ASPIRAŢIA GASTRICĂ

Definiţie: introducerea unei sonde din cauciuc sau plastic siliconat printr-una din nări până în sto-
mac (aspiraţie nazogastrică, cel mai frecvent utilizată, deşi este posibil de efectuat şi aspiraţie oro-
gastrică).

Obiective:

- evacuare a lichidului de stază gastrică, în ocluziile digestive înalte sau joase, funcţionale sau me-
canice, cu calmare a distensiei abdominale;
- menţinere a decompresiei gastrice în perioada ileusului dinamic postoperator, cu evitare a vărsă-
turilor şi a apariţiei pneumoniei de aspiraţie (sindrom Mendelson);
- protejare a anstomozelor digestive în perioada postoperatorie la bolnavii cu intervenţii pe tubul
digestiv;
- controlul sângerărilor digestive înalte, cu îndepărtare a sângelui din stomac şi executare de ges-
turi terapeutice: spălare cu lichide reci (cooling) sau gheaţă (freezing), administrare locală de
soluţii hemostatice (adrenostazin);
- punere în repaus a pancreasului în pancreatita acută;
- realizare a spălăturii gastrice în intoxicaţii;
- alimentare a bolnavului în caz de stenoze supragastrice (tumori esofagiene inoperabile etc.), până
la construirea unei gastrostome etc..

Materiale necesare:

1. Tub de aspiraţie nazogastrică tip Faucher (lungime ~ 100-150 cm, grosime etalonată în French).
2. Seringă de 50 ml (Guyon).
3. Lubrefiant (glicerină, ulei de parafină etc.) pentru ungerea tubului, în scopul mai uşoarei alune-
cări sub acţiunea forţei de împingere.
4. Mănuşi chirurgicale, recipient de colectare, tub intermediar de conectare.
5. Stetoscop.

Tehnică:

1. Poziţia optimă a bolnavului = poziţia semi-Fowler (decubit dorsal cu capul ridicat la 30°):
permite control vizual optim al pacientului pe timpul introducerii sondei, previne refluxul
conţinutului gastric, evită sucţionarea mucoasei gastrice.
2. Apreciere a distanţei dintre arcada dentară şi cardie, prin însumare a distanţei gură-tragus cu
distanţa tragus-fornix.
3. Chestionare a pacientului cu privire la permeabilitatea foselor nazale, eventuala prezenţă a unei
deviaţii de sept, a patologiei inflamatorii, traumatice sau tumorale cu localizare la acest nivel; de
principiu se preferă alegerea pentru introducere a fosei nazale cu flux ventilator mai mic.
4. Introducere a sondei lubrefiate prin narina aleasă până în rinofaringe, prin mişcări blânde de
progresie şi răsucire care să permită depăşirea şi să evite lezarea cornetelor nazale.
5. Se indică pacientului să indice momentul când sonda a depăşit coanele nazale (sonda este
percepută de pacient când ajunge în rinofaringe).

1
6. Se continuă introducerea cu blândeţe a sondei, în timp ce pacientul este instruit să înghită (se
ajută deglutiţia prin injectare fracţionată de apă, cu seringa, în gura pacientului); se monitorizează
eventualul eşec de introducere a sondei în esofag (vizualizare a sondei în gură, depistare precoce a
semnelor de sufocare).
7. Obişnuit, depăşirea cardiei se produce la o distanţă de 45 cm de la arcada dentară; este
momentul când pe sondă îşi face apariţie lichidul de stază gastrică.
8. Efectuare de spălare-aspirare pe sondă, verificare cu stetoscopul a poziţiei capătului distal al
sondei nazogastrice.
9. Adaptare a sondei la vasul de colectare (eventual cu folosirea unui tub intermediar).

Incidente şi accidente:

- lipsă de cooperare din partea pacientului;

- lezare a mucoasei nazale, cu posibilă declanşare de sângerări (epistaxis prin lezare a petei vascu-
lare Kesselbach);
- imposibilitate de introducere a sondei în esofag, prin dispoziţie anatomică particulară a orofarin-
gelui sau tulburări de deglutiţie ale pacientului (sonda se adună „ghem” în gură);
- introducere accidentală a sondei în trahee, cu declanşare a reflexului de tuse, asfixie.

Alimentarea pe sonda nazogastrică = gavaj gastric.

2
SPĂLĂTURA GASTRICĂ
Se face în scop diagnostic sau terapeutic.

Indicaţii:

- stenoză pilorică ulceroasă sau neoplazică → golire a stomacului în vederea investigaţiilor ulte-
rioare (tranzit baritat, endoscopie);
- intoxicaţii acute voluntare sau accidentale (în primele 2-4 ore);
- dilataţie acută gastrică postoperatorie.

Contraindicaţii (adesea relative):

- neoplasme gastrice;
- bolnavi casectici sau cu insuficienţă respiratorie;
- bolnavi cu cardiopatii decompensate sau anevrism de aortă.

Lichidul de spălătură:

- în spălătura de evacuare: apă bicarbonatată;

- în intoxicaţii cu acide: apă bicarbonatată (40‰), apă albuminată (2-3 albuşuri de ou la 1 l de
apă), lapte dulce etc.;
- în intoxicaţii cu substanţe alcaline: zeamă de lămâie, apă cu oţet (2 linguri la 1 l de apă), lapte
dulce etc..

Obligator: recoltare a unui eşantion din primul jet eliminat.

Tehnica de realizare (la pacientul care stă în şezut) → principiul sifonajului (ridicare a pâlniei la
30-40 cm deasupra gurii, introducere a 500 ml lichid, coborâre a pâlniei la 40-50 cm sub nivelul
epigastrului).

Incident de temut: perforaţii esofagiene sau gastrice.