ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

ECONOMIE GENERALA

Influenţa religiei şi poziţiei sociale asupra

comportamentul electoral

-referat-

MUNTEANU IOANA
GRUPA 1437

1
 Studiul comportamentului electoral este unul dintre domeniile sociologiei căruia i-au fost
dedicate numeroase cercetări şi analize in ultimele decenii. Dreptul de a vota este un drept
fundamental, iar întregul edificiu al democraţiei se bazează pe posibilitatea exercitării acestui
drept. În încercarea de a stabilii care sunt factorii care influenţează opţiunea politică mai mulţi
cercetători francezi au efectuat un ansamblu de studii, care s-au desfăşurat pe parcursul a zece
ani, asupra electoratului francez. Analiza datelor culese cu acest prilej au condus la concluzia că
există o dependenţă strânsă intre apartenenţa la o anumită clasă socială, deţinerea unui
patrimoniu, religie şi opţiunea politică.

Comportamentul electoral poate fi asociat, in termenii probabilistici, unui sistem organizat

de reprezentări, atitudini şi norme. Sistemul include in primul rând percepţia asupra universului
politic dar nu se reduce numai la aceasta, cuprinzând un model de reprezentări ale câmpului
social, al convingerilor şi sentimentelor relative la ce înseamnă legitimitatea şi nelegitimitatea
reprezentanţilor aleşi.
Guy Michelat şi Michel Simon au elaborat două modele ale acestui sistem simbolic.
Primul este structurat in jurul religiei şi pune accentul pe valorile familiei, căminului şi muncii,
patrimoniu simbolic şi material fără de care individul nu îşi concepe existenţa. Acest sistem de
valorizare şi reprezentare este caracteristic in general celor care votează cu partidele de dreapta.
Al doilea model este structurat in jurul clasei sociale, a antagonismelor şi solidarităţii in cadrul
acesteia. Experienţa realităţilor sociale şi economice şi felul in care ele condiţionează existenţa şi
soarta familiei sale şi a celor care trăiesc in acelaşi mediu, reprezintă referinţa cea mai utilizată.
Acest ansamblu de semnificaţii este adeseori asociat cu un vot acordat partidelor de stânga.
Geneza acestor doua sisteme este diferită. Primul model este legat de rolul dominant pe
care l-a avut timp de multe secole biserica catolică in rolul ei de organizatoare a societăţii. Al
doilea este legat de istoria stângii politice şi de sindicate şi, pe termen lung, de mişcarea
muncitorească născută odată cu Revoluţia franceză. Oricare dintre cele două sistemele nu devin
insă factori socio-istorici reali decât in măsura in care ele sunt primite şi acceptate de către
indivizi concreţi. Codurile simbolice ale sistemele sunt transmise prin intermediul familiei, şcolii,
bisericii sau altor organizaţii, in timpul copilăriei şi adolescenţei ceea ce explică intensitatea
afectivă cu care sunt acceptate. Dar nu trebuie subestimată impactul pe care îl pot avea
condiţiile de desfăşurare ale vieţii adulte, raporturile succesive ale individului cu ceilalţi, factorii
economici care ii caracterizează existenţa.
De aici se poate concluziona că individul aparţine mai multor grupuri in acelaşi timp şi de
aceea analiza trebuia să evalueze efectul combinat al acestei apartenenţe multiple. Pe de altă
parte, apartenenţa la un grup este graduală. Persoana poate fi mai mult sau mai puţin catolică
sau poate aparţine de mai mult sau mai puţin timp unei anume clase sociale. Se poate face
ipoteza că cu cât gradul de integrare intr-un grup este mai mare cu atât creşte participarea la
sistemul de simboluri care caracterizează acel grup. Grupul este mai mult decât un agregat
statistic, este un ansamblu real in care indivizii interacţionează unii cu alţii, trăiesc experienţe
asemănătoare, primesc, modifică şi transmit elementele unei culturi specifice. In consecinţă
determinarea poziţiei unui individ in cadrul grupului prin intermediul unei scări de indicatori de
apartenenţă este importantă pentru determinarea coordonatelor comportamentului individual.
Apartenenţa la comunitatea religioasă şi influenţa acestui fapt asupra comportamentului
electoral este o problemă delicată ţinând cont de dificultatea practică a stabilirii intensităţii
sentimentului religios la nivel de individ.
Universul religios francez a cunoscut in ultima jumătate de secol transformări
semnificative. Apariţia clerului de stânga, reducerea importantă a numărului practicanţilor efectivi,
mai ales in rândul tinerilor , apariţia unor noi secte au determinat o modificare a rolului bisericii in
societate şi a legăturii care există intre nivelul de integrare religioasă şi opţiunea politică.
Dacă considerăm ca integrarea religioasă însemnă in primul rând participarea in mod
regulat la slujbele religioase lucrurile nu s-au modificat in ultimul secol. Conform studiile efectuat
75% din cei declaraţi practicanţi regulaţi (cei care asistă la majoritatea slujbelor religioase)
votează pentru partidele de dreapta, iar dintre cei consideraţi practicanţi iregulari (care asistă la

2
mai puţin de jumătate din slujbelor religioase) se îndreaptă in proporţie de 54% spre aceleaşi
partide.
Considerând că acest criteriu nu este destul de semnificativ pentru a arăta gradul de
integrare religioasă, ţinând cont schimbările care au loc in ultimii ani, specialiştii au căutat alte
modalităţi de stabilire a măsurii in care un individ poate considerat religios sau nu. In cadrul unei
cercetări desfăşurate cu ocazia alegerilor prezidenţiale din 1988, s-a încercat stabilirea poziţiei
subiecţilor faţă de patru chestiuni fundamentale ale religiei.
Intr-o primă etapă, s-a construit o scară de baza unui ansamblu de credinţe semnificative
pentru catolicism (credinţa in existenţa diavolului, raiului şi iadului, sfintei treimi, judecăţii de apoi,
prezenţa reală a lui Isus in cadrul euharisiei ). 90% din cei plasaţi la nivelul cel mai înalt al scării
credinţei sunt practicanţi cu regularitate(37%) sau iregulari(53%). La nivelul cel mai de jos al
scării se găsesc 1% practicanţi cu regularitate, 19% practicanţi iregulari, 26% nepracticanţi şi
47% atei.
Există indubitabil a legătură puternică intre practica religioasă şi credinţele fundamentale
care stau la baza sentimentului religios, oricare ar fi biserica de care aparţine: credinţa in
existenţa in Dumnezeu şi in viaţa de dincolo de moarte. Proporţia celor care susţin că există
Dumnezeu este de 92% la catolicii practicanţi, 54% la catolicii nepracticanţi şi 14% la cei fără
religie. Procentul celor care cred in viaţa de după moarte trece de la 84% la 43% şi respectiv
18%.
Pentru a considera sentimentul religios independent de apartenenţa la o biserica şi la
obligaţiile pe care aceasta le impune, a fost aleasă o altă formă de manifestare religioasă:
rugăciunea, practică intimă şi de dimensiune experimentală. In plus este o practică care implică
credinţă in existenţa unei entităţi supranaturale. Rugăciunea apare şi ea in strânsă corelaţie cu
practica dominicală. Se roagă zilnic 87% din practicanţii regulaţi, 65% din cei care asistă la slujbă
doar o dată sau de două ori pe lună, 40% din cei care asistă doar la marile sărbători, 12% din
nepracticanţi şi 2% din cei fără religie.
Fiecare dintre aceşti indicatori nu măsoară decât o faţetă a fenomenului religios, dar sunt
foarte legaţi intre ei şi putem spune că fiecare dintre ei măsoară nivelul de integrare religioasă.
Toate datele disponibile confirmă validitatea indicatorului de practică religioasă ca fiind pertinent
in ceea priveşte nivelul de integrare religioasă.
Relaţia dintre oricare dintre cei cinci indicatori religioşi şi opţiunile electorale rămâne
aceiaşi (vezi tabelul nr.1). Votul acordat partidelor de stânga trece de la 62% la 26% pe măsură
ce parcurgem scara credinţelor catolice. Cu cât credinţa in Dumnezeu este mai sigură cu atât
probabilitatea de a vota cu stânga este mai mică. Cei care se simt apropiaţi de stânga politică
estimează in general că nu există viaţă după moarte. Aceiaşi corelaţie se regăseşte şi intre
frecvenţa rugăciunilor şi opţiunea politică.

A. Pe o scară a credinţei de la 0-ateu la 7 practicant frecvent, dumneavoastră cum vă

consideraţi?

Opţiune electorală de Opţiune electorală de Opţiune electorala

dreapta stânga pentru partidul
comunist
0 19 62 15
1-4 27 48 8
5-7 51 26 4

B. Existenţa lui Dumnezeu vi se pare….

Opţiune electorală de Opţiune electorală de Opţiune electorala

dreapta stânga pentru partidul
comunist
Sigură 3 25 3

3
Probabilă 18 43 5
Improbabila 18 62 6
Exclusă 13 59 20

C .Există viaţă după moarte?

Opţiune electorală de Opţiune electorală de Optiune electorala

dreapta stânga pentru partidul
comunist
Nu 13 58 12
Da 40 25 2
Nu stiu 22 37 4

D. Cât de des spuneţi o rugăciune?

Opţiune electorală de Opţiune electorală de

dreapta stânga
In fiecare zi 14 69
Adesea 23 59
Rareori 33 46
Niciodată 46 29

Tabel nr.1 Intenţii de vot in funcţie de indicatorii credinţei religioase

Analiza este dusă mai departe prin studierea opţiunii politice ţinând cont de cele două
caracteristici: integrarea religioasă şi deţinerea unui patrimoniu. Rezultatele celor doi cercetători
menţionaţi mai sus sunt sintetizate in tabelul nr.2.

Deţinerea unei reşedinţe private

+ - + - + -
Dreapta Stânga Comunist
practicanţi regulaţi 68 78 19 8 3 2
practicanţi neregulaţi 49 59 35 28 12 6
non-practicanţi 27 41 54 43 23 15
fără religie 10 18 71 68 43 32
Deţinerea de bunuri de raport
practicanţi regulaţi 71 87 17 5 3 0
practicanţi neregulaţi 51 72 34 19 10 2
non-practicanţi 31 51 51 29 21 7
fără religie 11 32 72 51 42 20

Conform datelor culese, votul este asociat in toate cazurile cu nivelul de integrare
religioasă. Dacă se declară fără religie, un individ fie că deţine sau nu un matrimoniu, va vota cu
stânga sau cu partidul comunist. In acelaşi timp, un catolic practicant fără patrimoniu va prefera
partidele de dreapta. In acelaşi timp, oricare ar fi nivelul de integrare religioasă , „efectul de
patrimoniu este verificat”. Incidenţa asupra votului a stăpânirii unei reşedinţe, fără a lua in
considerare substratul religios, este relativ modestă dar nu neglijabilă. Deţinerea unor bunuri de
raport influenţează insă in mod evident votul, in timp ce variabila religioasă este mai puţin
importantă. Aceiaşi concluzie se desprinde dintr-un alt studiu care cerceta cum este influenţat
votul de către deţinerea de bunuri mobiliare sau imobiliare.

4
 Al doilea model construit de Guy Michelat şi Michel Simon porneşte de la presupunerea
că apartenenţa la o anume clasă socială determină orientarea electorală a individului.
Transformările sociale din ultimul timp: creşterea mobilităţii sociale şi geografice, ridicarea
nivelului de viaţă, tendinţa de apropiere a practicilor culturale sub influenţa mijloacelor moderne
de comunicare, par susceptibile să slăbească legătura dintre clasa socială şi comportamentul
politic.
Studii de dată recentă invalidează insă această ipoteză. Nonna Mayer pune in evidenţă
persistenţa unui clivaj politico-ideologică major intre liber profesionişti şi salariaţi: primii datorită
statutului lor de independenţi şi-au organizat
Unul dintre studiile referitoare la legătura intre apartenenţa la o clasă socială şi opţiunea
electorală aparţine lui Nonna Mayer. Aceasta a pus la punct un indicator care măsoare
apartenenţa la clasa muncitoare pe baza a zece caracteristici. Cu cât individul este mai integrat
clasei sociale a muncitorilor cu atât se diminuează frecvenţa votului de dreapta şi creşte cea a
votului de stănga (comunist, socialist sau radical de stânga ).
Deţinerea unui patrimoniu de către muncitori nu conduce la modificarea
comportamentului electoral. Oricare ar fi indicatorul patrimonial luat in considerare (deţinerea unei
reşedinţe sau de bunuri de raport), votul de dreapta este cu atât mai puţin probabil cu cât creşte
numărul atributelor muncitoreşti luate in considerare (tabel nr.3). Se observă totuşi o modificare a
preferinţelor electorale pentru partidele de dreapta pentru cei care deţin proprietăţi, mai ales in
cazul deţinerii de bunuri de raport. Cu toate că proprietatea influenţează atitudinile ideologice,
clivajul nu ii opune pe proprietari şi non-proprietari, decizia electorală fiind influenţată in principal
de gradul de integrare in clasa socială.

Nr de Deţinerea unei reşedinţe private Deţinerea de bunuri de raport

atribute - + - + - + - + - + - +
0 45 59 33 28 10 7 47 70 34 17 9 3
1 31 48 52 39 23 10 36 60 48 27 18 7
2 25 41 59 43 29 18 30 50 54 31 26 6
3 19 37 64 51 39 25
22 27 82 59 35 25
4-5 12 25 75 55 43 23
Vot de Vot de partid Vot de Vot de partid
dreapta stânga comunist dreapta stânga comunist

Tabel nr.3 Opţiunea electorală in funcţiei de numărul de atributele muncitoreşti ale indivizilor şi
deţinerea unui patrimoniu

Orice individ se situează la intersecţia unei reţele de apartenenţe multiple, un individ

aparţinând in acelaşi timp unei clase sociale şi unei religii. Analiza poate fi desfăşurată luând in
considerare ca variabile apartenenţa la clasa socială şi nivelul de integrare religioasă. Cercetările
arată că probabilitatea unui vot de dreapta este cu atât mai mare cu cât creşte nivelul de
integrare religioasă şi scade gradul de apartenenţă la clasa muncitoare(tabel nr.4). Variaţiile
înregistrate in funcţie de variabilele religioase sunt mai importante decât cele in funcţie de
variabilele de clasă. Astfel cei fără religie şi cu un grad mic de integrare in rândul muncitorilor
votează mai puţin cu dreapta decât practicanţii regulaţi foarte integraţi printre muncitori.
Aceleaşi concluzii se desprind şi dacă se adaugă alte variabile cum ar fi : deţinerea unui
patrimoniu sau nivelul venitului. Fiecare dintre variabile influenţează votul dar acesta variază mai
mult sub efectul cumulat al apartenenţei la grupul catolic sau muncitoresc, decât sub efectul
variabilelor economice.

5
Practică religioasă Număr de atribute muncitoreşti
0 1 2 +3 0 1 2 +3 0 1 2 +3
Regulată 79 69 67 57 10 19 18 31 1 2 6 11
Neregulată 66 49 42 36 21 35 42 42 2 11 16 15
non-practicant 42 34 26 19 34 49 57 66 9 18 24 34
Fără religie 15 9 14 6 64 70 70 81 27 38 47 62

Tabel nr.4 Votul in funcţie de nivelul de integrare religioasă şi gradul de apartenenţă la clasa
muncitoare

Concluziile studiilor efectuate in ultimii douăzeci de ani in Franţa verifică incidenţa majoră
asupra comportamentului electoral a integrării religioase şi apartenenţei. Importanţa ideologică a
dimensiunii patrimoniale nu este de neglijat. Datele studiilor confirmă că patrimoniul asociat cu
însuşirea ideologiei catolicismului asupra familiei, muncii, ordinii sociale şi destinului uman, se
traduce printr-un vot orientat spre dreapta eşichierului politic. La celălalt pol, atunci când
detaşarea religioasă şi detaşarea religioasă puternică determină un vot de stânga. Patrimoniul
deţinut este revelator şi generator de atitudine i ideologice şi politice, problema proprietăţii fiind
încă de importantă in stabilirea comportamentului politic al actorilor sociali.
Opţiunea politică este legată de dimensiunile subiective cele mai valorizate ale existenţei
personale dar ea operează in funcţiei de considerentele globale (principiile) tributare sistemelor
de reprezentare a căror formare începe de la primele experienţe de socializare. De aici şi relativa
autonomie a votului faţă de variabilele economice (venit, patrimoniu) a căror importanţă
subiectivă este in general recunoscută dar a căror rol este important in funcţie de locul rol in
sistemul interpretativ de ansamblu al fiecărei persoane.
Astfel de studii nu oferă o explicaţie completă asupra succesiunii complexe de procese
care se finalizează prin vot dar ele nu oferă o perspectivă asupra influenţei poziţiei sociale asupra
orientării electoratului.

BIBLIOGRAFIE

1. Guy Michelat şi Michel Simon - „Comportament electoral- importanţa

dimensiunii simbolice”
2. Jaques Capdevielle şi Elizabeth Dupoirer – „Efectul patrimoniu”
3. Nonna Mayer – „Clasă, poziţie socială şi vot”