FACHIRUL

Un fachir, un fel de Bosco,

Hipnotizator de rasă,
Voiaja-n expres c-o doamnă
Tare dulce şi frumoasă.

Profitând că-n ora-aceea

Nimeni n-o să-l deranjeze,
Hipnotizatoru-ncearcă
Doamna s-o hipnotizeze.

O fixează-adânc cu ochii,
Gata gândul să i-l sfarme,
Iar frumoasa-nchide ochii,
Fără voie... şi adoarme.

- Eşti sub magica-mi putere-

Zise el cu glas drăcesc,
Şi-ai să execuţi cu vrere
Tot ce am să-ţi poruncesc!

- Da! Răspunde adormita.

Iară el cu gesturi iuţi
A-ntrebat: - Ce fac acuma?
- Ah... pe gură mă săruţi!

- Şi acuma, ce fac, scumpo?

A-ntrebat-o el sedus
- Ah!... răspunde ea-n deliru-i
Îmi ridici rochiţa-n sus!

- Şi acum, ce fac, păpuşo?

Iar frumoasă-n letargie
A şoptit: - Acum te umpli
Straşnic de blenoragie!