Sinteza Psihologia Sanatatii - Lector. Univ. Laura Petrescu Perlier

PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Lector. univ. Laura Petrescu Perlier
SINTEZ DE CURS
Cuprins
I. INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA S N T II 3-11
Psihologia S n t ii, ca disciplin nou . Istoricul apari iei i

evolu iei Psihologiei S n t ii
Defini ii ale Psihologiei S n t ii
Obiectivele Psihologiei S n t ii
Psihologia S n t ii ca domeniu interdisciplinar
Ramurile Psihologiei S n t ii (psihologia s n t ii preclinice
sau publice i psihologia s n t ii clinice)
Conceptul de s n tate
Conceptul de boal
Conceptul de stare de bine
Conceptul de calitate a vie ii
Principiile de studiu i aplicative ale Psihologiei S n t ii
Psihologia cancerului (psiho-oncologia)
II. METODE I MODELE. PARADIGME DE STUDIU I 12-22

INTERVEN IE ÎN PSIHOLOGIA S N T II
Metode de cercetare calitativ i cantitativ în Psihologia

S n t ii
Modele explicative clasice (biomedical, psihosomatic,
epidemiologic). Abordare cantitativ în Psihologia S n t ii
Modelul dominant, integrativ : bio-psiho-social
Paradigme (comportamental , cognitiv , psihofiziologic ,
constructivist , ecologic , comunitar , cultural )
Rela ia Psihologiei S n t ii cu alte discipline (psihologia
social , psihologia clinic , psihoterapia i consilierea,
psihologia medical , psihosomatica, medicina
comportamental , neuropsihoimunologia)
III. RELA IONAREA ÎNTRE FACTORII DE MEDIU I 23-33
FACTORII INDIVIDUALI ÎN PSIHOLOGIA S N T II
Factorii de mediu în Psihologia S n t ii : evenimentele de via ,

re elele sociale
Factorii personali în Psihologia S n t ii : tipurile i stilurile de

via cu risc (tipul A, tipul C) ; tr s turile patogene (ostilitatea,
nevrozismul, depresia, al i factori de vulnerabilitate) ;
caracteristicile salutogene (credin ele i stilurile cognitive) ; factorii
generali de personalitate (afectivitatea pozitiv i negativ )
IV. REPREZENT RILE SOCIALE. ANALIZA ATITUDINII 34-44

SOCIALE FA DE CANCER
1
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
REPREZENT RILE SOCIALE

Defini ii
Caracteristici
Distinc ii semantice
ANALIZA ATITUDINII SOCIALE FA DE CANCER
Construc ii cognitiv comportamentale

Modele referitoare la carcinogenez
Reprezent ri sociale despre cancer (abordare diacronic )
V. RELA IA ÎNTRE STRES I BOAL 45-55
Originea termenului
Concep ia lui Hans Selye despre stres
Concep ii actuale despre stres
Forme de manifestare a stresului
Adaptarea la stres
Psihosomatica i stresul
evaluarea stresului de c tre subiect. Moderatori (v. modelul lui
Jane Ogden)
Evaluarea stresului de c tre subiect. Variabilitatea individual
(v. modelul lui Jane Ogden)
Stresul, un fenomen emo ional
Stresul i riscul pentru cancer
VI. AJUSTAREA (COPINGUL) 56-64
Strategiile de ajustare sau copingul (defini ii, forme de ajustare,

obiectivele ajust rii, modele tradi ionale)
Teoria cognitiv-comportamental a copingului (copingul ca

moderator în rela ia eveniment stresant-deprimare emo ional –
proces tranzac ional; procesul de evaluare ; copingul ca strategie de
ajustare la stres)
Clasificarea strategiilor de coping i a metodelor de evaluare

(copingul centrat pe emo ie i copingul centrat pe problem ; sc rile
de coping ; copingul i solu iile pozitive)
VII. CANCER I ASPECTE PSIHOSOCIALE 65-80
Parcursul medical al pacientului ; diferitele etape
Diagnosticul de cancer (diagnostic i adev r ; diagnosticul,

eveniment fondator al unei noi experien e de via .)
A tr i cu un cancer
2
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Spitalul ca form de organizare institu ional i impactul s u asupra
pacientului
Nevoile pacien ilor i ale personalului medical în confruntarea cu

cancerul
Rolul interven iilor psihologice în cancer
Psihoterapii în boala canceroas
BIBLIOGRAFIE 81
3
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA S N T II (I)
Cursul î i propune introducerea unor no iuni de psihologia s n t ii, cu exemplificare pe

boala canceroas i bolnavul incurabil de cancer, utilizând în principal aporturile
psihologiei sociale i ale psihologiei clinice.
INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA S N T II
Psihologia S n t ii, ca disciplin nou . Istoricul apari iei i

evolu iei Psihologiei S n t ii
Defini ii ale Psihologiei S n t ii
Obiectivele Psihologiei S n t ii
Psihologia S n t ii ca domeniu interdisciplinar
Ramurile Psihologiei S n t ii (psihologia s n t ii preclinice sau
publice i psihologia s n t ii clinice)
Conceptul de s n tate
Conceptul de boal
Conceptul de stare de bine
Conceptul de calitate a vie ii
Principiile de studiu i aplicative ale Psihologiei S n t ii
Psihologia cancerului (psiho-oncologia)
1. Psihologia S n t ii, ca disciplin nou . Istoricul apari iei i evolu iei

Psihologiei S n t ii
PSIHOLOGIA S N T II este o disciplin relativ tân r , apar inând câmpului
psihologiei, aflat la interfa a între psihologie si s n tate.
Ap rut în anii ’70 (1976), într-un grup de lucru creat de c tre Asocia ia american de
psihologie, psihologia s n t ii a fost teoretizat i difuzat în SUA si Europa c tre
mijlocul anilor '80.
Doar în ultimele dou decenii, s n tatea global a devenit un subiect de interes pentru
psihologie. Aceast schimbare a fost determinat de factori majori care au condus la
apari ia i dezvoltarea unei noi ramuri psihologice, cum ar fi :
A. Un interes crescând pentru psihologie pe de o parte i cuno tiin ele aferente ei, iar pe
de alt parte pentru tiin ele vie ii. Psihologia s n t ii reprezint o punte între aceste
dou domenii. Maturizarea tiin elor psiho - comportamentale i sociale a oferit
modele i teorii ale s n t ii i bolii. Se înregistreaz totodat un interes crescut nu
doar pentru prevenirea îmboln virilor dar i pentru promovarea s n t ii, a st rii de
bine i a calit ii vie ii
B. Un interes economic :
Costul mare al tratamentelor medicale ( rile industrializate cheltuiesc 12-15% din produsul
na ional brut pentru îngrijirile medicale) a dus la concluzia prevenenirii i promov rii
comportamentelor i stilurilor de via mai « s n toas » i mai « sigur », în elegerea
4
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
factorilor salutogeni i protectori (Matarazzo, ‘84), care ar permite diminuarea semnificativ a
cheltuielilor de s n tate (securitate social , etc).
C. Cauze medicale
Modificarea semnificativ a cauzelor mortalit ii i morbidit ii (peste 50% din cauzele de

mortalitate i morbiditate se datoreaz unor factori care pot fi preveni i, dintre care amintim:
comportamente de risc : precum fumatul, consumul crescut de alcool, alimenta ie
necorespunz toare, s r cie, mediu poluat.
Procentul mare al consulta iilor medicale (între 30-50%) care nu sunt cauzate de patologii
organice ci de simptome somatice func ionale, cu substrat psihologic (migrene, oboseal ,
tahicardie, etc.).
Recunoa terea limitelor modelului biomedical în explicarea i tratarea bolilor (practic un

num r foarte limitat de boli sunt ast zi vindecate exclusiv de medicina clinic ).
Aceste elemente i-au determinat pe clinicieni s - i pun întreb ri privind elementele

predictive ale bolilor ; s se intereseze de factorii care le declan eaz - adic « stresorii »
vie ii cotidiene, izolarea social i psihologic a subiec ilor. Pân nu demult, psihologia era
interesat doar de s n tatea i boala mental .
2. Defini ii ale Psihologiei S n t ii
Bruchon-Schweitzer în 1994 definea Psihologia s n t ii ca studiul tulbur rilor psihosociale

care « poate juca un rol în apari ia bolilor putând s le accelereze sau s le încetineasc
evolu ia ».
Psihologia S n t ii este considerat a fi o disciplin „hibrid ”, care combin perspectiva
tiin elor socio-umane (psihologie, sociologie, antropologie) cu cea a tiin elor naturale
(medicin clinic , s n tate public , imunologie).
Sintetic putem defini Psihologia S n t ii ca fiind domeniul interdisciplinar ce aplic

cuno tin ele i tehnicile psihologice în domeniul s n t ii i bolii.
3. Obiectivele Psihologiei S n t ii
• Promovarea s n t ii
• Men inerea s n t ii
• Educarea pentru s n tate
• Prevenirea îmboln virilor
• Identificarea factorilor cognitivi, emo ionali, comportamentali i sociali cu rol în
etiologia i evolu ia bolilor acute i cronice
• În elegere experien ei bolii
• Asistarea bolnavului pentru o mai bun adaptare la boal , tratament i proceduri
medicale
• Ameliorarea îngrijirii medicale i a sistemului medical.
4. Psihologia S n t ii ca domeniu interdisciplinar
5
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Psihologia s n t ii fiind un domeniu interdisciplinar utilizeaz i pune la dispozi ie
cuno tin e i tehnici din/pentru mai multe ramuri ale psihologiei. Totodat , datorit
caracterului relativ nou al disciplinei, mai persist confuzii în diver i termeni rela iona i.
• Psihologia social - nu de pu ine ori psihologia s n t ii este considerat o ramur

aplicativ a psihologiei sociale, în domeniul s n t ii i bolii.
• Psihologia clinic - diferen a între cele dou discipline const în faptul c psihologia
clinic vizeaz mai ales tulbur rile emo ionale i boala mental , în timp ce psihologia
s n t ii se focalizeaz pe starea global de s n tate, rolul factorilor psiho-sociali în
etiologia bolii somatice (boal cardio-vascular , cancer, Sida), reac ia, adaptarea i
recuperarea din boala somatic acut (ex. infarct miocardic) sau cronic (ex. colon
iritabil).
Conceptele i teoriile dezvoltate de psihologia clinic (teoriile anxiet ii, depresiei,

tulbur rilor de personalitate, diagnosticul clinic) sunt deosebit de relevante pentru
psihologia s n t ii.
• Psihoterapia i Consilierea ofer psihologiei s n t ii cuno tin e i tehnice de lucru cu

pacien ii, cum sunt cele privitoare la rela ionarea psiholog-pacient, modalit i de
modificare a cogni iilor nerealiste, a st rii emo ionale negative sau ale
comportamentelor deficitare.
• Psihologia medical este un termen care acoperea pân acum trei decenii o bun parte
din domeniul psihologiei s n t ii. Termenul este tot mai pu in utilizat în ultimii ani
datorit caracterului s u restrictiv. Psihologia medical se focaliza preponderent pe
rela ia medic – pacient i pe adaptarea bolnavului la mediul spitalier i starea de
boal .
• Psihosomatica contureaz un domeniu interdisciplinar, situat la grani a dintre

medicina clinic i psihologie, care a f cut carier pân în anii ‘60. Datorit faptului
c modelele sale explicative i tehnicile de interven ie se bazau preponderent pe
paradigma psihanalitic , ast zi termenul este tot mai pu in utilizat. Termenii de
medicin comportamental , psihologia s n t ii sau cel de consulta ie de leg tur au
luat în mare m sur locul celui de psihosomatic .
• Medicina comportamental este un termen care de multe ori este considerat sinonim
cu cel de psihologia s n t ii. De cele mai multe ori, preferin a pentru un termen sau
altul este determinat de domeniul din care provin speciali tii care îl utilizeaz ,
psihologie sau medicin . Totu i, consider m util precizarea unor diferen e. Scopul
primordial al medicinei comportamentale este integrarea tiin elor comportamentale
cu cele medicale ; de asemenea, medicina comportamental acord prioritate
utiliz rii tehnicilor comportamentale în medicina clinic fa de preven ia
îmboln virilor i promovarea s n t ii.
În psihologia s n t ii ierarhia obiectivelor este u or diferit : a a cum am ar tat, obiectivul

primordial este promovarea s n t ii i prevenirea îmboln virilor; asistarea persoanei în stare
de boal este un obiectiv ce decurge din cel enun at anterior.
5. Ramurile Psihologiei S n t ii
6
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
• Psihologia s n t ii publice (preclinice)
o preven ia îmboln virilor

o promovare s n t ii
o educare pentru s n tate
• Psihologia s n t ii clinice
- asistarea bolnavului acut

- consilierea bolnavului cronic
- preg tirea bolnavului pentru proceduri chirurgicale
- psihocardiologie
- psihooncologie
- psihoneuroimunologie
- psihoneuroendocrinologie
6. Conceptul de s n tate
O caracteristic esen ial a psihologiei s n t ii este, a a cum arat i numele disciplinei,

focalizarea pe s n tate. Psihologia s n t ii se num r printre primele discipline care propune
comutarea aten iei de la boal c tre s n tate. Ast zi se cunoa te mai mult despre cauzele bolii
decât despre factorii care contribuie la men inerea s n t ii.
Reconceptualizarea no iunii de s n tate i boal prin prisma noilor abord ri reprezint dup
unii autori a doua “revolu ie medical ” (Yanovitz, 1992).
S N TATEA este perceput de mul i dintre noi doar prin prisma uneia din aceste
dimensiuni: negativ vs. pozitiv
• S n tatea ca absen a bolii i dizabilit ii

• S n tatea ca stare de bine fizic , psihic i social .
FUNC IONAL vs. EXPERIEN IAL
• S n tatea ca adaptare i rezultat al unor procese de reglare optim (Annandale, 1999)

• S n tatea ca m sur în care individul este capabil, pe de o parte, s î i realizeze
aspira iile i nevoile proprii, iar pe de alt parte, s r spund adecvat mediului social,
fizic i biologic (Starfield, 2001)
Cercet rile realizate de Blaxter (1990) i Staiton-Rogers (1991) pe loturi popula ionale largi,
identificat urm toarele percep ii laice (de sim comun) asupra s n t ii:
• S n tatea ca un dat natural

• S n tatea ca o valoare
• S n tatea ca dar divin
• S n tatea ca responsabilitate individual
• S n tatea ca voin
• S n tatea ca drept fundamental
7
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
• S n tatea ca absen a bolii

• S n tatea ca resurs (de a muncii, de a te bucura de via )
• S n tatea ca produs
În fapt, s n tatea este o:
• stare complex i multidimensional

• stare relativ i variabil
• stare procesual-dinamic
Organiza ia Mondial a S n t ii (OMS) defini te SANATATEA ca "integritate anatomic

i func ional , capacitate de confruntare cu stresul fizic, biologic, psihic i social, capacitate
de protec ie împotriva îmboln virilor i mor ii premature, comfort fizic, psihic, social i
spiritual, ca stare de bine".
S n tatea nu este o stare pe care o ai în întregime sau o pierzi în întregime. Starea de s n tate
complet este aproape la fel de iluzorie ca i cea a fericirii.
Complexitatea st rii de s n tate este dat de dimensiunile, componentele i gradele diferite pe

care le presupune:
I. Dimensiunile s n t ii:
• biologic (anatomic , fiziologic i biochimic );

• psihologic (cognitiv , emo ional , comportamental );
• socio-profesional (roluri, rela ii, aspira ii);
• spiritual (valori, religie, experien e non-cotidiene)
II. Componentele s n t ii :
• absen a bolii, disfunc iei i dizabilit ii

• rezisten fizic i fiziologic
• atitudinea pozitiv fa de via (a percepe scopul i semnifica ia vie ii)
• asumarea controlului propriei vie ii
• acceptarea de sine
• rela ionare social pozitiv
• stare subiectiv de bine
III. Grade ale s n t ii:
• s n tate optim
• s n tate
• s n tate aparent
• s n tate precar
• s n tate foarte precar
A a cum reise din defini ia OMS, modelul de abordare a s n ta ii este unul holistic, ecologic,
care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât i determinismul complex. Factorii care
8
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
influen eaz starea de s n tate pot fi grupa i în patru mari categori:
• factori de mediu (ap , aer, sol, fizici, chimici, biologici, sociali)
• stilul de via (comportament alimentar, sexual, abuz de substan e, exerci iu fizic)
• factori psihici (cogni ii, emo ii, percep ia i r spunsul la stres)
• factori sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului de îngrijire

medical i politicile sanitare)
• factori biologici (imunologici, genetici, biochimici)
7. Conceptul de boal
BOALA, ca i s n tatea, este definit în mai multe moduri, în func ie de perspectiva din care
este privit :
• form particular de existen a materiei vii

• abatere de la norm
• consecin a unor agen i patogeni sau traumatici
• semne, simptome, disfunc ii
• manifestarea e ecului în adaptare
Termenul de boal (ca o condi ie obiectivat i diagnosticat de medic) se rela ioneaz cu alte
concepte:
Deficien : orice pierdere sau devia ie datorat unei boli sau traume în func ionarea
fizic i psihic optim a individului
Dizabilitate: orice restric ie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene i în abilit ile de auto-

îngrijire
Handicap: orice dezavantaj social indus de deficien i dizabilitate
Suferin : experien subiectiv a simptomelor
Boala presupune nu doar tratament medical dar i îngrijire uman , datorit faptului c boala
(stare obiectiv ) este înso it de cele mai multe ori i de suferin personal (stare subiectiv ).
Grani a dintre starea de s n tate i cea de boal nu este atât de distinct precum s-ar crede.
Sarafino descrie procesul s n tate-boal ca i un continuum, în care la un pol se situeaz
s n tatea optim , respectiv starea de bine, iar la cel lat dizabilitatea creat de boal sau de
moartea prematur
Aten ie : În studiul psihologiei s n t ii exist din partea unora tendin a pozitiv rii excesive
a st rii de s n tate i de bine i impunerea acesteia ca dominant a preocup rilor generale.
În plan simbolic aceast atitudine este echivalent cu valorificarea excesiv a vie ii în
detrimentul mor ii care este golit astfel de orice sens. S n tatea i boala, se afl în stare de
9
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
echilibru – la fel ca via a i moartea – iar favorizarea uneia în detrimentul celeilalte poate
u or fragiliza sau distruge echilibrul persoanei i prin extenso afecta negativ mentalit ile i
reprezent rile sociale.
8. Conceptul de stare de bine
În ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale st rii de s n tate. Prin
acestea nu se diminueaz rolul integrit ii somatice i fiziologice a organismului dar se
dore te sublinierea faptului c s n tatea înseamn mai mult decât atât. În acest context dou
concepte devin relevante, i anume : starea de bine i calitatea vie ii.
Starea de bine presupune :
• Acceptare de sine
• Rela ii pozitive cu ceilal i
• Autonomie
• Control asupra propriei vie i
• Sens i scop în via
• Dezvoltare personal
9. Conceptul de calitate a vie ii
No iunea de calitatea vie ii este complex i multidimensional . Calitatea vie ii este definit
ca : percep ia subiectiv a pozi iei în lume în rela ie cu standardele i a tept rile personale
(WHO, 1993).
Calitatea vie ii poate fi evaluat în diverse domenii, i anume :
• Ecologic
• Economic
• Cultural
• Fizic
• Social
• Psihic
Dimensiunile calit ii vie ii relevante pentru starea de s n tate sau de boal sunt urm toarele :
• fizic (mobilitate, îngrijire personal , controlul reflexelor, absen a durerii, vitalitate,

energie)
• psihic (reac ii emo ionale, func ionare cognitiv )
• social (rela ii interpersonale, comunicare, roluri)
• comportamental (somn, alimentatiei, recreere, hobiuri)
• economic (financiar )
• independent (sexualitate)
10. Principiile de studiu i aplicative ale Psihologiei S n t ii
• S n tatea i boala au un determinism multiplu : biologic, psihologic i social
10
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
• Exist interac iuni complexe între somatic i psihic
• Abordare holistic (global ) a persoanei s n toase i/sau bolnave
• Abordare sistemic – ecologic a st rii de s n tate i boal (persoan , grup,
comunitate, societate, mediu fizic, univers).
11. Psihologia cancerului (psiho-oncologia) – ramur clinic a psihologiei

s n t ii
CANCEROLOGIA sau ONCOLOGIA este o disciplina specializat în studiul cancerului.

Creat la începutul anilor 1920, dar utilizat mai ales începând cu 1945, termenul de
CANCEROLOGIE desemneaz disciplina medical consacrat studiului cancerelor sau
tumorilor maligne. Cancerologia se ocup de aspectele biologice i clinice i acoper
domeniile : epidemiologiei i al preven iei, diagnosticul i bilan ul, tratamentul i
readaptarea. Aceast denumire tinde a fi înlocuit cu termenul « oncologie ».
Sinonim cu cancerologia, termenul de ONCOLOGIE a fost utilizat ini ial în englez
(oncology), fiind utilizat ulterior din ce în ce mai mult în celelalte limbi. Începând cu anul
1988, specialitatea de oncologie comport trei op iuni (de ex. în Fran a)
- Oncologia radioterapic (fosta radioterapie)
- Oncologia medical
- Oncologia hematologic (care vine în completare în anul 2003)

Fiecare dintre aceste op iuni calific un tip de specialist (oncolog).
PSIHO-ONCOLOGIA este o disciplin aflat la intersec ia cancerologiei, psihologiei

s n t ii i a psihiatriei de leg tur .
Obiectul psiho-oncologiei :
Luarea în considerare a dimensiunilor psihologice, psihiatrice, comportamentale, familiale i
sociale în rela ia cu cancerul.
Este o component a îngrijirilor multidiciplinare acordate în cancerologie.
Dezvoltarea sa, relativ recent , r spunde în principal :
- necesit ii de a preveni i de a trata repercursiunile negative ale bolii canceroase

asupra psihismului pacientului i al anturajului s u
- dar i aceleia de a ajuta bolnavul s r mân el însu i i s - i p streze libertatea de

decizie
i propune o acompaniere adaptat atât nevoilor persoanei bolnave cât i ale celor apropria i
pacientului.
Psiho-oncologia intervine pe lâng pacient i pe lâng familia acestuia. ine cont de efectele
neuro-psihologice ale bolii i / sau tratamentelor dar i de consecin ele acestora asupra
modurilor de a gândi, de a tr i, de rela ionare cu ceilal i…
11
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Cine practic psiho-oncologia
Psiho-oncologia este practicat de medicii psihiatri i de psihologi asupra persoanelor bolnave
de cancer, în timpul tratamentului i dup terminarea lui, ocupându-se de reinser ia acestora,
de ceea ce vor deveni în viitor, de eventualele sechele. Psiho-oncologia poate de asemeni s
ajute la gestionarea comportamentelor cu risc, sau la acompanierea în demersurile de
preven ie.
De la începuturile sale ca domeniu tiin ific confirmat, pân la sfâr itul anilor 1970, psiho-
oncologia a r mas esen ialmente descriptiv . Pu ine progrese conceptuale au fost realizate în
studiul proceselor – atât psihodinamice cât i biologice – aflate la originea adapt rii
psihologice la experien a bolii canceroase.
În plus, specificitatea r spunsurilor psihopatologice la cancer i îngrijirea lor farmacologic

optimal r mân neelucidate total. Pe de alt parte, în ultimii ani au avut loc progrese
semnificative în în elegerea mecanismelor biologice ale stresului i în consecin ele sale pentru
creier, organism i s n tate.
Cadrul epistemiologic care se afl la baza abord rii psihosociale a cancerului dispune de o
adev rat valoare euristic necesar analizei comportamentelor i tr irilor asociate acestei
boli.
Acest cadru permite în elegerea faptului c tr irile asociate bolii nu sunt izolate/segmentate, ci
sunt legate din punct de vedere social. Con tientiz m astfel faptul c boala malign se înscrie
într-un context social definit i c modurile de gândire ale indivizilor i comportamentele lor
sunt impregnate de acest context (Morin et Apostolidis, 2002). Cadrul teoretic al
reprezent rilor sociale ocup în aceast perspectiv o pozi ie privilegiat .
Într-adev r, acesta ne furnizeaz un model care permite :
- s gândim regl rile operate prin inserarea specific a indivizilor într-un ansamblu
de raporturi simbolice i sociale
- s actualiz m sistemele de reglare simbolic legate de un obiect
- s avem în vedere modalit ile de gândire i de comportament (Abric, 1994 ;
Jodelet, 1989).
Lucr rile care au fost realizate în aceast perspectiv ne permit s demonstr m pe larg
valoarea euristic a acestui model.
Tipul acesta de lucr ri permite s gândim cadrul pre-existent al experien ei bolii.
Modul în care va fi formulat aceast experien i leg tura ei cu situa ia unde apare, se
inspir din pre-construc iile culturale, precum i dintr-un stoc de cuno tiin e care vor da
respectivei experien e forma i con inutul s u (Jodelet, 2006).
În aceast perspectiv , cancerul nu poate fi în eles f r a face referire la multiplele contexte

care transcend componentele sale fizice/organice i care le substituie propriet i simbolice,
sociale, normative, sau imaginare.
12
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Pentru a gândi raportarea la cancer se « impune » o deplasare a analizei în « spa iul
complexit ii », reprezentat de circumscrierea acestei boli i a bolnavilor într-un tot unitar,
în interiorul c ruia are loc o mediere constant între OBIECT, SUBIECT INDIVIDUAL i
SUBIECT SOCIAL.
Faptul c INDIVIDUL nu este solubil în COLECTIV, nu înseamn c respectivul colectiv

nu se impune bolnavului când acesta este confruntat cu cancerul.
Nu este vorba de reducerea tr irii individuale la o component social , ci mai degrab

sublinierea faptului c aceast component poate ap rea atunci când individul este în
situa ia de a opera TRANZAC II între tr irea personal a bolii sale i modelele sociale ale
bolii.
13
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
METODE I MODELE. PARADIGME DE STUDIU I INTERVEN IE ÎN

PSIHOLOGIA S N T II (II)
METODE I MODELE. PARADIGME DE STUDIU I

INTERVEN IE ÎN PSIHOLOGIA S N T II
Metode de cercetare calitativ i cantitativ în Psihologia

S n t ii
Modele explicative clasice (biomedical, psihosomatic,
epidemiologic). Abordare cantitativ în Psihologia S n t ii
Modelul dominant, integrativ : bio-psiho-social
Paradigme (comportamental , cognitiv , psihofiziologic ,
constructivist , ecologic , comunitar , cultural )
Rela ia Psihologiei S n t ii cu alte discipline (psihologia
social , psihologia clinic , psihoterapia i consilierea, psihologia
medical , psihosomatica, medicina comportamental ,
neuropsihoimunologia)
12. Metode de cercetare cantitativ în Psihologia S n t ii
a) Studii experimentale
• studii randomizate comparative, trialuri

• experimentul cu un singur subiect
b) Studii cvasi-experimentale
• corela ionale
• longitudinale: retrospective sau prospective.
à Studiile retrospective – consist în reconstituirea trecutului subiec ilor

(bolnavi sau s n to i)
à Studiile prospective –
• transversale
• genetice
13. Metode de cercetare calitativ în Psihologia S n t ii
interviul (analiza de con inut, tematic -fenomenologic , narativ , de discurs,

conversa ional )
grup focus
observa ia
studiul de caz
metoda narativ
metoda biografic
metoda discursiv
tehnica jurnalului
istoria de via
14
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
14. Modele explicative clasice (biomedical, psihosomatic, epidemiologic).

Abordare cantitativ în Psihologia S n t ii
Necesitatea explic rii cauzelor apari iei i evolu iei bolilor, precum i aceea de a preveni
îmboln virea (a conserva o stare de s n tate a individului) au dus la construirea unor modele
teoretice.
Modelele explicative clasice referitoare la rela ia între stres i boal , se afl la origina
psihologiei s n t ii clasice, marcând secolul XX. Acestea sunt :
o Modelul biomedical – are o concep ie linear i unidimensional ,

mecanicist , de tip S(timul)®R( spuns) sau o cauz ® un efect. Este un
model par ial care ia în considerare doar aspectul obiectiv al evenimentelor
(gravitate, durat , frecven ) ignorând procesele intermediare (perceptive,
cog,nitive, afective, comportamentale), utilizate de fiecare indifvid în parte
în procesul s u adaptativ. No iunea de stres este banalizat i devine
confuz .
o Modelul psihosomatic – acest model, de asemeni reduc ionist i

unidiomensional explic apari ia bolilor cronice (de tipul cancerului)
datorit factorilor psihici cu un rol etiologic determinant. Psihosomaticienii
colii din Chicago afirm c toate tipurile de boli depind de conflicete
emo ionale specifice, nerezolvate de pacient, bolile reprezentând un fel de
eliberare. Re inem ca interesant ideea vulnerabilit ii deosebite a unora
dintre subiec i fa de anumite evenimente adverse, din cauza unei
func ion ri perceptivo-cognitive inadecuate.
o Modelul epidemiologic – consist în compararea grupurilor de bolnavi i

persoane s n toase, c utând retrospectiv to i factorii care-i diferen iaz .
Din p cate studiile respective prezint numeroase lacune metodologice.
Studiile prospective, în schimb, foarte bine realizate, sugereaz existen a
unor veritabile stiluri de personalitate „cu risc”. Abordarea epidemiologic
procedeaz empirirc (prin tatonare) c utând factorii psihosociali afla i la
baza etiologiei bolilor. În realitate, acest model a reu it mai bine s pun în
eviden factorii de risc din mediu, decât factorii de risc psihogeni.
Re inem caracteristicile comune celor trei modele :
Caracterul izolat al fiec ria dintre aceste modele fa de alte

câmpuri disciplinare
Modelele sunt bazate pe scheme lineare (cauze biologice,
psihologice sau sociale ® cu efect patogen), prea reductoare pentru
a explica etiologia multifactorial a diverselor boli.
Conform acestor modele, stresul era considerat fie un element
declan ator de st ri emo ionale, fie o reac ie de deprimare indus
Fac un studiu minu ios al predictorilor de boal (antecedente i
elemente declan atoare) i al moderatorilor (de tipul strategiilor de
coping), dar manifest caren e la nivelul criteriilor (starea de
15
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
s n tate, de boal , starea de bine, starea de r u
Bolile sunt descrise plecând de la simptome (indicatori mai mult
sau mai pu in valabili în func ie de a tept rile subiective (a nota c
cele mai multe boli cronice sunt la început asimptomatice). Ori
simptomele nu sunt indicatori prea solizi, fiind afecta i de
numeroase bieuri, îndeosebi pentru subiec ii „care se plâng”
(afectivitate negativ , amplificare a simptomelor)
Noutatea în aceste 3 modele era totu i prezentarea individului într-o
ipostaz activ , individ care, departe de a suporta pasiv anumite
determinisme (biologice, psihologice, sociale), adopt fa de
situa iile stresante anumite strategii perceptivo-cognitive, afective,
comportamentale, psiho-sociale, pentru a face fa .
Modelele explicative sunt pe departe insuficiente datorit caracterului lor linear, reduc ionist,
unilateral. Ele necesit integrarea a noi nivele de organizare i procese care s poat explica
complexitatea mecanismelor patogene i imunogene.
15. Modelul dominant : medico-psiho-social
Acest model a ap rut în psihiatrie, Engel (1977) i s-a impus ca model dominant în procesul
de reglare s n tate / boal .
Modelul presupune c mai mul i factori : biologici i psihosociali (personalitatea,anturajul

social, sau atitudinea pacientului fa de boal ) interac ioneaz pentru a condi iona
reactivitatea organic .
Pentru Engel diferitele aspecte ale s n t ii i bolii sunt organizate în mod ierarhic, dup un
„continuum”(o continuitate), care permite clasarea lor : de la cele mai generale (cultur ,
comunicare, familie) la cele mai specifice (individ, organe, celule). Dac fiecare sistem (sau
nivel) poate fi studiat în mod autonom, i cu metode potrivite, modelul medico-psiho-social
implic interdependen a între diferitele nivele (func ionarea unui sistem depinzând de
func ionarea tuturor celorlalte).
Modelul lui Engel prezint o perspectiv sistemic interesant pentru tiin ele medicale, dar
este prea general pentru a putea fi confruntat cu faptele. Este ceea ce se chamà un meta-model
i pu in simplist.
Analiz comparativ , merite i limite ale modelului medico-psiho-social
Acest model marcheaz înainte de orice, o trecere de la modelul clasic « biomedical » -

conform c ruia boala poate fi explicat doar ca o devia ie a sistemului de variabile biologice
m surabile, la o teorie general a sistemelor, de tip integrat.
Conform modelului vechi « biomedical », boala era considerat o entitate independent de

comportamentul social, i impunea ca devia iile comportamentale s fie explicate exclusiv pe
baza proceselor somatice perturbate (biochimice sau neurofiziologice). Constat m nu numai o
dimensiune reduc ionist , dar în plan filozofic i una dogmatic , conform c reia fenomene
complexe decurg dintr-un principiu primar unic, dualismul soma/psyche - care separ
mentalul de somatic.
16
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Modelul bio-psiho-social ap rut în psihiatrie i propus de Engel (1977) consider c actul
medical trebuie s ia în considerare interac iunea dintre factorii biologici, psihologici i sociali
pentru evaluarea st rii de s n tate a individului i prescrierea unui tratament adecuat.
Modelul descris de Engel i considerat de mul i ca integrativ are meritul de a propune o nou
analiz , o interdependen i interac iune între diver ii factori precum i mobilizarea
interdisciplinarit ii. Modelul propune o modificare epistemologic i profesional care
implic psihologul, medicul dar i ceilal i profesioni ti din domeniul s n t ii, fiind orientat în
general c tre s n tatea persoanei analizat în mediul s u.
Modelul promovat în 1977 insist mai degrab pe promovarea s n t ii ca o dimensiune a

realiz rii de sine i descoperire a unei noi dimensiuni individuale, decât ca pe o modalitate de
prevenire a bolii.
Acest model sistemic reprezint o referin , având meritul de a fi ridicat pentru prima dat (în
mod generic, dar peremptoriu) problema complexit ii s n t ii.
Cu toate acestea nu-i putem ignora limitele i dezavantajele :
o absen a unei metodologii adaptate

o lipsa de claritate conceptual în articularea diferitelor nivele, sau mai bine
zis o lips real de articulare între nivele, ceea ce d na tere la confuzii
o nu i se atribuie socialului/mediului nici un rol de participare la procesele de
construire a cunoa terii, ci mai degrab rolul de simplu scenariu care
influen eaz individul. Socialul ar trebui considerat în rolul s u de
determinare a posibilit ilor i modalit ilor prin intermediul c rora
subiectul încearc s fac fa bolii, durerii, stresului cotidian. Socialul ar
trebui de asemeni considerat ca principalul loc i de in tor de resurse
terapeutice i de preven ie (în cadrul social se efectueaz concret îngrijirile,
la nivelul serviciilor i institu iilor de tip spital, dar i politicile de s n tate)
o dificultatea de a reda complexitatea rela iilor i situa iilor
o o abordare mai degrab cantitativ , static i uniformizant
Cercet torul Marks (1996) subliniaz astfel necesitatea realiz rii unei « psihologii a s n t ii
în context », referindu-se la un context sociopolitic i cultural mai larg, dep irea unui cadru
strict individual. Aceast perspectiv vizeaz apropierea psihologiei s n t ii de politicile
sociale.
Dup p rerea unor psihologi clinicieni (Marie-Santiago Delfosse), interac iunea între
variabilele biologice, psihologice i sociale ar trebui s duc la crearea unor modele
complexe, în care « biologicul » ar trebui s fie transformat de intersectarea cu psihologicul
sau cu socialul. Ori modelele explicative clasice prezint un « biologic » neschimbat i
reductibil la simplele m suri biologice. În modelul medico-psiho-social « biologicul » dispare
în favoarea unei fiin e umane reabilitate social dar care nu ine seama de propria
« corporalitate ».
Psihologii clinicieni consider deci c modelul propus de Engel nu red nici complexitatea
bolii sau a rela iilor umane, nici corporalitatea individului sau socializarea acestuia.
Din motivele enumerate, modelul bio-psiho-social este ast zi considerat reduc ioniast i
17
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
cantitativ, insuficient în redarea complexit ii dinamice a bolii.
Modelul medico-psiho-social este considerat totu i de unii cerecet tori un model integrativ
prin faptul c stabile te o leg tur de tip co-func ionare între modelele fiziologiei, medicinii,
biologiei sau neuro-imunologiei.
Diferi ii autori au adus nuan e proprii modelului bio-psiho-social. Oricare ar fi îns acestea,
noutatea fa de modelele anterioare i ceea ce l-a f cut s devin un model dominant în
procesul de reglare s n tate / boal este prezen a MODERATORILOR (factori ce contribuie
la modularea proceselor morbide).
Introdus în psihologia s n t ii, permite în elegerea faptului c îngrijirea pacien ilor se va

situa în principal la nivelul proceselor lor perceptivo-cognitive.
În pofida originalit ii acestui model fa de cele precedente, originalitate care const în luarea
în considerare a activit ii subiectului i o posibil retroac iune, nu trebuie s uit m
imperfec iunile modelului medico-psiho-social. Acestea se refer la moderatori, care nu sunt
totdeauna bine defini i i care în plus par a fi situa i la nivele diferite în structurarea psiho-bio-
sociologic a fiin ei umane, i anume la nivel : perceptivo-cognitiv, afectiv, comportamental,
etc.
- STRATEGIILE DE AJUSTARE, considerate ca MODERATORI, reprezint scheletul

care d o form tipic cognitiv-comportamental psihologiei s n t ii.
Tocmai introducerea MODERATORILOR permite îndep rtarea de viziunea mecanicist i

static a modelelor precedente i dobândirea unei dinamici apropiate de ambivalen a i
caracteristicile subiectivit ii. Modelul bio-psiho-social a servit de baz multor studii, suferind
modific ri în special la nivelul moderatorilor. Nu vom întâlni deci aceia i moderatori de la un
studiu la altul.
Printre moderatorii cu rol semnificativ men ion m SUPORTUL SOCIAL i STRATEGIILE

DE AJUSTARE COPINGUL). Ace tia vor fi trata i în capitolele urm toare, reprezentând nu
numai o punte între abordarea cantitativ i calitativ a psihologiei s n t ii dar i un
instrument cheie în clinica acestei discipline.
Am ales pentru exemplificare varianta de model bio-psiho-social prezentat de Jane Ogden, în

2008 (v. Fig. 1)
În ceea ce prive te moderatorii de tipul SUPORT SOCIAL i STRATEGII DE AJUSTARE,

ace tia vor fi trata i în capitolele urm toare, reprezentând nu numai o punte între abordarea
cantitativ i calitativ a psihologiei s n t ii dar i un instrument cheie în clinica acestei
discipline.
18
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
16. Modelul tranzac ional
Factorii de mediu i personali evoca i în modelul bio-psiho-social, chiar dac sunt considera i
în interac iune, nu explic singuri diferen ele individuale în domeniul s n t ii i al bolii.
Abordarea tranzac ional a lui Lazarus i Folkman1 (1984) a deschis noi perspective de
cercetare. Ea se refer la tranzac iile între individ i mediu, adic la eforturile cognitive,
emo ionale i comportamentale pe care individul le face pentru a se ajusta unei situa ii
adversive specifice.
Aceste TRANZAC II se desf oar în dou faze :
a. Faza de EVALUARE (primar i secundar )

b. Elaborarea de STRATEGII DE AJUSTARE (COPING)
Aceste procese tranzac ionale joac un rol fundamental (de mediator sau moderator),
modulând impactul antecedentelor de mediu i de dispozi ionale asupra st rii de s n tate
ulterioar .
1) În evaluarea primar , se întâlne te STRESUL PERCEPUT, sau perceperea

evenimentelor de via stresante, asociat posibilit ii de control a acestor evenimente.
Psihologul va trebui s afle cum evalueaz subiectul situa ia, cu cât aceasta îi
dep e te resursele i-i amenin starea de bine.
1
Ini atorii Copingului (strategii de ajustare la stres)
19
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Stresul perceput se evalueaz prin intermediul chestionarelor i corespunde modului în care

subiectul percepe exigen ele unei situa ii.
Lazarus et Folkman au g sit trei modalit i de a în elege stresul perceput :
- Tr it ca o amenin are pentru integritatea psihic i corporal

- O confruntare cu o pierdere iremediabil
- O provocare
2) În evaluarea secundar , ne preocup m de CONTROLUL PERCEPUT, care poate fi :
- Informa ional
- Comportamental
- Decizional
CONTROLUL PERCEPUT poate fi deci definit i ca o auto-estimare a capacit ilor de

reac ie.
Aceast no iune este legat de auto-eficacitatea dezvoltat de Bandura, care desemneaz

sentimentul de eficacitate personal i care reprezint o variabil moderatoare cheie la nivelul
schimb rii.
Intensitatea stresorului ar veni deci din diferen a între exigen ele impuse de situa ie i
posibilit ile de control a situa iei, a a cum sunt ele percepute de subiect.
Trebuie notat c experien a lui Seligman a permis dezvoltarea no iunii de resemmnare,

înv at referitor la stresorii necontrolabili i aflat în leg tur cu depresia.
3) ANXIETATEA–STARE, corespunde unui ansamblu de cogni ii i de afecte,

fluctuante, de nelini te i a teptare în fa a unei situa ii amenin toare (a se distinge
acest concept de cel al anxiet ii-tr s tur de personalitate)
Modelul tranzac ional prezint i el imperfec iuni i limite prin valoriz rii excesiv a
proceselor tranzac ionale i minimalizarea altor determinan i de s n tate (de tip situa ional i
dispozi ional).
17. Un model integrativ i multifactorial
A fost elaborat de Bruchon-Schweitzer i Dantzer în 1994. Acesta ia în considerare factori

care au fost adesea studia i separat :
- Factorii de mediu (evenimente de via stresante, re eaua social , expunerea la diver i
factori de risc, etc.)
- Factorii individuali (tipuri i tr s turi, stiluri de comportament, antecedente
biomedicale) jucând un rol fragilizant sau protector
- Factorii procesuali (sau tranzac ii efectuate între individ i mediu)
20
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Acest model convine în acela i timp cercet rilor transversale (în care toate variabilele sunt
m surate în acela i timp) i longitudinale (unde sunt evaluate antecedentele, tranzac iile între
individ i context, starea de s n tate ulterioar , în momente diferite).
Acest model este suficient de flexibil pentru a se adapta la situa ii diferite (burn-out, reinser ie
profesional , depresie, rezultatele unei îngrijiri medicale, etc.). El implic o succesiune de
secven e temporale (antecedeni, mediatori, etc.), întrucât se refer la istoria de via a
subiec ilor.
Prin intermediul modelului bio-psiho-social dezbaterea mai veche între cantitativ i calitativ
se redeschide în domeniul s n t ii. Problema este cea a rela iei umane, imposibil de redeus la
unul sau altul din aspectele sale : social, biologic, afectiv. De unde necesitatea dialogului între
metodele calitative i cantitative (Santiago-Delfosse, 1998) i a elabor rii unor modele care
in cont de complexitatea real a indivizilor i situa iilor .
Alte modele au fost propuse, cum ar fi, în cadrul abord rii de tip « social cognition » :
Modelul credin elor despre s n tate (Rosenstock, 1974 ; Becker i

Maiman, 1975)
Teoria motiva iei de a se proteja (Rogers 1983)
Teoria comportamentului planificat (Fishbein i Ajzen, 1975)
• Modele relative la procesele de schimbare a atitudinii
• Modele integrate (care in cont atât de trecerea de la inten ionalitate la

comportament, cât i de aspectele cognitive i motiva ionale, de rolul important
al variabilelor emo ionale)
• Teoriile sim ului comun (care grupeaz reprezent rile cognitive ale bolii i
teoria reprezent rilor sociale)
• Modelul integrativ i multifactorial al lui Bruchon-Schweitzer i Dantzer

(1994) – care ine cont atât de factorii de mediu, cât i de factorii individuali i
procesuali sau de tranzac ionare între individ i mediu)
Niciuna din aceste noi modele sau teorii nu vor face obiectul prezentului curs, analiza noastr
bazându-se pe modelul medico-psiho-social (sau bio-psiho-social) al lui Engel (1977).
18. Paradigme/perspective de studiu i de interven ie utilizate în Psihologia

S n t ii:
• COMPORTAMENTAL (rolul factorilor comportamentali în men inerea s n t ii sau

riscului pentru îmboln virii; aplicarea principiilor terapiei comportamentale în
demersul aplicativ)
• COGNITIV (rolul factorilor cognitivi în men inerea s n t ii sau riscului pentru

îmboln viri; aplicarea principiilor terapiei cognitive în demersul aplicativ)
• PSIHOFIZIOLOGIC (interac iunea dintre somatic i psihic în men inerea s n t ii

sau riscului pentru îmboln viri ; aplicarea principiilor psihofiziologiei în demersul
aplicativ)
21
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
• CONSTRUCTIVIST (rolul factorilor sociali i culturali în construc ia semnifica iilor

legate s n tate, boal , tratament)
• ECOLOGIC (rela ia dintre individ i univers)
• COMUNITAR (rolul grupului de apartenen )
• CULTURAL (rolul diferen elor culturale în men inerea s n t ii)
• DEZVOLT RII (rolul etapelor de dezvoltare din ciclul vie ii)
• FEMINIST (rolul genului social în vulnerabilitatea/rezisten a la boal )
19. Rela ia Psihologiei S n t ii cu alte discipline (psihologia social , psihologia

clinic , psihoterapia i consilierea, psihologia medical , psihosomatica,
medicina comportamental , neuropsihoimunologia)
Psihologia s n t ii fiind un domeniu interdisciplinar utilizeaz i pune la dispozi ie

cuno tin e i tehnici din/pentru mai multe ramuri ale psihologiei. Totodat , datorit
caracterului relativ nou al disciplinei, mai persist confuzii între diver ii termeni pu i în
rela ie.
• Psihologia social - nu de pu ine ori psihologia s n t ii este considerat o ramur

aplicativ a psihologiei sociale, în domeniul s n t ii i bolii.
• Psihologia clinic - diferen a între cele dou discipline const în faptul c psihologia
clinic vizeaz mai ales tulbur rile emo ionale i boala mental , în timp ce psihologia
s n t ii se focalizeaz pe starea global de s n tate, rolul factorilor psiho-sociali în
etiologia bolii somatice (boal cardio-vascular , cancer, SIDA), reac ia, adaptarea i
recuperarea din boala somatic acut (ex. infarct miocardic) sau cronic (ex. colon
iritabil).
Conceptele i teoriile dezvoltate de psihologia clinic (teoriile anxiet ii, depresiei,

tulbur rilor de personalitate, diagnosticul clinic) sunt deosebit de relevante pentru
psihologia s n t ii.
• Psihoterapia i Consilierea ofer psihologiei s n t ii cuno tin e i tehnice de lucru

cu pacien ii, cum sunt cele privitoare la rela ionarea psiholog- pacient, modalit i de
modificare a cogni iilor nerealiste, a st rii emo ionale negative sau ale
comportamentelor deficitare.
• Psihologie medical este un termen care acoperea pân acum trei decenii o bun parte
din domeniul psihologiei s n t ii. Termenul este tot mai pu in utilizat în ultimii ani
datorit caracterului s u restrictiv. Psihologia medical se focaliza preponderent pe
rela ia medic – pacient i pe adaptarea bolnavului la mediul spitalicesc i starea de
boal .
22
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
• Psihosomatica contureaz un domeniu interdisciplinar, situat la grani a dintre
medicina clinic i psihologie care a f cut carier pân în anii 60. Datorit faptului c
modelele sale explicative i tehnicile de interven ie se bazau preponderent pe
paradigma psihanalitic , ast zi termenul este tot mai pu in utilizat. Termenii de
medicin comportamental , psihologia s n t ii sau cel de consulta ie de leg tur
(consultation liason) au luat în mare m sur locul celui de psihosomatic .
• Medicina comportamental este un termen care de multe ori este considerat sinonim
cu cel de psihologia s n t ii. De cele mai multe ori, preferin a pentru un termen sau
altul este determinat de domeniul din care provin speciali tii care îl utilizeaz ,
psihologie sau medicin . Totu i, consider m util precizarea unor diferen e. Scopul
primordial al medicinei comportamentale este integrarea tiin elor comportamentale
cu cele medicale; de asemenea, medicina comportamental acord prioritate utiliz rii
tehnicilor comportamentale în medicina clinic fa de preven ia îmboln virilor i
promovarea s n t ii. În psihologia s n t ii ierarhia obiectivelor este u or diferit ;
a a cum am ar tat, obiectivul primordial este promovarea s n t ii i prevenirea
îmboln virilor; asistarea persoanei în stare de boal este un obiectiv ce decurge din
cel enun at anterior. Aceast ierarhizare construit a obiectivelor nu ni se pare
realist , o pozitivare excesiv a s n t ii având efecte nocive asupra mentalului
colectiv prin golirea de sens a echilibrului între s n tate i boal .
23
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
RELA IONAREA ÎNTRE FACTORII DE MEDIU I FACTORII INDIVIDUALI ÎN
PSIHOLOGIA S N T II. (III)

PSIHOLOGIA S N T II.
factorii de mediu în Psihologia S n t ii : evenimentele de via , re elele sociale
factorii personali în Psihologia S n t ii : tipurile i stilurile de via cu risc (tipul A,

tipul C) ; tr s turile patogene (ostilitatea, nevrozismul, depresia, al i factori de
vulnerabilitate) ; caracteristicile salutogene (credin ele i stilurile cognitive) ; factorii
generali de personalitate (afectivitatea pozitiv i negativ )

PSIHOLOGIA S N T II
1. Factorii de mediu în Psihologia S n t ii : evenimentele de via , re elele sociale
Teoriile (modelele) clasice ale stresului au r spândit credin a conform c reia boala rezult din
ac iunea anumitor factori patogeni „externi” care fragilizeaz organismul.
Studiile epidemiologice i biomedicale au contribuit la o mai bun cunoa tere a

caracteristicilor de mediu care au un rol patogen.
În rile industrializate, dou tipuri de factori de mediu par a fi deosebit de fragilizan i pentru
s n tate :
à Evenimentele de via
S-a presupus mult timp c evenimentele de via grave tr ite pot afecta s n tatea unei
persoane (prin durata, intensitatea, frecven a lor) (Quitard, 1994).
Pentru a m sura nivelul de afectare a s n t ii s-au construit deci sc ri ale evenimentelor de
via , unde fiecare subiect este afectat de „greutatea” propor ional cu gravitatea presupus de
el (precum i cu intensitatea eforturilor adaptative pe care evenimentul respectiv le solicit ).
Rezultatele punctând leg tura între evenimentele de via adversive / agresive i mortalitate
sau morbiditate, au fost modeste. Chiar i referitor la evenimente de via majore cum ar fi
decesul unei fiin e dragi. Conform rezultatelor, reiese c rolul evenimentelor stresante pare
mai degrab s agraveze o boal preexistent , decât s declan eze o patologie nou (cancer de
sân, poliartrit , etc.).
Mai mult decât caracteristicile obiective ale evenimentelor, semnifica ia i rezonan a lor
pentru persoana afectat (percep ia evenimentelor respective de c tre persoan , sau
STRESUL PERCEPUT) par a juca un rol patogen (Cohen i Willliamson, 1988).
De exemplu, stresul profesional poate induce anumite patologii cardio-vasculare i
complica ii post-natale (Addler i Matthews, 1994 ; Bruchon-Schweitzer i colab., 1997).
à Re eaua social
24
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Se define te ca ansamblul persoanelor cu care individul intr în contact.
În general re eaua social protejeaz individul, în timp ce izolarea corespunde unui risc
crescut de morbiditate i mortalitate, risc care cre te puternic cu vârsta (Berkman i Syme,
1979).
Leg tura între izolarea social i riscul dezvolt rii unei boli, este cu toate acestea moderat.
Mai mult decât re eaua social în sine (num r, frecven , durata rela iilor), modul în care
indivizii percep i evalueaz ajutorul primit reprezint mai degrab o variabil pertinent
(Rodin et Salovey, 1989); rascale, 1994).
Studiul : realizat pe 294 pacien i bolnavi de cancer de c tre Ell i colab. (1992), arat c
SUPORTUL SOCIAL PERCEPUT ( i nu re edaua social ) prezice o durat de via mai mare
în cazul sub-grupului pacientelor cu cancer de sân.
Un individ poate fi foarte anturat, dar poate totodat percepe rela iile cu acest anturaj drept
conflictuale sau anturajul respectiv ca intruziv.
Din p cate, în multe dintre studiile realizate, nu s-a putut ajunge la o concluzie precis , din
cauza indicatorilor compozi i, care ne împiedic s tim care din aspectele contextului social
este nociv i care este protector.
Ar trebui s oper m o distinc ie între RE EAUA SOCIAL – definit prin caracteristici

obiective ale contactelor sociale (num r, durat , frecven , etc.) i SUPORTUL SOCIAL
PERCEPUT care corespunde evalu rii calit ii rela iilor sale de c tre subiectul- int .
Concluziile studiului lui Ell i colab.(asupra c rora manifest reticen ): afirm c efectele de
mediu sunt mai degrab indirecte i slabe asupra individului (între 7-12 %), acela i mediu
neavând nici aceea i semnifica ie, nici acela i impact asupra tuturor indivizilor.
Aceast constatare duce la :
Completarea abord rii situa ionale stricte (referitor la evenimentele de via i re eaua
social )
Cu o abordare tranzac ional (în termeni de STRES PERCEPUT i SUPORT

SOCIAL PERCEPUT)
2. Factorii personali în Psihologia S n t ii
2.1 Tipurile i stilurile de via cu risc (tipul A, tipul C) ;
Abordarea psihosomatic a c utat întâi un „profil de personalitate” care ar corespunde

anumitor boli (astm, ulcere, cancere, diabet, etc.), apoi s-a orientat c tre c utarea unor
caracteristici afective i cognitive comune „personalit ilor psihosomatice” (Consoli, 1996 ;
Keller, 2000 ; Pédinelli, 1992).
Medicina Psihosomatic studiaz consecin ele conflictelor de ordin psihologic asupra corpului
25
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
i apari ia unei boli drept consecin a acestora. Aceast ramur a medicinii ine cont de starea
psihic /-ologic a persoanei, de mediul s u familial, profesional i social.
Pentru medicii care practic medicina psihosomatic , cancerul nu apare niciodat cu totul
întâmpl tor, istoria personal a pacientului intervenind în procesul bolii. Pentru ace ti
practicieni, cancerul este consecin a unui conflict psihologic violent, ne-exprimat i tr it în
cea mai mare parte a timpului într-o izolare absolut
Abordarea epidemiologic , contrar celei psihosomatice nu sus inea ini ial nici o teorie (doar
rezultate empirice i ipoteze). Ulterior, compararea (retrospectiv i prospectiv ) a grupurilor
de indivizi, a permis descrierea unor stiluri comportamentale asociate riscurilor de a dezvolta
boli coronariene (tipul A) i cancere (tipul C).
Astfel :
o STILUL A – persoane competitive, ner bd toare, ostile, agresive, hiperactive, etc.
Acest stil de via prezint o probabilitate mai mare de dezvoltare a bolilor cardio-
vasculare, dar dac factorii enumera i joac un rol în declan area unor boli, ei îi
protejeaz totodat de altele. Necesitatea de a se proteja r mâne valabil .
o STILUL C – Acest stil ar corespunde personalit ii persoanelor bolnave de cancer

(Cancer-prone personality) i a fost descris atât de studiile psihosomatice, cât i de
cele epidemiologice.
- Studiile psihosomatice evoc o structur i o istorie de via cu totul deosebite (conflict

vechi nerezolvat, pierderea unei persoane dragi care însemna mult pentru viitorul bolnav,
culpabilitate, devotament, etc.).
- Studiile epidemiologice se refer la o constela ie compozit , numit fie tip C (Contrada i

colab., 1990; Temoshok i colab., 1990), fie tip I (Grossarth-Maticek i Eysenck, 1990),
prezentând o dificultate de a identifica i exprima afectele negative : printre care ostilitatea,
cogni iile depresive existente în fundal (autodepreciere, neputin -disperare, fatalism, etc.), o
rezisten puternic în a vorbi de propriile emo ii, a le recunoa te, cu o percep ie negativ a
suportului social, înclina i spre resemnare.
Studiile prospective explorând rela ia între tipul de personalitate i dezvoltarea unui cancer
prezint în general de caren e metodologice.
Se estimeaz actualmente c tipul C nu este o caracteristic dispozi ioanl ci un stil

tranzac ional, adoptat de unii indivizi fa de evenimente percepute ca pierderi.
Chiar dac nimeni nu poate afirma cu certitudine rolul factorilor psihologici în apari ia
cancerului, cu siguran anumite situa ii ar putea constitui un teren favorabil.
26
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Traumatisme violente, omaj, divor , rupturi, probleme familiale sau profesionale sunt
descoperite, dup psihologi sau psihiatri, a se fi produs cu câteva luni sau ani înainte de
începutul bolii.
A nu- i exprima suferin ele

• Faptul de a nu- i exprima suferin ele ar putea duce la apari ia unei boli. Numeroase
persoane, victime al unor traumatisme violente, ale unui omaj brutal de exemplu, i
nereu ind s - i exteriorizeze dificult ile sau angoasa survenite dup episodul
traumatic, au dezvoltat pu in timp dup aceea un cancer.
• Dar aten ie ! NU to i care au tecut prin aceste încerc ri vor dezvolta un cancer.
Variabilitatea individual , modul de percepere a elelementelor de stress, bagajul
genetic, modalit ile prorprii de a interac iona cu mediul vor favoriza sau nu apari ia
unei boli.
A nu reu i s - i ar i sl biciunile
A nu reu i s - i ar i sl biciunile i a nu reu i s - i exprimi emo iile refulându-le atunci când
apar dificult i, poate fragiliza psihismul i permite apari ia anumitor manifest ri sau boli,
cum ar fi de exemplu cancerul.
Persoane care nu- i exprim niciodat sentimentele, confruntate cu situa ii tragice (cum ar fi
de exemplu moartea unei persoane dragi) nu plâng, trebuie s fie prudente i s accepte poate
o asisten psihologic .
A în elege implica ia psihismului

La ora actual nu s-a ajuns la un consens în materie de rolul favorizant al stresului în evolu ia
cancerului.
A lega apari ia cancerului doar de fragilit ile psigologice risc îns s antreneze la unele
persoane întreruperea tratamentelor preconizate, iar la altele chiar antrenarea c tre tratamente
neverificate, situate în afara medicinei tradi ionale – ceea ce ar putea avea consecin e nefaste.
Îns a nu ine seama de implica ia psihismului în declan area unei boli, oricare ar fi aceasta,
mai cu seam în cancer, ar fi în zilele noastre o gre eal .
A face bolnavii s în eleag modul lor de fun ionare psihologic se poate dovedi util pentru
bolnavi.
Un ajutor psihologic ar trebui sa le fie propus în mod sistematic – fapt tot mai acceptat de
c tre bolnavi.
Conform studiilor epidemiologice, cancerul apare adesea într-o perioad critic a vie ii –
denumit « mijlocul vie ii », i anume între 45-60 de ani, vârst la care persoanele suferind de
cancer sunt cele mai numeroase.
27
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
2.2 Tr s turile patogene (ostilitatea, nevrozismul, depresiunea, al i factori de
vulnerabilitate)
Dup o analiz întreprins de Booth-Kwley (1987), anumite dimensiuni ale personalit ii

sunt asociate riscului de a dezvolta o boal : ostilitatea, nevrozismul, depresiunea, anxietatea.
Ostilitatea
Se bazeaz pe credin e negative despre lume i ceilal i, percepute ca un obstacol sau o surs
de frustrare i putând d una.
Distingem în interiorul „ostilit ii” :
- componente cognitive sau a a numita ostilitate „cinic ” : credin a într-o natur uman
rea, atribu ii ostile
- componente afective : resentimente, dispre , neîncredere, iritare, etc.
- aspecte comportamentale : semne vizibile de furie, agresivitate, ner bdare
Anumite tipuri de ostilitate ar fi implicate în bolile cardio-vasculare.
Nevrozismul
Este un factor bipolar al personalit ii de un nivel foarte general (unul din cei 5 mari factori).
Comport diverse afecte negative (depresiune, ostilitate, anxietate, sentiment de
vulnerabilitate, etc.) i implic labilitatea sistemului nervos autonom. Asocierea sa cu diverse
simptome somatice este atât de consistent încât diver i autori îl consider ca descriind o
personalitate predispus îmboln virii (Friedman i Booth-Kewley, 1987 ; Bermudez, 1999),
sau mai degrab o „personalitate predispus deprim rii” (distress prone personality) – (Stone
i Costa, 1990).
Depresia
Este un ansamblu eterogen de tulbur ri ale st rii de spirit depinzând de numero i factori
psihologici i/sau biochimici.
Aceast tr s tur de personalitate este considerat de numero i autori ca fiind cea mai
puternic asociat bolilor cronice (Friedman i Booth-Kewley, 1987).
Rolul s u etiologic presupus - de exemplu în cazul cancerului - nu a putut fi confirmat de
studii prospective recente.
Asta nu înseamn c boli precum cancerul nu pot antrena o depresie psihic . Depresia poate
apare, de exemplu chiar dup anun area diagnosticului de cancer.
Este important ca depresia s fie tratat , i nu l sat s evolueze (evolu ia ei putând afecta i
evolu ia cancerului).
Anxietatea –stare
28
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Conform unor studii transversale i prospective, ar fi o subdimensiune a nevrozismului,
asociat cu diverse patologii somatice (astm, ulcere, migrene, etc.) (Friedman i Booth-
Kewley, 1987). În cadrul acestor cercet ri anxietatea este auto-evaluat , este deci greu de
cunoscut rolul anxiet ii în etiologia bolilor respective. Unele cercet ri arat totu i c
anxietatea-stare este implicat în hipertensiune.
2.3 Caracteristicile salutogene : a. – Credin ele i stilurile cognitive (optimismul, locul de

control, autoeficacitatea); b. – No iunile compozite (anduran a, sensul coeren ei,
rezilien a)
Dac c utarea factorilor de vulnerabilitate este deja clasic i veche, faptul de a se interesa de
carcateristicile protectoare ale personalit ii este recent. Acest domeniu formeaz un ansamblu
heteroclit : se g sesc amestecate caracteristici derivate din teoriile de înv are social i
abord ri sociocognitive, factori rezulta i din abord rile diferen iale ale personalit ii, sau
no iuni compozite împrumutate studiilor epidemiologice sau psihiatrice
a. – Credin ele i stilurile cognitive (optimismul, locul de control, autoeficacitatea)
optimismul
Optimismul „dispozi ional” este o carcateristic stabil a personalit ii, asociat unei bune
s n t i fizice i emo ionale (Scheier i colab., 1992). El modereaz impactul subiectiv al
evenimentelor adversive.
Efectul s u este mediatizat prin strategii de ajustare i prin stiluri de via s n toase
(Schwaezer, 1994). Pesimismul este considerat ca un factor de vulnerabilitate cu privire la
s n tatea somatic ulterioar (Peterson i colab., 1988).
locul de control
Este un concept foarte popular în psihologia social (Rotter, 1975). Dup numeroase cercet ri,
internalitatea, fie ea general (scara lui Rotter) sau specific (scara lui Wallstone), este
asociat cu starea de bine emo ional i fizic .
A crede c suntem st pâni ai viitorului nostru, atenueaz impactul evenimentelor de via

stresante i are leg tur cu adoptarea stilurilor de via s n toas (Bruchon-Scweitzer i
colab., 1988).
autoeficacitatea
Aceast no iune este legat de credin a în capacitatea proprie de a- i mobiliza resursele

necesare pentru a st pâni situa ia (Bandura, 1977b). Efectele sale sunt salutogene :
autoeficacitatea modereaz impactul evenimentelor stresante asupra s n t ii, este asociat cu
adoptarea stilurilor de via s n toas i cu o bun adeziune terapeutic a persoanelor
bolnave.
b. No iuni compozite
Psihologii, etnologii, sociologii, psihiatrii i pedopsihiatrii au c utat ceea ce caractariza

subiec ii care rezistaser unor evenimente de via majore (maltretan , deportare, catastrofe,
29
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
etc.). Au rezultat constela iile urm toare de tr s turi :
anduran a /rezisten /t rie (hardiness)
Acest concept a fost elaborat de Kobasa i colab. (1982) i cuprinde : angajamentul

(implicarea în propriile activit i), controlul (a crede c pot influen a cursul evenimentelor) i
provocarea ( a considera schimb rile ni te ocazii pentru a progresa).
Anduran a pare a modera rela ia între evenimentele stresante i dezvoltarea unei patologii ;
subiec ii care dovedesc anduran , plasa i în situaz ii stresante ar dezvolta mai multe strategii
de coping active decât al ii (Horner, 1998). Toate acestea s-ar datora componentei control.
sim ul coeren ei
Sim ul coeren ei sau SOC (Sense of Coherence) este un concept elaborat de Antonovski
(1990) în contextul unei teorii socio-cognitive originale, realizat ca urmare a studiului
declara iilor supravie uitorilor din lag rele de concentrare.
Un individ coerent percepe exvenimentele exterioare i propria via ca pe ni te elemente
clare, care pot fi controlate, având o o semnifica ie (sistem de valori, angajament). SOC-ul
apare astfel ca o resurs care atenueaz impactul evenimentelor stresante asupra s n t ii.
rezilien a
În anii 1980 s-au f cut studii asupra copiilor care au supravie uit unor condi ii de via extrem
de adversive i precare, reu ind cu toate acestea s - i p streze echilibrul de adult i o via
plin de sens.
Toate aceste caracteristici psihosociale presupuse a proteja subiec ii respectivi, au fost

grupate sub numele de rezilien .
Un individ reziliant, a tiut s elaboreze strategii de ajustare flexibile i eficace, în pofida

condi ilor de via extreme. A reu it s tr iasc experien e valorizante, bazate pe o leg tur
afectiv positiv , stabilit cu alte persoane i s - i construiasc un sistem coerent de credin e
i valori.
Dac ar fi s g sim un numitor comun acestor tr s turi salutogene disparate, am putea

enumera :
- credin a în controlul evenimentelor (CONTROL PERCEPUT)

- înfruntarea activ a situa iilor (IMPLICARE)
- c utarea sensului (semnifica ie, COEREN )
Din p cate componenta afectiv este adesea ocultat (cu excep ia rezilian ei), când de fapt
rolul AFECTIVIT II POZITIVE i al STIMEI DE SINE este cunoscut ca protector.
2.4 Factorii generali de personalitate (Five factor model)
Afectivitatea pozitiv i afectivitatea negativ
S-a încercat gruparea prin analize factoriale a :
30
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
- Dimensiunilor asociate vulnerabilit ii (anxietate,

nevrozism, depresie, ostilitate)
- Dimensiunilor asociate vitalit ii (optimism, control, etc.)
i s-au ob inut doi factori generici, afla i într-o u oar inter-corelare negativ :
AFECTIVITATEA NEGATIV (AN), care

grupreaz emo ii nepl cute (triste e, deprimare,
nervozitate, furie, nelini te, etc.) – deja descris
AFECTIVITATEA POZITIV (AP) – care cuprinde
st ri pl cute (entuziasm, pl cere, curiozitate, energie,
aten ie, determinare)
AP este asociat în mod stabil calit ii vie ii (efectele sale ar fi mediatizate de strategii
func ionale, cum ar fi reevaluarea pozitiv i copingul centrat pe problem ), dar nu s n t ii
fizice (Horner, 1998).
Mecanisme ale rela iei personalitate – boal . Modelul în 5

factori
Modelul în cinci factori nu este cel mai pertinent pentru a maximiza leg turile între
personalitate i s n tate (c ci descrie toate atitudinile, nu numai pe cele care protejeaz sau
fragilizeaz ). Unele critici se refer i la decontextualizarea factorilor în acest model.
Ideea rela ion rii personalit ii cu riscul pentru diverse boli nu este nou . Ea poate fi reg sit
înc din antichitate, la Hipocrate i Galenus. Ast zi rela ia personalitate-boal este amplu
studiat . Discipline cum sunt Psihologia S n t ii, Medicina Psihosomatic , Medicina
Comportamental , Psihoneuroimunologia sunt focalizate pe descifrarea mecanismelor
biopsihosociale implicate în etiologia i evolu ia bolilor pe de o parte, iar pe de alt parte în
men inerea st rii de s n tate. Doar în ultimii ani, peste 7000 de studii au fost publicate cu
aceast tem (vezi bazele de date Medline i Psychlit).
Cele mai multe studii vizeaz bolile care constituie primele dou cauze majore de mortalitate,
i anume bolile cardio-vasculare i cancerul. Motivul pentru care se studiz rela ia dintre
factorii psihosociali i comportamentali (numi i factori de risc neconven ionali ) cu bolile,
este faptul c modelul tradi ional biomedical a e uat s explice în totalitate apari ia i evolu ia
bolilor prin prezen a factorilor de risc tradi ionali.
Tentativele de descifrare a modului în care personalitatea poate fi implicat în etiopatogenie

sau în evolu ia bolii a condus la conturarea unor posibile mecanisme. Nu intr în obiectivul
31
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
lucr rii de fa descrierea detaliat a acestor mecanisme pe care le prezent m doar schematic.
Preciz m c cele cinci mecanisme nu se exclud reciproc, fenomenul fiind prea complex
pentru a putea fi surprins în totalitate doar de unul dintre mecanisme. Mai mult chiar, numai
prin investigarea interac iunii i sinergiei dintre factorii implica i (personalitate,
comportament, variabile sociale, ereditate, vulnerabilitate dobândit ) se pot oferi explica ii
plauzibile, care s dep easc modelele simpliste sau chiar naive.
Mecanisme ale rela iei personalitate - boal
1. tr s turi de personalitate ® modific ri la nivel imun ® boal

2. tr s turi de personalitate ®stil de via nes n tos ® boal
3. tr s turi de personalitate ®vulnerabilitate genetic ®boal
4. tr s turi de personalitate ® stres ® boal
5. boal ® -accentuarea unor tr s turi de personalitate ® progresul bolii
Exist dou tipuri de abord ri ale rela iei personalitate-cancer, o abordare general i una
specific .
a. Abordarea general afirm existen a unei vulnerabilit i/rezisten e generale care prin
mecanisme psihologice pot facilita sau inhiba apari ia unor boli. Depresia, anxietatea,
ostilitatea i agresivitate au fost identificate prin studii meta-analitice ca fiind tr s turi
de personalitate ce cresc riscul pentru o gam larg de boli, inclusiv cancerul. Astfel,
s-a conturat a a numita personalitate predispus la boal (disease prone
personality). Stima de sine, auto-eficacitatea, optimismul, robuste ea, sentimentul de
control, congruen a cognitiv s-au dovedit a fi rela ionate cu o rezisten general la
diverse boli.
b. Abordarea specific : Al i autori critic acest punct de vedere i afirm existen a mai
degrab a unei personalit i predispus la stres (distress prone personality, numit
i tip D). În acest model stresul devine variabila moderatoare între personalitate i
boal .
Tipul D de personalitate (distress prone personality) are tendin a s perceap lumea ca

amenin toare, ca surs de dezam giri i dezaprob ri, prin urmare anticipeaz în permanen
evenimente negative ; este dominat de afectivitate negativ , adaptare ineficient la situa iile
de via problematice, are stima de sine i suport social redus.
Pe de alt parte exist încerc ri de identificare a unui profil de personalitate specific riscului
pentru cancer.
c. S-a conturat a a numitul tip C de personalitate de câtre Temoshok în 1987,

caracterizat prin negarea i represia impulsurilor i sentimentelor, mai ales a celor
agresive i ostile, exprimare emo ional redus , tendin e de sacrificiu de sine i
32
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
autoblamare, nevoia imperioas de armonie i cooperare, comportament submisiv cu
scopul evit rii conflictelor. Persoanele încadrabile în tipul C au o fantezie s rac din
cauza orient rii excesive spre realitatea concret . Conceptul de tip C de personalitate
este strâns legat de cel dealexitimie, tr s tur ce indic a a numitul "analfabetism
afectiv"-dificult i în con tientizarea i exprimarea emo iilor.
Dac tipul A de comportament, cu risc crescut pentru bolile cardiovasculare, este

caracterizat prin suprastimulare, tipul C reac ioneaz la stres i solicit ri prin substimulare.
Asociere tipului C cu un stil de via nes n tos i cu o susceptibilitate genetic cre te riscul
pentru dezvoltarea cancerului.
Exist cercet tori care neag rolul factorilor de personalitate în etiologia bolii maligne, dar
subliniz relevan a lor în evolu ia bolii.
Femeile care au r spuns la boal cu spirit combativ i încredere într-o evolu ie bun au avut
rata de supravie uire la 15 ani dup diagnostic - semnificativ mai mare comparativ cu femeile
care au reac ionat cu sentimentul de neajutorare i lipsa speran ei. Rezultatele amintite sunt
valabile doar în cazul în care pacientele luate în studiu erau în fazele timpurii ale bolii, f r
metastaze. Atunci când studiul s-a extins la paciente cu metastaze, perioada de supravie uire
nu a ap rut a fi mediat de factorii de personalitate i tipul de reactivitate psihic .
Studii recente încearc s eviden ieze rolul protector al unor factori psihologici cum sunt
cogni iile pozitive despre sine, lume i viitor, optimismul, autoeficacitatea, stima de sine.
Dispozitia spre optimism s-a dovedit a fi un bun predictor pentru supravie uire în cancerul de
sân. Un stil pesimist, cu atribu ii interne, stabile i globale pentru e ecuri i evenimente
negative s-a dovedit a fi asociat cu o imunocompeten redus .
Criticile referitoare la încriminarea personalit ii ca factor de risc pentru boala malign nu au

întârziat s apar . Semnal m în primul rând faptul c afirmarea unei rela ii personalitate -
cancer se bazeaz preponderent pe studii retrospective, adic pe date adunate de la pacien i. În
acest context este dificil de decelat caracteristicile de personalitate anterioare bolii de
modific rile induse de boala îns i.
Experien : În r spuns la aceste critici s-au colectat date prin cercet rii prospective.
Astfel, 2340 femei s n toase au fost urm rite longitudinal timp de 10 ani. Rezultatele au indicat
asocierea unor tr s turi psihice cum sunt reprimarea st rii de iritabilitate, sentimentul de neajutorare
i atitudinea de stoicism, cu riscul pentru dezvoltarea cancerul de sân. Un alt studiu ce a investigat un
e antion de 9705 femei s n toase a dovedit c atitutdinea antiemo ional i inhibi ia social este
asociat cu riscul crescut pentru cancer la 8 ani distan fa de prima evaluare psihologic .
33
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Argumente în favoarea rela iei personalitate-cancer provin i din alte direc ii de cercetare, i
anume acela al interven iilor psihologice pentru neutralizarea caracteristicilor individuale de
risc. Prin aplicarea unor tehnici psihoterapeutice de modificare a tipului C de personalitate la
pacien ii cu diagnosticul de melanom s-a demonstrat c num rul de recuren e este
semnificativ mai redus fa de lotul de control la o distan de 5 ani.
Într-un alt studiu în care s-a urm rit efectul terapiei de grup care încuraja exprimarea
emo iilor rata de supravie uire la un interval de 10 ani a fost mai mare comparativ cu lotul de
control.
La ora actual dovezile care converg înspre sus inerea rolului personalit ii în etiologia
cancerului sunt inconsistente i tarate de inexactit i metodologice. Multe studii nu au
controlat alte variabile pe lâng cele psihologice, cum sunt: fumatul, alimenta ia, factorii
ereditari, statutul socio-economic. În al doilea rând, maladia malign vizeaz o gam larg de
boli, deci este dificil de generalizat rezultatele unor cercet ri asupra tuturor tipurilor de
cancer. Exist înc pu ine studii prospective care s sus in ipoteza rela ion rii personalit ii
cu riscul pentru cancer.
În ciuda acestor divergen e, a ignora obiectivarea la nivel fiziologic, biochimic i imunologic

a modific rilor induse de st ri i tr s turi psihice ar reprezenta o cantonare în modelul
biomedical care i-a dovedit deja limitele i perspectiva unilateral de abordare a bolilor.
În acela i timp este cert necesitatea de studii suplimentare care s confirme sau s infirme un
posibil rol al personalit ii în apari ia i/sau dezvoltarea cancerului. Progrese substan iale s-ar
putea ob ine daca s-ar realiza un num r mai mare de studii interdisciplinare,
psihoneuroimunologice i psiho-oncologice care s identifice mecanismele prin care psihicul
mediaz men inerea sau pierderea s n t ii.
34
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
REPREZENT RILE SOCIALE. ANALIZA ATITUDINII SOCIALE FA DE
CANCER (IV)

defini ii
caracteristici
distinc ii semantice
ANALIZA ATITUDINII SOCIALE FA DE CANCER
construc ii cognitiv comportamentale

modele referitoare la carcinogenez
reprezent ri sociale despre cancer (abordare diacronic )
Un film, o boal , un articol de ziar, stârnesc reac ii i ecouri diferite, mergând de la adeziune
la respingere prin toate nuan ele intermediare, cu intensit i diferite. Aceast diversitate de
reac ii se explic prin varietatea modelelor i mecanismelor de evaluare, prin variabilitatea
individual , diversitatea determinismelor (cultural, etc.).
Din perspectiva psihologiei sociale avem un produs final (reprezentarea) i un proces de

elaborare psihologic i social a unei imagini despre evenimentul real.
Imaginea pe care ne-o facem despre evenimentul real, maniera de a interpreta, de a gândi
realitatea cotidian , aceast form de con tiin social a primit numele de REPREZENTARE
SOCIAL .
Nu ac ion m în func ie de stimulii ce vin din mediul social, în raport cu informa ia obiectiv ,
ci în func ie de propria noastr imagine despre realitate.
Descifrarea realit ii se face de c tre fiecare individ cu ajutorul unui „aparat” valorizator
propriu, perfectibil i perfec ionat cu fiecare nou experien social . Fiecare individ posed o
„gril de lectur ”, cu ajutorul c reia cite te evenimentele i lumea înconjur toare.
Defini ii :
Reprezentarea Social reprezint :
- Un sistem de valori, no iuni i practici referitoare la obiecte, aspecte, dimensiuni ale

mediului social, care permite stabilirea cadrului de via al individului/grupului, un
element de orientare a percep iei i de elaborare a r spunsurilor
- O form de cunoa tere specific , o tiin a sensului comun, desemnând în sensul larg, o
form de gândire social
- Un proces de elaborare perceptiv i mental a realit ii ce transform obiectele sociale
(persoane, contexte, situa ii) în categorii simbolice (valori, credin e, ideologii)
conferindu-le un statut cognitiv
35
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
- Reprezent rile sociale nu înseamn nici gândire „ tiin ific ”, nici „reflectare” afectiv a
realit ii, ci o refacere, o reconstruc ie a mediului prin prisma filosofiei de via a
individului, o instan intermediar între percep ie, informa ie, atitudine i imagine
- RS sunt construc ii socio-cognitive (P. Moscovivi) datorit faptului c func ionarea lor
se alimenteaz simultan din exterior i din interior, integrând socialul. Integeraz deci
ra ionalul i ira ionalul, tolereaz aparentele contradic ii, articuleaz logicul cu ilogicul
Caracteristici :
o Reprezent rile sociale (RS) au totodeauna o dubl fa et : cea a imaginii i aceea a

semnifica iei care-i corespunde. Fiec rei imagini i se poate ata a un sens i invers. RS
constituie o form particular de gândire simbolic .
o Desemneaz un aparat evaluator, o gril de citire a realit ii, o situare în lumea valorilor
i o interpretare proprie dat acestei lumi
o RS re-prezint totodeauna un obiect, un loc, o situa ie, un fapt, o persoan , o idee, un
eveniment. Redau totodat prezen a de spirit, starea de con tiin a unui individ sau
grup real.
o Apar ca ansambluri organzate i coerente, dirijând discret presta ia social a subiectului,
elaborând o „viziune asupra lumii” i propunând solu ii practice pentru a lua pozi ii
fa de aceasta
o Fac s fuzioneze percep ia i conceptul
o Raportarea la concret nu înseamn o colec ie de reflect ri individuale, propuse de
realitatea imediat . Comparat cu simpla reproducere, reprezentarea ne apare ca o
construc ie si are drept caracteristici : autonomia i crea ia individual sau colectiv
o Caracterul simbolic este specific pentru RS. Reprezentarea social poate fi simultan
semnul unui obiect, dar i o imagine – uneori rupt de imediat, având carcater
figurativ.
Distinc ii semantice :
à SIMBOLURILE : trebuie în elese ca semne conven ionale, un grup de imagini abstracte

care ascult de o conven ie exterioar ce confer unitate (Mihai Ralea). Lumea
simbolic este pu in conceptualizat , îndeosebi dimensiunea sa afectiv i imaginar .
Ea cuprinde fantasme, structuri incon tiente, emo ii, pulsiuni conflictuale reprimate,
dorin e reprimate
à IMAGINARUL SOCIAL : ocup o por iune din spa iul reprezent rii, se hr ne te din
simbolic, se înrude te cu ideologicul, cuprionde produc iile mentale (mentalul colectiv
îndeosebi), produc iile scrise (iconice, exprimate public sau conservate interior (Le
Goff). Produc iile specifice ale imaginarului sunt : literatura, arta, miturile, codurile
ideologice i vestimentare, visul. Imaginarul este interpretat ast zi ca o alternativ la
lumea real , , o lume construit care se opune concretului, o dublur a lumii reale.
à PROCESUL DE REPREZENTARE : cuprinde o dimensiune ideologic i una

imaginar . Reprezent rile sociale se constituie într-un proces simbolic articulând
realul cu imaginarul (Pierre Bourdieu).
Reprezent rile sociale reprezint o realitate, în acela i timp individual i social , dar i un
instrument de analiz i intepretare a fenomenelor psihosociale.
36
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
ANALIZA REPREZENT RILOR SOCIALE I A ATITUDINII SOCIALE FA DE

CANCER
S n tatea i boala sunt considerate ca obiecte cu totul deosebite pentru studiul reprezent rilor
sociale. Deosebite, c ci boala nu este numai simptomatic (bolile cronice, de tipul cancerului,
sunt chiar adesea asimptomatice în faza ini ial ), ci reprezint un factor posibil de modificare
a vie ii noastre cotidiene precum i a celorlal i membri ai grupului social.
Dep ind simplul aspect corporal, s n tatea i boala necesit o cunoa tere de c tre individ a
interpret rilor collective ale acestora, pentru a da un sens i a determina natura raporturilor pe
care le va între ine cu ele.
Reprezent rile sociale prezint interes prin faptul c observ circula ia cuno tiin elor profane
i a cuno tiin elor tiin ifice, subiec ii integrând o parte din cuno tiin ele medicale.
RS sunt de asemeni deosebite, pentru c reprezent rile noastre despre s n tate, rela ioneaz
viziunea pe care o avem asupra biologicului cu cea asupra socialului (Cl. Herzlich).
Boala va apare astfel ca reprezentând agresiunile societ ii (de ex. poluarea) asupra
individului. Individul are adesea tendin a de a- i atribui responsabilitatea evenimentelor
pozitive i de a atribui societ ii responsabilitatea evenimentelor negative (R. Farr, 1977).
Reprezentarea colectiv profan se opune deci discursului tiin ific, devine con tient de
propria identitate, încercând s - i afirme legitimitatea. Î i manifest prin aceasta refuzul de a
depinde în mod absolut de medicin .
Tocmai acest dus-întors între practicile profesionale i practicile personale pe care-l

experimenteaz bolnavul, îi permit acestuia s - i construiasc cuno tiin e specifice bazate pe
observa ia cotidian a interac iunilor dintre biologic, psihologic i social.
S n tatea i boala arat c studiul reprezent rilor sociale trebuie s ne permit s în elegem
cum anumite probleme apar într-o societate - mai degrab decât s ne dirijeze (a a cum se
petrecea în trecut) exclusiv c tre leg turile cu atitiudinea individual .
Exemplu : A a dup cum Freud, în lucr rile sale destinate isteriei, a ar tat cum paralizia
corespundea de fapt reprezent rilor pe care le avea pacienta despre fizicul s u, i deci
necesitatea de a integra reprezentarea social a corpului pentru a în elege isteria (Farr,
1984).
1. Credin e, construc ii cognitiv comportamentale
Credin ele, percep iile i atitudinile profane au un rol important în în elegerea locului simbolic
pe care-l ocup o boal denumit „social ”– în cazul de fa cancerul - în societate.
Ac iunile (informa ionale, preventive, terapeutice, suportive, etc.) adresate publicului, trebuie
s se integreze în aceste scheme de aprehensiune profan , care ac ioneaz ca adev rate prisme
prin intermediul c rora indivizii interpreteaz mesajele ce le sunt adresate.
Studiile i anchetele realizate, confirm persisten a reprezent rilor negative i /sau pejorative
37
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
legate de cancer, precum i credin a în multiplicitatea factorilor cancerigeni, în contagiozitatea
cancerului sau în negarea riscurilor.
Reprezent rile publicului constituie, pe de o parte, un cadru cognitif coerent care d sens
informa iei primite i experien ei tr ite, iar pe de alt parte, reprezint un ghid de ac iune (un
fel de barometru care permite explorarea acestor opinii i percep ii, rela ionându-le cu
cuno tiin ele i atitudinile popula iei referitoare la aceste patologii).
Trebuie s acord m toat aten ia opiniilor i percep iilor relative la cancer, ca i impactului
poten ial al acestora asupra comportamentelor de s n tate i atitudinilor fa de bolnavi.
Obiectivele acestei analize sunt diverse i variate, preven ia ocupând un rol important.
A reface istoria cancerului înseamn a reconstitui istoria unei temeri individuale, devenit cu
trecerea timpului o team colectiv (la sfâr itul secolului XX) care a degenerat în cursul
secolului XXI într-o adev rat panic .
Manifestat la nivel individual sau social, frica este o reac ie natural de ap rare, care face
parte din fiin a uman , fiind totodat indispensabil supravie uirii.
Timp de secole, omenirea nu tia ce înseamn teama obsesiv de boal , ducându- i existen a
într-un soi de fatalism care conferea omului mai mult senin tate în fa a evenimentelor
existen iale (împotriva c rora era oricum neputincios).
Adev rata teama de boal apare abia în secolul XX, în mediul urban, prin cre terea ponderii
tuberculozei (la rândul ei o maladie social ). Teama specific de boal va cre te treptat,
atingând apogeul la sfâr itul aceluia i secolul, prin groaza de tumora canceroas .
Dup p rerea unor speciali ti, secolul XX este cel în care se opereaz o deplasare de la
anxietatea provocat de MOARTE la cea provocat de BOALA. CANCERUL vine
astfel s ocupe locul MOR II în imaginarul colectiv (Philippe Aries), din cauza unor
caracteristici care amintesc sfâr itul :
teama colectiv de boal

persisten a unor necunoscute legate de transmiterea sa
ideea unei mor i sigure în cazul îmboln virii de cancer
« cadaverizarea » bolnavului, înainte ca acesta sa ajung într-o faz final a bolii.
Necunoa terea, timp de milenii, a cauzelor care provoac cancerul, multiplicarea factorilor
oncogeni duc i ast zi la dificult i în în elegerea i acceptarea acestei boli.
2. Modele referitoare la carcinogenez
Dou modele aduc explica ii referitoare etiologia cancerului :
A. Conform unui model de analiz , EXOGEN boala ar fi generat de

elemente exterioare (care sunt invocate în mod nediferen iat :
poluarea, industrializarea, alimentarea cu produse artificiale,
bombele atomice, radia iile nucleare i cosmice, etc.) sau de
elemente simbolice (de exemplu, voin a divin de sanc ionare în
urma unui p cat considerat de bolnav ca teribil).
38
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Dincolo de aceste considera ii este totu i interesant faptul c unele dintre elementele
exterioare citate, chiar reprezent factori cancerigeni, care în interac iune cu factorii genetici
pot contribui la declan area cancerului (direct, sau prin intermediul sc derii imunit ii).
Opiniile « profane » sau ira ionalul se afl adesea la baza gândirii omului obi nuit.
Necunoa terea nelini titoare a originii cancerului nu poate decât s consolideze locul mitului
în mentalul colectiv, contrastând cu claritatea informa iilor de inute de marele public privitor
la bolile cardio-vasculare, infec ii, fracturi sau fenomenul de îmb trânire. Cum se întâmpl
adesea, necunoscutul este înso it de certitudini aberante i de prejudec i periculoase, care
antreneaz nu rareori atitudini prejudiciabile atât bolnavului cât i oric ror alte persoane din
anturajul lui.
B. Un al doilea model de analiz , ENDOGEN, caut originile

cancerului în îns i constitu ia individului, temperamentul,
poten ialul s u de auto-ap rare, moralul (Yves Pellicier) .
Modele de analiz evocate mai sus se întâlnesc acolo unde cauzele externe interfereaz cu
cele interne. Dac exist cauze exterioare responsabile de apari ia sau între inerea bolii,
bagajul genetic sau modul în care fiecare individ interac ioneaz cu mediul s u de via
joac un rol important în apari ia cancerului.
3. Reprezent ri sociale despre cancer (abordare diacronic )
1. Unul dintre « miturile » care persist i ast zi descrie cancerul ca o BOAL

UNIC manifestat sub forme diferite. Aceast universalitate nu o reg sim la alte
boli (cum ar fi traumatismele, agresiunea microbian , etc.), cancerului atribuindu-se
o semnifica ie de-a dreptul malefic .
2. Natura « r ului » este contradictorie, constând în acela i timp în proliferare i

distrugere. Când se vorbe te de cancer, omul obi nuit va c uta instinctiv o
excrescen care se m re te, o mas greoaie, o ap sare în str fundul fiin ei sale.
Sensul de « proliferare » se dovede te a fi îns dominant. Cuvântul « tumor »
cumuleaz toate reprezent rile negative, nu are sinonime nici nuan e în imaginarul
colectiv. Malignitatea este atribuit din start tuturor tumorilor, de i în realitate exist
i tumori benigne. Cancerul este perceput de mentalul colectiv cu un sens unic,
destructiv.
3. În reprezent rile populare cancerul devine, de asemeni, un fel de « caracati cu

o mie de capete » (de unde denumirea popular de « crab »), un monstru care
rena te din propriile-i r m i e de îndat ce este strivit (Claude-Henri Chouard,
1971). Ceea ce genereaz teama, dincolo de cuvântul « cancer », este aspectul s u
multiform, dac nu ar fi i evolu ia sa (în multe cazuri) în p r ile cele mai profunde
ale corpului, pe care-l degradeaz progresiv, declan ând dureri cumplite,
insuportabile, adesea rebele. În alte cazuri, astenia greude definit care epuizeaz
corpul, face parte din caracterul « insidios » al bolii.
4. Înaintea apari iei Sidei, cancerul era considerat i el « o boal ru inoas »,

precum tuberculoza, lepra, sau altele, în secolele anterioare (chiar dac motivele nu
39
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
erau acelea i). O boal care degradeaz , urâ e te, te face dezgust tor din exterior ca
i din interior.
Gândirea stigmatizant va diminua sau chiar va distruge stima de sine a bolnavului de

cancer, dreptul s u la o existen normal , la proiecte de viitor la o tr ire pozitiv a vie ii.
Cei s n to i îl p r sesc progresiv pe bolnavul grav, de frica de a nu « se contamina » de
suferin , de a nu se plasa atât de aproape de moarte. Excluderea pacientului nu face decâ
s amplifice complexele acestuia, creând un fel de proces circular : cu cât este mai
marginalizat de societate, cu atât se percepe ca dezgust tor i se izoleaz .
Comportamentul de evitare poate fi decodat astfel : « de ce s p timim în locul altuia, s

tr im o nenorocire care nu este a noastr , continuând s frecvent m o persoan lovit de
nenorocire ». Aceast atitudine, la limita între reflexul de auto-ap rare i un egoism rece,
expulseaz bolnavul grav de cancer din lumea social .
5. Aceastà expulzare/excludere care suprimà « obiectul periculos » este foarte

dureroasà penrtu bolnav, provocând un climat înc rcat la nivel social.
Indiferent care este explica ia unor astfel de atitudini, pacientul cu cancer trebuie s fie
informat de eventualitatea marginaliz rii sau a abandonului din partea semenilor s i i s
se « auto-imunizeze » împotriva acestor comportamente nedrepte.
6. În epoca modern , cancerul pare a înlocui în mod simbolic calamit ile naturale
(învinse azi datorit progresului tehnic), calamit i care aveau în trecut rolul de
mediator între om i divinitatea atotputernic . În acest context cancerul pare s
devin azi o form de team de lumea de dincolo (de transcedental), mai degrab
decât un simbol al pedepsei divine.
7. Din aceast perspectiv , putem interpreta excluderea bolnavului de cancer ca o

dorin de a se lep da de un « blestem » sau de a transforma bolnavul într-un fel de
« ofrand » simbolic care i-ar absolvi pe cei s n to i de «r u ». Acest ra ionament
se poate traduce în termeni populari prin : « Bine c nu sunt în locul lui ! ».
Cauze psihologice se afla la baza tramei de credin e supersti ioase. Origina angoasei
primordiale/esen iale este arhaic , datând de la începuturile umanit ii.
8. Anumite teorii psihanalitice explic teama visceral pe care societatea în

ansamblul ei dar i fiecare individ în parte o încearc la auzul cuvântului cancer.
Conform acestora, ar fi vorba de un fel de panic incon tient , care s-ar activa de
îndat ce echilibrul general al persoanei este atins de c tre evenimente cum ar fi :
e ecul, am r ciunea, boala, etc. (Chouard). Perspectiva psihanalitic explic
« angoasa ini ial » ca fiind provocat de alternan a între imaginea « mamei
bune », care hr ne te i a « mamei rele », groaznic si temut . « Tatàl oedipian »
aduce un echilibru triangular si un punct de sprijin. Acela i autor evoc si o alta
teorie freudianà, relativ la instinctele primitive de via i de moarte (libido si
agresivitate), relevând insuficienta exploatare a instinctului de moarte si a
caracterului s u secret. Ar exista, dup Chouard, nu numai o rela ie biologic între
orice fiin i specia careia îi apar ine, dar i o rela ie psiho-afectiv între individ i
colectivitate.
40
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Aflat în stare latent în via a curent , angoasa incon tient ar fi activat de îndat
ce echilibrul general al persoanei ar fi decompensat de evenimente cu rezonan
negativ , cum ar fi triste ea, e ecul, boala, etc. În aceast perspectiv cancerul apare
ca o « deplasare simbolic a unei anxiet i primitive ».
9. Faptul c boala î i g se te l ca în str fundurile cele mai adânci ale corpului,

impunându-se treptat, producând dureri puternice sau epuizând, manifestându-se
într-o varietate de forme (cu o apari ie adesea brusc i cu o evolu ie inegal )
determin percep ia cancerului de c tre con tiin a colectiv ca pe o « maladie
pervers ». Incertitudinea reprezint o surs important de anxietate în cazul bolii
canceroase contribuind la accentuarea senza iei de perversitate a bolii.
Teama este între inut i de terapiile agresive, chirurgicale sau chimioterapice (care supun la
grele încerc ri persoana bolnav ).
10. Cancerul devine astfel o boal a secolului. Nu pentru c ar fi de adi ie recent , sau c
ar fi provocat de mediul înconjur tor modern, ci pentru c este tr it « în comun »,
provocând groaza întregii colectivit i.
Un paradox pare a exista între tr irea în comun a bolii i comportamentul de evitare (fuga
de cancer), evitare materializat deseori prin excludrea indivizilor bolnavi. În realitate, exist
o compasiune social pentru bolnavii de cancer, dar frica de a nu deveni la rândul lor o
« victim » a bolii, duce la atitudinea de evitare din partea indivizilor sociali.
Identificarea cu bolnavul sau, dimpotriv excluderea social a acestuia, de i contradictorii,

constituie în realitate dou forme de exprimare generate de acela i fenomen : frica de a
ocupa într-o zi locul bolnavului de cancer. Reac ia de evitare a bolii reprezint un efect
oglind al comportamentului ancestral de evitare a mor ii.
Cosiderarea cancerului drept boala prin excelen i simbolic malefic reprezint o construc ie
cognitiv care d coeren i autorizeaz comportamentele sociale stigmatizante.
4. Explicarea cancerului
Cunoa terea tiin ific a cancerului, dezv luirea – datorit progreselor medicale – a originii
acestei boli « mitice », reprezint o solu ie anxiolitic .
Medicina aduce l muriri în acest sens : la nivel celular i tisualar esuturilor, echilibrul este
sub controlul unor multiple mecanisme de reglare, întrep trunse. Este u or de imaginat
gradul de complexitate i vulnerabilitate al unui asemenea sistem care asigur coeziunea, buna
func ionare i integritatea întregului organism.
Sub efectul factorilor de mediu, cum ar fi tutunul, soarele, anumi i agen i fizici sau chimici,
animite virusuri, sau chiar în mod spontan, GENOMUL UMAN (totalitatea informa iilor
genetice din organism codate sub forma de ADN, sau de ARN) sufer necontenit leziuni care
sunt reparate.
Un organism uman este compus din aproximativ 30 000 de miliarde de celule. Juxtapunerea
celulelor de acela i tip, formeaz un esut care are o func ie specific (de exemplu : mu chiul,
ficatul, etc.). Exist 200 de tipuri de celule, capabile fiecare de func ii extrem de diverse. În
41
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
pofida îns a acestui num r impresionant de celule, o ordine des vâr ita domne te în
organismul uman.
Celulele sunt supuse unei permanente înnoiri : o parte dintre ele mor, fiind înlocuite în mod
sistematic de altele noi. Astfel, în decursul timpului, esuturile reu esc s - i men in forma i
func iile ce le sunt proprii.
Ce este cancerul ?
Cancerul provine tocmai din dezechilibrul acestei reînnoiri. El se datorez prolifer rii
anarhice a unei celule « transferate », « anormale ». Aceast proliferare scap de sub
controlul homeostaziei (echilibrului). Trebuie re inut îns faptul c aceast situa ie este relativ
rar .
Pentru a în elege boala canceroas , trebuie în elese i studiate întâi celula i mecanismele care
controleaz diviziunea celular .
Cancerul se poate deci defini ca o boal celular rezultat în urma unei grave perturb ri în
comunicarea celulelor organismului. Aceast maladie se caracterizeaz printr-o proliferare
necontrolat , o pierdere a diferen ierii.
Cancerul se dezvolt în mai multe etape
Apari ia cancerului se efectueaz dup un proces cu mai multe etape, în cursul c rora,
acumularea anomaliilor la nivelul anumitor gene – pe m sura diviziunii celulare – confer un
avantaj selectiv clonului malign (celulei care a suferit muta ii). Toate celulele rezultate dintr-o
prim celul care a suferit muta ii, formeaz o tumor . Aceasta devine tot mai agresiv pentru
mediul s u înconjur tor, sc pând treptat oric rui control.
Dac sistemul de reparare este defectuos sau pur i simplu « hiper aglomerat », celula
respectiv conserv toate aceste alter ri devenind anormal . Nemair spunzând corect
semnalelor din jur, celula respectiv se angajeaz în acest caz într-un proces anarhic care
conduce, prin acumularea succesiv de anomalii genetice, la dezvoltarea unui cancer.
Exist o predispozi ie la cancer ?
Ca i în cazul celorlalte boli multifactoriale, nici în cazul cancerului, indivizii supu i acelora i
cauze nu întâmpin acelea i riscuri. Aceast diferen între indivizi este legat de
variabilitatea genetic i de moderatori.
Cancerul nu este o boal a secolului XX
Cancerul exist din timpuri imemoriale (din ter iar), iar existen a sa a fost dovedit în
nenum rate rânduri în decursul istoriei omene ti (diagnostic ri de tumori maligne pe mumii
egiptene cu aproape 2500 de ani înainte de Cristos.
Abia Hipocrate, p rintele medicinii, va da un nume acestei boli, în anii 460-377 înainte de
Cristos. Cuvântul « cancer » vine din grecescul « karkinos », însemnând « crab » sau
« cle te », de unde deriv termenul de « carcinom » - o alt denumire a cancerului.
42
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Începuturile cancerologiei
Se situeaza în secolul XVII odat cu progresele microscopului i dezvoltarea chirurgiei.

Spre sfârsitul secolului XIX a fost descoperit caracterul monoclonal2 al cancerului
(confirmat ulterior prin mijloace tehnice sofisticate). Acest nou concept, asociat descoperirii
anesteziei, a caracterului antiseptic si aseptic, au dat nastere in anii 1870 chirurgiei
oncologice.
5. Noile condi ii impuse de boal pacientului i mediului s u. Raportarea

individului la via i la moarte.
Cu toate acestea , progresele stiin ifice i tehnice nu au reu it s elimine marile temeri
colective, doar le-au deplasat.
Când teama de boal a devenit obsesiv si de ce ?
« Miturile » care se refer la cancer interfer cu în elegerea cauzelor acestei patologii i în

consecin cu prevenirea sa.
Viziunea pe care o are societatea despre cancer determin atitudinea bolnavilor : precocitatea
depistajului, reac iile fa de tratament, capacitatea de reinser ie social . Reac iile societ ii,
inseparabile de cele ale individului, evolueaz de un secol în paralel cu progresul
cuno tiin elor i tehnicilor medicale, chiar dac mentalit ile evolueaza mai greu.
Progresele medicale i de igien nu numai c au prelungit via a, dar au prelungit si tinere ea.
Cancerul se manifest , în majoritatea cazurilor, la persoanele de peste 65 de ani. Prelungirea
vie ii omene ti, pe parcursul secolelor, face ca boala s devin mai vizibil . În trecut, când
via a era mai scurt , posibilitatea de a diagnostica cancerul era mai redus .
Aceast transformare important a existen ei omene ti, dobândit într-un timp atât de scurt,
datorit tiin ei si tehnologiei, a avut un impact puternic asupra mentalit ilor sociale, asupra
înse i fundamentelor societ ii, dar mai ales asupra raport rii omului la via i la moarte.
BOALA si MOARTEA, alt dat omniprezente, erau acceptate ca inevitabile, în timp ce ast zi
ele sunt percepute ca o mare nedreptate. Prelungirea duratei de via a avut ca efect principal
o mai mare valoare acordat s n t ii concomitent cu amplificarea temerilor fa de tot ceea
ce o amenin .
Chiar dacà Sida pare a-i lua locul, în ceea ce priveste frica obsesionalà de boala cu rezonan
social , aceasta r mâne totu i o « boal intelectual », care nu apare la grupuri sociale
restrânse i intite.
În cazul cancerului, fiecare individ i societatea în ansamblul ei se simt implicat(- i) în aceast

boal .
2
Clonul reprezinta o popula ie de celule care provine dintr-o celul ini ial unic , fiind o copie absolut identic a acestei
celule in iale
43
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Cercetarea fundamental i metodele de tratament constituie un aspect esen ial al luptei contra
cancerului, dar lupta este tot atât de proteiform pe cât este boala îns i. Solu ia va veni poate
de la terapia genic .
Studiile începute înc în anii ‘50 au ar tat c trei sferturi din cancere au leg tur cu
obiceiurile individuale de via .
Atitudinea oamenilor în fa a acestei descoperiri, care poate fi calificat drept « revolu ionar »
este variabil . Mul i au dificult i în a recunoa te rolul propriilor comportamente i obiceiuri
în apari ia bolii. Respingerea realit ii în scopul DECULPABILIZ RII, reprezint un
obstacol important în prevenirea cancerului.
Dac unii î i neag responsabilitatea, g sind vinova i în exterior, al ii, în schimb, î i asumà
aceast responsabilitate.
Înc din a doua jum tate a secolului al XIX-lea omul occidental gândea c s n tatea este
rezultatul eforturilor colective, c el este protejat i vindecat de societate (datorit unei re ele
eficace de centre medicale i progreselor medicale).
Descoperirea revolu ionar a RESPONSABILIT II INDIVIDUALE se opune ideii de

asumare de c tre societate.
De acum încolo incon tientul colectiv va urma un nou ra ionament : « dac riscul de a face
cancer depinde în primul rând de noi în ine, de modul nostru de via , atunci putem reduce
acest risc schimbându-ne comportamentul »…Brusc OMUL se percepe ca STAPÂN AL
PROPRIULUI DESTIN (M. Tubiana).
Acest sentiment de ATOTPUTERE /OMNIPOTEN a confortat la început autosuficien a

individului, de unde aspira ia c tre autonomie, devenit ast zi o adev rat INJONC IUNE
DE AUTONOMIE. Conform acestui model de gândire, omul î i închipuie c dac - i poate
« st pâni » via a, de ce nu i-ar putea controla i moartea ?
Psihanaliza a descoperit c iluzia « vie ii ve nice » face parte din incon tientul uman. Omul se
revolt continuu percepând moartea ca pe o violen contra sa (P. Hintermeyer).
In societ ile contemporane, via a apare ca o valoare suprem . Acest punct de vedere duce la
un fel de radicalizare a valorii vie ii, conform c reia nimic nu mai are importan în afara
vie ii.
Aceast viziune retrage tot SENSUL MOR II, dându-i chiar un sens pur negativ, contrar
« plenitudinii vie ii ».
Bineîn eles c succesele înregistrate de medicina occidental a ultimelor dou decenii în

ap rarea vie ii i în prelungirea ei considerabil , sunt remarcabile. Dar ele consolideaz
totodat vechea repulsie uman fa de moarte i de tot ceea ce o provoac .
Din acest punct de vedere, cancerul, perceput ca sinonim al mor ii, « paralizeaz » fiin a
uman , generând MECANISME DE AP RARE dintre cele mai variate (cum ar fi refugiul în
ira ional, recurgerea la alternative ne-medicale d un toare, etc.).
44
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Perceperea acestei boli ca ru inoas sau purt toare a unei mor i inevitabile este o idee care
persist mult timp înc dup ce i-a pierdut legitimitatea. Coexist no iuni tiin ifice recente
cu credin e str vechi.
45
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
RELA IA ÎNTRE STRES I BOAL (V)
originea termenului
concep ia lui Hans Selye despre stres
concep ii actuale despre stres
forme de manifestare a stresului
adaptarea la stres
psihosomatica i stresul
evaluarea stresului de c tre subiect. Moderatori (v. modelul lui Jane Ogden)
evaluarea stresului de c tre subiect. Variabilitatea individual (v. modelul lui Jane
Ogden)
stresul, un fenomen emo ional
stresul i riscul pentru cancer
Ast zi auzim frecvent termenul de stres, pentru explicarea a numeroase probleme psihice i
psihologice. Societatea modern este impregnat de stres, un ritm de via frenetic, un
program supraînc rcat, obiective i rezultate, poluarea, zgomotul, incertitudinea socio-
economic , pierderea reperelor, etc.
Când se evoc stresul în via a curent , i se atribuie sistematic o conota ie negativ ; ori stresul
este înainte de toate o reac ie de adaptare (de acela i gen cu cea a plantelor care- i modific
fiziologia în caz de secet ).
Atunci când este o reac ie la constrângere i la amenin are stresul reprezint o reac ie normal ,
contribuind în felul acesta, de-a lungul timpului, la constituirea i evolu ia speciilor. Dac îns
constrângerea i amenin area dureaz prea mult, stresul devine negativ putând deveni în acest
caz responsabil de declan area anumitor disfunc ii.
1. Originea termenului
Din punct de vedere etimologic termenul are o dub etimologie : latin i englez , ambele
având semnifica ii convergente : « strâns », « îngustime », « opresie ».
No iunea de stress vine din fizic i desemneaz constrângerea exercitat asupra unui material
cu riscul de a-l deforma sau rupe.
Transpunerea acestei no iuni în fiziologie dateaz de la începutul sec. XX. La animale Walter
Cannon a studiant fenomenul pe care l- numit homeostazie (adic capacitatea organismului de
a- i men ine constant mediul interior, în pofida varia iilor externe). Aceast proprietate se
bazeaz pe un ansamblu de regl ri coordonate de sistemele nervos autonom i glandele
endocrine.
Dac , îns , presiunile exterioare asupra organismului devin prea importante (foamete,
temperaturi extreme, infec ii, traume psihice, etc.), organismul î i arat limitele.
Termenul de STRES se aplic atât / cât i:
- Factorilor de mediu responsabili (stresorii sau factorii de agresiune)
46
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
- Reac iei organismului pentru a încerca s contracareze efectele (reac iile de stres)
2. Concep ia lui Hans Selye despre stres
Hans Selye este unul dintre primii cercet tori care s-a ocupat de stres la începutul secolului
XX.
Medicul canadian care lucra cu instrumentele anatomo-patologiei a conchis c sistemul
hormonal constituie pivotul reac iei de stres.
În lucrarea sa « Stress of life » (Stresul vie ii) cercet torul descrie stresul ca pe un « r spuns
defensiv de alarm emanând de la un organism amenin at », ca pe « o schimbare brutal în
obiceiurile unei persoane pân atunci echilibrat , i care este susceptibil s declan eze o
perturbare în structura psihic i somatic a acestuia» (Hans Selye 1936)
Pornind de la aceast constatare (în urma manipul rilor genetice efectuate pe animale de
laborator) Hans Selye elaboreaz teroria stresului, cuvânt pe care-l introduce în medicin .
Ini ial Selye define te separat stresul, agentul stresor i reac ia la stres. Determin îns
ulterior reac ia la stres ca fiind un SINDROM GENERAL DE ADAPTARE (SGA).
Conceptul s u (SGA) este elaborat pe baza a trei reac ii care caracterizeaz r spunsul
individului la o situa ie de stres endogen sau exogen :
- o reac ie de alarm
- o reac ie de rezisten i de adapatare
- o faz de eopuizare, zis „patologic ”
Hans Selye desemneaz stresul ca pe o presiune exterioar susceptibil s modifice
func ionarea organismului. Stresul este un ansamblu de reac ii specifice rezultate din
confruntarea organismului cu situa ii c rora trebuie s le fac fa . Sely descrie o serie de
reac ii în cascad :
o faza de alert
o faza de rezisten
o faza de epuizare
Aceste trei faze sunt generate de constrângerea pe care o reprezint stresul.
În anul 1959 psihiatrul francez introduce no iunea de stres în psihologie i propune o abordare
comportamentalist , conform c reia organismul se poate adapta unui stres i poate construi
modalit i adaptative la contrângeri specifice.
De fapt fiecare individ reac ioneaz diferit în confruntarea cu aceea i constrângere : fie
individul reu e te s fac fa (coping), fie nu reu e te i atunci dezvolt o patologie.
În timpul FAZEI DE ALARM , sistemul simpatic i medulo-suprarenal (care elibereaz
adrenalin i nor-adrenalin ) precum i sistemul hipotalamo-hipofizo-suprarenal ( care secret
glucocorticoizi) sunt activi. Dar când aceste dou sisteme sunt prea active (r spuns excesiv)
sau prea solicitate, rezult simptome care traduc supraînc rcarea capacit ilor de adaptare ale
organismului (faza de epuizare).
47
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
FAZA DE REZISTEN reprezint ansamblul reac iilor non-specifice provocate de
epunerea prelungit a organismului la stimuli nocivi, la care s-a adaptat în cursul reac iei de
alarm .
FAZA DE EPUIZARE constituie ansamblul reac iilor non-specifice care caracterizeaz
momentul în care organismul nu se mai poate adapta stimulilor la care este supus. În loc s
fac fa i s activeze sistemul de ap rare, ca pentru prima faz , de alarm , fenomenele de
epuizare sunt mai puternice ducând la boal , i chiar la moarte.
3. Concep ii actuale despre stres
De la primul articol publicat despre stres (Selye, 1936) i pân în zilele noastre, în pofida unei
multitudini de studii i publica ii (emanând din toate disciplinele) , nu s-a reu it crearea unui
concept despre stres cu un statut tiin ific i clar recunoscut, defini ia sa fiind i azi contestat .
Criticile aduse conceptului de « stres » se refer în principal la faptul c :
- termenul de stres desemneaz în acela i timp i agentul stresor i reac ia organismului

la stres
- mediatorii implica i în r spunsul organismului la agresiune sunt numero i i nu sunt

bine cunoscu i, mai ales în plan func ional
- dificult ile de cantificare a stresului, precum i nespecificitatea reac iilor care rezult
(în pofida numeroaselor lucr ri realizate pe mecanismele biologice ale stresului)
Lucr rile lui Bousta i colab. (2001) au putut totu i demonstra pe cale experimental
(îndeosebi pe animale), c pentru ca organismul s ating un nivel de stres patologic, sursa de
amenin are (agentul stresor) trebuie s fie în acela i timp :
INEVITABIL
INDEZIRABIL
REPETITIV (cronic)
4. Forme de manifestare ale stresului
Stresul poate avea consecin e în plan fiziologic, comportamental, imunitar, neuro-endocrin,

etc. Dintre acestea cit m câteva :
- Obsesii diverse putând duce la tulbur ri anxioase severe legate de obiectul stresului,
imagini mentale recurente, co maruri, fric necontrolat
- Ciclotimie, instabilitate emo ional , reac ii dispropor ionate, evit ri i verific ri
- Pierderi de memorie, oboseal nervoas , pierderea tonusului, demotivare
48
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
- Se adaug frustrarea, adic sentimentul de insatisfac ie provocat de constatarea
stresului, prin care ne sim im vulnerabili i care const în suferin a i în incapacitatea
de a dep i aceast stare.
Aspectele neurofiziologice ale stresului nu vor fi dezvoltate în acest curs.
5. Adaptarea la stres
Nu suntem egali în fa a stresului. Genetica i mediul sunt cele dou cauze considerat de mul i
ca majore.
Dup Chapouthier (1997) i Jouvent (1998) influen a mediului pare a se manifesta foarte
timpuriu, chiar în timpul sarcinii.
Ex : pentru persoane obi nuite din fraged copil rie cu zgomotul poate apare o dependen
la zgomot, care poate da na tere ulterior unei dependen e de zgomot i chiar unui
coportament bazat pe « c utarea senza iilor tari ». De unde rezult c o privare de anumi i
stimuli poate constitui un factor de stres în sine.
Adaptarea la stres va fi studiat mai pe larg la capitolul « Tehnici de ajustare la stres.

Copingul »
6. Psihosomatica i stresul
Dac stresul psihologic se prelunge te pe termen lung, apar boli organice. Aceste boli sunt
interpretate ca o modalitate prin care corpul indic o problem de ordin psihic. Boala este
adesea interpretat ca o problem de comunicare ; în scopul de a atrage aten ia asupra
problemei de ordin psihic, stresul este somatizat.
Re inem c rela ionarea dintre stres i boal nu face unanimitatea în cadrul corpului medical i
nici a altor discipline.
Dup unii cercet tori (Sami-Ali), stresul trebuie considerat ca « ca o situa ie de impas ». Nici
fuga nu este possibil , nici atacul, iar problema neg sind nici o solu ie se angajeaz pe f ga ul
depresiunii i al somatiz rii.
Stresul cronic poate genera o deficien a sistemului imunitar, i în timp, o celul anormal
poate evolua în cancer.
7. Evaluarea stresului de c tre subiect. Moderatori (modelul lui Jane

Ogden)
Modelul bio-psiho-social (sau medico-psiho-social), integrativ i multifactorial introdus în
psihologia s n t ii de M. Bruchon-Schweitzer (2002) permite în elegera faptului c îngrijirea
pacien ilor se va situa în principal la nivelul proceselor lor perceptivo-cognitive.
Problematica EAVALU RII ocup deci un loc esen ial raportându-se la variabilitatea
individual i la moderatori.
49
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
4) La nivel primar, se întâlne te STRESUL PERCEPUT. Psihologul va trebui s afle
cum evalueaz subiectul situa ia, cu cât aceasta îi dep e te resursele i-i amenin
starea de bine.
Lazarus et Folkman au g sit trei modalit i de a în elege stresul perceput :
- Tr it ca o amenin are pentru integritatea psihic i corporal

- O confruntare cu o pierdere iremediabil
- O provocare
5) În evaluarea secundar , ne preocup m de CONTROLUL PERCEPUT, care poate fi :
- Informa ional
- Comportamental
- Decizional
Aceast no iune este legat de auto-eficacitatea dezvoltat de Bandura, care desemneaz

sentimentul de eficacitate personal i care reprezint o variabil moderatoare cheie la nivelul
schimb rii.
Trebuie notat c experien a lui Seligman a permis dezvoltarea no iunii de resemmnare,

înv at referitor la stresorii necontrolabili i aflat în leg tur cu depresia.
6) Tot evaluarea cuprinde i SUPORTUL SOCIAL REAL, dar mai ales PERCEPUT,
adic ansamblul rela iilor interpersonale ale unui individ, care-i procur :
- o leg tur afectiv (rolul împ rt irii emo iilor este foarte important)
- un ajutor practic
- îi d informa ii despre situa ia amenin toare
Efectul direct al SUPORTULUI SOCIAL PERCEPUT se va materializa printr-o apari ie

redus a comportamentelor cu risc i a efectelor indirecte, mai ales asupra moder rii st rii de
deprimare la anun area sau tr irea bolii.
Putem releva în acest model evaluarea emo ional a st rii de anxietate a individului.
Pe de alt parte, psihologul va trebui s repereze strategiile de ajustare utilizate de subiect.
8. Evaluarea stresului de c tre subiect. Variabilitatea individual

(modelul lui Jane Ogden)
50
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Al turi de moderatori (coping, control, suport social, personalitate), VARIABILITATEA

joac un rol important în evaluarea stresului. Aceasta este compus din : 1) reactivitatea la
stres, 2) sarcina alostatic , 3) rezisten a la stres, 4) recuperarea.
a) REACTIVITATEA LA STRES
Anumi i indivizi au un r spuns psihologic la stress mai puternic decât al ii. Acest fenomen se
nume te „reactivitate cardio-vascular ” sau „reactivitate la stres”. Înseamn c pentru un nivel
de stres dat - i asta independent de auto-percepere – anumite persoane prezint o activare a
simpaticului mai puternic /intens decât altele (ex. Viatliano et al., 1993).
Cercet rile sugereaz c o rectivitate mai intens la stres ar putea s fac aceste persoane mai
vulnerabile la stres decât altele cu o reactivitate mai redus . Nu trebuie uitat îns c aceste
studii au utilizat o metod transversal , care ridic problema cauzalit ii.
Din acest punct de vedere, metoda prospectiv furnizeaz informa ii mai interesante.
Studiu
Astfel, Boyce i al ii (1995) au evaluat nivelele de plecare ale reactivit ii la stres la copii ca
urmare a unei sarcini stresante, apoi au evaluat num rul factorilor de stres familial i
51
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
num rul /nivelul bolilor detectate în urm toarele 12 s pt mâni care ulterioare. Rezultatele
studiului au ar tat c stresul i bolile nu sunt legate în cazul copiilor cu nivel slab de
reactivitate, în schimb la copiii cu nivel intens de reactivitate s-au înregistrat mai multe boli
dup ce suferiser factori de stres în familie.
b) SARCINA ALOSTATIC
Vom examina aplica iile conceptului de SARCIN AOSTATIC la studiul stresului i al

psihopatologiei asociate experien ei cancerului.
În timp ce homeostazia este conceput drept men inerea variabilelor biologice în marje
de fluctua ie restânse
Alostazia se poate defini prin capacitatea de a men ine stabilitatea prin intermediul
schimb rii (adapt rii)
În acest context, activitatea excesiv sau dereglat a sistemelor alostatice (adaptative) produce
efecte d un toare creierului (reducerea neurogenezei, alterarea proceselor de moarte celular
programat , conectarea dendritic ) i pentru organism (cre terea riscului cardio-vascular).
SARCINA ALOSTATIC se poate defini prin cumulul de efecte nocive, sau pre ul pl tit de
organism pentru a conserva stabilitatea.
Acest concept s-a dovedit pertinent pentru studierea factorilor de stres multiplu, repeta i,
cronici, asocia i cu experien a cancerului (este vorba de o ipotez ).
În lumina acestui model, propunem o nou clasificare a tulbur rilor psihopatologice din
psiho-oncologie : sindromul stresului specific cancerului cu cele trei sub-tipuri ale sale : 1)
depresiv , 2) post-traumatic 3) dialostatic
c) REZISTEN A LA STRES. BOLILE STRESULUI
Se poate afirma c raporturile cu stresul reprezint una din bazele ecologiei, ale raportului
individului cu mediul înconjur tor, precum i articularea biologicului cu socialul.
Stresul, ca sindrom de adaptare (descris de Selye în 1936) se caracterizeaz prin :
• reac ie de alarm (semnal)
• urmat de o perioad de rezisten
• pân la un stadiu de epuizare care nu mai este la nivelul unui simplu semnal ci
reprezint o perturbare a func iilor regulatoare (descurajare, depresie, alergii,
degenerescen )
Atunci când reac ia de fug (exit) nu este posibil , nici protestul (voice), se pare c dup o
perioad de inhibi ie, se trece de la func ia stimulatoare a stresului la starea de depresie
(distress), adic la o stare de pierdere a controlului i de sl biciune care expune subiectul
bolilor. Este starea de sl biciune i de abandon a pierz torului i a celui dominat, care poate
merge pân la obsesiile de sinucidere.
52
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Ceea ce caractarizeaz bolile stresului (bolile cronice, cardio-vasculare, etc.) este absen a lor
de specificitate, absen a lor de semnifica ie simbolic . De cele mai multe ori reac ia la stres se
caracterizeaz prin faptul c este nediferen iat i global (contrar simptimelor psihologice).
Stresul este un fenomen universal vital, indispensabil stimul rii i între inerii func iilor
biologice cu o limit , îns ; dincolo de care devine destructiv. Problema LIMITEI se pune o
dat în plus.
Dup cum am v zut, nu atât nivelul de stres sau natura stresului epuizeaz corpul, ci la nivelul
percep iei de c tre subiect variabilitatea subiectului, moderatorii care contribuie la evaluarea
stresorului (de ex. : stretegiile de adaptare incompatibile sau ineficace). La nivelul stresului
real : indezirabilitatea, inevitabilitatea i cronicitatea lui au un rol covâr itor.
Dintre factorii obiectivi, durata, repetarea, cronicizarea stresului, pot aduce prejudicii
fiziologice. Corpul este deci afectat din cauza unui stres pe care-l putem califica drept social,
c este vorba despre un stres post-traumatic sau un stres rela ional. Deprimarea corpului este o
boal de adaptare la societate. Efectul stresului asupra corpului rerezint un feed-back bio-
psihologic, o expresie a fragilit ii fizice. Are nu numai un caracter corporal, dar i temporal
de fric iune i de rezisten ; plasticitatea corporal are limite.
Pragul deprim rii reprezint o limit corporal fa de exigen ele i de disfunc iile sociale.
Semnalul de alarm trebuie auzit i servi de feed-back de informa ie, are o func ie de protest
fa de anturajul social ca i fa de sine însu i. În caz contrar, nu r mâne de cât « vocea »
corpului în suferin .
Protec ia social contra stresului excesiv nu este suficient . Con inutul i simbolistica
semnalelor de stres i de suferin ar trebui s fie recunoscute de c tre societate, nu numai de
c tre psihoterapeu i.
9. Stresul i riscul pentru cancer
Ast zi se cunoa te faptul c persoanele care tr iesc sub un stres cronic sau, acut
i intens sunt mai susceptibile la o serie de boli. Argumente serioase pentru aceast rela ie
exist mai ales referitor la bolile cardio-vasculare, infec ioase sau complica ii ale sarcinii.
Multe studii încearc s verifice ipoteza c tr irea unor evenimente majore de

via (ex. pierderea unei persoane dragi, omajul, etc.) cre te riscul pentru cancer.
Modificarea competen ei sistemului imun sub influen a stresului a fost propus ca

principalul mecanism explicativ al rela iei dintre stres i cancer. Se demonstreaz c depresia
de doliu este asociat cu SCADEREA RASPUNSULUI IMUN pe o perioad de 4-8 luni.
Ex1 : La membrii familiilor care au în grij bolnavi cu demen Alzheimer s-a pus în
eviden un r spuns imunitar deficitar de lung durat .
53
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Ex 2 : Sc derea activit ii celulelor NK s-a dovedit a fi predictor al recidivei pentru

pacientele cu cancer mamar în stadiile timpurii ale bolii.
Ex 3 : Stresul generat de însingurare i un suport social redus s-a demonstrat a se

rela iona independent cu mortalitatea la b rba ii suedezi în vîrst , nec s tori i, v duvi sau divor ati.
În binecunoscutul studiu american Alameda County, California, care a luat în studiu i a urm rit timp
de 17 ani 6848 adul i s n to i, suportul social nu a ap rut interac ionînd cu apari ia cancerului sau
cu mortalitatea la b rba i. În schimb pentru femei, izolarea sociala s-a dovedit a fi un predictor
pentru apari ia diverselor forme de cancer.
Riscul mortalit ii timpurii prin cancer s-a demonstrat comparând pacien ii f r

SUPORT SOCIAL cu cei ce au sentimentul de apartenen i de a fi iubit i apreciat.
Date fiind aceste asocieri s-a studiat efectul interven iei psihologice asupra competen ei
sistemului imun. Astfel exprimarea emo ional i relatarea prin scris a experien ei traumatice
s-a dovedit a fi acompaniata cu îmbun t irea r spunsului imun, comparativ cu subiec ii din
grupul de control, care au avut traume dar nu au participat la terapii catarctice. Practicarea
exerci iilor de relaxare profund au fost acompaniate de asemenea de intensificarea
r spunsului imun.
O cercetare longitudinal efectuat la Universitatea Standford, California de c tre Spiegel i

colab. (1989) a stârnit interesul oncologilor asupra rolului factorilor psihosociali în evolu ia
bolii i a încurajat continuarea cercet rilor în acest domeniu. În cadrul acestui studiu, paciente
cu metastaze ale cancerului mamar au fost împ r ite aleator în dou grupe, unul de control i
unul experimental care a fost inclus în terapie suportiv de grup timp de un an.
Complementar, grupul experimental a fost instruit i în autohipnoz i în tehnici de control a

durerii. La o distan de 10 ani pacientele din grupul experimental au avut au o rat de
supravie uire de dou ori mai mare decât pacientele din lotul de control. Din p cate exist
înc pu ine studii riguroase din punct de vedere metodologic care s sus in cu certitudine
rolul terapeutic al interven iei psihologice în cancer.
De i este destul de larg acceptat faptul c evenimentele stresante induc

modific ri la nivelul sistemului imun, rela ia stres-cancer r mâne înc controversat .
În domeniul oncologiei dovezile nu sunt atît de concludente ca în bolile
54
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
cardiovasculare. În ciuda faptului c exist i dovezi experimentale c m rimea tumorilor

implantate la animale pot fi crescute prin inducerea unor stresori de laborator (aglomera ie,
imobilizare), r mâne problematic extrapolarea datelor la om.
tim ast zi c trecerea de la s n tate la boal depinde de stresul real dar mai ales
de cel perceput de subiect i de schimb rile fiziologice, cognitive i comportamentale pe care
acesta le induce individului. Societatea joac de asemeni un rol important (suport social,
recunoa tere social , interac iunea între subiec i, interac iunea cu institu iile, interven iile
psiho-sociale profesionale, etc.)
55
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
AJUSTAREA (COPINGUL) – (VI)
strategiile de ajustare sau copingul (defini ii, forme de ajustare, obiectivele ajust rii,
modele tradi ionale)
teoria cognitiv-comportamental a copingului (copingul ca moderator în rela ia

eveniment stresant-deprimare emo ional – proces tranzac ional; procesul de
evaluare ; copingul ca strategie de ajustare la stres)
clasificarea strategiilor de coping i a metodelor de evaluare (copingul centrat pe

emo ie i copingul centrat pe problem ; sc rile de coping ; copingul i solu iile
pozitive)
1. Strategiile de ajustare sau copingul (defini ie, forme de ajustare, obiectivele

ajust rii, modele tradi ionale)
AJUSTAREA (COPING-UL) este definit de Lazarus i Launier (1978) ca : « ansamblul

eforturilor cognitive i comportamentale destinate a controla, reduce sau tolera exigen ele
interne sau externe care amenin sau dep esc resursele unui individ »
Defini ie : Este vorba despre un proces de gestionare a surselor de stres evaluate de c tre
individ ca amenin toare sau dep indu-i resursele, o interac iune între individ i sursele de
stres, în ideea restabilirii unui mod de func ionare.
AJUSTAREA poate lua forma :
1) unei corect ri sau anul ri a problemei,
2) conducerea persoanei c tre schimbarea modului de reprezentare a

situa iei
3) sau la acceptarea situa iei
Ajustarea are un caracter dinamic, punând în eviden interac iunea între individ i sursa de
stres i implicând evaluarea i reevaluarea.
R spunsul la stres implic dup Lazarus i colegii s i :
1. o prim evaluare a sursei de stres externe
2. o a doua evaluare a resurselor interne
AJUSTAREA este considerat ca implicând reglarea surselor de stres externe precum i

reglarea factorilor emo ionali interni. Copingul influen eaz stresul i modereaz leg tura
între stress i boal .
Obiectivele acestei ajust ri, dup Cohen i Lazarus (1979) sunt :
56
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
o diminuarea condi iilor de mediu stresante i m rirea anselor de restabilire
o ajustarea sau tolerarea evenimentelor negative
o men inerea unei imagini de sine pozitive
o men inerea echilibrului emo ional
o men inerea unei rela ii satisf c toare cu cei din jur
Tipuri de ajustare :
Dou tipuri mari de ajustare / coping au fost descrise :
1) Ajustarea prin CONFRUNTARE, care implic :
confruntarea cu problema
culegerea informa iei
ac iunea direct
2) Ajustarea prin EVITARE, care în opozi ie cu confruntarea duce la minimizarea

evenimentelor.
AJUSTAREA PRIN EVITARE pare a fi mai eficace în cazul surselor de stres pe termen scurt
(Wong i Kapoulek, 1986) i mai pu in eficace în cazul stresului pe termen lung (Holahan i
Moos, 1986).
Ex : Din acest motiv ar fi mai pu in judicios s evit m s ne gândim la o surs de stres punctual cum
ar fi mersul la dentist, dar s ne confrunt m cu o surs de stres pe termen lung cum ar fi conflictul
marital.
Unii cercet tori au explorat i :
à ajustarea represiv (Myers, 2000)

à (ne)exprimarea emo ional (Solano i al ii, 2001), care sunt echivalente cu ajustarea
prin evitare.
Oamenii utilizeaz una sau alta din aceste forme de adaptare, cu toate acestea nu este exclus
ca o persoan s gestioneze o problem prin evitare, i alta prin adoptarea unor planuri
adaptate.
2. Teoria cognitiv-comportamental a copingului (copingul ca moderator în rela ia

eveniment stresant-deprimare emo ional – proces tranzac ional; procesul de
evaluare ; copingul ca strategie de ajustare la stres)
copingul ca moderator în rela ia eveniment stresant-deprimare emo ional –

proces tranzac ional
57
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Pentru sus in torii acestei teorii, stresul nu depinde de eveniment, nici de individ, ci de
TRANZAC IA între individ i mediu (proces tranzac ional). Acest r spuns reprezint un
dezechilibru între exigen ele situa iei stresoare i resursele individului pentru a-i face fa
(Folkman i al., 1986 ; Lazarus i Folkman, 1984 ; Matheny, Aycock, Curlette i Silva
Cannella, 1986).
Acela i eveniment stresor (de ex. o mutare profesional ) provoac reac ii diferite de la un
individ la altul (evenimentul poate fi perceput ca insuportabil de c tre unii sau ca o aventur
motivant de c tre al ii).
Caracteristicile stresorului nu indic intensitatea sau natura sentimentelor pe care acesta le

provoac subiectului.
Conform MODELULUI TRANZAC IONAL TRADI IONAL AL STRESULUI, stresorul

trece printr-o serie de « filtre » al c ror rol este acela de a modifica evenimentul stresant i
deci de a amplifica sau diminua reac ia de stres.
Rahe i Arthur (1978) au identificat trei filtre principale :
- Percep ia stresorului – este influen at de experien ele anterioare cu stresori

similari ; de suportul social ; de credin e – inclusiv religioase)
- Mecanismele de ap rare ale Eu-lui (negare, reprimare, etc.) – ac ioneaz
incon tient
- Eforturile con tiente – aplicarea unor planuri de ac iune i recurgerea la
diverse tehnici cognitive (relaxare, exerci iu fizic, medica ie, distrec ie
cognitiv )
Schematic modelul tranzac ional tradi ional ar ar ta astfel (mecanismele care filtreaz
impactul stresorului asupra individului) :
Stresor ® Percep ia de stres ® Mecanismele de ap rare ® Eforturile con tiente ®

Reac ia de stres
Aceste filtre sunt consideratre de al i autori (Folkman i Lazarus, 1988) ca mediatori sau
moderatori (v. Modelul bio-psiho-social actualizat al lui Jane Ogden, prezentat anterior).
Conform autorilor de mai sus, rela ia dintre mediu i individ este afectat de dou procese :
EVALUAREA i COPINGUL.
Un R SPUNS DE STRES apare din partea individului atunci când acesta evalueaz situa ia
ca dep indu-i resursele i putând s -i pun în pericol starea de bine.
Procesul de evaluare primar i secundar
Este deci un proces cognitiv prin intermediul c ruia individul evalueaz în ce fel o situa ie
deosebit îi pune în pericol starea de bine i care sunt resursele sale de coping pentru a-i face
fa .
Lazarus i Folkman (1984) disting dou forme de evaluare convergente, definind caracterul
poten ial stresant al situa iei, precum i resursele de coping mobilizabile :
58
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
a. EVALUAREA PRIMAR
Prin intermediul c reia individul evalueaz elementele care ac ioneaz în situa ia dat :
pierdere (corporal , rela ional , material …) ; amenin are (eventualitatea unei pierderi) sau de
o provocare (posibilitatea unui beneficiu).
Evaluarea unei pierderi sau amenin ri genereaz emo ii negative, cum ar fi : ru inea, furia,
frica, în timp ce evaluarea unei provoc ri genereaz emo ii pozitive , cum ar fi pasiunea,
euforia.
b. EVALUAREA SECUNDAR
Prin intermediul acesteia, individul se întreab ce poate face pentru a remedia pierderea, a
preveni amenin area sau a ob ine un beneficiu. Sunt luate în considerare diferite tipuri de
coping : schimbarea situa iei, acceptarea, fuga, evitarea, c utarea mai multor informa ii,
c utarea suportului social sau ac iunea impulsiv . Aceast evaluare secundar va pune în
func iune diferitele strategii de coping pentru a face fa evenimentului stresant.
Obiectivul acestor strategii de coping este acela de a diminua direct tensiunea emo ional :
- ele nu pot schimba întru nimic problema (coping centrat pe emo ie)
- sau modific situa ia (copingul centrat pe problem )
Evaluarea resurselor personale i a caracteristicilor de mediu
Dup Folkman i Lazarus (1988), procesele de evaluare a rela iilor persoan -mediu sunt
influen ate de :
- Caracteristicile personale anterioare (resurse personale)
credin ele
anduran a (hardiness)
anxietatea-stare
- Variabilele de mediu sau variabilele contextuale (natura stresorului, durata,

frecven a) influen eaz atât poten ialul stresant al situa iei (evaluarea primar )
cât i evaluarea posibilit ilor de coping (evaluarea secundar ). Aceste
variabile sunt :
caracteristicile situa iei

resursele sociale sau re eaua de ajutor/support a persoanei
(suportul social), adic disponibilitatea anturajului familial,
amical i profesional fa de greut ile întâlnite (Cohen i
Edwards, 1989)
Caracteristicile personale i de mediu au fost tratate într-un capitol anterior.
Copingul ca strategie de ajustare la stres
59
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Copingul poate modula EMO IA în mai multe feluri :
a) Prin EVITARE sau VIGILEN (v. mais sus la Tipurile de coping) – varierea
aten iei prin :
o strategii de evitare – deturnarea de la sursa de stres. Este strategia cea mai

utilizat . Activit ile de susbstitu ie a expresiei comportamentale sasu
cognitive (sport, jocuri, relaxare, distrac ii) sunt considerate strategii de evitare.
Ele permit eliminarea tensiunii emo ionale i sunt eficace în asocierea cu
înfruntarea evenimentului stresant.
Evitarea prin fug provoac doar o pauz temporar , dovedindu-se pu in eficace pentru
situa iile amenin toare persistente. Cerecet rile arat c fuga poate provoca chiar anxietatea
i deprimarea, asociate cu tulbur ri psihosomatice (Coyne, Aldwin i Lazarus, 1981 ;
Folkman i al., 1986).
o strategii de vigilen – focalizarea aten iei pe evenimentul stresant pentru a

preveni sau a controla mai bine situa ia. Janis i Mann (1977) disting dou
forme de coping vigilent :
- c utarea de informa ii pentru a cunoa te mai multe despre situa ie

- aplicarea de planuri de rezolvare a problemei
Recurgerea la strategiile de coping de vigilen poate fie diminua deprimarea emo ional (prin
facilitarea control rii situa iei datorit informa iilor), fie m ri intensitatea emo ional (atunci
când prin c utarea de informa ii se dovede te c situa ia este mai rea decât fusese imaginat i
c nimic nu poate schimba cursul evenimentelor).
b) Activit i cognitive înrudite cu NEGAREA. Aceste activit i sunt variate :
- distan area de stresor prin distrac ie (a se gândi la ceva pl cut)

- exagerarea aspectelor pozitive ale situa iei (« de când am aceast problem totul
merge mai bine în via a mea)
- umorul
- subestimarea aspectelor negative ale situa iei (a spune c este vorba despre un chist
benign, când de fapt este vorba despre o tumor )
- re-evaluarea pozitiv (transformarea unei amenin ri într-o provocare : “m voi bate
cu aceast problem din toate puterile)
Strategiile de negare s-au dovedit generatoare de emo ii pozitive, eficiente în diminuarea

tensiunii emo ionale în cazul experien elor stresante de scurt durat i mai ales în cazul în
care copingul centrat pe problem nu este posibil (de ex. : pierderea unei fiin e dragi, o boal
grav ).
c) Eforturi comportamentale ACTIVE sau COPINGUL de CONFRUNTARE :

- înfruntarea problemei pentru a o rezolva (spirit combativ)
- realizarea unor planuri de ac iune dând subiectului posibilitatea de a transforma
situa ia pe care o tr ie te
Concluzie : Influen a copingului asupra emo iilor generate de situa ia stresant depinde de
60
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
evaluarea subiectului, de eficacitatea strategiilor (Schönplug i Battman, 1988)
3. Clasificarea strategiilor de coping i a metodelor de evaluare (copingul centrat pe

emo ie i copingul centrat pe problem / copingul de evitare i cel de înfruntare ;
sc rile de coping ; solu iile pozitive de coping)
Copingul mai poate fi clasificat în :
I. COPINGUL CENTRAT PE PROBLEM (c utare de informa ii, planificare de

ac iuni) presupune eforturi cognitive i comportamentale pentru a modifica situa ia,
implic ac iuni care vizeaz reducerea exigen elor referitoare la sursa de stres sau la
cre terea resurselor propriii în gestionarea stresului.
Exemple :
- Crearea unui plan i urmarea lui
- Fixarea unui planing pt o zi înc rcat
- Îmbun t irea calific rii proprii în vedera avans rii profesionale
- Consultarea unui specialist în cazul unor probleme rela ionale
II. COPINGUL CENTRAT PE EMO II încearc s reduc tensiunea emo ional (prin
evitare, distragere, resemnare, etc.). Nu are ca obiectiv eliminarea problemei, ci a
impactului negativ al acesteia prin eliminarea emo iilor create de respectiva problem .
Oamenii utilizeaz în egal m sur strategii comportamentale i cognitive pt a- i regla

emo iile.
Ex. de strategii comportamentale :
- Discutarea unei probleme între prieteni
- Abordarea alcoolului i a tutunului pt a rezolva o problem
- Distrac ia prin efectuarea de cump r turi sau privirea unui film
- Negarea importan ei problemei respective
- Pozitivarea problemei
Aceste dou tipuri de coping nu sunt antagonice, ci mai degrab stiluri diferite de ajustare.
Cercet rile arat c eficacitatea stilului de ajustare ar depinde de natura stresului.
Tipurile de strategii de ajustare utilizate sunt determinate de mai mul i factori cum ar fi :
Tipul problemei
61
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Vârsta
Sexul
Gradul de control perceput - oamenii au tendin a de a utiliza ajustarea

prin centrarea pe problem , dac sursa problemei poate fi eliminat . În
schimb utlizeaz centrarea pe emo ie dac problema apare drept
necontrolabil
Evaluarea resurselor
Sc ri de m surare a copingului
Diverse sc ri au fost construite pentru a evalua copingul (sc ri / instrumente) de m surare

a copingului), cea mai utilizat fiind cea a lui Lazarus i Folkman (1984), ”The ways of
coping checklist ” (WCC).
WCC este compus din 67 de iteme. Procedura de validare consista pentru aceast scar
în chestionarea, timp de un an, a 100 de subiec i, între 40 i 65 ani, c rora li s-a cerut s
descrie o situa ie care îi fr mântase în mod deosebit i s indice printre diversele strategii
prezentate pe cele utilizate cel mai adesea pentru a face fa situa iei respective. Analiza
factorial a r spunsurilor a produs sub-sc ri, având fiecare mai multe iteme :
Ajustarea activ (spiritul combativ sau acceptarea confrunt rii) = “am ac ionat pt
a-mi ameliora situa ia” (centrarea pe problem )
Planificarea sau rezolvarea problemei= « am încercat s pun la punct un plan cu

ceea ce trebuia s fac (centrarea pe problem / ajustare prin confruntare) »
Reformularea pozitiv = „am încercat s g sesc ceva pozitiv în situa ia respectiv „
Distragerea = ”m-am orientat c tre munc sau alte activit i pt a uita„
Suportul social = ”am c utat suportul altor persoane„ (ajustare prin confruntare)
Consumul de substan e = „ am utilizat alcool sau alte substan e pt a m ajuta s

dep esc aceast încercare” (ajustarea prin evitare)
Negarea = „mi-am spus ”nu-i adev rat„ (ajustarea prin evitare)
St pânirea de sine = „ am încercat s p strez pentru mine ce sim eam„ (centrate pe

emo ii)
Distan ierea sau minimizarea amenin rii prezentat de situa ie = « nu m-am l sat
prad gândurilor » sau « am încercat s nu m mai gândesc » (centrarea pe emo ii)
Fuga/Evitarea = „speram c o s treac „
Dac ad ug m acestor moderatori func ionarea diverselor sisteme fiziologice, se poate
62
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
cunoa te activitatea subiectului. El joac un rol tampon fa de efectele somatice, efecte care
corespund atât st rii de s n tate fizic a individului cât i st rii sale comportamentale,
emo ionale sau cognitive (o stare de bine subiectiv , calitatea vie ii, satisfac ia, etc.). Aceste
elemente joac un rol esen ial în îngrijirea bolnavului.
O versiune prescurtat (42 de iteme) a sc rii lui Lazarus i Folkman, i mai specific
contextului bolii, a fost validat de Vitaliano, Russo, Carr, maiuro i Becker (1985) : « The
coping check-list »
Scara descris de Dantchev în 1989, consider copingul mai mult decât un simplu r spuns la
stres, i anume o strategie multidimensional de control, a c rei finalitate este schimbarea :
- situa iei realmente amenin toare

- a aprecierii subiective a individului
- a afectului asociat cu situa ia de amenin are
Controversele legate de strategiile de ajustare nu sunt importante. Ceea ce conteaz este

eficacitatea lor, adic dac permit realmente reducerea stresului i a anxiet ii generate de
situa ie.
Copingul i solu iile pozitive
În ultimii ani î i face tot mai mult loc ideea c stresul i boala pot antrena nu numai efecte
negative/nefaste, dar i schimb ri pozitive în via a omului.
Acest fenomen poart denumiri diferite, cum ar fi : stress related growth, sau meaning
making, growth oriented finctionning, growth crisis.
Conceptul de solu ii pozitive se reg se te în teoria lui Taylor (Taylor, 1983) i se raporteaz la
mi carea „psihologiei pozitive” (Seligman i Csikzentmihalyi, 2000).
Chiar dac este vorba de un nou domeniu de studiu, cercet rile indic deja faptul c procesele
de ajustare care :
o implic g sirea unui sens în sursa de stres
o reevaluarea pozitiv
o copingul centrat pe problem
au tendin a s fie asociate cu solu iile pozitive (Folkman i Moskowitz, 2000).
Concluzie : AJUSTAREA influen eaz stresorul i modereaz leg tura între stres i boal .
Cercet rile descriu o varietate de tipuri de ajustare i de strategii utilizate de persoane.
Unele studii sugereaz c anumite stiluri de ajustare pot fi mai eficace decât altele.
Cercetarea transversal sugereaz existen a unei leg turi între stres i boal , iar anumite
studii experimentale arat c stresul ar putea produce îmboln viri.
Teoriile care sus in leg tura dintre STRES i BOAL sugereaz c stresul ar putea
antrena o boal dac se produce în mod repetitiv i acut. Aceste dou c i implic
modific ri comportamentale (legate de s n tate : tabagismul, consumul de alcool, etc.) i
63
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
fiziologice (activarea simpatic sau activarea hipotalamo-pituitar -corticosuprarenal ).
Exist îns o mare variabilitate la nivelul leg turii între stres i boal , trebuie inut cont i
de moderatorii asocia i acestei leg turi.
64
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
CANCER I ASPECTE PSIHOLOGICE (VII)
parcursul medical al pacientului ; diferitele etape
diagnosticul de cancer (diagnostic i adev r ; diagnosticul, eveniment fondator al unei

noi experien e de via .)
a tr i cu un cancer
spitalul ca form de organizare institu ional i impactul s u asupra pacientului
nevoile pacien ilor i ale personalului medical în confruntarea cu cancerul
rolul interven iilor psihologice în cancer
psihoterapii în boala canceroas
1. Parcursul medical al pacientului : diferitele etape
Indiferent de locul unde este diagnosticat boala (medicina public , privat , centre de
cancerologie, etc.) principalele etape parcurse de bolnavul de cancer sunt în principiu
urm toarele :
Examenul clinic : efectuat cel mai adesea de c tre medicul de familie, în alte cazuri
de c tre medicul de familie ;
Examenele diagnostice (imagini, biologie, anatomo-patologie) : sunt efectuate fie de

c tre medecina privat fie public (laboratoare, etc.) ;
Inceperea tratamentului : prin chirurgie, la radiotéerapie, la chimioterapie i/sau

hormonoterapie : protocoale de traitement sunt stabilite în func ie de evolu ia bolii ;
Urmarea tratamentului : o succesiune de cure de radioterapie i de chimioterapie, la

intervale regulate. Câteodat « pompele » portabile de chimio sunt instalate la spital i
urm rite la domiciliu sau în ambulatoriu ;
65
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Terminarea tratamentului i urm rirea post-terapeutic : pauzele în tratament pot dura
luni de zile sau chiar ani. O verificare de rutin este totu i practicat de medicii de
spital în consulta ie ;
Supravegherea riscului de re ut /rec dere : se face în mod asociat de c tre medicul de

familie, medicul specialist i/sau medicul oncolog.
Fiecare din aceste etape reprezint un eveniment psihologic important pentru pacient
(anxietate dureri fizice, suferin moral , etc.) i poate necesita un ajutor psihologic.
Mai mul i profesioni ti intervin în îngrijirea medical a cancerului (medici speciali ti, medicul
de familie, cancerologul, psiho-oncologul) precum i personal nemedical : farmaci ti, asisten i
medicali, manipulatori de radioterapie, kinetierapeu i, infiermieri, psihologi, asisten i sociali,
personalul de pe ambulan , secretare).
2. Diagnosticul de cancer
Cit m o anchet despre condi iile de via ale bolnavilor, efectuat în Fran a de c tre DREES
în cadrul Planului cancer (cu ajutorul INSERM), publicat în martie 2008 i realizat pe 4.270
persoane la doi ani dup anun area diagnosticului de cancer.
Aceasta a permis confirmarea faptului c îngrijirea psihologic este indispensabil pentru
bolnavii de cancer. În momentul realiz rii anchetei, 11 % din persoanele interogate
recurseser la ajutorul unui psiholog, 18 % ar fi dorit s beneficieze de aceste servicii
psihologice dar nu au avut parte.
Ancheta scoate în eviden faptul c momentul anun rii diagnosticului este unul dintre
cele mai intense în RELA IA MEDIC-PACIENT. O persoan din 5 declar c diagosticul
nu i s-a anun at direct, una din 4 consider c anun ul s-a f cut „prea brutal„ (surse relax
News).
Diagnostic i adev r
Este greu de imaginat în zilele noastre ca un medic s ascund natura unei boli pacientului,
oricât de grav ar fi aceast boal . Cu o singur excep ie: cancerul.
Pân în anii 1950, t cerea era la ordinea zilei, fiecare cancer ascunzând propria suferin i
mizerie (de ex.: cancerul de gur – micoz sau abces ; cancerul de stomac – ulcera ii, etc.)
Problema ADEV RULUI se pune tot mai mult, din motive atât :
66
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
• Practice (nu poate fi banalizat o boal care este îngrijit într-un
centru/clinic /serviciu de cancerologie)
• cât i morale
În anumite ri exist o adev rat polemic – între partizanii i adversarii adev rului în
comunicarea diagnosticului, în timp ce în SUA problema a fost deja rezolvat , alegându-se
f r ezitare comunicarea adev rului bolnavului.
Adev rul anun ului medical se confrunt i accentueaz „cunoa terea intim i inalienabil a
bolnavului„ sau cu alte cuvinte se confrunt cu psihismul pacientului.
De fapt problema diagnosticului nu o reprezint atât ADEV RUL, pe care pacientul îl

cunoa te deja, ci PROGNOSTICUL VITAL cu privire la evolu ia bolii, pe care pacientul nu-l
cunoa te, ignorând totodat poten ialul de energie, voin i speran de care are nevoie în
lupta cu cancerul.
Ex.
Dl. V. : « - M-a i p c lit ! [repro ez un pacient în faz terminal familiei sale]. Dac tiam, …altfel
tr iam ! »…
Desigur, ADEV RUL DIAGNOSTICULUI nu las pe pe nimeni indiferent, traumatizând în

egal m sur bolnavul, familia, medicul – la nivele diferite bineîn eles , pune problema
MINCIUNII i a DISIMUL RII.
În confruntarea cu adev rul diagnosticului se observ tei tipuri de comportamente la pacien i,

ap rute în urma adapt rii lor psihologice i considerate ca MECANISME DE AP RARE
INCON TIENT CONTRA FRICII:
1. Atacul
2. Fuga
3. Supunerea (fatalismul)
Dintre acestea, cel care pare a pune cele mai multe probleme este FRICA.
67
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
1) Frica mitic de cancer poate fi în acest caz concentrat pe numele acestei boli. Este
vorba de o fug , dar de o FUG FOBIC , ca rezultat al impactului pe care-l are
acest cuvânt înc rcat semantic (teroare).
2) Frica, ca fenomen complex se poate manifesta de asemeni i sub forma unui

sacrificiu de sine. Stoici, pudici, sentimentali, unii bolnavi lupt singuri contra
angoasei pentru a evita orice suferin celor dragi , care la rândul lor, „ se prefac i
ei, din acelea i motive, c ignor natura bolii „. Rezult astfel o situa ie dramatic ,
datorat DISIMUL RII
FUGA prezint dezavantaje majore, atât pentru demersul terapeutic cât i pentru psihismul
pacientului – care este permanent prad fr mânt rilor dureroase i îndoielilor.
Cancerologului îi este practic imposibil s precizeze ansele de supravie uire ale unui bolnav
dat. S-au înregistrat cazuri de erori de apreciere a duratei de supravie uire de ordinul zecilor
de ani : de aceea se impune mult rigoare i rezerv în afirmarea pronosticului de via .
Nu exist un r spuns tip în ceea ce prive te adev rul diagnosticului. Medicul i anturajul
trebuie s -si moduleze anun ul în func ie de personalitatea bolnavului.
Comportamentul cel mai adecvat trebuie s dovedeasc RESPECT PENTRU

SENSIBILTATEA i LIMITELE SUPORTABILE ale pacientului.
Medicul, este cel care anun de obicei diagnosticul pacientului. Nici el i nici al i membri ai
echipei medico-psiho-sociale nu au dreptul s substituie propriul lor adev r celui al
bolnavului. Personalul medical trebuie îns s in seama de ADEV RUL BOLNAVULUI,
de ceea ce acest adev r „afirm sau ascunde, de ceea ce poate asuma sau la ce poate renun a„
(Emmanuel Hirsch).
Trebuie operat distinc ia urm toare : adev rul bolnavului nu este i cel al bolii, dup cum
adev rul medicului nu este i cel al medicinii.
Nu exist simultaneitate, conformitate între bolnav i boala sa, sau reducere a pacientului la
boala de care sufer . Situa ia trebuie privit sub aspectul s u etic. Este vorba de cererea de
adev r a unui om c tre alt om. R spunsul trebuie s fie uman».
68
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Adev rul este o cunoa tere reciproc , o experien tr it în comun de medic i pacient, unde
fiecare î i accept rolul, locul, responsabilitatea, i mai ales SENSUL cu care este investit i
în care este incontestabil recunoscut.
De fapt nu exist adev r absolut, ci un adev r pentru fiecare bolnav, cel mai adaptat
psihismului s u, cel care va fi cel mai u or acceptat i benefic pentru acesta – în orice caz cel
mai pu in dureros.
În practic suntem adesea departe de aceste considera ii morale. Diagnosticul este deseori
anun at brutal pacientului, cu ignorarea total a personalt ii i vie ii acestuia. În alte cazuri
diagnosticul este anun at pacientului telefonic sau în scris.
Evitarea anun rii, anun ul banalizat, informal sau impersonal nu reprezint solu ii
acceptabile. Anun area prin intermediul unei ter e persoane apropiate (familia) / sau persoane
releu (prieteni) se practic relativ des în România, dar riscul este acela ca profesionistul s
încredin eze o misiune extrem de delicat unor persoane, care oricât de binevoitoare ar fi, nu
pot suplini prin latura afectiv preg tirea de specialitate a psihologului sau a medicului.
Se pare c problema anun rii diagnosticului pacientului nu va fi rezolvat înainte de cea a

cancerului însu i i implicit înaite de rezolvarea raport rii fiin ei umane la propriul sfâr it.
Diagnosticul, eveniment fondator al unei noi experien e de via .
Anun area diagnosticului de cancer este considerat ca un eveniment fondator al unei noi
experien e de via a persoanei.
Num rul persoanelor care tr iesc actualmente în societatea noastr cu un cancer este tot mai
mare. Ameliorarea cuno tiin elor asupra tr irilor pacientului, i totodat asupra so ului sau
familiei, constituie elemente importante pentru apcient, personalul medico-psiho-social,
sistemul de s n tate ca i pentru întreaga societate.
Este motivul pentru care numeroase echipe de cercet tori se asociaz pentru a realiza o
abordare multidiciplinar (epidemiologic , psihologic , sociologic , medical , economic ,
etc.) a vie ii cu cancerul.
69
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
3. A tr i cu un cancer
Natura cancerului, istoria sa, perioada de via în care apare boala, precum i natura diferitelor
etape terapeutice, influen eaz foarte mult via a bolnavului i a familiei lui, organizarea lor
spa ial , temporal , rela ional .
De aceea tematica « a tr i cu un cancer » se structureaz în jurul unor mari axe federatoare :
a) Evolu ia temporal i dinamic a calit ii vie ii
Este vorba despre în elegerea i evaluarea modului în care pacien ii î i organizeaz via a
împreun cu anturajul, de la anun area diagosticului de cancer pân la remisiune, sau în
unele cazuri pân la sfâr itul vie ii, trecând prin toate etapele semnificative, atât din punct
de vedere al biografiei cât i cele legate de boal .
Se vor putea utiliza diverse grile de analiz , construind scenarii cu individul i anturajul
lui familial i social, în continuitate cu proiectele aflate în curs de desf urare :
- Strategii de ajustare
- Mecanisme de ap rare i modific ri psihice
- Reorganizarea sferei familiale i rela ionale, etc.
b) În elegerea locului anturajului
Considera i, în func ie de abord ri, ca „al ii semnificativi”, „persoane ajut toare în mod
natural / firesc” sau „interlocutori privilegia i”, anturajul bolnavului fac parte din îngrijirea
global acordat bolnavului.
Exist deja astfel de studii care se ocup cu r spunsurile emise de anturajul apropiat în
confruntare cu cancerul, indiferent dac aceste r spunsuri sunt comportamentale, cognitive,
emo ionale sau sociale. Se studiaz nu numai reprezent rile, credin ele, reac iile
comportamentale sau competen elor profane ale acestora, dar i repercusiunile psiho-sociale
i economice generate de apari ia bolii asupra celor apropria i i / sau persoane ajut toare
natural.
În plus cancerele pediatrice sau ap rute la popula iile de adul i tineri constituie cazuri speciale
legate de precocitatea bolii, ceea ce a dus la noi cercet ri (care sunt în curs).
Anturajul este explorat astfel dup vârst , tipul de cancer al pacientului, leg tura de rudenie
sau de apropiere, confruntându-l cu capacitatea pacientului de a face fa bolii. Din anturaj fac
parte : sistemul fanilial apropiat (p rin i, cuplu, fra i surori, copii), dar i trasgenera ional
(bunici) sau contextul social în general (lumea medical , cuno tiin ele, prietenii,etc.)
Rolul suportului social este esen ia în lupta cu boala. Este vorba de SUPORTUL SOCIAL
real, dar mai ales PERCEPUT, adic ansamblul rela iilor interpersonale ale unui individ, care-
i procur :
- o leg tur afectiv (rolul împ rt irii emo iilor este foarte important)
70
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
- un ajutor practic
- îi d informa ii despre situa ia amenin toare
Efectul direct al SUPORTULUI SOCIAL PERCEPUT se va materializa printr-o apari ie

redus a comportamentelor cu risc i a efectelor indirecte, mai ales asupra moder rii st rii de
deprimare la anun area sau tr irea bolii.
Putem releva în acest model evaluarea emo ional a st rii de anxietate a individului.Pe de
alt parte, psihologul va trebui s repereze strategiile de ajustare utilizate de subiect.
c) Schimb rile ap rute în via a pacientului
inând cont de evolu iile societale i de cele ale sistemului de îngrijiri medicale, determinate
de cre terea num rului de persoane bolnave de cancer, trebuie în elese condi iile de via ale
pacien ilor dup remisie.
Vor fi interogate diferite sectoare, ca de exemplu :
- Raportul la s n tate i la corp

- Raportarea la domeniul muncii
- La sfera emo ional i sentimental
- Sau contextul i consecin ele îngrijirilor sociale i de asigur ri sociale
Cercet rile în curs de desf urare vor permite stabilirea unor cuno tiin e în acest domeniu la
nivel regional, atât prin cercet rile pe un sit unic cât i prin intermediul cercet rilor
comparative intra-regionale, inter-regionale sau interna ionale.
4. Spitalul ca form de organizare institu ional i impactul s u asupra

pacientului
E ecuri în terapiile administrate, epuizarea organismului sau picurile în evolu ia bolii vor
aduce bolnavii la spital, adesea în serviciile de urgen . Bolnavii „ocazionali„ devin astfel
„bolnavi de-adev ratelea„
SPITALIZAREA asigur o îngrijire atât SECVEN IAL cât i GLOBAL , menit a fi mai
unitar decât medicina ambulatorie, mai ales o îngrijire a urgen ei cancerologice i câteodat a
sfâr itului de via .
Pacientul nu se simte în largul lui în spital, dar este cel pu in mai lini tit i nu se mai simte
fragmentat. Mai aproape de CUNOA TERE, mai pu in aproape de moarte. O SECURITATE
CONSTRUIT , dar necesar .
71
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Monsieur AL. (68 ans) : « Nu m bucur c sunt la spital, dar cel pu in nu-mi mai este fric .
Dac n-ar fi boala, m-a fi crezut undeva în vacan …»
M rturia anterioar ilustreaz SINGUR TATEA BOLNAVULUI la spital i în mod general,

pu ina în elegere fa de factorul uman în tratarea bolii.
În aceast ma in enorm care este spitalul, pacientul nu este în realitate decât un pion, supus
logicii omnipoten ei care conduce institu ia medical , i care genereaz adesea o mentalitate
spitaliceasc de dihotomie înte cunoa tere i umanitate.
Discursul spitalicesc, exprimat într-un limbaj ermetic, reduce pacientul la statutul de obiect i
la acceptare la protocoalele spitalice ti.
Un bolnav care p trunde într-un serviciu spitalicesc cunoa te în general o „ tergere par ial a
propriei imagini, cauzat de amenin area real care apas pe corpul s u, dar i presiunea pus
de c tre mediul spitalicesc, un univers închis, uniformizant.
Aceast demisie a bolnavului, privarea de sine i de o oarecare libertate se face în beneficiul

institu iei. Privat de identitatea sa social i de o parte din poten ialul s u fizic, bolnavul nu
are de ales confiind altuia grija de sine.
Prin starea /statutul s u de „fizic diminuat, dec zut socialmente, izolat în fapt i tehnic
incompetent pt. a remedia el însu i st rii sale, pacientul este sortit unui statut de obiect.
Suferin a, teama, perturbarea timpului i ritmului obi nuit, mediul necunoscut, statul în pat
sau m rginirea la salonul de spital, pierderea independen ei, a responsabilit ii, a posibilit ii
de a decide, frica de a nu mai ie i din spital se se întrep trund, favorizând un proces de
regresie.
Îngrijirea i ajutorul efectiv, coabiteaz cu infantilizarea bolnavului de c tre institu ie.
5. Nevoile pacien ilor în confruntarea cu cancerul
Nevoile esen iale resim ite atât de c tre pacien i cât i de c tre personalul medical în rela ia de
îngrijire sunt :
O rela ie profund , sincer , simpl ;
72
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Rela ii interpersonale s n toase, cu scopul refacerii i aliment rii sentimentului de
încredere ;
Proximitate, aten ie, solidaritate activ ;
Rela ie profund cu cel lalt, capacitate de angajare uman (rela ie de la om la om care
nu poate fi definit sau exprimat în cuvinte);
Ascultare, compasiune ;
Exprimare, dialog ;
Empatie ;
Calitatea rela iei umane în momentul degrad rii corpului i apropierii mor ii (a nu se
sim i izola i sau stigmatiza i) ;
Misiunea de asisten la boal , în timpul vie ii, pân la moarte ;
Capacitatea de alteritate a personalului medico-psiho-social ;
Bolnavul trebuie s în eleag c personalul ( i prin extrapolare, anturajul apropiat) r mâne

prezent al turi de el, încercând s parcurg împreun cu el momentele dificile.
6. Nevoile personalului medical
Personalul serviciilor de cancerologie, mai ales asisten ii medicali, sunt supu i unei presiuni
importante din partea institu iei.
În exercitarea profesiei lor, personalul meical implic o parte moral , sensibilitatea

profesional , exigen e care le sunt proprii. Dar exist i o recompens a acestei investiri
personale : în cadrul rela iei de schimb cu bolnavul, personalul de îngrijire :
se reconstruie te ;
accede la o dimensiune de sens, respect, identificare, unitate ;
realizeaz o conversie a propriilor atitudini : neutralitatea tehnic (iluzorie) se
transform într-o veritabil asisten :acompaniere (c ci pacientul ateapt o
prezen ) ;
înregistreaz o muta ie a sistemelor sale de valori ;
intervine/ac ioneaz într-o dialectic de substitu ie a efortului bolnavului i de
conservare a capacit ilor de decizie ale acestuia ;
creaz un spa iu unde exist schimb, ascultarea celuilalt, manifestare a umanit ii ;
73
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
UZURA PROFESIONAL (BURN-OUT-ul) se instaleaz foarte rapid, legat de :
o un sentiment de neputin i /sau e ec în fa a suferin ei i a mor ii

o implicarea personal
o de depersonalizarea impus de c tre institu ie
o munca repetitiv
o volumul de munc impus adesea de politici organiza ionale deficitare (sub-efectivul de
personal i de paturi de spital).
7. Rolul interven iilor psihologice în cancer
Psiho-oncologia, necesitatea unei standardiz ri interna ionale

în domeniul psiho-terapiei, consilierii i form rii (conform
metodei Simonton)
În literatura tiin ific valoarea acompanierii i consilierii în tratarea cancerului este

recunoscut unanim. Au fost efectuate patru studii preliminare i dou studii în dublu orb (cu
popula ie controlat ). Aceste studii au demonstrat c acompanierea de c tre terapeu i-
consilieri cre te în mod semnificativ durata e via a pacien ilor, aducându-le o calitate de
via superioar .
F.I. Fawzy, de la Universitatea UCLA (University of California Los Angeles) i David

Spiegel din Stanford ont au supervizat studiile în dublu orb.
Fawzy a conchis în articolul s u c interven iile care au ca scop mai buna gestiune i
rezolvare a deprim rii emo ionale pot influen a timpul de supravie uire, cre terea tumorilor i
calitatea vie ii pacien ilor.
Emo iile ne influen eaz s n tatea la nivelul celular prin intermediul mai multor mecanisme.
Aceste mecansme influen eaz producerea, maturarea, modularea i func ionarea celulelor
sistemului imunitar, fiind implicate totodat în reglarea altor mecanisme de vindecare a
corpului.
Este unanim recunoscut utilitatea consilierii terapeutice în tratarea cancerului, dar este
important totodat s con tientiz m faptul c o consiliere nepotrivit poate avea o influen
nefast asupra pacientului.
Obiectivele procesului de consiliere
asupra c rora atât pacientul cât i terapeutul trebuie s cad de acord, sunt urm toarele :
Ameliorarea calit ii vie ii – punct crucial al terapiei
Exercitarea unei influen e semnificative asupra evolu iei cancerului
74
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Ameliorarea calit ii mor ii
Programul de interven ie în Simonton Cancer Centers
integreaz urm toarele module, fiecare fiind structurat în mod specific interven iei
psihologice.
1. Identificarea activit ilor care adaug în mod semnificativ, valoare vie ii noastre, cele
care ne aduc un sens al bucuriei, plenitudinii, profundei satisfac ii. Cerem pacientului
s identifice 5 (sau mai multe) astfel de activi i, apoi acesta î i va organiza programul
astfel încât s poat include un num r cât mai mare de astfel de activit i în existen a
sa. Îl înv m totodat s dejoace capcana interferen elor, atunci când acestea apar –
ex. : interferen a cea mai frecvent fiind aceea a deprim rii cauzate de credin ele i
gândurile neadecuate.
2. Restructurarea cognitiv , ca instrument central în rezolu ia stresului. Acest proces este

eficace pentru tratarea problematicii deprim rii emo ionale i fizice. Instrumentul este
utilzat în asociere cu strategiile disponibile de coping.
3. Utilizarea vizualiz rii, gândurilor i imagina iei pentru favorizara procesului de

vindecare.
4. Importan a speran ei, a încrederii, a în elepciunii interioare i a unei spiritualit i

elementare. Utiliz m substitutiv termeni ca « filozofic, religios i spiritual ». tiind
faptul c anumite credin e spirituale sunt generatoare de deprimare, putem rezolva
aceast problem utilizând acelea i metode elementare pe care le utiliz m în general în
cazul deprim rii emo ionale.
5. Identificarea sucesiunii de evenimente reprezentative care reprezint factori de stres

precum i în elegerea beneficiilor secundare ale bolii. Repetarea reac iilor noastre în
fa a evenimentelor generatoare de stres ne ajut s identific m perioadele în timpul
c rora vulnerabiltatea noastr este crescut . În elegerea beneficiilor secundare ale bolii
ne ajut s identific m nevoile noastre esen iale, care sunt apoi integrate în planul de
s n tate, precum i modalitatea de satisfacere a acestora.
6. Rolul într-ajutor rii i al principiilor care amelioreaz comunicarea ; importan a

rezultatelor ; teme mai generale despre comunicarea neadecvat .
7. Credin e despre moarte i despre rec deri, inclusiv cerin a de rezultate, credin ele
filosofice, religioase i spirituale în rela ie cu moartea.
8. Elaborarea unui plan de s n tate pe 2 ani, care s integreze activit ile identificate ca
aducând sens i satisfac ie în via , precum i satisfac ia nevoilor mascate de
beneficiile secundare aduse de boal .
În fapt, standardizarea interven iei psihologice i utilizarea ei printre tratamentele curente,

de i dorit (în speran a unei armoniz ri metodologice, tematice, etc.) este greu de realizat, din
cauza unor obstacole :
- Unicit ii fiec rui pacient
75
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
- Contextului clinic în care este tratat

- Insuficien ei clarific rii mecanismelor prin care interven iile psihologice influen eaz
fiziologia
Se estimeaz o perioad de 15-20 ani, pân când tehnologia va atinge precizia necesar
identific rii detaliate a mecanismelor fiziologice implicate, iar psihologia va g si modalit ile
de producere sistematic a unor efecte clinice semnificative. Actualmente urm rirea riguroas
a unei interven ii psihologice în cadrul unui experiment este dificil i costisitoare, în plus
marcat de numeroase probleme metodologice.
Consensul psihologilor pentru practicarea interven iilor psihologice asupra bolnavilor de

cancer este unanim : în pofida absen ei unor efecte secundare în urma interven iilor
psihologice, ele pot continua a fi utilizate în demersul terapeutic (V. studiul efectuat în
America de Nord o confim , inclusiv studiul realizat la Mount Sinai School of Medicine –
având co-autor pe prof. Daniel David de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj).
Cunoa terea fazelor de reac ie psihologic la boala cu prognostic nefast (descrise de Dr

Elisabeth Kubler-Ross), ghideaz oncologul terapeut i personalul mediu în adoptarea unor
atitudini adecvate stadiului de reactivitate. A nu ine cont de fazele descrise dar i de
particularit ile individuale de r spuns înseamn negarea corela iilor psihosociale ale bolii,
fapt cu repercursiuni negative asupra rela iei medic-pacient.
ASISTEN A PSIHOLOGIC trebuie s fie la îndemâna pacien ilor sub cele mai diverse
forme :
grupuri de suport care s încurajezeze exprimarea emo ional ,

tehnici cognitive care s modifice percep ia bolii, a tratamentelor, a riscului operator, a
imaginii corporale,
tehnici comportamentale i de imagerie dirijat care s reduc efectele secundare
adverse ale tratamentului,
tehnici de relaxare, de hipnoz , i de control al durerii pentru diminuarea reactivit ii
emo ionale i a durerii fizice,
consilierea stilului de via s n tos i a reinser iei familiale i socio-profesionale,
preg tirea pentru moarte.
Asisten a medical i psihologic a copilului bolnav de cancer ridic i mai multe

probleme, cu particularit ile specifice vârstei.
Nu trebuie omis nici familia pacientului care poate beneficia, între altele, de consilierea
de doliu pentru a diminua efectele devastatoare ale pierderii unui membru din familie.
76
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Dincolo de amalgamul de blocaje care în final se r sfrâng asupra pacientului, psihoterapia
trebuie s încerce un raspuns minimal la întreb ri cheie.
De ce psihoterapie ?
Cel mai cunoscut avantaj pe care suportul psihologic îl aduce i care poate spori
supravie uirea, este aderarea la tratament (treatment compliance). Importan a ei este
remarcabil deoarece între 40-80% dintre pacien i nu urmeaz recomand rile primite dac
acestea nu sunt rela ionate cu nevoile, priorit ile i a tept rile pacientului.
În atingerea aderen ei la tratament se poate utiliza în interven iile psihosociale chestionarul
asupra percep iilor bolii “Illness Perceptions Questionnaire” elaborat în 1996 de Weinman,
Petrie, Moss-Morris si Hornne, chestionar bazat pe cercetarile lui Leventhal .
Aceste cercetari arat c indivizii i i reprezint mental informa iile despre boal si medica ie,
sub form de convingeri personale cu un con inut specific. Din dorin a de a explica i conferi
sens st rii actuale in care se afl (s n tate/boal ), pacientul integreaz printr-un proces
repetitiv informa ia primit de la stimuli interni si externi in structurile cognitive existente, cu
scopul de a ghida comportamentul de coping, ale carui rezultate sunt evaluate, iar evaluarea
este utilizat pentru reestimarea severit ii percepute a afec iunii i pentru planificarea
modalit ilor viitoare de coping, inclusiv adoptarea unui anumit stil de via .
Poate psihoterapia contribui la învingerea cancerului?
Deoarece diagnosticul si tratamentul cancerului presupun experiente stresante, numeroase

studii au validat ideea c un procent ridicat de pacien i manifest anxietate sau depresie clinic
(intre 40-80% din respectivii pacien i - dup unele studii, de 2-3 ori mai mult decât num rul
cazurilor clinice din comunitate –dup alte studii), familiile lor fiind de asemenea influen ate
negativ de situa ia ap ruta. Aceast stare de fapt grav subliniaz necesitatea unor interven ii
psihologice (psihoterapie, suport psihologic) realizate de c tre personal specializat, dar i o
instruire adecvat a tuturor cadrelor medicale ce intr în contact cu pacien ii ce sufer de
cancer.
Cercet ri in domeniul Psiho-neuro-imunologiei au aratat ca stresul cronic afecteaz negativ in
special activitatea celulelor NK (natural killer). Se cunosc leg turile între sistemul nervos i
cel endocrin, comunicarea lor implicit cu sistemul imunitar (prin diverse mecanisme
neclarificate integral). O modificare semnificativ în activitatea creierului se r sfrânge i
asupra sistemului imunitar. În acest moment, din punctul de vedere al interven iilor
psihologice, s-au ob inut rezultate statistice semnificative ca urmare a utiliz rii unor exerci ii
de relaxare, medita ie i imagine mental .
Climatul psihoterapeutic pozitiv , dup medicul Constantin En chescu, este un element sine
qua non al reu itei terapiei. En chescu se refer la medicul terapeut, dar credem c situa ia se
aplic i la psihoterapeut. Pentru a ob ine un climat psihoterapeutic pozitiv se impune
respectarea mai multor condi ii :
- încredera bolnavului în psihoterapeutul s u
- capacitatea prihoterapeutului de a capta aten ia i interesul bolnavului s u, în vederea

realiz rii unei comunic ri eficiente
- capacitatea terapeutului de a în elege problematica bolnavului
77
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
- asigurarea unui spa iu pl cut, lini tit i securizant pentru bolnav
- calit i profesionale i personale, cum ar fi : tactul, r bdarea, bun voin a, str dania,
etc.
- competen profesional temeinic , experien
- capacitatea de a se adapta la în elegerea problemelor i reac iilor pacientului
- abilitatea de a nu substitui sistemul de valori al bolnavului cu propriul s u sistem de

valori, precum i aceea de nu emite judec i de valoare
Ce tie / trebuie s fac psihoterapeutul
o utilizara tehnicilor educa ionale
o întreb ri i r spunsuri
o utilizarea factorilor de corec ie i acordarea de reasigur ri
o explicarea rezultatelor analizelor efectuate i a tratamentelor
o informarea asupra efectelor secundare ale tratamentelor
o informa ii privind drepturile pacientului
o ajutarea bolnavului s disting simptomele bolii de cele provocate de anxietate
o terapeutul poate fi uneori ”avocatul „ pacientului în raporturile acestuia cu sistemul
de s n tate sau chiar cu membrii propriei familii
o trebuie s colaboreze / comunice permanent cu medicul oncolog pentru a putea
ajuta eficient pacientul
o s aib cuno tiin e temeinice, multidisciplinare, pentru a putea contribui eficient la
abordarea global a pacientului
În concluzie : Psihoterapeutul trebuie s cunoasc aspectele legate de boala pacientului,
prognosticul, tratamentul cu efectele benefice i secundare, drepturile legale ale bolnavului (în
alte ri aspectele legate de interven ia social , inclusiv ap rarea drepturilor pacien ilor este
asigurat de c tre asisten ii sociali din serviciile medicale).
8. Psihoterapii în boala canceroas
1. În cazul afec iunilor cronice declan ate sau/ i între inute de stres – avem aici în vedere
boala canceroas – se ob in rezultate terapeutice favorabile i prin metodele
terapeutice PSIHANALITICE de inspira ie freudian .
Acestea pornesc de la ideea c efortul de con tientizare a unor fapte din trecut, cu
semnifica ie axiologic pentru bolnav, au un rol terapeutic benefic dac sunt exprimate într-un
context social nou, bazat pe rela ia interpersonal medic – bolnav.
2. PSIHOTERAPIA DE GRUP (PSIHODRAMA), introdus de sociologul american
de origine român Iacob L. Moreno, cu ocazia Congresului de Psihiatrie de la
78
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Philadelphia (1932), porne te de la aceea i idee : exteriorizarea emo iilor patologice
într-un grup mic medical, în vederea readucerii în con tiin a experien ei primare
refulate.
În cadrul grupului de suport, bolnavul de cancer are posibilitatea de a- i satisface o serie de
nevoi sociale, cum ar fi :
- compasiunea,
- în elegerea,
- sus inerea,
- stima etc.
Tot aici, bolnavului de cancer i se ofer oportunitatea de a vedea problemele cu care se
confrunt cu ochii altora. Realizând acest context, el î i poate crea o nou perspectiv asupra
situa iei în care se afl , poate recunoa te i face diferen a între problemele pe care le are din
cauza bolii i cele legate de via a personal . Întreb ri cumar fi „de ce eu?”, sau altele
asem n toare, cap t un nou în eles într-un grup în care to i î i pun astfel de întreb ri.
În grupul de suport, pacientul înva strategii de confruntare cu boala ; de asemenea, grupul de
suport îl ajut s nu se simt izolat. Pacientul g se te aici un mediu în care este ascultat,
acceptat, informat i ajutat s - i formuleze mai clar problemele i, în acela i timp, s - i
contureze strategiile de a ie i din impas i de a de ine controlul asupra evenimentelor
personale, legate de starea de s n tate sau nu. Aflat între membrii grupului, pacientul poate
lua act de anumite idei, pân atunci str ine modului s u de gândire, le poate în elege i
asimila, iar astfel se poate mobiliza, pentru a reu i s participe activ la succesul terapeutic.
Ca membru al grupului, el î i poate consolida competen a i abilitatea de a lupta cu cancerul,
ajutându-i, de asemenea, pe ceilal i membri. Va contribui astfel la cre terea stimei de sine, dar
i la crearea unui nou scop în via .
3. TERAPIA DE SUS INERE este de asemenea indicat în îngrijirea bolnavului de
cancer. Acest tip de tratament se axeaz pe construirea unei rela ii stabilite cu obiectul
i pe promovarea sentimentului de securitate, prin înt rirea ego-ului i încurajarea
general .
În acest caz, scopul nu este cel de a se dezv lui i a rezolva conflicte, ci de a oferi sprijin i de
a promova un grad de autonomie.
Calit ile psihoterapeutului sunt de o importan deosebit în acest tip de terapie. E. Kübler-
Ross lanseaz câteva întreb ri: „Ce este fericirea?”, „Ce este speran a?”, „Ce este
compasiunea?”. Ele sunt legate de instituirea unor m suri de psihoterapie de grup cu bolnavii
incurabili, afla i în situa ia-limit de a- i anticipa moartea. Sunt necesare dou forme de
psihoterapie: de sus inere (1) i de consolare (2).
4. În „Descifrarea comportamentului uman”, Hans Eysenck i Michael Eysenck atrag
aten ia asupra unor experimente realizate de psihologul Grossarth-Maticek.
Cercet torul a c utat s stabileasc , într-unul din experimentele pe care le-a realizat,
cât este de eficient TERAPIA COMPORTAMENTAL asupra persoanelor
bolnave de cancer.
79
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
Exp1. : Au fost alese 24 de perechi de bolnavi de cancer; bolnavii au fost grupa i pe baza localiz rii
bolii. În cazul fiec rei perechi, unul dintre bolnavi a primit tratament psihologic, iar cel lalt – nu. Cei
care au beneficiat de terapie au supravie uit, în medie, cu 2 ani mai mult decât pacien ii care nu au
beneficiat de tratament psihologic.
Exp2. : Grossarth-Maticeck a efectuat un alt studiu asupra a 100 de femei aflate în stadiul terminal al
cancerului mamar. Jum tate dintre ele au acceptat chimioterapia din proprie ini iativ , în timp ce
jum tatea cealalt refuzase acest gen de tratament. Jum tate din pacientele tratate medicamentos
(adic 25) au beneficiat i de tratament psihologic; de asemenea, jum tate din num rul pacientelor
care refuzaser tratamentul medicamentos. Astfel c s-au creat 4 grupuri a câte 25 de persoane: un
grup primea atât terapie medicamentoas cât i terapie psihologic , un al doilea grup primea numai
terapie medicamentoas , al treilea grup primea numai terapie psihologic , iar ultimul grup nu primea
nici una dintre cele dou tipuri de terapie. Ulterior s-a constatat c pacientele din grupurile tratate,
exclusiv, numai prin terapie medicamentoas sau numai prin terapie psihologic au supravie uit cu
numai dou sau trei luni pacientelor care nu au primit nici unul dintre cele dou tipuri de tratament.
În mod evident, concluzia cercet torului a fost aceea c psihoterapia este cel pu in la fel de
eficace ca i chimioterapia, iar ideea de a cupla psihoterapia i chimioterapia creaz un efect
sinergic. A adar, aceste terapii sunt cu mult mai eficace atunci când sunt aplicate împreun
decât separat.
Mul i al i speciali ti oncologi sunt de p rere c o combina ie între tratamentul standard –
chirurgie, chimioterapie, radioterapie, imunoterapie etc. – i cel suportiv/paliativ – psihologic,
psihoterapeutic, etc. – ofer cele mai mari anse de a men ine calitatea vie ii pacientului.
Persoanele cu boli evolutive, generatoare de dizabilit i, se a teapt s aib parte de un
tratament activ, dar i de confort, control i demnitate. Un tratament global se adreseaz
tuturor problemelor pacientului, începând cu :
- ameliorarea simptomelor somatice,
- continuând cu terapia standard în cancer i cu sus inerea emo ional i spiritual .

Satisfacerea tuturor acestor nevoi demonstreaz puternica leg tur între psihic i somatic.
Cre terea interesului i con tientizarea necesit ii de a forma speciali ti în interven iile
terapeutice, care s in seama de modelul psiho-somatic, se exemplific prin :
Ex.: a a-numitele „Behavioural Oncology Unit” in Marea Britanie, centre total integrate fizic si
func ional în serviciile de oncologie oferite pacien ilor.
80
PSIHOLOGIA S N T II
Sintez curs
BIBLIOGRAFIE
1. Avram E., (2010) - Psihologia S n t ii, Vol. I - Normalitate si disfunc ionalitate

psiho-comportamental , Editura Universitar , Bucure ti
2. Bruchon-Schweitzer M., Dantzer R., (1994), Introducere în Psihologia s n t ii

[Introduction à la psychologie de la santé], Editura Presses Universitaires de France,
Paris
3. En chescu C., (2008) - Psihosomatica, Editura Polirom, Ia i
4. En chescu C., (2008) – Tratat de Psihologie moral , Editura Polirom, Ia i
5. Hennezel, M. de, Suntem oare proprietarii propriei mor i ? Cine decide [Sommes-
nous propriétaires de notre mort ? Qui décide], Gerontologie - le journal des métiers
de la gérontologie, n° 124, Paris, aprilie 2002
6. Hirsch E., (1990) – Medicin i etic – Datoria de umanitate [Médecine et éthique –

Le devoir d’humanité], Les Editions du Cerf, Paris
7. Hirsch E., (1953) – A-l îngriji pe cel lalt – etica, spitalul i cei exclu i [Soigner
l’Autre – l’éthique, l’hôpital et les exclus], Editions Belfond, Paris
8. Kübler-Ross E., (1975) - Ultimele momente de via [Les derniers instants de vie],
Editura Labor et Fides, Geneva
9. Iamandescu I.B, (2009), Psihologie medical , vol. 2 – Psihologia general i aplicat ,

Editura Infomedica, Bucure ti
10. Ogden J., (2008) – Psihologia s n t ii [Psychologie de la santé], colec ia Ouvertures

psychologiques, De Boeck, Paris
11. Simonton C., (2007) - A se vindeca în pofida a tot i toate – Ghidul zilnic al
bolnavului i al anturajului s u, pentru a învinge cancerul [Guérir envers et contre
tout - Le guide quotidien du malade et de ses proches pour surmonter le cancer],
Editura DDB
12. Tubiana M., (1998) – Cancerul ieri, azi i mâine [Le cancer hier, aujourd’hui,
demain], Editions Odile Jacob, Collection Opus, Paris
13. Tudose F., (2002) - Orizonturile psihologiei medicale, Editura Infomedica, Bucure ti
14. Tudose F., (2008) - Fundamentele în Psihologia medical . Psihologie clinic i

medical în practica psihologului (edi ia a IV-a), Editura Funda iei România de
Mâine, Bucure ti
81

Sinteza Psihologia Sanatatii - Lector. Univ. Laura Petrescu Perlier

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sinteza Psihologia Sanatatii - Lector. Univ. Laura Petrescu Perlier

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PSIHOLOGIA S N T II

I. INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA S N T II 3-11

Psihologia S n t ii, ca disciplin nou . Istoricul apari iei i

II. METODE I MODELE. PARADIGME DE STUDIU I 12-22

Metode de cercetare calitativ i cantitativ în Psihologia

Factorii de mediu în Psihologia S n t ii : evenimentele de via ,

Factorii personali în Psihologia S n t ii : tipurile i stilurile de

IV. REPREZENT RILE SOCIALE. ANALIZA ATITUDINII 34-44

REPREZENT RILE SOCIALE

ANALIZA ATITUDINII SOCIALE FA DE CANCER

Construc ii cognitiv comportamentale

V. RELA IA ÎNTRE STRES I BOAL 45-55

VI. AJUSTAREA (COPINGUL) 56-64

Strategiile de ajustare sau copingul (defini ii, forme de ajustare,

Teoria cognitiv-comportamental a copingului (copingul ca

Clasificarea strategiilor de coping i a metodelor de evaluare

VII. CANCER I ASPECTE PSIHOSOCIALE 65-80

Parcursul medical al pacientului ; diferitele etape

Diagnosticul de cancer (diagnostic i adev r ; diagnosticul,

Nevoile pacien ilor i ale personalului medical în confruntarea cu

Rolul interven iilor psihologice în cancer

Psihoterapii în boala canceroas

INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA S N T II (I)

Cursul î i propune introducerea unor no iuni de psihologia s n t ii, cu exemplificare pe

Psihologia S n t ii, ca disciplin nou . Istoricul apari iei i

1. Psihologia S n t ii, ca disciplin nou . Istoricul apari iei i evolu iei

Modificarea semnificativ a cauzelor mortalit ii i morbidit ii (peste 50% din cauzele de

Recunoa terea limitelor modelului biomedical în explicarea i tratarea bolilor (practic un

Aceste elemente i-au determinat pe clinicieni s - i pun întreb ri privind elementele

2. Defini ii ale Psihologiei S n t ii

Bruchon-Schweitzer în 1994 definea Psihologia s n t ii ca studiul tulbur rilor psihosociale

Sintetic putem defini Psihologia S n t ii ca fiind domeniul interdisciplinar ce aplic

4. Psihologia S n t ii ca domeniu interdisciplinar

• Psihologia social - nu de pu ine ori psihologia s n t ii este considerat o ramur

Conceptele i teoriile dezvoltate de psihologia clinic (teoriile anxiet ii, depresiei,

• Psihoterapia i Consilierea ofer psihologiei s n t ii cuno tin e i tehnice de lucru cu

• Psihosomatica contureaz un domeniu interdisciplinar, situat la grani a dintre

În psihologia s n t ii ierarhia obiectivelor este u or diferit : a a cum am ar tat, obiectivul

• Psihologia s n t ii publice (preclinice)

o preven ia îmboln virilor

- asistarea bolnavului acut

O caracteristic esen ial a psihologiei s n t ii este, a a cum arat i numele disciplinei,

• S n tatea ca absen a bolii i dizabilit ii

FUNC IONAL vs. EXPERIEN IAL

• S n tatea ca adaptare i rezultat al unor procese de reglare optim (Annandale, 1999)

• S n tatea ca un dat natural

• S n tatea ca absen a bolii

În fapt, s n tatea este o:

• stare complex i multidimensional

Organiza ia Mondial a S n t ii (OMS) defini te SANATATEA ca "integritate anatomic

Complexitatea st rii de s n tate este dat de dimensiunile, componentele i gradele diferite pe

• biologic (anatomic , fiziologic i biochimic );

• absen a bolii, disfunc iei i dizabilit ii

III. Grade ale s n t ii:

• factori de mediu (ap , aer, sol, fizici, chimici, biologici, sociali)

• stilul de via (comportament alimentar, sexual, abuz de substan e, exerci iu fizic)

• factori psihici (cogni ii, emo ii, percep ia i r spunsul la stres)

• factori sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului de îngrijire

• factori biologici (imunologici, genetici, biochimici)

• form particular de existen a materiei vii

Dizabilitate: orice restric ie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene i în abilit ile de auto-

Handicap: orice dezavantaj social indus de deficien i dizabilitate

Suferin : experien subiectiv a simptomelor