Deportarea evreilor din nordul Transilvaniei (1944).

Grecu Dan-Simion

În anul 1941 trăiau 725.007 de evrei în Ungaria Mare (incluzând Transilvania de Nord şi
teritoriile cedate de Cehoslovacia şi Iugoslavia), dintre care 63.000 au murit inainte de primăvara
anului 1944 (20.000 au fost deportaŃi în iulie-august 1941 în GaliŃia si masacraŃi la KameneŃ-
Podolsk, 1000 au fost asasinaŃi în ianuarie-februarie 1942 la Novi-Sad; în fine, până în 1943 au
murit circa 42.000 dintr-un total de 50.000 militari înrolaŃi în companiile de muncă pe frontul din
Rusia). Dar adevăratul masacru al evreilor unguri a început după ocuparea Ńării de trupele
germane, în primăvara anului 1944.

În faŃa unor intenŃii tot mai clare ale lui Horthy şi a guvernului ungar de a ieşi din război, Hitler
decide la 12 martie 1944 ocuparea Ungariei de către forŃe germane (aşa numita OperaŃiune
"Margarethe I") ordin excutat la 19 martie 1944. Trei zile mai tarziu, Sztojái Döme a devenit
prim-ministru si ministru de Externe, iar la 19 martie 1944 s-a instalat la Budapesta Adolf
Eichmann, în fruntea Sonderkommando-ul sau, format din circa 150 de specialişti în "vânătoarea
de evrei". Drumul era deschis pentru 'curăŃarea' Ungariei de evrei; primul pas spre deportare a
fost ghetoizarea evreilor în câteva oraşe mari. AcŃiunea a început în Rutenia Sub-Carpatică în
zilele de 16-19 aprilie 1944, până la 23 aprilie circa 150.000 evrei fiind concentraŃi, şi aşteptând
deportarea la Auschwitz; primele transporturi către lagărul de exterminare au plecat la 15 mai
1944.

Ghetoizarea se desfăşura cam în acelaşi fel în toate regiunile: în general, evreii erau scoşi afară
din locuinŃe în timpul nopŃii, fiindu-le permis doar un bagaj minim (casele fiind supuse apoi
inventarului şi sigilării), şi erau trimişi către puncte de adunare temporare. Gheoturile provizorii
erau stabilite de obicei în şcoli, sinagogi sau fabrici în afara oraşelor. În centrele evreieşti
importante, ghetourile erau stabilite în vecinătatea oraşelor, în barăci sau sub cerul liber. Uneori,
din acest ghetouri temporare, evreii erau evacuaŃi spre ghetouri centrale, mult mai mari. Peste
400.000 evrei au fost astfel concentraŃi şi obligaŃi să trăiască în condiŃii de viaŃă mizerabile.
Chiar dacă aceste ghetouri au funcŃionat puŃin timp, condiŃiile inumane şi tortura au dus la
numeroase decese şi sinucideri. Astfel că, atunci când a început deportarea propriu-zisă,
majoritatea evreilor erau deja într-o stare de epuizare fizică şi mentală.

Ghetouri din Transilvania de Nord

Ghetoizarea şi deportarea evreilor a fost executată pe baza Decretului nr. 6163/1944 din 7 aprilie
1944. S-au stabilit 6 zone de acŃiune în întreaga Ungarie, două dintre acestea având legătură cu
evreii din Ardealul de Nord:

Zona I (Ucraina Subcarpatică, ce includea şi Maramureşul). OperaŃiunile încep aici duminică 16

aprilie 1944, pe baza directivelor stabilite la consfătuirea de la Munkács (Muncacevo) din 12
aprilie. Evreii din teritoriul de azi al României au fost concentraŃi în trei ghetouri principale:

- Nagyszöllös (Vinogradov), cu 12-14.000 evrei din oraş şi din comunele judeŃului Ugocea.
ToŃi au fost deportaŃi cu trei transporturi între 30 mai şi 3 iunie 19441.
- Tecsö (Teceu), cu 10.000 evrei din oraş şi satele învecinate. Au fost deportaŃi începând cu 22
mai 1944;

1
Toate datele privind transporturile se referă la trecerea lor prin gara Kassa (Kosice) din Slovacia.

BULETINUL CERCULUI DE STUDII AL ISTORIEI POŞTALE DIN ARDEAL, BANAT ŞI BUCOVINA, An XVII, nr.1
- Sighetu MarmaŃiei, cu 13.000 evrei din oraş şi satele învecinate, instalat în două zone
periferice, locuite de evrei săraci. ToŃi au fost deportaŃi la Auschwitz cu patru transporturi, în
intervalul 16 - 22 mai 1944. Au mai existat ghetouri la Aknaszlatina / Slatina (3300 evrei
deportaŃi la 25 mai), Vişeul de Sus (de unde, între 19-25 mai 1944 au fost deportaŃi cu 4
transporturi 12.000 evrei) şi Berbeşti.

Zona II (Transilvania de Nord), cu circumscripŃiile de poliŃie IX (Cluj) şi X (Târgu Mureş), în

care trăiau aproximativ 130.000 evrei. OperaŃiunea a fost aici executată pe baza directivelor
stabilite la conferinŃele din Satu Mare (6 aprilie 1944) şi Târgu Mureş (8 aprilie 1944), şi a
început în dimineaŃa zilei de 3 mai 1944, simultan în regiunile Cluj şi Târgu Mureş, sub
coordonarea jandarmeriei maghiare, cu sprijinul unor civili (funcŃionari şi profesori) şi a unor
voluntari. SS-ul era şi el prezent, prin Hauptsturmführer SS Strohschneider, şeful serviciilor
germane de securitate locale. Au existat mai multe ghetouri:

În judeŃul Cojocna:
- Cluj, în incinta fabricii de caramizi "Iris", la marginea de nord a oraşului. Aici au fost aduşi
evreii din oraş, ca şi cei din Borşa, Huedin şi din multe sate din imprejurimi. La 18 mai sunt
transferaŃi aici şi 1600 evrei din ghetoul temporar de la Gherla (instalat tot într-o fabrică de
cărămizi), astfel încât numărul maxim de evrei de la Cluj a ajuns la 18.000. Ei au fost
deportaŃi în intervalul 25 mai - 9
iunie 1944.

În judeŃul Solnoc-Dăbâca:
- Dej, cu 7860 evrei concentraŃi în
pădurea Bungur, la 3 km în afara
oraşului. DeportaŃi cu trei
transporturi în perioada 28 mai -
8 iunie 1944.

În judeŃul Sălaj:
- Şimleul Silvaniei, cu 8500 de
evrei din întreg judeŃul Sălaj,
îngrămădiŃi în incinta fabricii de
cărămidă "Klein" din Cehei,
jumătate dintre ei fiind obligaŃi să Fig. 1
stea sub cerul liber. Între 31 mai -
6 iunie 1944 au plecat din Cehei trei transporturi cu 8000 evrei epuizaŃi datorită condiŃiilor
mizere, care, din această cauză, au intrat în majoritate direct în camerele de gazare.

În judeŃul Satu Mare au fost înfiinŃate două ghetouri:

- Satu Mare, într-un cartier al oraşului, cu 18.000 de evrei; a existat şi un ghetou temporar la
Carei, cu 1200 evrei (transferaŃi după puŃin timp la Satu Mare). ToŃi cei peste 19.000 evrei
au fost deportaŃi cu şase transporturi în perioada 19 mai - 1 iunie 1944.
- Baia Mare, cu cca 3900 de evrei, concentraŃi la fabrica de sticlă Koenig, iar alŃi 2000 de
evrei (din plasele Baia Mare, Şomcuta Mare şi Copalnic-Mănăştur) au fost concentraŃi la o
fermă din Valea Borcutului, la 3-4 km de Baia Mare: 200 în grajd şi şură, restul de 1800 sub
cerul liber. Cei aproape 6000 evrei au fost deportaŃi cu două transporturi, între 31 mai - 5
iunie 1944.

În judeŃul Bihor, concentrarea a început la 5 mai coordonată de jandarmi unguri şi soldaŃi SS:
- Oradea, era cel mai mare ghetou din Ungaria, dupa cel din Budapesta; era voba de fapt de
două ghetouri, primul cuprinzând 27.000 de evrei orădeni (localizat în cartierele din jurul
PieŃei Mari şi a sinagogii), al doilea cu cca 8000 evrei aduşi din judeŃul Bihor (amplasat în

BULETINUL CERCULUI DE STUDII AL ISTORIEI POŞTALE DIN ARDEAL, BANAT ŞI BUCOVINA, An XVII, nr.1
 curtea fabricii de cherestea Mezey şi a fermei oraşului). La 24 mai 1944 pleacă primul tren
cu evrei din ghetoul Mezei, iar la 28 mai pleacă primul tren din ghetoul mare; deportarea se
încheie la 27 iunie, după ce plecaseră 9 transporturi cu un total de 27.000 evrei.

În judeŃul BistriŃa-Năsăud:
- BistriŃa, cu cca 6000 evrei îngrămădiŃi, inclusiv în coteŃe de porci, la ferma Stamboli, la 4-5
km de oraş (2500 fiind din oraş, restul din comunele judeŃului). ToŃi au fost deportaŃi cu două
transporturi, la 2 iunie şi la 6 iunie 1944.

În CircumscripŃia X-a au existat trei ghetouri:

- Târgu Mureş, cu 7380 evrei înghesuiŃi într-o fabrică de cărămizi de pe strada Koronkai,
majoritatea fiind obligaŃi să stea sub cerul liber (dintre aceştia 5500 erau din oraş, restul din
vestul judeŃului Mureş-Turda şi comunele judeŃului Odorhei). Între 27 mai şi 8 iunie 1944,
trei transporturi i-au dus pe toŃi la Auschwitz (doar 1200 reuşind să supravieŃuiască).
- Reghin, cu 4000 de evrei din Reghin (1400), din estul judeŃului Mureş-Turda (Turda) şi
nordul judeŃului Ciuc (Gheorghieni), concentraŃi tot într-o fabrică de cărămizi. Au fost
deportaŃi la 4 iunie 1944.
- Sfântu Gheorghe, cu 850 de evrei locali şi din sudul judeŃelor Trei Scaune şi Ciuc.

Aşadar evreii transilvăneni (ca şi cei din restul Ungariei2) n-au rămas multă vreme în ghetouri:
între 14-15 mai şi 7 iunie, circa 290.000 evrei au fost evacuaŃi din Zona I (Rutenia Sub-
Carpatică) şi Zona II (Transilvania de Nord); ultimul transport a plecat din ghetoul Oradea la 27
iunie 1944. Majoritatea transporturilor au ajuns la Auschwitz trecând prin Slovacia centrală
(Kosice). Rata de supravieŃuire (pentru evreii originari din Ardealul de Nord) a fost de 17%
(135.455 morŃi).

Aspecte poştale.

Este de la sine înŃeles că piese poştale ilustrând aceste tragice evenimente sunt din categoria
celor rare sau foarte rare. Am putea delimita două categorii, raportat la cele două etape parcurse:
ghetoizarea şi deportarea.

Piese poştale din ghetourile Ardealului de Nord trebuie să existe, dar ele nu sunt încă identificate
(sau nu sunt cunoscute autorului). În ciuda timpului redus petrecut în ghetouri (2-4 săptămâni),
se ştie în mod clar că a existat corespondenŃă trimisă din sau între ghetouri, spre alte locuri de
detenŃie, în străinătate, etc. Este nevoie de o analiză atentă a pieselor circulate de la persoane cu
nume evreieşti din Ardealul de Nord în perioada 3-27 mai 1944 şi de cunoaşterea datelor
generale de funcŃionare a ghetourilor, aşa cum au fost ele sintetizate mai sus, pentru a identifica
şi introduce în circuitul poştal-istoric documente de primă importanŃă.

În schimb, este puŃin probabil să fie întâlnite corespondenŃe expediate din locul de deportare (KL
Auschwitz II Birkenau). În primul rând datorită faptului că majoritatea evreilor au fost omorâŃi
imediat sau la scurt timp după sosirea în lagăr, în al doilea rând acestora, având un statut special
în regim de exterminare, nu le era permisă corespondenŃa regulată cu exteriorul; rare piese
circulate se cunosc totuşi (nu spre Ardeal !), majoritatea fiind propagandă în cadrul 'Briefaktion'
('OperaŃiunea Scrisoarea') ce impunea evreilor expedierea unei cărŃi poştale imediat după sosire
(de obicei, prima şi ultima înainte de a fi ucişi), cu texte liniştitoare, având menirea de a alunga
zvonurile care circulau între familiile din Ńară privind exterminarea. A nu se confunda însă
acestea cu corespondenŃele trimise de la Auschwitz I (lagărul principal) sau Auschwitz III
2
Peste 50.000 evei din Zona III (Ungaria de nord-vest şi nord de Budapesta) şi 41.000 evrei din Zona IV (Ungaria
de sud, la est de Dunăre) au fost deportaŃi până la 30 iunie. Ultima fază s-a încheiat la 9 iulie 1944 cu deportarea a
peste 55.000 evrei din Zona V (Transdanubia şi periferiile Budapestei, capitala propriu-zisă scăpând de deportări).
Conform raportului lui Veesenmayer, un total de 437.402 evrei au fost deportaŃi din cele cinci zone.

BULETINUL CERCULUI DE STUDII AL ISTORIEI POŞTALE DIN ARDEAL, BANAT ŞI BUCOVINA, An XVII, nr.1
Morovitz (lagărul de muncă), care nu sunt nicidecum rarităŃi pe piaŃa internaŃională, fiind însă
expediate de alte categorii de deŃinuŃi - mai ales polonezi, cehi, etc, care aveau alt statut şi alte
condiŃii de detenŃie, inclusiv dreptul la două scrisori / cărŃi poştale pe lună.

Şi totuşi există şi o a treia categorie de piese poştale, care a stat ca pretext pentru scrierea
materialului de faŃă: este vorba de corespondenŃe expediate spre evrei din Ardealul de Nord, care
fuseseră între timp ghetoizaŃi şi / sau deportaŃi, astfel încât corespondenŃele sunt returnate
expeditorului. Cum pot fi identificate pozitiv astfel de piese poştale deosebite, vom vedea mai
jos analizând cele două exemple ilustrate în textul articolului (cu precizarea că identificarea
persoanelor şi a destinelor lor s-a făcut cu ajutorul site-ului Internet JewishGen Holocaust
Database):

Fig.1: Carte poştală recomandată expediată la 5.5.1944 de Prim-Rabin Schönfeld din Arad, către
o rudă din Dej, funcŃionarul Schönfeld Benı (născut în anul 1872 la Seini, azi în Maramureş).
După ce trece de cenzura externă română din Bucureşti, corespondenŃa ajunge la Dej, unde se
aplică la 21 sau 31.5.1944 o etichetă cu textul 'Elköltözött / Parti' (Plecat), fiind returnată în
România, tranzit Bucureşti la 5.6.1944, sosire la Arad în 7.6.1944.

• ExplicaŃia: Schönfeld Benı a fost şi el ridicat de la domiciliul din Thököly Utca nr. 43
(împreună cu familia, soŃia Paula n. Rába de 52 ani şi copiii Edith, 25 ani şi Lili, 23 ani) şi
trimis în ghetoul din pădurea Bungur în dimineaŃa zilei de 3 mai 1944, fiind eventual ulterior
deportat la Auschwitz. Astfel se justifică eticheta 'Plecat' aplicată la data de 21 / 31.5.1944,
domiciliul fiind sigilat la momentul vizitei factorului poştal. Dată fiind vârsta (72 ani) este
puŃin probabil să fi supravieŃuit deportării, poate nici chiar getoizării (au fost 25 decese în
ghetoul din Dej).

Fig.2: Carte poştală scrisă la Cluj în 27.3.1944 şi cartată a doua zi, adresată de un membru al
familiei Dr. Bergfeld Sándor (născut la BistriŃa în 5.4.1906, domiciliat în Cluj, Szecheny tér 39),
dar aflat la acel moment la Baia Mare într-o unitate de muncă obligatorie pentru evrei
(Batalionul X). Ajunsă la unitatea
militară, corespondenŃa este
cenzurată ELENÖRIZVE, şi apoi
returnată pe adresa din Cluj cu
notaŃia manuscrisă Vissza (Retur).

• ExplicaŃia: corespondenŃa a
făcut probabil destul de mult
pe drum, astfel încât a ajuns la
Baia Mare cândva după 3 mai
1944, dată la care destinatarul
era concentrat în ghetoul din
oraş; ulterior a fost deportat la
Auschwitz (la începutul lunii
iunie), iar de aici a fost
transferat la Dachau în
Fig. 2
18.6.1944 (unde va fi
'prizonierul evreu ungur' cu numărul #72019). Din păcate nu se mai întoarce în Ardealul
natal, decedând la Dachau în 25.1.1945 la vârsta de 39 ani. Este posibil ca şi familia rămasă
în Cluj să fi avut, până la un punct cel puŃin, un destin asemănător.

Acestea au fost două exemple, cum informaŃiile obŃinute independent pot transforma o aparent
banală corespondenŃă într-un document istoric plin de semnificaŃii şi valoare istorică !

BULETINUL CERCULUI DE STUDII AL ISTORIEI POŞTALE DIN ARDEAL, BANAT ŞI BUCOVINA, An XVII, nr.1