ELIBERAREA DE FRICĂ.

PRIMUL IMPERATIV AL ÎNVIERII

TEXT MATEI 28: 1-10

Primul cuvânt adresat de îngerul de la mormântul gol şi de însuşi

Cristosul înviat femeilor evlavioase a fost “Nu vă temeţi!”. Acesta este
primul imperativ al Învierii.

Cea mai puternică şi cea mai eficientă armă a diavolului este frica
(fobos, lb greacă).

Originea fricii o găsim în Genesa 3:10, generată de căderea omului în

păcat.

Frica, sub multiplele ei aspecte şi manifestări ne urmăreşte ca o stafie

malefică şi ne umbreşte cele mai frumoase clipe din viaţă. Ea este
duşmanul fericirii noastre, duşmanul sănătăţii noastre şi duşmanul
veşniciei noastre.

Medicii şi psihologii ne spun că foarte multe boli îşi au originea în frică,

în stări de frică şi anxietate.

Lăsând la o parte frica de înălţime, de apă şi de insecte, ne vom ocupa

de 3 aspecte majore ale fricii.

I FRICA DE OAMENI – Proverbe 29:25

“Frica de oameni este o cursă, dar cine se încrede în Domnul, nu are de

ce să se teamă!”

1). Sursa acestei frici este “complexul de inferioritate”. “Eu sunt

neînsemnat, eu sunt neimportant, eu nu sunt bun de nimic”.

2). Consecintele: lipsa de putere decizională, frica de confruntare,

resemnare totală, “complexul lăcustă”, (copiii lui Israel îi vedeau pe
cananiţi ca pe nişte uriaşi, iar pe ei ca pe nişte lăcuste)

Marcu 8:23-24 “Isus a luat pe orb de mână, şi l-a scos afară din sat;
apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el, şi l-a întrebat:
Vezi ceva? El s-a uitat şi a zis: Văd nişte oameni umblând, dar mi se par
ca nişte copaci”.

Orbul din Betsaida îi vede pe oameni ca pe nişte copaci şi are nevoie de

a doua atingere a lui Isus, pentru a-i vedea clar.
Femeile şi ucenicii erau paralizaţi de frica de oameni: Marcu 16:8;
Ioan 20:19

3) Antidotul: 2 Timotei 1:7 “Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de

frică, ci de putere, de dragoste şi chibzuinţă”.

Ca să scapi de frica de oameni este nevoie de putere spirituală.

Trebuie să ştiu cine sunt în Cristos. (1 Ioan 3:1-3 “Vedeţi ce dragoste
ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem.
Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Prea
iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a
arătat încă. Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El;
pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta
în El, se curăţeşte, după cum El este curat”.

II FRICA DE VIITOR (DE ZIUA DE MÂINE)

1. Sursa: sentiment de nesiguranţă

Viaţa este un hazard. Neprevăzutul ne aşteaptă după colţ sau ghinionul

şi noi suntem singuri în faţa acestui hazard al vieţii. (Accidente, boli,
necazuri).

Domnul Isus se ocupă de acest tip de frică în predica de pe munte când

vorbeşte de ziua de mâine şi de îngrijorări.

Matei 6: 25-34

2. Consecinţele – Ne închinăm lui Mamona (Matei 6:24), zeitate

finiciană a bogăţiilor.

Îngrijorarea este o forma de ateism, punem la îndoială puterea şi

Cuvântul lui Dumnezeu. Ea ne paralizează viaţa spirituală şi toate
iniţiativele şi ne îmbolnăveşte fizic.

Domnul Isus spune că e inutilă. (Matei 6:27 “Şi apoi, cine dintre voi,
chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea
lui?”

Starleny Johns spunea că: “A te îngrijora pentru ziua de mâine este ca

şi cum ai încerca să te ridici de la pământ trăgându-te de şireturile
pantofilor”.

3. Antidotul – Dragostea lui Dumnezeu arătată în Isus Cristos

În dragoste nu este frică (1 Ioan 4:18) “Şi dragostea desăvârşită
izgoneşte frica”.

Noi nu ne cunoaştem viitorul, dar Îl cunoaştem pe cel ce ţine viitorul în

mâinile Lui.

Cristosul înviat din morţi a spus ucenicilor că: “Iată Eu sunt cu voi în
toate zilele”. El te întreabă ca şi pe Maria Magdalena, femeie de ce
plângi, pe cine cauţi?”( Ioan 20:15)

III FRICA DE MOARTE

1). Sursa – sentimental de neputinţă în faţa morţii

Eclesiastul 8:8 “Omul nu este stăpan pe suflarea lui ca să o poată

opri şi n-are nici o putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este
izbăvire şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi”.

Evrei 2:14

Diavolul vrea ca prin frica de moarte să ne ţină robi.

2) Consecinţa: spaimă şi robie, bătrâneţe, spital, morgă, cimitir

Moartea este agentul lui Dumnezeu care acţionează pe baza decretului

dat de Dumnezeu în Geneza 3:19 care face “executarea silită”. Noi ne
agăţăm de tot ce avem cu cele două mâini.

3) Antidotul – cunoaşterea 2 Timotei 1:7, dragoste şi chibzuinţă

(minte sănătoasă) vei şti cine este Cristos şi moartea e desfiinţată.

2 Corinteni 5:1 “Ştim în adevăr ca, dacă se desface, casa

pământească a corpului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la
Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână, ci este veşnică”.

Cristos cel viu Evrei 2:14-15 “Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi
sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele,
pentru ca prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morţii,
adică pe diavolul şi să izbăvească pe toţi aceia care prin frica morţii
erau supuşi robiei toată viaţa lor”.

Apocalipsa 1:17-18 “Când L-am văzut am căzut la picioarele Lui ca

mort. El şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: Nu te teme! Eu
sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Cel viu. Am fost mort şi iată că
sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei
morţilor”.

Lângă mormântul lui Lazăr, Isus a proclamat: Ioan 11: 25-26 “Isus a
zis: Eu sunt Învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi
murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri
niciodată. Crezi lucrul acesta?”