BUCUR CHIRIAC

CELE MAI
FRUMOASE
ZECE POEZII
alesse de ARTUR SILVESTRI

AT
RP
HI
CA

C A R PAT H I A P R E S S – 2 0 0 2
R ES
S
P

COLECÞIA „LAMURA“
 CUPRINS

Pãdurea din mine .......................................... 3

Aproape vis ................................................... 4
În rãsuciri ...................................................... 5
Atunci ........................................................... 6
Scoica nopþii ................................................. 7
Amintire ........................................................ 8
Acasã ........................................................... 9
Dansul culorilor ........................................... 10
Trecere ....................................................... 11
Mistuindu-mã .............................................. 12

2
 PÃDUREA DIN MINE

Am auzit topoarele;
oare cine va mai cãdea ?
Aproape sînt teii cu frunzele galbene
ºi eu ºtergînd urmele toate
ºi soarele peste copacii împietriþi...
Iarãºi în þãrînã, cu frunþile lor înalte,
brazii mei prãvãliþi...
Din trunchiuri ciuntite rãºina-ºi prelinge
ochii ei mari ca de rouã.
E liniºte. Aºtept sã plouã
dar e tîrziu în anii mei ºi ninge...

3
 APROAPE VIS

Am visat
cã s-au rupt
bãierile cerului,
ºi-a cãzut luna,
nebuna...
A murit luna,
vai,
a murit luna,
se tînguie-n noapte
þãrîna.
Dar e numai sufletul meu
ca luna galben
ºi ca piatra greu
în veºnic frãmînt,
din cerul iubirii
cãzînd...

4
 ÎN RÃSUCIRI

Eu mîngîi tulpina grîului

cînd îºi ridicã trupul
în rãsuciri oarbe.
Pe mine mã cautã, îmi spun
ºi în suflet aud cãzînd
ploile din alt an.

5
 ATUNCI

Parcã ieri am plecat de-acasã,

ducînd între pleoape
imaginea fetei
care cînta pe sub sãlcii,
în lunci.
Cît de mult e de-atunci !
Unde mai sunt
mîinile catifelate ale frunzelor
ce-o-nfiorau
cu neliniºti adînci
presimþind
gîngurituri de prunci ?
Ochii mei de atunci
unde mai sunt ?

6
 SCOICA NOPÞII

Pînzele pãianjenilor
din nopþile mele de nesomn,
porþi deschise
pîndind caii de fum...
ªi voi adormi în scoica nopþii
cuprins de o albã orbire.
În amurg caii de fum
atîrnã ca roua
pe pînzele pãianjenilor.
ªi am stat ºi am stat
pînã cînd ochiul nopþii m-a alungat...
ºi am auzit ºi am auzit
prin cerul de zare flãmînd
caii sufletului meu nechezînd.

7
 AMINTIRE

Unde o fi pictorul
ce mi-a zugrãvit
chipul
pe-o pînzã de pãianjen,
în vechea casã ?
Timpul curgînd,
mi-l ºterge încet,
nu mi-l lasã.
Pãºesc în tindã,
unde trecute iubiri,
agonizeazã pe-aproape.
Unde-o fi pictorul
sã-mi mai lase
puþinã luminã pe pleoape ?

8
 ACASÃ

Bradul de la poartã
fulgerele l-au înnegrit.
A rãmas, în locul lui,
umbra tatãlui,
soare neasfinþit.
Pãsãrile i-au cîntat
mutîndu-ºi cuiburile
sub pleoapa lunii...
Într-o zi am revenit
la poarta încuiatã
ºi am vãzut un brad înfrunzit:
bradul semãna cu tata
întinerit.

9
 DANSUL CULORILOR
meºterului olar Victor Vicºoreanu

Meºtere olar,
cu ochi de cleºtar,
prin ce lumi mã porþi,
cînd învîrteºti roþi ?
De unde pui soare
pe-a nopþii culoare ?
Roºul tãu de foc
e un tainic joc.
Galbenul din ºoaptã
e ca pîinea coaptã.
Rîurile-albastre
sînt pãsãri mãiastre.
Meºtere olar,
cu ochi de cleºtar,
visul tãu de lut
e-un dor demult,
doinã doinitoare,
într-un suflet mare.
Meºtere olar
cu ochi plini de har,
roata îþi e soare,
ce-n ulcior rãsare,
lutul moale cîntã,
cîntec nou de nuntã.
10
 TRECERE

Cînd va curge
rîul meu în sus
cãtre altã lume
fi-voi dus;
de uimire ºi iubire mutã,
mînz de ceaþã
fugãrind o ciutã.

11
 MISTUINDU-MÃ

Cuvintele dor
ºi versul iubirii mã arde
cu flãcãrile prin care te slãvesc;
Doare numele tãu
ca rana lecuitã cu jar
ºi de cãrbune sînt silabele
cîntecului.
Astãzi poemul e un incendiu,
ºi eu voi arde în el
pentru a exista tu.

12