Proiectarea constructiv- tehnologică a sortimentului

pantof decoltat pentru femei.

Cuprins:
I
1. Scurt
istoric…………………………………………………………………………
….
2.Aspecte generale privind structura încălţămintei;
3.Metode de obţinere a copiei medii;
4.Caracteristicile modelului de bază;
5.Materialele utilizate şi principalele caracteristici ale acestora;
6.Stabilirea metodelor de prelucrare a reperelor în scopul realizării de
ansambluri;
7.Metode de îmbinare;
8.Normarea consumurilor;
8.1 Normarea consumurilor la piele, feţe şi căptuşeli.
8.2Normarea consumului la înlocuitori de piele.
8.3 Normarea consumului de aţă.
8.4 Normarea consumului de adeziv.
9.Elaborarea schemei ierarhizate;
10.Elaborarea proceselor tehnologice de confecţionare a modelului de
bază;
11.Calculul normelor de timp şi de producţie;
12.Stabilirea normelor de timp şi producţie la operaţiile de coasere;
13.Calcularea normei de timp şi de producţie la operaţiile din cadrul
atelierului de formare spaţială-structurare-finisare;
14.Diversificare;
15.Fişe de model şi caracterizarea acestora;
 1.
Cultul piciorului desculţ dezvoltat încă din antichitate şi semnificaţia lui.
Picioarele desculţe demonstrau umilinţa în faţa lui Dumnezeu. Documentele
hinduse, vechi de sute de ani, avertizau pe cei ce se rugau să se descalţe înainte de a intra
în locurile sfinte. Tradiţia musulmană de azi cere celor care se roaga în templu să se
descalţe.
În Grecia Antică, femeile aristocrate deţineau câte 20 de perechi de încălţări,
fiecare de alt gen, pentru a se potrivi oricarei ocazii. Femeile sclave trebuiau şi ele să aibă
o pereche de încălţări elegante pentru ocazii speciale.
Tradiţia chineză de a îndesa piciorul femei într-un pantof cât mai mic datează de
secole. Iniţial, practica era folosită pentru a ţine femeile aproape de casă, întrucât nişte
picioare deformate nu puteau ajunge departe.
În vest, pantofii au avut un loc special în căsătorie. În unele culturi, tatăl soţiei îşi
arunca pantofii către proaspeţii căsătoriţi pentru a simboliza transferul de autoritate de la
tată la soţ. În ceremoniile anglo-saxone, în locul schimbului de inele, soţia pasa pantofii
săi către sot, care la rândul lui o atingea cu ei pe cap.
Mode, legi,cutume sau pur şi simplu capricii.
Preistorie - Folosite pentru drumuri lungi în căutare de hrană, încălţările
oamenilor preistorici erau confecţionate din piele de animal pe care o tăbăceau cu
instrumente din piatră. “Design-ul” era simplu: un oval din piele de dimensiunea tălpii,
cu marginile ridicate, legat cu fâşii de piele, iar călcâiul era acoperit de legături împletite
din fire de iarbă. Pentru iarnă, tălpii din piele i se ataşa o bucată de blană legată de picior
cu acelaşi gen de împletitură realizată din piele.
Antichitate - În Grecia antică, pantofii aveau semne distinctive, precum înălţimea tălpii
sau culoarea, pentru fiecare categorie socială, şi se purtau în funcţie de specificul
activităţilor zilnice. Grecii au fost inovatori în adaptarea pantofilor pe forma piciorului.
Încălţămintea femeilor era bogată în accesorii, fiind foarte elegantă şi, deseori,
extravagantă. În Imperiul Roman consulii purtau încălţăminte albă, senatorii aveau
sandale de culoare maro, iar soldaţii purtau ghete scurte cu degetele descoperite.
Sandalele Egiptului antic .
În Egiptul antic, sandalele arătau clasa socială a fiecarei persoane în parte. Sclavii
ori mergeau desculţi ori purtau sandale facute din frunze de palmier. Cetaţenii obişnuiţi
purtau sandale din papirus împletit. Sandalele cu botul ascuţit erau rezervate doar celor
din înalta clasă şi culorile roşu şi galben erau tabu pentru cei ce nu aparţineau rangului
aristocratic.
În Evul mediu, în climatele mai reci, sandalele au fost înlocuite cu încălţările mai
protective. Sabotul îşi are originea în secolul 12, un pantof tăiat dintr-o singură bucată de
lemn şi era purtat în special de ţărani. În Japonia, pantofii de lemn cu toc de 8-10 cm erau
purtaţi de secole.
Pantofii cu botul ascuţit au aparut în Franţa şi au fost invenţia contelui de Anjou care a
dorit să-şi ascundă laba deformată a piciorului. Regele Philip Augustus a decretat ca
lungimea vârfului pantofilor sa fie între 15 şi 30 de cm în funcţie de rang. Preoţii au
obiectat în faţa acestor pantofi, spunând că aceştia împiedică persoanele să îngenuncheze

2
în biserică. În unele comunităţi, lungimea vârfului a fost micşorată, prin lege la 5 cm.
În secolul XVI aristocratele din Franţa au început să poarte pantofi cu toc aşa de
înalt încât acestea stăteau pe vârfuri. Mai apoi pantofii din lemn, cu talpa ortopedică au
început să fie la modă în Veneţia.Tocurile au devenit aşa de înalte încât femeile nu puteau
merge pe ele,aşa că servitorii erau nevoiţi să le ajute pe doamne sa urce şi să coboare din
gondole.
Într-un final, pantofii cu tocurile foarte înalte au fost interzişi, din cauza
numărului mare de decese, survenite în urma căzăturilor. Henry al-VIII-lea a iniţiat în
Anglia moda pantofilor strâmţi, pentru a-şi ascunde picioarele umflate. Pantofii au
devenit aşa de strâmţi încât legea a trebuit iar să intervină şi să limiteze lăţimea
pantofului la 15 cm.Pentru a-ţi face o idee despre cruzimea pantofilor pionieri, trebuie să
ştii că abia în 1818 pantoful stâng a fost realizat altfel decât cel drept.
Asia - Încălţămintea tradiţională japoneză are diferite modele, dintre care “Geta”
sunt cei mai cunoscuţi în vest. Aceştia datează din perioada Heian (794-1192). Talpa
pantofilor, din lemn, este sprijinită pe două şipci orizontale din acelaşi material. Şipcile,
numite “ha”, sunt de diferite înălţimi, de la 4-5 centimetri, pentru a ţine kimono-ul ferit
de praf, până la 10 centimetri pentru “geta” folosite pe timp de ploaie. Şnurul pantofilor
este, de obicei, negru pentru bărbaţi, şi roşu pentru femei.
Europa - În Anglia secolului XV, bărbaţii au adoptat o nouă formă de încălţăminte,
numită “poulaines”, cu vârful lung şi ascuţit. Aceşti pantofi tindeau să aibă vârful din ce
în ce mai lung, aşa că au fost impuse legi pentru a stopa acest fenomen: pentru omul de
rând era permis un vârf de numai 5 cm, iar pentru aristocraţie 60 de cm. În Italia
sfârşitului de secol XV, femeile purtau pantofi cu platformă foarte înaltă, la care au
renunţat după semnalarea mai multor pierderi de sarcină cauzate de căzături.
Perioada contemporana - Categoriile de pantofi contemporani sunt foarte diversificate.
Există pantofi pentru aproape fiecare gen de activitate pe care o poate efectua o persoană.
Şireturile, “ariciul”, tocurile şi accesoriile, diversificarea materialelor disponibile pentru
încălţăminte fac posibilă satisfacerea necesităţilor şi a gusturilor fiecărei persoane. În
zilele noastre culoarea sau forma nu mai sunt criterii de diferenţiere a categoriilor sociale,
dar o mare importanţă o au brand-urile şi calitatea pantofilor.
În vremurile trecute, ca de altfel şi în zilele noastre, stilul pantofilor era dictat de
clasa superioară. Distingerea clasei sociale în funcţie de pantof? Da, diferitele stiluri de
pantofi indicau clasa socială din care facea parte purtatorul.
De la sandalele primitive până la ghetele de astronauţi, pantoful a lăsat “urme” în
civilizaţia omenirii. Când vine vorba de încălţăminte, primul gând merge spre ultimele
tendinţe în modă, texturi şi materiale sau cel puţin spre culoare. Însă istoria pantofului a
început acum mai bine de 26.000 de ani, la sfârşitul Paleoliticului. Antropologii au
demonstrat că trecerea de la piciorul desculţ la sandalele primitive a determinat
modificarea tălpilor şi a degetelor oamenilor.
De-a lungul timpului, încălţămintea a fost privită fie ca o simplă necesitate, fie
ca semn distinctiv pentru diferite categorii sociale, fie blamată atunci când nu se încadra
în normele societăţii. Cea mai veche pereche de pantofi datează din perioada anului 9000
î.Hr., descoperită în California.
Produşi din materiale precum pielea de cea mai fină calitate, metalul sau
plasticul, pantofii de haute-couture surprind prin originalitate, dar şi prin… preţ. Industria
de pantofi destinată celor cu dare de mână este locul în care imaginaţia designerilor nu

3
are limite.

2. Aspecte generale privind structura încălţămintei şi funcţiile ei principale

Reperele care intră în componenţa încalţămintei, în funcţie de poziţia pe care o au

în raport cu piciorul, pot fi grupate în ansamble şi subansamble.
Un articol de încălţăminte este alcăltuit în principal din două ansamble:superior şi
inferior.La rândul lor aceste ansamble au o altă componenta după cum urmează:
-ansamblul superior :
• subansamblul exterior;
• subansamblul intermediar;
• subansamblul interior.
-ansamblul inferior:
• subansamblul exterior;
• subansamblul intermediar;
• subansamblul interior.
Ansamblul superior
Subansamblul exterior este cel mai complex din punct de vedere al numărului
de repere si a configuraţiei reperelor componente, acestea fiind elementele care
condiţionează particularităţile unui model pentru un anumit sortiment de încălţăminte.
În componenţa acestui subansamblu se pot găsi următoarele repere:vârf, căpută, carâmbi,
ştaif, limbă,vipuşcă, căpută cu carâmb, liră, fâşie.
Sub influienţa modei, precum şi a unor factori tehnologici şi economici, forma şi
dimensiunile reperelor acestui subansamblu suferă modificări, conducând la apariţia unor
noi repere.
Datorită solicitărilor la care sunt supuse reperele acestui subansamblu în
procesul de confecţionare şi în perioada exploatării produsului (întindere şi comprimarea
la formarea spaţială; încovoieri repetate, acţiunea umidităţii, a prafului si a radiaţiilor din
exterior, acţiunea transpiraţiei din interior în timpul utilizării produsului),materialele din
care se vor confecţiona reperele subansamblului exterior trebuie să posede un ansamblu
de proprietăţi, printre care se amintesc:
• comportamentul elasto-plastic la solicitări de întindere;
• rezistenţă la întindere şi sfâşiere;
• flexibilitate ridicată;
• rezistenţă la uzură prin frecare;
• proprietăţi igienice (permeabilitatea la aer, la vapori de apă, transfer de căldură,
îndepărtarea electricităţii statice);
• proprietăţi estetice (culoare, luciu, tuşeu etc.);
• proprietăţii ecologice (să nu aibă acţiune dăunătoare asupra omului şi a mediului
înconjurător).
Subansamblul intermediar cuprinde căptuşelile intermediare (pentru
căpută,carâmb) confecţionate din materiale textile şi având rolul de a întări reperele mai

4
puţin rezistente ale ansamblului exterior, precum şi două repere rigide: ştaiful şi bombeul
cu scopul de a menţine forma spaţială a produsului.
Subansamblul interior cuprinde căptuşelile exterioare cu rol în protejarea
suprafeţei dorsale a piciorului împotriva acţiunii de erodare pe linia cusăturilor de
îmbinare a reperelor subansamblului exterior, precum şi din partea reperelor rigide ale
ansamblului intermediar.Acestea sunt:căptuseală exterioară capută sau carâmb,întăritură
de capse, eticheta, vipuşca interioară, antiglisor, căptuşeală limbă. La materialele
destinate confecţionării acestor repere se pune accentul pe urmatoarele proprietaţi: cele
igienice,rezistenţă la frecare umedă şi uscată, rezistenţă la acţiunea transpiraţiei,
rezistenţă termică ridicată la încălţămintea destinată sezonului rece,proprietăţi ecologice.

Ansamblul inferior
Subansamblul interior cuprinde branţul şi accesoriile sale: întăritură de branţ,
acoperiş de branţ, glencul metallic. Branţul este supus la următoarele solicitării:
• comprimare datorită greutăţii corpului;
• îndoiri repetate în zona situată sub capetele metatarsienelor;
• acţiunea distructivă a transpiraţiei şi a frecării ca urmare a deplasării piciorului în
interiorul încălţămintei.
Materialele din care se confecţionează branţul trebuie să aibă următoarele proprietăţi:
• flexibilitate bună;
• rezistenţă la încovoieri repetate;
• proprietăţi elasto-plastice pentru a se putea forma spaţial;
• proprietăţi igienice;
• rezistenţă la uzură prin frecare.
Subansamblul intermediar situat între subansamblul interior şi cel exterior,
cuprinde:umplutură, platformă,ramă. Acestea repere trebuie să prezinte o flexibilitate
ridicată, fin solicitate la îndoiri repetate.
Subansamblul exterior este format din repere care realizează contactul
încălţămintei cu planul de sprijin: talpa, tocul şi rama. Talpa este supusă solicitărilor de
îndoiri repetate, uzurii prin frecare, acţiunii distructive a agenţilor mediului ambiant.
Tocul are în primul rând un rol funcţional care constă în distribuirea corespunzătoare a
sarcinii corpului pe partea posterioară şi anterioară a piciorului.
Încălţămintea are o largă utilitate socială, dar totodată este un mijloc individual,
al fiecărui utilizator, de afirmare a personalităţii şi a unui sistem propriu de valori
estetice.
Funcţiile de bază ale încălţămintei sunt urmatoarele:
Funcţia utilitară:
1.De apărare:
• Apărare contra acţiunilor traumatice;
• Apărare contra agenţilor atmosferici obişnuiţi;
• Apărare contra agenţilor speciali ai mediului.
2. Ortopedică:
• Echilibrarea încărcărilor pe suprafaţa de reazem;
• Susţinerea bolţii longitudinale a piciorului;
• Facilitatea echilibrului în sprijinul ortostatic bilateral;

5
 • Apărarea articulaţiei gambă-picior.
3. Fizilogico-igienică:
• Asigurarea comodităţii în statică şi dinamică
• Asigurarea confortului igienic.
Informaţională:
• Informaţii despre purtător;
• Informaţii despre produs.
4.Estetică:
• Echilibru şi armonie compoziţională;
• Calitatea execuţiei produsului.

6
3.Metode de obţinere a copiei medii

Proiectarea constructivă a unui articol în industria de confecţii incălţăminte

cuprinde un sistem de activitaţi privind elaborarea unui nou model pe baza unei schiţe,
prin construirea desenului de baza al modelului si pregătirea tiparelor in vederea realizării
cuţitelor de croire, a reperelor precum şi a şabloanelor de însemnare, atât pentru numărul
mediu, iar ulterior pentru întreaga serie de mărimi. Reperele astfel obţinute sunt
prelucrate apoi asamblate în vederea obţinerii modelului dorit şi găndit de creator.
Dacă la început încaltamintea se proiecta astfel încât sa ajungă la o formă
aproximativă a piciorului în prezent metodele de proiectare duc la obţinerea unor articole
care urmaresc fidel contururile piciorului.Aceste îmbunătăţiri se datorează acumulării de
informaţii din domeniul anatomiei şi fiziologiei piciorului, proiectării calapoadelor,
dezvoltării bazelor de materii prime utilizate,mecanizării şi automatizarii proceselor de
fabricaţie, utilizarea tehnicii de calcul în activitatea de proiectare. Astfel avem
urmatoarele metode de proiectare constructive:
• metoda geometrică;
• metoda copiativo-grafică, utilizându-se copia medie a calapodului (desfăsurata
medie convenţională a calapodului);
• metoda proiectării direct pe calapod.
Metoda geometrică a fost introdusă de constructorul vienez Robert Kneffel, în
colaborare cu medici ortopezi, contribuind astfel la ridicarea nivelului tehnic de
construcţie şi fabricare a încălţămintei. Această metodă consta în elaborarea construcţiei
grafice in plan, într-un sistem de coordonate rectangulare, a conturului modelului,
folosind datele obţinute la măsurarea piciorului şi a calapodului.Construcţia modelului
presupune trasarea unor linii ajutătoare, sub unghiuri de valori determinate pe care se
înscriu segmente stabilite pentru fiecare marime de încălţaminte, pe baza mărimilor
măsurate pe picior şi calapod şi a expierenţei practice a modelierului.
Metoda copiativo-grafică a permis perfecţionarea construcţiei încălţămintei,
asigurând o precizie ridicată produsului, o structurare mai corectă a reperelor în
subansamble precum şi stabilirea unor elemente de bază necesare gradării seriilor de
mărimi.
Într-o primă faza se face copierea suprafeţelor laterale ale calapodului şi
construirea grafică a modelului pe copia medie obţinută.La elaborarea desenului de bază
se iau în considerare construcţia anatomo-fiziologică a piciorului,dimensiunile de bază
ale detaliilor precizate în STAS-urile sau normativele tehnice ale încălţămintei finite
precum şi experienţa modelierului în proiectare.
Se va obţine copia medie a calapodului dupa cea mai adecvată metodă, aceasta se
înscrie în sistemul de referinţă, se trasează liniile de bază ce marchează poziţia punctele
anatomice ale piciorului, apoi se trasează liniile ajutătoare şi de control, după care se
constuieşte modelului pe baza schiţei de model. Datorită utilizării copiei medii a
calapodului, modelul proiectat reflectă mai fidel forma calapodului pe care se va realize
încălţămintea, iar precizia proiectării constructive este superioară metodei geometrice.

7
 Această metodă este în prezent cea mai utilizată datorită următoarelor :
perfecţionarea continuă a sistemelor de desfăşurare(copiere) a suprafeţei dorsale a
calapodului;
perfecţionarea proiectării constructive prin calculul parametrilor de bază ai reperelor, ca
urmare a legăturilor stabilite între parametrii antropometrici ai piciorului în baza studiilor
antropometrice efectuate;
evaluarea unor cerinţe tehnologice şi de exploatare în definitivarea dimensională a
reperelor proiectate.
Utilizarea metodei copiativ-grafice la constucţia încălţămintei permite o mai bună
asimilare a particularităţilor constructive ale diferitelor modele. Neajunsul metodei constă
în dificultatea reproducerii liniilor modelului pe desen după schiţa creatorului şi, ca
urmare, prezenţa unor abateri de la modelul gândit de artist.
Metoda modelării feţelor direct pe calapod presupune copierea suprafeţei
dorsale a calapodului prin îmbracarea acestuia cu o carcasă (folie) transparentă şi trasarea
modelului pe această carcasă, luând în considerare construcţia anatomică a piciorului.
O atenţie deosebită trebuie acordată preciziei construcţiei, respectării proporţiilor
reperelor, aplatizării carcasei şi definitivării desenului modelului în plan prin corectarea
modelului trasat pe carcasă, ţinând seama de deformabilitatea sistemului de materiale în
procesul formării spaţiale.
Aplicarea acestei metode de proiectare necesită o mare experienţă profesională,
cunoaşterea cunoaşterea construcţiei anatomice a piciorului a proporţiilor între
segmentele piciorului şi reflectarea lor corectă în proiectarea i, la care se adaugă
cunoaşterea proprietăţilor materialelor utilizate şi a comportării lor în procesul de formare
pe calapod, cunoaşterea tehnologiilor de fabricare a încălţămintei. Deasemenea
modelierul trebuie să dea dovadă de inventivitate, iniţiativă creatoare, originalitate în
adoptarea soluţiilor, simţ al proporţiilor desenului, acurateţe în execuţia produsului.
Avantajul metodei constă în posibilitatea aprecierii in spaţiu, după desenul de pe
carcasa calapodului, a proprietaţilor estetice, tehnologice şi de utilizare a noilor modele.
Copia media a unui calapod pentru femei,de mărime 36 şi cu vărful patrat.
Cod calapod: V32510

8
9
4.Caracteristicile modelului de bază

Schiţa modelelui

Felul încălţămintei: pantof decoltat pentru femei;

Număr de mărime: 34(26);
Sistem de confecţie: I.L.

1 calapod
2 feţe încălţăminte
3 căptuşeală
4 branţ
5 umplutură

10
 ht=40 mm
Grosime talpă: 10 mm
Materiale de bază
Ansamblul superior:piele naturală:
• feţe: box faţă naturală;
• căptuşeli exterioare:căpută (ţesătură impregnată),carâmb şi antiglisor (meşină);
• ştaif: talpă din fibre de piele;
• bombeu: material textile impregnate.
Ansamblu inferior:
• branţ: fibrotex;
• acoperiş de branţ: meşină;
• întăritură de branţ: carton dur;
• umplutură: deşeuri din fibre de piele;
• talpă-toc: cauciuc vulcanizat (reper prefabricat).

La confecţionare se utilizează calapoade tipizate cu caracteristici dimensionale şi

toleranţe conform STAS 29122/1986, în gama de mărimi şi pontajul prezentat în tabelul
de mai jos.
Seria de mărimi:

Număr 21. 22 22. 23 23. 24 24. 25 25. 26 26. 27 27. 28

de 5 5 5 5 5 5 5
marime
[cm]
Frecvenţa 2 3 4 5 8 12 15 13 10 8 7 6 4 3
%

Dimensiunile de bază ale produselor, pe articole şi modele diferite, corespund

valorilor precizate în tabelul următor:

11
Tabelul nr 4.1.

Nr. Caracteristicile Simbol 21.5 22 22.5 23 23.5 24 24.5 25 25.5 26 26.5 27 27.5 28 Toleranţa
Crt. dimensionale admisă
1 Înălţimea a 51 52 52 53 54 55 56 56 57 58 59 59 60 61 ±2
carâmbilor la
spate[mm]
2 Grosimea b 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 ±1
tălpii
3 Înălţime toc c 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 ±2
+talpă

12
5.Materialele utilizate şi principalele caracteristici ale acestora
Materiale pentru feţe
Piele box faţă naturală:
• document restrictiv: SR1619-95;
• grosime:0,9-1,2 mm;
• alungirea la efort de 1daN/mm²: 12-28%;
• alungire la rupere:max 70%;
• rezistenţă la crapare a feţei:75% din rezistenţa la rupere (N/mm²);
• rezistenţa la rupere la tracţiune:18 N/mm²;
• rezistenţa la sfâşîere:27 N/mm²;
Căptuşelile exterioare (antiglisor, carâmbi) + acoperiş de branţ
Meşină:
• document restrictiv: STAS 3354-87;
• grosime:0,6-0,9 mm;
• alungirea la efort de 1daN/mm²: 12-30%;
• rezistenţa la rupere la tracţiune: 11 N/mm²;
• rezistenţa la sfâşîere: 26 N/mm²;
Căptuşeală exterioară căpută
Ţesătură cu legatură pânză impregnată.
Ştaif rigid
Talpă artificial din fibre de piele:
• document tehnic restrictiv: STAS 7048-80;
• grosime:0,6-3mm;
• se prezintă sub formă de plăci cu dimensiunile: L=1500 mm,B=750 mm;
• rezistenţa la rupere: 9(N/mm);
• masa specific aparentă: 1 g/cm³;
• variaţia grosimii după imesare în apă după 2 ore: 25%;
Bombeu
Siboplast-material textile imersat în polimeri sintetici (solventplastic):
• grosime: 17±0,1 mm;
• lăţime: 700±50 cm;
• masa: 450-500 (g/m²);
• rezistenţa la desprindere: 0,4 (N/mm);
Ansamblul inferior
Branţ
Fibrotex:
• grosime: 0,6-2 mm;
• placi cu dimensiuni tipizate: L=1350, 1200, 1000mm ;B=750mm;
• masa specifică aparentă: 0,710 g/cm²;
• rezistenţa la rupere ,prin tracţiune: L=100 (daN/cm²); B=70(daN/cm²);
• absorţia apei după 2 ore: 90%.
Umplutura:deşeuri din piele provenite de la deşeurile pieilor pentru feţe (piele box faţă
naturală).
Talpă cauciuc:

13
 • document restrictiv: STAS 2776-85;
• duritate: 60ºSh;
• rezistenţa la rupere: 6 n/mm²;
• rezistenţa la abraziune: 300 mm³.
Întaritură de branţ
Carton dur:
• document tehnic restrictive: STAS 106 59-70;
• grosime: 1-1,5 mm;
• absorţia apei la 20ºc: 15-20%;
• rezistenţa la tracţiune longitudinal: 20 N/mm²;
• rezistenţa la tracţiune transversal: 12 N/mm²;
• se prezintă sub formă de plăci de dimensiunile: L=1350 mm, B=750 mm;

14
6.Stabilirea metodelor de prelucrare a reperelor în scopul realizării de ansambluri.

Reperele componente ale produsului suportă diverse prelucrări. Aceste prelucrări

se diferenţiază şi sunt influenţate de următorii factori:
• natura materialelor din care sunt confecţionate reperele;
• varianta de îmbinare feţe-căptuşeli;
• clasa de calitate a produsului.
Cele mai întâlnite prelucrări sunt:
• subţierea;
• îndoirea marginilor;
• arderea;
• vopsirea;
• dantelarea;
• egalizarea.
Subţierea reprezintă modificarea profilului marginii astfel încât să se
evite îngroşarea porţiunilor unde se suprapun reperele în vederea coaserii sau efectuarea
altor operaţii cum ar fi îndoirea marginii, arderea. Principalele tipuri de subţieri sunt:
• subţiere dreaptă utilizată de regulă la îndoirea marginilor;
• subţiere oblică finită;
• subţierea oblică perdută.
La operaţia de egalizare se urmăreşte uniformizarea grosimii pe întreaga suprafaţă.
Prelucrările se efectuează manual sau mecanic, cu utilaje speciale, pe repere
individuale, anterior ansamblării lor. Diverse prelucrări vor fi suportate atât de reperele
flexibile-feţe şi căptuşeli precum şi de reperele rigide. Având în vedere că îmbinarea
reperelor flexibile se face în mare parte prin coasere, cu suprapunerea reperelor, este
necesară preconizarea subţierii reperelor în zona rezervelor tehnologice de îmbinare,
rezerve care au mărimi cunoscute din etapa proiectării constructive a articolului de
încălţăminte.
Subţierea marginilor reperelor poate fi efectuate în diverse moduri în scopul
executării unor prelucrări şi ansamblări ulterioare.
În această lucrare se vor adopta tipurile de subţieri pentru fiecare reper
component, diferenţiidu-le chiar pe zone ale conturului reperului şi prezentate în tabelele
6.1. şi 6.2.

15
16
Tabel 6.1.

Nr. Denumire Reperul Zona de Felul Scopul Dimensiuni(mm) Profil margine subţiată
Crt. cod reper cu care se prelucrare prelucrării executării
îmbină prelucrarii Grosime Lăţime
margine margine
prelucrată subţiată
1 Căpută Carâmb Posterioară Subţiere Evitarea
01 02 oblică îngroşării 0 8
pierdută îmbinării
Ştaif 03 Posterioară Subţiere Evitarea
oblică îngroşării 0 8
pierdută îmbinării
2 Carâmb Căpută Anterioară Subţiere Evitarea
02 01 oblică finită îngroşării 0.3 8
îmbinării
Ştaif 03 Posterioară Subţiere Evitarea
oblică îngroşării 0 8
pierdută îmbinării
3 Ştaif 03 Căpută Anterioara Subţiere Evitarea
01 oblică finită îngroşării 0.3 8
îmbinării
Carâmb Anterioara Subţiere Evitarea
02 oblică finită îngroşării 0.3 8
îmbinării

4 Trasaj 04 Căpută Toată Egalizare Evitarea

01 suprafaţa îngroşării 0.8 -
pe porţiuni

17
Tabel 6.2.

Nr.crt. Denumire Reperul cu Zona de Felul Scopul Dimensiuni (mm) Profil margine subţiată
cod reper care se prelucrare prelucrării executării
Grosimea Lăţimea
îmbină prelucrării
marginii marginii
subţiate subţiate
1 Bombeu Căpută 01 Zona Subţiere Evitarea
05 posterioară oblică îngroşării 0 8
pierdută îmbinării

2 Ştaif Feţe şi Zonele laterale Subţiere Evitarea

rigid 06 căptuşeli oblică îngroşării 0.3 20
exterioare finită îmbinării
Zona Subţiere Îmbinării
inferioară oblică 0 10
pierdută
3 Întăritură Branţ şi Zona Subţiere Evitarea
de branţ umplutură metatarsienelor oblică îngroşării 0 12
pierdută îmbinării
4 Întăritură Branţ şi Toată Egalizare Evitarea
de branţ umplutură suprafaţa îngroşării - -
îmbinării

18
19
7. Metode de îmbinare

În vederea realizării produsului de încălţăminte pentru care se întocmeşte aceasta

documentaţie tehnică şi se elaborează proiectul, sunt folosite mai multe modalităţi de
îmbinare a reperelor care intră în componenţa produsului şi anume :
• îmbinări prin coasere – practicând cusături de mai multe tipuri, după caz;
• îmbinări prin lipire provizorii sau definitive;
• îmbinări prin prindere provizorii sau definitive, realizate cu elemente de
îmbinate diverse : scoabe, texuri, cuie, butoni etc.

La îmbinarile prin coasere a reperelor se folosesc cusături de diverse tipuri:

simplă cu doua aţe, zig-zag în vederea asamblării feţelor şi căptuşelilor prin suprapunere,
juxtapunere sau în variante de îmbinare prin jumătate întoarsă cu 180° sau întoarsă cu
360°. Metodele de îmbinare prin coasere ce intra in componenţa produselor, condiţiile
tehnice concrete ale acestora sunt prezentate în tabelul 7.1.

Îmbinarea prin lipire se realizează între materiale diferite ca natură, mod de

obţinere şi forma de prezentare, cu adezivi obţinuţi din polimeri naturali sau sintetici în
diverse stări de agregare.
Aceste îmbinări au caracter provizoriu sau definitive şi se obţin în condiţii
specifice, ai căror parametrii trebuie respectaţi cu stricteţe.
Îmbinarile prin lipire ale reperelor, în diferite modalitaţi şi în condiţii specifice,
sunt prezentate în tabelul 7.2.

Îmbinările prin prindere a reperelor este utilizată la îmbinări provizorii, la operaţii

de formare spatială pentru fixarea rezervei de tragere a feţelor pe branţ, la îmbinarea
definitivă a tocului şi tălpii. Îmbinările prin prindere a reperelor în diferite variante sunt
prezentate în tabelul 7.3.

20
Tabel 7.1.

Nr.crt. Repere ce se Caracteristici tehnice ale îmbinării Denumirea Mod de Secţiune prin îmbinare
îmbină prin cusăturii îmbinare
Desime Fineţea aţei
coasere
Superioară Inferioară
1 Căpută01 5 60/3 60/3 Cusătură Suprapunere
+carâmb 02 simplă cu 2 aţe

2 Căpută 01+ 5 60/3 60/3 Cusătură Suprapunere

ştaif 03 simplă cu 2 aţe

3 Carâmb 02+ 5 60/3 60/3 Cusătură Suprapunere

ştaif 03 simplă cu 2 aţe

4 Feţe + 5 60/3 60/3 Cusătură Suprapunere

cătuşeli simplă cu 2 aţe

5 Căptuşeală 5 60/3 60/3 Cusătură Suprapunere

carâmb+ simplă cu 2 aţe
antiglisor

21
Tabel 7.2.

22
Nr.crt. Repere ce se Materiale utilizate Tipul îmbinării Secţiune prin îmbinare
îmbină prin lipire Adeziv Solvent
1 Căpută01+ Soluţie de cauciuc Benzină de exctracţie Provizorie
carâmb02 natural

2 Căpută01+ Soluţie de cauciuc Benzină de exctracţie Provizorie

ştaif03 natural

3 Carămb 02 + Soluţie de cauciuc Benzină de exctracţie Provizorie

ştaif03 natural

4 Căptuşeală Soluţie de cauciuc Benzină de exctracţie Provizorie

căpută+ căptuşeală natural
carâmb
5 Căptuşeală Soluţie de cauciuc Benzină de exctracţie Provizorie
carâmb+ antiglisor natural

6 Ştaif rigid + Termoadeziv - Definitivă

feţe

7 Ştaif rigid + Termoadeziv - Definitivă

cătuşeli exterioare

8 Bombeu + Termoadeziv - Definitivă

căpută01

9 Rezervă de tragere Poliuretan Acetonă Definitivă

feţe + branţ
10 Acoperiş de branţ Poliuretan Acetonă Definitivă
+ branţ
11 Branţ + întăritură Poliuretan Acetonă Definitivă
de branţ 23

12 Umplutură + Poliuretan Acetonă Definitivă

talpă
Tabel 7.3.

Nr. Repere care Elementul de Tipul îmbinării Secţiune prin îmbinare

crt se îmbină îmbinare
prin prindere
1 Fixarea Texuri Provizorie
branţului pe
calapod
2 Fixarea Cui central Provizorie
călcâiului pe
calapod
3 Tras feţe pe Texuri Definitivă
calapod
(rezerva)
4 Înălţimea Cui Vagner provizorie
carâmbilor la
spate

24
8.Normarea consumurilor

8.1 Normarea consumurilor la piele, feţe şi căptuşeli.

După proiectarea constructivă a reperelor ansamblului superior, pe ansambluri, în

condiţiile restrictive particulare modelul de bază prezentat, precum şi principalele
caracteristici a materialelor utilizate s-au stabilit factorii implicaţi în consumul de materii
prime, tip piei de feţe; dupa cum urmează :
- aria netă a fiecarui reper si a setului de repere determinată prin planimetrare,
exprimată în dm² (sau utilizând sistemele CAD ale calculatorului);
- perimetrul fiecarui reper şi perimetrul setului de reper , în dm.
Prin elaborarea modelelor de aşezare teoretica a reperelor de feţe, necesare estimarii
consumurilor, s-au obţinut :
• aria paralelogramului, corespunzator fiecarui reper, în dm²;
• aria paralelogramului setului de reper, în dm²;
• factorul teoretic de asezare a reperelor , exprimat in %.
Fa=aria reperului/aria paralelogramului * 100
Datorita configuraţiei specifice şi a diferenţelor de mărime a reperelor componente ale
feţelor articolelor de încălţăminte, la croirea lor se înregistrează deşeuri care sunt de
diverse tipuri:
• deşeuri normale –înregistrate la croirea reperelor de acelaşi fel ( ca formă )
şi de aceeaşi mărime;
• deşeuri marginale –determinate de lipsa de coincidenţă dintre conturul
reperelor şi conturul foarte diferit al pieilor de feţe ;
• deşeuri de tipar –manifestate la croirea reperelor diferite –ca tipar şi număr
de mărime ;
• deşeuri prin punţi –manifestate ca urmare a croirii distanţate a reperelor
alăturate pentru asigurarea integrităţii contururilor acestoraşi, evitarea strivirii
materialului sub acţiunea cuţitului;
• deşeuri de calitate- datorate diferenţelor de calitate a pieilor.
Efectuare calculelor s-au facut într-o anumită ordine, aplicând relaţii de calcul
cunoscute, care se regăsesc în schema logică alăturată, schemă ce permite elaborarea unui
program în vederea normării consumurilor de piei , cu prelucrare automată a datelor .
Parametrii de intrare pentru normarea consumului la piei de feţe sunt prezentaţi
centralizat în tabelul de mai jos,înaintea căruia se gasesc aşezările reperelor de feţe şi
căptuşeli ale modelului de bază. Aşezările s-au efectuat în programul Autocad 2003.

25
Aşezare căpută:

26
Aşezare carâmb:

27
Aşezare ştaif:

Aşezare căptuşeală exterioară carâmb:

28
29
Aşezare căptuşeală exterioară căpută:

Fa=95,21
Antiglisor:

30
Acoperiş de branţ:

31
Aşezare trasaj:

32
33
Consum piele box faţă natural:
Nr.crt. Număr Denumire Număr Aria (dm²) Aria Perimetrul(dm²) Factor
cod reper repere paralelogramului(dm² de
reper similare ) aşezare
în Pentru Reperelor Pentru Reperelor Pentru Reperelor %
pereche un similare un reper similare în un similare
reper în pereche reper în
pereche pereche
1 01 Căpută 2 0,81 1,62 1,07 2,14 1,5 3 75,70
2 02 Carâmb 2 0,25 0,5 0,28 0,56 0,67 1,34 86,09
3 03 Ştaif 2 0,32 0,64 0,35 0,70 0,81 1,62 90,38
4 04 Trasaj 4 1,3 5,2 1,3 5,2 5,2 10,4 100
total 2,68 7,96 3 8,6 8,18 16,36

Consum meşina:

Nr.crt. Număr Denumire Număr Aria (dm²) Aria Perimetrul(dm²) Factor

cod reper repere paralelogramului(dm² de
reper similare ) aşezare
în Pentru Reperelor Pentru Reperelor Pentru Reperelor %
pereche un similare un reper similare în un similare
reper în pereche reper în
pereche pereche
1 05 Căptuşeală 4 0,28 1,13 0,46 1,84 0,84 3,36 61,65
carâmb
2 06 Antiglisor 2 0,3 0,6 0,31 0,62 0,7 1,4 95,96
3 07 Acoperiş 2 0,55 1,10 0,65 1,3 1,11 2,22 85,3
de branţ

34
total 3,83 1,13 2,83 1,42 3,76 2,65 6,98

35
8.2Normarea consumului la înlocuitori de piele.
Înlocuitorii de piele se livrează sub formă de metraj (suluri) dacă sunt fexibili ,de tip
ţesături, piei sintetice sau sub formă de plăci când sunt rigizi, de tip: fibrotex , carton,
talpă din fibre de piele, plăci din cauciuc.
Aceste materiale se caracterizează prin uniformitate de proprietăţi: dimensiuni,
grosimi, aspect şi lipsa defectelor.
Pentru determinarea consumului de materiale înlocuitoare de piele se efectuează
asezări practice ale reperelor în vederea stabilirii numărului de repere ce pot fi croite pe
lăţime, respectiv lungimea materialului.
Şi pentru aceste materiale, în vederea realizări variantelor de aşezare practică, se va
respecta regula de bază a croirii care spune că : direcţia de maximă solicitare a reperului
trebuie să corespundă cu direcţia de minimă deformare a materialului.
După determinarea numărului de repere sau a numărului grupurilor de repere ce se pot
obţine pe fiecare dintre cele două direcţii ale materialului se trece la calcularea normelor
de consum luând în considerare dimensiunile materialului pentru care s-a făcut aşezarea şi
numărul reperelor pe fiecare direcţie în parte.
Calculul se face pentru fiecare reper, pe categorii de materiale,iar relaţiile de calcul
sunt următoarele:

L − (l + ∆ L1 )
n = , rest ΔL2
L −l l ∆l

B − (b + ∆ B1 )
n B −l = , rest ∆ B 2
b ∆ b

În relaţiile de mai sus, termenii au următoarele semnificaţii:

nL- numărul de repere aşezate în lungime ;

nB- numărul de repere aşezate pe lăţime ;
L,B- lungimea, lăţimea materialului (mm);
ΔL1,ΔB1- deşeu marginal la începutul croirii, egal pe cele două direcţii(5mm);
l,b – lungimea, lăţimea reperului (mm);
Δl,Δb – întrepătrunderea sau distanţarea reperelor pe lungime şi pe lăţime (mm);
ΔL2,ΔB2- deşeuri marginale pe direcţia lungimii şi lăţimii, la terminarea croirii;
ΔL2,ΔB2 trebuie sa fie mai mici decit lungimea unui reper, respectiv lăţimea sa.
Dimensiunea pe lungime, L, se poate modifica astfel încăt sa se determine valoarea
optimă cu relaţia :

LOPTIM = L ± nx 50 ( mm ) .

36
 Norma de consum se poate calcula pentru fiecare reper cu relaţia :

Bmax • Loptim 
/ rep 
2
Nc =  dm
nB • nL  

Bmax=B+toleranţa admisă

Norma de consum pe pereche se determină înmulţind norma de consum pentru l

reper cu numarul reperelor similare în pereche cu relaţia:

N ٰc =Nc ns ( dm²/per)

Înlocuitorii sub formă de plăci se livrează în mai multe variante de

dimensiuni.Pentru aceştia norma de consum pe reper se calculează astfel:

A placa L•B
Nc = = ( dm 2 / reper)
nL • nB nL • nB
Cunoscând norma de consum pe reper se stabileşte norma de consum pe pereche,
înmulţind cu ns(număr repere similare în set ).

Nr. Denumire bgr lgr ΔB ΔL nB gr NL gr ΔB2 ΔL2 Nc

crt reper mm mm mm mm mm mm mm mm (dm²)
1 Branţ 141 241 8 2 5 4 56 37 3,75
2 Întăritură de 135 149 17 6 6 6,5 20 61 1,92
branţ

37
8.3 Normarea consumului de aţă.
Pentru efectuarea calculului necesarului de aţă se porneşte de la precizarea tipului
cusăturii de îmbinare a reperelor si a lungimii acesteia cunoscând că există`1 relaţii de
calcul care permit determinarea lungimii de aţă consumată pentru efectuarea unui
centimetru de cusătură.
Astfel pentru cusăturile utilizate frecvent la îmbinarea reperelor de feţe şi
căptuşeli se folosesc relaţiile:
- cusătură simplă cu două aţe:

l = (2 + 2n∑δ i ) •η

- cusătură zig-zag:

1
l = (2n a 2 + + 2n ∑ δ i ) • η
n2

În care:
l- lungimea aţei pe un cm cusătură (cm);
n- desimea cusăturii (paşi/cm);
δ- grosimea materialelor care se îmbină (cm);
a- amplitudinea cusăturii zig-zag (0.3cm);
ŋ- coeficient dependent de elasticitatea aţei şi a materialului .
Pentru îmbinarea reperelor confecţionate din piei de feţe, piei pentru căptuşeli şi
materiale textile se va adopta valoarea η=0,92.
La modelul proiectat se cunosc tipurile de cusături utilizate pentru îmbinarea
reperelor de feţe şi căptuşeli; pe reperele superioare ca poziţie în îmbinare, copiate de pe
planşa de proiectare la scara 1:1, se reprezintă cusăturile de îmbinare, se măsoară
lungimea acestora, iar apoi se determină necesarul de aţă pentru efectuare tuturor
îmbinărilor prin coasere cu aţă de aceleaşi caracteristici (natură şi fineţe).
Se va folosi urmatoarea relaţie de calcul a normei de consum:
N ci = l • LI • n s (cm cusătură)

În relaţia de mai sus, termenii reprezintă:

l- lungimea aţei necesare pentru un cm cusătură (cm);
L1- lungimea cusăturii”i” considerată (cm);
ns- numărul de cusături”i” similare în pereche.
Cusăturile de îmbinare între reperele de feţe şi căptuşeli se fac cu aţă confecţionată din
fire PES de tipul aţă SINTROM, de fineţe în număr metric 60/3.
La valoarea totală obţinută se adaugă un surplus de 11 % pentru pierderi
tehnologice ,astfel încât consumul total de aţă pentru o pereche devine:

N ٰc =1,1×Nc

Tabel 8.3.

38
Nr. Repere Tipul Desime Sumă Lungimea Lungimea Număr Nc
Crt îmbinate cusăturii grosimi cusăturii aţei (1 cm cusături (cm)
prin (cm) de în
coasere cusătură) pereche
1 Căpută+ Simplă 5 0,13 5,7 3,036 4 69,22
carâmb cu 2 aţe
2 Căpută + Simplă 5 0,13 7,1 3,036 4 86,22
ştaif cu 2 aţe
3 Carâmb Simplă 5 0,13 7,1 3,036 4 86,22
+ştaif cu 2 aţe
4 Feţe + Simplă 5 0,16 19,4 3,312 4 257,0
căptuşeli cu 2 aţe
5 Căptuşeală Simplă 5 0,16 5,9 3,312 4 78,16
carâmb+ cu 2 aţe
antiglisor
576,8

Majorat cu 1,1%:

Total final:634,513 cm aţă.

8.4 Normarea consumului de adeziv.

39
 Necesarul de adezivi se stabileşte pentru toate tipurile de îmbinări prin lipire utilizate la
confecţionarea articolelor de încălţăminte proiectate, fie ele definitive sau provizorii,după
cum urmează:
• lipire pe toată suprafaţa (ştaif, bombeu, talpă);
• lipire discontinuă,cu depunerea adezivului în benzi egal distanţate sau în
puncte ( căptuşeli interioare , acoperiş de branţ);
• lipire cu depunerea adezivului în bandă de lăţime constantă( îndoirea
marginilor, rezerva de tragere a feţelor).
Factorii care influenţează consumul de adezivi sunt următorii: tipul adezivului ,
concentraţia sa , natura solventului , volatilitatea şi densitatea acestuia, grosimea peliculei,
aria suprafeţei pe care se face depunerea adezivului .
Norma de consum a adezivului va fi reprezentată de masa substanţei uscate însumată cu
masa solventului, cantitate la care se va adaugă un surplus de (5-10)% pentru acoperirea
pierderilor tehnologice.
Pentru calcularea consumului de adezivi , se folosesc următoarele relaţii:

N c = ( M su + M solv ) × n s , (g/per.)
M su = V su × ρsu , (g/reper)
V su = A ×δ p, ( g/reper)
M solv = Vsolv ×δsolv , (g/reper)
V (100 − C )
Vsolv = solv , (cm³)
C
N c =1,1 × N c , (g/per.)
Termenii din relaţiile de calcul au următoarele semnificaţii:
• Msu- masa substanţei uscate ,(g);
• Msolv- masa solventului ,(g);
• Ns- numărul de ungeri,la pereche
• Vsu- volumul substanţei uscate,(cm³);
• ρsu- masa specifică a substanţei uscate,(g/cm³);
• aria suprafeţei reperului,pe care se face ungerea cu adeziv,(cm²);
• δp- grosimea peliculei adezive uscate,(cm)
• Vsolv-volumul solventului,(cm³);
• ρsolv- densitatea solventului,(g/cm³);
• C-concentraţia adezivului,(%);
Cunoscând tipul şi natura adezivilor adoptaţi pentru confecţionarea articolelor de
încălţăminte proiectate, se vor alege valori concrete pentru caracteristicile acestora, după
cum urmează :
• masa specifică,ρsu:
- soluţie cauciuc natural =1,3g/cm³
- solutie cauciuc sintetic policloroprenic=1,5 g/cm³
- latex, aracet=1,1 g/cm³
• grosimea peliculei uscate, δp:
- lipire provizorie =0,10mm

40
 - lipire de rezistenţă =0,15mm

• concentraţia adezivului, C
- cauciuc natural =(12±1)%
- cauciuc policloroprenic=(22-26)%
- poliuretanic =(17±2)%
- latex =(60±2)%
- aracet =(50±2)%
• densitatea solventului ,ρsolv:
- benzina =0,879g/cm³
- benzina +acetat etil+toluen(2/1/3)=0,870 g/cm³
- acetat de etil =0,900g/cm³
-toluen =0,870 g/cm³
-acetona=0,796 g/cm³
Calculele se efectuează pentru fiecare reper ,apoi pentru pereche, cunoscând numărul
reperelor similare în pereche,ns.
Rezultatului obţinut pentru Nc i se adaugă 10 %.

41
Nr.crt Denumire Natura A δ pel VSU ρSU ns C% Vsolv MSU Msolv Nc Nc
2 3
repere adezivului (cm²) (cm²) (g/cm ) (g/m ) (cm3) (g) (g) (g/reper) (g/pereche)
îmbinate
1 Căpută+ Soluţie 5,7 0,01 0,057 1,3 2 11 0,46 0,07 0,4 0,948 1,04
carâmb cauciuc natural 4
2 Căpută + 7,1 0,01 0,071 1,3 2 11 0,57 0,09 0,5 1,32 1,45
ştaif 2
3 Carâmb 7,1 0,01 0,071 1,3 2 11 0,57 0,09 0,5 1,18 1,30
+ştaif 2
1 Căptuşeală 7,4 0,01 0,074 2,2 4 17 0,378 0,16 0,29 1,84 2,02
carâmb + 3 8
căptuşeală
căpută
2 Capăt 0,5 0,01 0,005 2,2 4 17 0,025 0,01 0,01 0,12 0,132
liber trasaj 1 9
3 Îndoirea 7,1 0,01 0,071 2,2 4 17 0,34 0,15 0,29 1,82 2,01
marginii poliuretan
4 Branţ+ 30,2 0,01 0,3 2,2 2 17 1,53 0,66 1,2 3,72 4,09
întăritură
5 Branţ+ 1,58 0,01 0,15 2,2 2 17 0,76 0,33 0,6 1,86 2,04
umplutură
6 Rezervă+ 54,2 0,01 0,54 2,2 2 17 2,76 1,18 2,18 8,72 9,59
branţ
1 talpă+ Cauciuc 55,00 0,01 0,55 1,5 2 23 2,81 0,82 2,44 7,24 7,96
ansamblu policloroprenic 5
superior
1 Ştaif Aracet 38,7 0,01 0,387 1,1 4 60 0,258 0,42 0,2 2,48 2,72
rigid+ feţe

42
Totaluri după natura adezivului.
Soluţie cauciuc natural:3,79 g/pereche » majorat 10%:4,169 g/pereche;
Poliuretan:19,89 g/pereche » majorat 10%:21,86 g/pereche;
Aracet:2,72 g/pereche » majorat 10%:2,99 g/pereche;
Cauciuc policloroprenic:7,96 g/pereche » majorat 10%:8,75 g/pereche.

43
8.5 Normarea consumului de elemente de îmbinare prin prindere.

Pentru efectuarea acestui calcul se pleacă de la stabilirea variantelor de îmbinare prin

prindere utilizate ( cu caracter provizoriu sau definitiv) şi de la adoptarea tipului
elementelor de prindere necesare: texuri, cuie, şuruburi sau scoabe.
Se calculează lungimea elementelor de prindere în funcţie de grosimea materialelor
care se îmbină, adăugând un surplus de lungime în vederea pătrunderii în corpul
calapodului şi extragerea ulterioară la elementele folosite pentru îmbinările provizorii
sau a nituirii vârfului la elemente de tip tex, folosite la îmbinări definitive.
a)Pentru elementele de prindere preformate, în funcţie de dimensiunea de lungime
calculată se adoptă din STAS 281-81 elemente de dimensiune apropiată.
Necesarul de elemente preformate se calculează în unităţi de masă [kg], pentru 100
perechi, asigurând o rezervă de 20%.
Pentru calculul lungimii elementelor de prindere preformate utilizate la îmbinări
provizorii de tipul: cu texuri, îmbinare branţ pe calapod:

l ep = S ex + Σδi + S int r . , ( mm )
l ep - lungimea tijei elementului pentru prindere provizorie
S ex - surplusul pentru extragere (1,5-2) mm
Σδi - suma grosimii materialelor , (mm)
S int r . - surplusul pentru introducerea în corpul calapodului , (4 mm)
Norma de consum se calculează cu formula :
N c = 2nep (bucati / pereche )
nep - număr de elemente de prindere necesare îmbinării provizorii pentru un picior

Pentru calculul lungimii elementelor de prindere preformate utilizate la îmbinări

definitive, se foloseşte relaţia:
l ed = Σδi + S nit . [mm ]

Unde;
l ed - lungimea tijei elementului pentru prindere definitivă
Σδi - suma grosimii materialelor,(mm)
S nit . -surplusul pentru nituirea vârfului (1,5-2)mm

Norma de consum va rezulta aplicând o formula de acelaşi tip cu formula

anterioară:
N c = 2ned (bucati / pereche )
ned - numărul de elemente de prindere necesare îmbinării definitive pentru un picior.
Necesarul de elemente de prindere preformate pentru realizarea îmbinărilor
provizorii sau definitive se calculează, în final pentru 100 perechi, se adaugă 20% pentru
pierderi tehnologice şi se transformă din bucăţi texuri în unităţi de masă (kg).
b) La elementele de prindere formate de masină, de tip scoabe, se calculează
lungimea sârmei necesară pentru formarea unei scoabe după care se înmulţeşte cu
numărul de scoabe folosit la o pereche.

44
 Se calculează lungimea de sârma necesară pentru 100 perechi, la totalul obţinut se
adaugă 10% pentru pierderi tehnologice, rezultatul fiind exprimat în metri sârma/100
perechi sau kg sârma/100 perechi.
La consumul de sîrma de scoabe pentru 100 perechi exprimat în metri se adaugă
10% pentru pierderi.
Se consultă apoi STAS 889/1980, se adoptă sârmă rotundă cu diametrul de (0,8
0,03)mm pentru care masa teoretică a 1000 metri =3,949kg şi se calculează norma de
consum de sârmă pentru scoabe în kg.

Tabel 8.5.

Nr.crt. Repere Tipul îmbinării Elemente de Număr de

îmbinate îmbinare folosite elemente de
prindere
1 Fixarea Provizorie Texuri 6
branţului pe
calapod
2 Fixarea rezervei Definitivă Texuri 24
de tragere pe
branţ
3 Fixarea Provizorie Cui Vagner 2
încălţămintei la
spate

Texuri:led=1,8+2» led=3,8 mm;

led=2+7,3+4» led =13,3mm;

Îmbinări provizorii:
Se adoptă L=8» 0,137 kg/100 perechi;
Majorat 1,1%»0,1507 kg/100 perechi;
Îmbinări definitive:
Se adoptă L=14»0,075 kg/100 perechi;
Majorat 1,1%»0,0825 kg/100 perechi;

Total:0,2332kg/100perechi.

45
9. Elaborarea schemei ierarhizate

Pentru fabricarea articolelor de încălţăminte proiectate se elaborează procesul

tehnologic ce va fi compus din o serie de procese scurte care vor conţine toate operaţiile
necesare începând de la debitarea reperelor componente, prelucrarea acestora, realizarea
de subansambluri şi ansambluri, formarea spaţială, structurarea şi finisarea. Procesul
tehnologic este condiţionat de sistemul de confecţie în care se realizează produsul.
Particularitatea de principiu a procesului de fabricaţie a oricărui produs de
încălţăminte constă în aceea că prezintă două ramuri ce se dezvoltă iniţial în paralel şi
apoi se unesc, la un moment dat, alcătuind trunchiul comun care constituie procesul de
formare spaţială, structurare şi finisare a produsului.
În cadrul fiecărui atelier , activităţile se desfăşoară în conformitate cu procesul
tehnologic care va fi întocmit.
Pentru asigurarea desfăşurării continue a procesului de fabricaţie se impune a fi luate
măsuri organizatorice referitoare la programarea lansării producţiei pe cele două ramuri
paralele A si B, astfel încât ele să se reunească în acelaşi moment pentru ca procesul să se
continue fară întrerupere pe trunchiul comun C.
Cunoscând componenţa ansamblului superior , se poate întocmi schema structurală
ierarhizată.
Structura ierarhică oferă posibilitatea evidenţierii tuturor reperelor componente ale
ansamblului superior şi al elementelor complexe ale acestuia, care vor rezulta din
asocierea în diverse moduri a reperelor simple , individuale .
În schema structurală ierarhizată se va reprezenta grafic succesiunea de asamblare a
componentelor ansamblului superior (fie ele repere sau elemente).Reprezentare grafică
schematică a structurii ansamblului superior pentru articolul care se proiectează
tehnologic uşurează elaborarea tehnologiei sale de fabricaţie deoarece permite
vizualizarea grafică a particularitaţilor sale constructive.
În cadrul schemei structurale sunt incluse mai multe nivele ierarhice(simbolizate
0,I,II,...) care reflectă stadiul de execuţie a ansamblului superior la un anumit moment.
Astfel, pe nivelul 0, aflat la baza structurii , este prezentată mulţimea reperelor
componente ale ansamblului superior ,cu codul atribuit fiecăruia dintre acestea şi cu
indicarea numărului de repere similare în pereche.
Reperul, simbolizat R, se consideră ca fiind parte indivizibilă a ansamblului superior ,
croită dintr-o anumită categorie de material , a cărui formă şi dimensiune sunt impuse de
tipul , modelul ansamblului superior şi numărul de mărime al articolului considerat.
În structura ierarhică nivelul I este rezervat elementelor ansamblului
superior,simbolizate E, considerand ca acestea se obţin prin asocierea a două , trei sau
mai multor repere componente.
Pe nivelul II sunt reprezentate părţi ale ansamblului superior sau chiar subansambluri,
obţinute prin asamblarea reperelor şi elementelor în mai multe stadii de asamblare
(1,2,....).
Pe nivelul III ,defalcat şi el pe mai multe stadii , include asocierea părţilor sau
subansamblurilor componente ale ansamblului superior, în succesiune logică impusă de
varianta de model.
Nivelul IV este dedicat , la modelele de complexitate redusă , reprezentării ansamblului
superior complet , finisat .

46
 În scopul elaborării schemei structurale ierarhizate a ansamblului superior în cazul
concret al articolului de încălţăminte căruia i se întocmeşte procesul tehnologic se
procedează iniţial la codificarea tuturor reperelor componente şi a elementelor ce rezultă
prin simplă asamblare prin coasere a acestora .Aceste (repere si elemente)se înscriu pe
nivelul 0 si respectiv I în cadrul schemei ierarhizate .
Separarea stadiilor pe diferitele nivele ierarhice superioare ( II, III ), nu se face
întâmplător , ci pe baza tabelelor întocmite anterior în care au fost preconizate variantele
de asamblare prin coasere şi prin lipire provizorie a reperelor flexibile .

47
Nivelul 4

Nivelul 3

Nivelul 2

Nivelul 1

48
10. Elaborarea proceselor tehnologice pentru toate atelierele de fabricaţie pe baza
schemei structurale ierarhizate şi a schemei procesului, particularizată pentru
produsele proiectate

Consideraţii generale

Analiza schemei procesului tehnologic ce pune în evidenţă relaţiile dintre

atelierele de fabricaţie a unui produs de încălţăminte permite separarea în proces a 4 etape
distincte:
1. Obţinerea reperelor componente (flexibile şi rigide);
2. Prelucrarea – asamblarea reperelor ;
3. Formarea spaţială şi structurarea produsului , respectiv îmbinarea ansamblului
superior cu ansamblul inferior printr-un sistem de confectţie ;
4. Finisarea produselor,C.T.C.,ambalarea.
Fiecare etapă se desfăşoară în ateliere specifice , iar procesul de fabricaţie va fi
elaborat în corelaţie cu schiţa de model , condiţiile tehnice de prelucrare şi asamblare
a reperelor prin coasere,lipire,prindere,care au fost stabilite în capitolele anterioare.
Procesul de fabricaţie va fi elaborat pentru modelul de bază proiectat constructiv
sau variante de model.
În atelierele de debitare a reperelor flexibile şi rigide se vor prevedea operaţii de
ştanţare şi croire a tuturor reperelor din componenţa articolelor ,de marcare, de
control, alcătuire a comisioanelor.
Ansamblul superior va fi realizat prin procese în care succesiunea operaţiilor de
prelucrare – asamblare va fi impusă de modelul feţelor şi de tipul căptuşelilor
exterioare (libere sau prinse în cusături de îmbinare a reperelor de feţe), aşa cum
rezultă din schema structurală ierarhizată întocmită anterior .
Cusăturile utilizate vor fi cele adoptate anterior.
Reperele rigide şi subansamblurile componente ale ansamblului inferior vor fi
prelucrate şi structurate prin procese tehnologice în candrul cărora succesiunea
operaţiilor şi felul acestora vor fi impuse de natura materialelor, tipul prelucrărilor şi
variantelor de asamblare (preconizate şi acestea anterior , ).
Formarea spaţială, tălpuirea, aplicarea tocului şi finisarea produselor vor avea un
proces tehnologic impus de sistemul de confecţie adoptat şi de natura materialelor
pentru talpă – factor care va diferenţia segmentul de finisare în cadrul procesului
tehnologic în ansamblu.
În atelierele de fabricaţie a încălţămintei , producţia se realizează în flux continuu.
Pentru asigurarea continuităţii activităţii de producţie , în fiecare atelier de fabricaţie
se vor prevedea operaţii de alimentare a locurilor de muncă cu materii prime , repere ,
semifabricate , operaţii de control şi de transport a reperelor şi semifabricatelor în
depozite intermediare (de regrupare )sau, în final ,de transport a produselor în
depozitul central de produse finite pentru expedierea la benefeciari.
Deplasarea reperelor şi semifabricatelor în atelierele de producţie şi între acestea
se face pe comisioane.
Tot sub formă de comisioane se transportă şi produsele finite.

49
 Modelul de bază

Atelierul 1
Debitare repere flexibile:
101.Alimentarea locurilor de muncă;
102.Ştanţarea reperelor +marcare+însemnare;
103.Ştanţarea reperelor de căptuşeli din meşină;
104.Formarea stivei din neţesută;
105.Desenarea conturului reperelor pe stivă;
106.Tăierea stivei în bucăţi;
107.Croirea reperelor din stivă;
108.C.T.C.,împerechere,formare comisioane;
109.Transport la atelierul de regrupare.

Atelierul 2
Atelierul de prelucrare ansamblare:
201.Alimentarea locurilor de muncă;
202.Subţierea reperelor;
203.Montarea căputei cu carâmbul interior;
204.Coaserea căputei cu carâmbul interior;
205.Închiderea ştaifului;
206.Montarea ştaifului pe ansamblul anterior;
207.Coaserea ştaifului;
208.Îndoirea marginii superioare a feţelor;
209.Coaserea căptuşelilor carâmbilor pe linia mediană (zig-zag)
210.Montarea căptuşelilor exterioare carâmbi şi căpută;
211.Coaserea antiglisorului;
212.Egalizarea benzii pentru trasaje;
213.Realizarea trasajului;
214.Coaserea feţelor cu căptuşelile exterioare la partea superioară a carâmbilor;
215.Îndepărtarea surplusului de căptuşeală;
216.Montarea bombeului între feţe şi căptuşeli;
217.Montarea ştaifului rigid;
218.Preformare feţe la călcâi;
219.Finisare (tăierea capetelor de aţă,retuşuri);
220.C.T.C., împerechere ,formare comisioane;
221.Legarea comisioanelor;
222.Transport către depozitul de regrupare a ansamblului superior.

Atelierul 3
Atelierul de debitare repere rigide:
301.Alimentarea locurilor de muncă;
302.Ştanţarea reperelor rigide;
303.Formare comisioane;
304.Transport către depozitul de regrupare repere rigide.

50
 Atelierul 4
Atelierul de prelucrare preasamblare repere ale ansamblului inferior:
401.Alimentarea locurilor de muncă;
402.Subţierea întăriturii de branţ;
403.Însemnarea branţului pentru depunerea adezivului;
404.Ungerea cu adeziv a branţului si a întăriturii de branţ;
405.Uscare;
406.Ungere II;
407.Uscare;
408.Suprapunere si presare;
409.Preformare ansamblu;
410.Formarea comisioanelor şi legarea lor;
411Transport către depozitul de regrupare repere rigide.

Atelierul 5
Atelierul de formare spaţială-structurare- finisare:
501.Alimentarea locurilor de munca;
502.Fixarea branţului pe calapod(3 texuri);
503.Îmbrăcarea feţelor pe calapod şi condiţionare feţe;
504.Fixarea înalţimii carâmbilor la spate (cui vagner);
505.Tragerea rezervei în zona de vârf;
506.Tragerea rezervei în zona de călcâi;
507.Tragerea rezervei în zona de glenc;
508.C.T.C. interfazic
509.Călcare feţe;
510.Scoaterea texurilor de fixare provizorie;
511.Scămoşare,periere rezerva de tragere;
512.Scămoşare talpă + periere;
513.Ungere I cu adeziv a rezervei;
514.Uscare;
515.Aplicare umplutură;
516.Ungere II cu adeziv a rezervei de tragere şi a tălpi;
517.Reactivarea şi fixarea tălpii;
518.Suprapunere talpă pe semifabricat;
519.Presare-lipire talpă;
520.C.T.C. interfazic;
521.Odihnă;
522.Scoaterea calapodului;
523.Finisare,retuşare defecte,periere;
524.C.T.C.,,împerechere;
525.Ungerea si lipirea acoperisului de branţ;
526.Ambalare individuala şi etichetare cutii;
527.Ambalare colectivă;
528.Transport către depozitul de produse finite.

51
11.Calcularea normelor de timp şi de producţie

Consideraţii generale

Pentru stabilirea numărului locurilor de muncă manuale şi manual mecanice şi al

necesarului de muncitori care le deservesc în vederea realizării volumului de produse
impus , este necesară determinarea normelor de timp şi de producţie la toate operaţiile din
cadrul procesului tehnologic .
Norma de timp (NT)- reprezintă timpul atribuit unui executant ( cu calificare
corespunzătoare , care lucrează în ritm normal şi cu intensitate normală ) pentru
executarea unei unităţi de produs , în condiţii tehnico – organizatorice precizate ale locului
de muncă , în cadrul operaţiei respective.
NT se exprimă în minute –om/pereche şi se compune din urmatoarele elemente :
NT=Tpi+Top+Tdl+Tir, în care : (1)
Tpi- timp de pregătire încheiere
Top-timp operativ, compus şi acesta din:
Top= tb+ta, în care :
tb= timp de bază (2)
ta= timp ajutător
Tdl- timp de deservire a locului de muncă, alcatuit din:

Tdl=tdo+tdt,în care: (3)

tdo= timp de deservire organizatorică
tdt= timp de deservire tehnică
Tir= timp de întreruperi reglementate , format din:
Tir=ton+tto, în care : (4)
ton= timp de odihnă şi necesităţi fireşti
tto= timp de întreruperi condiţionate de tehnologie şi organizarea muncii.
Norma de producţie (Np)- reprezintă cantitatea de produse care se poate efectua de
către un executant într-o unitate de timp (minut,oră, schimb), în condiţii precizate anterior.
Normele de timp se pot folosi ca atare sau pentru stabilirea normelor de producţie ,
cunoscând că între norma de timp şi norma de producţie există urmatoarea relaţie:
NP = 1/NT, perechi/minute-om (5)
În cazul în care se impune determinarea normei de producţie pe schimb se va folosi
relaţia:
NP=Tm/NT, perechi/8 ore-om (6)
Tm= durata schimbului de muncă =480 minute
Cu ajutorul normelor de producţie se va calcula numărul locurilor de muncă pentru toate
operaţiile din procesul tehnologic, în condiţii diferite ,specifice atelierelor de producţie ce
se încadrează în cele trei etape ale procesului de confecţionare a încălţămintei :
1. etapa de debitare a reperelor componente ;
2. etapa de prelucrare – asamblare a reperelor componente;
3. etapa de formare spaţială – structurare şi finisare.

52
Calcularea normelor de timp şi de producţie la operaţii de decupare a reperelor, pentru
stabilirea necesarului de fortă de muncă şi utilaje.

Repere flexibile (feţe şi căptuşeli)

În structura normei de timp intervin mai multe componente :

Top- este timpul operativ, în care executantul efectuează sau supraveghează
lucrarile necesare pentru transformarea cantitativă şi calitativă a obiectelor muncii,
efectuând şi acţiuni ajutătoare, cu componentele sale:
tb- timp de baza – în care executantul efectuează sau supraveghează lucrarile
pentru modificarea nemijlocită a obiectelor muncii;
ta- timp ajutător –în care execută mânuiri ajutatoare necesare pentru transformari
cantitative şi calitative.
În cazul concret al decupării mecanice a reperelor flexibile, tb diferă in funcţie
de tipul ştanţei utilizate, fiind de fapt o sumă de componente:
tb1- deplasarea braţului rabatabil sau a podului şi ştantarea reperului
cu ţinerea manetei după ştantare;
tb2- deplasarea braţului rabatabil sau a podului şi ştantarea repereului, cu
eliberarea manetei dupa ştanţare ;
tb3- deplasarea braţului rabatabil şi executarea unei ştanţări suplimentare, când
suprafaţa reperului este mai mare de 1,5dm²;
tb4- taierea colţurilor dupa ştanţare (a punţilor).
Pentru stabilirea timpului ajutător se au în vedere următoarele componente ale
acestuia :
ta1- aşezarea materialului pe butucul ştanţei şi reaşezarea în timpul ştanţării;
ta2- timp ajutător dependent de suprafaţa reperului ;
ta3- numărarea şi asezarea reperelor în cadrul comisionului ;
ta4- legarea reperelor din comision.
Aceste componente au valori precizate prin normative de timp.
Celelalte componente ale normei de timp –Tdl, Tir, Tpi- se stabilesc în funcţie de
valoarea lui Top- suma lor fiind egală cu 0,24 Top.

Rezultă:

NT= 1,24 Top (minute –om/pereche)

După stabilirea normei de timp se calculează norma de producţie pe un schimb , ca
raport între durata schimbului (Tm=480 min.) şi norma de timp:
NP= Tm/NT (per/8ore)
Cu ajutoru lnormei de producţie astfel determinate se calculează necesarul de
ştanţe:
nc= Qf ×nf/NP, în care :
Qf- volumul producţiei pe flux, (per/8 ore);
Nf- numărul fluxurilor tehnologice în unitatea proiectată (nf=2).
După rotunjirea valorii necesare se obţine na (respective numărul adoptat de
ştanţe).

53
Valorile componentelor de timp care determină mărimea Top se vor extrage din
normativele de timp elaborate în intreprinderi şi unificate pentru întregul sector de
încălţăminte si vor fi prezentate centralizat in tabelul de mai jos.

54
 Tabel 11.1.

Nr Cod A n Valoare Valori normate (s/reper) Timp (s/pereche) Top Nt Nt

reper (dm2 s normată ta1 tb1 tb2 tb3 tb4 ta2 ta3 ta4 ta1 tb1 tb2 tb3 tb4 ta2 ta3 ta4 s min min/ pers/
) per 8h
1 01 0,81 2 0,7 0,567 3 0,5 8 0,55 0,5 1,31 6 1 15 1,1 1

90,95

1,51

1,64

292,68
2 02 0,25 2 0,7 0,175 1,5 0,5 5 0,55 0,5 0,35 3 1 10 1,1 1
3 03 0,32 2 0,7 0,224 2,5 0,5 6 0,55 0,5 0,44 5 1 12 1,1 1
4 04 0,12 4 0,7 0,082 1,5 0,5 4 0,55 0,5 0,33 6 2 16 2,2 2

1 05 0,28 4 0,7 0,197 2,5 0,5 4 0,55 0,5 0,79 10 2 16 2,2 2

0,82

0,89

539,32
49,5
2 06 0,29 2 0,7 0,203 2,5 0,5 4 0,55 0,5 0,4 5 1 8 1,1 1

1 07 0,42 2 0,7 0,294 2,5 0,5 5 0,5 0,4 0,58 5 1 10 0,9 1

18,4

0,30

0,33
,54
1454
Notă:01- Căpută
02- Carâmb
03- Ştaif
04- Trasaj
05- Căptuşeală carâmb
06- Antiglisor
07- Căptuşeală căpută

55
12.Stabilirea normelor de timp şi de producţie la operaţiile de coasere

Se foloseşte relaţia cunoscută :

NT=Top+Tpi+Tdl+Tir
În cazul operaţiilor de coasere, în cadrul timpului operativ (Top), timpul de bază este
suma a două componente :
Tb1- timpul necesar pentru coaserea porţiunilor cu contur drept;
Tb2- timpul necesar pentru coaserea porţiunilor cu contur curb.
tb1=ldi×tdi
tb2=lci×tci, in care :
ld- lungimea cusăturii drepte ,în cm;
td- timpul normat ,necesar realizării unui cm de cusătură dreaptă ,s/cm;
lc- lungimea cusăturii curbe ,în cm;
tc- timpul normat , necesar executării unui cm de cusătură curbă ,în s/cm;
lc=R×φ(radiani),în care :
R –raza de curbură a porţiunii curbe ,în cm ;
φ – unghiul la centru ,în radiani.
Pentru calcularea timpului de bază se porneşte de la fragmentarea fiecarei cusături
în porţiuni drepte şi porţiuni curbe (asimilate cu arce de cerc)în vederea determinării prin
măsurare a lungimii porţiunilor drepte ,a razei,a unghiului la centru, în grade ,iar apoi
,prin calcul a lungimii porţiunilor curbe.
După aceasta ,pentru fiecare caz concret ce corespunde traseelor cusăturilor ,se
extrag din normative de timp valori pentru td şi tc.
Timpul ajutător, cea de a doua componentă a timpului operativ,se referă la timpul
consumat pentru efectuarea diferitelor mânuiri necesare executării operaţiei de îmbinare
prin coasere; acesta se stabileşte consultând normative de timp şi reprezintă o sumă de
componente.
După determinarea timpului de bază şi a timpului ajutător, prin însumare se
calculează Top şi se exprimă în minute/pereche.
În cadrul normei de timp ,suma componentelor Tpi, Tdl si Tir, la operaţiile de
coasere, depinde de tipul maşinii de cusut utilizate; aceasta sumă de timpi se exprimă prin
raport cu Top, aplicând un anumit coeficient de valoare diferită , dupa cum urmează :
T pi+Tdl+Tir=K×Top,
K=0,154-la maşini de cusut cu masa plană şi cu un ac,pentru cusături simple cu 2 aţe şi
zig- zag;
K=0,170- la maşini de cusut cu coloană şi un ac;
K=0,200- la masini de cusut cu masă plană, cu două ace şi la maşini de cusut cu coloană
şi cu două ace.
Cunoscând tipul maşinii de cusut adoptate se poate calcula norma de timp
NT(minute/pereche).
NT=Top(1+K)
Pentru stabilrea normei de producţie se va folosi relaţia:
NP = Tm/NT=480/NT (perechi/8 ore –om)

56
Cu ajutorul normei de producţie se determină necesarul de utilaje (maşini de cusut ) nc şi
na , în modul cunoscut:
Nc= Qf/NP rotunjire → na
Rezultatele obţinute pe baza valorilor extrase din normativele de timp ce vor fi
consultate se prezintă sub formă centralizată, în formă tabelată.

57
Tabel 11.2.

Nr. Repere ce Trasee drepte Trasee curbe Nr. Total L Tc normat Tb2 Total
crt se îmbină rep. tb
prin
coasere L (cm) ns td tb1 Raza φ π*φ / L(cm)
180

1 Căpută+ 5,7 4 0,6 13,68 - - - - - - - - 6,84

carâmb
2 Căpută+ 0,8 4 1,6 5,08 5,2 37 0,64 3,32 4 13,28 0,6 7,97 17,758
ştaif 3,3 20 0,34 2,14 4 8,56 0,55 4,7
3 Carâmb + 0,8 4 1,6 5,08 5,2 37 0,64 3,32 4 13,28 0,6 7,97 17,758
ştaif 3,3 20 0,34 2,14 4 8,56 0,55 4,7
4 Feţe + 14,2 4 0,8 42,12 3 72 1,12 3,36 4 13,44 0,85 11,42 53,55
căptuşeli
5 Antiglisor 1,6 2 1,8 5,92 - - - - - - - - 5,92
+căpt car
6 Închiderea 5,6 4 1 22,4 - - - - - - - - 22,4
ştaifului
7 Căpt car 2,8 2 1,4 7,84 - - - - - - - - 7,84
pe linia
mediană

58
Nr. Denumire Timpul necesar mânuirilor (s) ta (s) Total ta Tb (s) top Nt Np per/8h
crt operaţie simbol s/rep ns (s) s min min/per
1 Căpută+ ta1 0,51 2 1,02
carâmb ta8 3,62 2 7,24
ta13 2,10 2 4,20
ta14 0,85 2 1,70
ta23 0,47 2 0,94
ta25 0,6 2 1,20 16,3 6,84 23,14 0,38 0,42 1142,86
2 Căpută+ ta1 0,51 2 1,02
ştaif ta7 2,22 2 4,44
ta13 2,10 2 4,20
ta14 0,85 2 1,70
ta23 0,47 2 0,94
ta25 0,6 2 1,20 13.5 17,758 31,26 0,52 0,57 842,10
3 Carâmb + ta1 0,51 2 1,02
ştaif ta7 2,22 2 4,44
ta13 2,10 2 4,20
ta14 0,85 2 1,70
ta23 0,47 2 0,94
ta25 0,6 2 1,20 13.5 17,758 31,26 0,52 0,57 842,10
4 Feţe + ta1 0,51 2 1,02
căptuşeli ta7 2,22 2 4,44
ta12 5,43 2 10,86
ta23 0,47 2 0,94
ta25 0,6 2 1,20 18,46 53,55 72,01 1,20 1,308 366,97
5 Antiglisor ta1 0,51 2 1,02
+căpt car ta8 3,62 2 7,24
ta13 2,10 2 4,20
ta15 1,67 2 3,34
ta23 0,47 2 0,94 25,18 22,4 47,58 0,79 0,86 558,14

59
 ta25 0,6 2 1,20
6 Închiderea ta1 0,51 2 1,02
ştaifului ta8 3,62 2 7,24
ta13 2,10 2 4,20
ta23 0,47 2 0,94
ta25 0,6 2 1,20
2 14,6 5,92 20,52 0,342 0,37 1297,29
7 Căpt car ta1 0,51 2 1,02
pe linia ta8 3,62 2 7,24
mediană ta13 2,10 2 4,20
ta23 0,47 2 0,94
ta25 0,6 2 1,20
2 14,6 7,84 22,44 0,37 0,40 1200

ta1- luarea pieselor din cutie;

ta7-fixarea pieselor sub picioruşul maşinii;
ta8 – fixarea pieselor sub picioruşul maşinii fără asamblare;
ta12 –scoaterea pieselor, tăierea aţelor şi retuşarea marginilor;
ta13-scos piese din maşină şi tăiat aţe;
ta14-oprire la întoarcerea pieselor, opriri simple la piesele montate;
ta15-scoaterea piesei de sub picioruşul maşinii şi refixarea acesteia din alt loc pentru cusut;
ta23-punerea pieselor în cutie;
ta25-înregistrarea lucrului.

60
13.Calculul normei de timp şi de producţie la operaţii din cadrul atelierului de
formare spaţială –structurare –finisare(F.S.F.)

În cadrul acestui atelier există o multitudine de factori care influenţează

consumul de timp, factori care pot fi grupaţi astfel:
Pentru operaţiile de formare spaţială:
• Modul de manipulare al calapoadelor;
• Numărul de elemente de fixare a branţului pe calapod şi modul de
batere (manual sau mecanic);
• Felul branţurilor,al tălpilor;
• Tipul feţelor (căptuşite ,necăptuşite);
• Natura adezivilor utilizaţi;
• Modul de depunere a adezivilor pe repere (prin imersare sau ungere
manuala);
Modul de fixare a semifabricatului in maşină;
• Tipul utilajelor folosite pentru tragerea vârfului ;
• Modul de centrare şi de fixare al feţelor la spate;
• Modul de tragere pe calapod (manual sau mecanic);
• Modul de indepartare a surplusului rezervei de tragere;
• Modul de ciocănire a incălţămintei (manual sau mecanic,cu role ,cu
vibraţii,etc.);
• Modul de scoatere a incălţămintei din dispozitivul maşinii si de
depunere pe bandă.
• Pentru operaţiile de tălpuire (structurare a produsului):
• Modul de manipulare a semifabrcatului ;
• Marimea rezervei de scamoşare, ungere, lipire;
• Modul de asamblare a tălpii;
• Tipul tălpilor (finisate ,nefinisate, cu ramă sau fără rama);
• Modul de introducere a încălţămintei în maşină, dispozitiv;
• Natura materialelor care se prelucrează prin scămoşare, şlefuire.
Pentru operaţiile de finisare:
• Modul de manipulare a incălţămintei;
• Numărul cuielor de fixare a tocurilor;
• Varianta de fixare a tocului (manual sau mecanic);
• Modul de aplicare a capacului de toc (lipire sau cu elemente de
prindere);
• Modul de finisare (călcare ,vopsire, ceruire a marginii tălpii şi
tocului);
• Natura materialelor din care se confeţionează tocul sau capacul de
toc;
• Modul de scoatere din maşină sau dispozitiv si de depunere pe
bandă;
• Numărul de inscripţii care se aplică – pe tălpi, acoperiş de brant
,cutii-prin ştampilare.

61
 În vedera calculării normei de timp la operaţiile din cadrul acestui atelier se începe
cu stabilirea timpului operativ, retinind la fiecare operaţie in parte doar activitaţile
ajutătoare specifice care se execută in funcţie de factorii de influenţă enumerate anterior,
activitati pentru care normativele de timp ce vor fi consultate prevăd un anumit consum
de timp.
Prin însumarea valorilor timpului de bază normat şi a timpilor ajutători consideraţi
se obţine timpul operativ (Top) exprimat in secunde, transformat apoi in minute.
Ţinând seama şi de celelalte categorii de timp cuprinse în norma de timp ,aceasta se
va calcula cu relaţia:
NT=Top(1+Tdl/100)(1+Ton/100), (1)
în care:
Tdl,Ton- componentele normei de timp,exprimate în %.
Întrucit din normativele Tdl si Ton se extrag în minute , se va face transformarea lor
în %, utilizând formulele:
Tdl=Tdl/[Tm-(Tdl+Ton)]×100, în % (2)
Ton=Ton/(Tm-Ton)×100,în % (3)
În relaţiile anterioare termenii au urmatoarele semnificaţii şi valori:
Tm-timp de munca =480min.
Tdl,Ton- componentele normei de timp de deservire a locului de muncă,
respectiv de odihnă şi necesităţi fireşti,în minute, conform normativelor de timp în
vigoare.
Înlocuind în prima relaţie valorile obţinute prin calcul, se va stabili N T, în
min/per,iar cu ajutorul acesteia se vor calcula ,cu relaţiile cunoscute de acum , N P si nc.
Prin rotunjirea necesarului de locuri de muncă calculate (nc) va rezulta na (necesarul de
locuri de muncă adoptat, ca numere întregi).
Pentru determinarea NT si NP la operaţiile din cadrul atelierului 5 de formare
spaţială – structurare – finisare , se vor consulta fişele tehnice de calcul a normelor de
timp pe operaţii cuprinse în anexa 1, iar valorile extrase şi calculate pentru NT si NP se
centralizează în tabelele 13.1,13.2

62
Nr. Denumirea Cara Nt Np Necesar forţă de Utilajul adoptat Caract utilajului Putere Ga
crt operaţiei ct op muncă totală
nc na sex L B Putere
kw
20 Alimentarea m 0,6 800 1 1 b Cărucior 1000 800 - - 1
1 locurilor de
muncă
20 Subţierea M 0,8 600 1,33 1(2) f Maşină de 730 550 0,6 1,2 1
2 reperelor subţiat Fortuna
model 3SE-FZ
20 Montarea m 0,4 1200 0,66 1 f Masa de lucru 800 600 - - 0,99
3 căputei cu
carâmbul
interior
20 Coaserea Mp 0,42 1142,86 0,7 - Maşină de 710 450 - - -
4 căputei cu cusut PFAFF
carâmbul 141-5A
interior
20 Închiderea Mp 0,4 1200 0,66 - Maşină de 710 450 - - -
5 ştaifului cusut PFAFF
141-5A
20 Montarea m 0,4 1200 0,66 2 f Masa de lucru 800 600 0,245 0,49 1,01
6 ştaifului pe
ansamblul
anterior
20 Coaserea Mc 0,57 842,1 1,05 1 f Maşină de 710 450 0,245 0,245 1
7 ştaifului pa cusut PFAFF
ansamblul 141-5A
anterior
20 Indoirea M 0,6 800 0,95 1 b Maşină de 800 600 0,4 0,4 1
8 marginii îndoit USM RP
superioare 67 TE
20 Coaserea Mp 0,37 1297,29 0,62 - Maşină de 710 450 0,245 0,245 -
9 căptuşelii cusut PFAFF
carâmbului 141-5A
pe linia
mediană
21 Montarea m 0,40 1200 0,66 1 f Masa de lucru 800 600 - - 1,28
0 căptuşelilor
exterioare 63
21 Coaserea Mp 0,80 558,14 1,43 1 f Maşină de 710 450 - - 1
1 antiglisorului cusut PFAFF
141-5A
21 Egalizarea M 0,32 1371,4 0,58 1 b Maşină de 710 450 0,245 0,245 1,01
64
Nr. Denumirea Cara Nt Np Necesar forţă de Utilajul adoptat Caract utilajului Putere Ga
crt operaţiei ct muncă totală
L B Putere
op
nc na sex kw
50 Alimentarea m 1,2 400 2 2 B Cărucior 1000 800 - - 1
1 locurilor de
munca
50 Fixarea m 0,6 800 1 1 B Masa de lucru 800 600 - - 1
2 branţului pe
calapod
50 Condiţionare M 0,62 774 1,03 1 B Maşină de tras 990 1000 4,17 8,35 1,18
3 feţe vârf prin lipire
50 Tragerea M 0,8 600 1,33 1(2) B cu termoadeziv
4 rezervei în SVIT 02161/P2
zona de vârf
50 Fixarea m 1,4 342 2,33 3 B - - - - - 0,77
5 înalţimii
carâmbilor la
spate
50 Tragerea M 0,84 571 1,40 1(2) B Maşină de tras 810 880 2 4 1
6 rezervei în călcâi in tex
zona de călcâi SVIT 02146/P2
50 Tragerea M 0,8 600 1,33 2 B Maşină de tras 550 890 1,64 3,28 0,86
7 rezervei în în părţi prin
zona de glenc lipire KAEV
C473
50 C.T.C. m 0,6 800 1 1 F Masa de lucru 800 600 - - 1
8 interfazic
50 Călcare feţe M 0,9 533 1,50 2 B Suflător cu aer 580 610 1,2 2,4 1
9 cald SVIT
104219/P5

65
51 Scoaterea m 0,45 1066 0,75 1 B Masa de lucru 800 600 - - 1,25
0 texurilor de
fixare
provizorie
51 Scămoşare, M 0,9 533 1,50 1 B Maşină de 895 960 3 3 1
1 periere scămoşat
rezerva de SVIT 04313/P3
tragere
51 Scămoşare M 0,9 533 1,50 2 B Maşină de 895 960 3 6 1
2 talpă + periere scămoşat
SVIT 04313/P3
51 Ungere I cu m 1,2 400 2 2 F Masa de lucru 800 600 - - 1
3 adeziv a
rezervei
51 Uscare M 0,6 800 - - - Uscător cu IR 1500 500 1,75 1,75 -
4
51 Aplicare m 0,4 1200 0,66 1 F Masa de lucru 800 600 - - 0,66
5 umplutură
51 Ungere II cu m 1,2 400 2 2 F Masa de lucru 800 600 - - 1
6 adeziv a
rezervei de
tragere şi a
tălpi
51 Reactivarea şi M 0,6 800 1 1 F Uscător cu IR 1500 500 1,75 1,75 -
7 fixarea tălpii
51 Suprapunere M 1,02 478 1,67 2 B Maşină de 590 1100 1,1 2,2 0,84
8 talpă pe 66reset talpa
semifabricat KAEV C615
51 Presare-lipire
9 talpă

66
52 C.T.C. m 0,6 800 1 1 F Masa de lucru 800 600 - - 1
0 interfazic
52 Odihnă m 0,6 800 1 1 F Transportorul 1500 1000
1 de odihnă
52 Scoaterea m 0,6 800 1 1 B Masa de lucru 800 600 - - 1
2 calapodului
52 Finisare m 1,2 400 2 2 F Masa de lucru 800 600 - - 1
3 ,retuşare
defecte,periere
52 C.T.C. m 0,6 800 1 1 F Masa de lucru 800 600 - - 1
4 ,împerechere
52 Ungerea si m 1,2 400 2 2 F Masa de lucru 800 600 - - 1
5 lipirea
acoperisului
de branţ
52 Ambalare m 1,2 400 2 2 F Masa de lucru 800 600 - - 1
6 individuala şi
etichetare cutii
52 527.Ambalare M 0,6 800 1 1 F Masa de lucru 800 600 - - 1
7 colectivă
52 528.Transport M 0,6 800 1 1 B Cărucior 1000 800 - - 1
8 către depozitul
de produse
finite.
To- 15m 22,23 36 39 32,73 0,92
tal 12M

67
14 Diversificarea modelului de bază

Necesitatea diversificări.
Atât în sectorul confecţiilor textile, cât şi în cel al confecţiilor don piele realizarea
de produse cu adresă precisă constituie o excepţie; marea majoritate a produselor se
obţine in condiţiile în care nu se cunosc cu exactitate preferinţele beneficiarului direct.
Aceasta face necesară diversificarea produselor, astfel încât să fie posibilă satisfacerea
consumatorilor, în conformitate cu opţiunile lor.
Produsele din piele şi înlocuitori, reprezentate prin încălţăminte, mănuşi, curele,
poşete etc. constituie o mică parte din produsele utilizate de om în cadrul ansamblului
vestimentar. Aceste produse, folosite în completare, deşi au un rol funcţional important,
nu sunt de natură să determine linia ţinutei vestimentare, ele numai o susţin, fiind
subordinate din punct de vedere stlistic acesteia.
Dată fiind diversitatea produselor textile, produsele din piele şi înlocuitori vor
trebui ca, prin modelele oferite, să dea posibilitatea cumpărătorului să-şi manifeste o
preferinţă, în funcţie de nivelul cultural al fiecărui individ şi de personalitatea acestuia.
La aceşti factori se asociază: necesitatea de a avea un anumit produs care să-l înlocuiască
pe cel uzat şi posibilităţile financiare de achiziţionare.
Prin urmare diversificarea produselor din piele şi înlocuitori este rezultatul acţiunii
concentrate a mai multor factori:
 diversificarea materiilor prime şi auxiliare,a tehnologiilor de obţinere a acestora,
precum şi a tehnologiilor de confecţionare a produselor;
 producţia fara adresă precisă, în condiţiile prognozării opţiunilor unui
consummator ţintă;
 existenţa la un moment dat pe piaţa vestimentară a mai multor curente şi linii;
 manifestarea dorinţei fireşti a fiecarui individ de a se deosebi de ceilalţi, de a-şi
pune în valoare personalitatea prin stilul vestimentar abordat.
Procesul de diversificare reprezintă o componentă a procesului de design,astfel
după etapa de de concepere a unui produs nou a fost definitivat se impune diversificarea
acestei idei de produs.
Tehnicile de diversificare urmăresc obţinerea unui numar suficient de modele în
cadrul aceleaşi familii, modele care să fie supuse unei analize ce are ca scop definirea
variantelor optime, atât pentru consumator cât şi pentru producător. Dezvoltarea ideii de
produs prin divesificare porneşte de la premise că în etapa de concepere a modelului de
bază au fost luate în considerare şi respectate criteriile generale: funcţionale,estetice,
socio-economice şi tehnologice.
Prin diversificare se operează la nivelul conceptului de model.
Prin model se defineşte suma caracteristicilor de material, formă, culoare,
componenţă, mod de detaliere-asamblare şi ornamentare, care diferenţiază obiectele de
acelaşi fel sau din aceeaşi grupă.
Dintre tehnicile folosite în diversificarea produselor de încălţăminte se amintesc:
 combinarea materialelor de natură diferită sau care prezintă caracteristici
superficial diferite;
 dezvoltarea liniilor şi a formelor;
 dezvoltare prin ornamentare.

68
 Diversificarea poate afecta întregul ansamblu al încălţămintei, obţinându-se
produse cu un aspect diferit sau poate afecta numai anumite părţi din încălţăminte. În
acest ultim caz, prin combinarea diferitelor tipuri de material, se poate obţine o varietate
mare de modele. În realizarea ansamblului superior al încălţămintei se pot adopta modele
la care feţele încălţămintei sunt alcătuite dintr-un singur reper sau din mai multe repere.
Detalierea feţelor are în vedere mai multe obiective şi anume:
 utilizarea pieilor naturale în conformitate cu caracteristicile lor fizico-mecanice şi
cu solicitările la care sunt supuse reperele, atât în procesul de confecţionare cât şi
în procesul de purtare;
 utilizarea economic a suprafeţelor pieilor naturale;
 uşurarea procesului de formare spaţială, în concordanţă cu necesutăţile procesului
tehnologic;
 crearea posibilităţilor de combinare a diferitelor tipuri de material.
Această tehnică de diversificare permite obţinerea unui număr foarte mare de
variante cu costuri reduse datorită faptului că se pastrează aceeaşi proiectare.
Cea mai des întâlnită metodă de diversificare rămâne totuşi modificarea prin linie
şi formă. Într-o primă fază, forma reperelor este concepută într-un mod căt mai simplu,
pentru a se pune în evidenţă silueta calapodului, urmând ca, intr-o fază următoare,
ansamblul superior sa sufere o serie de modificări printr-o detaliere din ce în ce mai
accentuată.
Procedeul de diversificare prin modificarea configuraţiei reperelor utilizează linia
sub aspectele sale:dreaptă, frântă curbă, subţire-groasă, continuă-întreruptă etc. Modelele
obţinute pot fi încadrate în aceeaşi familie, în condiţiile în care se respect o serie de
condiţii:
 folosirea unei structure comune pentru materialele ansamblului superior;
 păstrarea neschimbată a componenţei şi formei ansamblului inferior;
 pastrarea variantei constructive tip pentru ansamblul superior.
Diversificarea de model cuprinde o colecţie de 20 de modele pe baza modelului
de bază.
Tema colecţiei se numeşte ‘trasaje’.
Pantoful decoltat de bază este un pantof confecţionat din piele natură ( feţe – box
faţă natural, interior din meşină şi ţesătură impregnată ). După cum derivă şi din tema
proiectului pantofi din colecţie prezintă ca, particularitate, un şnur din piele egalizat care,
în cazul moodelului de bază se trasează de-a lungul marginii superioare a carâmbilor la o
distanţă de 5mm faţă de marginea îndoită.Şnurul constituit din două bucăţi egale pornesc
de la partea posterioară a carâmbilor trasându-se pe feţe la distanţe egale de câte 10 mm
formănd pe linia mediană a căputei o fundă.ăcest model de bază al colecţie se dezvoltă
utilizând acelaşi tip de şnur,prin diversificare obţinându-se pantofi decoltaţi întregi,
sandale cu barete în partea posterioară a piciorului, sau pantofi în a căror alcătuire intră
doar căputa şi ştaiful. La toate modelele marginile sunt indoite sau paspoalate pentru a
oferi un mai bun confort la purtare şi mai ales pentru înfrumuseţarea marginii.La baza
diversificării se observă că se utilizează atât diversificarea prin linie cât şi diversificarea
prin formă a ansamblului superior, căt şi diversificarea elementului ornamental
(trasajul).Se poate observa din fişele de model că acesta ocupă poziţii diferite şi au
lungimi diferite în cadrul construcţiei.

69
15.Fişe de model şi caracterizările lor

Modelul de bază(1)

Modelul de bază reprezintă modelul de pornire al colecţiei fiind cel mai simplu.
Acesta este constituit din capută cu prelungire în exterior,carâmb interior si ştaif. Trasajul
este paralel cusătura care îmbină feţele cu căptuşelile şi situate la aproximativ 5 mm de
aceasta. În partea anterioară trasajul va forma o fundiţă.

70
 Modelul 2

Modelul 2 este un model cu căpută asimetrică linia care se observă pe

exteriorul căputei işi continuă aceeaşi aliură şi pe interior.Acesta este alcătuit din capută,
vârf, carâmb interior şi ştaif. Trasajul urmăreşte linia de îmbinare a feţelor cu căptuşelile,
în partea anterioară trasajul se continuă pană la linia de imbinare a căputei cu vârful apoi
se continuă paralel cu linia de îmbinare.

71
 Modelul 3

Modelul 3 este alcătuit din căpută, carâmb interior şi carâmb exterior, ştaif.Acest
model prezintă o pensă pe carâmbul exterior perdendiculară cu linia de îmbinare a
căputei cu carâmbul, la început se realizează o taietură care se coase cu o cusătură simplă
cu două aţe (cusătură întoarsă), peste pensă se pun doua trasaje paralele cu linia de
îmbinare. Încă două rânduri de trasaje sa realizează pe căpută tot paralel cu linia de
îmbinare ducând la o căpută asimetrică.Între cele două rânduri de trasaje există un
decalaj.

72
 Modelul 4

Modelul 4 prezintă o pensă pe linia mediană pe o lungime de 20 mm, aici

practicându-se o taietură care se închide cu o cusătură simplă cu doua aţe(cusătură
întoarsă) şi peste care care realizeză trasajul format din două benzi. Acest model este
compus din vârf, căpută şi ştaif.

73
 Modelul 5

Modelul 5 este compus din vârf, căpută care la rândul este alcătuită din doua
repere şi carâmb interior. Cele doua părţi a căputei se îmbină pe partea exterioară prin
cusătură întoarsă peste care se realizează trasajul; căputa este asimetrică. Prelungirea
căputei şi carâmbul interior se îmbină la spate cu o cusătură întoarsă.

Modelul 6

74
 Modelul 6 este alcătuit din căpută şi carâmb interior, căputa la rândul ei are
doua repere care se îmbină prin cusătură întoarsă şi peste care se realizează trasajul.
Îmbinarea la spate între prelungirea căputei şi carâmbul interior se face tot prin cusătură
întoarsă.

Modelul 7

75
 Modelul 7 este un pantof închis, alcătuit din căpută, carâmbii (interior şi
exterior) şi ştaif. Căputa prezinta pe toată marginea posterioară un tresaj paralel cu
aceasta la o distanţă de aproximativ 10-15 mm de margine; deasemenea ştaiful prezintă
un trasaj paralel cu linia de îmbinare a acestuia cu carâmbul exterior la o distanţă de 15
mm faţă de marginea reperului.

Modelul 8

76
 Modelul 8 este alcătuit din căpută, carâmb interior,ştaif şi baretă. Pe
căpută se gaseşte un trasaj perpendicular pe linia mediană (deci căputa este simetrică), la
partea posterioară prezintă o deschizătură asemănătoare cu cea realizată la tăietura pensei
peste care se pune bareta nemascând-o totuşi în totalitate. Pe baretă se realizează un trasaj
simetric.

Modelul 9

77
 Modelul 9 este tot un pantof închis, alcătuit din căpută, carâmbii şi ştaif. Acest
model prezintă o pensă pe carâmbul exterior perdendiculară cu linia de îmbinare a
căputei cu carâmbul, la început se realizează o taietură care se coase cu o cusătură simplă
cu două aţe (cusătură întoarsă), peste pensă se pun doua trasaje paralele cu linia de
îmbinare. Încă două rânduri de trasaje sa realizează pe o parte şi pe alta a căputei simetric
faţăde linia mediană. Ştaiful prezintă un trasaj paralel cu linia de îmbinare a acestuia cu
carâmbul exterior la o distanţă de 15 mm faţă de marginea reperului.

Modelul 10

78
 Modelul 10 este decoltat în zona de ştaif, fixarea produsului pe picior
realizându-se prin intermediul unei barete încheiate cu o cataramă.În alcatuirea modelului
intra: varful care este prevazut cu trasaje pe ambele parţi laterale, căputa şi carâmbul
interior.

Modelul 11

79
 Modelul 11 este deasemenea decoltat în zona posterioară, este alcătuit din: căpută
cu deschidere în zona metatarsienelor atât pe interior cât şi pe exterior, carâmb interior şi
carâmb exterior.Pe carâmbul exterior se realizează tăietura pentru pensă, apoi peste ea
trasajul. Fixarea produsului pe picior se realizeazâ prin intermediul unei barete încheiate
cu o cataramă.

Modelul 12

80
 Modelul 12 prezintă aceeaşi metodă de închidere în partea posterioară, cea cu
cataramă, este alcătuit din vârf, căpută şi baretă. Căputa la rândul ei este alcatuită din
doua părţi care se îmbină în partea laterală exterioară prin cusătură întoarsă perpendicular
pe aceasta se realizează trasajul. În spatele decolteului căputei puţin ricat pe rist se
asamblează bareta deja căptuşită, fixarea produsului pe picior realizându-se prin
intermediul unei barete încheiate cu o cataramă.

Modelul 13

81
 Modelul 13 este alcătuit din căpută, vârf, carâmb interior şi baretă. Căputa şi
vârful sunt asimetrice, căputa prezintă si o prelungire care se ridica puţin pe zona de rist,
iar zona unde aceasta işi schimbă curbura este mascată de baretă. Tot pe căpută paralel cu
linia de îmbinare a acesteia cu vârful se realizează şi trasajul. fixarea produsului pe picior
realizându-se prin intermediul unei barete încheiate cu o cataramă.

Modelul 14

82
 Modelul 14 este un model tip sandal care prezintă goluri in zona de glenc, vârf şi
un decolteu în zona metatarsienelor; fiind alcătuit din capută si ştaif. Căputa are două
bucăţi care se îmbină prin cusătură întoarsă şi peste care se realizează trasajul.

Modelul 15

83
 Modelul 15 este de acelaşi tip cu cel anterior, diferind totuşi forma decolteului
din zona metatarsienelor. Pe linia mediană căputa prezintă o tăietură care va forma pensa,
după închiderea pensei (cusătură întoarsă), se realizează trasajul.

Modelul 16

84
 Modelul 16 este un pantof decupat care are doar căpută şi ştaif. Pe căpută se
realizează un trasaj astfel încât să se obţină o căpută simetrică, iar pe ştaif trasajul este
paralel cu toată margina exterioară a acestuia.

Modelul 17

85
 Modelul 17 este asemănător cu modelul anterior, fiind alcătuit din căpută şi ştaif,
pe căpută regăsindu-se acelaşi trasaj. Marginile căputei şi ştaifului sunt poaspoalate.

Modelul 18

86
 Modelul 18 este alcătuit din căpută,vârf şi ştaif; ştaiful este poaspoalat, căputa
este prevăzută cu un trasaj paralel cu margina îndoită a acesteia.linia de îmbinare între
căpută şi vârf fac ca, acestea să fie asimetrice.

Modelul 19

87
 Modelul 19 este deasemenea alcătuit din căpută şi ştaif,dar în acest caz
ştaiful prezintă o altă formă. Căputa este prevazută pe partea exterioară cu o pensă, care
după închidere este acoperită parţial de două trasaje.

Modelul 20

88
 Modelul 20 este alcătuit din căpută,vârf şi ştaif; ştaiful prezintă aceaşi formă cu
modelul anterior. Căputa la rândul ei este alcatuită din doua părţi care se îmbină în partea
laterală exterioară prin cusătură întoarsă perpendicular pe aceasta se realizează trasajul.
Linia de îmbinare a căputei cu vârful fac ca, acestea să fie asimetrice.

89
 Căptuşeala exterioară, parte component a ansamblului superior, îndeplineşte
funcţii importante atât în procesul de confecţionare a încălţămintei cât şi în cel de
utilizare a acesteia:
• diminuează posibilitatea de rupere a feţelor în procesul formării spaţială prin
preluarea unei părţi din efortul de întindere la care este supus semifabricatul;
• protejează suprafaţa dorsal a piciorului de presiunile ce pot apare în zona
cusăturilor de îmbinare existente pe subansamblul exterior;
• evită contactul direct al piciorului cu reperele ale ansamblului superior;
• îmbunătăţeşte proprietăţile igienice şi estetice ale încălţămintei;
• previne deformarea feţelor în timpul purtării produsului, asigurând stabilitatea
formei spaţiale şi deci păstrarea în timpul purtării produsului, asigurând
stabilitatea formei spaţiale şi deci păstrarea în timp a aspectului esthetic al
produsului.
Căptuşelile pantofului decoltat de bază sunt de tipul ‘cu căptuşeli libere’ ,întâi se
îmbină reperele de feţe obţinându-se subansamblul exterior al ansamblul superior, după
care se îmbină căptuşelile exterioare obţinându-se subansamblul interior. Îmbinarea
dintre feţe şi căptuşeli se realizează pe linia superioară a carâmbilor prin suprapunere dos
la dos, căptuşelile fiind prevăzute cu rezervă de curăţare de 2 mm.
Semifabricatele ce au o căptuşeală liberă prezintă o rigiditate mai mică în zona
anterioară şi o capacitate de deformare mai mare decât semifabricatele cu căptuşeala
fixată în cusăturile de imbinare a carâmbilor cu căputa.
Căptuşeala modelului de bază este alcătuită din căptuşeala căputei, căptuşeală
carâmb şi antiglisor. Căptuşeala căputei este realizată din ţesătură legătură panză
impregnată. Căptuşeala carâmbilor se îmbină pe linia mediană a căputei prin cusătură
zig –zag, iar în partea posterioară se îmbină cu antiglisorul prin cusătură simplă cu două
aţe; atât antiglisorul cât şi căptuşeala căputei sunt realizate din meşină.
Căptuşeala pentru modelul de bază se utilizează pentru modelele de pantof întreg
de la modelul 1 până la 9(figura. 16.1), o mică excepţie făcând modelul 8 care are o
pensă sub baretă aceasta păstrându-se şi la căptuşeli(figura 16.2). Pentru modelele 10, 11,
12, 13,(figurile 16.3,16.4,16.5) decoltate la spate căptuşeala este compusă din doua parţi
care se îmbină pe linia mediană a căputei cu cusătură zig-zag,acestea prezintă unele mici
diferenţe date de diferite decupaje în zona căputei. Modele formate din ştaif şi căpută
sunt cuprind căptuşelă individual pntru fiecare(16.6,16.7,16.8,16.9). Toate căptuşelile
sunt prevăzute cu rezervă de 5 cm.

90
Concluzii:
Colecţia cuprinde 9 pantofi întregi, 4 pantofi decupaţi la spate si 7 pantofi decupaţi
în zona de glenc.
Cele 20 de modele se utilizează acelaşi tip de trasaj acesta putând fi obţinut cu
ajutorul unor cuţite circulare montate pe un ax comun şi a unui cilindru trasportor care
împinge materialul în zona de tăiere realizându-se fâşiile.
Modul de realizare a ansamblului superior pentru modele obţinute prin diversificare
conţine un număr de operaţii care sunt identice la toate modelele şi unele operaţii
distincte care diferă de la model la model.Operaţiile identice alcătuiesc un bloc comun
care va sta la baza realizării atelierului 2 de prelucrare asamblare repere flexibile.
Blocul comun conţine următoarele operaţii:
• alimentarea locurilor de muncă;
• subţierea reperelor;
• închiderea ştaifului;
• îndoirea marginii superioare a feţelor;
• egalizarea benzii pentru trasaje;
• realizarea trasajului;
• coaserea feţelor cu căptuşelile;
• îndepărtarea surplusului de căptuşeală;
• finisare;
• control ethnic de calitate;
• legare comisioane;
• transport ătre depozitul de regrupare.

Din punct de vedere al ordinii îmbinării reperelor şi în funcţie de numărul şi forma

reperelor component a fiecărui model se mai găsesc următoarele opetaţii:
• operaţii de coasere la maşina plană(carâmb cu căpută, carâmb cu ştaif,bandă, două
repere ale căputei, căpută cu ştaif);
• operaţii de coasere la maşina cu coloană;
• operaţii de montare a bombeului şi a ştaifului rigid(excepţie făcând modelele 10,
11, 12, 13, acestea fiind decupate în zona de ştaif având doar bombeu şi modele
14 şi 15 care prezintă decupaje în zona de vârf având doar ştaif;
• preformare la spate pentru modele prevăzute cu ştaif rigid.
În ceea ce priveşte căptuşelile se poate evidenţia încă un bloc comun secundar la
pantofii întregi de la modelul 1 pana la modelul 9 inclusiv,acesta cuprinzănd următoarele
operaţii:
• coaserea căptuşelilor carâmbilor pe linia mediană(zig-zag);
• montarea captuşelilor exterioare carâmbi şi căpută;
• coaserea antiglisorului.
Pentru modelele 10, 11, 12, 13, (decupate în zona de ştaif) căptuşelile prezintă o
singură operaţie şi anume: coaserea captuşelilor exterioare pe linia mediană a căputei.
Pentru celelalte modele 14-20 avem următoarele operaţii:
• coaserea căptuşelii căputei pe căpută ;

91
 • coaserea căptuşelii ştaifului pe ştaif.
Acest tip de diversificare prin linie şi formă,chiar şi a elementului ornamental,
prezintă o bună utilizare a spaţiului şi a utilajelor (care au fost calculate pentru modelul
de bază); spaţiul datorită faptului că, numărul de operaţii realizat pentru fiecare model se
încadrează în limite restrânse, iar utilajele utilizate sunt aceleaşi pentru toate modelele:
• maşina de subţiat;
• maşina de cusut cu masă plană;
• maşina de cusut cu coloană;
• maşina de îndoit;
• maşina de preformat feţe la călcâi;
Dintre maşinile de cusut cea utilizată la cele mai multe din operaţii este maşina
plană ceea ce măreşte considerabil productivitatea muncii pe bandă.

92
Bibliografie:
1.Gabriela Mălureanu, Aura Mihai- Bazele proiectării încălţămintei, Editura
“Performantica”, Iaşi, 2003
2.Aura Mihai, Antonela Curteza- Design-ul produselor din piele, Editura
“Performantica”, Iaşi, 2005
3.Rodica Silvia Volocariu,Liviu Mărcuş, Cornelia Ionescu Luca- Îndrumar pentru
lucrări practice şi proiect la disciplina PROCESE DE FABRICAŢIE ÎN
INDUSTRIA CONFECŢIILOR DIN PIELE I, Editura Pim Iaşi, 2007
4. Rodica Silvia Volocariu,Liviu Mărcuş- Îndrumar pentru lucrări practice şi proiect
la disciplina PROCESE DE FABRICAŢIE ÎN INDUSTRIA CONFECŢIILOR DIN
PIELE II, Editura Pim Iaşi, 2007

93