Bacila Sergiu Dorin XII electro.

2oo8 Amplificator cu 2 etaje

Cap. I - Amplificatoare electronice

1.1Generalitati

Circuitele electronice sunt acele circuite care contin componente

electronice,tuburi electronice sau dispozitive semiconductoare, avand caracteristici

current-tensiune neliniare si posibilitatea de a comanda prin semnale electrice

parametrii lor.

Una din aplicatiile cele mai raspandite ale acestor circuite este amplificarea

semnalelor, adica obtinerea la bornele de iesire ale unui montaj , numit amplificator, a

unui semnal, de obicei de aceiasi forma si frecventa ca cel aplicat la intrarea lui, dar de

amplitudine marita.

In cazul general , un amplificator reprezinta un cuadripol activ, prevazut cu

doua borne de intrare si doua borne de iesire , capabil sa redea la iesire semnale

electrice de putere mult mai mare decat cele de la intrare.

[termenul de cuadripol(4 poli) se refera la faptul ca circuitul respective poseda patru

borne(doua de intrare si doua de iesire), iar termenul de ACTIV implica faptul ca intre

intrare si iesire este intercalata o sursa de energie.]

Pentru a indeplini aaceasta functie , un amplificatory trebuie prevazut cu o sursa

de energie electrica, pe seama careia se obtine sporulde putere de la iesire si cu

elemente active care sa transforme o parte din energia absorbita de la sursa de

alimentare in energie de current alternative, variabil in ritmul semnalului. In schemele

care nu necesita detalii, amplificatoarele se reprezinta symbolic ca in figura 1.1

1
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

Fig .1 Simbolul unui amplificator cu mai multe etaje

1.2 Clasificarea amplificatoarelor

Un amplificator consta din unul sau mai multe etaje de amplificare. Ele se pot
clasifica dupa urmatoarele criterii:

 Dupa natura semnalului ce preponderenta amplificat, se intalnesc:

- amplificatoare de tensiune
- amplificatoare de curent
- amplificatoare de putere
Primele doua categorii au la intrare semnale electrice de amplitudini relativ
mici, fiind numite „de semnal mic”. Cea de-a treia categorie de amplificatoare trebuie
sa furnizeze la iesire puteri mari (cel putin de ordinul watilor), cu un randament
acceptabil; ele lucreaza aproape de posibilitatile lor maxime in privinta puterii disipate,
a curentilor si a tensiunilor – de aceea se numesc amplificatoare „de semnal mare”.

 Dupa tipul elementelor active folosite se intalnesc:

- amplificatoare cu tuburi electronice
- amplificatoare cu semiconductoare
- amplificatoare cu circuite integrate (operationale)
- amplificatoare magnetice

 Dupa valoarea benzii de frecventa a semnalelor amplificate, adica dupa

valorile frecventelor semnalului de intrare, amplificatoarele se pot clasifica astfel:
- amplificatoare de curent continuu: amplifica frecvente incepand cu j = 0 (curent
continuu)

2
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

- amplificatoare de audiofrecventa (joasa frecventa): amplifica semnale de banda

audibila intre 20 Hz si 20 kHz
- amplificatoarele de foarte inalta frecventa: pentru frecvente cuprinse intre 30 si
300MHz.
Banda amplificatoarelor este cel putin egala cu cea a semnalelor redate.

 Dupa latimea benzii de frecventa amplificata, se intalnesc:

- amplificatoare de banda ingusta (9÷20 kHz)
- amplificatoare de banda larga (amplificatoare de videofrecventa), avand o gama de
frecvente amplificate cuprinse intre cativa herti (teoretic 0 Hz) si 5 MHz (teoretic 6
MHz).

 Dupa tipul cuplajului folosit intre etaje, se pot intalni:

- amplificatoare cu cuplaj RC;
- amplificatoare cu circuite acordate
- amplificatoare cu cuplaj prin transformator
- amplificatoare cu cuplaj rezistiv (numite si amplificatoare cu cuplaj galvanic sau de
curent continuu).

De obicei un amplificator apartine simultan mai multor categorii de clasificare.

De exemplu, un amplificator de tensiune dintr-un receptor de radio poate fi un
amplificator ce tranzistoare, de audiofrecventa, de semnal mic, de banda ingusta, cu
cuplaj RC.

3
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

1.3 Parametrii amplificatoarelor

Performantele amplificatoarelor se exprima prin anumite caracteristici sau

parametrii. Marimile fundamentale caracteristice pentru functionarea unu
amplificator sunt:

- coeficientul de amplificare (amplificarea, castigul)

- distorsiunile
- caracteristicile amplitudine-frecventa si faza-frecventa;
-raportul semnnal/zgomot
- gama dinamica
- sensibilitatea

1.3.1 Coeficientul de amplificare (amplificarea)

Amplificarea este cea mai importanta marime caracteristica a unui amplificator. Ea

reprezinta raportul dintre o marime electrica de la iesirea amplificatorului si marimea
corespunzatoare de la intrare. In functie de natura acestei marimi electrice, se pot
defini:
- amplificarea in tensiune:
U ies
Au  (fig.2)
U int r

- amplificarea in curent:
I ies
Ai  (fig.3)
I int r

- amplificarea in putere:

4
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

Pies
Ap  ( fig.4)
Pint r

Deoarece semnalul de iesire poate fi defazat fata de cel de intrare, inseamna ca

amplificarea in tensiune si cea in curent sunt numere complexe, avand un modul |A| si
o faza φ; amplificarea in putere este un numar real, deoarece puterea este o marime
scalara.
La un amplificator cu mai multe etaje (fig.2), amplificarea totala este egala cu
produsul amplificarilor fiecarui etaj. In adevar, se observa usor ca (de exemplu,
amplificator cu trei etaje):


(fig.5)
U ies U U U
Au   2  3  ies  Au1  Au 2  Au 3
U int r U int r U 2 U 3
I n e l e c t r
unitatile logaritmice. Unitatea bazata pe logaritmii zecimali se numeste decibel (dB),
iar cea bazata pe logaritmii naturali se numeste neper (Np).
Introducerea lor se bazeaza pe necesitatea de a trasa grafice intr-un domeniu
mare de variatie a amplitudinilor semnalelor precum si intr-un domeniu mare de
frecventa. Exprimarile amplificarilor, in aceste conditii, sunt:

U ies U
Au [ dB]  20 log ; Au [ Np ]  ln ies (fig.6)
U int r U int r

I ies I
Ai [ dB]  20 log ; Ai [ Np]  ln ies (fig.7)
I int r I int r

Pies 1 P
A p [dB]  20 log ; A p [ Np ]  ln ies (fig.8)
Pint r 2 Pint r

in care:
1Np = 8.686 dB (fig.9)

5
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

1.3.2 Distorsiunile

Reproducerea inexacta a semnalului de iesire data de cel de intrare, datorita

fie variatiei amplitudinii cu frecventa, fie a unor frecvente noi introduse, poarta
numele de distorsiuni. Dupa tipul lor, ele pot fi:
- distorsiuni ale amplitudinii in functie de frecventa;
- distorsiuni ale fazei in finctie de frecventa
- distorsiuni armonice
- distorsiuni de intermodulatie

Fig.10 – dependenta de frecventa a aplificarii:

a.caracteristica amplitudine-frecventa
b.caracteristica faza-frecventa

Primele doua categorii se numesc distorsiuni de frecventa sau liniare, iar

ultimele doua categorii se numesc distorsiuni neliniare.
Distorsiunile de frecventa sunt foarte importante in etajele de semnal mic.
Distorsiunile amplitudinii in functie de frecventa redau abaterile caracteristicii reale
de la caracteristica ideala; se evalueaza cantitativ prin relatia:
| A( f ) |
M  (fig.11)
| A0 |

in care: M este factorul de distorsiuni de amplitudine

6
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

|A0| - amplificarea la frecvente medii

|A(f)| - amplificarea la anumita frecventa „f”
Banda de frecventa a unui amplificator este domeniul de frecvente cuprinse
intre o frecventa limita superioara f s si o frecventa limita inferioara f i, a caror

1
amplitudine reprezinta = 0.707 din amplitudinea frecventelor medii. La aceste
2

frecvente amplificarea scade cu 3 dB fata de A0 (amplitudinea frecventelor medii).

Distorsiunile de baza. Abaterile caracteristice faza-frecventa (fig.10 b) fata de

caracteristica unui amplificator ideal (o dreapta de ecuatie φ=-kf) reprezinta
distorsiunile de faza. Datorita neliniaritatii caracteristicii de perceptie auditiva
umana, ele sunt mai putin importante in audiofrecventa, dar sunt foarte importante in
amplificatoarele de videofrecventa.

Distorsiunile neliniare armonice. Prin distorsiuni neliniare armonice se

inteleg acele deformari ale semnalului de la iesirea unui amplificator care sunt
produse de caracteristicile elementelor neliniare: tuburi electronice, tranzistoare,
miezuri magnetice (fig. 12)

Fig.12 – aparitia distorsiunilor neliniare intr-un etaj amplificator cu tranzistor

7
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

1.3.3 Caracteristica amplitudine – frecventa

In cazul unui amplificator ideal, un semnal de amplitudine consta si de diferite

frecvente, aplicat la intrare, este redat la iesire tot cu amplitudine constanta (marita
ca valore), aceeasi pentru toate frecventele. In cazul amplificatoarelor reale,
amplitudinea semnalelor de diferite frecvente de la iesire nu mai este constanta, fiind
mai mica spre capetele benzii (la frecvente inferioare si la cele superioare), datorita
urmatoarelor cauze:
- elementele reactive din circuit (condensatoare, bobine) prezinta reactante
ce variaza cu frecventa;
- factorii de amplificare (α, β), ai tranzistoarelor depind de frecventa (peste
o anumita valoare a frecventei);
- dependenta amplificarii de frecventa este caracterizata prin curbele de
variatie cu frecventa modulului si , respectiv a fazei amplificarii, deoarece
amplificarea este un numar complex. Curba |A| = A(f)| se numeste caracteristica
amplitudine frecventa (fig.10). Se observa ca amplificarea este independenta de
frecventa (cu valori constante) intr-o regiune numita a „ frecventelor medii” si scade
atat la frecvente inalte, cat si la frecvente joase.

1.3.4 Raportul semnal/zgomot

Reprezinta raportul intre tensiunea de iesire produsa de semnalul amplificat si
tensiunea de zgomot propriu. Tensiunea de zgomot a unui amplificator este semnalul
aleator (cu variatia haotica in timp) produs de elementele componente ale
amplificatorului: rezistoare, tranzistoare, datorita structurii discontinue a curentului
electric. Ea se masoara la iesirea amplificatorului, scurcircuitand bornele sale de la
intrarea amplificatorului. Acesta reprezinta valoarea tensiunii de intrare care ar crea
la iesire tensiunea propie de zgomot.

8
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

Pentru ca semnalul de intrare sa nu fie perturbat in mod suparator este necesar

ca ele sa depaseasca de un numar de ori nivelul zgomotului, deci sa se realizeze un
anumit raport semnal/zgomot.
La un amplificator cu mai multe etaje zgomotul provine mai ales, din circuitul
de intrare si din primul etaj. Zgomotele provin din rezistoare, din elemente active si se
pot datora si unor cauze constructive: filtrarea insuficienta a tensiunii de alimentare,
ecranare necorespunzatoare a circuitelor etc.
Valoarea raportului semnal/zgomot se reda sub forma:
U sies
raport semnal/zgomot = 20 log (fig.13)
U zies

1.3.5 Gama dinamica

Reprezinta raportul intre semnalul de putere maxima si cel de putere minima
pe care le poate reda amplificatorul. Nivelul semnalului amplificat este limitat
superior de catre puterea etajului final si inferior de raportul semnal/zgomot al
amplificatorului. De retinut ca amplificatoarele la care nu se iau precautii speciale pt
reduce gama dinamica a unui program.

1.3.6 Sensibilitatea
Sensibilitatea unui amplificator reprezinta tensiunea necesara la intrarea
acestuia pentru a obtine la iesire tensiune sau putere nominala. Cunoscand
amplificarea si puterea nominala se poate calcula sensibilitatea. Ea caracterizeaza
mai ales etajele amplificatoare de putere si se exprima in unitati de tensiune (V, mV,
μV).

1.4 Etaje de amplificare

Amplificatoarele de audiofrecventa (de joasa frecventa) sunt destinate
amplificarii semnalelor cu frecvente cuprinse intre zeci de herti si zeci de kiloherti.
Excitate cu semnale mici, ele trebuie de obicei sa furnizeze puteri relativ mari pe
impedante de sarcina, de obicei pur rezistive.

9
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

Amplificatoarele de audiofrecventa sunt constituite intr-un numar de

amplificatoare in tensiune si dintr-un etaj final care amplifica in putere. Pentru puteri
mari, chiar etajul care precede etajul final amplifica in putere.

1.5. Amplificatoare de putere

In cazul amplificatoarelor de putere prezinta interes nu numai amplitudinea

semnalului de la bornele de iesire ale amplificatorului, ci si puterea debitata de acest
semnal in sarcina. In mod obisnui, pentru a obtine o anumita putere la iesirea etajului
final al amplificatorului, trebuie aplicata o anumita putere la intrarea lui, deci acest
tip de amplificatoare se caracterizeaza printr-o anumita amplifcare de putere. In
principiu exista, doua deosebiri principale intre amplificatoarele de tensiune si cele
de putere, in privinta conditiilor specifice de functionare:
- nivelul semnalului necesar la intrare: semnal mic la amplificatoarele de
tensiune (AU) si semnal mare la cele de putere (AP)
- valorea impedantei de sarcina; relativ mare (Z int ~ h11 = sute de ohmi pana la
kiloohmi) pentru AU, mica (Rdifuzor = cativa Ω) pentru AP.

Un alt aspect important in cadrul acestor etaje este acela al randamentului,

care trebuie sa fie cat mai ridicat.Etajul absoarbe de la sursa de alimentare o anumita
putere Pa , din care o parte foloseste ca putere utila Pu , dezvoltata pe rezistenta de
sarcina si o parte se pierde pe tranzistor si elementele rezistive ale schemei prin care
circula componente continue (putere disipata, Pd ); puterea disipata pe tranzistor
trebuie sa nu depaseasca Pd max admisibila a acestuia.

10
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

1.5.1 Clase de functionare pentru amplificatoare de putere

In functie de tensiunea continua de polarizare baza emitor si de amplitudinea

semnalului de excitatie, un tranzitor poate fi utilizat in mai multe regimuri de lucru,
numite clase de functionare. (fig.16)

Fig.16 – definirea claselor de functionare ale unui amplificator de putere cu un tranzistor

 Amplificator de putere in clasa A

Schema celui mai simplu amplificator de putere cu tranzistor in conexiune EC,

clasa A, si caracteristica dinamica a acestuia, sunt prezentate in (fig.17). Punctul static

11
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

de functionare poate fi ales in domeniul limitat de curentul de colector maxim

admisibil Pc max , tensiunea colector emitor maxim admisibila U CE max si hiperbola de
disipatie corespunzatoare puterii care poate fi disipata de tranzistor , fara a depasi
Pd max . Pentru obtinerea unei puteri cat mai mari , se recomanda ca acest punct sa se
aleaga cat mai aproape de hiperbola de disipatie, printr-o polarizare adecvata a bazei .
La aplicarea unui semnal sinusoidal la intrare , punctul de functionare se
deplaseaza pe caracteristica dinamica descriind doua segmente respectiv egale MN si
MP , la care corespund amplitudinile curentului de colector I CM , respectiv a tensiunii
de colector U CM .
Avantajul acestui tip de etaj este ca reda la iesire un semnal de aceeasi forma cu a
celui de intrare, deci ca nu introduce distorsiuni neliniare.
Dezavantajul lui este ca in absenta semnalului se consuma putere in circuitul
tranzistorului (Ico ≠ 0), ceea ce duce la un consum ridicat al sursei de alimentare.

Fig.17 – Amplificator de putere clasa A:

a.schema etajului
b.caracteristica dinamica

12
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

 Amplificator de putere in clasa B

Dezavantajul etajelor clasa A poate fi evitat folosint la amplificatoarele de putere

clasa B de functionare. In acest caz, insa, datorita reproducerii la iesire a unei singure
alternante din semnalul sinusoidal aplicat la intrare, este necesara folosirea a doua
tranzistoare care sa reproduca pe rand cate una din alternante. Acest sistem se numeste
„in contratimp”.
Schemele de amplificare de putere in contratimp (clasa B) cu tranzistoare se pot
clasifica dupa urmatoarele criterii:
-dupa tranzistorele folosite: >de acelasi tip (ambele pnp sau npn )
>complementare(unul pnp si celalalt npn)
-dupa modul de cuplaj cu etajul precedent : >prin transformator
>prin condensator
-dupa modelul de cuplaj cu sarcina (de obicei difuzorul): >prin transformator
>prin condensator
Cele mai reprezentative scheme de amplificare de putere functionand in clasa B sunt:
-cu tranzistoare de acelasi tip, in montaj simetric
-cu tranzitor de tip opus, in montaj complementar
-cu tranzistoare identice, in montajul cvasicomplementar

13
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

Fig.18 – caracteristica dinamica a etajului

1.5.2. Reactia in amplificatoare

Prin reactie in amplificare se intelege aplicarea unei tensiuni proportionala cu unul

din parametrii de iesire ai amplificatorului, inapoi la intrarea lui, impreuna cu semnalul
de intrare.Dupa natura parametrului de iesire se disting reactia de tensiune si reactia de
curent.
Tensiunea de reactie se reaplica la intrare prin intermediul unui circuit de reactie, in
cazul general de tip cuadripol. Amplificatorul, la randul sau, poate fi si el privit ca un
cuadripol. In aceste conditii, se pot distinge urmatoarele tipuri generale de ractie: de tip
serie si de tip paralel.
In acest fel se pot distinge patru categorii de scheme de reactie: serie-serie, serie-
paralel, paralel-serie, paralel-paralel.(fig.21). Cele mai frecvente tipuri sunt cele cu
reactie de tip serie paralel si paralel-serie, denumite pe scurt amplificatoare cu reactie
serie, respectiv amplificatoare cu reactie paralel.

14
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

Fig.19 tipuri de reactie

1.5.3 Influienta reactiei negative asupra parametrilor

amplificatorului

a.Influenţa reacţiei negative asupra amplificatorului

Reacţia negativă micşorează amplificare dar măreşte stabilitatea ei. În

adevăr să considerăm că dintr-o cauză oarecare (de exemplu variaţia
temperaturii) s-a produs o variaţie A  A a amplificatorului fără reacţie. În

A
acest caz în relaţia A'  , care reprezintă relaţia amplificatorului cu
1  A

reacţie, A devine A  A şi A ' devine A '  A ' :

A  A
A '  A ' 
1   ( A  A)

scăzând cele două relaţii se obţine

15
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

A  A A A
A '   
1   ( A  A) 1  A (1  A)"[1   ( A  A)]

Împărţind prin A’ şi ţinând seama ca A  A se obţine

A' 1 A 1 A
 *  *
A' 1  A A K A

A A'
Rapoartele , respectiv dau stabilitate amplificării fără reacţie,
A A'

A' A
respectiv cu reacţie- În cazul reacţiei negative K>1 deci < deci stabilitatea se
A' A

îmbunătăţeşte.

b.Influenţa reacţiei negative asupra caracteristicilor amplitudine-frecvenţă

În cazul aplicării unei reacţii negative, caracteristica de frecvenţă se modifică

după cum se observă din figura IV.1 obţinându-se o lărgire a benzii de frecvenţe. Se
poate demonstra că frecvenţele limită superioare şi inferioare devin:

1
f 'j  unde f ' j  f j
1  A

f ' s  (1  A) unde f ' s  f s

c.Influenţa reacţiei negative asupra distorsiunilor liniare

Să presupunem că la intrarea amplificatorului se aplică un semnal sinusoidal, iar

la ieşire datorită caracteristicii neliniare a tranzistorului, semnalul apare distorsionat.
Prin circuitul de reacţie negativă, este aplicat din nou la intrare în opoziţie de fază, deci
cu o deformare contrară celei de la ieşire. În consecinţă semnalul rezultat va fi mai
puţin deformat prin compensare.
Factorul de distorsiuni în cazul amplificatorului cu reacţie negativă, este dat de
formula:

 ' unde  '  
1  A

16
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

d.Influenţa reacţiei negative asupra impedanţelor de intrare şi de ieşire ale

amplificatorului

În cazul amplificatorului cu reacţie serie, impedanţa de intrare creşte faţă de

cazul amplificatorului fără reacţie. Într-adevăr plecând de la formulele :

U1 U'
Z int  ; Z ' int  1
I1 I '1

U 1r
şi folosind relaţiile   şi U '1  U 1  U 1r si faptul ca I1  I1' ,rezulta:
U 2r

U 1 ' (1  A)U 1
Z int '    (1  A) Z int
I1 ' I1

Figura 20Influenţa reacţiei

negative asupra caracteristicii
amplitudine-frecventa

Se poate demonstra ca impedanţa de ieşire scade în cazul folosirii reacţiei negative,

1
după formula: Z ies '  (1  A) Z ies unde Z ies '  Z ies

În general, dacă se foloseşte o reacţie negativă foarte puternică 1  A  1

A 1 1
înlocuind în relaţia A'  rezultă A'   adică amplificarea cu reacţie
1  A  A 

devine independentă de parametri amplificatorului, obţinându-se astfel amplificatoare

de mare stabilitate.

17
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

Aceste consecinţe ale aplicării reacţiei negative în amplificatoare justifică

pentru că este nelipsită din amplificatoare.

Cap.II . Amplificator cu 2 etaje

2.1. Schema electrica

2.2. Functionare

18
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

2.3. Condensatorul (capacitorul)

Simbolul capacitorului este dat in figura urmatoare:

Condensatorul este o componenta electronica pasiva cu impedanta capacitiva
pâna la o anumita frecventa. Capacitatea, principala caracteristica a condensatorului
reprezinta raportul dintre sarcina care se acumuleaza intre doua armaturi conductoare
si diferenta de potential care apare intre cele doua armaturi
Unitatea de masura a capacitatii in SI cse numeste farad [F]. Capacitatea
electrica a capacitoarelor intalnite in practica este mult mai mica decat faradul, de
aceea se folosesc submutiplii acestuia si anume: micro faradul[µF], nano faradul[nF],
si picofaradul[pF].
Capacitoarele se pot lega in serie sau parallel:
 Conectarea in serie este echibvalenta cu marirea distantei dintre armaturi,
astfel incat capacitaea totala va fi mai mica decat fiecare din capacitatile
componente. Capacitatea echivalenta se calculeaza cu formula:
1/C=1/C1+1/C2+1/C3
 Conectarea in paralel, efectul este similar cu marirea suprafetei armaturilor,
capacitaeta totala fiind egala deci cu suma tuturor capacitatilor: C=C1+C2+C3

Parametrii capacitoarelor:

1. capacitatea nominala:depinde de suprafata armaturilor si este inscrisa

pe capacitor.
2. capacitatea reala: poate fi diferita de cea nominala datorita unei
tolerante.
3. gama temperaturilor nominale reprezinta valorile temperaturilor
mediului ambiant in care poate functiona capacitorul.

19
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

4. rezistenta de izolatie este rezistenta pe care o prezinta capacitorului in

curent continuu, find egala cu raportul dintre tensiunea aplicata si
curentul ce-l strabate.
5. tensiunea nominala , marcata pe corpul capacitoarelor, reprezinta
tensiunea continua maxima sau tensiunea alternativa eficace la care
capacitorul poate functiona o perioada cat mai lunga, pastrandu-si
parametrii in limitele admise.
6. tensiunea de varf reprezinta tensiunea la care capacitoarele pot rezista,
fara a strapunge, perioade scurte de timp.

Tipuri de capacitoare
-capacitoare fixe
-capacitoare ceramice
-capacitoare cu hartie
-capacitoare variabile
-capacitoare stecloceramice
-capacitoare cu foaie de polistiren
-capacitoare de aluminiu

2.4. Rezistorul

Rezistorul este componenta electronica de circuit, cu doua borne, care are are
proprietatea, potrivit careia, intre tensiunea la bornele lui si curentul care-l parcurge,
exista relatia, descoperita de G.S.Ohm si cunoscuta sub denumirea de legea
lui Ohm :
U = R I , unde R este marimea rezistorului
Unitatea de masura a rezistentei electrice este ohmul (Ω).In practica se
utilizeaza si multiplii acestei marimi: kiloohmul (KΩ) si megaohmul (MΩ), intre
acestea existand relatiile: 1KΩ = 1 000Ω ;1MΩ =1000 KΩ=1 000 000Ω
Rezistenta nominala - Este marimea valorii rezistentei,marcata in cifre sau in
dungi colorate, pe corpul rezistorului. Acestei valori i se asociaza intodeauna toleranta,
exprimata in procente din valoare.
Daca rezistorul este supus unei puteri mai mari decat puterea nominala, pot
apare fenomene ca variatia inadmisibila a parametrilor sai, reducerea duratei de
functionare sau distrugerea elementului rezistiv. Rezistoarele utilizate cel mai frecvent
in in montajele electronice au puterea de disipatie cuprinsa in limitele 0,1-2W.
Valoarea unui rezistor poate fi determinata sau cunoscund codul culorilor, sau
masurand cu un multimetru.

2.5. Tranzistorul

20
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

Pentru a intelege functionarea unui tranzistor, vom examina initial jonctiunea p-

n. O jonctiune semiconductoare p-n, este un ansamblu format din alipirea unui
semiconductor de tip p cu unul de tip n.
Intre cele doua regiuni n si p, exista o diferenta de concentratii de electroni respectiv
de goluri; corespunzator acestui gradient de concentratii va apare tendinta de egalare a
concentratiilor prin difuzie de electroni catre regiunea Sp, respectiv de goluri catre
regiunea Sn. Simultan cu acest proces, au loc fenomene de recombinare, adica de
anihilare a perechilor electron-gol. In acest fel, la contactul celor doua regiuni
semiconductoare, apare pe o lungime l » 10-4 cm, un camp electric de baraj care
impiedica difuzia ulterioara de purtatori. Zona de lungime l se numeste strat (sau zona)
de baraj.

Electronii difuzati din Sn catre Sp, vor fi minoritari in noua regiune fata de
goluri; corepunzator, in regiunea Sp, golurile vor reprezenta purtatorii majoritari iar
electronii, purtatorii minoritari. Invers, in regiunea Sn, electronii vor fi purtatori
majoritari iar golurile, purtatori minoritari.

O jonctiune poate fi polarizata in sens direct sau in sens invers daca

polaritatea sursei este. In primul caz apare un camp electric exterior opus campului Eb;
corespunzator, campul electric total va scadea usurand deplasarea purtatorilor. Similar,
la polarizarea inversa campul electric total (de acelasi sens cu cel de baraj) va creste,
impiedicand deplasarea purtatorilor.

Prin montarea a doua jonctiuni semiconductoare in opozitie, se obtine un

tranzistor. Daca cele trei regiuni semiconductoare sunt succesiv de tip n-p-n,
tranzistorul este de tip npn (secventa p-n-p genereaza un tranzistor de tip pnp). Cele
trei regiuni se numesc corespunzator emitor,baza, colector. Prima jonctiune (realizata
la contactul baza-emitor) este polarizata in sens direct si se numeste jonctiune baza-
emitor. A doua jonctiune (la contactul baza-colector) este polarizata invers si se
numeste jonctiune baza-colector.
In urma polarizarii directe a emitorului, in circuit apare un curent proportional
cu tensiunea U aplicata. Purtatorii generati vor trece prin baza, din emitor in colector.
Electronii injectati din emitor, vor genera deci in colector un curent de difuzie.

2.6.Norme de protecţia muncii

1. Fiecare om al muncii este obligat ca, înainte de folosirea mijloacelor

individuale de protecţie, să verifice lipsa defectelor exterioare, curăţenia lor, marcarea
tensiunii la care este permisă utilizarea precum şi dacă nu s-a depăşit termenul de
menţinere a caracteristicilor electrice.
2. Art.3825: Amestecul acizilor se face turnând pe cel mai concentrat în cel mai
diluat-

21
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

3. Art.3539: La exploatarea băilor cu conţinut acid se va evita contactul soluţiilor

cu pielea
4. Art.3676: Comenzile de pornire şi oprire a lucrărilor se vor face de către şeful
de lucrare, şi tot el va conduce probele.
5. Art.3689: Cablurile mobile de legătură se vor controla înainte de punerea sub
tensiune
6. Art.3699: Este interzisă modificarea montajelor electrice aflate sub tensiune.
7. Art.3720: Se interzice atingerea legăturilor neizolate chiar dacă acestea sunt
alimentate la tensiuni joase.
În toate atelierele şi locurile de muncă în care se foloseşte energia electrică se
asigură protecţia împotriva electrocutării.
Prin electrocutare se înţelege trecerea unui curent electric prin corpul omenesc.
Tensiunea la care este supus omul la atingerea unui obiect sub tensiune este numită
tensiune de atingere.

Gravitatea electrocutării depinde de o serie de factori:

1. Rezistenţa electrică a corpului omenesc. Rezistenţa medie a corpului (pielea
este singurul organ izolator) este de 1000  şi poate avea valori mai mari
pentru o piele uscate sau valori mult mai mici (200  ) pentru o piele udă sau
rănită
2. Frecvenţa curentului electric. Curentul alternativ cu frecvenţe între 10-100Hz
este cel mai periculos. La frecvenţe de circa 500.000Hz excitaţiile nu sunt
periculoase chiar pentru intensităţi mai mari ale curentului electric.
3. Durata de acţiune a curentului electric. Dacă durata de acţiune a curentului
electric este mai mică de 0,01 efectul nu este periculos;
4. Calea de trecere a curentului prin corp. Cele mai periculoase situaţii sunt cele
în care curentul electric trece printr-un circuit în care intră şi inima sau locuri
de mare sensibilitate nervoasă (ceafa, tâmpla etc.)
5. Valorile curenţilor care produc electrocutarea. Acestea se pot calcula simplu
cu legea lui Ohm: I  U R unde R este suma rezistenţelor din circuit.
-valoarea limită a curenţilor nepericuloşi sunt 10mA curent alternativ şi 50mA
curent continuu.

Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc se pot grupa în:
Electroşocuri şi electrotraumatisme. Când valoarea intensităţii curentului electric
este mai mică de 1mA, nu se simte efectul şocului electric. La valori mai mari de
10mA curent alternativ se produc comoţii nervoase în membre; contracţiile muşchilor
fac ca desprinderea omului de obiectul aflat sub tensiune să se facă greu. Peste
valoarea de 10mA se produce fibrilaţia inimii şi oprirea respiraţiei.
Electrotraumatismele se datorează efectului termic al curentului electric şi pot provoca
orbirea, metalizarea pielii, arsuri.

Cositorirea şi lipirea se fac în locuri special amenajate şi prevăzute cu sisteme

de ventilaţie corespunzătoare.

22
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

Art.3760: Băile de cositor pot fi izolate termic astfel încât temperatura

elementelor exterioare să nu depăşească 35 grade Celsius
Art.3762: Locurile de muncă la care se execută operaţii de lipire vor fi
prevăzute cu un sistem de ventilaţie locală pentru absorbirea nocivităţilor din zona
ciocanului de lipit.
Art.3764: Toate sculele electrice portabile folosite la lipire vor fi alimentate la o
tensiune de sub 24V, iar în locurile periculoase din punct de vedere al electrocutării
alimentarea se va face la 12V.

Este interzisă modificarea montajelor electrice sub tensiune

Aparatele electrice şi dispozitivele auxiliare sa fie alimentate la o tensiune
corespunzătoare şi să aibă prize cu împământare.

Cap. III. ANEXE

ANEXA 1

3.1. Schema electrica (proiectata electronic)

23
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

Amplificator cu 2 etaje

ANEXA 2

3.2. Poze cablaj

a. Poza fata, (cu piesele)

24
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

b. Poza spate , (circuitul de cupru)

BIBLIOGRAFIE

25
Bacila Sergiu Dorin XII electro. 2oo8 Amplificator cu 2 etaje

 Vaida Ionescu Monica - Manual pentru clasele a XI-a si a XII-a,

„Componente si circuite electronice”, editura Didactica si Pedagogica ,
Bucuresti 1995

 Web Site :
http://www.studentie.ro/Referat_Fizica_Condensatoare_lucrare_Aplica
tive-nr13394-1.html

http://fpce4.fizica.unibuc.ro/fpce4/manuals/sit/cap9.pdf

http://www.psc-audio.ro/index/amplificatoare/amp4.html

 Isac Eugenia – Manual de masurari electrice si electronice , clasele a X-

a, a XI-a si a XII-a, editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti 1996

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate

26