilor;
3. HG nr.947/ 2000 privind modalitatea de indicare a preturilor produselor oferite
consumatorilor spre vânzare;
4. HG. 530/ 2001 pentru aprobarea Instrucţiunilor de metrologie legală IML 8-01
“Preambalarea unor produse în funcţie de masă sau volum”, modificată prin HG nr. 402/ 2003;
5. Lege nr. 150/2004 (r1) privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale;
6. REGULAMENTUL (CE) nr. 178/2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor
generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța
Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare;
7. REGULAMENTUL (CE) NR. 882/2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a
asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele
alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor;
8. OUG nr. 97/ 2001 privind reglementarea productiei, circulatiei şi comercializarii
alimentelor, aprobata prin legea nr. 57/ 2002 cu modificarile şi completarile ulterioare;
9. Ordonanta nr. 42/1995 privind productia de produse alimentare destinate
comercializarii;
10. Ordin nr. 772/ 856/ 68/ 442/ 2005 pentru aprobarea Normei privind Sistemul rapid de
alertă pentru alimente şi furaje;
11. Ordinul 438/ 295/ 2002 pentru aprobare Normelor privind aditivii alimentari destinaţi
utilizării în produsele alimentare pentru consum uman, cu modificarile şi completarile ulterioare,
modificat şi completat prin Ordinul nr. 62/ 103/ 2004 şi prin Ordinul nr. 154/ 43/ 318/ 2005;
12. OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată şi modificata prin
Legea nr.180/2002, cu modificarile şi complrtările ulterioare;

ETICHETAREA GENERALA A ALIMENTELOR

13. HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, modificată şi completată prin HG

nr. 511/ 2004, HG nr. 1719/ 2004, HG nr. 1870/ 2005, HG nr. 1357/ 2006, HG nr. 1529/ 2007,
HG nr. 751/ 2008;
14. REGULAMENTUL (CE) nr. 1924/2006 privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate
asociate alimentelor;
15. REGULAMENTUL(CE) nr.1925/2006 privind adăugarea de vitamine şi minerale şi
de alte substanţe la alimente ;
16. Ordin nr. 851/1.505/271/300/2006 privind abrogarea unor acte normative în scopul
aplicării directe a regulamentelor şi deciziilor comunitare;
17. Regulamentul nr. 608/2004/CE al Comisiei cu privire la etichetarea alimentelor şi
ingredientelor alimentare cu adaos de fitosteroli, esteri ai fitosterolilor, fitostanoli şi/sau esteri ai
fitostanolului;

CARNE, PRODUSE DIN CARNE, PESTE, OUA

 18. REGULAMENTUL (CEE) NR. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a
pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole
(„Regulamentul unic OCP”);
19. Ordinul nr. 560/1271/339/ 210/ 2006 pentru aprobarea Normelor cu privire la
comercializarea produselor din carne;
20. Ordinul nr. 333/ 2002 prin producerea, comercializarea şi utilizarea cărnii separate
mecanic;
21. Ordinul comun 510/ 944/ 147/ 2002 pentru aprobarea Normelor de comercializare a
peştelui şi a altor vieţuitoare acvatice;
22. Regulamentul (CE) nr. 2406/96 de stabilire a normelor comune de comercializare
pentru produsele din peşte;
23. Regulamentul (CE) nr. 2065/2001 de stabilire a informaţiilor pentru consumatori în
sectorul produselor de peşte şi acvacultură;
24. Regulamentul (CE) nr.589/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului
(CE) nr.1234/2007 privind standardele de comercializare aplicabile ouălor;
25. Regulamentul (CE) nr.543/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului
(CE) nr.1234/2007 în ceea ce priveşte standardele de comercializare a cărnii de pasăre;
26. Ordinul 206/ 447/ 86/ 2002 aprobarea Normelor cu privire la comercializarea cărnii
de pasare ( cu exceptia prevederilor acoperite de R 1234/2007);
27. Ordinul 494/ 859/ 138/ 2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la comercializarea
cărnii de porc( cu exceptia prevederilor acoperite de R 1234/2007);

LAPTE DE CONSUM, LAPTE CONSERVAT, UNT

28.REGULAMENTUL (CEE) NR. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a

pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole
(„Regulamentul unic OCP”);
29.Regulamentul (CE) nr. 1153/2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2597/97
de stabilire a unor norme suplimentare privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și
al produselor lactate în ceea ce privește laptele de consum;
30.Comunicare a Comisiei (2008/C 27/05) privind includerea în Regulamentul (CE) nr.
1234/2007 al Consiliului (Regulamentul unic OCP) a reformelor recente ale politicilor din
sectorul laptelui și produselor lactate și din sectorul zahărului ;
31.Ordinul 230/ 457/ 76/ 2002 pentru aprobarea Normei privind denumirile sub care se
vinde şi conditiile de calitate ale laptelui de consum( cu exceptia prevederilor acoperite de R
1234/2007) ;
32.Ordinul nr. 521/ 832/ 321/ 2003 pentru aprobarea Normei privind definirea,
denumirile sub care se vând, etichetarea şi condiţiile de calitate ale anumitor sortimente de lapte
conservat, parţial sau total deshidratat, destinate consumului uman, modificat prin Ordinul
nr.586/1701/360/2008;
33.Ordinul comun 524/ 958/ 8/ 2003 pentru aprobarea Normei privind denumirile sub
care se vând şi condiţiile de calitate ale grăsimilor tartinabile destinate comercializării ( cu
exceptia prevederilor acoperite de R 1234/2007);

VIN, VIN AROMATIZAT, BAUTURI SPIRTOASE

 34. Legea nr. 244/2002 a viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei
vitivinicole (republicată);
35. ORDIN nr. 224/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile
decomercializare cu amănuntul a vinului de masă în vrac
36. REGULAMENTUL (CE) nr. 479/2008 privind organizarea comună a pieţei
vitivinicole, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, a Regulamentului (CE) nr.
1782/2003, a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 și a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 și de
abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2392/86 și a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999;
37. REGULAMENTUL (CE) NR. 753/2002 de stabilire a anumitor norme de aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului în ceea ce privește descrierea, denumirea,
prezentarea și protejarea anumitor produse vitivinicole;
38. REGULAMENTUL (CE) NR. 382/2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr.
753/2002 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al
Consiliului în ceea ce privește descrierea, denumirea, prezentarea și protejarea anumitor produse
vitivinicole;
39. REGULAMENTUL (CE) nr.114/2009 al Comisiei de stabilire a unor măsuri
tranzitorii pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr.479/2008 al Consiliului în ceea ce priveşte
trimiterile la vinurile cu denumire de origine protejată şi indicaţie geografică protejată;
40. Ordin 142/ 1307/ 185/ 2008 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura,
conţinutul, originea, fabricarea, ambalarea, etichetarea, marcarea şi calitatea vinurilor
aromantizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse
vitivinicole, destinate comercializării pentru consumul uman;
41. REGULAMENTUL (CEE) NR. 1601/91 de stabilire a normelor generale privind
definirea, descrierea și prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin
și a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole;
42. Ordinul nr. 368/1160/212/2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea,
descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor tradiţionale româneşti;
43. REGULAMENTUL (CE) nr. 110/2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea,
etichetarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase şi de abrogare a
Regulamentului (CEE) nr. 1576/89;
44. REGULAMENTUL (CEE) NR. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a
pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole
(„Regulamentul unic OCP”);
45. ORDIN nr. 147/2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile geografice
protejate şi recunoscute în România pentru bauturi spirtoase;
FAINA DE GRAU, PRODUSE DE CACAO ŞI CIOCOLATA,

46. Ordinul nr. 250/ 531/ 83/ 2002 pentru aprobarea Normei cu privire la fabricarea,
conţinutul, ambalarea, etichetarea şi calitatea făinii de grâu destinată comercializării pentru
consumul uman, modificată prin Ordinul nr. 545/ 2003;
47. OUG nr. 12/ 2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera
cerealelor şi a produselor procesate din cereale;
48. Ordin 335/714/318/2003 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al
ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor pentru aprobarea Normelor cu privire la natura , conţinutul, originea, fabricarea,
etichetarea şi marcarea unor produse din cacao şi ciocolată destinate consumului uman;
 ULEI VEGETAL, ULEI DE MASLINE, GRASIMI TARTINABILE, MAIONEZE

49. Ordinul nr. 454/917/22/2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura,

conţinutul, originea, fabricarea, ambalarea, etichetarea, marcarea, păstrarea şi calitatea uleiurilor
vegetale şi a maionezelor destinate comercializării pentru consumul uman, modificat prin
Ordinul nr. 997/ 495/ 10/ 2003 (cu exceptia prevederilor acoperite de R 1234/2007);
50. REGULAMENTUL (CE) NR. 1019/2002 privind standardele de comercializare a
uleiului de măsline, cu modificarile şi completarile ulterioare;
51. REGULAMENTUL (CEE) NR. 2568/91 privind caracteristicile uleiurilor de măsline
și ale uleiurilor din resturi de măsline, precum și metodele de analiză a acestora cu modificarile
şi completarile ulterioare;
52. REGULAMENTUL (CEE) NR. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a
pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole
(„Regulamentul unic OCP”);

MIERE ŞI ZAHAR

53. Ordin 522/798/317/2003 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al

ministrului sănătăţii şi familiei şi presedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor pentru aprobarea Normelor cu privire la natura , conţinutul, originea,
prezentarea, compoziţia, calitatea şi etichetarea mierii;
54. Ordin 269/ 453/ 81/ 2003 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura , conţinutul,
originea, prezentarea, compoziţia, calitatea, etichetarea şi marcarea unor zaharuri destinate
consumului uman;
55. REGULAMENTUL (CEE) NR. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a
pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole
(„Regulamentul unic OCP”) completează atât ordinal cu mierea cât şi cel cu zaharurile;

LEGUME ŞI FRUCTE
LEGUME ŞI FRUCTE PROASPETE

56. Ordin nr. 592/2006 privind efectuarea controlului de conformitate cu standardele de

comercializare la legumele şi fructele proaspete;
57. REGULAMENTUL (CE) 2200/96 privind organizarea comună a pieţei fructelor şi
legumelor;
58. REGULAMENTUL (CE) NR. 1580/2007 de stabilire a normelor de aplicare a
Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr.1182/2007 ale Consiliului în
sectorul fructelor și legumelor;
59. REGULAMENTUL (CE) nr. 1148/01 privind controalele de conformitate cu normele
de comercializare care se aplica în sectorul fructelor şi legumelor proaspete, modificat prin
REGULAMENTUL (CE) nr. 2379/01 ;
60. REGULAMENTUL (CE) NR. 1221/2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr.
1580/2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr.
2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor privind
standardele de comercializare;
 LEGUME ŞI FRUCTE IN CONSERVA

61. Ordin nr. 523/808/351/2003 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, al

ministrului sănătăţii şi preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor pentru
aprobarea Normelor cu privire la natura , conţinutul, fabricarea şi etichetarea gemurilor din
fructe, jeleului, marmeladei şi piureului de castane îndulcit ;
62. Ordinul nr. 350/ 671/ 137/ 2003 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura,
conţinutul, fabricarea , calitatea , ambalarea, etichetarea, marcarea şi păstrarea sucurilor de
legume, modificat prin Ordinul nr. 416/ 628/ 406/ 2005;
63. Ordinul nr. 362/ 670/ 107/ 2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la conţinutul,
fabricarea, calitatea , ambalarea, etichetarea, marcarea şi păstrarea bulionului şi a pastei de
tomate;
64. Ordinul comun nr. 378/ 865/ 228/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la natura,
conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi transportul
măslinelor de masă;
65. Ordinul comun nr. 381/ 866/ 229/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la natura,
conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi transportul
ciupercilor conservate şi al produselor derivate din ciuperci, modificat prin Ordinul
nr.218/945/342/2006;
66. Ordinul comun nr. 382/ 868/ 230/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la natura,
conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi transportul
tomatelor în conservă, modificat prin Ordinul nr.214/944/338/2006;
67. Ordinul comun nr. 775/ 1476/ 319/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul ananasului în conservã, modificat prin Ordinul nr.210/952/350/2006;
68. Ordinul comun nr. 773/ 1492/ 326/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul fasole păstăi în conservă, modificat prin Ordinul nr.211/943/355/2006;
69. Ordinul comun nr. 379/ 867/ 227/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la natura,
conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi transportul
morcovilor în conservă, modificat prin Ordinul nr.206/947/346/2006;
70. Ordinul comun nr. 380/ 864/ 226/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la natura,
conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi transportul
castraveţilor conservaţi, modificat prin Ordinul nr.213/946/337/2006;
71. Ordinul comun nr. 772/ 1474/ 325/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul produsului mazăre verde în conservă, modificat prin Ordinul nr.205/954/345/2006;
72. Ordinul comun nr. 771/ 1473/ 324/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul produsului mazăre rehidratată în conservă, modificat prin Ordinul
nr.216/957/341/2006;
73. Ordinul comun nr. 778/ 1495/ 327/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul sparanghelului în conservă, modificat prin Ordinul nr.203/949/343/2006;
 74. Ordinul comun nr. 781/ 1477/ 316/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul piersicilor în conservă, modificat prin Ordinul nr.212/941/336/2006;
75. Ordinul comun nr. 770/ 1472/ 317/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul caiselor în conservă, modificat prin Ordinul nr.215/956/339/2006;
76. Ordinul comun nr. 774/ 1475/ 318/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul prunelor în conservă, modificat prin Ordinul nr.204/953/344/2006;
77. Ordinul comun nr. 776/ 1493/ 320/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul zmeură în conservă, modificat prin Ordinul nr.207/951/347/2006;
78. Ordinul comun nr. 777/ 1494/ 321/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul amestecului de fructe în conservă, modificat prin Ordinul nr.217/950/340/2006;
79. Ordinul comun nr. 779/ 1496/ 322/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul căpşunilor în conservă, modificat prin Ordinul nr.209/942/349/2006;
80. Ordinul comun nr. 780/ 1497/ 323/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul perelor în conservă, modificat prin Ordinul nr.219/955/335/2006;
81. Ordinul nr.355/2004 pentru aprobarea Normei cu privire la natura, conţinutul,
fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi transportul piureului de
mere conservat;
82. Ordinul nr.348/2004 pentru aprobarea Normei cu privire la natura, conţinutul,
fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi transportul mandarinelor în
conservă;
83. Ordinul nr.349/2004 pentru pentru aprobarea Normei cu privire la natura, conţinutul,
fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi transportul porumbului
zaharat în conservă;

LEGUME ŞI FRUCTE CONGELATE

84. Ordinul comun nr. 969/ 1754/ 362/ 2004
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea,
transportul piersicilor congelate;
85. Ordinul comun nr. 976/ 1747/ 363/ 2004
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea,
transportul fasolei păstăi congelate;
86. Ordinul comun nr. 973/ 1751/ 366/ 2004
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea,
transportul porumbului congelat;
87. Ordinul comun nr. 927/ 1752/ 359/ 2004
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea,
transportul morcovilor congelaţi;
pentru aprobarea Normei cu privire la
etichetarea, marcarea, depozitarea şi
pentru aprobarea Normei cu privire la
etichetarea, marcarea, depozitarea şi
pentru aprobarea Normei cu privire la
etichetarea, marcarea, depozitarea şi
pentru aprobarea Normei cu privire la
etichetarea, marcarea, depozitarea şi
 88. Ordinul comun nr. 977/ 1746/ 367/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul spanacului congelat;
89. Ordinul comun nr. 975/ 1749/ 364/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul verzei de Bruxelles congelate;
90. Ordinul comun nr. 974/ 1750/ 365/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul conopidei congelate;
91. Ordinul comun nr. 978/ 1748/ 368/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul cartofilor prăjiţi congelaţi;
92. Ordin nr.356/2004 pentru aprobarea Normei cu privire la natura, conţinutul,
fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi transportul mazării verzi
congelate;
93. Ordin nr.354/2004 pentru aprobarea Normei cu privire la natura, conţinutul,
fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi transportul broccoli
congelat;
94. Ordinul nr.360/2004 pentru aprobarea Normei cu privire la natura, conţinutul,
fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi transportul afinelor
congelate;
95. ORDIN nr. 932/649/2002 pentru aprobarea Normelor privind fabricarea, transportul,
depozitarea, comercializarea şi controlul temperaturii alimentelor congelate rapid, destinate
consumului uman.

LEGUME ŞI FRUCTE DESHIDRATATE

96. ORDIN nr. 346/2004 pentru aprobarea Normelor privind fabricarea, transportul,
depozitarea, comercializarea şi transportul piersici deshidratate;
97. ORDIN nr. 347/2004 pentru aprobarea Normelor privind fabricarea, transportul,
depozitarea, comercializarea cepei deshidratate;
98. ORDIN 350/2004 pentru aprobarea Normelor privind fabricarea, transportul,
depozitarea, comercializarea şi transportul stafidelor ;
99. ORDIN 353/2004 pentru aprobarea Normelor privind fabricarea, transportul,
depozitarea, comercializarea şi transportul ciupercilor deshidratate;
100. ORDIN 351/2004 pentru aprobarea Normelor privind fabricarea, transportul,
depozitarea, comercializarea şi transportul legume radacinoase deshidratate;
101. ORDIN 352/2004 pentru aprobarea Normelor privind fabricarea, transportul,
depozitarea, comercializarea şi transportul merelor deshidratate;

APE MINERALE NATURALE, APE POTABILE IMBUTELIATE, SUCURI ŞI

NECTARURI DIN FRUCTE

102. Legea nr. 458/ 2002 privind calitatea apei potabile;

 103. HG nr.1020/ 2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi
comercializare a apelor minerale naturale;
104. Ordinul nr. 978/ 2006 privind etichetarea apei naturale îmbuteliate utilizate în
alimentaţia sugarului, în conformitate cu art. 25 din HG nr. 1020/ 2005 pentru aprobarea
Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale naturale;
105. Ordinul nr. 341/ 2007 pentru aprobarea normelor de igienă şi a procedurii de
notificare a apelor potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât apele de
izvor, comercializate sub denumirea de apă de masă;
106. Ordin 510/ 768/ 319/ 2003 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura ,
conţinutul, originea, prezentarea, compoziţia, calitatea şi etichetarea sucurilor din fructe şi ale
altor produse similare destinate consumului uman;

SARE IODATA, OTET

107. HG nr. 568/2002 privind iodarea universala a sarii destinate consumului uman,
hranei animalelor şi utilizarii in industria alimentara, modificata şi completată prin HG nr.
473/2004 şi HG nr. 1904/ 2006;
108. Ordinul nr. 232/ 313/ 130/ 2003 pentru aprobarea normelor cu privire la definirea,
descrierea şi prezentarea oţetului şi a acidului acetic de calitate alimentară;

SUPLIMENTE ALIMENTARE

109. ORDIN nr. 1069/2007 pentru aprobarea Normelor privind suplimentele alimentare;
110. ORDIN nr.1228/244/63/2006 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
comercializarea suplimentelor alimentare predozate de origine animală şi vegetală şi/sau a
amestecurilor acestora cu vitamine, minerale şi alţi nutrienţi;
111. ORDIN nr. 244/401/2005 privind prelucrarea, procesarea şi comercializarea
plantelor medicinale şi aromatice utilizate ca atare, parţial procesate sau procesate sub formă de
suplimente alimentare;
112. Legea nr. 491/2003 a plantelor medicinale;

ORGANISME MODIFICATE GENETIC

113. Regulamentul nr. 1830/2003/CE privind trasabilitatea şi etichetarea organismelor

modificate genetic şi trasabilitatea alimentelor şi hranei pentru animale, produse din organisme
modificate genetic şi de modificare a Directivei 2001/18/CE;
114. REGULAMENTUL (CE) nr. 1829/2003 privind produsele alimentare şi furajele
modificate genetic;
115. REGULAMENTUL (CE) nr. 641/2004 privind normele de aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce
priveşte cererea de autorizare a alimentelor şi hranei pentru animale, provenite din organisme
modificate genetic, notificarea produselor existente şi prezenţa întâmplătoare sau inevitabilă din
punct de vedere tehnic a materialelor modificate genetic, care au beneficiat de o evaluare de risc
favorabilă;
116. HG nr. 173/2006 privind trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic
şi trasabilitatea alimentelor şi hranei pentru animale, obţinute din organisme modificate genetic;
 PRODUSE ECOLOGICE

117. Regulamentul (CE) nr.834/2007 privind producția ecologică şi etichetarea

produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.2092/91;
118. Regulamentul ( CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a
Regulamentului (CE) nr.834/2007 al Consiliului privind producţia ecologică şi etichetarea
produselor ecologice în ceea ce priveşte producţia ecologică, etichetarea şi controlul;
119. Ordinul comun nr. 417/110/2002 pentru aprobarea Regulilor specifice privind
etichetarea produselor alimentare ecologice cu modificarile şi completarile ulterioare ;

PRODUSE ALIMENTARE TRADITIONALE

120. HG nr. 134 / 2008 privind specialităţile tradiţionale garantate ale produselor agricole
şi produselor alimentare;
121. REGULAMENTUL (CE) nr. 509/2006 privind specialităţile tradiţionale garantate
din produse agricole şi alimentare;
122. REGULAMENTUL (CE) nr. 1216/ 2007 de stabilire a normelor de aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 509/2006 al Consiliului privind specialitățile tradiționale garantate din
produse agricole și alimentare;
123. Ordinul nr.368/1160/212/2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea,
descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor tradiţionale româneşti;[7]

Vin şi băuturi spirtoase

Ordin nr. 268/2003 din 10/04/2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea, descrierea şi
prezentarea băuturilor spirtoase
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 573 din 11/08/2003
Actul a intrat in vigoare la data de 11 august 2003
Art. 1. - Se aprobă Normele privind definirea, descrierea şi prezentarea băuturilor spirtoase,
prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin direcţiile generale pentru agricultură
şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti, prin direcţiile de sănătate publică
judeţene şi a municipiului Bucureşti, şi, respectiv, oficiile judeţene pentru protecţia
consumatorilor vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - Prezentul ordin abrogă Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei şi al ministrului
sănătăţii nr.17/240/2000 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura, conţinutul, originea,
fabricarea, ambalarea,
etichetarea, marcarea şi calitatea băuturilor alcoolice distilate destinate comercializării, publicat
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000.
Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în
vigoare la data de 31 ianuarie 2004.
Normă din 10/04/2003 privind definirea, descrierea şi prezentarea băuturilor spirtoase Publicat
in Monitorul Oficial, Partea I nr. 573 din 11/08/2003
Actul a intrat in vigoare la data de 11 august 2003
ANEXĂ
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prezentele norme stabilesc reguli generale cu privire la definirea, descrierea şi
prezentarea băuturilor spirtoase destinate comercializării. Acestea se aplică atât băuturilor din
producţia internă, cât şi celor provenite din import.
Art. 2. - (1) Prin băutură spirtoasă se înţelege lichidul alcoolic destinat consumului uman, având
proprietăţi organoleptice particulare şi o concentraţie alcoolică de minimum 15% vol. la 20°C, cu
excepţia lichiorului pe bază de ou, denumit avocat, advocat sau advokat, a cărui concentraţie
alcoolică este de minimum 14% vol.
Băuturile spirtoase se obţin prin:
a) distilarea produselor naturale fermentate, cu sau fără adaos de arome;
b) distilarea unui macerat de substanţe vegetale, cu sau fără adaos de arome, zaharuri sau alte
produse îndulcitoare;
c) adăugarea aromelor, a zahărului sau a altor produse îndulcitoare menţionate la art. 4 alin. (2)
şi/sau a altor produse agricole la un alcool de origine agricolă şi/sau un distilat de origine
agricolă şi/sau un rachiu, aşa cum sunt definite în prezentele norme;
d) amestecul unei băuturi spirtoase cu:
- una sau mai multe alte băuturi spirtoase;
- alcool etilic de origine agricolă, distilat de origine agricolă sau rachiu;
- una sau mai multe băuturi alcoolice;
- una sau mai multe băuturi.
(2) Nu sunt considerate băuturi spirtoase băuturile care au următoarele coduri: NC 2203 00,
2204, 2205, 2206 00 şi 2207.
Art. 3. - Agenţii economici care desfăşoară o activitate în domeniul producţiei şi comercializării
de băuturi spirtoase au obligaţia de a respecta prevederile prezentelor norme.

CAPITOLUL II
Definiţii
Art. 4. - În sensul prezentelor norme, termenii folosiţi se definesc după cum urmează:
1. concentraţie alcoolică volumetrică - raportul dintre volumul de alcool în stare pură, la
temperatura de +20°C, conţinut în produs, şi volumul total al acestui produs la aceeaşi
temperatură. Se exprimă în procente de volum (% vol.);
2. produse îndulcitoare - produsele care conferă gustul dulce, cum sunt: zahărul semialb, zahărul
alb, zahărul alb extra, dextroza, fructoza, siropul de glucoză, zahărul lichid, zahărul lichid
invertit, siropul de zahăr invertit, zahărul caramelizat, mustul de struguri concentrat rectificat,
mustul de struguri concentrat, mustul de struguri proaspeţi, mierea de albine, siropul de roşcove,
precum şi alte substanţe glucidice naturale care au un efect analog cu acestea;
3. zahăr caramelizat - produsul obţinut exclusiv prin tratamentul termic controlat al zaharozei
fără adaos de baze, acizi minerali şi aditivi chimici;
4. substanţă aromatizantă - substanţa chimic definită, cu proprietăţi aromatizante, care se obţine
prin:
a) procese fizice corespunzătoare (inclusiv distilarea sau extracţia cu solvenţi) ori prin procese
microbiologice sau enzimatice care pornesc de la materiale de origine vegetală ori animală, atât
în stare brută, cât şi după prelucrare pentru consum uman prin metode tradiţionale de preparare a
alimentelor (inclusiv uscarea, torefierea şi fermentarea);
b) sinteză chimică sau izolare prin procedee chimice şi este identică din punct de vedere chimic
cu o substanţă prezentă în mod natural în materialul de origine vegetală sau animală descris la lit.
a);
c) sinteză chimică, dar nu este identică cu o substanţă prezentă în mod natural în materialul de
origine vegetală sau animală descris la lit. a);
5. preparat aromatizant - un produs diferit de substanţele descrise la pct. 4 lit. a), concentrat sau
nu, care se obţine prin procese fizice corespunzătoare (inclusiv distilarea şi extracţia cu solvenţi)
sau prin procese enzimatice ori microbiologice care pornesc de la materii de origine vegetală sau
animală, atât în stare brută, cât şi după prelucrarea pentru consumul uman prin metode
tradiţionale de preparare a alimentelor (inclusiv uscarea, torefierea şi fermentarea);
6. aromatizare - operaţiunea care constă în adăugarea la prepararea băuturilor spirtoase a uneia
sau mai multor arome, aşa cum au fost definite la pct. 4 şi 5;
7. colorare - operaţiunea care constă în adăugarea la prepararea băuturilor spirtoase a unuia sau
mai multor coloranţi;
8. un grad decalitru (grad dal) - cantitatea de alcool etilic anhidru (100% vol.) conţinut în 0,1
litri; 10% vol. reprezintă un grad dal la temperatura de +20°C; un litru de alcool etilic anhidru
conţine 10 grade dal;
9. grad german de duritate (°dH) este egal cu 10 miligrame de oxid de calciu la un litru de apă;
10. alcool etilic de origine agricolă - alcoolul etilic ale cărui caracteristici sunt cele enumerate în
anexa nr. 1 la prezentele norme, obţinut prin distilare, după fermentarea alcoolică a produselor
agricole menţionate în anexa nr.2 la prezentele norme, cu excepţia băuturilor spirtoase definite la
art. 2. În cazul în care se face referire la material primă utilizată, alcoolul trebuie să fie obţinut
exclusiv din materia primă respectivă; sunt permise fabricarea, utilizarea şi comercializarea
alcoolului etilic de origine agricolă tip B, cu parametrii organoleptici şi fizico-chimici conform
SR 14/98, până la data de 31 decembrie 2004;
11. distilat de origine agricolă - lichidul alcoolic obţinut prin distilarea, după fermentarea
alcoolică a produselor agricole menţionate în anexa nr. 2 şi care nu prezintă caracteristicile
alcoolului etilic de origine agricolă şi nici ale altei băuturi spirtoase, care a conservat aroma şi
gustul provenind de la materiile prime utilizate. Când se face referire la materia primă utilizată,
distilatul trebuie obţinut exclusiv pornindu-se de la această materie primă;
12. maturare sau învechire - operaţiunea care constă în a lăsa să se producă în mod natural, în
recipient potrivite, anumite reacţii care imprimă băuturii spirtoase caractere organoleptice
calitative pe care băutura nu le avea anterior;
13. categorie de băuturi spirtoase - totalitatea băuturilor spirtoase care corespund aceloraşi
definiţii;
14. conţinut în substanţe volatile - cantitatea de substanţe volatile, altele decât alcoolul etilic şi
metilic conţinut în băutura spirtoasă obţinută exclusiv prin distilarea sau redistilarea materiilor
prime folosite;
15. amestec - operaţiunea care constă în a pune împreună două sau mai multe băuturi diferite în
vederea obţinerii unei noi băuturi;
16. adăugare de alcool - operaţiunea care constă în adăugarea alcoolului etilic de origine agricolă
la o băutură spirtoasă;
17. combinare (cupajare) - operaţiunea care constă în punerea împreună a două sau mai multe
băuturi spirtoase din aceeaşi categorie, între care există numai diferenţe minore de compoziţie,
datorate unuia sau mai multora dintre următorii factori:
- metodele de fabricare;
- aparatele de distilare folosite;
- durata de maturare sau învechire;
- zona geografică de producere.
Băuturile spirtoase astfel obţinute aparţin aceleiaşi categorii ca şi băuturile spirtoase iniţiale,
înainte de asamblare.
18. loc de fabricaţie - localitatea sau regiunea unde are loc faza procesului de fabricare a
produsului finit, care conferă băuturii caracterul şi calităţile definitive esenţiale.

CAPITOLUL III
Definirea, descrierea şi prezentarea băuturilor spirtoase
Art. 5. - În funcţie de tehnologia de fabricaţie, de materiile prime şi materialele folosite, de
calităţile organoleptice şi de proprietăţile fizico-chimice, băuturile spirtoase se definesc după
cum urmează:
1. Romul este băutura spirtoasă:
a) obţinută exclusiv prin fermentarea alcoolică şi distilarea fie a melaselor sau siropurilor
provenite de la fabricarea zahărului din trestie de zahăr, fie a sucului de trestie de zahăr distilat la
maximum 96% vol., astfel încât produsul obţinut prin distilare să prezinte în mod clar
caracteristicile organoleptice specifice romului;
b) rachiul obţinut exclusiv prin fermentarea alcoolică şi distilarea sucului de trestie de zahăr, care
prezintă caracteristicile aromatice specifice romului şi care are un conţinut în substanţe volatile
de minimum 225 grame la hl alcool 100% vol. Acest rachiu poate fi comercializat cu menţiunea
"agricol" ca o completare la denumirea de rom, însoţită de o denumire geografică, alta decât cele
menţionate în anexa nr. 3 la prezentele norme;
c) concentraţia alcoolică este de minimum 37,5% vol. la comercializarea pentru consum.
2. Whisky sau whiskey este băutura spirtoasă:
a) obţinută prin fermentarea şi distilarea unui must de cereale; zaharificarea este efectuată de
diastaza malţului,cu sau fără adaos de alte enzime naturale, iar fermentarea se realizează sub
acţiunea drojdiilor;
b) distilarea se face până la o concentraţie alcoolică de maximum 94,8% vol., astfel încât
produsul obţinut în urma distilării să aibă o aromă şi un gust specifice materiilor prime utilizate;
învechirea produsului obţinut în urma distilării se realizează în butoaie de lemn cu o capacitate
de maximum 700 litri pe o perioadă de minimum 3 ani;
c) concentraţia alcoolică este de minimum 40% vol. la comercializarea pentru consum.
3. Băutura spirtoasă din cereale este băutura spirtoasă:
a) obţinută fie prin distilarea unui must fermentat de cereale, prezentând caracteristicile
organoleptice ale materiilor prime utilizate;
b) obţinută fie prin distilarea exclusivă a mustului fermentat din boabe întregi de grâu, orz, ovăz,
secară sau din hrişcă împreună cu toate părţile componente ale acestora;
c) obţinută fie prin redistilarea unui distilat obţinut conform lit. b);
d) concentraţia alcoolică este de minimum 35% vol. la comercializarea pentru consum;
e) băutura spirtoasă se poate numi "rachiu de cereale", dacă a fost obţinută prin distilarea la
maximum 95% vol.a unui must fermentat din cereale şi care prezintă caracteristicile
organoleptice specifice materiilor prime folosite;
f) denumirea "băutură spirtoasă din cereale" poate fi înlocuită cu denumirea de "Korn" sau
"Kornbrand", în cazul băuturii produse în Germania şi în regiunile Comunităţii în care limba
germană este una dintre limbile oficiale, cu condiţia ca producerea acestei băuturi să fie
tradiţională în regiunile respective şi ca băutura spirtoasă din cereal să fie obţinută fără nici un
aditiv.
4. Rachiu de vin este băutura spirtoasă:
a) obţinută exclusiv prin distilarea vinului sau a vinului alcoolizat la maximum 86% vol. sau prin
redistilarea unui distilat de vin la maximum 86% vol.;
b) având un conţinut în substanţe volatile de cel puţin 125 grame la hl alcool 100% vol.;
c) având un conţinut maxim în alcool metilic de 200 grame la hl alcool 100% vol.;
d) concentraţia minimă a produsului este de 37,5% vol. la comercializarea pentru consum;
e) această băutură poate fi valorificată şi ca materie primă pentru realizarea produsului "brandy"
sau a altor băuturi spirtoase; în acest caz, concentraţia alcoolică se va situa în limitele 37,5-
86,0% vol.;
f) băutura obţinută prin distilarea vinului la maximum 86% vol. se poate vinde sub denumirea de
"vinars" dacă a fost maturată în contact cu lemnul timp de cel puţin un an. La producerea
vinarsului se pot folosi extracte natural obţinute din fructe şi plante, cu condiţia ca pe
contraetichetă să apară şi denumirea fructelor sau plantelor din care s-a obţinut extractul; este
admisă indicarea pe etichetă a perioadei de învechire, după cum urmează:
- V "vinars vechi", obţinut din distilate învechite minimum 1 an;
- VS "vinars superior", obţinut din distilate învechite minimum 3 ani;
- VSOP "Very Superior Old Pale", obţinut din distilate învechite minimum 5 ani;
- XO "Extra Old", obţinut din distilate învechite minimum 7 ani.
Concentraţia alcoolică minimă a vinarsului este de 36% vol. la comercializarea pentru consum.
5. Brandy sau Weinbrand este băutura spirtoasă:
a) obţinută dintr-un distilat de vin cu o concentraţie alcoolică de maximum 86% vol. ori dintr-un
rachiu de vin combinat (cupajat) sau nu cu un distilat de vin a cărui concentraţie este de
maximum 94,8% vol., cu condiţia ca cel de-al doilea distilat să nu depăşească limita maximă de
50% din totalul gradelor alcoolice ale produsului finit;
b) având un conţinut în substanţe volatile de minimum 125 grame la hl alcool 100% vol.,
provenite exclusiv de la distilarea sau redistilarea materiilor prime utilizate;
c) având un conţinut maxim în alcool metilic de 200 grame la hl alcool 100% vol.;
d) învechită în recipiente din stejar timp de cel puţin un an sau timp de cel puţin 6 luni, în cazul
în care capacitatea butoaielor de stejar este mai mică de 1.000 l; învechirea se poate aplica atât la
materia primă, cât şi la produsul finit;
e) concentraţia alcoolică minimă este de 36% vol. la comercializarea pentru consum.
6. Rachiu de tescovină sau marc este băutura spirtoasă:
a) obţinută din tescovină de struguri fermentată şi distilată, fie direct prin vapori de apă, fie după
adăugarea de apă, la care au putut fi adăugate drojdii într-o proporţie determinată, distilarea fiind
efectuată în prezenţa tescovinei, până la o concentraţie de maximum 86% vol. Se permite
redistilarea până la aceeaşi concentraţie alcoolică;
b) cantitatea de drojdii care poate fi adăugată tescovinei de struguri în vederea fabricării de
rachiu de tescovină de struguri este de cel mult 25 kg drojdii la 100 kg tescovină de struguri
utilizată. Cantitatea de alcool obţinută din drojdii nu trebuie să depăşească 35% din cantitatea
totală de alcool din produsul finit;
c) având un conţinut în substanţe volatile de minimum 140 grame la hl alcool 100% vol. şi un
conţinut maxim în alcool metilic de 1.000 grame la hl alcool 100% vol.;
d) concentraţia alcoolică minimă este de 37,5% vol. la comercializarea pentru consum;
e) denumirea "marc" sau "rachiu de tescovină" poate fi înlocuită cu denumirea "grappa", dar
numai pentru băutura spirtoasă produsă în Italia.
7. Rachiu de drojdie este băutura spirtoasă:
a) obţinută prin distilarea drojdiei de vin până la o concentraţie de maximum 86% vol.; băutura
obţinută din drojdia de vin care a fost distilată şi redistilată la maximum 86% vol. cu ajutorul
unor instalaţii speciale care permit separarea fracţiilor "frunte" şi "coadă" şi învechită în vase de
lemn minimum 3 luni se poate comercializa sub denumirea de "spumă de drojdie";
b) concentraţia alcoolică minimă este de 37,5% vol. la comercializarea pentru consum.
8. Rachiul de marc de fructe este băutura spirtoasă:
a) obţinută exclusiv prin fermentarea şi distilarea la maximum 86% vol. a marcului de fructe, cu
excepţia strugurilor; redistilarea la aceeaşi tărie alcoolică este autorizată;
b) conţinutul minim în substanţe volatile este de 200 grame la hl alcool 100% vol.;
c) conţinutul maxim în alcool metilic este de 1.200 grame la hl alcool 100% vol.;
d) conţinutul maxim în acid cianhidric este de 10 grame la hl alcool 100% vol., în cazul
rachiurilor de marc de fructe cu sâmburi;
e) concentraţia alcoolică minimă este de 37,5% vol. la comercializarea pentru consum;
f) denumirea sub care se vinde acest produs este "rachiu de marc de...", urmată de numele
fructului respectiv; dacă se utilizează mai multe marcuri de fructe diferite, denumirea sub care se
vinde este "rachiu de marc de fructe".
9. Rachiu de stafide este băutura spirtoasă:
a) obţinută prin distilarea produsului obţinut prin fermentarea alcoolică a extractului de stafide
din soiurile de viţă de vie "Negru de Corint" sau "Muscat de Malaga";
b) distilarea se face la o concentraţie alcoolică de maximum 94,5% vol., astfel încât distilatul să
aibă o aromă şi un gust specifice materiei prime utilizate;
c) concentraţia alcoolică minimă este de 37,5% vol. la comercializarea pentru consum.
10. Rachiul de fructe este băutura spirtoasă:
a) obţinută exclusiv prin fermentaţia alcoolică şi distilarea unui fruct cărnos sau a unui must din
acest fruct, în prezenţa ori în lipsa sâmburilor;
b) distilarea se face la o concentraţie alcoolică de maximum 86% vol., astfel încât produsul
distilării să aibă aroma şi gustul specifice fructului respectiv;
c) având un conţinut de substanţe volatile de minimum 200 grame la hl alcool 100% vol.;
d) având un conţinut de maximum 1.000 grame alcool metilic la hl alcool 100% vol. În cazul
următoarelor fructe: prune (Prunus domestica L.), corcoduşe (Prunus domestica L. var. syriaca),
mere (Malus domestica Borkh.), pere(Pyrus communis L) conţinutul de alcool metilic este de
maximum 1.200 grame la hl alcool 100% vol. pentru rachiurile obţinute de producătorii
particulari de fructe în distilerii, a căror producţie totală anuală nu depăşeşte 500 hl alcool 100%
vol. pe an; această prevedere nu se aplică în cazul rachiurilor obţinute din perele din soiul
Williams;
e) în cazul rachiurilor de fructe cu sâmburi, conţinutul în acid cianhidric nu trebuie să depăşească
10 grame la hl alcool 100% vol.;
f) concentraţia alcoolică minimă este de 37,5% vol. la comercializarea pentru consum;
g) se admit derogări de la prevederile lit. c), d) şi e) pentru produsele tradiţionale ale căror
fabricare şi vânzare constituie o sursă de venit substanţială pentru anumiţi producători de fructe,
emise de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor;
h) denumirea sub care se vinde acest produs este "rachiu de ...", urmată de numele fructului, cum
ar fi: rachiu de cireşe (sau kirsch), rachiu de prune (şliboviţă, turţ, horincă etc.), de corcoduşe, de
piersici, de mere, de caise, de smochine, de citrice, de struguri sau de orice alte fructe;
i) în anumite zone geografice rachiul de fructe poate purta denumirea de palincă, cu condiţia ca
la obţinerea acestuia să se respecte procesul tehnologic tradiţional zonei;
j) termenul "Williams" este rezervat rachiului de pere, produs în exclusivitate din pere din soiul
Williams;
k) când două sau mai multe varietăţi de fructe sunt macerate şi distilate împreună, produsul se va
numi "rachiu de fructe", completat cu numele fiecărei specii, în ordinea descrescătoare a
cantităţilor de fructe folosite;
l) denumirea "rachiu de...", urmată de numele fructului, poate fi înlocuită cu numele fructului
numai în cazul în care se utilizează următoarele fructe: corcoduşe (Prunus domestica L. var.
syriaca), prune (Prunus domestica L.),prune brumării (Prunus domestica L.), mere Golden
delicios; în situaţia în care există riscul ca una dintre aceste denumiri să nu fie uşor înţeleasă de
consumatorul final, pe etichetă trebuie să apară cuvântul "rachiu", eventual însoţit de o
explicaţie;
m) băuturile spirtoase pot purta, de asemenea, denumirea "rachiu de...", urmată de numele
fructului, dacă pe etichetă apare menţiunea suplimentară "obţinut prin macerare şi distilare";
proporţia minimă care se utilizează este de 100 kg de fructe la 20 litri de alcool 100% vol.,
pentru zmeură, mure, afine, căpşuni, coacăze, porumbe, scoruşe, soc, măceşe, coacăze negre
parţial fermentate sau nefermentate în alcool etilic de origine agricolă, în rachiuri sau în distilat,
aşa cum sunt prezentate în prezentele norme, urmată de distilare;
n) băuturile spirtoase obţinute prin macerarea fructelor întregi nefermentate, cele indicate la lit.
m) în alcool etilic de origine agricolă, urmată de distilare, pot fi denumite "geist", acest nume
fiind asociat numelui fructului, şi pot suporta învechire;
o) concentraţia alcoolică minimă este de 37,5% vol. la comercializarea pentru consum.
11. Ţuica este băutura spirtoasă:
a) obţinută prin fermentarea alcoolică şi distilarea prunelor (diverse soiuri), întregi sau zdrobite
ori a sucului obţinut din prune, în prezenţa sau în lipsa sâmburilor;
b) distilarea se face la o concentraţie alcoolică de maximum 86% vol., astfel încât produsul
distilării să aibă o aromă şi un gust provenind de la fruct;
c) având un conţinut de minimum 200 grame în substanţe volatile, de maximum 1.000 grame de
alcool metilic şi de maximum 10 grame acid cianhidric la hl alcool 100% vol.;
d) în funcţie de zona în care s-au produs prunele, de soi, de tehnologia aplicată, de durata de
învechire şi concentraţia alcoolică, denumirea produsului "ţuică" va fi acompaniată de diverse
denumiri prin care se vor diferenţia calităţile de ţuică. În anumite zone geografice ţuica poate fi
denumită "horincă" sau "turţ";
e) concentraţia alcoolică minimă este diferită în funcţie de procesul tehnologic de obţinere, dar
nu mai mică de 24% vol. la comercializare pentru consum.

12. Rachiu de cidru (de mere sau de pere) este băutura spirtoasă:
a) obţinută prin distilarea exclusivă a cidrului (de mere sau de pere);
b) distilarea se face la o concentraţie alcoolică de maximum 86% vol., astfel încât produsul
distilării să aibă o aromă şi un gust provenind de la fruct;
c) având un conţinut în substanţe volatile de minimum 200 grame şi un conţinut în alcool metilic
de maximum 1.000 grame la hl alcool 100% vol.;
d) concentraţia alcoolică minimă este de 37,5% vol. la comercializarea pentru consum.
13. Rachiu de genţiană este băutura spirtoasă:
a) obţinută pe baza unui distilat de genţiană, el însuşi obţinut prin fermentarea rădăcinilor de
genţiană, cu sau fără adaos de alcool etilic de origine agricolă;
b) concentraţia alcoolică minimă este de 37,5% vol. la comercializarea pentru consum.
14. Băutura spirtoasă din fructe este băutura:
a) obţinută prin macerarea unui fruct în alcool etilic de origine agricolă şi/sau într-un distilat de
origine agricolă şi/sau într-un rachiu într-o proporţie determinată. Cantitatea de fructe utilizată
este de cel puţin 5 kg pentru 20 litri de alcool 100% vol. utilizat;
b) aromatizarea acestei băuturi spirtoase poate fi completată cu substanţe aromatizante, altele
decât cele provenind de la fructul folosit;
c) gustul caracteristic şi culoarea băuturii spirtoase trebuie să provină în mod exclusiv de la
fructul folosit;
d) băutura astfel definită poartă denumirea "băutură spirtoasă din...", urmată de numele fructului;
e) concentraţia alcoolică minimă este de 25% vol. la comercializarea pentru consum;
f) nu pot fi denumite "Pacharan" decât băuturile "din fructe" produse în Spania şi obţinute prin
macerarea porumbelor (Prunus espinosa) într-o proporţie minimă de 250 grame fructe la litrul de
alcool 100% vol.
15. Băutura spirtoasă de ienupăr denumită şi gin este băutura spirtoasă:
a) obţinută prin aromatizarea cu boabe de ienupăr a alcoolului etilic de origine agricolă şi/sau a
unui rachiu de cereale şi/sau a unui distilat de cereale; alte substanţe aromatizante naturale şi/sau
identic naturale şi/sau preparate aromatizante şi/sau plante ori părţi de plante aromatice pot fi
utilizate în completare, însă caracteristicile organoleptice ale ienupărului trebuie să fie
perceptibile, chiar dacă sunt mai atenuate;
b) băutura astfel obţinută poate fi denumită "Wacholder", "ginebra" sau "genebra";
c) alcoolul şi/sau rachiul de cereale şi/sau distilatul de cereale utilizate pentru băuturile spirtoase
denumite"geni0vre", "jenever", "genever" sau "peket" trebuie să aibă caracteristicile
organoleptice corespunzătoare respectivelor produse, respectiv un conţinut maxim de alcool
metilic de 5 grame la hl alcool 100% vol. şi un conţinut maxim de aldehide exprimat în
acetaldehide de 0,2 grame la hl alcool 100% vol.; pentru produsele menţionate mai sus gustul de
ienupăr poate să nu mai fie perceptibil;
d) băutura poate fi numită "gin" dacă este obţinută prin aromatizarea unui alcool etilic de origine
agricolă având caracteristici organoleptice adecvate cu substanţe aromatizante naturale şi/sau
identic naturale şi/sau preparate aromatizante, astfel încât gustul ienupărului să fie predominant;
e) concentraţia alcoolică este de minimum 37,5% vol. la comercializarea pentru consum.
16. Gin distilat este băutura spirtoasă:
a) obţinută prin redistilarea alcoolului etilic de origine agricolă având caracteristici organoleptice
specifice şi concentraţia alcoolică iniţială de minimum 96% vol., în alambicuri tradiţionale
pentru gin, în prezenţa boabelor de ienupăr şi a altor produse vegetale naturale, gustul de ienupăr
rămânând predominant; poate fi atribuită
denumirea "gin distilat" şi amestecului dintre rezultatul redistilării cu un alcool etilic de origine
agricolă, având aceeaşi compoziţie, puritate şi concentraţie alcoolică;
b) pentru aromatizarea "ginului distilat" se pot utiliza în mod complementar substanţe
aromatizante natural şi/sau identic naturale şi/sau preparate aromatizante; "London Gin" este un
tip de gin distilat;
c) concentraţia alcoolică este de minimum 37,5% vol. la comercializarea pentru consum;
d) produsul obţinut prin adăugarea de esenţe sau arome în alcool etilic de origine agricolă nu
poate fi numit "gin distilat".
17. Băutura spirtoasă cu chimion este băutura spirtoasă:
a) obţinută prin aromatizarea unui alcool etilic de origine agricolă cu chimion (Carum carvi);
b) complementar se pot utiliza substanţe aromatizante naturale şi/sau identic naturale şi/sau
preparate aromatizante, dar gustul de chimion trebuie să fie preponderent;
c) băutura spirtoasă definită la lit. a) şi b) poate fi numită şi "akvavit" ori "aquavit" dacă
aromatizarea a fost efectuată cu un distilat de plante sau de ierburi aromatizante;
d) pentru aromatizare mai pot fi folosite în completare şi alte substanţe aromatizante, dar aroma
acestor băuturi se va datora în mare parte distilatelor din seminţe de chimion şi/sau din seminţe
de mărar, utilizarea de uleiuri esenţiale fiind interzisă;
e) substanţele amare nu pot domina în mod sensibil gustul;
f) extractul sec este de maximum 1,5 grame la 100 mililitri alcool etilic 100% vol.;
g) concentraţia alcoolică este de minimum 30% vol. la comercializarea pentru consum.
18. Băutura spirtoasă cu anason este băutura spirtoasă:
a) obţinută prin aromatizarea unui alcool etilic de origine agricolă cu extracte naturale de anason
în formă de stea (Illicium verum), de anason verde (Pimpinella anisum), fenicul (Foeniculum
vulgare) sau de orice altă plantă care are acelaşi component aromatizant principal, prin unul
dintre următoarele procedee:
- macerare şi/sau distilare;
- redistilarea alcoolului în prezenţa seminţelor sau a altor părţi de plante prezentate anterior;
- adaos de extracte naturale distilate din plante de anason;
- folosirea combinată a celor 3 metode precedente;
b) la aromatizare se pot folosi complementar şi alte extracte naturale sau seminţe ale plantelor
aromatice, dar gustul de anason trebuie să fie preponderent;
c) concentraţia alcoolică este de minimum 15% vol. la comercializarea pentru consum;
d) pentru ca băutura spirtoasă de anason să fie numită "pastis" ea trebuie să conţină şi extracte
naturale din "lemn dulce" (Glycyrrhiza glabra), ceea ce implică prezenţa de substanţe colorante
numite calcone, precum şi a acidului glicirizic al cărui conţinut minim şi maxim trebuie să fie de
0,05, respectiv 0,5 grame la litru; pastisul are un conţinut de zahăr de maximum 100 grame la
litru şi un conţinut de anethol de minimum şi maximum 1,5, respectiv 2,0 grame la litru;
e) concentraţia alcoolică a pastisului este de minimum 40% vol. la comercializarea pentru
consum;
f) pentru ca băutura spirtoasă de anason să fie denumită "ouzo" ea trebuie:
- să fie produsă exclusiv în Grecia;
- să fie obţinută prin combinarea (cupajarea) alcoolurilor aromatizate prin distilare sau macerare
cu ajutorul fructelor de anason şi eventual de fenicul, din masticul provenit de la un arbust
indigen din insula Chios (Pistacia lentiscus Chia sau latifolia) şi al altor seminţe, plante şi fructe
aromatice; alcoolul aromatizat prin distilare trebuie să reprezinte cel puţin 20% din concentraţia
alcoolică a produsului "ouzo";
- concentraţia alcoolică minimă a produsului "ouzo" este de 37,5% vol. la comercializarea pentru
consum;
- produsul "ouzo" trebuie să fie incolor şi să aibă un conţinut în zahăr de maximum 50 grame la
litru;
- distilatul trebuie să fie obţinut într-un alambic tradiţional discontinuu din cupru cu o capacitate
de maximum 1.000 litri şi să aibă o concentraţie alcoolică de minimum 55% vol. şi de maximum
80% vol.;
g) pentru ca băutura spirtoasă de anason să fie numită "anis", aroma sa caracteristică trebuie să
provină exclusiv de la anason verde (Pimpinella anisum) şi/sau de la anason în formă de stea
(Illicium verum) şi/sau fenicul (Foeniculum vulgare);
- denumirea "anis distilat" poate fi utilizată dacă băutura conţine alcool distilat în prezenţa unor
asemenea seminţe, într-o proporţie minimă de 20% din concentraţia alcoolică a produsului;
- concentraţia alcoolică minimă este de 35% vol. la comercializarea pentru consum.
19. Bitterul sau băutura spirtoasă cu gust amar este băutura spirtoasă cu gust amar
predominant:
a) obţinută prin aromatizarea alcoolului etilic de origine agricolă cu substanţe aromatizante
naturale şi/sau identic naturale şi/sau preparate aromatizante;
b) băutura spirtoasă astfel obţinută poate fi vândută sub denumirea "amer", "amaro" sau "bitter",
asociată sau nu cu un alt termen;
c) concentraţia alcoolică minimă este de 15% vol. la comercializarea pentru consum;
d) prezentele norme nu împiedică posibilitatea de a utiliza denumirea "amer", "amaro" sau
"bitter" pentru produsele care nu sunt menţionate în prezentele norme.
20. Votca este băutura spirtoasă:
a) obţinută dintr-un alcool etilic de origine agricolă, fie prin rectificare, fie prin filtrare prin
cărbune activ urmată eventual de o distilare simplă, sau printr-un tratament echivalent, având ca
efect atenuarea selectivă a caracteristicilor organoleptice inerente ale materiilor prime folosite;
aromatizarea poate conferi produsului caracteristici organoleptice particulare, în special un gust
catifelat;
b) concentraţia alcoolică minimă este de 37,5% vol. la comercializarea pentru consum.
21. Lichiorul este băutura spirtoasă:
a) obţinută prin aromatizarea alcoolului etilic de origine agricolă sau a unui distilat de origine
agricolă ori a uneia sau mai multor băuturi spirtoase ori a unui amestec din produsele menţionate,
îndulcite, la care se adaugă eventual produse de origine agricolă, cum ar fi: smântână, lapte sau
alte produse lactate, fructe, vin sau vin aromatizat;
b) cu un conţinut de zahăr de minimum 100 grame la litru, exprimat în zahăr invertit;
c) conţinutul minim de zahăr de 100 grame la litru se reduce pentru următoarele lichioruri:
- 80 grame la litru pentru lichior de genţiană, obţinut exclusiv din genţiană ca substanţă
aromatizată unică;
- 70 grame la litru pentru lichiorurile de cireşe, unde alcoolul etilic este constituit exclusiv din
rachiu de cireşe;
d) denumirea "cremă de...", urmată de numele fructului sau al materiei prime folosite, cu
excepţia produselor lactate, este destinată lichiorurilor cu un conţinut de zahăr de minimum 250
grame la litru, exprimat în zahăr invertit;
e) denumirea "cremă de coacăze negre" este rezervată lichiorurilor de coacăze negre cu un
conţinut de zahăr de minimum 400 grame la litru, exprimat în zahăr invertit;
f) concentraţia alcoolică minimă este de 15% vol. la comercializarea pentru consum.
22. Lichiorul pe bază de ou este băutura spirtoasă:
a) obţinută din alcool etilic de origine agricolă;
b) aromatizată sau nu;
c) având ca ingrediente gălbenuş şi albuş de ou de găină şi zahăr sau miere de albine;
d) conţinutul în zahăr şi/sau miere de albine este de minimum 150 grame la litru de produs finit;
e) conţinutul de gălbenuş de ou este de minimum 140 grame la litru de produs finit;
f) concentraţia alcoolică minimă este de 14% vol. la comercializarea pentru consum;
g) această băutură spirtoasă se numeşte "lichior pe bază de ou" sau "advocaat", "avocat" sau
"Advokat" şi se asociază unui nume comercial.
23. Lichiorul de ou este băutura spirtoasă:
a) obţinută din alcool etilic de origine agricolă, având ca ingrediente albuş şi gălbenuş de ou de
găină, zahăr şi/sau miere de albine;
b) aromatizată sau nu;
c) cu un conţinut minim de zahăr sau miere în echivalent zahăr de 150 grame la litru de produs
finit;
d) conţinutul minim de gălbenuş de ou este de 70 grame la litru de produs finit;
e) denumirea "lichior de ou" se poate asocia unui nume comercial;
f) concentraţia alcoolică minimă este de 15% vol. la comercializarea pentru consum.
Art. 6. - (1) Băuturile spirtoase, pentru a putea fi vândute în vederea consumului sub una dintre
denumirile prevăzute la art. 5, trebuie să corespundă definiţiilor şi cerinţelor categoriei de care
aparţin.
(2) Băuturile spirtoase care nu corespund prevederilor reţinute pentru produsele definite la art. 5
nu pot primi denumirile care le sunt rezervate la acest articol. Ele trebuie denumite "băuturi
spirtoase".
Modificat de articolul 1 din Ordin nr. 847/2004 in data de 20 ianuarie 2005
Modificat de articolul 1 din Ordin nr. 1532/2004 in data de 20 ianuarie 2005
Modificat de articolul 1 din Ordin nr. 357/2004 in data de 20 ianuarie 2005
Art. 7. - (1) Adăugarea de alte substanţe decât cele autorizate de legislaţia comunitară sau, în
lipsa acesteia, de legislaţia naţională face ca băutura spirtoasă în cauză să piardă dreptul la
denumirea rezervată.
(2) Aditivii alimentari autorizaţi şi modalităţile de utilizare a acestora la prepararea băuturilor
definite la art. 5 şi la art. 6 alin. (2) trebuie să corespundă reglementărilor în vigoare.
(3) Auxiliarii tehnologici autorizaţi şi modalităţile de utilizare a acestora la prepararea băuturilor
definite la art. 5 şi la art. 6 alin. (2) trebuie să corespundă reglementărilor în vigoare.
(4) Colorarea băuturilor spirtoase se face cu respectarea reglementărilor în vigoare.
(5) Pentru producerea băuturilor spirtoase definite la art. 5, cu excepţia celor definite la pct. 15,
16, 17 şi 19, pot fi utilizate numai substanţele şi preparatele aromatizante naturale.
(6) Totuşi, substanţele aromatizante identice cu cele naturale, definite conform reglementărilor în
vigoare, sunt autorizate în obţinerea de lichioruri, cu excepţia celor menţionate mai jos:
a) lichioruri (sau creme) de fructe:
- ananas;
- coacăze negre;
- cireşe;
- zmeură;
- mure;
- afine;
- citrice;
b) lichioruri de plante:
- mentă;
- genţiană;
- anason;
- genepi (grupă de plante medicinale).
(7) Pentru elaborarea băuturilor spirtoase, la corectarea concentraţiei alcoolice volumetrice,
adaosul de apă, eventual distilată sau demineralizată, este autorizat cu condiţia ca acest adaos să
nu modifice natura produsului.
(8) La prepararea băuturilor spirtoase se foloseşte alcool etilic de origine agricolă, având
caracteristicile organoleptice şi fizico-chimice în conformitate cu anexa nr. 1 la prezentele norme
şi cu SR 14/98; indicarea pe etichetă a materiei prime din care s-a fabricat alcoolul etilic de
origine agricolă se face cu respectarea reglementărilor în vigoare.
(9) Pentru diluarea sau dizolvarea coloranţilor, aromelor sau a altor aditivi autorizaţi folosiţi la
prepararea băuturilor spirtoase se foloseşte numai alcool etilic de origine agricolă.
(10) Caracteristicile organoleptice şi fizico-chimice ale băuturilor spirtoase trebuie să corespundă
prevederilor specificaţiilor tehnice sau standardelor de firmă, de respectarea cărora producătorul
rămâne direct răspunzător.
(11) Metodele de analiză pentru verificarea caracteristicilor organoleptice şi fizico-chimice ale
băuturilor spirtoase se fac în conformitate cu reglementările în vigoare.
Art. 8. - (1) Etichetarea băuturilor spirtoase se face cu respectarea reglementărilor în vigoare,
respective Hotărârea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor.
(2) Când pe eticheta unui produs se menţionează durata de învechire, trebuie avut în vedere ca
aceasta să nu fie mai mare decât a celui mai tânăr constituent alcoolic al produsului şi cu condiţia
ca învechirea să se facă sub control fiscal.
(3) Pentru băuturile spirtoase care sunt supuse învechirii se poate indica pe etichetă durata
acesteia, după cum urmează:
- VS "very special", pentru o perioadă de învechire de minimum 1 an;
- VSOP "Very Superior Old Pale", pentru o perioadă de învechire de minimum 3 ani;
- EXTRA, pentru o perioadă de învechire de minimum 5 ani;
- XO "Extra Old", pentru o perioadă de învechire de minimum 7 ani.
Art. 9. - (1) Băuturile spirtoase comercializate în vederea consumului uman nu pot fi descrise
prin asociere sau cuvinte cum ar fi: "gen", "tip", "fel", "stil", "marcă", "gust" sau alte indicaţii
similare.
(2) Utilizarea de termeni precum "rum", "rhum", "ron", "votka", "ginley", "tequila" sau derivate
din denumirile prevăzute la art. 5 pentru alte băuturi spirtoase decât cele definite la articolul
menţionat este interzisă.
(3) De asemenea, pentru produsele menţionate la alin. (2) se interzice utilizarea de termeni
precum "produs original", "metodă originală", "reţetă tradiţională", "produs tradiţional" sau orice
altă expresie similară.
(4) În cazul utilizării de arome la fabricarea băuturilor spirtoase, care nu corespund prevederilor
reţinute pentru produsele definite la art. 5, denumirea sub care se vinde produsul este "băutură
spirtoasă cu aromă de..."; denumirea sub care se vinde produsul se scrie grupat cu caractere de
acelaşi tip şi aceeaşi mărime de minimum 3 mm.
Art. 10. - (1) Băuturile spirtoase menţionate mai jos:
- rom;
- whisky sau whiskey;
- băutură spirtoasă din cereale/rachiu de cereale;
- rachiu de vin şi brandy; vinars;
- rachiu de tescovină; rachiu de drojdie; spumă de drojdie;
- rachiu de fructe, inclusiv ţuica cu toate sortimentele ei, cu excepţia produselor definite la art. 5
pct. 10 lit. m);
- rachiu de stafide;
- rachiu de cidru (de mere sau de pere), la care se adaugă alcool etilic de origine agricolă, nu pot
purta în prezentarea lor, sub orice formă ar fi, termenul generic rezervat băuturilor enumerate
mai sus.
(2) Dacă una dintre băuturile spirtoase enumerate la alin. (1) este amestecată cu:
a) una sau mai multe băuturi spirtoase definite sau nedefinite conform art. 5 şi art. 6 alin. (2);
şi/sau
b) unul sau mai multe distilate de origine agricolă, denumirea sub care se vinde produsul de
"băutură spirtoasă" trebuie să apară în mod obligatoriu pe etichetă, în mod vizibil şi clar citibil.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică pentru denumirea şi prezentarea produselor obţinute dintr-un
astfel de amestec dacă acest amestec corespunde uneia dintre definiţiile prevăzute la art. 5.
(4) În etichetarea şi prezentarea produselor rezultate din amestecul menţionat mai sus se poate
face referire la
unul sau altul dintre termenii generici menţionaţi la art. 5 şi în afara denumirii comerciale, însă în
acelaşi camp vizual, enumerându-se toate componentele alcoolice, cu proporţia lor în amestec,
precedată de sintagma "spirtoase obţinute dintr-un amestec" şi cu respectarea reglementărilor în
vigoare; partea fiecărui component alcoolic este egală cu volumul de alcool pur pe care îl
reprezintă în volumul total de alcool pur al amestecului; el se exprimă în "% vol." şi în ordine
descrescătoare.
(5) a) O denumire generică poate intra în componenţa unei denumiri compuse pentru prezentarea
unei băuturi spirtoase, cu condiţia ca alcoolul acestei băuturi să provină exclusiv de la băutura
spirtoasă menţionată în denumirea compusă; denumirile compuse pot fi utilizate la prepararea
următoarelor lichioruri:
- prune brandy;
- portocale brandy;
- caise brandy;
- coacăze brandy;
b) în etichetarea şi prezentarea lichiorurilor menţionate mai sus denumirile compuse trebuie să
figureze pe aceeaşi linie, cu caractere, dimensiuni şi culori identice, iar denumirea "lichior"
trebuie să fie în imediata apropiere şi scrisă cu caractere de dimensiunile celor de la denumirea
compusă;
c) în etichetarea acestor lichioruri, dacă alcoolul nu provine de la băuturile spirtoase indicate,
trebuie făcută o referire privitoare la natura alcoolului utilizat în acelaşi câmp vizual; această
referire este exprimată fie prin menţionarea naturii alcoolului agricol utilizat, fie prin menţiunea
"alcool agricol", precedată de fiecare dată de formula "fabricat pornindu-se de la..." sau "elaborat
cu ajutorul..." sau "pe bază de...".
Art. 11. - În afara produselor menţionate la art. 5 pct. 8, 10, 12 şi 14 se interzice inscripţionarea
pe etichetă de fructe şi/sau porţiuni vegetale, cafea, ciocolată.
Modificat de articolul 1 din Ordin nr. 847/2004 in data de 20 ianuarie 2005
Modificat de articolul 1 din Ordin nr. 1532/2004 in data de 20 ianuarie 2005
Modificat de articolul 1 din Ordin nr. 357/2004 in data de 20 ianuarie 2005
ANEXA Nr. 1 la norme
Caracteristicile alcoolului etilic de origine agricolă
1. Caracteristici organoleptice: nu se detecteaza gust strain de materia prima utilizata
2. Taria alcoolica, minimum: 96,0% vol.
3. Valori maxime:
a) aciditate totala, exprimata in grame acid acetic la hl alcool 100% vol.: 1,5
b) esteri, exprimati in grame acetat de etil la hl alcool 100% vol.: 1,3
c) aldehide, exprimate in grame acetaldehida la hl alcool 100% vol.: 0,5
d) alcooluri superioare, exprimate in grame de 2-metil 1-propanolol la hl alcool 100% vol.: 0,5
e) metanol, exprimat in grame la hl alcool 100% vol.: 50,0
f) extract sec, exprimat in grame la hl alcool 100% vol.: 1,5
g) baze azotate volatile, exprimate in grame la hl alcool 100% vol.: 0,1
h) furfurol: nedetectabil

ANEXA Nr. 2 la norme

Lista produselor agricole utilizate la fabricarea alcoolului etilic de origine agricolă şi a
distilatelor de origine agricolă (anexa II la tratat)
1. Cereale:
1.1. grâu şi meslin (amestec de grâu cu secară în proporţie de 2 la 1);
1.2. porumb;
1.3. orez;
1.4. boabe de sorg;
1.5. hrişcă, mei, alte cereale.

2. Melasă, decolorată sau nu:

2.1. sirop de melasă;
2.2. sucurile de fructe conţinând zahăr în orice proporţie;
2.3. melasă din trestie de zahăr.

3. Fructe:
3.1. curmale, smochine, ananas, avocado, guane, mango şi mangustan, proaspete sau uscate;
3.2. citrice, proaspete sau uscate: portocale, mandarine, clementine, grepfruit, lămâi;
3.3. struguri, proaspeţi sau uscaţi (de Corint, Sultana);
3.4. pepeni;
3.5. mere, pere şi gutui, proaspete;
3.6. caise, cireşe, vişine, piersici (inclusiv piersici fără puf şi nectarine), prune şi porumbe;
3.7. alte fructe proaspete:
a) căpşuni, fragi, zmeură, dude, mure şi hibrizi ale acestora;
b) coacăze negre, albe sau roşii şi agrişe;
c) merişor, afine şi alte fructe din specia Vaccinium;
d) kiwi;
e) altele: tamarine, fructe de cajon, fructele pasiunii, carambola.

ANEXA Nr. 3 la norme

DENUMIRI GEOGRAFICE prevăzute la art. 5 pct. 1 lit. b)
Bautura spirtoasa Denumirea geografica
Rom Rom de Martinique
Rom de Guadeloupe
Rom de Reunion
(Aceste denumiri pot fi completate cu
mentiunea "traditional".)
Rom de Guyane
Rom de Malaga
Rom de Granada
Rom de Madeira[8]

Lege nr. 244/2002 din 29/04/2002 viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei
vitivinicole Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 333 din 20/05/2002
Actul a intrat in vigoare la data de 18 august 2002
Versiune actualizata la data de 11/05/2007
CAPITOLUL I
Domeniul de aplicare
Capitolul I, ce conţine art. 1, a fost abrogat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 83/2007.
Art. 1. - Abrogat.
CAPITOLUL II
Potenţialul de producţie vitivinicolă
A. Producţia viticolă
SECŢIUNEA 1
Arealele de cultură
Art. 2. - În România viţa de vie se cultivă, cu precădere, în arealele consacrate tradiţional acestei
activităţi, situate mai ales în zona colinară, pe nisipuri, precum şi pe alte terenuri cu condiţii
favorabile, denumite areale viticole, care sunt supuse delimitării teritoriale.
Art. 3. - (1) Plantaţiile de viţă-de-vie se grupează, teritorial, în zone viticole, regiuni viticole,
podgorii, centre viticole şi plaiuri viticole. Definiţiile acestora sunt prevăzute în anexa care face
parte integrantă din prezenta lege.
(2) Plantaţiile de viţă de vie situate în afara perimetrului delimitat al podgoriilor şi centrelor
viticole sunt considerate vii răzleţe.
(3) Încadrarea zonelor viticole, a podgoriilor şi centrelor viticole româneşti în zonele viticole ale
Uniunii Europene se realizează pe baza studiilor întreprinse de instituţiile autorizate ale statului
român.
Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 83/2007.
Art. 4. - (1) Din patrimoniul viticol naţional fac parte următoarele categorii de plantaţii şi
terenuri:
a) plantaţiile de viţă de vie roditoare, plantaţiile de portaltoi, plantaţiile-mamă furnizoare de
coarde-altoi sau de butaşi pentru înrădăcinare şi şcolile de viţe;
b) terenurile din arealele viticole rezultate în urma defrişării viilor, aflate în perioada de pregătire
pentru plantare;
c) alte terenuri din interiorul arealelor viticole care, prin amplasarea lor, completează sau unesc
masivele viticole existente şi care prezintă condiţii pentru a fi cultivate cu viţă de vie.
(2) Terenurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) reprezintă rezerva pentru cultivare cu viţă de vie.
Art. 5. - (1) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor asigură efectuarea şi actualizarea
lucrărilor de delimitare a arealelor viticole, inclusiv a celor destinate producerii vinurilor şi a
altor produse vitivinicole cu denumire de origine.
(2) Arealele viticole delimitate pentru producerea vinurilor, a produselor pe bază de must şi vin
şi a strugurilor de masă cu denumire de origine cuprind terenurile situate într-o podgorie sau într-
un centru viticol care, datorită condiţiilor naturale, soiurilor de viţă de vie cultivate şi
tehnologiilor de cultură aplicate, permit obţinerea unor produse de înaltă calitate, caracterizate
prin originalitatea însuşirilor de calitate care le recomandă să poarte denumirea locului în care au
fost produse.
Art. 6. - (1) Evidenţa plantaţiilor viticole se realizează prin Registrul plantaţiilor viticole, care
cuprinde datele de identificare a tarlalelor, parcelelor viticole şi suprafeţelor pe soiuri din fiecare
parcelă, pe persoană fizică şi juridică deţinătoare, întocmit în baza cadastrului agricol şi a
planurilor cadastrale actualizate.
(2) Registrul plantaţiilor viticole, actualizat, este ţinut la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare
rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(3) Modelul şi instrucţiunile de completare a Registrului plantaţiilor viticole se aprobă prin ordin
comun al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului administraţiei şi
internelor.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 83/2007.
Art. 61. - Producătorii de struguri pentru vin au obligaţia de a ţine evidenţa producţiei şi a
modului de valorificare a acesteia în carnetul de viticultor, al cărui model se aprobă prin ordin al
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale.
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 4 din Legea nr. 83/2007.
SECŢIUNEA a 2-a
Producerea materialului săditor viticol
Art. 7. - (1) În viticultură se admite folosirea următoarelor categorii de material săditor:
a) viţe altoite;
b) viţe nealtoite din soiuri roditoare;
c) viţe portaltoi.
(2) Viţele altoite pot fi plantate pe orice tip de sol, iar cele nealtoite, numai pe nisipuri.
(3) Pentru producerea viţelor sunt admise următoarele categorii de material de înmulţire:
a) coarde-altoi;
b) butaşi din soiuri roditoare pentru înrădăcinare;
c) butaşi portaltoi pentru altoire sau înrădăcinare.
(4) Materialul de înmulţire prevăzut la alin. (3) trebuie să provină din plantaţii-mamă specializate
sau din plantaţii viticole recunoscute şi autorizate pentru înmulţire.
Art. 8. - (1) Producerea, controlul calităţii şi comercializarea materialului săditor viticol şi de
înmulţire se fac cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind producerea, prelucrarea,
controlul şi certificarea calităţii, comercializarea şi folosirea seminţelor şi a materialului săditor,
precum şi înregistrarea soiurilor de plante.
(2) Baza materială aferentă sectorului de producere a materialului săditor viticol, respectiv
complexuri de altoire şi forţare, terenuri pentru asolamente, plantaţii-mamă de portaltoi şi
coarde-altoi, este protejată prin lege în sensul respectării destinaţiei iniţiale, indiferent de
deţinătorii actuali sau viitori.
Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 83/2007.
SECŢIUNEA a 3-a
Înfiinţarea, întreţinerea şi defrişarea plantaţiilor viticole
Art. 9. - (1) Lista soiurilor de viţă-de-vie admise în cultură se aprobă prin ordin al ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale pentru fiecare regiune viticolă, podgorie, centru viticol
şi direcţie de producţie, pe baza propunerilor făcute de Oficiul Naţional al Viei şi Vinului,
denumit în continuare O.N.V.V., împreună cu Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru
Vinuri, denumit în continuare, O.N.D.O.V., şi de asociaţiile de producători.
(2) Pentru obţinerea vinurilor cu denumire de origine controlată se stabileşte o listă a soiurilor
pentru fiecare dintre denumirile de origine controlată aprobate.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 83/2007.
Art. 10. - Înfiinţarea plantaţiilor de viţă-de-vie se face în areale viticole delimitate din podgorii şi
centre viticole, cu excepţia plantaţiilor înfiinţate pentru consumul familial sau în scop
ornamental.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 83/2007.
Art. 11. - (1) În arealele viticole sau în extravilanul localităţilor din afara arealelor viticole
înfiinţarea de plantaţii de viţă de vie pe o suprafaţă de peste 0,1 ha de agent economic sau de
familie şi extinderea peste această limită a celor existente se pot face numai în baza autorizaţiei
de plantare, eliberată de direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a
municipiului Bucureşti, potrivit normelor metodologice de aplicare a prezentei legi. Pentru
obţinerea autorizaţiei de plantare pe suprafeţe mai mari de 3 ha este necesară prezentarea de către
solicitant a unui proiect de înfiinţare a plantaţiei viticole, avizat de unitatea de cercetări
vitivinicole din zonă.
(2) Autorizaţia plantării/replantării viţei-de-vie şi de înscriere în Registrul plantaţiilor viticole se
eliberează pe baza unui drept de plantare nouă sau de replantare ori de plantare pe o rezervă.
Crearea rezervei regionale, judeţene şi/sau naţionale a drepturilor de plantare a viţei-de-vie are
scopul de a permite administraţiei publice locale şi centrale atribuirea dreptului de plantare a
viţei-de-vie acelor persoane fizice/juridice care, pe baza unor criterii obiective, vor justifica
necesitatea obţinerii acestor drepturi. Dreptul individual de replantare neexercitat într-o perioadă
de 8 campanii viticole de la data acordării încetează pentru titularul acestuia. Dreptul individual
de plantare nouă este valabil pe durata a două campanii viticole de la data acordării, dreptul
individual de plantare pe rezerva regională sau judeţeană este valabil pe o durată de 3 campanii
viticole de la data alocării, iar dreptul individual de plantare pe rezerva naţională este valabil pe o
durată de două campanii viticole de la data alocării. Procedura şi condiţiile de acordare a
dreptului de plantare nouă, de replantare ori de plantare pe o rezervă se aprobă prin ordin al
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(3) Prin familie, în sensul prezentei legi, se înţelege soţii şi copiii necăsătoriţi, dacă gospodăresc
împreună cu părinţii lor.
(4) Direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului
Bucureşti vor înştiinţa autorităţile administraţiei publice locale în a căror rază teritorială este
situat terenul pentru care s-a eliberat autorizaţia de plantare.
Alineatul (2) a fost modificat prin art. I pct. 8 din Legea nr. 83/2007.
Art. 12. - (1) Înfiinţarea plantaţiilor de viţă-de-vie în suprafaţă de peste 0,1 ha de operator
economic sau de familie se face numai cu soiuri admise în cultură.
(2) Sunt interzise plantarea de hibrizi direct producători în arealele viticole şi în extravilanul
localităţilor situate în afara arealelor viticole, precum şi folosirea materialului săditor provenit
din viţe de hibrizi direct producători, pentru plantare în golurile din viile cu soiuri nobile din
amplasamentele menţionate.
(3) Plantarea hibrizilor interspecifici cu rezistenţă relativă la boli, care sunt obţinuţi prin
încrucişări complexe între soiuri de Vitis vinifera şi soiuri aparţinând altor specii ale genului
Vitis, pe suprafaţă de cel mult 0,1 ha de familie, poate fi făcută numai în intravilanul localităţilor
situate în afara arealelor viticole, în scop ornamental şi pentru asigurarea consumului familial.
Lista cuprinzând aceşti hibrizi interspecifici se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor.
(4) Nerespectarea prevederilor alin. (2) şi (3) are drept consecinţă, pe lângă sancţionarea cu
amendă contravenţională, potrivit prezentei legi, şi defrişarea plantaţiei. În cazul în care
făptuitorul nu aduce la îndeplinire măsura de defrişare în termen de cel mult 6 luni de la
constatarea faptei, direcţia generală pentru agricultură şi industrie alimentară judeţeană şi a
municipiului Bucureşti procedează la defrişarea plantaţiei şi îl obligă pe cel în cauză la plata
tuturor cheltuielilor aferente.
(5) Prin plantare se înţelege fixarea la loc definitiv a viţelor altoite, înrădăcinate sau a porţiunilor
de viţă de vie, în scopul producerii de struguri, de coarde-altoi şi coarde-portaltoi.
Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 9 din Legea nr. 83/2007.
Art. 13. - (1) În scopul adaptării producţiei vitivinicole la cerinţele pieţei şi în vederea asigurării
calităţii produselor vitivinicole, se prevăd următoarele măsuri:
a) reconversiunea plantaţiilor viticole, inclusiv prin supraaltoire pe soiurile de struguri de vin;
b) replantarea suprafeţelor viticole;
c) restructurarea plantaţiilor viticole.
(2) La propunerea Organizaţiei Naţionale Interprofesionale Vitivinicole şi cu avizul tehnic al
O.N.V.V., Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale aprobă planurile de
reconversiune, replantare şi restructurare a plantaţiilor viticole.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 83/2007.
Art. 14. - (1) Deţinătorii de plantaţii viticole au obligaţia să execute lucrările de întreţinere a
viilor, în mod deosebit tratamentele de combatere a bolilor şi dăunătorilor, în condiţii tehnice
corespunzătoare şi în perioade optime, conform prevederilor normelor metodologice de aplicare
a prezentei legi.
(2) Viile destinate producerii de vinuri cu denumire de origine controlată sunt supuse unui regim
de autorizare în vederea respectării condiţiilor de cultură, stabilite prin normele tehnice de
producere şi comercializare elaborate de O.N.D.O.V., cu consultarea O.N.V.V. şi a asociaţiilor
de producători din arealul vizat.
(3) Prin lucrările executate în plantaţii nu vor fi distruse sau deteriorate amenajările pedo- şi
hidroameliorative.
Alineatul (2) a fost modificat prin art. I pct. 11 din Legea nr. 83/2007.
Art. 15. - (1) Defrişarea plantaţiilor de viţă-de-vie în suprafaţă mai mare de 0,1 ha de operator
economic sau de familie se face la cererea persoanei interesate, pe baza autorizaţiei de defrişare a
plantaţiilor viticole, eliberate de direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţeană sau a
municipiului Bucureşti, după caz.
(2) Persoanele care primesc autorizaţia de defrişare beneficiază de un drept individual de
replantare, în suprafaţă echivalentă de cultură pură cu cea propusă pentru defrişare. Dreptul
individual de replantare poate fi exercitat în termen de 8 ani de la data acordării acestuia.
(3) Prin cultură pură se înţelege suprafaţa efectivă ocupată cu butucii de viţă-de-vie, inclusiv
suprafaţa ocupată de alei, drumuri de acces şi zone de întoarcere la capetele parcelei viticole.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 83/2007.
Art. 16. - Abrogat.
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 13 din Legea nr. 83/2007.
SECŢIUNEA a 4-a
Producţia de struguri
Art. 17. - Abrogat.
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 13 din Legea nr. 83/2007.
B. Producţia vinicolă
SECŢIUNEA 1
Vinurile şi produsele pe bază de must şi de vin
Art. 18. - (1) Vinul este un produs agroalimentar.
(2) Clasificarea vinurilor se face conform dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 1493/1999
privind organizarea comună a pieţei vinului.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 14 din Legea nr. 83/2007.
Art. 19. - Folosirea de arome sau de extracte la producerea vinurilor este interzisă. Singura
aromatizare acceptată este cea datorată contactului vinului cu lemnul de stejar.
Art. 20. - Abrogat.
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 83/2007.
Art. 21. - (1) Vinul de hibrizi direct producători sau de hibrizi interspecifici cu rezistenţă relativă
la boli, aşa cum sunt definiţi la art. 12 alin. (3), este destinat numai consumului familial, obţinerii
alcoolului de origine vinicolă, precum şi a oţetului.
(2) Vinul rezultat în urma unui amestec între vin de hibrizi direct producători şi vin provenit din
soiuri nobile este considerat vin de hibrizi direct producători şi va fi valorificat în condiţiile
prevăzute la alin. (1).
(3) Este interzisă fabricarea pichetului, obţinut prin epuizarea cu apă a tescovinei proaspete sau
fermentate, cu sau fără adaos de zahăr, în vederea comercializării pentru consumul uman direct.
Alineatul (3) a fost modificat prin art. I pct. 16 din Legea nr. 83/2007.
SECŢIUNEA a 2-a
Definirea şi dreptul de utilizare a denumirii de origine controlată şi a indicaţiei geografice
Titlul secţiunii a 2-a a fost modificat prin art. I pct. 17 din Legea nr. 83/2007.
Art. 22. - (1) Prin indicaţie geografică se înţelege numele unei localităţi sau regiuni geografice
care identifică provenienţa vinurilor din acel teritoriu, în cazul în care calitatea sau o altă
caracteristică specifică poate fi atribuită în mod esenţial acelui teritoriu, mediului natural şi/sau
factorilor umani.
(2) Indicaţia geografică este de utilitate publică.
(3) Este interzisă utilizarea unei indicaţii geografice pentru vinurile care nu provin din arealul
delimitat pentru indicaţia geografică respectivă şi nu sunt produse conform normelor elaborate de
O.N.D.O.V.
(4) Procedura şi condiţiile de acordare a dreptului de utilizare a indicaţiei geografice pentru vin şi
alte produse pe bază de must şi vin se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale şi se public în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 18 din Legea nr. 83/2007.
Art. 23. - (1) Prin denumire de origine controlată, denumită în continuare DOC, se înţelege un
nume geographic al unei podgorii, centru viticol sau localitate, ce identifică originea vinurilor
provenite din acel teritoriu delimitat, cu caracteristici de calitate datorate exclusiv factorilor
naturali şi umani din acel teritoriu.
(2) Este interzisă utilizarea unei denumiri de origine controlată pentru vinurile care nu provin din
acel teritoriu delimitat.
(3) Producerea şi procesarea strugurilor pentru vinurile cu denumire de origine controlată,
precum şi condiţionarea şi îmbutelierea acestora se realizează în teritoriul delimitat potrivit
prevederilor alin. (1).
(4) În cazuri speciale şi sub control strict al O.N.D.O.V., la propunerea organizaţiei de
producători de vin cu denumire de origine controlată din arealul respectiv, condiţionarea şi
îmbutelierea vinurilor se pot realiza şi în afara arealului în care au fost produşi strugurii. În
aceste cazuri, se vor menţiona în mod obligatoriu pe etichetă îmbuteliatorul şi locul îmbutelierii.
(5) Tăria alcoolică naturală minimă în volume pentru vinurile DOC se stabileşte pentru fiecare
denumire de origine. Pentru aceasta se iau în considerare tăriile alcoolice naturale constatate în
ultimii 3 ani la vinurile DOC ale arealului delimitat.
(6) Tăria alcoolică naturală minimă în volume prevăzută la alin. (5) poate fi stabilită la nivele
diferite, în funcţie de:
a) subdenumire, comună sau o parte a comunei;
b) soiul sau soiurile de viţă-de-vie din care provin strugurii utilizaţi.
(7) În funcţie de stadiul de maturare a strugurilor şi de caracteristicile lor calitative la cules,
vinurile cu denumire de origine controlată se clasifică astfel:
a) DOC-CMD - vin cu denumire de origine controlată din struguri culeşi la maturitate deplină;
b) DOC-CT - vin cu denumire de origine controlată din struguri culeşi târziu;
c) DOC-CIB - vin cu denumire de origine controlată din struguri culeşi la înnobilarea boabelor.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 19 din Legea nr. 83/2007.
Art. 24. - Abrogat.
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 83/2007.
SECŢIUNEA a 3-a
Condiţii de producere şi comercializare a vinurilor şi produselor pe bază de must şi/sau vin
Titlul secţiunii a 3-a a fost modificat prin art. I pct. 21 din Legea nr. 83/2007.
Art. 25. - Vinurile şi celelalte produse obţinute din must şi/sau vin, în momentul punerii lor în
consum, trebuie să corespundă caracteristicilor organoleptice şi de compoziţie stabilite prin
normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 25 din Legea nr. 83/2007.
Art. 26. - (1) Practicile şi tratamentele autorizate pentru a fi aplicate în producerea musturilor, a
vinurilor şi a celorlalte produse vinicole se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a
prezentei legi, urmând să fie permanent actualizate în funcţie de progresele realizate în acest
domeniu.
(2) Prepararea musturilor, a vinurilor şi a produselor vinicole din alte materii prime decât cele
stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi sau schimbarea compoziţiei
acestora prin adăugarea sau amestecarea unor substanţe, altele decât cele permise de lege, este
interzisă.
(3) Constituie falsificări: diluarea vinului cu apă, mascarea unor defecte sau alterări ale vinurilor
sau a băuturilor pe bază de must şi/sau vin prin adaosuri care determină modificări ale gustului,
aromei şi compoziţiei naturale ale acestora, prepararea vinului din drojdie sau tescovină, precum
şi folosirea oricăror practice nepermise prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(4) Prin substituire se înţelege prezentarea sub o identitate falsă a musturilor, vinurilor sau a
produselor vinicole.
(5) Identitate falsă reprezintă utilizarea fără drept a denumirii unui soi de struguri, a unui areal de
producţie, a unei categorii de calitate, indicaţie geografică sau denumire de origine controlată,
contrafacerea sau folosirea fără drept a însemnelor de certificare a calităţii.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 23 din Legea nr. 83/2007.
Art. 27. - Abrogat.
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 24 din Legea nr. 83/2007.
Art. 28. - Vinurile şi produsele pe bază de must, vin şi subproduse vinicole, importate sau
destinate exportului, trebuie să corespundă criteriilor calitative şi de compoziţie stabilite prin
normele interne de producţie şi de consum, precum şi prin normele internaţionale. Pentru
produsele destinate exclusiv exportului, la solicitarea sau cu acceptarea clientului extern se pot
folosi şi alte practici şi tratamente oenologice, precum şi alte limite de compoziţie, autorizate în
ţara importatoare.
Art. 29. - (1) Persoanele fizice şi persoanele juridice care produc, depozitează şi comercializează
produse vitivinicole au obligaţia de a întocmi şi de a depune, în termenul prevăzut de normele
metodologice de aplicare a prezentei legi, documente de evidenţă a producţiei vitivinicole
privind declaraţii de stocuri, declaraţii de recoltă, declaraţii de producţie şi de a completa
operativ registrele de evidenţă obligatorii a produselor vitivinicole, aprobate prin ordin al
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale.
(2) În cazul solicitării dreptului de utilizare a unei denumiri de origine controlată, un exemplar al
declaraţiei de recoltă şi de producţie va fi depus şi la inspectorii teritoriali ai O.N.D.O.V.
(3) Persoanele fizice şi juridice care deţin o suprafaţă totală de vie de până la 0,5 ha nu sunt
obligate să facă declaraţii de stocuri, de recoltă şi de producţie.
(4) Comercianţii care deţin o cantitate de până la 2.000 l de vin nu sunt obligaţi să facă declaraţii
de stocuri.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 25 din Legea nr. 83/2007.
Art. 30. - (1) Dreptul de utilizare a denumirii de origine controlată pentru producerea vinurilor se
acordă prin certificate de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor DOC, cu aplicarea
însemnelor de certificare a acestei categorii de calitate, eliberate de O.N.D.O.V.
(2) În faza de producţie, producătorul poate să solicite O.N.D.O.V. declasarea unui vin DOC în
vin de masă.
(3) Declasarea vinurilor DOC se face pe baza unor proceduri elaborate de O.N.D.O.V.
(4) Declasarea vinurilor DOC se stabileşte de O.N.D.O.V. în cazul în care:
a) vinul a suferit alterări din punct de vedere calitativ;
b) vinul a fost supus unor tratamente sau practici oenologice neautorizate pentru această
categorie de calitate.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 26 din Legea nr. 83/2007.
Art. 31. - Producătorii de vin care posedă licenţa de fabricaţie eliberată în condiţiile legii pot
cumpăra struguri pentru vinificaţie numai de la producătorii care deţin carnet de viticultor în anul
de recoltă respectiv, cu obligaţia de a menţiona în evidenţele primare cantitatea şi soiul
strugurilor cumpăraţi.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 27 din Legea nr. 83/2007.
SECŢIUNEA a 4-a
Valorificarea vinurilor şi a celorlalte produse vinicole
Art. 32. - Comercializarea vinurilor şi a produselor pe bază de must şi vin se face de către agenţii
economici şi producătorii particulari, prin comerţul cu ridicata şi comerţul cu amănuntul, în
condiţiile legii.
Art. 33. - (1) Producătorii şi comercianţii de vinuri în vrac sunt obligaţi să ţină evidenţa acestora,
conform normelor metodologice de aplicare a prezentei legi.
(2) Producătorii care deţin o suprafaţă de vie de până la 0,5 ha şi nu comercializează vinuri în
vrac nu au obligaţia de a ţine evidenţa prevăzută la alin. (1).
(3) Comercializarea vinului de masă în vrac sub denumire de soi, indicaţie geografică sau
denumire de origine controlată este interzisă.
(4) Condiţiile de comercializare a vinului de masă în vrac se stabilesc prin ordin comun al
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului sănătăţii publice şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 28 din Legea nr. 83/2007.
Art. 34. - Abrogat.
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 29 din Legea nr. 83/2007.
Art. 35. - Vinurile şi celelalte băuturi pe bază de must şi vin pot fi puse în consum sub formă
îmbuteliată sau neîmbuteliată. Îmbutelierea este obligatorie în cazul sucurilor de struguri,
vinurilor cu denumire de origine controlată, vinurilor cu indicaţie geografică, vinarsurilor,
vinurilor speciale, cu excepţia pelinului.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 30 din Legea nr. 83/2007.
Art. 36. - Abrogat.
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 29 din Legea nr. 83/2007.
CAPITOLUL III
Mecanismele de piaţă
Art. 37. - (1) Se instituie un regim de ajutoare la stocajul privat pentru vin de masă, mustul de
struguri, mustul de struguri concentrat şi mustul de struguri concentrat rectificat şi la utilizarea
de către producători a mustului de struguri concentrat şi a mustului de struguri concentrat
rectificat.
(2) Abrogat.
(3) Abrogat.
(4) Se acordă ajutoare pentru utilizarea mustului de struguri concentrat şi a mustului de struguri
concentrate rectificat pentru:
a) obţinerea sucului de struguri şi a sucului concentrat de struguri;
b) efectuarea unor practici oenologice.
Alineatele (2) şi (3) au fost abrogate prin art. I pct. 31 din Legea nr. 83/2007.
Art. 38. - (1) Statul poate interveni prin adoptarea de măsuri privind distilarea vinului, în cazul
unor situaţii de criză susceptibile de a provoca perturbări ale pieţei datorită unor importante
excedente şi/sau unor probleme de calitate.
(2) Măsurile au drept scop:
a) absorbţia cantităţilor excedentare de vin;
b) asigurarea continuităţii aprovizionării pieţei de la o recoltă la alta.
(3) Măsurile pot fi limitate la anumite categorii de vin sau la anumite zone de producere. Ele nu
pot fi aplicate vinurilor de calitate produse în arealele viticole delimitate decât la cererea
producătorilor.
Art. 39. - (1) Modalităţile de acordare a ajutoarelor către producători pentru stocajul privat al
produselor menţionate şi pentru utilizarea mustului de struguri concentrat şi a mustului de
struguri concentrat rectificat, precum şi sistemul de plăţi pentru distilare sunt prevăzute în
normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(2) Susţinerea financiară a măsurilor de reglementare a filierei vitivinicole se poate asigura atât
din fonduri publice, cât şi din fonduri private constituite în condiţiile legii, preluate în Fondul de
promovare a vinului românesc, administrat de Institutul Vinului.
(3) Organizarea şi funcţionarea Institutului Vinului şi constituirea Fondului de promovare a
vinului românesc se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Alineatele (2) şi (3) au fost introduse prin art. I pct. 32 din Legea nr. 83/2007.
CAPITOLUL IV
Organizaţiile de producători şi organismele de filieră
Art. 40. - (1) Statul sprijină înfiinţarea organizaţiilor de producători şi a filierelor pe produs prin
legi speciale.
(2) Prin constituirea organizaţiilor de producători, realizată pe baza iniţiativei libere a acestora,
se urmăresc:
a) orientarea producţiei şi adaptarea acesteia la cerinţele pieţei, sub aspectul calităţii şi cantităţii;
b) promovarea concentrării ofertei şi valorificarea producţiei pe piaţă;
c) promovarea practicilor culturale, tehnicilor de producţie şi de gestiune a reziduurilor, cu
respectarea protecţiei mediului ambiant, protecţia calităţii apei, a solului şi a peisajului,
asigurându-se totodată conservarea şi/sau favorizarea biodiversităţii;
d) reducerea costurilor de producţie şi regularizarea preţurilor de producţie.
(3) Noţiunea filieră se referă la un produs sau la o grupă de produse şi comportă două aspecte
principale:
a) identificarea produselor, a itinerarelor urmate de acestea şi a organismelor de filieră,
reprezentate prin agenţi economici şi operatori existenţi de-a lungul filierei;
b) analiza mecanismelor şi a politicilor de reglare a filierei produselor, structuri şi funcţionarea
pieţei, intervenţiile statului prin subvenţii, credite, fiscalitate, politici comerciale şi altele
asemenea.
Art. 41. - (1) În vederea ameliorării funcţionării pieţei vinurilor de calitate cu denumire de
origine controlată şi a celor de calitate cu indicaţie geografică, Guvernul analizează propunerile
organismelor de filieră în acest domeniu, astfel cum sunt definite la art. 40 alin. (3) lit. a), şi
stabileşte regulile de comercializare şi de reglare a ofertei în raport cu cererea pe piaţă.
(2) Acţiunile întreprinse de organismele de filieră vizează:
a) intensificarea punerii în valoare a potenţialului de producţie;
b) orientarea producţiei spre produse mai adaptate la cerinţele pieţei şi la gusturile şi aspiraţiile
consumatorilor, îndeosebi pentru calitatea produselor şi protecţia mediului;
c) ameliorarea calităţii produselor în toate stadiile de producţie, vinificare şi comercializare;
d) limitarea folosirii substanţelor fitosanitare şi a altor substanţe care afectează calitatea
produselor, protecţia solului şi a apei;
e) valorificarea vinurilor şi a altor băuturi pe bază de must şi vin de calitate cu denumire de
origine controlată, a vinurilor de calitate cu indicaţie geografică, a etichetării corespunzătoare
produselor de calitate;
f) promovarea viticulturii ecologice, a combaterii integrate sau a altor măsuri alternative de
producţie, cu asigurarea protecţiei mediului ambiant;
g) ameliorarea cunoaşterii şi transparenţei producţiei şi pieţei;
h) coordonarea valorificării pe piaţă a produselor, prin studii de piaţă;
i) elaborarea contractelor-tip compatibile cu reglementările comunitare.
Alineatul (1) şi lit. e) a alin. (2), au fost modificate prin art. I pct. 33 din Legea nr. 83/2007.
CAPITOLUL V
Îndrumarea şi coordonarea realizării producţiei vitivinicole
Art. 42. - În vederea îndeplinirii atribuţiilor legate de orientarea activităţilor din domeniul
viticulturii şi vinificaţiei, precum şi pentru îndrumarea şi controlul tehnic de specialitate în
realizarea producţiei vitivinicole se înfiinţează şi funcţionează:
a) Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol;
b) Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri;
c) Oficiul Naţional al Viei şi Vinului.
Litera b) a fost modificată prin art. I pct. 34 din Legea nr. 83/2007.
Art. 43. - (1) Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, denumită în continuare
I.S.C.T.V., funcţionează ca direcţie în cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
(2) I.S.C.T.V. are structuri organizatorice în cadrul direcţiilor generale pentru agricultură şi
industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti, care se aprobă prin ordin al ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
Art. 44. - Personalul încadrat la I.S.C.T.V. este salarizat conform aceloraşi norme şi criterii ca şi
restul personalului încadrat în minister sau la direcţiile generale pentru agricultură şi industrie
alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Art. 45. - Cheltuielile curente şi de capital ale I.S.C.T.V. se finanţează din bugetul de stat stabilit
pentru Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Art. 46. - I.S.C.T.V. asigură supravegherea aplicării legii în realizarea producţiei de struguri, de
vinuri şi a altor produse vitivinicole, inclusiv a celor cu denumire de origine controlată, şi este
organismul guvernamental abilitat în executarea controalelor oficiale pentru asigurarea calităţii şi
conformităţii produselor vinicole destinate consumului uman, având următoarele atribuţii:
a) urmăreşte respectarea legislaţiei privind înfiinţarea şi reconversiunea plantaţiilor viticole,
modul de întreţinere a acestora şi de conservare a amenajărilor de combatere a eroziunii solului
la producătorii de orice fel, indiferent de forma de proprietate sau de exploatare;
b) avizează cererile întocmite pentru acordarea dreptului de plantare a viţei-de-vie pe suprafeţe
mai mari de 0,1 ha de familie sau operator economic, respectiv de defrişare, de către direcţiile
pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti;
c) colaborează cu specialiştii Inspecţiei de Stat pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului
Săditor din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în scopul elaborării
şi aplicării normelor de producere şi comercializare a materialului săditor viticol;
d) verifică şi controlează modul de aplicare a prevederilor legale privind producerea şi
comercializarea strugurilor, vinurilor şi a celorlalte produse vitivinicole, buna practică
vitivinicolă, condiţiile de igienă a produselor şi spaţiilor de producţie şi depozitare, respectarea
condiţiilor igienico-sanitare pentru produse vitivinicole,inclusiv controlul documentelor necesare
pentru atestarea calităţii şi punerea în consum a produselor vitivinicole;
e) verifică respectarea prevederilor prezentei legi şi a normelor în vigoare cu privire la
reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării produselor vitivinicole în colaborare cu
organismele instituţionale de filieră recunoscute administrativ;
f) propune suspendarea licenţei de fabricaţie până la remedierea abaterilor constatate;
g) exercită controlul tehnic în toate fazele producerii vinurilor şi a celorlalte produse cu denumire
de origine, precum şi asupra eliberării documentelor necesare pentru atestarea calităţii produselor
respective, inclusiv la comercializare;
h) verifică activitatea laboratoarelor autorizate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale, în vederea efectuării de analize şi expertize la vinuri şi alte băuturi obţinute
din must şi subproduse vitivinicole pentru consumul intern şi pentru export;
i) realizează în colaborare cu O.N.D.O.V. unele acţiuni de control tehnic în legătură cu
producerea vinurilor cu denumire de origine controlată şi cu indicaţie geografică;
j) constată vinurile şi alte produse vitivinicole improprii consumului ori necorespunzătoare
calitativ; limitează sau interzice utilizarea şi comercializarea pentru consumul uman direct ori
dispune distrugerea lor, în conformitate cu reglementările în vigoare;
k) interzice comercializarea loturilor de vin şi a altor produse vitivinicole la care există
suspiciunea ca fiind necorespunzătoare sub aspect calitativ, până la clarificarea situaţiei;
l) prelevează probele din produsele controlate şi din alte materiale auxiliare necesare procesului
de producţie, pentru analizele efectuate în laboratoarele autorizate ale Ministerului Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
m) exercită controlul de conformitate pentru produsele vitivinicole importate;
n) păstrează secretul profesional, pentru a nu divulga unei terţe părţi datele confidenţiale de care
a luat cunoştinţă în timpul controlului;
o) verifică, prin sondaj, corectitudinea întocmirii declaraţiilor de stocuri, de recoltă şi de
producţie, scriptic şi faptic, indiferent de declarant, persoană fizică sau juridică;
p) propune retragerea licenţei de fabricaţie a unităţilor producătoare şi de comercializare a
produselor menţionate, necorespunzătoare calitativ şi contrare legii;
q) verifică şi constată abandonarea şi defrişarea plantaţiilor de viţă-de-vie;
r) elaborează normele metodologice pentru autorizarea laboratoarelor în vederea executării de
analize pentru vinuri şi alte produse pe bază de must şi vin ce urmează a fi expediate în scopul
comercializării pe piaţa internă, norme care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale;
s) verifică şi controlează vinurile, produsele pe bază de must şi/sau vin şi produsele derivate
vinicole importate;
ş) aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia în vigoare operatorilor economici, persoane fizice sau
juridice din sfera producţiei, circulaţiei şi comercializării vinurilor şi a altor produse vitivinicole,
pentru abaterile constatate;
t) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de actele normative în vigoare.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 35 din Legea nr. 83/2007.
Art. 47. - Sumele încasate de I.S.C.T.V. din amenzi şi din prestări de servicii se fac venit la
bugetul de stat.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 36 din Legea nr. 83/2007.
Art. 48. - (1) O.N.D.O.V. se organizează şi funcţionează ca instituţie publică cu personalitate
juridică în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, finanţată integral
din venituri proprii.
(2) Modul de organizare şi funcţionare a O.N.D.O.V., precum şi structurile sale organizatorice,
centrale şi teritoriale se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale.
(3) O.N.D.O.V. poate organiza şi susţine financiar programe de pregătire şi instruire profesională
a angajaţilor săi, în colaborare cu instituţiile de învăţământ şi de cercetare din domeniul
vitivinicol şi cu unităţile producătoare de vinuri cu denumire de origine controlată şi vinuri
spumante cu denumire de origine controlată.
(4) În baza bugetului aprobat, O.N.D.O.V. poate acorda sprijin financiar pentru desfăşurarea
unor acţiuni care vizează dezvoltarea, modernizarea şi promovarea producţiei vitivinicole,
precum şi a unor acţiuni de promovare a produselor vitivinicole româneşti.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 37 din Legea nr. 83/2007.
Art. 49. - O.N.D.O.V. îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) elaborează normele tehnice pentru producerea vinurilor cu denumire de origine controlată, a
vinurilor spumante cu denumire de origine controlată şi a vinurilor cu indicaţie geografică, cu
consultarea O.N.V.V. şi a organizaţiilor de producători de vinuri din arealul vizat, care se aprobă
prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale;
b) întocmeşte, împreună cu O.N.V.V., proiectele de ordine ale ministrului agriculturii, pădurilor
şi dezvoltării rurale pentru aprobarea denumirilor de origine controlată şi/sau indicaţiilor
geografice;
c) întocmeşte, împreună cu O.N.V.V., documentaţiile pentru vinurile cu denumire de origine
controlată, vinurile spumante cu denumire de origine controlată şi a vinurilor cu indicaţie
geografică;
d) eliberează autorizaţia de producător de struguri destinaţi obţinerii de vinuri şi/sau vinuri
spumante cu denumire de origine controlată şi autorizaţia de producător de vinuri şi/sau vinuri
spumante cu denumire de origine controlată, la solicitarea producătorilor;
e) eliberează certificatele de atestare a dreptului de comercializare pentru vinurile şi/sau vinurile
spumante cu denumire de origine controlată, care atestă dreptul de utilizare a denumirii de
origine, la solicitarea producătorilor;
f) controlează modul de aplicare şi respectare a prevederilor legale referitoare la vinurile şi/sau
vinurile spumante cu denumire de origine controlată;
g) controlează, împreună cu I.S.C.T.V., modul de respectare şi aplicare a prevederilor legale în
legătură cu regimul vinurilor cu indicaţie geografică;
h) suspendă sau anulează certificatul de atestare a dreptului de comercializare pentru vinuri
şi/sau vinuri spumante cu denumire de origine controlată, în cazul în care se constată
nerespectarea de către producători a prevederilor legale privind producerea şi comercializarea
vinurilor şi/sau vinurilor spumante cu denumire de origine controlată, şi sesizează I.S.C.T.V. în
vederea aplicării sancţiunilor prevăzute de lege;
i) controlează calitatea vinurilor şi/sau vinurilor spumante cu denumire de origine controlată din
punct de vedere organoleptic, pentru atestarea conformităţii în vederea comercializării, împreună
cu Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România;
j) controlează plantaţiile de viţă-de-vie producătoare de struguri pentru obţinerea vinurilor şi/sau
vinurilor spumante cu denumire de origine controlată;
k) controlează spaţiile de producţie şi depozitare a vinurilor şi/sau vinurilor spumante cu
denumire de origine controlată;
l) controlează evidenţele şi alte documente cu privire la comercializarea vinurilor şi/sau vinurilor
spumante cu denumire de origine controlată.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 38 din Legea nr. 83/2007.
Art. 50. - (1) Taxele pentru eliberarea autorizaţiei de producător de struguri, vinuri şi/sau vinuri
spumante cu denumire de origine controlată şi a certificatului de atestare a dreptului de
comercializare a acestora, solicitate de către deţinătorii de plantaţii viticole, precum şi de
producătorii de vinuri din această categorie se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale.
(2) Autorizaţia de producător de struguri destinaţi obţinerii de vinuri cu denumire de origine
controlată şi autorizaţia de producător de vinuri cu denumire de origine controlată se eliberează
anual la cererea producătorului, iar certificatul de atestare a dreptului de comercializare pentru
vinurile cu denumire de origine controlată şi/sau vinurile spumante cu denumire de origine
controlată se eliberează pe loturi.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 39 din Legea nr. 83/2007.
Art. 51. - Abrogat.
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 83/2007.
Art. 52. - (1) O.N.V.V. funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale ca organism specializat cu caracter tehnico-ştiinţific, cu personalitate juridică.
(2) Statutul, precum şi modul de organizare şi funcţionare ale O.N.V.V. se aprobă prin ordin al
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 41 din Legea nr. 83/2007.
Art. 53. - (1) O.N.V.V. este finanţat din alocaţii bugetare, prin bugetul stabilit pentru Ministerul
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, şi din venituri proprii.
(2) Veniturile proprii ale O.N.V.V. se realizează prin:
a) sponsorizări;
b) donaţii;
c) prestări de servicii.
(3) Alocaţiile bugetare repartizate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale
pentru O.N.V.V.,completate cu veniturile proprii, se utilizează pentru susţinerea activităţilor
O.N.V.V., pentru plata personalului din aparatul executiv şi pentru achitarea cotizaţiei României
de membru al Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului, denumită în continuare O.I.V.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 42 din Legea nr. 83/2007.
Art. 54. - (1) O.N.V.V. are în structura sa organizatorică:
a) consiliul ştiinţific, aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale,
care este format din 7 membri, dintre care unul este reprezentant al Ministerului Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, restul membrilor fiind numiţi la propunerea organizaţiei
interprofesionale de profil recunoscute administrativ;
b) corpul de experţi;
c) aparatul executiv.
(2) Consiliul ştiinţific aprobă regulamentul propriu de organizare şi funcţionare.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 43 din Legea nr. 83/2007.
Art. 55. - O.N.V.V. îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
a) întocmeşte studii şi analize în domeniul viticulturii şi vinificaţiei, stabileşte practicile şi
tratamentele în producerea strugurilor, vinurilor şi a băuturilor pe bază de struguri, must şi vin, în
concordanţă cu interesele economiei naţionale şi ale viticultorilor, cu reglementările adoptate pe
plan internaţional şi cu acquis-ul comunitar;
b) face propuneri de elaborare a unor proiecte de legi şi a altor acte normative pentru sectorul
vitivinicol, ţinând seama de cerinţele dezvoltării viticulturii şi vinificaţiei din ţara noastră;
c) colaborează cu instituţiile centrale şi teritoriale din subordinea Ministerului Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor de dezvoltare a
sectorului vitivinicol românesc;
d) participă la fundamentarea şi implementarea proiectelor naţionale şi internaţionale de asistenţă
tehnică şi de investiţii în domeniul vitivinicol;
e) colaborează cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti» şi cu
unităţile de cercetare în realizarea programelor sectoriale de cercetare ştiinţifică şi aplicativă în
domeniul vitivinicol;
f) avizează lucrările de delimitare a arealelor viticole, zonarea soiurilor de viţă-de-vie, stabilirea
tipurilor de vin şi a altor produse pe bază de must şi vin, inclusiv a celor cu denumire de origine
controlată, precum şi a altor lucrări privind dezvoltarea sectorului vitivinicol;
g) avizează normele tehnice privind stabilirea condiţiilor de cultură a viţei-de-vie şi de producere
a vinurilor cu denumire de origine controlată şi cu indicaţie geografică;
h) avizează, anterior aprobării prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale, propunerile O.N.D.O.V. pentru fiecare denumire de origine controlată;
i) iniţiază şi sprijină organizarea de manifestări naţionale şi internaţionale cu caracter vitivinicol:
congrese, simpozioane, consfătuiri, concursuri de struguri şi vin etc.;
j) asigură legătura ţării noastre cu O.I.V., cu Biroul vin, alcool, tutun, seminţe şi hamei al
Direcţiei generale de agricultură şi dezvoltare rurală a Comisiei Europene, precum şi cu alte
organisme internaţionale similare;
k) colaborează cu I.S.C.T.V., O.N.D.O.V. şi cu instituţiile descentralizate din teritoriu, cu
organizaţiile de producători, cu organizaţiile şi organismele din filieră pentru grupa de produse
struguri, vin şi produse procesate din acestea;
l) participă la editarea unor reviste de specialitate destinate informării specialiştilor şi
producătorilor interni şi externi;
m) sprijină acţiunile de promovare vitivinicolă atât în ţară, cât şi în străinătate;
n) acordă premii pentru cele mai valoroase lucrări din domeniul viticulturii, oenologiei,
economiei vitivinicole, precum şi din cel al istoriei, medicinei şi igienei în legătură cu via şi cu
produsele ei;
o) colaborează cu instituţiile de învăţământ superior, de cercetare ştiinţifică din ţară şi străinătate;
p) asigură participarea specialiştilor români la manifestările internaţionale cu caracter tehnico-
ştiinţific desfăşurate sub egida O.I.V.;
q) gestionează Registrul plantaţiilor viticole;
r) îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin acte normative în colaborare cu organismele
instituţionale de filieră recunoscute administrativ.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 44 din Legea nr. 83/2007.
CAPITOLUL VI
Sancţiuni
Art. 56. - Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională sau
penală, după caz.
Art. 57. - Constituie infracţiuni următoarele fapte:
a) falsificarea sau substituirea vinurilor ori a băuturilor pe bază de must şi/sau vin conform art.
19 şi art. 26 alin. (2), (3) şi (4), expunerea spre vânzare şi/sau vânzarea acestora cunoscând că
sunt falsificate sau substituite, producerea pichetului, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3), şi se
pedepsesc potrivit art. 313 şi 297 din Codul penal;
b) producerea ori punerea în circulaţie, conform art. 26 alin. (5), a produselor care fac obiectul
prezentei legi, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari se pedepseşte potrivit art. 286 şi 301
din Codul penal.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 45 din Legea nr. 83/2007.
Art. 58. - (1) Pentru prejudicii cauzate prin săvârşirea faptelor prevăzute la art. 57 persoanele
vinovate pot fi obligate la despăgubiri, potrivit dreptului comun.
(2) În cazul săvârşirii faptelor prevăzute la art. 57 se aplică şi măsura confiscării întregii cantităţi
fraudate.
Alineatul (2) a fost modificat prin art. I pct. 46 din Legea nr. 83/2007.
Art. 59. - Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) înfiinţarea de plantaţii de vii în suprafaţă de peste 0,1 ha de persoană fizică sau juridică ori
extinderea peste această limită a celor existente, fără autorizaţie de plantare eliberată de direcţiile
pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti, potrivit prevederilor
art. 11 alin. (1) şi (2);
b) înfiinţarea de plantaţii mai mari de 0,1 ha sau extinderea peste această limită a celor existente
cu alte soiuri decât cele admise în cultură, potrivit prevederilor art. 12 alin. (1);
c) încălcarea art. 12 alin. (2) prin plantarea de hibrizi direct producători în arealele viticole sau în
extravilanul localităţilor situate în afara arealelor viticole;
d) abandonarea plantaţiilor de viţă-de-vie cu soiuri admise în cultură, potrivit prevederilor art. 14
alin. (1);
e) îmbutelierea vinurilor DOC în afara arealului delimitat, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.
23 alin. (4);
f) punerea în consum şi comercializarea unor vinuri şi a altor produse obţinute din must şi/sau
vin, care nu corespund caracteristicilor calitative şi de compoziţie, stabilite prin normele
metodologice de aplicare a prezentei legi;
g) neîntocmirea de către producătorii şi comercianţii de vinuri în vrac a evidenţelor acestora,
potrivit art. 33 alin. (1);
h) livrarea sau comercializarea vinurilor DOC fără aplicarea însemnelor de certificare a calităţii,
potrivit prevederilor art. 30 alin. (1);
i) plantarea hibrizilor interspecifici cu rezistenţă relativă la boli, obţinuţi prin încrucişări
complexe între soiuri Vitis vinifera şi soiuri aparţinând altor specii ale genului Vitis, în alte
condiţii decât cele prevăzute la art. 12 alin.(3);
j) nedepunerea în termenul prevăzut în normele metodologice de aplicare a prezentei legi a
declaraţiilor de stocuri, de recoltă şi de producţie;
k) vânzarea în spaţii neautorizate a vinului în vrac;
l) omisiunea înscrierii sau înscrierea de date inexacte în registrele de evidenţă a produselor
vitivinicole, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1);
m) nerespectarea normelor de etichetare prevăzute în normele metodologice de aplicare a
prezentei legi;
n) defrişarea viţei-de-vie din soiuri nobile admise în cultură, în suprafaţă mai mare de 0,1 ha,
fără autorizaţie de defrişare potrivit prevederilor art. 15 alin. (1);
o) împiedicarea sub orice formă a persoanelor autorizate de a-şi exercita atribuţiile de serviciu
legate de aplicarea prezentei legi.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 47 din Legea nr. 83/2007.
Art. 60. - (1) Contravenţiile prevăzute la art. 59 se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. b) şi n);
b) cu amendă de la 6.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. a), c), d), g), i), j), l) şi m);
c) cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. e), f), h), k) şi o).
(2) Amenzile pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 48 din Legea nr. 83/2007.
Art. 61. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta lege se fac
prin procesverbal încheiat de persoane special împuternicite de către Ministerul Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, fiecare în raport cu atribuţiile ce le revin
prin actul propriu de organizare şi funcţionare.
Art. 62. - Contravenţiilor prevăzute la art. 59 şi sancţiunilor prevăzute la art. 60 le sunt aplicabile
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 83/2007.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale
Art. 63. - (1) Condiţiile de delimitare teritorială a arealelor viticole, cele privind normele de
înfiinţare,întreţinere şi defrişare a plantaţiilor viticole, condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească vinurile şi produsele pe bază de must, vin şi distilat de vin şi subproduse vinicole
proprii consumului uman direct, condiţiile de atribuire a denumirii de origine controlată şi cele
privind obţinerea vinurilor din această categorie, practicile şi tratamentele oenologice autorizate,
normele de realizare, evidenţă şi atestare a produselor vitivinicole, cele privind comercializarea
lor, precum şi alte măsuri se stabilesc prin norme metodologice de aplicare a prezentei legi,
elaborate de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu avizul Ministerului Finanţelor
Publice, Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al Ministerului Integrării Europene.
(2) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor va emite în termen de 60 de zile de la
publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, normele metodologice de
aplicare a legii, care vor fi supuse spre aprobare Guvernului.
Art. 64. - Efectuarea recensământului patrimoniului viticol se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 65. - Se exceptează de la prevederile art. 11, 12, 17, 25 şi 26 suprafeţele de vii şi loturile de
struguri, precum şi băuturile folosite în interes experimental sau didactic de către unităţile de
cercetare, învăţământ, de încercare a soiurilor sau de testare a produselor. Limitele de derogare
se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 66. - Abrogat.
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 50 din Legea nr. 83/2007.
Art. 67. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea viei şi vinului nr. 67/1997,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 5 mai 1997, modificată şi
completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 34/2000, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Art. 68. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta lege.
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 52 din Legea nr. 83/2007.
ANEXA Nr. 1
PRODUSELE obţinute prin valorificarea strugurilor, musturilor, vinurilor şi subproduselor
vitivinicole.
Anexa a fost abrogată prin art. I pct. 51 din Legea nr. 83/2007.
ANEXA Nr. 2
DEFINIŢIILE produselor obţinute din struguri, musturi, vinuri şi subproduse vitivinicole şi
termenii utilizaţi pentru desemnarea lor.
Anexa a fost abrogată prin art. I pct. 51 din Legea nr. 83/2007.
ANEXA Nr.3
Anexa nr. 3 a devenit anexa la act, prin art. I pct. 51 din Legea nr. 83/2007.
DEFINIŢII ale arealului viticol şi ale grupelor de soluri
1. Arealul viticol reprezintă aria geografică a culturii viţei de vie, în care se includ zonele
viticole, regiunile viticole, podgoriile, centrele viticole şi plaiurile viticole.
2. Zona viticolă este arealul de mare întindere care grupează mai multe podgorii făcând parte din
regiuni viticole diferite, caracterizat mai ales prin condiţiile sale climatice determinate pentru
potenţialul calitativ al strugurilor şi vinurilor.
3. Regiunea viticolă cuprinde un larg teritoriu cultivat cu viţă de vie, caracterizat prin condiţii
naturale de climă şi de relief relativ asemănătoare, precum şi prin direcţii de producţie şi
sortimente apropiate.
4. Podgoria este o unitate teritorială naturală şi tradiţională, caracterizată prin condiţii specifice
de climă, sol şi relief, prin solurile cultivate, prin metodele de cultură şi procedeele de vinificare
folosite, care, în ansamblu, conduc la obţinerea unor producţii de struguri şi vinuri cu însuşiri
specifice.
5. Centrul viticol este teritoriul care cuprinde plantaţiile viticole din una sau mai multe localităţi,
care face sau nu face parte integrantă dintr-o podgorie şi care constituie o unitate teritorială
caracterizată prin factori specifici de climă, sol şi sortiment, precum şi prin condiţii agrotehnice
şi tehnologice asemănătoare. Centrul viticol cuprinde o suprafaţă mai mică decât podgoria.
6. Plaiul viticol este teritoriul restrâns din cadrul unui centru viticol, ce cuprinde plantaţiile de
viţă de vie situate pe aceeaşi formă de relief. Factorii naturali, precum şi condiţiile de cultură şi
de tehnologie ce privesc plaiul viticol sunt asemănătoare pe întreaga suprafaţă cultivată cu viţă
de vie, determinând obţinerea unor produse cu însuşiri de calitate specifice.
7. Soiurile recomandate sunt cele care valorifică cel mai bine condiţiile de mediu şi îşi pun în
valoare, în cel mai înalt grad, potenţialul calitativ şi productiv în arealele în care sunt cultivate.
Soiurile recomandate sunt avizate cu precădere la extinderea în plantaţii.
8. Soiurile autorizate sunt cele care, prin însuşirile lor biologice şi tehnologice, îşi pun în valoare
potenţialul calitativ şi cantitativ, sub potenţialul soiurilor recomandate, în condiţiile arealului lor
de cultură. Soiurile autorizate pot fi extinse în mod complementar, alături de cele recomandate.
9. Soiurile autorizate temporar sunt cele aflate în cultură, dar care se comportă mai puţin
satisfăcător sau nesatisfăcător în condiţiile arealelor respective. Soiurile autorizate temporar nu
pot fi promovate în noile plantaţii din podgoria sau centrul viticol în care au o comportare
mediocră sau slabă. Din această categorie fac parte atât soiurile care aparţin speciei Vitis vinifera
din sortimentul vechi local, cât şi hibrizii interspecifici.
10. Soiurile interzise sunt cele care, prin însuşirile lor biologice sau tehnologice, influenţează în
mod negative calitatea produselor vitivinicole. Din această categorie fac parte hibrizii direct
producători, denumiţi HDP. Lista cuprinzând soiurile interzise se aprobă prin ordin al ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
ANEXA Nr. 4
DEFINIŢIILE dreptului de plantare, dreptului de plantaţie nouă, dreptului de replantare şi
dreptului de plantare pe o rezervă de teren
Anexa a fost abrogată prin art. I pct. 51 din Legea nr. 83/2007.[9]

LEGEA 83/2007 privind modificarea şi completarea legii viei şi vinului în sistemul

organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002
Art. I
Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 20 mai 2002, se modifică şi se
completează după cum urmează:
1. Capitolul I se abrogă.
2. Alineatul (1) al articolului 3 va avea următorul cuprins:
"Art. 3
(1) Plantaţiile de viţă-de-vie se grupează, teritorial, în zone viticole, regiuni viticole, podgorii,
centre viticole şi plaiuri viticole. Definiţiile acestora sunt prevăzute în anexa care face parte
integrantă din prezenta lege."
3. Articolul 6 va avea următorul cuprins:
"Art. 6
(1) Evidenţa plantaţiilor viticole se realizează prin Registrul plantaţiilor viticole, care cuprinde
datele de identificare a tarlalelor, parcelelor viticole şi suprafeţelor pe soiuri din fiecare parcelă,
pe persoană fizică şi juridică deţinătoare, întocmit în baza cadastrului agricol şi a planurilor
cadastrale actualizate.
(2) Registrul plantaţiilor viticole, actualizat, este ţinut la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare
rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(3) Modelul şi instrucţiunile de completare a Registrului plantaţiilor viticole se aprobă prin ordin
comun al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului administraţiei şi
internelor."
4. După articolul 6 se introduce un nou articol, articolul 61, cu următorul cuprins:
"Art. 61
Producătorii de struguri pentru vin au obligaţia de a ţine evidenţa producţiei şi a modului de
valorificare a acesteia în carnetul de viticultor, al cărui model se aprobă prin ordin al ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale."
5. Alineatul (1) al articolului 8 va avea următorul cuprins:
"Art. 8
(1) Producerea, controlul calităţii şi comercializarea materialului săditor viticol şi de înmulţire se
fac cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind producerea, prelucrarea, controlul şi
certificarea calităţii, comercializarea şi folosirea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi
înregistrarea soiurilor de plante."
6. Articolul 9 va avea următorul cuprins:
"Art. 9
(1) Lista soiurilor de viţă-de-vie admise în cultură se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale pentru fiecare regiune viticolă, podgorie, centru viticol şi direcţie
de producţie, pe baza propunerilor făcute de Oficiul Naţional al Viei şi Vinului, denumit în
continuare O.N.V.V., împreună cu Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri,
denumit în continuare, O.N.D.O.V., şi de asociaţiile de producători.
(2) Pentru obţinerea vinurilor cu denumire de origine controlată se stabileşte o listă a soiurilor
pentru fiecare dintre denumirile de origine controlată aprobate."
7. Articolul 10 va avea următorul cuprins:
"Art. 10
Înfiinţarea plantaţiilor de viţă-de-vie se face în areale viticole delimitate din podgorii şi centre
viticole, cu excepţia plantaţiilor înfiinţate pentru consumul familial sau în scop ornamental."
8. Alineatul (2) al articolului 11 va avea următorul cuprins:
"(2) Autorizaţia plantării/replantării viţei-de-vie şi de înscriere în Registrul plantaţiilor viticole se
eliberează pe baza unui drept de plantare nouă sau de replantare ori de plantare pe o rezervă.
Crearea rezervei regionale, judeţene şi/sau naţionale a drepturilor de plantare a viţei-de-vie are
scopul de a permite administraţiei publice locale şi centrale atribuirea dreptului de plantare a
viţei-devie acelor persoane fizice/juridice care, pe baza unor criterii obiective, vor justifica
necesitatea obţinerii acestor drepturi. Dreptul individual de replantare neexercitat într-o perioadă
de 8 campanii viticole de la data acordării încetează pentru titularul acestuia. Dreptul individual
de plantare nouă este valabil pe durata a două campanii viticole de la data acordării, dreptul
individual de plantare pe rezerva regională sau judeţeană este valabil pe o durată de 3 campanii
viticole de la data alocării, iar dreptul individual de plantare pe rezerva naţională este valabil pe o
durată de două campanii viticole de la data alocării. Procedura şi condiţiile de acordare a
dreptului de plantare nouă, de replantare ori de plantare pe o rezervă se aprobă prin ordin al
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I."
9. Alineatul (1) al articolului 12 va avea următorul cuprins:
"Art. 12
(1) Înfiinţarea plantaţiilor de viţă-de-vie în suprafaţă de peste 0,1 ha de operator economic sau de
familie se face numai cu soiuri admise în cultură."
10. Articolul 13 va avea următorul cuprins:
"Art. 13
(1) În scopul adaptării producţiei vitivinicole la cerinţele pieţei şi în vederea asigurării calităţii
produselor vitivinicole, se prevăd următoarele măsuri:
a) reconversiunea plantaţiilor viticole, inclusiv prin supraaltoire pe soiurile de struguri de vin;
b) replantarea suprafeţelor viticole;
c) restructurarea plantaţiilor viticole.
(2) La propunerea Organizaţiei Naţionale Interprofesionale Vitivinicole şi cu avizul tehnic al
O.N.V.V., Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale aprobă planurile de
reconversiune, replantare şi restructurare a plantaţiilor viticole."
11. Alineatul (2) al articolului 14 va avea următorul cuprins:
"(2) Viile destinate producerii de vinuri cu denumire de origine controlată sunt supuse unui
regim de autorizare în vederea respectării condiţiilor de cultură, stabilite prin normele tehnice de
producere şi comercializare elaborate de O.N.D.O.V., cu consultarea O.N.V.V. şi a asociaţiilor
de producători din arealul vizat."
12. Articolul 15 va avea următorul cuprins:
"Art. 15
(1) Defrişarea plantaţiilor de viţă-de-vie în suprafaţă mai mare de 6,1 ha de operator economic
sau de familie se face la cererea persoanei interesate, pe baza autorizaţiei de defrişare a
plantaţiilor viticole, eliberate de direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţeană sau a
municipiului Bucureşti, după caz.
(2) Persoanele care primesc autorizaţia de defrişare beneficiază de un drept individual de
replantare, în suprafaţă echivalentă de cultură pură cu cea propusă pentru defrişare. Dreptul
individual de replantare poate fi exercitat în termen de 8 ani de la data acordării acestuia.
(3) Prin cultură pură se înţelege suprafaţa efectivă ocupată cu butucii de viţă-devie, inclusiv
suprafaţa ocupată de alei, drumuri de acces şi zone de întoarcere la capetele parcelei viticole."
13. Articolele 16 şi 17 se abrogă.
14. Articolul 18 va avea următorul cuprins:
"Art. 18
(1) Vinul este un produs agroalimentar.
(2) Clasificarea vinurilor se face conform dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 1493/1999
privind organizarea comună a pieţei vinului."
15. Articolul 20 se abrogă.
16. La articolul 21, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul
cuprins:
"(3) Este interzisă fabricarea pichetului, obţinut prin epuizarea cu apă a tescovinei proaspete sau
fermentate, cu sau fără adaos de zahăr, în vederea comercializării pentru consumul uman direct."
17. Titlul secţiunii a 2-a a literei B a capitolului II va avea următorul cuprins:
"SECŢIUNEA 2: Definirea şi dreptul de utilizare a denumirii de origine controlată şi a indicaţiei
geografice"
18. Articolul 22 va avea următorul cuprins:
"Art. 22
(1) Prin indicaţie geografică se înţelege numele unei localităţi sau regiuni geografice care
identifică provenienţa vinurilor din acel teritoriu, în cazul în care calitatea sau o altă
caracteristică specifică poate fi atribuită în mod esenţial acelui teritoriu, mediului natural şi/sau
factorilor umani.
(2) Indicaţia geografică este de utilitate publică.
(3) Este interzisă utilizarea unei indicaţii geografice pentru vinurile care nu provin din arealul
delimitat pentru indicaţia geografică respectivă şi nu sunt produse conform normelor elaborate de
O.N.D.O.V.
(4) Procedura şi condiţiile de acordare a dreptului de utilizare a indicaţiei geografice pentru vin şi
alte produse pe bază de must şi vin se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."
19. Articolul 23 va avea următorul cuprins:
"Art. 23
(1) Prin denumire de origine controlată, denumită în continuare DOC, se înţelege un nume
geografic al unei podgorii, centru viticol sau localitate, ce identifică originea vinurilor provenite
din acel teritoriu delimitat, cu caracteristici de calitate datorate exclusiv factorilor naturali şi
umani din acel teritoriu.
(2) Este interzisă utilizarea unei denumiri de origine controlată pentru vinurile care nu provin din
acel teritoriu delimitat.
(3) Producerea şi procesarea strugurilor pentru vinurile cu denumire de origine controlată,
precum şi condiţionarea şi îmbutelierea acestora se realizează în teritoriul delimitat potrivit
prevederilor alin. (1).
(4) În cazuri speciale şi sub control strict al O.N.D.O.V., la propunerea organizaţiei de
producători de vin cu denumire de origine controlată din arealul respectiv, condiţionarea şi
îmbutelierea vinurilor se pot realiza şi în afara arealului în care au fost produşi strugurii. În
aceste cazuri, se vor menţiona în mod obligatoriu pe etichetă îmbuteliatorul şi locul îmbutelierii.
(5) Tăria alcoolică naturală minimă în volume pentru vinurile DOC se stabileşte pentru fiecare
denumire de origine. Pentru aceasta se iau în considerare tăriile alcoolice naturale constatate în
ultimii 3 ani la vinurile DOC ale arealului delimitat.
(6) Tăria alcoolică naturală minimă în volume prevăzută la alin. (5) poate fi stabilită la nivele
diferite, în funcţie de:
a) subdenumire, comună sau o parte a comunei;
b) soiul sau soiurile de viţă-de-vie din care provin strugurii utilizaţi.
(7) În funcţie de stadiul de maturare a strugurilor şi de caracteristicile lor calitative la cules,
vinurile cu denumire de origine controlată se clasifică astfel:
a) DOC-CMD - vin cu denumire de origine controlată din struguri culeşi la maturitate deplină;
b) DOC-CT - vin cu denumire de origine controlată din struguri culeşi târziu;
c) DOC-CIB - vin cu denumire de origine controlată din struguri culeşi la înnobilarea boabelor."
20. Articolul 24 se abrogă.
21. Titlul secţiunii a 3-a a literei B a capitolului II va avea următorul cuprins:
"SECŢIUNEA 3: Condiţii de producere şi comercializare a vinurilor şi produselor pe bază de
must şi/sau vin"
22. Articolul 25 va avea următorul cuprins:
"Art. 25
Vinurile şi celelalte produse obţinute din must şi/sau vin, în momentul punerii lor în consum,
trebuie să corespundă caracteristicilor organoleptice şi de compoziţie stabilite prin normele
metodologice de aplicare a prezentei legi."
23. Articolul 26 va avea următorul cuprins:
"Art. 26
(1) Practicile şi tratamentele autorizate pentru a fi aplicate în producerea musturilor, a vinurilor şi
a celorlalte produse vinicole se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi,
urmând să fie permanent actualizate în funcţie de progresele realizate în acest domeniu.
(2) Prepararea musturilor, a vinurilor şi a produselor vinicole din alte materii prime decât cele
stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi sau schimbarea compoziţiei
acestora prin adăugarea sau amestecarea unor substanţe, altele decât cele permise de lege, este
interzisă.
(3) Constituie falsificări: diluarea vinului cu apă, mascarea unor defecte sau alterări ale vinurilor
sau a băuturilor pe bază de must şi/sau vin prin adaosuri care determină modificări ale gustului,
aromei şi compoziţiei naturale ale acestora, prepararea vinului din drojdie sau tescovină, precum
şi folosirea oricăror practici nepermise prin normele metodologice de aplicare a prezentei
legi.
(4) Prin substituire se înţelege prezentarea sub o identitate falsă a musturilor, vinurilor sau a
produselor vinicole.
(5) Identitate falsă reprezintă utilizarea fără drept a denumirii unui soi de struguri, a unui areal de
producţie, a unei categorii de calitate, indicaţie geografică sau denumire de origine controlată,
contrafacerea sau folosirea fără drept a însemnelor de certificare a calităţii."
24. Articolul 27 se abrogă
25. Articolul 29 va avea următorul cuprins:
"Art. 29
(1) Persoanele fizice şi persoanele juridice care produc, depozitează şi comercializează produse
vitivinicole au obligaţia de a întocmi şi de a depune, în termenul prevăzut de normele
metodologice de aplicare a prezentei legi, documente de evidenţă a producţiei vitivinicole
privind declaraţii de stocuri, declaraţii de recoltă, declaraţii de producţie şi de a completa
operativ registrele de evidenţă obligatorii a produselor vitivinicole, aprobate prin ordin al
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale.
(2) În cazul solicitării dreptului de utilizare a unei denumiri de origine controlată, un exemplar al
declaraţiei de recoltă şi de producţie va fi depus şi la inspectorii teritoriali ai O.N.D.O.V.
(3) Persoanele fizice şi juridice care deţin o suprafaţă totală de vie de până la 0,5 ha nu sunt
obligate să facă declaraţii de stocuri, de recoltă şi de producţie.
(4) Comercianţii care deţin o cantitate de până la 2.000 I de vin nu sunt obligaţi să facă declaraţii
de stocuri."
26. Articolul 30 va avea următorul cuprins:
"Art. 30
(1) Dreptul de utilizare a denumirii de origine controlată pentru producerea vinurilor se acordă
prin certificate de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor DOC, cu aplicarea
însemnelor de certificare a acestei categorii de calitate, eliberate de O.N.D.O.V.
(2) În faza de producţie, producătorul poate să solicite O.N.D.O.V. declasarea unui vin DOC în
vin de masă.
(3) Declasarea vinurilor DOC se face pe baza unor proceduri elaborate de O.N.D.O.V.
(4) Declasarea vinurilor DOC se stabileşte de O.N.D.O.V. în cazul în care:
a) vinul a suferit alterări din punct de vedere calitativ;
b) vinul a fost supus unor tratamente sau practici oenologice neautorizate pentru această
categorie de calitate."
27. Articolul 31 va avea următorul cuprins:
"Art. 31
Producătorii de vin care posedă licenţa de fabricaţie eliberată în condiţiile legii pot cumpăra
struguri pentru vinificaţie numai de la producătorii care deţin carnet de viticultor în anul de
recoltă respectiv, cu obligaţia de a menţiona în evidenţele primare cantitatea şi soiul strugurilor
cumpăraţi."
28. Articolul 33 va avea următorul cuprins:
"Art. 33
(1) Producătorii şi comercianţii de vinuri în vrac sunt obligaţi să ţină evidenţa acestora, conform
normelor metodologice de aplicare a prezentei legi.
(2) Producătorii care deţin o suprafaţă de vie de până la 0,5 ha şi nu comercializează vinuri în
vrac nu au obligaţia de a ţine evidenţa prevăzută la alin. (1).
(3) Comercializarea vinului de masă în vrac sub denumire de soi, indicaţie geografică sau
denumire de origine controlată este interzisă.
(4) Condiţiile de comercializare a vinului de masă în vrac se stabilesc prin ordin comun al
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului sănătăţii publice şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."
29. Articolele 34 şi 36 se abrogă.
30. Articolul 35 va avea următorul cuprins:
"Art. 35
Vinurile şi celelalte băuturi pe bază de must şi vin pot fi puse în consum sub formă îmbuteliată
sau neîmbuteliată. Îmbutelierea este obligatorie în cazul sucurilor de struguri, vinurilor cu
denumire de origine controlată, vinurilor cu indicaţie geografică, vinarsurilor, vinurilor speciale,
cu excepţia pelinului."
31. Alineatele (2) şi (3) ale articolului 37 se abrogă.
32. La articolul 39 se introduc două noi alineate, alineatele (2) şi (3), cu următorul cuprins:
"(2) Susţinerea financiară a măsurilor de reglementare a filierei vitivinicole se poate asigura atât
din fonduri publice, cât şi din fonduri private constituite în condiţiile legii, preluate în Fondul de
promovare a vinului românesc, administrat de Institutul Vinului.
(3) Organizarea şi funcţionarea Institutului Vinului şi constituirea Fondului de promovare a
vinului românesc se stabilesc prin hotărâre a Guvernului."
33. La articolul 41, alineatul (1) şi litera e) a alineatului (2) vor avea următorul cuprins:
"Art. 41
(1) În vederea ameliorării funcţionării pieţei vinurilor de calitate cu denumire de origine
controlată şi a celor de calitate cu indicaţie geografică, Guvernul analizează propunerile
organismelor de filieră în acest domeniu, astfel cum sunt definite la art. 40 alin. (3) lit. a), şi
stabileşte regulile de comercializare şi de reglare a ofertei în raport cu cererea pe piaţă.
e) valorificarea vinurilor şi a altor băuturi pe bază de must şi vin de calitate cu denumire de
origine controlată, a vinurilor de calitate cu indicaţie geografică, a etichetării corespunzătoare
produselor de calitate;"
34. Litera b) a articolului 42 va avea următorul cuprins:
"b) Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri;"
35. Articolul 46 va avea următorul cuprins:
"Art. 46
I.S.C.T.V. asigură supravegherea aplicării legii în realizarea producţiei de struguri, de vinuri şi a
altor produse vitivinicole, inclusiv a celor cu denumire de origine controlată, şi este organismul
guvernamental abilitat în executarea controalelor oficiale pentru asigurarea calităţii şi
conformităţii produselor vinicole destinate consumului uman, având următoarele atribuţii:
a) urmăreşte respectarea legislaţiei privind înfiinţarea şi reconversiunea plantaţiilor viticole,
modul de întreţinere a acestora şi de conservare a amenajărilor de combatere a eroziunii solului
la producătorii de orice fel, indiferent de forma de proprietate sau de exploatare;
b) avizează cererile întocmite pentru acordarea dreptului de plantare a viţei-devie pe suprafeţe
mai mari de 0,1 ha de familie sau operator economic, respective de defrişare, de către direcţiile
pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti;
c) colaborează cu specialiştii Inspecţiei de Stat pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului
Săditor din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în scopul elaborării
şi aplicării normelor de producere şi comercializare a materialului săditor viticol;
d) verifică şi controlează modul de aplicare a prevederilor legale privind producerea şi
comercializarea strugurilor, vinurilor şi a celorlalte produse vitivinicole, buna practică
vitivinicolă, condiţiile de igienă a produselor şi spaţiilor de producţie şi depozitare, respectarea
condiţiilor igienico-sanitare pentru produse vitivinicole, inclusiv controlul documentelor
necesare pentru atestarea calităţii şi punerea în consum a produselor vitivinicole;
e) verifică respectarea prevederilor prezentei legi şi a normelor în vigoare cu privire la
reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării produselor vitivinicole în colaborare cu
organismele instituţionale de filieră recunoscute administrativ;
f) propune suspendarea licenţei de fabricaţie până la remedierea abaterilor constatate;
g) exercită controlul tehnic în toate fazele producerii vinurilor şi a celorlalte produse cu denumire
de origine, precum şi asupra eliberării documentelor necesare pentru atestarea calităţii produselor
respective, inclusiv la comercializare;
h) verifică activitatea laboratoarelor autorizate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale, în vederea efectuării de analize şi expertize la vinuri şi alte băuturi obţinute
din must şi subproduse vitivinicole pentru consumul intern şi pentru export;
i) realizează în colaborare cu O.N.D.O.V. unele acţiuni de control tehnic în legătură cu
producerea vinurilor cu denumire de origine controlată şi cu indicaţie geografică;
j) constată vinurile şi alte produse vitivinicole improprii consumului ori necorespunzătoare
calitativ; limitează sau interzice utilizarea şi comercializarea pentru consumul uman direct ori
dispune distrugerea lor, în conformitate cu reglementările în vigoare;
k) interzice comercializarea loturilor de vin şi a altor produse vitivinicole la care există
suspiciunea ca fiind necorespunzătoare sub aspect calitativ, până la clarificarea situaţiei;
l) prelevează probele din produsele controlate şi din alte materiale auxiliare necesare procesului
de producţie, pentru analizele efectuate în laboratoarele autorizate ale Ministerului Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
m) exercită controlul de conformitate pentru produsele vitivinicole importate;
n) păstrează secretul profesional, pentru a nu divulga unei terţe părţi datele confidenţiale de care
a luat cunoştinţă în timpul controlului;
o) verifică, prin sondaj, corectitudinea întocmirii declaraţiilor de stocuri, de recoltă şi de
producţie, scriptic şi faptic, indiferent de declarant, persoană fizică sau
juridică;
p) propune retragerea licenţei de fabricaţie a unităţilor producătoare şi de comercializare a
produselor menţionate, necorespunzătoare calitativ şi contrare legii;
q) verifică şi constată abandonarea şi defrişarea plantaţiilor de viţă-de-vie;
r) elaborează normele metodologice pentru autorizarea laboratoarelor în vederea executării de
analize pentru vinuri şi alte produse pe bază de must şi vin ce urmează a fi expediate în scopul
comercializării pe piaţa internă, norme care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale;
s) verifică şi controlează vinurile, produsele pe bază de must şi/sau vin şi produsele derivate
vinicole importate;
ş) aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia în vigoare operatorilor economici, persoane fizice sau
juridice din sfera producţiei, circulaţiei şi comercializării vinurilor şi a altor produse vitivinicole,
pentru abaterile constatate;
t) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de actele normative în vigoare."
36. Articolul 47 va avea următorul cuprins:
"Art. 47Sumele încasate de I.S.C.T.V. din amenzi şi din prestări de servicii se fac venit la
bugetul de stat."
37. Articolul 48 va avea următorul cuprins:
"Art. 48
(1) O.N.D.O.V. se organizează şi funcţionează ca instituţie publică cu personalitate juridică în
subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, finanţată integral din
venituri proprii.
(2) Modul de organizare şi funcţionare a O.N.D.O.V., precum şi structurile sale organizatorice,
centrale şi teritoriale se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale.
(3) O.N.D.O.V. poate organiza şi susţine financiar programe de pregătire şi instruire profesională
a angajaţilor săi, în colaborare cu instituţiile de învăţământ şi de cercetare din domeniul
vitivinicol şi cu unităţile producătoare de vinuri cu denumire de origine controlată şi vinuri
spumante cu denumire de origine controlată.
(4) În baza bugetului aprobat, O.N.D.O.V. poate acorda sprijin financiar pentru desfăşurarea
unor acţiuni care vizează dezvoltarea, modernizarea şi promovarea producţiei vitivinicole,
precum şi a unor acţiuni de promovare a produselor vitivinicole româneşti."
38. Articolul 49 va avea următorul cuprins:
"Art. 49
O.N.D.O.V. îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) elaborează normele tehnice pentru producerea vinurilor cu denumire de origine controlată, a
vinurilor spumante cu denumire de origine controlată şi a vinurilor cu indicaţie geografică, cu
consultarea O.N.V.V. şi a organizaţiilor de producători de vinuri din arealul vizat, care se aprobă
prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale;
b) întocmeşte, împreună cu O.N.V.V., proiectele de ordine ale ministrului agriculturii, pădurilor
şi dezvoltării rurale pentru aprobarea denumirilor de origine controlată şi/sau indicaţiilor
geografice;
c) întocmeşte, împreună cu O.N.V.V., documentaţiile pentru vinurile cu denumire de origine
controlată, vinurile spumante cu denumire de origine controlată şi a vinurilor cu indicaţie
geografică;
d) eliberează autorizaţia de producător de struguri destinaţi obţinerii de vinuri şi/sau vinuri
spumante cu denumire de origine controlată şi autorizaţia de producător de vinuri şi/sau vinuri
spumante cu denumire de origine controlată, la solicitarea producătorilor;
e) eliberează certificatele de atestare a dreptului de comercializare pentru vinurile şi/sau vinurile
spumante cu denumire de origine controlată, care atestă dreptul de utilizare a denumirii de
origine, la solicitarea producătorilor;
f) controlează modul de aplicare şi respectare a prevederilor legale referitoare la vinurile şi/sau
vinurile spumante cu denumire de origine controlată;
g) controlează, împreună cu I.S.C.T.V., modul de respectare şi aplicare a prevederilor legale în
legătură cu regimul vinurilor cu indicaţie geografică;
h) suspendă sau anulează certificatul de atestare a dreptului de comercializare pentru vinuri
şi/sau vinuri spumante cu denumire de origine controlată, în cazul în care se constată
nerespectarea de către producători a prevederilor legale privind producerea şi comercializarea
vinurilor şi/sau vinurilor spumante cu denumire de origine controlată, şi sesizează I.S.C.T.V. în
vederea aplicării sancţiunilor prevăzute de lege;
i) controlează calitatea vinurilor şi/sau vinurilor spumante cu denumire de origine controlată din
punct de vedere organoleptic, pentru atestarea conformităţii în vederea comercializării, împreună
cu Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România;
j) controlează plantaţiile de viţă-de-vie producătoare de struguri pentru obţinerea vinurilor şi/sau
vinurilor spumante cu denumire de origine controlată;
k) controlează spaţiile de producţie şi depozitare a vinurilor şi/sau vinurilor spumante cu
denumire de origine controlată;
l) controlează evidenţele şi alte documente cu privire la comercializarea vinurilor şi/sau vinurilor
spumante cu denumire de origine controlată."
39. Articolul 50 va avea următorul cuprins:
"Art. 50
(1) Taxele pentru eliberarea autorizaţiei de producător de struguri, vinuri şi/sau vinuri spumante
cu denumire de origine controlată şi a certificatului de atestare a dreptului de comercializare a
acestora, solicitate de către deţinătorii de plantaţii viticole, precum şi de producătorii de vinuri
din această categorie se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale.
(2) Autorizaţia de producător de struguri destinaţi obţinerii de vinuri cu denumire de origine
controlată şi autorizaţia de producător de vinuri cu denumire de origine controlată se eliberează
anual la cererea producătorului, iar certificatul de atestare a dreptului de comercializare pentru
vinurile cu denumire de origine controlată şi/sau vinurile spumante cu denumire de origine
controlată se eliberează pe loturi."
40. Articolul 51 se abrogă.
41. Articolul 52 va avea următorul cuprins:
"Art. 52
(1) O.N.V.V. funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale ca organism specializat cu caracter tehnico-ştiinţific, cu personalitate juridică.
(2) Statutul, precum şi modul de organizare şi funcţionare ale O.N.V.V. se aprobă prin ordin al
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale."
42. Articolul 53 va avea următorul cuprins:
"Art. 53
(1) O.N.V.V. este finanţat din alocaţii bugetare, prin bugetul stabilit pentru Ministerul
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, şi din venituri proprii.
(2) Veniturile proprii ale O.N.V.V. se realizează prin:
a) sponsorizări;
b) donaţii;
c) prestări de servicii.
(3) Alocaţiile bugetare repartizate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale
pentru O.N.V.V., completate cu veniturile proprii, se utilizează pentru susţinerea activităţilor
O.N.V.V., pentru plata personalului din aparatul executiv şi pentru achitarea cotizaţiei României
de membru al Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului, denumită în continuare O.I.V."
43. Articolul 54 va avea următorul cuprins:
"Art. 54
(1) O.N.V.V. are în structura sa organizatorică:
a) consiliul ştiinţific, aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale,
care este format din 7 membri, dintre care unul este reprezentant al Ministerului Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, restul membrilor fiind numiţi la propunerea organizaţiei
interprofesionale de profil recunoscute administrativ;
b) corpul de experţi;
c) aparatul executiv.
(2) Consiliul ştiinţific aprobă regulamentul propriu de organizare şi funcţionare."
44. Articolul 55 va avea următorul cuprins:
"Art. 55
O.N.V.V. îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
a) întocmeşte studii şi analize în domeniul viticulturii şi vinificaţiei, stabileşte practicile şi
tratamentele în producerea strugurilor, vinurilor şi a băuturilor pe bază de struguri, must şi vin, în
concordanţă cu interesele economiei naţionale şi ale viticultorilor, cu reglementările adoptate pe
plan internaţional şi cu acquis-ul comunitar;
b) face propuneri de elaborare a unor proiecte de legi şi a altor acte normative pentru sectorul
vitivinicol, ţinând seama de cerinţele dezvoltării viticulturii şi vinificaţiei din ţara noastră;
c) colaborează cu instituţiile centrale şi teritoriale din subordinea Ministerului Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor de dezvoltare a
sectorului vitivinicol românesc;
d) participă la fundamentarea şi implementarea proiectelor naţionale şi internaţionale de asistenţă
tehnică şi de investiţii în domeniul vitivinicol;
e) colaborează cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe IonescuŞişeşti » şi cu
unităţile de cercetare în realizarea programelor sectoriale de cercetare ştiinţifică şi aplicativă în
domeniul vitivinicol;
f) avizează lucrările de delimitare a arealelor viticole, zonarea soiurilor de viţă-devie, stabilirea
tipurilor de vin şi a altor produse pe bază de must şi vin, inclusiv a celor cu denumire de origine
controlată, precum şi a altor lucrări privind dezvoltarea sectorului vitivinicol;
g) avizează normele tehnice privind stabilirea condiţiilor de cultură a viţei-de-vie şi de producere
a vinurilor cu denumire de origine controlată şi cu indicaţie geografică;
h) avizează, anterior aprobării prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale,
propunerile O.N.D.O.V. pentru fiecare denumire de origine controlată;
i) iniţiază şi sprijină organizarea de manifestări naţionale şi internaţionale cu caracter vitivinicol:
congrese, simpozioane, consfătuiri, concursuri de struguri şi vin etc.;
j) asigură legătura ţării noastre cu O.I.V., cu Biroul vin, alcool, tutun, seminţe şi hamei al
Direcţiei generale de agricultură şi dezvoltare rurală a Comisiei Europene, precum şi cu alte
organisme internaţionale similare;
k) colaborează cu I.S.C.T.V., O.N.D.O.V. şi cu instituţiile descentralizate dinteritoriu, cu
organizaţiile de producători, cu organizaţiile şi organismele din filieră pentru grupa de produse
struguri, vin şi produse procesate din acestea;
l) participă la editarea unor reviste de specialitate destinate informării specialiştilor şi
producătorilor interni şi externi;
m) sprijină acţiunile de promovare vitivinicolă atât în ţară, cât şi în străinătate;
n) acordă premii pentru cele mai valoroase lucrări din domeniul viticulturii, oenologiei,
economiei vitivinicole, precum şi din cel al istoriei, medicinei şi igienei în legătură cu via şi cu
produsele ei;
o) colaborează cu instituţiile de învăţământ superior, de cercetare ştiinţifică din ţară şi străinătate;
p) asigură participarea specialiştilor români la manifestările internaţionale cu caracter tehnico-
ştiinţific desfăşurate sub egida O.I.V.;
q) gestionează Registrul plantaţiilor viticole;
r) îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin acte normative în colaborare cu organismele
instituţionale de filieră recunoscute administrativ."
45. Articolul 57 va avea următorul cuprins:
"Art. 57
Constituie infracţiuni următoarele fapte:
a) falsificarea sau substituirea vinurilor ori a băuturilor pe bază de must şi/sau vin conform art.
19 şi art. 26 alin. (2), (3) şi (4), expunerea spre vânzare şi/sau vânzarea acestora cunoscând că
sunt falsificate sau substituite, producerea pichetului, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3), şi se
pedepsesc potrivit art. 313 şi 297 din Codul penal;
b) producerea ori punerea în circulaţie, conform art. 26 alin. (5), a produselor care fac obiectul
prezentei legi, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari se pedepseşte potrivit art. 286 şi 301
din Codul penal."
46. Alineatul (2) al articolului 58 va avea următorul cuprins:
"(2) În cazul săvârşirii faptelor prevăzute la art. 57 se aplică şi măsura confiscării întregii
cantităţi fraudate."
47. Articolul 59 va avea următorul cuprins:
"Art. 59
Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) înfiinţarea de plantaţii de vii în suprafaţă de peste 0,1 ha de persoană fizică sau juridică ori
extinderea peste această limită a celor existente, fără autorizaţie de plantare eliberată de direcţiile
pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti, potrivit prevederilor
art. 11 alin. (1) şi (2);
b) înfiinţarea de plantaţii mai mari de 0,1 ha sau extinderea peste această limită a celor existente
cu alte soiuri decât cele admise în cultură, potrivit prevederilor art. 12 alin. (1);
c) încălcarea art. 12 alin. (2) prin plantarea de hibrizi direct producători în arealele viticole sau în
extravilanul localităţilor situate în afara arealelor viticole;
d) abandonarea plantaţiilor de viţă-de-vie cu soiuri admise în cultură, potrivit prevederilor art. 14
alin. (1);
e) îmbutelierea vinurilor DOC în afara arealului delimitat, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.
23 alin. (4);
f) punerea în consum şi comercializarea unor vinuri şi a altor produse obţinute din must şi/sau
vin, care nu corespund caracteristicilor calitative şi de compoziţie, stabilite prin normele
metodologice de aplicare a prezentei legi;
g) neîntocmirea de către producătorii şi comercianţii de vinuri în vrac a evidenţelor acestora,
potrivit art. 33 alin. (1);
h) livrarea sau comercializarea vinurilor DOC fără aplicarea însemnelor de certificare a calităţii,
potrivit prevederilor art. 30 alin. (1);
i) plantarea hibrizilor interspecifici cu rezistenţă relativă la boli, obţinuţi prin încrucişări
complexe între soiuri Vitis vinifera şi soiuri aparţinând altor specii ale genului Vitis, în alte
condiţii decât cele prevăzute la art. 12 alin. (3);
j) nedepunerea în termenul prevăzut în normele metodologice de aplicare a prezentei legi a
declaraţiilor de stocuri, de recoltă şi de producţie;
k) vânzarea în spaţii neautorizate a vinului în vrac;
l) omisiunea înscrierii sau înscrierea de date inexacte în registrele de evidenţă a produselor
vitivinicole, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1);
m) nerespectarea normelor de etichetare prevăzute în normele metodologice de aplicare a
prezentei legi;
n) defrişarea viţei-de-vie din soiuri nobile admise în cultură, în suprafaţă mai mare de 0,1 ha, fără
autorizaţie de defrişare potrivit prevederilor art. 15 alin. (1);
o) împiedicarea sub orice formă a persoanelor autorizate de a-şi exercita atribuţiile de serviciu
legate de aplicarea prezentei legi."
48. Alineatul (1) al articolului 60 va avea următorul cuprins:
"Art. 60
(1) Contravenţiile prevăzute la art. 59 se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. b) şi n);
b) cu amendă de la 6.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. a), c), d), g), i), j), l) şi m);
c) cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. e), f), h), k) şi o)."
49. Articolul 62 va avea următorul cuprins:
"Art. 62
Contravenţiilor prevăzute la art. 59 şi sancţiunilor prevăzute la art. 60 le sunt aplicabile
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare."
50. Articolul 66 se abrogă.
51. Anexele nr. 1, 2 şi 4 se abrogă, iar anexa nr. 3 devine anexa la Legea nr. 244/2002.
52. Articolul 68 se abrogă.
Art. II
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Art. III
Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 20 mai 2002, cu modificările şi
completările aduse prin prezenta lege, se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale
art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.[10]

Hotărâre nr. 1134/2002 din 10/10/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 798 din 04/11/2002
Actul a intrat in vigoare la data de 04 noiembrie 2002
Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul
organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002, prevăzute în anexa care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. - În acţiunile din domeniul producţiei vitivinicole Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor colaborează cu Organizaţia interprofesională pe produs, constituită potrivit Legii nr.
778/2001 privind organizaţiile interprofesionale pe produse agroalimentare.
Art. 3. - (1) Contractele externe încheiate pentru vinuri şi alte băuturi pe bază de must şi vin,
aflate în derulare, se execută în condiţiile legii în vigoare la data încheierii acestora.
(2) Etichetele pentru vinuri şi alte produse pe bază de must şi vin, destinate comercializării pe
piaţa internă, tipărite şi aflate la producători sau la comercianţii contractanţi, se utilizează până la
epuizarea stocului, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2002.
(3) După epuizarea stocului sau după data de 31 decembrie 2002 modul de inscripţionare a noilor
etichete se va realiza conform prevederilor prezentelor norme metodologice.
ANEXĂ
Normă metodologică din 10/10/2002 de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării
comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 798 din 04/11/2002
Actul a intrat in vigoare la data de 04 noiembrie 2002
CAPITOLUL I
Producţia viticolă
SECŢIUNEA 1
Delimitarea teritorială a arealelor viticole
Art. 1. - Delimitarea teritorială a arealelor viticole, inclusiv a celor destinate producerii vinurilor
şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine controlată, se evidenţiază distinct prin
lucrările de întocmire a Cadastrului viticol, potrivit prevederilor art. 6 din Legea viei şi vinului în
sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002, denumită în continuare lege.
Art. 2. - (1) Lucrările de delimitare a arealelor viticole pe podgorii şi centre viticole se fac de
către specialişti din domeniul evidenţei funciare în colaborare cu specialişti din domeniul
viticulturii şi vinificaţiei şi cu reprezentanţii producătorilor viticoli, constituiţi în comisii
judeţene, urmând ca acestea să fie definitivate de o comisie central constituită la nivelul
Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, potrivit normelor metodologice de realizare
şi ţinere a Cadastrului viticol, care se vor aproba prin ordin comun al ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului administraţiei publice.
(2) Componenţa comisiei centrale şi a comisiilor judeţene, precum şi modul lor de funcţionare se
aprobă prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului
administraţiei publice.
Art. 3. - Până la finalizarea delimitării arealelor viticole Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor coordonează actualizarea lucrărilor de nominalizare a arealelor viticole pe podgorii şi
centre viticole şi de stabilire a teritoriilor care intră în componenţa acestora, până la nivel de
localităţi. Forma actualizată a acestor lucrări se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor.
SECŢIUNEA a 2-a
Producerea materialului săditor viticol
Art. 4. - Definiţiile pentru categoriile de material săditor de plantare, material de înmulţire şi
categoriile de material biologic folosite în viticultură, prevăzute la art. 7 din lege, sunt cuprinse
în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.
Art. 5. - (1) Categoriile biologice de material săditor viticol admise pentru producere în România
sunt următoarele:
a) materialul amelioratorului;
b) materialul prebază;
c) materialul bază;
d) materialul certificat;
e) materialul standard.
(2) Definiţiile acestor categorii sunt prevăzute în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.
Art. 6. - (1) Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele tipuri de plantaţii
viticole:
a) plantaţii de conservare;
b) plantaţii de preînmulţire;
c) plantaţii-mamă de plante certificate;
d) plantaţii recunoscute pentru producerea de coarde altoi sau de butaşi portaltoi;
e) şcoli de viţe certificate;
f) şcoli de viţe standard.
(2) Definiţiile acestor tipuri de plantaţii viticole sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme
metodologice.
Art. 7. - (1) Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele tipuri de unităţi:
a) unităţi de selecţie;
b) unităţi de conservare şi de preînmulţire;
c) unităţi de înmulţire;
d) unităţi de producţie pentru viţe altoite şi nealtoite.
(2) Definiţiile acestor unităţi sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.
SECŢIUNEA a 3-a
Înfiinţarea, întreţinerea şi defrişarea plantaţiilor viticole
A. Înfiinţarea plantaţiilor de viţă de vie
Art. 8. - Zonarea soiurilor de viţă de vie, recomandate şi autorizate pentru cultură în cadrul
fiecărui centru viticol, precum şi actualizarea acesteia se aprobă prin ordin al ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, cu avizul Oficiului Naţional al Viei şi Vinului, denumit în
continuare ONVV, la propunerea Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi
Vinificaţie, denumit în continuare ICDVV, şi a staţiunilor de cercetare şi dezvoltare vitivinicolă,
prin consultarea specialiştilor din domeniu, inclusiv de la direcţiile generale pentru agricultură şi
industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
Art. 9. - (1) Înfiinţarea plantaţiilor de viţă de vie roditoare şi de portaltoi se realizează prin
acordarea de către direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv
a municipiului Bucureşti, a unui drept de plantaţie nouă, de replantare pe aceeaşi suprafaţă de
teren sau de plantare pe o rezervă de teren. Direcţiile generale pentru agricultură şi industrie
alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, monitorizează înfiinţarea plantaţiilor de
viţă de vie roditoare şi de portaltoi în teritoriul lor de activitate.
(2) Dreptul de plantaţie nouă, potrivit prevederilor pct. 2 din anexa nr. 4 la lege, este dreptul de a
înfiinţa o plantaţie viticolă în cazul măsurilor de comasare sau de expropriere pentru utilităţi
publice al proprietarului terenurilor la data comasării sau exproprierii pentru utilităţi publice,
dacă aceste terenuri fac parte dintr-o podgorie sau dintr-un centru viticol, consacrate şi
recunoscute ca atare prin lucrările de delimitare teritorială. Dreptul de plantaţie nouă se menţine
pe o perioadă de 5 ani de la data acordării şi se poate transfera către un nou proprietar în cazul
vânzării terenului în această perioadă. În cazul neutilizării în perioada admisă, dreptul de
plantaţie nouă se atribuie unei rezerve de teren.
(3) Dreptul de replantare este valabil pe o perioadă de 5 ani de la data la care a fost efectuată
defrişarea; după expirarea acestui termen dreptul de replantare neutilizat se atribuie unei rezerve
de teren.
(4) Dreptul de plantare pe o rezervă de teren este valabil pe o perioadă de 10 ani; după expirarea
termenului de 10 ani dreptul de plantare neutilizat pe o rezervă de teren se anulează.
(5) În situaţii deosebite, de interes pentru patrimoniul şi producţia vitivinicolă, dreptul de
plantare pe o rezervă de teren poate fi actualizat, cu aprobarea Ministerului Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor.
(6) Locul în care este exercitat dreptul de plantare pe o rezervă de teren, soiurile şi tehnicile de
cultură utilizate trebuie să asigure posibilitatea obţinerii de producţii conforme cu cererea pieţei,
precum şi cu potenţialul calitativ şi cantitativ al regiunii.
(7) Pe baza acordării dreptului de plantaţie nouă, de replantare sau de plantare pe o rezervă de
teren, direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, eliberează autorizaţiile de plantare, în baza cererilor adresate de către
producătorii interesaţi, în condiţiile prevăzute la art. 11 alin. (1) şi (2) din lege. Autorizaţiile de
plantare se referă la suprafaţa totală care urmează să fie plantată de un producător, persoană
fizică sau juridică, într-un an sau eşalonat pe mai mulţi ani.
(8) Autorizaţia de plantare cuprinde următoarele elemente:
a) numele/denumirea producătorului, persoană fizică sau juridică;
b) adresa/sediul producătorului;
c) locul plantării: podgoria, centrul viticol, comuna, satul, tarlaua, parcela sau punctul cu
denumirea cunoscută local;
d) suprafaţa care se plantează: totală (ha), din care pe ani;
e) soiul/soiurile folosit/folosite la plantare;
f) distanţele de plantare;
g) perioada de repaus a solului dinaintea replantării cu viţă de vie, care nu poate fi mai mică de 2
ani.
(9) Formularele-tip pentru cererile de acordare a dreptului de plantaţie nouă, replantare şi
plantare pe o rezervă de teren şi pentru autorizaţiile de plantare a viţei de vie se aprobă prin ordin
al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
Art. 10. - (1) Cererile prevăzute la art. 9 alin. (9) se depun la direcţiile generale pentru
agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu cel puţin o
lună înainte de data înfiinţării plantaţiei. Ele vor conţine informaţiile necesare pentru
completarea autorizaţiei de plantare şi vor fi vizate de specialistul de la central agricol teritorial
şi de inspectorul teritorial al Inspecţiei de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, denumită în
continuare ISCTV.
(2) În cazul înfiinţării de plantaţii pe o suprafaţă mai mare de 3 ha, considerate ca suprafeţe totale
pe un producător viticol, persoană fizică sau juridică, la cererea pentru eliberarea autorizaţiei de
plantare se anexează proiectul de înfiinţare a plantaţiei viticole, vizat de unitatea de cercetare şi
dezvoltare vitivinicolă din zonă.
(3) Proiectele pot fi întocmite de unităţi de cercetare şi dezvoltare vitivinicolă sau de agenţi
economici, personae fizice sau juridice, autorizaţi de către direcţiile generale pentru agricultură şi
industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu avizul unităţii de cercetare
şi dezvoltare vitivinicolă din zonă.
Art. 11. - Înfiinţarea de plantaţii de viţă de vie sub formă de noi parcele încadrate în masive
viticole se face ţinânduse seama de condiţia adoptării de soluţii privind orientarea rândurilor,
alegerea distanţelor de plantare şi asigurarea zonelor de întoarcere, care să nu împiedice
executarea lucrărilor de întreţinere a viilor, accesul în plantaţii, precum şi întreţinerea şi
exploatarea lucrărilor hidroameliorative.
Art. 12. - (1) Prin hibrizi direct producători se înţelege soiurile obţinute prin hibridări, din
primele două generaţii, între diferite specii ale genului Vitis, caracterizate prin rezistenţă la
filoxeră şi la unele boli criptogamice şi calitate inferioară, necorespunzătoare, a strugurilor şi
vinurilor.
(2) Soiurile din grupa prevăzută la alin. (1) sunt interzise la plantare, conform prevederilor art. 12
alin. (2) din lege. Lista cuprinzând soiurile de hibrizi direct producători interzise la plantare se
aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
Art. 13. - (1) Prin hibrizi interspecifici cu rezistenţă relativă la boli se înţelege soiurile obţinute
prin hibridări complexe între soiuri de Vitis vinifera şi soiuri aparţinând altor specii ale genului
Vitis. Unele dintre aceste soiuri sunt autorizate temporar la plantare, pe suprafaţă de cel mult 0,1
ha de familie, numai în intravilanul localităţilor situate în afara arealelor viticole, în scop
ornamental, pentru asigurarea consumului familial şi conform prevederilor art. 12 alin. (3) din
lege.
(2) Lista cuprinzând hibrizii interspecifici cu rezistenţă relativă la boli se aprobă prin ordin al
ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
B. Întreţinerea plantaţiilor de viţă de vie
Art. 14. - Deţinătorii de plantaţii de viţă de vie sunt obligaţi să efectueze lucrări de întreţinere a
acestora, în special tratamentele de combatere a bolilor şi dăunătorilor, care să asigure obţinerea
unor recolte de struguri normale din punct de vedere calitativ şi cantitativ.
Art. 15. - ICDVV, împreună cu reţeaua sa de unităţi de cercetare şi dezvoltare zonale, elaborează
norme tehnice de cultură a viţei de vie adaptate diferitelor zone şi tipuri de plantaţii, care sunt
puse la dispoziţie producătorilor viticoli prin grija Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă şi
a centrelor sale judeţene.
Art. 16. - (1) Cultivatorii de viţă de vie au obligaţia de a asigura conservarea amenajărilor pedo-
şi hidroameliorative existente pe suprafeţele pe care le deţin.
(2) În acest scop ei asigură întreţinerea taluzurilor pe terenurile terasate, curăţarea şi repararea
canalelor de dirijare a apelor pe versanţi, menţinerea în stare de funcţionare a sistemelor de
irigaţii, precum şi conservarea căilor de acces, a drumurilor de exploatare şi a zonelor de
întoarcere.
C. Defrişarea plantaţiilor de viţă de vie
Art. 17. - (1) Autorizaţiile de defrişare a plantaţiilor de viţă de vie din soiuri de Vitis vinifera,
denumite în continuare soiuri nobile, şi de portaltoi se eliberează de către direcţiile generale
pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în baza
cererilor adresate acestora de către deţinătorii plantaţiilor de viţă de vie.
(2) Autorizaţia de defrişare cuprinde următoarele elemente:
a) numele/denumirea deţinătorului, persoană fizică sau juridică;
b) adresa/sediul deţinătorului;
c) amplasarea plantaţiei: podgoria, centrul viticol, comuna, satul, tarlaua, parcela sau punctul cu
denumirea cunoscută local;
d) suprafaţa supusă defrişării;
e) data defrişării: anul, luna, perioada de început/sfârşit;
f) soiul/soiurile din plantaţia supusă defrişării;
g) vârsta plantaţiei - număr de ani;
h) procentul de goluri din plantaţii;
i) motivele invocate pentru propunerea de defrişare;
j) modul de folosinţă a terenului după defrişarea plantaţiei.
(3) Formularele-tip pentru cererile şi autorizaţiile de defrişare a plantaţiilor de viţă de vie din
soiuri nobile şi de portaltoi se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi
pădurilor.
(4) Defrişarea plantaţiilor de viţă de vie din soiuri de hibrizi direct producători sau din hibrizi
interspecifici se poate face fără autorizaţie de defrişare, indiferent de suprafaţă, şi se comunică în
termen de o lună la centrul agricol teritorial. Acesta transmite situaţia suprafeţelor defrişate
direcţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, pentru luarea în evidenţă.
Art. 18. - Defrişarea plantaţiilor de viţă de vie din soiuri nobile şi de portaltoi, în suprafeţe mai
mari de 0,1 ha, se efectuează într-o perioadă de maximum 5 ani de la data autorizării defrişării.
Art. 19. - Cererile pentru eliberarea autorizaţiilor de defrişare a plantaţiilor de viţă de vie din
soiuri nobile şi de portaltoi se depun la direcţiile generale pentru agricultură şi industrie
alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu cel puţin 6 luni înainte de data
defrişării. Acestea trebuie să conţină toate informaţiile necesare pentru completarea autorizaţiei
de defrişare şi să fie vizate de specialistul de la centrul agricol teritorial şi de inspectorul teritorial
al ISCTV.
Art. 20. - (1) Prima de abandon definitiv al plantaţiilor de viţă de vie din soiuri de hibrizi direct
producători interzişi la plantare, mai mari de 0,1 ha de agent economic sau de familie, se acordă
pentru plantaţiile situate în arealele viticole şi în extravilanul localităţilor din afara arealelor
viticole, care nu au atins vârsta şi starea de vegetaţie ce impugn defrişarea.
(2) Acordarea primei de abandon definitiv al plantaţiilor din soiuri de hibrizi direct producători
interzişi la plantare se face în baza solicitărilor scrise ale deţinătorilor, care depun cereri la
direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, în raza cărora se află plantaţiile vizate.
(3) Valoarea primei de abandon definitiv pe hectar se stabileşte în raport cu capacitatea de
producţie a plantaţiilor vizate, fără a depăşi un plafon maxim.
(4) Plafonul maxim şi plafoanele intermediare ale primei de abandon definitiv al plantaţiilor de
viţă de vie din soiuri de hibrizi direct producători interzişi la plantare, precum şi sursele de
finanţare ale acesteia se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului.
CAPITOLUL II
Producţia vinicolă
SECŢIUNEA 1
Clasificarea vinurilor şi a altor produse pe bază de must, vin şi subproduse vinicole
I. Vinurile
Art. 21. - Vinurile, clasificate în vinuri de masă, de calitate sau speciale, sunt: albe, roze sau
roşii, în diferite nuanţe.
A. Vinurile de masă
Art. 22. - Vinurile de masă, definite la art. 18 lit. a) din lege, au o tărie alcoolică dobândită de
minimum 8,5% în volume.
Art. 23. - Din categoria vinurilor de masă face parte şi vinul pelin, a cărui definiţie este
prevăzută în anexa nr. 2 pct.20 din lege.
Art. 24. - Vinurile de hibrizi direct producători şi hibrizi interspecifici interzişi la plantare, ca şi
cele de hibrizi interspecifici cu rezistenţă relativă la boli, autorizaţi temporar la plantare, nu se
încadrează în categoria vinurilor de masă. Ele formează o categorie separată, care se valorifică
potrivit prevederilor art. 21 din lege.
B. Vinurile de calitate
Art. 25. - (1) Vinurile de calitate definite la art. 18 lit. b) din lege, în funcţie de nivelul lor
calitativ determinat de arealul de producere, de soiul sau sortimentul de soiuri şi de tehnologia
aplicată, sunt:
a) vinuri de calitate cu indicaţie geografică recunoscută, denumite şi vinuri de calitate superioară
- VS;
b) vinuri de calitate cu denumire de origine controlată.
(2) Vinurile de calitate cu indicaţie geografică recunoscută trebuie să aibă o tărie alcoolică
dobândită de minimum 10,5% în volume. Comercializarea lor se face cu menţionarea indicaţiei
de provenienţă geografică, conform ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
Aceste vinuri se exportă şi sub denumirile generice de "Landwein", "Vin de Pays" sau altele
asemenea.
(3) Vinurile de calitate cu denumire de origine controlată - DOC trebuie să aibă o tărie alcoolică
dobândită de minimum 11% în volume şi să provină din struguri cu un conţinut în zaharuri de
minimum 187 g/l. În funcţie de stadiul de maturare a strugurilor la cules şi de caracteristicile lor
calitative şi de compoziţie, ele se încadrează în următoarele categorii:
a) cules la maturitatea deplină, DOC-CMD: vinuri provenite din struguri cu conţinut în zaharuri
de minimum 187 g/l;
b) cules târziu, DOC-CT: vinuri provenite din struguri cu conţinut în zaharuri de minimum 220
g/l. Pentru producerea de vinuri roşii seci din această categorie, strugurii la recoltare trebuie să
aibă un conţinut în zaharuri de minimum 213 g/l;
c) cules la înnobilarea boabelor, DOC-CIB: vinuri obţinute din struguri cu conţinut în zaharuri de
minimum 240 g/l, cu atac de "mucegai nobil" sau culeşi la stafidirea boabelor.
(4) Principalele condiţii de producere a vinurilor de calitate cu denumire de origine controlată şi
principalele caracteristici de compoziţie şi de calitate pentru fiecare tip de vin din categoriile
DOC se stabilesc prin norme şi decizii de acordare a dreptului de producere a vinurilor cu
denumire de origine controlată, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei
şi pădurilor.
Art. 26. - În funcţie de conţinutul lor în zaharuri, vinurile de masă şi de calitate sunt:
a) seci, cu un conţinut în zaharuri de până la 4 g/l inclusiv;
b) demiseci, cu un conţinut în zaharuri cuprins între 4,01 g/l şi 12 g/l inclusiv;
c) demidulci, cu un conţinut în zaharuri cuprins între 12,01 g/l şi 50 g/l inclusiv;
d) dulci, cu un conţinut în zaharuri de peste 50 g/l.
C. Vinurile speciale
Din categoria vinurilor speciale fac parte:
1. Vinurile spumante
Art. 27. - (1) În funcţie de procesul tehnologic de obţinere, vinurile spumante se clasifică în:
a) vinuri spumante obţinute prin fermentare în butelii;
b) vinuri spumante obţinute prin fermentare în butelii şi transvazate în rezervoare – procedeul
prin transvazare;
c) vinuri spumante obţinute prin fermentare în rezervoare.
(2) Definiţia vinului spumant este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 13 din lege.
Art. 28. - În funcţie de conţinutul în zaharuri, vinurile spumante se clasifică în:
a) extrabrut, între 0-6 g/l;
b) brut, între 6-15 g/l;
c) extrasec, între 12-20 g/l;
d) sec, între 17-35 g/l;
e) demisec, între 33-50 g/l;
f) dulce, peste 50 g/l.
Art. 29. - Din grupa vinurilor spumante face parte şi vinul Muscat spumant, a cărui definiţie este
prevăzută în anexa nr. 2 pct. 15 din lege.
Art. 30. - Unele vinuri spumante şi petiante, produse în condiţii speciale şi caracterizate prin
însuşiri de înaltă calitate, pot purta denumire de origine controlată.
Art. 31. - (1) Vinurile spumante şi petiante cu denumire de origine controlată sunt obţinute din
soiuri recomandate sau autorizate pentru această direcţie de producţie, cultivate în areale viticole
delimitate în care se produce vinul materie primă. La vinurile spumante cu denumire de origine
controlată atât producerea vinului materie primă, cât şi cea de a doua fermentare trebuie făcute în
arealul delimitat pentru denumirea de origine revendicată.
(2) În cazuri speciale, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor autorizează, prin Oficiul
Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi Alte Produse Vitivinicole, denumit în
continuare ONDOV, ca cea de a doua fermentare să se facă şi în afara arealului delimitat de
provenienţă a strugurilor, cu condiţia ca vinul spumant obţinut să fie valorificat cu denumirea
locului de producere a vinurilor materie primă şi cu indicarea unităţilor în care s-a făcut cea de a
doua fermentare.
2. Vinurile spumoase
Art. 32. - (1) După conţinutul în zaharuri, vinurile spumoase se grupează în:
a) seci, până la 12 g/l;
b) demiseci, între 12,01-30 g/l;
c) demidulci, peste 30 g/l.
(2) Definiţia vinului spumos este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 14 din lege.
3. Vinurile perlante şi petiante
Art. 33. - Din categoria altor vinuri cu conţinut în dioxid de carbon, autorizate pentru producere,
fac parte vinurile petiante şi vinurile perlante, ale căror definiţii sunt prevăzute în anexa nr. 2 pct.
16 şi 17 din lege.
4. Vinurile aromatizate
Art. 34. - Definiţia vinurilor aromatizate este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 19 din lege. Din grupa
vinurilor aromatizate fac parte:
a) vermutul;
b) alte vinuri aromatizate.
Art. 35. - După conţinutul în zaharuri, vermuturile se clasifică astfel:
a) extraseci, până la 12 g/l;
b) seci, între 12,01-40 g/l;
c) demiseci, între 40,01-80 g/l;
d) dulci, peste 80 g/l.
5. Vinurile licoroase şi de tip oxidativ
Art. 36. - (1) Din grupa vinurilor speciale fac parte şi vinurile licoroase, a căror definiţie este
prevăzută în anexa nr. 2 pct. 21 din lege. Unele vinuri licoroase de înaltă calitate pot beneficia de
denumiri de origine.
(2) Din grupa vinurilor speciale fac parte şi vinurile de tip oxidativ, care sunt obţinute prin
aplicarea unei tehnologii speciale şi sunt supuse unui proces de oxidare lentă, realizată sub
influenţa unor factori biologici sau fizici.
(3) Materiile prime utilizate pentru producerea vinurilor speciale, vin, must, must concentrat,
mistel, alcool de origine viticolă, trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate şi de obţinere
precizate în reglementările în vigoare.
II. Alte produse pe bază de must şi vin
A. Produse pe bază de must
Art. 37. - (1) Din categoria altor produse pe bază de must fac parte:
a) mustul tăiat;
b) mustul de struguri concentrat;
c) mustul de struguri concentrat rectificat;
d) sucul de struguri;
e) sucul de struguri concentrat;
f) mustul de struguri parţial fermentat;
g) mistelul;
h) tulburelul.
(2) Definiţiile produselor menţionate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la lege.
B. Produse pe bază de vin
Art. 38. - (1) Din categoria produselor pe bază de vin fac parte:
a) vinul alcoolizat;
b) distilatul de vin;
c) romaniacul;
d) rachiul de vin;
e) oţetul de vin.
(2) Definiţiile produselor menţionate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la lege.
Art. 39. - Unele romaniacuri produse în condiţii speciale, caracterizate prin însuşiri de înaltă
calitate, pot purta denumiri de origine controlată.
Art. 40. - (1) Romaniacurile cu denumire de origine controlată sunt produse din soiuri
recomandate şi autorizate pentru această direcţie de producţie, cultivate în areale viticole
delimitate.
(2) Pentru producerea romaniacurilor cu denumire de origine controlată trebuie îndeplinite
următoarele condiţii:
a) distilarea vinurilor se face cu instalaţii tip "Charente" sau cu alte instalaţii de distilare
discontinuă, cu dublă distilare şi cu eliminarea fracţiunilor de la începutul şi sfârşitul redistilării;
b) învechirea distilatelor se face în vase din lemn de stejar, cu capacitate de maximum 600 litri,
pe o perioadă de cel puţin 3 ani;
c) obţinerea vinurilor materie primă, distilarea lor, învechirea distilatelor şi îmbutelierea
romaniacurilor se realizează în arealul delimitat pentru denumirea de origine revendicată.
(3) În cazuri speciale, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor autorizează prin ONDOV
ca învechirea distilatelor şi îmbutelierea romaniacurilor să se facă în afara arealului delimitat
pentru denumirea de origine revendicată, cu condiţia ca romaniacul să fie valorificat sub
denumirea locului de producere a strugurilor materie primă şi de distilare, precum şi cu indicarea
unităţii în care s-au făcut învechirea distilatelor şi îmbutelierea romaniacurilor.
III. Produsele pe bază de subproduse vinicole
Art. 41. - (1) Din categoria produselor obţinute din subproduse vinicole fac parte:
a) alcoolul etilic de origine viticolă;
b) rachiul de drojdie;
c) spuma de drojdie;
d) rachiul de tescovină;
e) pichetul.
(2) Pichetul este destinat exclusiv industrializării, fiind interzisă comercializarea sa pentru
consumul uman direct.
(3) Definiţiile produselor menţionate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la lege.
Art. 42. - Prin prelucrarea drojdiei de vin şi a tescovinei de struguri se obţin şi alte produse ca:
acid tartric, coloranţi naturali, ulei din seminţe, tanin, furaje, composturi şi altele asemenea.
SECŢIUNEA a 2-a
Caracteristici organoleptice şi de compoziţie chimică ale vinurilor, produselor pe bază de must,
vin şi subproduse vinicole
Art. 43. - (1) Vinurile proprii consumului uman direct, altele decât cele speciale, trebuie să
prezinte în momentul comercializării următoarele caracteristici organoleptice şi de compoziţie
chimică, atestate prin buletine de analiză eliberate de laboratoare autorizate:
a) însuşiri organoleptice caracteristice categoriei de calitate şi tipului de vin, soiului sau
sortimentului de soiuri, podgoriei, centrului viticol sau arealului delimitat, pentru cele cu
denumire de origine controlată; vinurile trebuie să fie fără defecte de miros şi de gust;
b) tăria alcoolică la 20°C - minimum 8,5% alcool dobândit în volume şi, respectiv, conţinutul în
alcool corespunzător categoriei de calitate şi tipului de vin;
c) aciditatea totală - minimum 4,5 g/l, exprimată în acid tartric, sau 60 miliechivalenţi pe litru;
d) aciditatea volatilă mai mică de:
1. 18 miliechivalenţi pe litru sau 1,08 g/l, exprimată în acid acetic, pentru vinurile albe şi roze;
2. 20 miliechivalenţi pe litru sau 1,2 g/l, exprimată în acid acetic, pentru vinurile roşii.
Aceste limite sunt depăşite numai pentru unele vinuri vechi, de cel puţin 2 ani, sau pentru
vinurile produse după tehnologii speciale ori în cazul vinurilor care au o tărie alcoolică totală
egală sau mai mare de 13% în volume, cu condiţia să nu aibă influenţă negativă asupra
caracteristicilor organoleptice ale vinurilor;
e) extractul sec nereducător, minimum:
1. 15 g/l pentru vinurile de masă albe şi roze;
2. 16 g/l pentru vinurile de masă roşii;
3. 18 g/l pentru vinurile de calitate superioară - VS, albe şi roze;
4. 19 g/l pentru vinurile de calitate superioară - VS, roşii;
5. 21 g/l pentru vinurile de calitate DOC, albe şi roze;
6. 23 g/l pentru vinurile de calitate DOC, roşii.
În anii viticoli nefavorabili se poate admite punerea în consum a unor vinuri de masă şi de
calitate superioară – VS cu un extract nereducător mai mic cu 1 g/l faţă de limitele menţionate;
f) dioxidul de sulf total, în următoarele limite maxime determinate în momentul punerii în
consum:
1. 160 mg/l pentru vinuri roşii seci;
2. 210 mg/l pentru vinuri albe şi roze seci şi pentru vinuri roşii demiseci;
3. 260 mg/l pentru vinuri albe şi roze demiseci;
4. 300 mg/l pentru vinuri demidulci şi dulci;
5. 350 mg/l pentru vinuri provenite din struguri culeşi la supramaturare, bogate în zaharuri şi
enzime oxidazice de la: Cotnari, Murfatlar, Târnave, Pietroasa, Valea Călugărească;
g) aluminiul, maximum 8 mg/l;
h) arsenul, maximum 0,2 mg/l;
i) borul, exprimat în acid boric, maximum 80 mg/l;
j) bromul, maximum 1 mg/l;
k) cadmiul, maximum 0,01 mg/l;
l) cuprul, maximum 1 mg/l;
m) fluorul, maximum 1 mg/l;
n) plumbul, maximum 0,2 mg/l;
o) staniul, maximum 1 mg/l;
p) zincul, maximum 5 mg/l;
q) metanolul: - maximum 150 mg/l pentru vinurile albe şi roze;- maximum 300 mg/l pentru
vinurile roşii;
r) sulfaţii, exprimaţi în sulfat de potasiu, maximum 1 g/l, cu următoarele excepţii:- maximum 1,5
g/l pentru vinurile cu învechire de cel puţin 2 ani în vase, pentru vinurile îndulcite şi pentru
vinurile obţinute prin adaosul, în must sau în vin, de alcool sau distilat de vin;- maximum 2 g/l
pentru vinurile obţinute prin adaos de must concentrat şi pentru vinurile naturale dulci;-
maximum 2,5 g/l pentru vinurile obţinute prin evoluţie sub peliculă;
s) acidul citric, maximum 1 g/l;
t) sodiul, maximum 60 mg/l, limită care poate fi depăşită pentru vinurile obţinute din plantaţii
amplasate pe soluri sărăturoase;
u) diglucozidul malvidinei, maximum 15 mg/l pentru vinurile roşii obţinute din struguri
proveniţi din soiuri nobile.
(2) Caracteristicile de compoziţie chimică ale vinurilor, produselor pe bază de must, vin şi
subproduse vinicole sunt determinate prin metode de analiză admise pe plan internaţional şi/sau
prin metode standard româneşti de analiză a vinurilor, armonizate cu metodele comunitare, a
căror listă se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
Modificat de articolul 1 din Ordin nr. 691/2006 in data de 23 octombrie 2006
Art. 44. - (1) Sunt improprii consumului uman direct:
a) vinurile oţetite, manitate, băloşite şi cele cu miros de hidrogen sulfurat, de mucegai sau cu alte
mirosuri şi/sau alte gusturi străine, detectate de degustători autorizaţi recunoscuţi de Ministerul
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor;
b) lichidul rezultat din spălarea tescovinei - pichet;
c) vinurile produse prin folosirea unor practici şi tratamente neautorizate, cele falsificate, precum
şi cele ale căror componente nu se încadrează în limitele prevăzute la art. 43 din prezentele
norme metodologice;
d) vinurile cu adaos de bonificatori sau aromatizanţi, alţii decât cei admişi de lege.
(2) Vinurile improprii consumului uman direct pot fi destinate, după caz, distilării sau producerii
oţetului.
Art. 45. - Mustul de struguri concentrat rectificat, definit în anexa nr. 2 pct. 5 din lege, trebuie să
prezinte următoarele caracteristici:
a) un pH de maximum 5, determinat la 25°Brix;
b) densitate optică, la 425 nm, de maximum 0,100 la o grosime a stratului de lichid de 1 cm, la
25°Brix;
c) un conţinut de maximum 7 g/l zaharoză, determinat la 25°Brix;
d) un indice Folin - Ciocalteau de maximum 6, determinat la 25°Brix;
e) aciditate titrabilă de cel mult 15 miliechivalenţi pe kilogramul de zaharuri totale;
f) un conţinut în dioxid de sulf de maximum 25 mg pe kilogramul de zaharuri totale;
g) un conţinut în cationi totali de maximum 8 miliechivalenţi pe kilogramul de zaharuri totale;
h) conductivitate care să nu depăşească 120 micro-Siemens pe centimetru, la 25°Brix şi la 20°C;
i) un conţinut în hidroximetilfurfural de maximum 25 mg pe kilogramul de zaharuri totale;
j) prezenţa mezoinozitolului.
Art. 46. - (1) Romaniacul, definit în anexa nr. 2 pct. 25 din lege, poate fi pus în consum dacă
îndeplineşte următoarele condiţii atestate prin buletine de analiză, eliberate de laboratoare
autorizate:
a) nu prezintă gusturi particulare neplăcute, detectate de degustători autorizaţi recunoscuţi de
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor;
b) este obţinut din distilate provenite din vinuri netratate cu schimbători de ioni, raze ultraviolete
sau ionizante.
(2) Conţinutul romaniacului în metale nu poate depăşi următoarele limite:
a) arsenul - 0,05 mg/l;
b) cuprul - 5,0 mg/l;
c) plumbul - 0,3 mg/l;
d) zincul - 5,0 mg/l.
(3) Limitele conţinutului romaniacului în alte componente, raportate la 100 ml alcool anhidru,
sunt următoarele:
a) alcool metilic, maximum 200 mg;
b) aciditate totală, exprimată în acid acetic, maximum 400 mg;
c) esteri, exprimaţi în acetat de etil, între 75 mg şi 500 mg;
d) alcooli superiori, exprimaţi în alcool izoamilic, maximum 400 mg;
e) aldehide, exprimate în aldehidă acetică, între 5 mg şi 60 mg;
f) furfural, maximum 2 mg;
g) acid cianhidric, nedetectabil.
Art. 47. - (1) Pentru rachiurile de vin şi cele obţinute din drojdie de vin şi tescovină de struguri
se stabilesc
următoarele limite ale conţinutului în compuşi raportaţi la 100 ml alcool anhidru, atestate prin
buletine de analiză
eliberate de laboratoare autorizate:
a) alcool metilic, maximum 1.000 mg;
b) esteri, exprimaţi în acetat de etil, între 100 mg şi 600 mg;
c) alcooli superiori, exprimaţi în alcool izoamilic, între 100 mg şi 750 mg;
d) aciditate totală, exprimată în acid acetic, între 100 mg şi 750 mg;
e) aldehide, exprimate în aldehidă acetică, între 5 mg şi 80 mg;
f) furfural, maximum 2 mg;
g) acid cianhidric, nedetectabil.
(2) Limitele de conţinut pentru metale sunt cele stabilite pentru romaniac la art. 46 alin. (2) din
prezentele norme metodologice.

SECŢIUNEA a 3-a
Practicile şi tratamentele oenologice autorizate
Art. 48. - Practicile şi tratamentele utilizate în obţinerea vinurilor şi a băuturilor pe bază de must
şi vin trebuie să asigure o bună elaborare, conservare şi evoluţie a produselor respective.
Aplicarea lor nu trebuie să conducă la modificări ale compoziţiei acestor băuturi, în afara unor
limite normale, asigurând păstrarea însuşirilor de naturaleţe,autenticitate şi legalitate pentru
fiecare produs.
Art. 49. - Practicile şi tratamentele autorizate să fie aplicate strugurilor proaspeţi, mustului de
struguri, mustului de struguri parţial fermentat, mustului de struguri destinat concentrării şi
vinului nou în fermentare sunt următoarele:
1. trierea, cu ocazia culesului, a strugurilor sănătoşi de cei avariaţi sau cu coacere incompletă;
separarea, la cules, a strugurilor, fragmentelor de struguri sau a boabelor atacate de mucegai
nobil sau cu grad avansat de stafidire, în vederea obţinerii de vinuri dulci;
2. spălarea strugurilor, la nevoie, atunci când aceştia sunt destinaţi producerii sucurilor, urmată
de zvântare;
3. zdrobirea boabelor;
4. dezbrobonirea sau desciorchinarea strugurilor;
5. tratarea strugurilor, mustuielii şi musturilor cu anhidridă sulfuroasă sau metabisulfit de
potasiu. În cazul folosirii soluţiilor apoase de anhidridă sulfuroasă, concentraţia acestora nu
trebuie să fie mai mică de 5%;
6. tratarea strugurilor, mustuielii şi musturilor cu acid ascorbic în doză de maximum 250 mg/kg;
7. tratarea mustului sau mustuielii cu enzime pectolitice şi cu preparate enzimatice de
betaglucanază;
8. macerarea mustuielii pentru obţinerea de vinuri roşii, roze sau aromate, precum şi a celor
rezultate din struguri stafidiţi sau atacaţi de mucegai nobil prin asigurarea contactului mai mult
sau mai puţin prelungit între must şi părţile solide ale strugurilor;
9. macerarea carbonică;
10. tratamentul termic al mustuielii pentru producerea de vinuri roşii din struguri slab coloraţi
sau atacaţi de putregai cenuşiu, fără ca prin acest procedeu să se producă o concentrare sau o
diluare a mustului. Este interzisă încălzirea mustuielii prin injectare de vapori de apă;
11. scurgerea mustului, statică sau dinamică;
12. presarea strugurilor nezdrobiţi, a mustuielii sau a boştinei;
13. limpezirea sau deburbarea mustului destinat producerii vinurilor albe pe cale gravitaţională,
cu sau fără răcire,prin flotaţie, precum şi prin centrifugare sau filtrare, cu sau fără adjuvanţi de
filtrare inerţi;
14. pasteurizarea mustului;
15. refrigerarea mustului, urmată de stocarea sa la temperaturi scăzute, în vederea folosirii sale
ca materie primă pentru producerea de băuturi nealcoolice sau slab alcoolice, cu sau fără conţinut
în dioxid de carbon, precum şi pentru utilizarea ca partener cu "rezervă de zahăr" în producerea
de vinuri demiseci şi demidulci;
16. tratarea musturilor, în vederea limpezirii, cu una sau mai multe dintre următoarele substanţe
de uz oenologic: gelatină alimentară, clei de peşte, cazeină şi cazeinat de potasiu, ovalbumină
şi/sau lactalbumină, bentonită, dioxid de siliciu sub formă de gel sau de soluţie coloidală, caolin,
tanin;
17. însămânţarea mustului cu maiele de drojdie preparate din levuri selecţionate sau din
microflora spontană;
18. adaosul, ca stimulenţi ai fermentaţiei alcoolice, al unor substanţe chimice - "factori de
creştere". Ca stimulenţi se pot folosi:
a) fosfat acid de amoniu sau sulfat de amoniu, singur sau în amestec, în doză de maximum 0,3
g/l;
b) sulfat de amoniu sau bisulfit de amoniu, singur sau în amestec, în doză de maximum 0,3 g/l;
c) diclorhidrat de tiamină, în limita a 0,6 mg/l, exprimat în tiamină;
19. folosirea maielelor de bacterii lactice pentru producerea fermentaţiei malolactice -
dezacidifiere microbiologică;
20. răcirea mustului în fermentare pentru evitarea creşterii temperaturii acestuia peste limitele
admisibile tehnologic;
21. corectarea acidităţii totale a mustului - acidifierea musturilor în anii cu deficit de aciditate,
prin adaos de acid tartric în doză de maximum 1,5 g/l sau 20 miliechivalenţi pe litru;
22. folosirea preparatelor din membrane celulare de levuri în limita a 40 g/hl;
23. în anii cu condiţii nefavorabile se poate practica, potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din
lege, îmbogăţirea musturilor în zahăr, în vederea ridicării potenţialului alcoolic al vinurilor prin
următoarele practici:
a) adaos de must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat sau de zaharoză -
şaptalizare;
b) deshidratare parţială.
Îmbogăţirea musturilor în zahăr poate fi făcută cu respectarea următoarelor condiţii:
a) folosirea uneia dintre operaţiunile menţionate mai sus exclude posibilitatea utilizării celorlalte;
b) adaosul de zaharoză se face direct în must sau în mustul în fermentare şi poate fi practicat
numai în cazul producerii de vinuri seci;
c) adaosul de must concentrat sau de must concentrat rectificat nu poate avea ca efect mărirea
volumului iniţial al mustului de struguri, al mustului parţial fermentat sau al vinului nou încă în
fermentare cu mai mult de 6,5%;
d) concentrarea mustului prin deshidratare parţială nu poate determina o reducere cu mai mult de
20% a volumului său iniţial;
e) pentru producerea de vinuri cu denumire de origine controlată - DOC, mustul de struguri
concentrat sau mustul de struguri concentrat rectificat trebuie să provină din struguri produşi în
acelaşi areal delimitat pentru DOC. Mustul destinat producerii de vinuri DOC-CMD trebuie să
aibă un conţinut minim în zaharuri de 170 g/l, iar cel pentru vinuri DOC-CT şi DOC-CIB, un
conţinut minim în zaharuri de 180 g/l;
f) adaosurile se fac în mustul proaspăt sau în mustul în fermentare.Musturile care au fost
corectate prin adaos de îndulcitori nu pot fi supuse concentrării.Acordarea dreptului de folosire a
adaosurilor pentru îmbogăţirea musturilor în zahăr se face pe baza recomandărilor anuale emise
de ONVV, se aprobă de ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi se difuzează
producătorilor interesaţi, prin direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
24. aerarea;
25. desulfitarea mustului prin folosirea exclusivă de procedee fizice;
26. prelucrarea strugurilor, mustuielii şi a mustului sub atmosferă inertă, prin folosirea azotului şi
a anhidridei carbonice;
27. tratamentul cu cărbune de uz oenologic al musturilor albe pătate sau al celor provenite din
struguri mucegăiţi, în cantitate de până la 100 g/hl must;
28. tratarea cu polivinilpolipirolidonă, în doză de maximum 80 g/hl;
29. adaosul în must de alcool etilic rectificat, de origine viticolă sau agricolă, ori de distilat de
vin, înaintea sau în timpul fermentaţiei alcoolice, în vederea obţinerii de mistel sau de vinuri
licoroase;
30. adaosul în must al unui agent tensioactiv - amestec de mono- şi digliceride ale acidului oleic -
ca procedeu curativ pentru evitarea formării de spumă în timpul fermentaţiei alcoolice;
31. oprirea fermentaţiei alcoolice a mustului în vederea obţinerii de vinuri cu conţinut în
zaharuri, prin folosirea de procedee fizice: frig, căldură, filtrare, centrifugare, precum şi prin
adaosul de dioxid de sulf şi bentonită;
32. concentrarea mustului proaspăt sau tăiat, prin deshidratarea parţială a mustului proaspăt sau
tăiat, efectuată prin evaporare sub vid, crioconcentrare sau osmoză inversă, cu condiţia de a nu
provoca o reducere a volumului iniţial al mustului cu mai mult de 20% şi o creştere a tăriei sale
alcoolice potenţiale cu mai mult de 2% în volume;
33. folosirea tratamentului cu carbonat de calciu cu un eventual conţinut de mici cantităţi de sare
dublă de calciu de acid (L+) tartric şi (L-) malic;
34. utilizarea răşinilor schimbătoare de ioni numai în scopul producerii mustului de struguri
destinat obţinerii mustului concentrat rectificat. Pierderile de materie organică din răşinile
schimbătoare de ioni nu sunt mai mari de 1 mg/l;
35. suprapresarea strugurilor, zdrobiţi sau nezdrobiţi, presarea drojdiei de vin şi refermentarea
tescovinei de struguri, în alte scopuri decât distilarea, sunt practici oenologice interzise;
36. filtrarea şi centrifugarea drojdiei de vin nu sunt considerate presare dacă produsele obţinute
prezintă calităţi de naturaleţe şi autenticitate pentru comercializare şi dacă drojdia de vin nu este
redusă la stare uscată.
Art. 50. - Practicile şi tratamentele autorizate să fie aplicate vinurilor în etapele de păstrare,
condiţionare, maturare şi îmbuteliere sunt următoarele:
1. tragerea vinului de pe drojdie, pritocul vinului;
2. adaosul, în vederea conservării şi protejării antioxidante a vinurilor, de anhidridă sulfuroasă
sau metabisulfit de potasiu, astfel încât vinurile să nu depăşească la livrare către consumatori
limitele maxime admise prevăzute la art. 43 alin. (1) lit. f) din prezentele norme metodologice. În
cazul folosirii soluţiilor apoase de anhidridă sulfuroasă, concentraţia acestora nu trebuie să fie
mai mică de 5%;
3. tratamentul cu cărbune al vinurilor albe pătate sau cu defecte de gust şi miros, cu condiţia ca
doza de cărbune utilizată să fie mai mică de 100 g/hl;
4. limpezirea vinului prin cleire, cu folosirea unuia dintre următoarele produse:
a) gelatină alimentară;
b) clei de peşte;
c) cazeină şi cazeinat de potasiu;
d) ovalbumină şi/sau lactalbumină;
e) bentonită;
f) dioxid de siliciu sub formă de gel sau de soluţie coloidală;
g) caolin;
h) preparate enzimatice autorizate (±-glucozidazice);
i) tanin de uz oenologic;
j) alte substanţe de limpezire sau preparate enzimatice autorizate;
k) alginaţi de calciu sau de potasiu numai pentru producerea vinurilor spumante cu fermentare în
butelii;
5. limpezirea şi stabilizarea vinurilor prin centrifugare sau filtrare, cu sau fără adjuvanţi de
filtrare inerţi;
6. tratamentul vinului cu gumă arabică, înainte de îmbuteliere, prin folosirea unei doze mai mici
de 0,3 g/l;
7. adaosul în vin de acid citric, cu condiţia ca la punerea în consum vinul să nu conţină mai mult
de 1 g/l acid citric;
8. aerarea vinului;
9. tratamentul vinului cu ferocianură de potasiu pentru eliminarea excesului de metale grele, care
trebuie efectuat de persoane calificate, autorizate de către ministerele abilitate în acest scop;
10. tratamentul vinului cu fitat de calciu, pentru prevenirea casării ferice;
11. tratamentul vinului cu acid metatartric înainte de îmbuteliere, în doză de maximum 100 mg/l,
în vederea asigurării stabilităţii tartrice;
12. tratamentul prin frig - refrigerarea vinului -, cu sau fără adaos de cristale de bitartrat de
potasiu, urmată de separarea, prin mijloace fizice, a cristalelor şi coloizilor precipitaţi;
13. adaosul în vin de acid ascorbic, înainte de îmbuteliere, în doză de maximum 250 mg/l, în
vederea asigurării protecţiei antioxidante. În cazul în care acidul ascorbic a fost folosit şi la
tratamentul strugurilor şi/sau musturilor, doza total exprimată în acid ascorbic plus
dehidrascorbic nu trebuie să depăşească 300 mg/l;
14. pasteurizarea vinurilor, ca procedeu de stabilizare biologică şi de inactivare a enzimelor;
15. adaosul în vinurile cu conţinut în zaharuri fermentescibile de acid sorbic sau sorbat de
potasiu, în doză de maximum 200 mg/l, exprimată în acid sorbic;
16. dezacidifierea vinurilor prin unul dintre următoarele procedee:
a) dezacidifierea chimică a vinurilor cu aciditate totală excesivă, prin adaos de tartrat neutru de
potasiu, carbonat acid de potasiu, carbonat de calciu, conţinând eventuale mici cantităţi de sare
dublă de calciu a acizilor (L+) tartric şi (L-) malic, tartrat de calciu sau acid tartric.Dezacidifierea
chimică a vinurilor nu poate fi efectuată decât în limita maximă de 1 g/l, exprimată în acid
tartric, sau 13,3 miliechivalenţi/l;
b) dezacidifierea biologică a vinurilor prin folosirea bacteriilor lactice - Oenococcus oeni;
17. acidifierea vinurilor prin adaos de acid (L+) tartric sau acid citric, în limita maximă de 2,5
g/l, exprimată în acid tartric, sau 33,3 miliechivalenţi/l. Dacă acidifierea s-a făcut şi la must,
creşterea netă cumulată nu poate depăşi 54 miliechivalenţi/l sau 4g/l, exprimată în acid tartric. În
urma corecţiei, conţinutul în acid citric nu trebuie să fie mai mare de 1 g/l, conform art. 43 alin.
(1) lit. s) din prezentele norme metodologice;
18. egalizarea şi cupajarea vinurilor. Cupajarea vinurilor se efectuează în următoarele condiţii:
a) cupajarea vinurilor albe cu vinuri roşii este interzisă;
b) pentru vinurile de calitate superioară - VS şi pentru cele cu denumire de origine controlată se
admite efectuarea de cupaje între vinuri care aparţin aceleiaşi categorii de calitate şi care provin
din arealele delimitate pentru producerea fiecărui vin. Pentru vinurile de calitate, care se
comercializează fără indicarea denumirii de soi, se pot executa cupaje între vinuri provenind din
soiuri diferite. Pentru vinurile cu denumire de origine controlată se admite cupajarea vinurilor
provenind din soiuri diferite numai în scopul obţinerii vinurilor-sortiment, prevăzute în deciziile
de acordare a dreptului de producere a vinurilor respective;
c) este interzisă folosirea în cupaje a vinurilor importate, cu excepţia producerii vinurilor de
masă;
d) vinurile de cupaj care se valorifică sub denumirea unui soi sau prin indicarea unui an de
recoltă trebuie să provină în proporţie de minimum 85% din soiul sau din anul de recoltă
menţionat;
19. îndulcirea vinurilor prin adaos de parteneri cu rezervă de zahăr, care sunt: must de struguri,
must tăiat, vin parţial fermentat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat
rectificat.Executarea acestei operaţiuni se face în următoarele condiţii:
a) îndulcirea vinurilor obţinute prin aplicarea procedeelor de ridicare a potenţialului alcoolic
prevăzute la art. 49 pct. 23 din prezentele norme metodologice se face numai cu mustul de
struguri, mustul tăiat sau vinul parţial fermentat, cu condiţia ca tăria lor alcoolică totală să fie cel
mult egală cu tăria alcoolică totală a vinului supus îndulcirii;
b) în cazul folosirii pentru îndulcire a mustului de struguri, a mustului tăiat, a vinului parţial
fermentat, a mustului de struguri concentrat sau a mustului de struguri concentrat rectificat,
partenerii cu rezervă de zahăr trebuie să provină din acelaşi soi şi din acelaşi areal delimitat de
producere ca şi vinul asupra căruia se aplică intervenţiile;
c) operaţiunea de îndulcire trebuie făcută în interiorul arealului rezervat producerii vinului supus
intervenţiei respective, sub controlul inspectorilor teritoriali ai ONDOV;
20. tratarea vinurilor cu dimetilpirocarbonat în doză de maximum 200 mg/l în vederea asigurării
stabilităţii biologice a vinului;
21. adaosul în vin de polivinilpolipirolidonă - PVPP - în vederea reducerii conţinutului vinurilor
în tanin şi în alţi polifenoli. Doza de PVPP folosită este de maximum 80 g/hl;
22. tratarea vinurilor cu sulfat de cupru pentahidrat, în scopul îndepărtării gustului şi mirosului
de hidrogen sulfurat, în doză de maximum 10 mg/l. Acest tratament trebuie urmat de o cleire
albastră care să aducă conţinutul în cupru sub limita de 1 mg/l. Între tratamentul cu sulfat de
cupru şi cleirea albastră este obligatorie o filtrare fină;
23. stabilizarea tartrică a vinurilor prin electrodializă;
24. maturarea vinului, cu sau fără contact cu lemn de stejar;
25. utilizarea dioxidului de carbon, argonului sau azotului, separat sau în amestec, în scopul
creării unei atmosphere inerte şi al manipulării produsului la adăpost de aer;
26. îmbutelierea vinurilor la cald;
27. îmbutelierea sterilă a vinurilor.
Art. 51. - Operaţiunile de acidifiere şi dezacidifiere a vinului trebuie comunicate în scris
inspectorilor teritoriali ai ISCTV, cel puţin cu 24 de ore înaintea începerii primei operaţiuni.
Notificarea cuprinde următoarele informaţii:
a) denumirea/numele şi sediul/adresa persoanei juridice sau fizice;
b) tipul operaţiunii efectuate;
c) locul de desfăşurare a operaţiunii.
Art. 52. - Operaţiunea de îmbogăţire în zahăr a musturilor, în vederea ridicării potenţialului
alcoolic al vinurilor în anii cu condiţii nefavorabile, se face în baza notificării în scris, adresată
inspectorilor teritoriali ai ISCTV cel puţin cu 24 de ore înaintea începerii primei operaţiuni.
Aceasta cuprinde:
a) numele/denumirea şi adresa/sediul persoanei fizice sau juridice;
b) locul de desfăşurare a operaţiunii;
c) data la care începe operaţiunea;
d) descrierea produsului supus operaţiunii;
e) procedeul utilizat, cu detalii referitoare la tipul de produs utilizat.
Art. 53. - Acidifierea şi îmbogăţirea, cu excepţia situaţiilor de derogare stabilite de la caz la caz
de către inspectorii teritoriali ai ISCTV, precum şi acidifierea şi dezacidifierea aceluiaşi produs
se exclud reciproc.
Art. 54. - (1) Operaţiunea de îndulcire a vinului de masă, a vinului de calitate cu indicaţie de
provenienţă geografică şi a vinului cu denumire de origine controlată se face în baza unei
notificări scrise, transmisă inspectorilor teritoriali ai ISCTV cu cel puţin 24 de ore înaintea
începerii primei operaţiuni. Pentru îndulcirea vinurilor DOC o copie a notificării se transmite, în
aceleaşi condiţii, la oficiul teritorial al ONDOV.
(2) Notificarea cuprinde următoarele informaţii:
a) categoria de calitate, cantitatea, tăria alcoolică dobândită şi conţinutul în zaharuri al vinului
care urmează să fie îndulcit;
b) felul produsului de îndulcire ce urmează să fie adăugat, cantitatea şi conţinutul său în zaharuri;
c) tăria alcoolică dobândită şi conţinutul în zaharuri al vinului după îndulcire.
(3) Persoanele juridice şi/sau fizice care aplică operaţiunea de îndulcire trebuie să deţină registre
de intrare şi ieşire pentru evidenţa la zi a cantităţilor de must de struguri, must de struguri
concentrat, must de struguri concentrate rectificat, utilizate pentru operaţiunea de îndulcire.
Art. 55. - Introducerea în vin a unor cantităţi reduse de apă, strict impuse de prepararea soluţiilor
de dioxid de sulf sau a diferitelor preparate de limpezire şi/sau stabilizare, nu se consideră ca
fiind frauduloasă.
Art. 56. - Practicile şi tratamentele autorizate să fie aplicate în producerea vinurilor speciale şi a
altor produse de origine viticolă sunt următoarele:
1. Producerea vinurilor spumante cu fermentare secundară în butelii, prin aplicarea următoarelor
operaţiuni tehnologice:
a) pregătirea vinului de bază prin asamblare şi condiţionare;
b) adaosul licorii de tiraj, al maielei de fermenţi selecţionaţi sau preparate din membrane celulare
de levuri, eventual de activatori de fermentare, precum şi al produselor de limpezire;
c) tirajul;
d) fermentarea vinului în butelii;
e) remuajul;
f) degorjarea, cu sau fără îngheţarea depozitului adus pe dop;
g) adaosul eventual al licorii de expediţie;
h) dopuire definitivă.
Licoarea de tiraj se prepară din must de struguri, must de struguri parţial fermentat, must de
struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, zaharoză şi vin. Adaosul licorii de tiraj
nu poate să determine o creştere a tăriei alcoolice totale a vinului de bază cu mai mult de 1,5% în
volume. Licoarea de expediţie se prepară din zaharoză, must de struguri, must de struguri parţial
fermentat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, din vin sau din
amestecul acestora, cu adaos eventual de distilat de vin. La prepararea licorii de expediţie nu se
folosesc alţi aromatizanţi sau produse obţinute prin sinteză. Adaosul licorii de expediţie nu poate
provoca o creştere a tăriei alcoolice dobândite a vinului spumant mai mare de 0,5% în volume.
2. Pentru producerea vinurilor spumante, vinul materie primă trebuie să aibă o tărie alcoolică
totală de minimum 8,5% în volume. Tăria alcoolică dobândită a vinurilor spumante, inclusiv
tăria alcoolică dobândită prin aportul alcoolului conţinut în licoarea de expediţie, este de
minimum 9,5% în volume. Conţinutul în dioxid de sulf total al vinurilor spumante este de
maximum 235 mg/l.
3. Pentru producerea vinurilor spumante cu denumire de origine controlată, vinul materie primă
trebuie să aibă o tărie alcoolică totală de minimum 9% în volume. Tăria alcoolică dobândită a
acestor vinuri spumante, inclusiv cea rezultată prin aportul licorii de expediţie, este de minimum
10% în volume. Conţinutul total în dioxid de sulf este de maximum 185 mg/l.
4. Producerea vinurilor spumante cu fermentare secundară în rezervoare se face în mod
asemănător cu cea a vinurilor spumante cu fermentare în butelii, cu deosebirea că adaosul licorii
de tiraj nu este limitat, fermentarea vinului are loc în recipiente sub presiune cu închidere etanşă,
eliminarea depozitului se face prin filtrare în condiţii izobare. Tăria alcoolică dobândită a vinului
spumant finit nu trebuie să depăşească cu 2% în volume pe cea a vinului materie primă.
5. Producerea vinurilor spumoase prin impregnare cu anhidridă carbonică de uz alimentar se face
cu sau fără adaos de licoare de expediţie. Vinurile spumoase au o tărie alcoolică dobândită de
minimum 8,5% în volume. În producerea acestor vinuri este interzisă folosirea oricărei
aromatizări.
6. Vinurile spumante cu fermentare în butelii, cele cu fermentare în rezervoare şi vinurile
spumoase se produc numai în spaţii diferite.
7. Producerea vinului special aromatizat se face prin folosirea adaosurilor de must de struguri,
must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, zaharoză, alcool etilic de
origine agricolă, distilat de vin, mistel, caramel, administrate separat sau în amestec, precum şi
din extracte din plante admise de lege.
8. Producerea vinurilor speciale licoroase se face prin adaosul în mustul în fermentare de alcool
alimentar rectificat sau distilat de vin, precum şi prin adaosul în vin de must de struguri
concentrat, must de struguri concentrat rectificat,mistel, folosite separat sau în amestec.
9. Producerea romaniacurilor se face prin aplicarea următoarelor operaţiuni tehnologice:
a) cupajarea distilatelor învechite;
b) aducerea distilatului la tăria alcoolică de comercializare prin diluare cu apă dedurizată;
c) adaos eventual de bonificatori, reprezentaţi prin extracte hidroalcoolice obţinute din fructe şi
plante admise de lege;
d) adăugarea eventuală de zaharoză, glicerină alimentară şi caramel.
10. Producerea rachiurilor de drojdie şi tescovină se face prin aplicarea următoarelor operaţiuni
tehnologice:
a) cupajarea distilatelor;
b) aducerea distilatului la tăria alcoolică de comercializare, prin diluare cu apă dedurizată;
c) adăugarea, eventual, de zaharoză şi caramel;
d) folosirea de adaosuri de extracte hidroalcoolice obţinute din fructe şi plante admise de lege,
pentru producerea unor sortimente de rachiuri de drojdie şi tescovină aromatizate.
11. Condiţionarea şi stabilizarea vinurilor speciale şi a altor produse de origine viticolă se
realizează prin aplicarea procedeelor prevăzute pentru vinuri la art. 50 din prezentele norme
metodologice.
Art. 57. - Utilajele, uneltele şi recipientele folosite la vinificaţie, precum şi în procesul maturării,
condiţionării,îmbutelierii şi transportului produselor vinicole trebuie să fie confecţionate din
materiale care să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să nu îmbogăţească produsele cu care vin în contact în compuşi dăunători calităţii acestora. În
acest sens este interzisă folosirea utilajelor, uneltelor şi recipientelor confecţionate din staniu,
zinc, plumb, fier, precum şi a unor răşini şi lacuri neautorizate din punct de vedere tehnologic şi
sanitar sau în compoziţia cărora intervin aceşti compuşi;
b) să nu conţină compuşi solubili care ajunşi în masa băuturilor să pună în pericol sănătatea
omului;
c) să nu influenţeze nefavorabil însuşirile organoleptice ale produselor cu care vin în contact.
Art. 58. - (1) În producerea oţetului de vin trebuie respectate următoarele condiţii:
a) să nu fie produs prin adaosuri de acizi minerali sau organici, de substanţe toxice sau esenţe
sintetice;
b) la prelucrarea lui să nu fie folosite materii colorante străine de natura vinului.
(2) La fabricarea oţetului de vin sunt interzise următoarele practici:
a) folosirea vinurilor care au suferit o dată cu fermentarea acetică şi alte fermentaţii paralele, cu
excepţia celor malolactice sau citrolactice;
b) folosirea uneltelor şi a recipientelor confecţionate din alte materiale decât cele acidorezistente.
(3) Fabricilor de oţet de vin le este interzis să deţină în incinta lor materii şi materiale care pot fi
folosite la falsificarea acestui produs.
(4) Oţetul de vin destinat comercializării poate fi produs numai pe bază de licenţă de fabricaţie
emisă de autorităţile abilitate în acest scop.
Art. 59. - Condiţiile de calitate ale materialelor oenologice sunt cele prevăzute în Codexul
oenologic internaţional, elaborat de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului.
CAPITOLUL III
Normele de evidenţă, atestare şi comercializare a produselor vitivinicole
SECŢIUNEA 1
Evidenţa producţiei vitivinicole
Art. 60. - Declaraţia de stocuri se completează, se depune şi se înregistrează, conform
prevederilor art. 29 alin. (1) din lege, în baza formularului-tip aprobat prin ordin al ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
Art. 61. - Declaraţia de recoltă se completează, se depune şi se înregistrează, conform
prevederilor art. 29 alin. (2) din lege, în baza formularului-tip aprobat prin ordin al ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
Art. 62. - (1) Declaraţia de sortiment viticol se referă la evidenţa soiurilor aflate în cultură la
nivel de parcelă.
(2) Declaraţia de sortiment viticol este obligatorie pentru producătorii vitivinicoli, persoane
juridice sau fizice, care deţin plantaţii viticole cu soiuri nobile în suprafaţă de minimum 0,5 ha.
Aceasta se completează şi se înregistrează în 3 exemplare la autorităţile administraţiei publice
locale în a căror rază teritorială se află parcela respectivă, conform formularului-tip aprobat prin
ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor. Primul exemplar al declaraţiei de
sortiment viticol se transmite la direcţia generală pentru agricultură şi industrie alimentară
judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, al doilea exemplar se depune la primărie şi al
treilea exemplar se păstrează la titular.
(3) Declaraţia de sortiment viticol se depune până la data de 1 august a anului curent şi se
actualizează ori de câte ori apar modificări de structură ale soiurilor de viţă de vie în parcelele
considerate.
(4) Declaraţiile de stocuri, de recoltă şi de sortiment viticol sunt cuprinse în Registrul plantaţiilor
viticole armonizat cu reglementările în domeniu privind registrul comunitar al plantaţiilor de viţă
de vie. Modelul de registru al plantaţiilor viticole se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor.

SECŢIUNEA a 2-a
Condiţii de obţinere şi de atestare a vinurilor şi a produselor pe bază de must şi vin cu denumire
de origine controlată
Art. 63. - Dreptul de producere a vinurilor cu denumire de origine controlată pe un anumit
teritoriu se acordă prin decizii eliberate de ONDOV, cu avizul ONVV, aprobate prin ordin al
ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
Art. 64. - În baza deciziilor menţionate se acordă deţinătorilor de plantaţii viticole apte să
producă vinuri cu denumire de origine controlată, la solicitarea lor şi pentru suprafeţele care
răspund cerinţelor prevăzute prin reglementările în vigoare, dreptul de a produce astfel de vinuri,
consemnat prin autorizaţii de producători de vinuri cu denumire de origine controlată.
Art. 65. - Producerea şi comercializarea vinurilor şi a băuturilor pe bază de must şi vin cu
denumire de origine controlată se stabilesc în normele metodologice elaborate de ONDOV,
avizate de ONVV, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
Aceste norme se referă şi la metodologia de control şi atestare a acestor produse.

SECŢIUNEA a 3-a
Comercializarea vinurilor şi a celorlalte produse vinicole
Art. 66. - (1) Comercializarea vinurilor, rachiurilor de vin, rachiului de tescovină, rachiului de
drojdie şi spumei de drojdie, în vrac sau angro, se realizează în condiţiile stabilite în legislaţia
care reglementează regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei
unor produse supuse accizelor, utilizând documente tipizate stabilite de Ministerul Finanţelor
Publice, şi numai în spaţii special amenajate pentru acest comerţ, avizate de ISCTV. Avizul
ISCTV se dă înaintea eliberării autorizaţiei de comercializare a acestor produse de către direcţiile
generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(2) Actualele spaţii comerciale pentru comerţul cu produsele menţionate la alin. (1) vor fi
verificate de ISCTV şi în cazul în care, în urma controalelor efectuate, nu au fost remediate
deficienţele constatate sau localurile nu corespund condiţiilor stabilite prin ordin al ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, ISCTV propune anularea autorizaţiilor de comercializare.
(3) Pentru transportul în vrac al vinului şi produselor pe bază de vin, obţinute de producătorii
privaţi în vederea comercializării, în cantităţi mai mari de 100 litri, sunt obligatorii documentul
de însoţire tipizat, stabilit de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi buletinul de analiză emis
de un laborator autorizat în acest scop.
Art. 67. - (1) Producătorii şi comercianţii de produse vinicole în vrac sunt obligaţi să ţină
evidenţa acestora, conform normelor stabilite de Ministerul Finanţelor Publice. Documentele de
evidenţă se ţin în acelaşi local în care sunt depozitate produsele. Intrările şi ieşirile de produse
vinicole se operează în cel mult 24 de ore de la efectuarea lor.Stocurile trebuie să corespundă cu
evidenţele la zi.
(2) Producătorii şi comercianţii de produse vinicole în vrac au obligaţia de a permite organelor
de control abilitate prin lege accesul în incintele unde sunt depozitate produsele în vederea
comercializării, cu scopul de a verifica realitatea constatată în teren, comparativ cu situaţiile
declarate în documentele de evidenţă.
Art. 68. - Producătorii şi comercianţii de produse vinicole în vrac sunt obligaţi ca pe recipientele
în care sunt depozitate produsele destinate comercializării să înscrie:
a) capacitatea, pentru recipientele mai mari de 100 litri;
b) produsul;
c) anul de recoltă, în cazul vinurilor.
Art. 69. - (1) Pentru produsele cu denumire de origine controlată care circulă în vrac, în
condiţiile legii, la documentele de însoţire a transportului se adaugă în mod obligatoriu avizul
ONDOV, copii de pe certificatele de atestare a denumirii de origine controlată şi buletinul de
analiză a vinurilor.
(2) Pentru produsele cu denumire de origine controlată îmbuteliate nu mai este necesară copia de
pe certificatul de atestare, elementele de garantare a calităţii fiind menţionate pe etichetă, sub
răspunderea celui care a efectuat îmbutelierea.
Art. 70. - În cadrul unităţilor cu specific de alimentaţie publică vinurile şi alte produse vinicole
îmbuteliate se comercializează la consumator şi în cantităţi mai mici decât cele ale recipientului
în care au fost îmbuteliate.
Art. 71. - Pentru livrare la export, vinurile şi celelalte produse vinicole cu denumire de origine
controlată se prezintă în stare îmbuteliată sau în vrac.
Art. 72. - (1) Documentele de certificare a calităţii produselor destinate livrării la export,
solicitate de partenerii externi prin contracte între părţi, sunt eliberate de organele menţionate în
contracte, acceptate de legea română.
(2) Lista cuprinzând laboratoarele autorizate în vederea executării de analize pentru vinurile şi
celelalte băuturi pe bază de must şi vin destinate exportului şi pentru vinurile cu denumire de
origine controlată, precum şi lista cuprinzând specialiştii împuterniciţi de ISCTV să semneze
documentele de atestare a calităţii vinurilor şi a celorlalte băuturi provenite din must şi vin se
aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
Art. 73. - Agenţii economici din străinătate care cumpără struguri pentru vinificare, produşi în
condiţiile stabilite pentru obţinerea de vinuri cu denumire de origine controlată şi care doresc să
le valorifice sub denumirea respectivă, trebuie să execute vinificarea, până la obţinerea vinului
finit, într-un centru de vinificare din România, în condiţiile legii.
Art. 74. - (1) Din strugurii pentru vinificare exportaţi ca atare nu se produc vinuri cu denumire
de origine controlată.
(2) Documentele de livrare a strugurilor de vin la export nu poartă menţiunea podgoriei sau
centrului viticol din care provin aceştia, ci numai menţionarea soiului sau a amestecului de
soiuri.
SECŢIUNEA a 4-a
Ambalarea şi etichetarea
Art. 75. - Prin punerea în consum a vinurilor şi a celorlalte băuturi pe bază de must şi vin, sub
formă îmbuteliată, se înţelege valorificarea lor prin ambalarea în butelii de sticlă sau în alte
ambalaje autorizate. Ambalarea în butelii de sticlă este obligatorie în cazul vinurilor cu denumire
de origine controlată, vinurilor de calitate superioară - VS, romaniacurilor şi al vinurilor speciale,
cu excepţia vinului pelin. Folosirea ambalajelor din material plastic sau din alte materiale
autorizate este permisă numai pentru vinurile de masă, etichetate în condiţiile legii.
Art. 76. - La ambalarea vinurilor cu denumire de origine controlată este obligatorie închiderea
buteliilor de sticlă cu dopuri de plută, derivate din plută, cu alte materiale admise în comerţul
internaţional sau prin închidere filetată asigurată.
Art. 77. - (1) Prin etichetare se înţelege ansamblul specificaţiilor şi al altor menţiuni, semne,
ilustraţii şi mărci, aplicate pe acelaşi recipient, inclusiv pe dispozitivul de închidere sau pe
pandantivul ataşat recipientului.
(2) La etichetarea vinurilor de masă, a vinurilor de calitate superioară - VS, cu indicaţie de
provenienţă geografică, şi a celor cu denumire de origine controlată se folosesc indicaţii
obligatorii şi indicaţii facultative. Indicaţiile obligatorii se înscriu pe etichetă în acelaşi câmp
vizual. Indicaţiile facultative se înscriu fie pe eticheta principală, fie pe contraetichetă, capişoane,
fluturaşi sau buline. Pentru vinurile cu denumire de origine controlată este obligatory folosirea
contraetichetelor.
(3) Indicaţiile obligatorii folosite la etichetare sunt următoarele:
a) categoria de calitate a vinului:
1. vin de masă;
2. vin de calitate superioară - VS, cu indicaţie de provenienţă geografică;
3. vin cu denumire de origine controlată - DOC: CMD, CT, CIB.
Pentru vinurile cu denumire de origine controlată, denumirea categoriei de calitate trebuie scrisă
complet pe eticheta principală, cu caractere de aceeaşi dimensiune cu a celor ale categoriei de
calitate a vinului;
b) indicaţia de provenienţă geografică pentru vinurile de calitate superioară - VS sau denumirea
de origine controlată pentru vinurile DOC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor;
c) denumirea soiului sau a soiurilor pentru vinurile cu denumire de origine controlată. Pentru
vinurile de calitate superioară - VS care se valorifică prin indicarea provenienţei geografice,
denumirea soiului sau a soiurilor este facultativă.Atunci când vinul se comercializează sub
denumirea unui soi, acesta trebuie să provină în proporţie de cel puţin 85% din soiul indicat. În
cazul unor sortimente tradiţionale autorizate, constituite din două sau mai multe soiuri, se
înscrie pe etichetă menţiunea "sortiment tradiţional". Vinurile de masă nu se valorifică sub
denumirea soiului sau sortimentului de soiuri şi nici prin indicarea provenienţei
geografice;
d) tipul vinului determinat de conţinutul său în zaharuri: sec, demisec, demidulce, dulce;
e) tăria alcoolică dobândită minimă a tipului de vin, exprimată în procente, în volume, înscrisă cu
caractere de 3 mm înălţime;
f) volumul nominal al produsului, exprimat în mililitri, centilitri sau decilitri pentru recipiente
mai mici de un litru şi în litri pentru recipiente de un litru şi mai mari. Înălţimea caracterelor
pentru desemnarea volumului nominal al produsului este de:
1. 2 mm pentru volumul nominal mai mic sau egal cu 20 cl;
2. 3 mm pentru volumul nominal cuprins între 20-100 cl;
3. 5 mm pentru volumul nominal mai mare de 100 cl;
g) ţara de origine pentru vinurile importate;
h) denumirea şi adresa îmbuteliatorului, înscrise cu caracterele cele mai mici folosite în
inscripţionările de pe etichete;
i) data ambalării sau numărul lotului, cu posibilitatea stabilirii datei ambalării.
(4) Indicaţiile facultative folosite la etichetare sunt următoarele:
1. marca de comerţ, cu condiţia ca ea să nu creeze confuzii cu denumirea de origine controlată,
cu indicaţia de provenienţă geografică sau cu denumirea soiului ce poate fi atribuită vinului;
2. denumirea exploataţiei viticole, a domeniului, numai în cazul vinurilor de calitate provenite în
exclusivitate din
exploataţia indicată, cu condiţia de a nu se folosi denumiri care să creeze confuzii;
3. culoarea vinului: alb, roze, roşu;
4. anul de recoltă, în cazul vinurilor cu denumire de origine controlată sau al celor de calitate
superioară - VS, cu indicaţie de provenienţă geografică, cu condiţia ca vinul să provină în
proporţie de cel puţin 85% din recolta anului indicat;
5. vechimea vinului, cu posibilitatea folosirii termenului "vin vechi" pentru vinurile îmbuteliate
după o maturare de cel puţin 3 ani, în cazul vinurilor roşii, şi de cel puţin 2 ani, în cazul vinurilor
albe;
6. numele/denumirea persoanei/persoanelor fizice sau juridice care au participat la procesul de
elaborare, îmbuteliere sau comercializare a produselor;
7. codul de bare al produsului;
8. alte menţiuni care amplifică informaţia asupra calităţii vinurilor sau condiţiile speciale de
producere şi îmbuteliere, după cum urmează:
a) îmbuteliat la producător, la origine, pentru vinurile de calitate obţinute din recolta proprie şi
îmbuteliate în unitatea, domeniul sau exploataţia în care au fost produse;
b) îmbuteliere specială, pentru vinurile îmbuteliate în legătură cu un eveniment deosebit sau într-
un scop special, pentru care se indică evenimentul sau scopul;
c) vin de vinotecă, pentru vinurile de calitate deosebită, cu buchet format în sticlă, învechite în
vinotecă şi reprezentând loturi mai restrânse, constituite din butelii, eventual numerotate, la
punerea în consum;
d) vin medaliat, pentru unele vinuri de înaltă calitate medaliate la concursuri naţionale sau
internaţionale de anvergură; în acest caz se menţionează medalia primită, concursul la care a
participat vinul şi anul participării;
e) soi pur, pentru vinurile foarte tipice, care provin în proporţie de 100% din soiul menţionat;
f) vin din butoaie alese, pentru vinurile de înaltă calitate, cu denumire de origine controlată,
produse în cantităţi limitate sub responsabilitatea deosebită a unui specialist de renume, care îşi
înscrie numele pe etichetă;
g) comoara pivniţei, pentru vinurile cu denumire de origine controlată, obţinute în ani deosebit
de favorabili, ajunse la apogeul calităţii lor, sub responsabilitatea unui specialist de renume, care
îşi înscrie numele pe etichetă;
h) rezervă, pentru vinurile păstrate în recipiente cel puţin 2 ani şi învechite în sticle cel puţin 3
luni;
i) vin tânăr, pentru cel pus în consum până la finele anului în care a fost obţinut;
j) vin nou, pentru vinurile comercializate în anul următor celui în care au fost elaborate, până la
noua recoltă;
k) vin maturat în baricuri, pentru vinurile păstrate în vase noi de lemn de stejar, cu capacitate
între 200 litri şi 350 litri, timp de minimum 6 luni pentru cele albe şi minimum 9 luni pentru cele
roşii. Pentru vinurile albe care au fermentat în baricuri noi se poate menţiona "vin fermentat şi
maturat" în baricuri;
l) istoria vinului sau a firmei producătoare;
m) condiţiile naturale ale arealului de producere, tehnici de cultură speciale, de cules şi de
elaborare a vinurilor;
n) recomandări privind consumarea vinului: temperatură, asociere cu mâncăruri şi altele
asemenea;
o) unele menţiuni suplimentare referitoare la însuşiri senzoriale, date analitice, altele decât tăria
alcoolică, indicaţii complementare asupra provenienţei, reprezentări grafice.
Art. 78. - Indicaţiile înscrise pe etichetă trebuie să fie citeţe şi vizibile. Termenii folosiţi în
etichetare trebuie să fie înţeleşi de consumatori.
Art. 79. - Prin termen de valabilitate, în sensul legii, se înţelege termenul de garantare a
stabilităţii, convenit între producător şi comerciant, în baza certificatului de conformitate.
Indicarea termenului de valabilitate este obligatory numai în cazul băuturilor cu tărie alcoolică
mai mică de 10% în volume.
Art. 80. - (1) Pentru vinurile îmbuteliate destinate exportului, etichetele cuprind indicaţii făcute
în limba ţării importatoare, cu excepţia celor referitoare la denumirile de origine sau la indicaţiile
de provenienţă geografică.Menţiunile înscrise pe aceste etichete trebuie să respecte prevederile
contractelor încheiate şi/sau ale legislaţiei ţării importatoare.
(2) Pentru vinurile de export se folosesc ca denumiri de soi cele sub care ele se cultivă în
România sau sinonime ale acestora. Denumirile soiurilor pentru vin cultivate în România, care se
utilizează în etichetare, sunt prevăzute în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.
(3) Vinurile exportate sub formă îmbuteliată trebuie să poarte pe etichete menţiunea "Produs în
România" sau traducerea acesteia în limba ţării importatoare.
Art. 81. - (1) Vinurile de import sunt comercializate sub denumirile cu care au fost importate,
fiind obligatory traducerea în limba română a menţiunilor de pe etichetă. Aceeaşi prevedere se
aplică şi vinurilor produse în România şi etichetate pentru export, dar care din diferite motive
sunt comercializate pe piaţa internă.
(2) Vinurile de import care se îmbuteliază în ţară trebuie să poarte pe etichetă menţiunea
"Îmbuteliat în România", indicându-se denumirea unităţii care a executat îmbutelierea.
Art. 82. - (1) Vinurile speciale şi celelalte băuturi pe bază de must şi vin poartă pe etichete
menţiunile prevăzute la art. 77 din prezentele norme metodologice, adaptate specificului
produsului.
(2) În cazul vinurilor spumante, pe etichete se indică în mod obligatoriu, pe lângă menţiunile
prevăzute la art. 77 din prezentele norme metodologice, adaptate specificului acestora,
tehnologia de producere folosită: vin spumant obţinut prin fermentare în sticlă, în această sticlă
sau prin metoda tradiţională; vin spumant obţinut prin fermentare în rezervoare; vin spumant
obţinut prin fermentare în sticle şi rezervoare. În cazul acestor vinuri se indică, de asemenea,
tipul vinului dat de conţinutul său în zaharuri: extrabrut, brut, extrasec, sec, demisec, dulce.
(3) În cazul vinurilor spumoase se menţionează obligatoriu pe eticheta principală "VIN
SPUMOS", cu caractere vizibile, de aceeaşi dimensiune cu cea a denumirii produsului. Pe
contraetichetă se menţionează "Obţinut prin impregnare cu dioxid de carbon".
(4) La romaniacuri, etichetele trebuie să cuprindă în mod obligatoriu tăria alcoolică dobândită a
produsului, exprimată în procente în volume.
(5) Pentru vinurile speciale şi romaniacurile îndreptăţite la încadrarea în categoria produselor cu
denumire de origine controlată, pe etichete se menţionează şi denumirea de origine controlată
corespunzătoare deciziei pentru denumire de origine, aprobată prin ordin al ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 83. - Înscrierea pe etichete a oricărei indicaţii, însemn sau ilustraţii susceptibile de a crea
confuzii asupra originii sau naturii produsului este interzisă. Această interdicţie vizează şi
invocarea unor denumiri de origine pe care produsele respective nu sunt îndreptăţite să le poarte,
în exprimări cum ar fi: tip, gen, după metoda şi altele asemenea.
CAPITOLUL IV
Mecanismele de piaţă
SECŢIUNEA 1
Ajutorul la stocajul privat la producător
Art. 84. - (1) Stocajul privat la producător reprezintă depozitarea, în condiţiile legii, a produselor
menţionate la alin.
(2), pe o durată de maximum 11 luni calendaristice de la data obţinerii lor.
(2) Produsele pentru care se instituie un regim de ajutoare la stocajul privat sunt:
a) mustul de struguri;
b) mustul de struguri concentrat;
c) mustul de struguri concentrat rectificat;
d) vinul de masă.
(3) Cuantumul ajutorului pentru stocajul privat al produselor menţionate se stabileşte în mod
diferenţiat şi se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.
(4) Regimul de ajutoare la stocajul privat se realizează pe baza unor contracte încheiate între
organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi producătorii care:
a) prelucrează strugurii proaspeţi în must de struguri;
b) prelucrează mustul de struguri în must de struguri concentrat sau în must de struguri
concentrat rectificat;
c) prelucrează strugurii proaspeţi, mustul de struguri sau mustul de struguri parţial fermentat în
vin de masă.
Art. 85. - Produsele care beneficiază de ajutorul la stocajul privat trebuie să îndeplinească
următoarele caracteristici:
a) mustul de struguri să provină numai din soiuri nobile pentru struguri de vin;
b) vinul de masă să prezinte următoarele cerinţe de calitate:
1. tăria alcoolică dobândită de minimum 9,0% în volume;
2. aciditatea volatilă maximă de 9 miliechivalenţi pe litru la vinurile albe şi 11 miliechivalenţi pe
litru la vinurile roşii şi roze;
3. conţinutul maxim de dioxid de sulf de 155 mg/l la vinurile albe şi roze şi 115 mg/l la vinurile
roşii;
c) nivelul maxim de radioactivitate admis la produsele menţionate la art. 84 alin. (2) din
prezentele norme metodologice este cel admis de reglementările comunitare.
Art. 86. - Încheierea contractului de stocaj pentru produsele menţionate la art. 84 alin. (2) din
prezentele norme metodologice este condiţionată de prezentarea de către producător, pentru
fiecare recipient, a următoarelor elemente:
a) indicaţii care permit identificarea recipientului şi a tipului de vin conţinut: alb, roşu, roze;
b) date analitice privind:
1. conţinutul în dioxid de sulf total şi liber;
2. conţinutul vinurilor în diglucozidul malvidinei (maximum 15 mg/l), care atestă că vinul nu a
fost produs sau amestecat cu vinuri din hibrizi direct producători sau hibrizi interspecifici;
3. procentul de substanţă uscată, determinat refractometric la temperatura de 20°C, pentru mustul
de struguri, mustul de struguri concentrat şi mustul de struguri concentrat rectificat;
4. tăria alcoolică dobândită şi totală a vinului de masă, exprimată în procente în volume;
5. aciditatea totală a vinului de masă, exprimată în g/l, în acid tartric sau în miliechivalenţi/l;
6. aciditatea volatilă a vinului de masă, exprimată în g/l, în acid acetic sau miliechivalenţi/l;
7. conţinutul în zahăr reducător;
8. rezistenţa la aer, prin testarea predispoziţiei la casarea oxidazică timp de 24 de ore;
9. absenţa defectelor de miros şi gust neplăcut şi atipic.
Art. 87. - (1) În contractul de stocaj privat la produsele menţionate la art. 84 alin. (2) din
prezentele norme metodologice trebuie să se menţioneze:
a) numele/denumirea şi adresa/sediul producătorului beneficiar;
b) denumirea şi sediul organelor teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor;
c) natura produsului;
d) cantitatea minimă de produs este de 50 hl pentru vinul de masă, 30 hl pentru mustul de
struguri şi 10 hl pentru mustul de struguri concentrat sau mustul de struguri concentrat rectificat;
e) locul de stocare;
f) prima zi şi ultima zi a perioadei de stocare;
g) cuantumul ajutorului stabilit conform art. 84 alin. (3) din prezentele norme metodologice;
h) declaraţia conform căreia a avut loc primul pritoc la vinul de masă.
(2) Începutul perioadei de stocaj prevăzut în contract este stabilit în perioada 16 decembrie - 15
februarie.
(3) Sfârşitul perioadei de stocaj prevăzut în contract este stabilit pentru perioada 1 septembrie -
30 noiembrie a anului următor obţinerii vinului de masă şi pentru perioada 1 august - 30
noiembrie a anului următor producerii mustului de struguri, mustului de struguri concentrat şi
mustului de struguri concentrat rectificat, care fac obiectul contractului. Contractul nu poate fi
încheiat pe o perioadă mai mare de 11 luni calendaristice.
Art. 88. - (1) Ajutorul pentru stocajul privat reprezintă contravaloarea cheltuielilor tehnice de
stocaj.
(2) Pentru mustul de struguri concentrat suma totală a ajutorului la stocajul privat se stabileşte în
funcţie de procentul de substanţă uscată.
Art. 89. - Mustul de struguri şi mustul de struguri concentrat destinate fabricării sucului de
struguri nu pot face obiectul unui contract de stocaj.
Art. 90. - Măsurile de ajutor pentru stocajul privat nu se aplică dacă evoluţia pieţei arată că
acestea nu sunt justificate.
Art. 91. - Pe perioada stocării şi până în ultima zi de valabilitate a contractului produsele stocate
trebuie:
a) să corespundă definiţiilor menţionate la art. 18 şi în anexa nr. 2 pct. 2, 4 şi 5 din lege;
b) să prezinte cel puţin tăria alcoolică minimă cerută în momentul încheierii contractului de
stocaj, pentru vinul de masă;
c) să nu fie ambalate în recipiente cu capacitate mai mică de 50 litri;
d) să rămână în vrac;
e) să fie apte, ca vinuri de masă, pentru consumul uman direct la sfârşitul perioadei de stocaj;
f) să fie supuse numai practicilor şi tratamentelor oenologice autorizate, necesare pentru buna lor
conservare;
g) să nu depăşească cu mai mult de 2% din volumul înscris în contract pentru vinul de masă şi
3% pentru mustul de struguri.
Art. 92. - În perioada valabilităţii contractului producătorul nu comercializează în nici un fel
produsul care face obiectul contractului.
Art. 93. - În situaţia în care întregul produs sau o parte din produsul care face obiectul
contractului nu mai corespunde, pe durata de valabilitate a contractului, condiţiilor prevăzute la
art. 91 din prezentele norme metodologice, organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor reziliază contractul pentru cantitatea de produs în cauză, cu începere de
la data raportului de analiză constatatoare.
Art. 94. - Ajutorul la stocajul privat nu se mai acordă dacă:
a) producătorul nu îndeplineşte obligaţiile care îi revin conform art. 92 şi 93 din prezentele
norme metodologice sau atunci când refuză să se supună controalelor periodice;
b) producătorul nu îndeplineşte una dintre obligaţiile care îi revin conform contractului de stocaj,
altele decât cele menţionate la lit. a), situaţie în care ajutorul la stocaj se reduce cu o sumă
stabilită de către autoritatea competentă în baza raportului de analiză constatatoare.
Art. 95. - Ajutorul la stocajul privat la producător se acordă în termen de 3 luni de la data
expirării contractului de stocaj.
Art. 96. - Ajutorul pentru obţinerea sucului de struguri şi a sucului concentrat de struguri se
acordă procesatorilor care:
a) sunt ei înşişi producători şi prelucrează strugurii proveniţi din propria recoltă, precum şi
mustul de struguri şi mustul de struguri concentrat, obţinute în întregime din recolta lor de
struguri, în suc de struguri sau în alte produse consumabile, derivate din sucul de struguri;
b) cumpără, direct sau indirect, de la producători struguri, precum şi must de struguri sau must
de struguri concentrat, în vederea prelucrării lor în suc de struguri sau în alte produse
consumabile, derivate din sucul de struguri.
Art. 97. - Cuantumul ajutorului acordat pentru utilizarea strugurilor, mustului de struguri şi a
mustului de struguri concentrat pentru fabricarea sucului de struguri şi a sucului concentrat de
struguri, precum şi sursele de finanţare se stabilesc în mod diferenţiat şi se aprobă anual prin
hotărâre a Guvernului.
Art. 98. - Pentru prelucrarea materiilor prime utilizate la fabricarea sucului de struguri, acestea
trebuie să fie de calitate, sănătoase, vandabile şi adecvate procesului tehnologic de prelucrare
pentru suc de struguri. Mustul de struguri trebuie să aibă o densitate de maximum 1,055 g/cm3 la
temperatura de 20°C, corespunzătoare unei concentraţii în zaharuri de minimum 114 g/l.
Art. 99. - Procesatorii care efectuează operaţiuni de prelucrare şi solicită să beneficieze de
ajutorul prevăzut la art.97 din prezentele norme metodologice trebuie să prezinte autorităţii
competente, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de începerea operaţiunilor, o declaraţie scrisă
care să conţină:
a) numele/denumirea şi adresa/sediul procesatorului;
b) tipul de materii prime: struguri, must de struguri, must de struguri concentrat;
c) locul de depozitare a mustului de struguri şi a mustului de struguri concentrat, destinate
prelucrării;
d) locul de efectuare a prelucrării;
e) indicarea zonei viticole din care provin materiile prime;
f) cantitatea, exprimată în kg de struguri sau în hl de must de struguri sau de must de struguri
concentrat;
g) densitatea mustului de struguri sau a mustului de struguri concentrat;
h) data începerii şi durata probabilă a operaţiunilor de prelucrare.
Art. 100. - Pentru acordarea ajutorului privind producerea sucului de struguri, declaraţia scrisă se
referă la o cantitate de cel puţin:
a) 1.300 kg struguri;
b) 10 hl must de struguri;
c) 3 hl must de struguri concentrat.
Art. 101. - Ajutorul prevăzut la art. 96 din prezentele norme metodologice se acordă în limita
cantităţilor de materii prime folosite efectiv, fără a se depăşi raportul între produsele utilizate şi
sucul de struguri realizat, astfel:
a) 1,3 pentru struguri în 100 kg/hl;
b) 1,05 pentru mustul de struguri în hectolitru/hl;
c) 0,30 pentru mustul de struguri concentrat în hectolitru/hl.
Art. 102. - Autoritatea competentă plăteşte ajutorul pentru materiile prime prelucrate efectiv, în
termen de 3 luni de la primirea declaraţiei scrise prevăzute la art. 99 din prezentele norme
metodologice, însoţită de documentele prin care aceasta se justifică.
Art. 103. - Ajutorul pentru utilizarea mustului în unele practici oenologice privind creşterea
tăriei alcoolice a produselor viticole se acordă producătorilor de vinuri de masă, de vinuri de
calitate cu indicaţie geografică sau cu denumire de origine controlată, care folosesc must de
struguri concentrat şi must de struguri concentrat rectificat.
Art. 104. - Cuantumul ajutorului prevăzut la art. 103 din prezentele norme metodologice se
stabileşte în funcţie de tăria alcoolică, în procente în volume pe hectolitru, de zona viticolă şi de
tipul produsului utilizat şi se aprobă annual prin hotărâre a Guvernului.
Art. 105. - Cererea de ajutor pentru utilizarea mustului de struguri în vederea creşterii tăriei
alcoolice a produselor viticole trebuie să cuprindă ansamblul operaţiunilor de creştere a tăriei
alcoolice şi să fie depusă la organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor, în termen de două luni de la data efectuării ultimei operaţiuni.
Art. 106. - Organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor eliberează
ajutorul prevăzut la art. 103 din prezentele norme metodologice înainte de data de 31 decembrie
care urmează sfârşitului anului de recoltă respectiv.
SECŢIUNEA a 2-a
Distilarea
Art. 107. - (1) Persoanele fizice sau juridice care au efectuat o vinificare trebuie să prelucreze
subprodusele rezultate numai în distilerii care deţin licenţă de fabricaţie.
(2) Producătorii care nu realizează o cantitate de must sau de vin mai mare de 25 hl sunt scutiţi
de obligaţia prevăzută la alin. (1).
(3) Distilatorul este orice persoană fizică sau juridică ce execută distilarea vinurilor,
subproduselor de la vinificare şi orice altă transformare a strugurilor şi beneficiază de autorizaţie
de funcţionare şi licenţă de fabricaţie, eliberate de organele abilitate.
Art. 108. - (1) În cazul unor situaţii de criză, susceptibile de a provoca perturbări ale pieţei
vinului datorită unor importante excedente şi/sau unor probleme de calitate, prin hotărâre a
Guvernului se aprobă măsuri privind distilarea de criză a vinului.
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) preţul de achiziţie al vinului pentru distilare se stabileşte în
funcţie de tăria alcoolică a acestuia, exprimată în procente în volume pe hectolitru, şi se aprobă
prin hotărâre a Guvernului.
(3) Măsurile privind distilarea de criză a vinului sunt limitate la anumite categorii de vin sau la
anumite zone de producţie. Aceste măsuri nu se aplică vinurilor de calitate cu denumire de
origine controlată.
CAPITOLUL V
Dispoziţii finale
Art. 109. - Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 42-55 din lege, organismele înfiinţate
pentru activităţi de îndrumare şi coordonare a realizării producţiei vitivinicole sunt sprijinite de
unităţile de cercetare vitivinicolă din subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
"Gheorghe Ionescu-Şişeşti", de universităţile de ştiinţe agricole şi medicină veterinară sau de alte
instituţii de profil, care: efectuează studii şi analize pentru stabilirea strategiei menţionate în
domeniul producţiei vitivinicole; elaborează şi promovează tehnologii noi de cultură a viţei de
vie şi de producere a vinului şi a altor băuturi pe bază de must şi vin; participă la stabilirea şi
delimitarea arealelor viticole şi a sortimentelor de soiuri recomandate şi autorizate în cadrul
fiecărui areal; participă la elaborarea normelor metodologice pentru producerea strugurilor,
vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine controlată; efectuează analize
specifice; emit buletine de analiză a vinurilor; acordă asistenţă tehnică de specialitate; produc în
pepinierele proprii material săditor viticol cu valoare biologică ridicată, îndeplinind funcţia de
"ameliorator" sau de "menţinător".
Art. 110. - (1) Modificările limitelor, permise de lege în cazul înfiinţării, deţinerii sau defrişării
de plantaţii viticole, al realizării şi deţinerii în stoc de vinuri şi băuturi pe bază de must şi vin de
către unităţile de cercetare, învăţământ, încercare a soiurilor sau de testare a produselor, în scop
experimental sau didactic, sunt următoarele:
a) înfiinţarea sau deţinerea de plantaţii viticole din alte soiuri decât cele recomandate şi
autorizate, până la maximum 1 ha din fiecare soi;
b) defrişarea suprafeţelor viticole înfiinţate în scop experimental, după încheierea programelor de
cercetare şi obţinerea datelor necesare implementării rezultatelor în producţia viticolă;
c) producerea şi deţinerea în stoc de vinuri sau de alte produse pe bază de must şi vin, în afara
celor autorizate conform prezentelor norme metodologice, până la maximum 100 hl de fiecare
produs sau variantă experimentală de produs.
(2) Produsele menţionate la alin. (1) lit. c) nu se valorifică pentru consumul uman direct decât în
condiţiile respectării tuturor celorlalte prevederi cuprinse în prezentele norme metodologice.
Art. 111. - Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor este autorizat să emită ordine în
legătură cu următoarele obiective şi acţiuni privind evidenţa, dezvoltarea şi realizarea producţiei
vitivinicole din România;
a) nominalizarea arealelor viticole şi stabilirea localităţilor care intră în componenţa acestora;
b) stabilirea soiurilor de viţă de vie roditoare, recomandate şi autorizate pentru cultură, pe areale
viticole;
c) evidenţierea producţiei vitivinicole prin registrul plantaţiilor viticole care cuprinde:
1. declaraţia de stocuri;
2. declaraţia de recoltă;
3. declaraţia de sortiment viticol;
d) completarea şi actualizarea condiţiilor de compoziţie fizico-chimică pe care trebuie să le
îndeplinească vinurile, produsele pe bază de must şi vin, precum şi alte produse rezultate din
subprodusele vinicole;
e) actualizarea practicilor şi tratamentelor oenologice autorizate;
f) stabilirea normelor metodologice pentru producerea vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu
denumire de origine controlată;
g) aprobarea deciziilor privind acordarea dreptului de producere a vinurilor, a altor produse
vitivinicole cu denumire de origine controlată;
h) aprobarea listei cuprinzând laboratoarele autorizate pentru efectuarea controlului de calitate a
vinurilor, a altor produse vitivinicole cu denumire de origine controlată, precum şi a listei
cuprinzând specialiştii împuterniciţi să semneze documentele de atestare a calităţii produselor
menţionate;
i) aprobarea regulamentelor de organizare şi funcţionare a ONDOV şi a ONVV;
j) modificarea sau completarea prevederilor art. 2, 3, 8, 13, 43, 46, 47, 49, 50, 56, 63, 65 şi 77
din prezentele norme metodologice;
k) armonizarea prevederilor tehnice din prezentele norme metodologice cu reglementările
Uniunii Europene şi cu recomandările Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului.
Art. 112. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.
ANEXA Nr. 1
la normele metodologice
Definitii privind categoriile de material săditor de plantare, material de înmulţire şi categoriile de
material biologic folosite în viticultură
1. Materialul săditor viticol (de plantare) este constituit din:
a) viţe altoite - viţe obţinute prin altoire între butaşul altoi şi butaşul portaltoi, cu lungimea
minimă de 30 cm, având cel puţin 3 rădăcini principale şi cordiţa maturată pe o lungime minimă
de 10 cm, destinate înfiinţării de plantaţii sau plantării în goluri;
b) viţe nealtoite din soiuri roditoare - viţe obţinute prin înrădăcinarea butaşilor de viţă de vie
roditoare, de diferite lungimi, având cel puţin 3 rădăcini principale şi cordiţa maturată pe
minimum 10 cm, destinate plantării pe terenuri nisipoase, în care nu există pericolul atacului de
filoxeră radicicolă, sau pe orice tip de sol, în cazul soiurilor rezistente la filoxeră, forma
radicicolă;
c) viţe portaltoi - viţe obţinute prin înrădăcinarea butaşilor portaltoi, cu lungimea de minimum 30
cm, având cel puţin 3 rădăcini principale şi cordiţa maturată pe o lungime minimă de 10 cm,
destinate înfiinţării de plantaţii de portaltoi sau plantării în goluri.
2. Materialul de înmulţire este constituit din:
a) coarde altoi - ramificaţii în vârstă de 1 an ale tulpinii, cu lemnul maturat, având lungimea de
cel puţin 8 ochi viabili şi diametrul minim de 7 mm, obţinute din plantaţii recunoscute de viţe
nobile, destinate obţinerii de altoi sau de butaşi pentru înrădăcinare;
b) butaşi din soiuri roditoare pentru înrădăcinare - porţiuni provenite din coarde altoi, cu
lungimea minimă de 30 cm şi diametrul de cel puţin 6 mm, având 1-2 ochi viabili în partea lor
superioară;
c) coarde portaltoi - ramificaţii în vârstă de 1 an ale tulpinii, cu lungimea de 40-80-120 cm (de 1-
2-3 lungimi),obţinute în plantaţiile recunoscute de portaltoi, destinate obţinerii de butaşi portaltoi
cu lungimea de minimum 30 cm şi diametrul de minimum 7 mm;
d) butaşi de portaltoi pentru altoire - porţiuni provenite din coarde portaltoi cu lungimea minimă
de 30 cm şi diametrul internodului de cel puţin 7 mm, măsurat la mijlocul butaşului;
e) butaşi portaltoi pentru înrădăcinare - porţiuni provenite din coarde portaltoi, cu lungimea
minimă de 30 cm şi diametrul internodului de cel puţin 6 mm, măsurat la mijlocul butaşului,
având în partea lor superioară 1-2 ochi viabili.
3. Categoriile biologice de material folosit în viticultură sunt definite astfel:
a) materialul amelioratorului este materialul săditor viticol care:
- a fost produs de ameliorator sau sub directa sa responsabilitate;
- este destinat producerii de material săditor viticol din categoria biologică prebază, pornind de la
o plantaţie cu material iniţial.
Prin ameliorator se înţelege instituţia sau persoana care a creat sau a identificat prin metode
ştiinţifice un soi sau o clonă. Amelioratorii pot fi institute şi staţiuni de cercetare şi dezvoltare
vitivinicolă, instituţii de învăţământ superior de profil agricol, întreprinderi particulare
specializate, asociaţii între instituţii de cercetare şi dezvoltare vitivinicolă, întreprinderi
particulare şi firme străine, persoane fizice. Prin menţinător se înţelege instituţia sau persoana
indicată în Registrul de stat, având responsabilitatea de a menţine un soi cu caracteristicile avute
la data înscrierii. Menţinătorul poate fi, de asemenea, amelioratorul soiului sau o persoană
juridică ori fizică autorizată, căreia amelioratorul i-a transferat acest drept printr-o tranzacţie
legală;
b) materialul prebază este materialul săditor viticol care:
- a fost produs de menţinător;
- este constituit din clone libere de bolile virotice recunoscute prin reglementările în vigoare,
plantate pe familii sanitare;
- provine din plantaţii cu materialul iniţial, în care există o garanţie totală că solul nu este infestat
cu organism dăunătoare sau cu vectori ai acestora, în special cu nematozi - vectori ai virusurilor;
- este destinat producerii de material săditor viticol din categoria biologică bază. Plantaţiile cu
material prebază se înfiinţează în unităţile titulare de brevet al soiului nou, respectiv al clonei, cu
material provenit din plantaţia de conservare, în prealabil testat la bolile virotice recunoscute prin
reglementările în vigoare, în condiţiile în care solul nu este infestat cu nematozi - vectori;
c) materialul bază este materialul săditor viticol care:
- a fost produs de menţinător sau sub directa sa responsabilitate;
- provine din plantaţii de înmulţire înfiinţate cu material săditor viticol din categoria biologică
prebază, pe soluri pentru care există o garanţie maximă că sunt libere de organisme dăunătoare
sau de vectori ai acestora;
- este liber de bolile virotice recunoscute prin reglementările în vigoare;
- este destinat producerii de material săditor viticol din categoria biologică material certificat;
d) materialul certificat este materialul săditor viticol care:
- a fost produs de agenţi economici autorizaţi;
- provine din plantaţii-mamă furnizoare de coarde şi de butaşi portaltoi, libere de bolile virotice
recunoscute prin reglementările în vigoare, înfiinţate cu material săditor viticol din categoria
biologică bază;
- este destinat obţinerii viţelor altoite certificate;
e) viţe altoite certificate:
- au fost produse de agenţi economici autorizaţi;
- provin din plantaţia de material certificat;
- sunt destinate înfiinţării plantaţiilor de producţie;
f) materialul standard este materialul săditor viticol care:
- a fost produs de agenţi economici autorizaţi;
- provine din plantaţii rezultate din viţe altoite certificate;
- este destinat înfiinţării de plantaţii de producţie.
Acest material dispare în momentul în care producţia de material săditor viticol certificat acoperă
toate solicitările.În cazul viţelor altoite, categoria biologică se stabileşte în funcţie de cea a
materialului de înmulţire folosit la altoire, după cum urmează:
- viţele altoite din categoria biologică prebază se obţin prin folosirea de altoi din categoria
prebază şi portaltoi din categoria prebază;
- viţele altoite din categoria biologică bază se obţin prin folosirea de altoi din categoria bază şi
portaltoi din categoria bază;
- viţele altoite din categoria biologică certificat se obţin prin folosirea de altoi din categoria
certificat şi portaltoi din categoria certificat.
În toate combinaţiile de altoire în care unul dintre partenerii altoi sau portaltoi este din categoria
biologică standard rezultă viţe altoite de această categorie.Viţele portaltoi, precum şi viţele
nealtoite din soiuri roditoare au categoria biologică identică cu cea a butaşilor din care provin,
atunci când sunt respectate cu rigurozitate condiţiile tehnice şi biologice în pepinieră şi în afara
acesteia, de testare, de manipulare, condiţionare, etichetare şi transport.
ANEXA Nr. 2
la normele metodologice
Definitii privind tipurile de plantaţii viticole care produc material de înmulţire, material săditor
viticol şi unităţile producătoare
1. Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele tipuri de plantaţii:
a) plantaţii de conservare - înfiinţate de amelioratori, de menţinători ori cu consimţământul
acestora, cu viţe provenite din materialul iniţial, testate individual ca libere de bolile virotice
recunoscute prin reglementările în vigoare, care furnizează materialul prebază;
b) plantaţii de preînmulţire - înfiinţate de amelioratori sau de menţinători ori cu consimţământul
acestora, cu viţe din materialul prebază, libere de bolile virotice recunoscute prin reglementările
în vigoare şi care furnizează materialul din categoria biologică bază;
c) plantaţii-mamă de plante certificate - înfiinţate cu viţe din material de bază, din care rezultă
coarde altoi sau butaşi portaltoi certificaţi;
d) plantaţii recunoscute pentru producerea de coarde altoi sau de butaşi portaltoi - plantaţii de
producţie destinate obţinerii de material săditor viticol din categoria standard, în urma aplicării
unor lucrări de selecţie în masă;
e) şcoli de viţe - culturi destinate obţinerii de viţe portaltoi sau de viţe altoite ori nealtoite din
soiuri roditoare.
2. Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele tipuri de unităţi:
a) unităţi de selecţie - unităţi ale menţinătorului care preiau clone, indiferent de origine, le
devirozează, le cultivă în condiţii controlate, le studiază din punct de vedere genetic, sanitar şi al
aptitudinilor culturale şi tehnologice, asigurând conservarea clonelor pe întreaga durată de
multiplicare. Activitatea unităţilor de selecţie se desfăşoară potrivit schemelor şi normelor
stabilite de Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie, sub controlul
Inspecţiei Naţionale pentru Calitatea Seminţelor. Unităţile de selecţie sunt singurele abilitate să
producă material prebază, destinat unităţilor de preînmulţire şi înmulţire, ele fiind reprezentate
prin Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie şi întreaga reţea de
staţiuni de cercetare şi dezvoltare vitivinicolă din subordinea sa;
b) unităţi de conservare şi de preînmulţire - unităţi care produc şi distribuie material din
categoria biologică bază în plantaţii de preînmulţire, utilizând numai material din categoria
biologică prebază furnizat de unităţile de selecţie.Materialul produs din categoria biologică bază
este destinat înfiinţării plantaţiilor-mamă de preînmulţire, care trebuie realizate pe clone, iar în
cadrul acestora, pe familii sanitare plantate separat, cu posibilitatea de identificare a fiecărei
clone;
c) unităţi de înmulţire - unităţi care produc şi distribuie material din categoria biologică certificat,
destinat obţinerii materialului de plantare - viţe altoite şi nealtoite.Pentru aceasta înfiinţează
plantaţii-mamă numai cu material din categoria biologică bază, furnizat de unităţi abilitate pentru
producerea acestuia. Plantaţiile-mamă de înmulţire se înfiinţează pe soiuri şi clone;
d) unităţi de producţie pentru viţe altoite şi nealtoite - unităţi care produc material de plantare
necesar în vederea înfiinţării plantaţiilor producătoare de struguri şi plantării în goluri. În funcţie
de condiţiile de care dispun, precum şi de materialul de înmulţire utilizat, aceste unităţi produc
fie material de plantare din categoria biologică certificat, fie material standard, dar nu produc în
acelaşi timp material din ambele categorii. Activitatea unităţilor producătoare de material săditor
viticol se desfăşoară sub controlul Inspecţiei Naţionale pentru Calitatea Seminţelor şi sub
îndrumarea unităţilor de cercetare şi dezvoltare vitivinicolă. Unităţile producătoare de material
săditor viticol ţin evidenţa activităţilor şi a rezultatelor obţinute în registre însoţite de planuri ale
plantaţiilor, pe care le prezintă organelor abilitate pentru control.
ANEXA Nr. 3
la normele metodologice
Denumirile soiurilor pentru vin folosite în România şi sinonimiile admise
Denumirea soiului folosita Sinonimii admise pentru vinuri exportate in Romania
Aligote -
Babeasca neagra Grossmuttertraube, Hexentraube
Burgund mare Grossburgunder, Blaufrankisch, Kekfrankos, Frankovka
Busuioaca de Bohotin Schwarzer Muscat
Cabernet Sauvignon -
Cadarca Schwarzer Kadarka, Rubinroter Kadarka
Chardonnay -
Columna -
Creata Zackelweiss
Feteasca alba Madchentraube, Leanyka, Leanka
Feteasca neagra Schwarze Madchentraube
Feteasca regala Konigliche Madchentraube, Konigsast, Kiralyleanka
Francusa Mildweisser
Furmint -
Galbena de Odobesti -
Grasa de Cotnari Dicktraube
Majarca, Majarca alba Slancamenca
Merlot -
Muscat Ottonel -
Mustoasa, Mustoasa de Maderat Mustafer, Straftraube
Neuburger -
Oporto Portugieser, Blauer Portugieser, Portugais Bleu
Pinot gris Rulander, Grauburgunder, Grauer Burgunder, Grauer
Monch, Pinot Grigio
Plavaie -
Riesling italian, Riesling Welschriesling, Olasz Riesling, Olaszrizling
Riesling de Rin Weisser Riesling, Rheinriesling, Riesling Renano,
White Riesling
Rkatiteli -
Rosioara Pamid
Sangiovese -
Sauvignon, Sauvignon blanc -
Steinschiller Rosentraube, Kovidinka
Sarba -
Tamaioasa romaneasca Rumanische Weihrauchtraube, Tamianka
Traminer, Traminer roz Gewurtztraminer, Rosetraminer
Zghihara de Husi -
Zweigelt Blauer Zweigelt
NOTĂ:
Lista poate fi modificată şi completată prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi
pădurilor.[11]

Ordin nr. 145/2002 din 08/04/2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura, conţinutul,
originea, fabricarea, ambalarea, etichetarea, marcarea şi calitatea vinurilor aromatizate, a
băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole,
destinate comercializării pentru consumul uman
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 536 din 23/07/2002
Actul a intrat in vigoare la data de 23 iulie 2002
Art. 1. - Se aprobă Normele cu privire la natura, conţinutul, originea, fabricarea, ambalarea,
etichetarea, marcarea şi calitatea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi
a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole, destinate comercializării pentru consumul
uman, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi
Autoritatea pentru Protecţia Consumatorilor, prin direcţiile generale pentru agricultură şi
industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti, direcţiile de sănătate publică judeţene
şi a municipiului Bucureşti şi, respectiv, prin oficiile pentru protecţia consumatorilor judeţene şi
al municipiului Bucureşti, vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în
vigoare în termen de 12 luni de la data publicării.
ANEXĂ
Normă
din 08/04/2002 cu privire la natura, conţinutul, originea, fabricarea, ambalarea, etichetarea,
marcarea şi calitatea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a
cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole, destinate comercializării pentru consumul
uman
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 536 din 23/07/2002
Actul a intrat in vigoare la data de 23 iulie 2002
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prezentele norme se referă la vinurile aromatizate, băuturile aromatizate pe bază de vin
şi lacocteilurile aromatizate din produse vitivinicole şi stabilesc regulile generale privind
definirea, desemnarea şi prezentarea, precum şi condiţiile legate de natura, compoziţia, originea,
ambalarea, etichetarea şi marcarea acestora în vederea comercializării.
Art. 2. - În sensul prezentelor norme se definesc:
A. Vin aromatizat
Vinul aromatizat este băutura:
- obţinută din unul sau mai multe produse vinicole, inclusiv vinurile de calitate definite de
reglementările în vigoare, excluzând vinul de masă "retsina", cu sau fără adaos de musturi de
struguri şi/sau musturi de struguri proaspete oprite din fermentaţia alcoolică;
- la care s-a adăugat alcool prin utilizarea unuia sau mai multora dintre produsele menţionate la
art. 3 pct. 4;
- care a fost supusă aromatizării cu ajutorul substanţelor aromatizante naturale şi/sau preparatelor
aromatizante naturale, definite la art. 1 alin. (2) lit. b) prima liniuţă şi lit. c) din Normele privind
aromele utilizate în alimente şi sursele materiale pentru producerea lor, şi/sau plantelor aromatice
şi/sau condimentelor şi/sau alimentelor cu proprietăţi aromatizante. Utilizarea la obţinerea
vinurilor aromatizate a substanţelor şi preparatelor identice din punct de vedere chimic cu cele
naturale se face numai cu respectarea prevederilor normelor ce stabilesc cazurile şi condiţiile de
utilizare a acestor substanţe şi preparate aromatizante, emise de Ministerul Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei;
- care a fost supusă, în general, unei îndulciri şi eventual unei colorări cu caramel;
- care are o concentraţie alcoolică dobândită minimă egală sau mai mare de 14,5% în volume şi
de maximum 22% în volume şi o concentraţie alcoolică totală minimă egală sau mai mare de
17,5% în volume. Pentru produsele care poartă menţiunea "sec" sau "extrasec" concentraţia
alcoolică totală este de minimum 16% în volume, respectiv 15% în volume.Vinurile şi/sau
musturile de struguri proaspete, oprite din fermentaţie, utilizate la fabricarea vinurilor
aromatizate, trebuie să fie prezente în produsul finit într-o proporţie de minimum 75%.
Denumirea "vin aromatizat" poate fi înlocuită cu cea de "aperitiv pe bază de vin". Utilizarea
termenului "aperitiv" în acest context nu limitează utilizarea acestuia pentru a defini alte produse
care nu se supun prevederilor prezentelor norme.
Utilizarea unei substanţe aromatizante identice cu vanilina naturală, definită conform
prevederilor legale, este autorizată la fabricarea vinurilor aromatizate. Utilizarea amestecurilor de
substanţe aromatizante identice cu cele naturale, care prezintă aromă şi/sau gust
de migdală, caisă sau ou, este autorizată, respectiv în completarea migdalelor, caiselor sau ouălor
utilizate la fabricarea vinurilor aromatizate, numai în următoarele condiţii:
- dacă amestecurile respectă prevederile legale în vigoare referitoare la aromele utilizate în
alimente, precum şi condiţiile de aplicare;
- denumirea sub care se vinde produsul trebuie să facă referire la produsele menţionate mai sus;
- societăţile producătoare trebuie să ţină un registru separat referitor la utilizarea substanţelor
aromatizante identice cu cele naturale.
Acest registru va conţine informaţii precise referitoare la aroma identică cu cea naturală utilizată,
natura şi cantitatea aromei identice cu cea naturală, existentă în societatea comercială, locul de
depozitare şi indicaţiile asupra utilizării sale complementare în băutură în comparaţie cu aroma
principală. Fiecare operaţie de manipulare se înregistrează în registru. O dată pe an registrele
trebuie verificate de către autorităţile competente, respectiv de reprezentanţii Ministerului
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
B. Băutură aromatizată pe bază de vin
Băutura aromatizată pe bază de vin este băutura:
- obţinută din unul sau mai multe produse vinicole, inclusiv vinurile de calitate definite de
reglementările în vigoare, excluzând vinurile fabricate cu adaos de alcool şi vinul de masă
"retsina", cu sau fără adaos de musturi de struguri şi/sau musturi de struguri parţial fermentate;
- care a fost supusă aromatizării cu substanţe aromatizante şi/sau preparate aromatizante naturale
şi/sau identice cu cele naturale, definite la art. 1 alin. (2) lit. b) prima şi a doua liniuţă şi lit. c) din
Normele privind aromele utilizate în alimente şi sursele materiale pentru producerea lor, şi/sau
plante aromatice şi/sau condimente şi/sau alimente cu proprietăţi aromatizante. Utilizarea la
obţinerea băuturilor aromatizate pe bază de vin a substanţelor obţinute prin sinteză chimică, dar
care nu sunt identice cu cele naturale se face numai cu respectarea prevederilor normelor ce
stabilesc cazurile şi condiţiile de utilizare a acestor substanţe şi preparate aromatizante, emise de
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei;
- care a fost supusă, în general, unei îndulciri;
- la care nu este permis adaosul de alcool, cu următoarele excepţii:
a) pentru băuturile definite la art. 5 pct. 3;
b) băuturile aromatizate pe bază de vin, obţinute din vin alb, îndulcite, caracterizate prin adaosul
unui distilat de struguri sec şi aromatizat exclusiv cu extract de cardamom;
c) băuturile aromatizate pe bază de vin, obţinute din vin roşu, care au fost supuse procesului de
îndulcire şi la care s-au adăugat preparate aromatizante, precum cele definite în actele normative
în vigoare. Aceste preparate au fost obţinute exclusiv din condimente, din ginseng, din nuci,
portocale şi plante aromatice;
- care are o concentraţie alcoolică dobândită egală sau mai mare de 7% în volume şi de
maximum 14,5% în volume.
Vinurile utilizate la fabricarea băuturii aromatizate pe bază de vin trebuie să fie prezente în
produsul finit întro proporţie de minimum 50%.
C. Cocteil aromatizat din produse vitivinicole
Cocteilul aromatizat din produse vitivinicole este băutura:
- obţinută din vin şi/sau musturi de struguri;
- care a fost supusă aromatizării cu ajutorul substanţelor aromatizante şi/sau preparatelor
aromatizante naturale şi/sau identice cu cele naturale, definite la art. 1 alin. (2) lit. b) prima şi a
doua liniuţă şi lit. c) din Normele privind aromele utilizate în alimente şi sursele materiale pentru
producerea lor, şi/sau plantelor aromatice şi/sau condimentelor şi/sau alimentelor cu proprietăţi
aromatizante. Utilizarea la obţinerea cocteilurilor aromatizate pe bază de vin a substanţelor
aromatizante obţinute prin sinteză chimică, dar care nu sunt identice cu cele naturale se face
numai cu respectarea prevederilor normelor ce stabilesc cazurile şi condiţiile de utilizare a
acestor substanţe şi preparate aromatizante, emise de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor şi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei;
- care a fost supusă unei eventuale îndulciri şi unei eventuale colorări.
La obţinerea cocteilului aromatizat din produse vitivinicole nu este permis adaosul de alcool.
Cocteilul aromatizat din produse vitivinicole are o concentraţie alcoolică dobândită de maximum
7% în volume. Vinurile şi/sau musturile de struguri utilizate la fabricarea cocteilului aromatizat
din produse vitivinicole trebuie să fie prezent în produsul finit într-o proporţie de minimum 50%.
Utilizarea termenului "cocteil" în acest context nu limitează utilizarea acestui termen pentru a
defini şi alte produse care nu se supun prevederile prezentelor norme.
CAPITOLUL II
Definiţii
Art. 3. - În sensul prezentelor norme, termenii folosiţi se definesc după cum urmează:
1. Îndulcire - operaţia care constă în utilizarea la prepararea vinurilor aromatizate, băuturilor
aromatizate pe bază de vin şi cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole a unuia sau mai
multora dintre următoarele produse: zahăr semialb, zahăr alb, zahăr alb rafinat, dextroză,
fructoză, sirop de glucoză, zahăr lichid, zahăr lichid invertit, sirop de zahăr invertit, must de
struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, must proaspăt de struguri, zahăr
caramelizat, miere, sirop de roşcove, precum şi alte produse glucidice natural având un efect
analog cu cel al produselor menţionate mai sus. Prin zahăr caramelizat se înţelege produsul
obţinut exclusiv prin încălzirea controlată a zaharozei fără adios de baze, de acizi minerali sau de
alţi aditivi chimici.
2. Aromatizare - operaţia care constă în utilizarea la prepararea vinurilor aromatizate, băuturilor
aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole a uneia sau mai
multor arome şi/sau a plantelor aromatice şi/sau a condimentelor şi/sau a alimentelor cu
proprietăţi aromatizante, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Adăugarea acestor
substanţe conferă produsului finit caracteristici organoleptice diferite de cele ale vinului.
3. Colorare - operaţia care constă în utilizarea la fabricarea vinurilor aromatizate sau a
cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole a unuia sau mai multor coloranţi, în
conformitate cu prevederile legale în vigoare.
4. Adăugare de alcool - operaţia care constă în folosirea la fabricarea vinurilor aromatizate şi,
după caz, a unor băuturi aromatizate pe bază de vin a unuia sau mai multora dintre următoarele
produse:
a) alcool etilic de origine viticolă;
b) alcool etilic de origine agricolă;
c) alcool de vin sau de stafide;
d) distilat de vin sau de stafide;
e) distilat de origine agricolă;
f) rachiu de vin sau de tescovină;
g) rachiu de stafide.
Produsele folosite trebuie să corespundă reglementărilor legale în vigoare şi îndeosebi
caracteristicile alcoolului etilic utilizat trebuie să corespundă prevederilor Standardului Român
nr. 14/1998, alcool etilic rafinat tip A.
5. Concentraţia alcoolică dobândită în volume - numărul de volume de alcool pur, la temperatura
de 20°C, conţinut în 100 volume din produsul considerat la aceeaşi temperatură.
6. Concentraţia alcoolică potenţială în volume - numărul de volume de alcool pur, la temperatura
de 20°C, ce pot fi obţinute prin fermentarea totală a zaharurilor conţinute în 100 volume din
produsul considerat la aceeaşi temperatură.
7. Concentraţia alcoolică totală în volume - suma concentraţiilor alcoolice dobândită şi
potenţială, în volume.
8. Concentraţia alcoolică naturală în volume - concentraţia alcoolică totală în volume a
produsului considerat înaintea oricărei îmbogăţiri.
Art. 4. - Definirea diferitelor categorii de vinuri aromatizate a căror denumire poate să
înlocuiască denumirea "vin aromatizat" este următoarea:
1. Vermut - vin aromatizat obţinut din vinurile definite conform reglementărilor legale în
vigoare, care au fost supuse unei aromatizări cu substanţe din speciile de pelin Artemisia sau cu
substanţe derivate din acestea. Îndulcirea se realizează numai cu zahăr caramelizat, zaharoză,
must de struguri, must de struguri concentrat şi must de struguri concentrat rectificat.
2. Vin aromatizat amar - vin aromatizat obţinut din vinurile definite conform reglementărilor în
vigoare, care au fost supuse unei aromatizări amare caracteristice. Denumirea "vin aromatizat
amar" este urmată de numele principalei substanţe aromatizante. Denumirea "vin aromatizat
amar" poate fi urmată sau înlocuită de expresii ca:
a) "vin cu chinină", în cazul în care aromatizarea principală este obţinută cu aroma principală
chinină;
b) "Bitter vino", în cazul în care aromatizarea principală este făcută cu aromă naturală de
genţiană şi când băutura a fost supusă unei colorări galbene şi/sau roşii cu ajutorul unor coloranţi
alimentari autorizaţi; folosirea termenului "bitter" nu prejudiciază în acest context folosirea
acestui termen pentru a defini produsele care nu se supun prevederilor prezentelor norme;
c) "Americano", în cazul în care aromatizarea este datorată prezenţei substanţelor aromatizante
natural provenind din pelin şi din genţiană şi când băutura a fost supusă unei colorări galbene
şi/sau roşii cu ajutorul unor coloranţi autorizaţi, conform reglementărilor legale în vigoare.
3. Vin aromatizat cu ou - vin aromatizat obţinut din vinurile definite conform reglementărilor
legale în vigoare, cu adaos de gălbenuş de ou de calitate sau cu substanţe derivate din acesta, al
cărui conţinut în zahăr exprimat în zahăr invertit este de minimum 200 g, iar conţinutul în
gălbenuş de ou este de minimum 10 g/l de produs finit. Termenul "cremovo" poate însoţi
termenul "vin aromatizat cu ou" atunci când vinul aromatizat cu ou conţine vin Marsala într-o
proporţie de minimum 80%.Termenul "cremovo zabaione" poate însoţi termenul "vin aromatizat
cu ou" atunci când vinul aromatizat cu ou conţine vin Marsala într-o proporţie de minimum 80%
şi are un conţinut în gălbenuş de ou de minimum 60 g/l.
4. Vakeva Viiniglogi/Starkvinsglogg - vin aromatizat obţinut din vinurile definite conform
reglementărilor legale în vigoare, al cărui gust caracteristic este obţinut prin utilizarea cuişoarelor
împreună cu alte mirodenii. Această băutură poate fi îndulcită cu substanţele prevăzute la art. 3
pct. 1.
5. Bitter - vin aromatizat obţinut din vinuri definite conform reglementărilor legale în vigoare, al
cărui gust caracteristic este obţinut prin utilizarea unor extracte de plante, predominante fiind
genţiana, anghinarea şi centaura.
6. Floris - vin aromatizat obţinut din vinuri definite conform reglementărilor legale în vigoare, al
cărui gust caracteristic este obţinut prin utilizarea unor extracte de plante, predominante fiind
migdalele şi mălinul.
Art. 5. - Definirea diferitelor categorii de băuturi aromatizate pe bază de vin, a căror denumire
poate să înlocuiască sau să completeze denumirea "băuturi aromatizate pe bază de vin", este
următoarea:
1. Sangria - băutură obţinută pe bază de vin, aromatizată prin adaos de extracte sau esenţe
naturale de citrice, cu sau fără sucul acestor fructe, eventual cu un adaos de mirodenii, îndulcită,
cu adaos de bioxid de carbon şi având o concentraţie alcoolică dobândită de maximum 12% în
volume. Băutura poate conţine particule solide provenind din pulpa sau din coaja citricelor şi
culoarea sa trebuie să provină în exclusivitate din materiile prime folosite. Denumirea "Sangria"
trebuie în mod obligatoriu să fie însoţită de menţiunea "fabricat în...", urmată de numele statului
membru producător sau al unei regiuni mai restrânse, exceptându-se cazul în care este produsă în
Spania sau Portugalia. Denumirea "Sangria" poate înlocui denumirea "băutură aromatizată pe
bază de vin" numai în cazul în care băutura a fost fabricată în Spania sau Portugalia.
2. Clarea - băutură pe bază de vin alb obţinută în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute pentru
băutura "Sangria". Denumirea "Clarea" trebuie în mod obligatoriu să fie însoţită de menţiunea
"fabricat în...", urmată de numele statului membru producător sau al unei regiuni mai restrânse,
în afară de cazul în care este fabricată în Spania. Denumirea "Clarea" poate înlocui denumirea
"băutură aromatizată pe bază de vin" numai în cazul în care băutura a fost fabricată în Spania.
3. Zurra - băutură obţinută prin adaos de brandy sau rachiu de vin, definite conform
reglementărilor legale în vigoare, în băuturile definite la pct. 1 şi 2 şi eventual cu adaos de bucăţi
de fructe. Concentraţia alcoolică dobândită trebuie să fie egală sau mai mare de 9% şi de
maximum 14% în volume.
4. Bitter soda - băutură aromatizată obţinută din bitter vino, al cărei conţinut în produsul final
trebuie să fie de minimum 50% în volume, cu adaos de bioxid de carbon sau apă gazoasă şi
eventual cu aceiaşi coloranţi ca pentru bitter vino. Concentraţia alcoolică dobândită trebuie să fie
egală sau mai mare de 8% şi de maximum 10,5% în volume. Folosirea termenului "bitter" în
acest context nu prejudiciază folosirea acestui termen pentru a defini produsele care nu se supun
prevederilor prezentelor norme.
5. Kalte Ente - băutură aromatizată obţinută prin amestecul de vin, vin petiant sau de vin petiant
cu adaos de bioxid de carbon cu vin spumant sau vin spumos cu adaos de bioxid de carbon, la
care se adaugă substanţe naturale de lămâie sau extracte din aceste substanţe. Conţinutul
produsului finit în vin spumant sau vin spumos cu adaos de bioxid de carbon trebuie să fie de
minimum 25% în volume.
6. a) Gluhwein - băutură aromatizată obţinută exclusiv din vin roşu sau vin alb şi zahăr,
aromatizată în special cu scorţişoară şi cuişoare; în afara cantităţilor de apă utilizate în procesul
de îndulcire conform prevederilor art. 3 pct. 1, adaosul de apă este interzis. În cazul în care
băutura "Gluhwein" a fost fabricată din vin alb, denumirea sub care se vinde produsul
"Gluhwein" trebuie completată cu expresia "din vin alb".
b) Viiniglogi/Vinglogg - băutură aromatizată obţinută exclusiv din vin roşu sau vin alb,
aromatizată în special cu scorţişoară şi cuişoare.
7. Maiwein - băutură aromatizată obţinută din vin cu adaos de plante de Asperula odorata sau din
extracte ale acesteia, astfel încât gustul de Asperula odorata să fie predominant.
8. Maitrank - băutură aromatizată obţinută din vin alb sec în care au fost macerate plante de
Asperula odorata sau căreia i s-au adăugat extracte din aceste plante, cu adaos de portocale şi/sau
alte fructe, eventual sub formă de suc, de concentrate sau extracte, şi care a fost supusă unei
îndulciri cu maximum 5% zaharuri.
Art. 6. - Definirea diferitelor categorii de cocteiluri aromatizate din produse vitivinicole, a căror
denumire poate să înlocuiască sau să completeze denumirea "cocteil aromatizat" din produse
vitivinicole, este următoarea:
1. Cocteil pe bază de vin - băutură aromatizată în care mustul de struguri concentrat este de
maximum 10% din volumul total al produsului finit şi conţinutul în zahăr, exprimat în zahăr
invertit, este de maximum 80 g/l.
2. Petiant din struguri aromatizat - băutură fabricată exclusiv din must de struguri, cu o
concentraţie alcoolică dobândită de maximum 4% în volume şi cu anhidridă carbonică provenind
exclusiv din fermentaţia mustului de struguri.
3. Cocteil aromatizat pe bază de vin perlant - băutură fabricată din vin aromatizat cu extracte
naturale din plante, impregnat cu bioxid de carbon, având o concentraţie alcoolică dobândită de
maximum 7% în volume.
Art. 7. - Denumirile "vin aromatizat", "băutură aromatizată pe bază de vin" şi cele menţionate la
art. 4 şi 5 pot fi completate în funcţie de conţinutul în zahăr invertit, după cum urmează:
1. extrasec - pentru produsele al căror conţinut în zahăr este de maximum 30 g/l inclusiv;
2. sec - pentru produsele al căror conţinut în zahăr este de maximum 50 g/l inclusiv;
3. demisec - pentru produsele al căror conţinut în zahăr este între 50 şi 90 g/l inclusiv;
4. demidulce - pentru produsele al căror conţinut în zahăr este între 90 şi 130 g/l inclusiv;
5. dulce - pentru produsele al căror conţinut în zahăr este de minimum 130 g/l.
Menţiunile "demidulce" şi "dulce" pot fi înlocuite prin înscrierea conţinutului de zahăr invertit
exprimat în g/l. În cazul în care denumirea sub care se vinde produsul pentru băuturile
aromatizate pe bază de vin conţine termenul "spumos" cantitatea de vin spumos utilizată trebuie
să fie de minimum 95%.
Art. 8. - (1) La fabricarea băuturilor definite în prezentele norme este permisă utilizarea
aditivilor alimentari autorizaţi, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.
(2) La fabricarea băuturilor definite în prezentele norme adăugarea apei, eventual a apei distilate
sau demineralizate, este permisă fără modificarea naturii băuturii şi cu respectarea
reglementărilor legale în vigoare.
(3) Alcoolul etilic folosit pentru diluarea sau dizolvarea aromelor, substanţelor colorante sau a
aditivilor autorizaţi utilizaţi la fabricarea băuturilor definite în prezentele norme trebuie să fie
alcool etilic de origine agricolă şi să aibă caracteristicile organoleptice şi fizico-chimice în
conformitate cu Standardul Român nr. 14/1998. Alcoolul etilic de origine agricolă va fi utilizat în
doza strictă necesară pentru diluarea sau dizolvarea aromelor, substanţelor colorante sau a
oricărui alt aditiv autorizat.
Art. 9. - Tratamentele şi practicile oenologice aplicate vinurilor şi musturilor trebuie să
corespundă reglementărilor legale în vigoare.
Art. 10. - Caracteristicile organoleptice şi fizico-chimice ale băuturilor definite în prezentele
norme trebuie să corespundă standardelor române, standardelor profesionale şi standardelor sau
specificaţiilor tehnice ale firmelor, precum şi normelor sanitare în vigoare.
Art. 11. - (1) Pentru băuturile care nu corespund prevederilor art. 2, 4, 5, 6, 7 şi 8 nu se pot
utiliza denumirile menţionate în aceste articole.
(2) Denumirile geografice cum ar fi: "Nurnberger Gluhwein", "Vermouth de Chambery",
"Vermouth di Torino" pot să înlocuiască denumirile categoriilor de băuturi aromatizate
menţionate la art. 2 sau să le completeze, rezultând denumiri compuse.
(3) Denumirile de origine sunt rezervate băuturilor care îşi dobândesc caracteristicile şi calităţile
definitive în procesul de fabricare în zona geografică invocată, în vederea evitării inducerii în
eroare a consumatorului asupra materiei prime utilizate.
(4) Denumirile sub care se vând produsele definite în prezentele norme nu pot să fie completate
cu indicaţii geografice la care au dreptul produsele vitivinicole.
Art. 12. - (1) În denumirile sub care se vând băuturile aromatizate conţinând produse din
sectorul vitivinicol şi arome, care au o concentraţie alcoolică de minimum 1,2% in volume şi
care nu corespund prevederilor prezentelor norme, nu este permisă nici o referinţă la produsele
din sectorul vitivinicol.
(2) Băuturile aromatizate care nu corespund prevederilor prezentelor norme nu se
comercializează pentru consumul uman în asociere cu termeni cum ar fi: "gen", "tip", "mod",
"stil", "marcă", "gust" sau cu alte menţiuni asemănătoare la una dintre denumirile prevăzute în
prezentele norme.
Art. 13. - (1) Etichetarea, prezentarea şi publicitatea băuturilor prevăzute în prezentele norme se
fac cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) În cazul în care alcoolul utilizat la fabricarea băuturilor provine dintr-o singură materie primă
(alcool din cereale, alcool din vin, alcool din melasă), natura acestuia poate fi indicată pe
etichetă. În cazul în care alcoolul provine din diferite materii prime, nu se va indica pe etichetă
natura acestuia.
(3) Alcoolul etilic utilizat la diluarea sau dizolvarea aromelor, substanţelor colorante sau a
aditivilor autorizaţi nu este considerat ingredient.
Art. 14. - (1) Marcarea băuturilor prevăzute în prezentele norme se face cu respectarea
reglementărilor legale în vigoare emise de Ministerul Finanţelor Publice.
(2) Prevederile prezentelor norme se aplică şi băuturilor aromatizate provenite din import.
Art. 15. - Verificarea calităţii loturilor de produse se face pe baza nivelului de calitate acceptabil,
denumit şi AQL, şi a Standardului Român 184/1-25.[12]
 Bibliografie

1. http://www.dreptonline.ro/introduceri/introducere_comerţ.php

2. http://www.legestart.ro/Legea-245-2004-securitatea-generala-produselor-
(Njg1NzM-).htm

3. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=5545

4. http://www.legestart.ro/Hotararea-1219-2000-unele-masuri-protectie-intereselor-
consumatorilor-achizitionarea-piese-schimb-auto-altele-decat-cele-pot-afecta-
siguranta-circulatiei-protectia-mediul-(MzgwOTY-).htm

5. http://www.legestart.ro/Legea-449-2003-vânzarea-produselor-garantiile-asociate-
acestora-(MTc1MzA-).htm

6. http://www.legestart.ro/Legea-449-2003-vânzarea-produselor-garantiile-asociate-
acestora-(MzA3OTM3).htm

7. http://www.anpc.gov.ro/anpc/index.php?
option=com_content&view=section&layout=blog&id=9&Itemid=50

8. http://www.anpc.gov.ro/old/wp-content/uploads/manual/legislatie/ORDIN-268-
2003.pdf

9. http://www.anpc.gov.ro/old/wp-content/uploads/manual/legislatie/LEGEA-244-
2002.pdf

10. http://www.apia.org.ro/legislatie_nationala/lege%2083_2007_vie_vin.pdf

11. http://www.anpc.gov.ro/old/wp-content/uploads/manual/legislatie/HG-1134-
2002.pdf

12. http://www.anpc.gov.ro/old/wp-content/uploads/manual/legislatie/ORDIN-145-
2002.pdf