Pilda celor 10 leprosi

Lepra era şi este o boală incurabilă şi foarte contagioasă. Cei care se

îmbolnăveau de lepră erau obligaţi să părăsească comunitatea din care făceau
parte, pentru a preveni răspândirea bolii.
Mai mult decât atât, familiei şi prietenilor le era interzis să-i viziteze,
aceştia fiind condamnaţi să trăiască până la sfârşitul vieţii singuri şi uitaţi de
cei dragi. Neavând unde să mai locuiască, adeseori se refugiau în cimitire sau
în peşteri.
Pe când Iisus propovăduia în Samaria si Galileea, la marginea unui sat a
întâlnit 10 bolnavi de lepră care i-au cerut ajutorul. Mântuitorul nu i-a
vindecat pe loc, ci i-a trimis să se arate preoţilor, punându-le astfel la
încercare credinţa. Pe drum s-au vindecat toţi, însă din 10, doar unul singur a
luat hotărârea firească de a se întoarce şi de a-I mulţumi binefăcătorului
său. Iar tocmai cel care s-a întors nici măcar nu era de acelaşi neam cu Iisus
ci era samaritean.
Samariteanul, pentru că s-a întors să-I mulţumească lui Iisus, pe lângă
vindecarea trupească a primit-o şi pe cea sufletească, Mântuitorul spunându-
I: “Scoală-te şi du-te, credinţa ta te-a mântuit!”
Ceilalţi nouă chiar dacă s-au vindecat în mod miraculos, s-au întors la viaţa
lor plină de păcat pe care o duceau şi înainte, şi pentru care şi primiseră
această pedeapsă de la Dumnezeu.
Din păcate şi noi suntem la fel ca cei nouă, nu suntem mulţumiţi niciodată
cu ceea ce Dumnezeu ne trimite, şi mai ales nu-I mulţumim. Însă sper că
această pildă ne va face să ne schimbăm, să devenim mai buni şi mai receptivi
la mesajele pe care ni le trimite fie prin bine(bunăstare), fie prin necazuri.
Aş vrea ca de acum înainte, în fiecare seară când ne facem rugăciunea,
înainte să cerem ceva pentru ziua următoare, să mulţumim pentru ceea ce am
primit în ziua ce s-a încheiat. Şi mai vreau să vă aduc aminte că, pe lângă
cuvinte, cel mai bun mod de a mulţumi este de a ajuta şi noi la rândul nostru,
pe cei ce se află în nevoie, având mereu în minte faptul că oricând ne putem
afla şi noi în aceeaşi situaţie.