Prof. univ. dr.

Mircea MUREŞAN
Lect. univ. Sorin FILDAN

Titlul II

PERSOANELE FIZICE

Capitolul I
CAPACITATEA DE FOLOSINłĂ
A PERSOANELOR FIZICE

SecŃiunea I
NOłIUNEA, CARACTERELE ŞI CONłINUTUL
CAPACITĂłII DE FOLOSINłĂ A PERSOANELOR FIZICE

1. NoŃiune. Capacitatea de folosinŃă este aptitudinea unei

persoane de a avea drepturi şi obligaŃii (art. 5 alin. 2 din Decr. nr.
31/1954);
2. Caracterele juridice ale capacităŃii de folosinŃă a
persoanelor fizice sunt:
a) Egalitatea capacităŃii de folosinŃă.
b) Universalitatea capacităŃii de folosinŃă
c) Generalitatea capacităŃii de folosinŃă
d) Intangibilitatea capacităŃii de folosinŃă
e) Inalienabilitatea capacităŃii de folosinŃă
3. ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă a persoanei fizice este
general, permiŃând dobândirea oricăror drepturi subiective civile
Există însă unele îngrădiri ale capacităŃii de folosinŃă, stabilite
prin dispoziŃii exprese ale legii, îngrădiri care pot avea fie caracterul
unor sancŃiuni, fie caracterul unor măsuri de ocrotire.

5
 SecŃiunea II
ÎNCEPUTUL ŞI SFÂRŞITUL (ÎNCETAREA)
CAPACITĂłII DE FOLOSINłĂ

§ 1. Începutul capacităŃii de folosinŃă a persoanei fizice

4. Regula. Potrivit dispoziŃiei de principiu a art. 7 alin. 1 din
Decretul nr. 31/1954, "Capacitatea de folosinŃă începe de la naşterea
persoanei...".
5. ExcepŃia. Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol din Decr. nr.
31/1954, "Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepŃie,
însă numai dacă el se naşte viu".

§ 2. Încetarea capacităŃii de folosinŃă a persoanei fizice

6. Modul de încetare a capacităŃii de folosinŃă a persoanei
fizice. Capacitatea de folosinŃă a persoanei fizice încetează prin
moartea acesteia. O spune expres şi legiuitorul, în art. 7 alin. 1 din
Decr. nr. 31/1954, potrivit căruia "Capacitatea de folosinŃă începe la
naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia".

§ 3. Declararea judecătorească a morŃii persoanei fizice

7. NoŃiune. Declararea judecătorească a morŃii unei persoane

fizice este mijlocul juridic prin care se determină, cu puterea unei
prezumŃii consacrate într-o hotărâre judecătorească, data încetării
capacităŃii de folosinŃă a unei persoane, atunci când moartea acesteia
nu poate fi constatată fizic prin examinarea cadavrului.
8. Declararea judecătorească a dispariŃiei unei persoane.
InstanŃa căreia trebuie să i se adreseze cererea - adică instanŃa
competentă să o soluŃioneze - este tribunalul judeŃean de la ultimul
domiciliu al persoanei dispărute (art. 36 din Decr. nr. 32/1954).
CondiŃia necesară pentru a se putea introduce cererea de
declarare a dispariŃiei este aceea ca persoana să fi dispărut de la
domiciliul său şi să fi trecut cel puŃin un an de la data ultimelor ştiri
din care rezulta că dispărutul era în viaŃă.
 Procedura judiciară de soluŃionare a cererii de declarare a
dispariŃiei parcurge 3 faze succesive:
- faza prealabilă judecăŃii;
- faza judecăŃii propriu-zise;
- faza ulterioară;
Cu privire la efectele declarării judecătoreşti a dispariŃiei unei
persoane, legiuitorul a prevăzut, în art. 19 din Decr. nr. 31/1954, că
"Cel declarat dispărut este socotit a fi în viaŃă, dacă nu a intervenit o
hotărâre declarativă de moarte, rămasă definitivă".
9. Declararea judecătorească a morŃii unei persoane se face,
de regulă, cu condiŃia declarării prealabile a dispariŃiei sale prin
hotărâre judecătorească definitivă şi cu condiŃia ca:
a) de la data ultimelor ştiri din care rezultă că dispărutul era în
viaŃă să fi trecut cel puŃin 4 ani;
b) să fi trecut cel puŃin 6 luni de la afişarea hotărârii de
declarare a dispariŃiei.
Prin excepŃie de la această regulă referitoare la condiŃiile cerute
pentru declararea morŃii, art. 16 alin. 3 din Decr. nr. 31/1954
reglementează o posibilitate specială de declarare a morŃii în condiŃii
excepŃionale, dispunând că: "Cel dispărut în cursul unor fapte de
război, într-un accident de cale ferată, într-un naufragiu sau într-o
altă împrejurare asemănătoare care îndreptăŃeşte a se presupune
decesul, poate fi declarat mort, fără a se mai declara în prealabil
dispariŃia sa, dacă a trecut cel puŃin un an de la data împrejurării în
care a avut loc dispariŃia"
Spre deosebire de hotărârea de declarare a dispariŃiei - prin
efectul căreia cel declarat dispărut "este socotit a fi în viaŃă..." (art. 19
din Decr. nr. 31/1954) - hotărârea judecătorească de declarare a morŃii
unei persoane are ca efect prezumŃia că persoana nu mai este în viaŃă.
Într-adevăr, potrivit art. 18 alin. 1 din Decr. nr. 31/1954, "De îndată
ce hotărârea declarativă de moarte a rămas definitivă, cel dispărut
este socotit că a murit pe data stabilită prin hotărâre, ca fiind aceea
a morŃii".
Potrivit alin. 2 şi 3 al aceluiaşi art. 18, "Data morŃii dispărutu-
lui se stabileşte potrivit cu împrejurările".
 Prin hotărârea declarativă de moarte se instituie, aşadar, două
prezumŃii:
a) că persoana a murit pe data stabilită în hotărâre ca fiind data
morŃii;
b) că persoana a fost în viaŃă până la acea dată.
Ambele prezumŃii sunt însă relative, susceptibile de dovada
contrară.
10. Anularea hotărârii judecătoreşti de declarare a morŃii.
Art. 20 din Decr. nr. 31/1953 reglementează posibilitatea
anulării hotărârii declarative de moarte. Potrivit acestui text, "Dacă
cel declarat mort este în viaŃă, se poate cere oricând anularea
hotărârii prin care s-a declarat moartea".
Hotărârea de anulare produce efecte retroactive: se consideră că
persoana a fost tot timpul în viaŃă; aşa fiind, vor renaşte toate
drepturile şi obligaŃiile considerate a se fi stins prin efectul hotărârii
declarative de moarte care se anulează; cel declarat mort şi apoi
reapărut va dispune de capacitatea de folosinŃă; căsătoria sa va fi
considerată a nu fi încetat; succesiunea sa va fi considerată a nu se fi
deschis etc.
Legea reglementează, totuşi, unele excepŃii de la principiul
retroactivităŃii hotărârii de anulare a hotărârii declarative de moarte.
a) Potrivit art. 22 din Codul familiei, "în cazul în care soŃul
unei persoane declarate moartă s-a recăsătorit şi, după aceasta,
hotărârea declarativă de moarte este anulată, căsătoria cea nouă
rămâne valabilă. Prima căsătorie este desfăcută pe data noii
căsătorii".
b) Potrivit art. 20 alin. 2 din Decr. nr. 31/1954, cel care a
obŃinut anularea hotărârii prin care i se declarase moartea, "poate
cere... înapoierea bunurilor sale. Cu toate acestea, dobânditorul cu
titlu oneros nu este obligat să le înapoieze, decât dacă se va face
dovada că, la data dobândirii, ştia că persoana declarată moartă este
în viaŃă".
11. Problema comorienŃilor. Art. 21 din Decr. nr. 31/1954:
"în cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi
împrejurare, fără să se poată stabili dacă una a supravieŃuit alteia,
ele sunt socotite că au murit deodată" şi, deci, nici una nu va moşteni
pe cealaltă, ci fiecare va fi moştenită de ceilalŃi succesibili ai săi.

Capitolul II
ATRIBUTELE PERSOANEI FIZICE

SecŃiunea I
DREPTURILE PERSONALE, EXTRAPATRIMONIALE

12. NoŃiune. Prin drepturi personale, extrapatrimoniale,

înŃelegem acele drepturi subiective civile care sunt intim legate de
persoana titularului lor şi care, neavând un conŃinut economic, nu
sunt susceptibile de evaluare bănească şi nu fac parte din
patrimoniul persoanei.
13. Caracterele juridice ale drepturilor personale, extrapa-
trimoniale.
a) sunt drepturi absolute,
b) sunt inalienabile, (incesibile sau netransmisibile),
c) sunt imprescriptibile,
d) sunt drepturi cu caracter strict personal,

SecŃiunea II
DREPTUL LA NUME

14. NoŃiunea de nume este folosită în legislaŃie într-un dublu

sens. Astfel, în art. 12 din Decr. nr. 31/1954, ca şi în art. 1 din Decr.
nr. 975/1968 cu privire la nume, această noŃiune este folosită în sens
larg, referindu-se atât la numele de familie cât şi la prenumele persoa-
nei, luate la un loc; în schimb, în art. 27 şi 28 din Codul familiei,
noŃiunea de nume este întrebuinŃată într-un sens mai restrâns, referin-
du-se numai la numele de familie.
 Prin nume înŃelegem - după caz - cuvântul (vocabula) sau
totalitatea cuvintelor (vocabulelor) prin care este individualizată o
persoană.
Ca drept subiectiv extrapatrimonial, numele a fost definit ca
"acel atribut de identificare a persoanei fizice care constă în dreptul
omului de a fi individualizat în familie şi societate prin cuvintele
stabilite, în condiŃiile legii, cu această semnificaŃie".

§ 1. Numele de familie
15. Dobândirea numelui de familie se face, în principal, "prin
efectul filiaŃiei... în condiŃiile prevăzute de Codul familiei" (art. 2
alin. 1 din Decretul nr. 975/1968 cu privire la nume).
16. Modificarea numelui de familie se face, de regulă, prin
schimbarea stării civile a persoanei (art. 2 alin. 1 din Decr. nr.
975/1968). Într-adevăr, potrivit legii, o serie de schimbări intervenite
în starea civilă a persoanei pot determina şi schimbarea numelui de
familie al acesteia.
17. Schimbarea numelui pe cale administrativă. Legea îngă-
duie şi reglementează posibilitatea schimbării numelui unei persoane
chiar şi fără vreo legătură cu schimbarea stării civile a acesteia, la
cererea sa (ori a ocrotitorului legal, în cazul persoanelor lipsite de
capacitatea de exerciŃiu).

§ 2. Prenumele
18. NoŃiune; caractere; rol. Prenumele (care face parte din
noŃiunea de "nume" în sens larg, alături de numele de familie) este
vocabula (cuvântul) sau vocabulele (grupul de cuvinte) care
individualizează o persoană în familie sau în societate, deosebind-o
de ceilalŃi membri ai familiei sau de alte persoane purtând
(incidental) acelaşi nume de familie.
Dreptul persoanei la prenumele său prezintă aceleaşi caractere
cu dreptul său la numele de familie: este un drept absolut (opozabil
erga omnes), inalienabil, imprescriptibil şi nesusceptibil de a fi
exercitat prin reprezentare.
 § 3. Pseudonimul şi porecla
19. Pseudonimul este vocabula folosită pentru a individualiza o
anumită persoană într-un domeniu determinat de activitate, atunci
când acea persoană nu înŃelege să se folosească pentru aceasta de chiar
numele său. Decr. nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi
persoanele juridice: "persoana care a suferit o atingere în dreptul
său la nume ori la pseudonim... va putea cere instanŃei judecătoreşti
încetarea săvârşirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus
arătate". De asemenea, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor menŃionează că că autorul îşi poate publica opera sub
pseudonim sau fără nici un nume.
20. Porecla constituie şi ea un cuvânt sau un grup de cuvinte
care poate sluji la individualizarea unei persoane, dar - spre deosebire
de pseudonim, care este ales de însăşi persoana în cauză - porecla îi
este atribuită persoanei de către alŃii, care înŃeleg să identifice astfel
persoana referindu-se, de cele mai multe ori, la anumite defecte, iar
uneori la anumite calităŃi, ori la originea acesteia, etc.

SecŃiunea III
DOMICILIUL PERSOANEI FIZICE
21. NoŃiune, funcŃii şi caractere juridice. Potrivit dispoziŃiei
art. 13 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoa-
nele juridice, "domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi
are locuinŃa statornică sau principală".
Din definiŃia domiciliului şi din funcŃiile sale, rezultă următoa-
rele caractere juridice:
a) Obligativitatea domiciliului,
b) Unicitatea domiciliului;
c) Stabilitatea domiciliului.
22. Felurile domiciliului. După modul în care se determină,
domiciliul poate fi:
- voluntar sau de drept comun;
- legal;
- ales sau convenŃional.
 23. Schimbarea domiciliului de drept comun se face în mod
liber, fără nici o restricŃie, în cadrul aceleiaşi localităŃi sau dintr-o
localitate în alta (art.24 din Legea nr.105/1996), prin voinŃa persoanei
respective, cu respectarea unui minim de condiŃii legale, şi anume:
- să aibă asigurată o locuinŃă statornică
- să îndeplinească procedura administrativă de schimbare a
domiciliului, prev. de art. 27 şi urm. din Legea nr. 105/1996.
24. ReşedinŃa persoanei fizice este acolo unde ea are o locuinŃă
vremelnică, ocazională sau secundară.

SecŃiunea IV
STAREA CIVILĂ A PERSOANEI FIZICE

25. NoŃiune. ConŃinut.

În esenŃa sa, starea civilă (sau statutul civil - noŃiuni
sinonime) este o expresie sintetică ce include un ansamblu de atribute
(calităŃi) personale de natură a permite o mai bună individualizare a
persoanei fizice ca subiect de drept în contextul raporturilor sale
faŃă de comunitatea familială şi socială.
26. Caracterele juridice ale stării civile.
a) Starea civilă a persoanei este indivizibilă,
b) Starea civilă este indisponibilă,
c) Starea civilă este imprescriptibilă,
d) Starea civilă are un caracter strict personal,
e) Starea civilă are un caracter de universalitate,
f) de asemenea, starea civilă are un caracter de legalitate.
27. Posesia de stat (folosinŃa stării civile) este o stare de fapt,
o realitate, corespunzătoare unei anumite stări civile.
a) Primul efect al posesiei de stat îl constituie prezumŃia că
starea de fapt corespunde unei stări de drept, că, deci, persoana care
foloseşte o anumită stare civilă are, în realitate, acea stare civilă.
b) Al doilea - şi cel mai important - efect juridic recunoscut de
lege posesiei de stat este acela că, atunci când posesia de stat este
conformă cu actul de stare civilă (de ex. copilul este înregistrat ca
fiind copil din căsătorie al soŃilor-părinŃi şi are această posesie de stat,
fiind considerat şi tratat ca atare în familie şi în societate), legea
prezumă cu caracter absolut că această stare civilă este cea reală,
adevărată.
28. AcŃiunile de stare civilă (acŃiunile de stat) sunt acele acŃi-
uni (mijloace de apărare a drepturilor civile) adresate justiŃiei prin
care se urmăreşte stabilirea sau modificarea unuia sau a unora
dintre elementele stării civile a unei persoane.
A. După obiectul lor, acŃiunile de stare civilă se împart în:
a) AcŃiuni în reclamaŃie de stat,
b) AcŃiuni în contestaŃie de stat,
c) AcŃiunile în modificare de stat
B. După un alt criteriu - acela al persoanelor îndreptăŃite să le
exercite - acŃiunile de stare civilă se clasifică în:
- acŃiuni care pot fi introduse de orice persoană interesată,
- acŃiuni care pot fi intentate numai de persoanele expres şi
limitativ prevăzute de lege,
- în fine, acŃiuni care pot fi intentate numai de către titularul
stării civile respective (cum sunt, de pildă, acŃiunea de divorŃ sau
acŃiunea de anularea căsătoriei (nulitate relativă).
AcŃiunile de stare civilă prezintă următoarele caractere juridi-
ce: sunt indisponibile; sunt imprescriptibile; au un caracter strict per-
sonal.
29. Înregistrările de stare civilă sunt operaŃii materiale (de
care legea leagă efecte juridice) constând în consemnarea în scris a
producerii (existenŃei) faptelor sau a încheierii actelor din care
rezultă starea civilă a unei persoane, consemnare făcută de organe de
stat competente în registrele de stare civilă, cu respectarea procedurii
prevăzute de lege.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 119/1996, înregistrările de stare
civilă sunt de două feluri: întocmirea actelor de stare civilă şi
menŃiunile pe marginea actelor deja întocmite.
30. Registrele de stare civilă se Ńin în două exemplare, unul ca-
re se păstrează după completare la primăria comunei, oraşului, munici-
piului sau a sectorului unde s-a întocmit, iar al doilea se înaintea-
ză spre păstrare la consiliul judeŃean sau la Consiliul General al
municipiului Bucureşti, în termen de 30 de zile după ce toate filele au
fost completate.
Există trei feluri de registre de stare civilă: unul pentru naşteri,
altul pentru căsătorii şi altul pentru decese.
31. Actele de stare civilă. Actele de stare civilă sunt înscrisuri
autentice, întocmite în registrele de stare civilă, de către delegatul
de stare civilă, cuprinzând elementele stării civile a persoanei şi
făcând dovada acesteia.
În mod concret, actul de stare civilă în înŃelesul de care ne
ocupăm îl constituie fila din registrul de stare civilă (de naşteri,
căsătorii sau decese), completată de delegatul de stare civilă.
Ca natură juridică, actele de stare civilă sunt înscrisuri
autentice, care servesc atât ca mijloc de individualizare a persoanei
fizice prin elementele de stare civilă pe care le atestă, cât şi ca
mijloace de probă a acestor elemente.
32. Anularea înregistrărilor de stare civilă se poate face
numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile.
33. Rectificarea, modificarea şi completarea actelor de stare
civilă este reglementată de acelaşi art. 57 din Legea nr. 119/1996 ca
un mijloc juridic de îndreptare sau înlăturare a eventualelor erori
strecurate în actul de stare civilă cu ocazia înregistrării. Rectificarea
înseamnă corectarea, înlocuirea unei menŃiuni greşite cu cea reală,
iar completarea înseamnă înregistrarea unei menŃiuni care, iniŃial
fusese omisă; cele două operaŃii - rectificarea şi completarea - au însă
aceeaşi natură juridică. NoŃiunea de modificare a actului de stare
civilă, introdusă prin noua reglementare se referă la schimbarea unor
menŃiuni din act, care au fost corect înscrise iniŃial, dar care nu mai
corespund situaŃiei reale, schimbare făcută tocmai pentru a le pune de
acord cu această nouă situaŃie. Este cazul, de exemplu, a menŃiunii
privitoare la sexul persoanei, dacă acesta a fost corect înregistrat, dar a
fost modificat ulterior.
Potrivit legii, rectificarea, modificarea sau completarea actelor
de stare civilă se poate obŃine printr-o acŃiune adresată instanŃelor
judecătoreşti (art. 57, 58), acŃiune căreia îi sunt aplicabile aceleaşi
reguli menŃionate mai sus pentru acŃiunea în anulare.
34. Reconstituirea actelor de stare civilă este posibilă, potrivit
art. 52 din Legea nr. 119/1996, atunci când un act de stare civilă a
existat, dar el nu poate fi procurat, datorită unor împrejurări anume
prevăzute de lege.
35. Întocmirea ulterioară (în condiŃii derogatorii de la dreptul
comun) a actelor de stare civilă este reglementată de lege în două
cazuri speciale: atunci când întocmirea actului de naştere sau de deces
a fost omisă, deşi au fost depuse actele necesare şi respectiv atunci
când întocmirea actului de căsătorie a fost omisă, deşi a fost luat
consimŃământul soŃilor, de către delegatul de stare civilă.

Capitolul III
CAPACITATEA DE EXERCIłIU A PERSOANEI FIZICE

§ 1. ConsideraŃii generale
36. NoŃiunea de capacitate de exerciŃiu. Potrivit art. 5 alin.
2 din Decr. nr. 31/1954, "capacitatea de exerciŃiu este capacitatea
persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaŃii,
săvârşind acte juridice".
37. Caracterele juridice ale capacităŃii de exerciŃiu pot fi
sintetizate ca fiind următoarele:
a) Legalitatea
b) Generalitatea
c) Intangibilitatea
d) Inalienabilitatea
e) Egalitatea .
 § 2. Lipsa capacităŃii de exerciŃiu
38. Prevederile legii. Potrivit primului alineat al art. 11 din
Decretul nr. 31/1954, "nu au capacitate de exerciŃiu: a) minorul care
nu a împlinit vârsta de 14 ani; b) persoana pusă sub interdicŃie".
39. Reprezentarea legală a incapabililor. Acelaşi art. 11 din
Decr. nr. 31/1954 prevede, în cel de al doilea aliniat, că "pentru cei ce
nu au capacitatea de exerciŃiu, actele juridice se fac de către
reprezentanŃii lor legali".
40. Acte juridice civile care pot fi încheiate valabil chiar de
către persoanele lipsite de capacitatea de exerciŃiu. Cei lipsiŃi total
de capacitate de exerciŃiu pot încheia singuri şi în mod valabil două
categorii de acte juridice civile:
- acte de conservare,
- acte mărunte ale vieŃii curente.
41. Sfârşitul (încetarea) lipsei capacităŃii de exerciŃiu
- la împlinirea de către minor a vârstei de 14 ani (când el
dobândeşte o capacitate de exerciŃiu restrânsă);
- la data ridicării interdicŃiei judecătoreşti (când fostul interzis
redobândeşte fie capacitatea de exerciŃiu restrânsă, dacă are între 14 -
18 ani, fie capacitatea deplină de exerciŃiu, dacă este major);
- la data decesului (fizic constatat sau judecătoreşte declarat) al
persoanei incapabile (când încetează nu numai incapacitatea de
exerciŃiu, dar şi capacitatea de folosinŃa sau calitatea sa de subiect de
drept).

§ 3. Capacitatea de exerciŃiu restrânsă a persoanei fizice

42. Prevederile legii. Potrivit dispoziŃiilor art. 9 din Decr. nr.
31/1954, "Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea
de exerciŃiu restrânsă. Actele juridice ale minorului cu capacitatea
restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinŃarea prealabilă a
părintelui sau a tutorelui". În acelaşi sens, art. 105 alin. 2 din Codul
familiei prevede că "După împlinirea vârstei de 14 ani, minorul îşi
exercită singur drepturile şi îşi execută tot astfel obligaŃiile, însă
numai cu încuviinŃarea prealabilă a părinŃilor, spre a-l apăra
împotriva abuzurilor din partea celor de al treilea".

43. ConŃinutul capacităŃii de exerciŃiu restrânse vizează

numai actele juridice civile ale minorului, căci în alte ramuri de drept -
ca dreptul penal, administrativ (contravenŃional), fiscal, dreptul
muncii etc. - problema capacităŃii minorilor este reglementată în mod
distinct, uneori diferit de modul de reglementare din dreptul civil.
44. Sfârşitul capacităŃii de exerciŃiu restrânse intervine fie
atunci când minorul împlineşte vârsta de 18 ani şi dobândeşte astfel
capacitatea de exerciŃiu deplină, fie atunci când, fiind pus sub interdic-
Ńie judecătorească, îşi pierde în întregime capacitatea de exerciŃiu
restrânsă pe care o avea, devenind incapabil. Evident, capacitatea de
exerciŃiu restrânsă încetează şi prin moartea minorului, când încetează
însăşi existenŃa lui ca subiect de drept.
Mai trebuie să reŃinem că, potrivit art. 8 alin. 3 din Decr. nr.
31/1954, "Minorul (mai exact, "minora", căci numai femeia poate să
se afle în situaŃia vizată de text - n. ns.) care se căsătoreşte dobân-
deşte prin aceasta capacitatea deplină de exerciŃiu".

§ 4. Capacitatea de exerciŃiu deplină a persoanei fizice

45. Dobândirea capacităŃii depline de exerciŃiu de către
persoana fizică are loc, de regulă, prin ajungerea persoanei la vârsta
majoratului. În acest sens, art. 8 alin. 1 din Decr. nr. 31/1954 dispune:
"Capacitatea deplină de exerciŃiu începe de la data când persoana
devine majoră", iar alin. 2 al textului precizează că "Persoana devine
majoră la împlinirea vârstei de optsprezece ani".
Prin excepŃie de la această regulă, alin. 3 al aceluiaşi articol
dispune - aşa cum am anticipat la punctul precedent - că femeia care
se căsătoreşte înainte de a fi împlinit 18 ani "dobândeşte, prin
aceasta, capacitatea deplină de exerciŃiu".
46. ConŃinutul capacităŃii depline de exerciŃiu constă în
aptitudinea persoanei capabile de a dobândi şi de a-şi exercita
drepturile, respectiv de a-şi asuma şi executa obligaŃiile, încheind
personal şi singur orice acte juridice civile care nu sunt interzise de
lege, adică atât acte de conservare, cât şi acte de administrare şi acte
de dispoziŃie juridică.
47. Încetarea capacităŃii depline de exerciŃiu. În principiu
capacitatea deplină de exerciŃiu a persoanei fizice majore încetează
definitiv odată cu moartea fizic constatată sau judecătoreşte declarată
a persoanei, când încetează şi capacitatea sa de folosinŃă şi calitatea sa
de subiect de drept civil.
Prin excepŃie de la regula de principiu a încetării capacităŃii de
exerciŃiu depline numai odată cu moartea persoanei capabile, legea
reglementează - aşa cum am anticipat deja - şi posibilitatea încetării
acestei capacităŃi prin punerea sub interdicŃie a persoanei majore, prin
hotărâre judecătorească

Capitolul IV
OCROTIREA PERSOANELOR FIZICE

SecŃiunea I
OCROTIREA MINORILOR

§ 1. Ocrotirea părintească
48. Ocrotirea minorilor prin părinŃi. Principalul mijloc
juridic de ocrotire a minorilor îl constituie instituŃia juridică a ocrotirii
părinteşti.

§ 2. Tutela minorului
49. NoŃiune şi caractere juridice. Privită ca instituŃie juridică,
tutela minorului constă în ansamblul dispoziŃiilor legale care
reglementează ocrotirea unui minor printr-o altă persoană decât
părintele sau părinŃii săi.
Privită ca sarcină a tutorelui, tutela este o sarcină gratuită şi
obligatorie, în virtutea căreia o anumită persoană, numită tutore,
este chemată să exercite drepturile şi îndatoririle părinteşti faŃă de
un copil minor, ai cărui părinŃi sunt decedaŃi sau aflaŃi, din orice
motiv, în imposibilitate de a-şi exercita atribuŃiile.
Tutela minorului prezintă următoarele caractere juridice:
a) legalitatea
b) obligativitatea
c) gratuitatea
d) caracterul personal .
50. Deschiderea tutelei se impune ori de câte ori un minor este
lipsit de ocrotire părintească, deoarece ambii părinŃi sunt decedaŃi (sau
declaraŃi morŃi prin hotărâre judecătorească), dispăruŃi (chiar dacă n-a
intervenit o hotărâre judecătorească de declarare a dispariŃiei),
necunoscuŃi, decăzuŃi din drepturile părinteşti, puşi sub interdicŃie sau,
în general, se află în imposibilitate permanentă de a-şi exercita
drepturile şi a-şi îndeplini îndatoririle părinteşti (art. 113 C. fam.).
51. Capacitatea de a fi tutore. În principiu, poate fi numit ca
tutore orice persoană majoră care se bucură de capacitate deplină de
exerciŃiu.
Totuşi, legea prevede expres, în art. 117 C. fam., câteva
categorii de persoane care nu pot fi numite ca tutore.
Prin excepŃie de la caracterul obligatoriu al sarcinii tutelei,
Codul familiei prevede, în art. 118 alin. 2, că "poate refuza sarcina
tutelei:
- cel care are vârsta de şaizeci de ani împliniŃi;
- femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani;
- cel care creşte şi educă doi sau mai mulŃi copii;
- cel care exercita o altă tutelă sau o curatelă;
- cel care, din cauza bolii, a infirmităŃii, a felului îndeletnici-
rii, a depărtării domiciliului de la locul unde se află bunurile
minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar putea să îndepli-
nească această sarcină".
52. AtribuŃiile tutorelui cu privire la persoana minorului
constau în exercitarea, în interesul minorului, a drepturilor şi
îndatoririlor părinteşti. Detaliind această idee, art.123 C. fam. prevede
că "(1) Tutorele are obligaŃia de a îngriji de minor. (2) El este
obligat să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui
fizică, de educarea, învăŃătura şi pregătirea profesională a acestuia,
potrivit cu însuşirile lui...".
53. AtribuŃiile tutorelui cu privire la bunurile minorului
Potrivit art. 126 alin. 1 C. fam. "după numirea tutorelui, şi în
prezenŃa acestuia, un delegat al autorităŃii tutelare va verifica la faŃa
locului toate bunurile minorului, întocmind, potrivit dispoziŃiilor
Codului de procedură civilă, un inventar, care va fi supus aprobării
autorităŃii tutelare".
Tot cu ocazia deschiderii tutelei - adică îndată după numirea
tutorelui - autoritatea tutelară, potrivit art. 127 alin. 1 C. fam., "va
stabili suma anuală necesară pentru întreŃinerea minorului şi
administrarea bunurilor sale", sumă pe care, la nevoie, aceeaşi
autoritate tutelară o "va putea modifica potrivit împrejurărilor".
Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, "cheltuielile necesare pentru
întreŃinerea minorului şi administrarea bunurilor sale se acoperă
din veniturile acestuia", pentru că, spre deosebire de părinŃi, tutorele
nu are - în această calitate - obligaŃia de a întreŃine, el, pe minor
(decât în eventualitatea când ar fi numit ca tutore o rudă a minorului,
căreia obligaŃia de întreŃinere i-ar reveni în calitate de rudă, iar nu în
calitate de tutore).
În cazul în care veniturile minorului nu sunt suficiente pentru
acoperirea cheltuielilor de întreŃinere şi administrarea bunurilor sale,
"autoritatea tutelară va dispune vânzarea bunurilor minorului".
Ultimul aliniat al art. 127 C. fam. prevede că "dacă minorul este lipsit
de bunuri şi nu are părinŃi sau alte rude care sunt obligaŃi prin lege
să-i dea întreŃinere", autoritatea tutelară va putea cere organului de
stat însărcinat cu protecŃia socială "să contribuie la întreŃinerea lui".
Pe parcursul exercitării tutelei, legea prevede de asemenea în
sarcina tutorelui o serie de obligaŃii. Astfel, potrivit art. 134 C. fam.
"tutorele este dator să prezinte anual autorităŃii tutelare o dare de
seamă despre modul cum a îngrijit de persoana minorului, precum
şi despre administrarea bunurilor acestuia"; darea de seamă anuală
trebuie prezentată autorităŃii tutelare în termen de 30 de zile de la
sfârşitul anului calendaristic; în afară de aceasta, însă, "la cererea
autorităŃii tutelare" tutorele este obligat "să dea oricând dări de
seamă" şi să prezinte socotelile privitoare la gestiunea patrimoniului
minorului; potrivit art. 135 C. fam., autoritatea tutelară "va verifica
socotelile privitoare la veniturile minorului şi la cheltuielile făcute
cu întreŃinerea acestuia şi cu administrarea bunurilor sale şi, dacă
sunt regulat întocmite şi corespund realităŃii, va da descărcare".
În sfârşit, la încetarea tutelei sau la îndepărtarea sa de la tutelă,
tutorele este dator ca, în termen de cel mult 30 de zile, "să prezinte
autorităŃii tutelare o dare de seamă generală" şi să predea bunurile
care au fost în administrarea sa, după caz, fie fostului minor devenit
major, fie moştenitorilor acestuia, fie noului tutore care îi succede în
această sarcină (art. 140 C. fam.); abia după predarea bunurilor şi
verificarea şi aprobarea socotelilor, autoritatea tutelară va da tutorelui
descărcare de gestiune, care nu-l scuteşte însă pe tutore de a răspunde
pentru eventualele pagube pricinuite minorului prin culpa sa (art. 141
C. fam.).
54. Reprezentarea legală a minorului de către tutore.
Potrivit art. 124 C. fam., tutorele are obligaŃia nu numai de a
administra bunurile minorului, ci şi "de a-l reprezenta în actele
civile", până la împlinirea de către minor a vârstei de 14 ani.
55. ÎncuviinŃarea prealabilă, de către tutore, a actelor
juridice încheiate de către minorul cu capacitate de exerciŃiu
restrânsă. Potrivit aceluiaşi articol 124 C. fam. - alin. 2 - "După
împlinirea vârstei de 14 ani minorul îşi exercită singur drepturile şi
îşi execută tot astfel obligaŃiile, însă numai cu încuviinŃarea
prealabilă a tutorelui, spre a-l apăra împotriva abuzurilor din partea
celor de al treilea".
56. Încetarea funcŃiei tutorelui (care nu trebuie confundată cu
încetarea tutelei înseşi) intervine pentru cauze legate de persoana
tutorelui, cum sunt: decesul acestuia; îndepărtarea sa de la tutelă
(datorită ivirii uneia dintre împrejurările care determină, potrivit art.
117 C. fam., incapacitatea sa de a fi tutore); înlocuirea tutorelui la
cererea sa (datorită ivirii unei împrejurări care-l îndreptăŃeşte să refuze
sarcina tutelei, potrivit art. 118 C. fam); numirea unui alt tutore, în
cazul în care minorul cu capacitatea restrânsă este pus sub interdicŃie
(art. 150 alin. 2 şi 3 C. fam.).
57. Încetarea tutelei intervine atunci când încetează cauza care
a determinat instituirea ei.
 58. Răspunderea tutorelui.
a) SancŃiunea specifică, de drept civil, a neîndeplinirii sau
îndeplinirii necorespunzătoare de către tutore a sarcinii tutelei este
îndepărtarea de la tutelă.
b) Răspunderea civilă delictuală (de drept comun) a tutorelui
poate interveni ori de câte ori, prin modul necorespunzător de
îndeplinire a sarcinii tutelei, tutorele a cauzat minorului, în mod
culpabil, un prejudiciu.
c) Răspunderea penală a tutorelui poate fi, şi ea, antrenată în
situaŃiile în care faptele tutorelui ar întruni elementele constitutive ale
unei infracŃiuni.

§ 3. Curatela minorului
59. Curatela specială a minorului este un mijloc juridic de
ocrotire a unui minor aflat în situaŃiile specifice anume determinate de
lege, în mod subsidiar şi temporar, până la dispariŃia situaŃiei
respective sau până la numirea unui tutore. În realitate, curatela
specială a minorului poate fi considerată ca o adevărată tutelă
provizorie.
Cazurile în care legea prevede instituirea curatelei minorilor
sunt:
- când se iveşte o contrarietate de interese între minor şi părin-
tele sau tutorele său (art. 132 C. fam.);
- când încetează sarcina unui tutore, până la numirea şi intrarea
în funcŃie a altui tutore (art. 139 C. fam.);
- în cazul unui minor cu capacitate restrânsă (14-18 ani) care
este pus sub interdicŃie (când tutela minorului încetează), până la
numirea unui tutore al interzisului (art. 146 C. fam.)
- când părintele sau tutorele minorului este împiedicat
vremelnic să-şi exercite drepturile şi îndatoririle faŃă de persoana sau
bunurile minorului - de ex. din cauză de boală, misiune în străinătate
etc. (art. 152 C. fam.).
 SecŃiunea II
OCROTIREA BOLNAVILOR PSIHICI
60. ConsideraŃii generale.
Ocrotirea bolnavilor psihici este reglementată de Codul familiei,
Decretul nr. 32/1954 şi Decretul nr. 313/1980.
Mijloacele specifice de ocrotire a acestor bolnavi sunt:
- punerea sub interdicŃie, prin hotărâre judecătorească, a celor
care suferă de alienaŃie mintală sau debilitate mintală;
- asistenŃa bolnavilor mintali periculoşi, sub forma tratamen-
tului medical obligatoriu, în spital sau ambulatoriu, potrivit Decretului
nr. 313/1980.

§ 1. InterdicŃia judecătorească
61. NoŃiune. InterdicŃia judecătorească este ansamblul
măsurilor care se iau, în condiŃiile expres prevăzute de lege, pentru
ocrotirea persoanelor lipsite de discernământ din cauza alienaŃiei
mintale sau a debilităŃii mintale de care suferă.
62. CondiŃiile punerii sub interdicŃie judecătorească pot fi
împărŃite în condiŃii de fond şi condiŃii de formă (sau de procedură).
A. CondiŃia de fond esenŃială pentru a se putea pronunŃa
interdicŃia judecătorească a unei persoane este ca această persoană să
nu aibă discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale
din cauza alienaŃiei mintale ori debilităŃii mintale de care suferă.
B. CondiŃiile de formă. Procedura punerii sub interdicŃie este
o procedură judiciară: o persoană nu poate fi pusă sub interdicŃie decât
printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.
63. Efectele punerii sub interdicŃie sunt în număr de două şi
anume: (1) lipsirea interzisului de capacitate de exerciŃiu; (2)
instituirea tutelei interzisului.
 SecŃiunea III

CURATELELE
64. ConsideraŃii generale. Legea reglementează într-o serie de
situaŃii protecŃia anumitor persoane fizice prin instituirea unei curatele
şi numirea unui curator. Reglementările concrete diferă de la o
situaŃie la alta. Putem însă distinge două mari categorii de curatele:
a) Curatelele propriu-zise, prin care se urmăreşte ocrotirea unei
persoane capabile, dar aflată temporar în imposibilitatea de a-şi apăra
singură interesele şi de a-şi administra patrimoniul;
b) Curatelele speciale, care se instituie pentru ocrotirea
vremelnică a unei persoane incapabile care, momentan, nu are un
tutore sau al cărei tutore nu este momentan în măsură să-şi îndepli-
nească sarcina de ocrotire (tocmai de aceea, curatelele speciale sunt
considerate, pe bună dreptate, ca fiind, de fapt, tutele provizorii).

§ 1. Curatele propriu-zise
(ale persoanelor capabile)
65. NoŃiune. Cazuri. Curatelele propriu-zise se instituie fără
considerare la starea capacităŃii persoanei ocrotite, de regulă pentru
ocrotirea unei persoane care dispune de capacitatea de exerciŃiu, dar
care, temporar, nu poate - singură - să-şi administreze patrimoniul ori
să-şi îngrijească interesele.
Cazurile în care diferite texte legislative prevăd necesitatea sau
posibilitatea instituirii unei curatele propriu-zise sunt:
I. Cazurile enumerate de art. 152 C. fam. şi anume:
a) dacă, din cauza bătrâneŃii, a bolii sau a unei infirmităŃi
fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate, personal, să-şi administreze
bunurile sau să-şi apere interesele în condiŃii mulŃumitoare şi, din
motive temeinice, nu-şi poate numi un reprezentant;
b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşi
capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia
măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare;
c).........[curatelă specială - v. infra, nr.88];
d) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme
îndelungata de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar general;
 e) dacă o persoană a dispărut fără a se avea ştiri despre ea şi
nu a lăsat un mandatar general".
II. Cazurile prevăzute în alte dispoziŃii normative:
a) curatela instituită în cadrul procedurii succesorale notariale,
potrivit art. 12 alin. 2 din Decr. nr. 31/1954;
b) curatela succesiunii acceptate sub beneficiu de inventar, pre-
văzută de art. 672 C. pr. civ. în vederea rezolvării pretenŃiilor succe-
sorului acceptant împotriva succesiunii;
c) curatela surdomutului care nu ştie să scrie, instituită în
vederea acceptării unei donaŃii, prevăzută de art. 816 C. civ.

66. Instituirea curatelei şi numirea curatorului. Potrivit art.

154 C. fam., "curatela se poate institui la cererea celui care urmează
a fi reprezentat, a soŃului său, a rudelor, a celor arătaŃi în art. 115.....
Autoritatea tutelară poate institui curatela şi din oficiu". Alineatul 2
al aceluiaşi articol precizează regula potrivit căreia "curatela nu se
poate institui decât cu consimŃământul celui reprezentat, în afară de
cazurile în care consimŃământul nu poate fi dat".
67. ConŃinutul şi efectele curatelei. Potrivit art. 155 alin. 1 C.
fam., "în cazurile în care se instituie curatela, se aplică regulile de
la mandat". Aşa fiind, conŃinutul curatelei propriu-zise este identic cu
conŃinutul reprezentării convenŃionale: puterile reprezentantului
(curatorului) vor fi numai acelea încredinŃate de către cel reprezentat,
iar în caz de imposibilitate, cele determinate de autoritatea tutelară
care l-a numit; în acest din urmă sens, art. 155 alin. 2 C. fam.
precizează că "autoritatea tutelară poate da instrucŃiuni curatorului,
în locul celui reprezentat, în toate cazurile în care acesta din urmă
nu este în măsură să o facă".
Pe de altă parte, potrivit art. 153 C. fam., "...instituirea
curatelei nu aduce nici o atingere capacităŃii celui pe care curatorul
îl reprezintă", acesta păstrându-şi capacitatea de exerciŃiu (deplină sau
restrânsă) pe care o avea înainte de instituirea curatelei. Drept
consecinŃă, cel reprezentat poate oricând să-l revoce, expres sau tacit
pe cel numit curator (aşa cum poate să-şi revoce un mandatar) şi poate
să încheie el însuşi actul pentru a cărui încheiere a fost numit
curatorul, dacă natura actului o permite.
 68. Încetarea curatelei propriu-zise poate fi privită sub două
aspecte: încetarea funcŃiei curatorului şi încetarea curatelei însăşi.

§ 2. Curatelele speciale
(ale incapabililor)
69. Caracterizarea generală. Cazuri. Aşa cum am anticipat,
curatelele speciale instituite în beneficiul unor persoane lipsite de
capacitate sau având o capacitate de exerciŃiu restrânsă sunt supuse
regulilor de la tutelă, fiind, în realitate, tutele provizorii, şi neavând
comun cu curatelele propriu-zise decât numele şi caracterul vremelnic.
Cazurile în care Codul familiei reglementează instituirea unor
asemenea curatele speciale pe seama incapabililor sunt :
a) curatela provizorie a minorului până la numirea unui tutore
(art. 119 alin. 3) sau până la numirea unui nou tutore în locul celui a
cărui funcŃie a încetat (art. 139 C. fam.);
b) curatela instituită atunci când părintele sau tutorele este în
imposibilitatea temporară de a-şi îndeplini atribuŃiile de ocrotire (art.
152 lit. c din C. fam.);
c) curatela instituită în cazul ivirii unei contrarietăŃi de interese
între tutore şi cel aflat sub ocrotirea sa (art. 132 C. fam. în cazul
minorului şi respectiv art. 147 C. fam. în cazul interzisului);
- curatela provizorie în cursul procesului privitor la punerea sub
interdicŃie (art. 146 C. fam.)
 Titlul III

PERSOANELE JURIDICE
Capitolul I
CARACTERIZARE GENERALĂ

SecŃiunea I
PERSOANELE JURIDICE
CA SUBIECTI DE DREPT CIVIL
70. DefiniŃie. Prin persoană juridică înŃelegem un subiect de
drept constând într-o colectivitate de oameni care are o structură
organizatorică determinată şi un patrimoniu propriu, distinct şi care
urmăreşte realizarea unui scop licit; îndeplinind aceste condiŃii,
colectivitatea participă la circuitul civil în nume propriu, ca o unitate,
şi îşi angajează o răspundere proprie; ea nu este "o simplă sumă
aritmetică de indivizi" (de persoane fizice), ci o entitate calitativ
deosebită, un subiect de drept unic, distinct de individualitatea fiecărui
membru al colectivului alcătuitor.

SecŃiunea II
ELEMENTELE CONSTITUTIVE
ALE PERSONALITĂłII JURIDICE
71. Enumerare.
Pentru a putea fi persoană juridică, o colectivitate umană trebuie
să îndeplinească trei condiŃii esenŃiale - indispensabile şi suficiente - ,
care se constituie în tot atâtea elemente constitutive ale personalităŃii
juridice; acestea sunt, potrivit textului de principiu al art. 26 lit. e din
Decretul nr. 31/1954, următoarele:
- o organizare de sine stătătoare;
- un patrimoniu propriu, distinct;
- un scop determinat şi licit.
 Toate aceste condiŃii se cer a fi întrunite cumulativ. Lipsa
oricăreia dintre ele atrage, în principiu, imposibilitatea recunoaşterii
personalităŃii juridice.
72. Caracterele juridice ale elementelor constitutive ale perso-
nalităŃii juridice au fost definite, în literatura juridică, ca fiind
următoarele:
- caracterul general,
- caracterul legal,
- caracterul cumulativ,
- în sfârşit, caracterul exclusiv.
73. Varietatea şi clasificarea persoanelor juridice.

I. Prima şi cea mai importantă clasificare este aceea care

distinge persoanele juridice de drept public de persoanele juridice de
drept privat.

II. O clasificare a persoanelor juridice care şi-a pierdut mult din

importanŃa primordială care i se atribuia până în 1989 este aceea
făcută de Decretul nr. 31/1954 după criteriul felului proprietăŃii pe
care se întemeiază patrimoniul persoanelor juridice.

III. Există şi alte clasificări posibile ale persoanelor juridice,

urmând alte criterii de natură a determina eventuale diferenŃieri de
regim juridic, de mai mică sau mai mare însemnătate. Astfel:
a. După scopul lor, persoanele juridice se pot împărŃi în
persoane care urmăresc un scop patrimonial (societăŃi comerciale,
regii autonome etc.) şi persoane cu scop nepatrimonial (partide,
sindicate, fundaŃii, asociaŃii etc.).
b. După modul de formare a colectivului persoanei juridice,
putem distinge persoane de tip asociativ (alcătuite prin asocierea
benevolă a membrilor colectivului) şi persoane de tip instituŃional, în
care, de regulă, persoanele fizice sunt numite sau desemnate în orice
alt mod decât asocierea.
c. După modul lor de constituire, putem distinge persoane
juridice care se înfiinŃează prin act de dispoziŃie al organului de stat
competent şi persoane juridice care se înfiinŃează prin act juridic
(convenŃie) de asociere.
d. După naŃionalitatea lor, distingem persoanele juridice
române de persoanele juridice străine (care pot funcŃiona şi pe
teritoriul României, în condiŃiile stabilite de lege);
e. După locul unde este amplasat sediul lor, distingem persoane
juridice cu sediul în Ńară şi persoane juridice cu sediul în străinătate
(care pot avea reprezentanŃe sau agenŃii în România, cu un regim
juridic deosebit de acela al persoanelor juridice cu sediul în Ńară.

f. Diferitele categorii particulare de persoane juridice mai pot fi

clasificate şi după alte criterii, proprii sau specifice categoriei
respective.

Capitolul II
ÎNFIINłAREA PERSOANELOR JURIDICE
74. Enumerarea şi clasificarea modurilor de înfiinŃare.
Principalele mijloace de înfiinŃare a persoanelor juridice au rămas cele
care se pot încadra şi clasifica într-una din următoarele două categorii:
- mijloace de înfiinŃare cu caracter de act de dispoziŃie;
- mijloace de înfiinŃare cu caracter convenŃional sau asociativ.
75. Momentul dobândirii personalităŃii juridice. În general,
pentru persoanele juridice care se înfiinŃează prin actul de dispoziŃie al
unui organ de stat competent (lege, decret sau hotărâre a Guvernului),
se consideră că ele există din chiar momentul intrării în vigoare a
actului de dispoziŃie (respectiv de la data publicării lui în Monitorul
Oficial). Dacă însă persoana juridică înfiinŃată pe această cale este
supusă formalităŃii înregistrării (şi e vorba, în primul rând, de
persoanele juridice cu scop patrimonial, care trebuie înregistrate la
organele financiare, în scopul supunerii lor regimului fiscal, de
impozitare), atunci se consideră că înregistrarea are un efect
constitutiv, persoana având o existenŃă valabilă şi o capacitate juridică
deplină numai din momentul înregistrării.
 Cu atât mai mult, pentru persoanele juridice înfiinŃate pe cale
asociativă (prin act de constituire), existenŃa şi capacitatea lor deplină
începe abia în momentul înregistrării (sau înmatriculării), în
condiŃiile prevăzute de lege pentru fiecare categorie de persoane
juridice de acest tip.

Capitolul III
CAPACITATEA PERSOANEI JURIDICE
76. Capacitatea de folosinŃă a persoanei juridice. DefiniŃia şi
caracterele juridice ale capacităŃii de folosinŃă analizate pentru
persoanele fizice, respectiv legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea,
intangibilitatea, se regăsesc, mutatis mutandis, şi în ce priveşte
capacitatea de folosinŃă a persoanelor juridice.
În ce priveşte începutul (momentul din care există) capacitatea
de folosinŃă, el coincide, firesc, cu momentul în care se dobândeşte
personalitatea juridică.
Cea mai importantă limitate a capacităŃii de folosinŃă a
persoanelor juridice rezultă însă din principiul specialităŃii, conŃinutul
său neputând fi determinat în abstract, pentru orice persoană juridică,
ci poate varia de la o categorie la alta, de la o persoană juridică la alta
şi chiar de la un moment la altul al existenŃei aceleiaşi persoane
juridice.
Încetarea capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice intervine,
în mod firesc, atunci când încetează existenŃa persoanei juridice ca
atare (prin desfiinŃare, dizolvare urmată de lichidare, reorganizare).
77. Capacitatea de exerciŃiu fiind, aşa cum ştim, aptitudinea
de a dobândi şi exercita drepturi şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaŃii
încheind personal acte juridice, este evident că şi persoanele juridice
trebuie să aibă o asemenea capacitate.
Potrivit dispoziŃiilor art. 35 din Decretul nr. 31/1954, "(1)
Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaŃiile
prin organele sale. (2) Actele juridice făcute de organele persoanei
juridice în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele
persoanei juridice însăşi".
 Art. 36 din Decretul nr. 31/1954 se dispune că "raporturile
dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale sunt
supuse, prin asemănare, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut
altfel prin lege, actul de înfiinŃare ori statut".
Deşi legea nu stabileşte momentul începutului capacităŃii de
exerciŃiu a persoanei juridice, este în firea lucrurilor că ea nu poate
începe mai înainte ca persoana juridică să aibă constituite organele
sale, adică să aibă desemnate persoanele fizice care, în calitate de
organe, sunt abilitate să exprime voinŃa juridică a persoanei juridice,
încheind în numele ei - şi pentru ea - acte juridice.
Aceeaşi concomitenŃă există şi în privinŃa momentului încetării
capacităŃii de exerciŃiu a persoanei juridice, care încetează în
momentul în care încetează şi capacitatea ei de folosinŃă, ca şi însăşi
personalitatea sa juridică (dar cu prelungirile necesare pe durata
lichidării patrimoniului persoanei juridice care încetează).

Capitolul IV
ELEMENTE DE IDENTIFICARE
A PERSOANEI JURIDICE
78. Denumirea persoanei juridice este un element de identifi-
care obligatoriu, îndeplinind acelaşi rol ca numele persoanei fizice,
fiind formată ca şi acesta dintr-un cuvânt sau un grup de cuvinte
stabilite cu această semnificaŃie, în condiŃiile legii.
Potrivit textului de principiu al art. 38 din Decr. nr. 31/54,
"(1) Persoana juridică va purta denumirea stabilită prin actul care a
înfiinŃat-o sau prin statut. (2) O dată cu înregistrarea sau înscrierea
persoanei juridice, se va trece în registru şi denumirea ei".
79. Sediul persoanei juridice este atributul obligatoriu de
identificare a acestei persoane prin localizarea ei în spaŃiu,
îndeplinind funcŃiile pe care le îndeplineşte domiciliul persoanei
fizice. Sediul este atât un drept, cât şi o obligaŃie a persoanei juridice.
80. Alte atribute de identificare pot fi obligatorii sau
facultative şi ele diferă de la o categorie de persoane juridice la alta,
potrivit dispoziŃiilor normative speciale care le reglementează.
 Capitolul V
REORGANIZAREA PERSOANELOR JURIDICE
81. NoŃiune. ImportanŃă. Forme. Reorganizarea persoanelor
juridice este un proces complex - social, economic şi juridic - de
evoluŃie a structurilor, în care sunt implicate cel puŃin două persoane
juridice existente sau care iau astfel fiinŃă, proces având ca efect fie
crearea unei/unor noi persoane juridice, fie modificarea structurii
unor asemenea persoane, fie încetarea existenŃei unor asemenea
persoane, fie toate acestea laolaltă (adică atât apariŃia unor persoane
juridice noi, cât şi dispariŃia sau modificarea unora existente).
Reorganizarea persoanelor juridice poate îmbrăca, după caz,
una din următoarele forme:
I. Comasarea, care se poate realiza prin fuziune sau prin
absorbŃie;
II. Divizarea, care poate fi totală sau parŃială (desprindere); şi
III. Transformarea, care se poate realiza prin restructurare,
prin schimbarea formei juridice sau prin orice alt mod care nu im-
plică dispariŃia unei persoane juridice existente sau apariŃia alteia noi.
În principiu, reorganizarea persoanelor juridice se face prin
aceleaşi mijloace juridice prin care se face şi înfiinŃarea sau
constituirea lor.
82. Efectele reorganizării persoanelor juridice pot fi
sintetizate în următoarele consecinŃe principale:
a) un efect creator,
b) un efect extinctiv,
c) un efect translativ.
83. Transformarea unei persoane juridice constă într-o
modificare sau înnoire care afectează doar o singură persoană
juridică.
 Capitolul VI
ÎNCETAREA PERSOANELOR JURIDICE
83. NoŃiune. Moduri de încetare. Prin încetare înŃelegem
dispariŃia totală a unui subiect colectiv de drepturi, sfârşitul
capacităŃii sale juridice (pierderea calităŃii de a fi subiect de drept).
84. Dizolvarea este modul tipic de încetare a persoanelor
juridice de tip asociativ: cooperative, asociaŃii, societăŃi comerciale
etc.
Cauzele legale de dizolvare a persoanelor juridice:
- împlinirea termenului pentru care a fost constituită;
- desfiinŃarea obiectului sau desăvârşirea afacerii, cu alte
cuvinte împlinirea scopului pentru care a luat fiinŃă, sau
imposibilitatea realizării acestuia;
- moartea, interdicŃia sau insolvabilitatea unuia din asociaŃi;
- prin voinŃa expresă a unuia sau mai multor asociaŃi de a nu
mai continua societatea.
În oricare dintre formele menŃionate, dizolvarea persoanei
juridice are ca efect încetarea existenŃei sale ca subiect de drept,
respectiv încetarea capacităŃii sale de folosinŃă şi de exerciŃiu.