UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE DREPT

DREPT PENAL
PARTEA GENERALĂ I

Lect. univ. dr. MARIA IOANA MICHINICI

- SUPORT CURS -
Anul II
Semestrul I

2008

La elaborarea acestui suport de curs s-au avut în vedere:

− prevederile Codului penal al României adoptat prin Legea nr. 15 / 1968 (publicată în B. Of. nr. 79-bis din 21.06.1968), cu
intrare în vigoare la data de 1 ianuarie 1969, ulterior republicat în B. Of. nr. 55-56 / 23.04.1973, republicat în temeiul Legii
nr. 140/1996 (în M. Of. nr. 65 / 16.04.1997), cu ultimele modificări aduse prin Legea nr. 278 / 2006 pentru modificarea şi
completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi (publicată în M.Of. nr. 601 /
12.07.2006).
− Codul penal actual va fi în vigoare până la data de 1 septembrie 2009, dată când va intra în vigoare art. 512 din Legea nr.
301 / 2004 de adoptare a noului Cod penal, publicată în M. Of. nr. 575 / 29 iunie 2004, rectificată în M. Of. nr. 303 / 12
aprilie 2005.

Unde am apreciat ca necesar am reprodus – şi comentat succint – principalele modificări faŃă de legea actuală,
implicând schimbările majore de optică a legiuitorului noului Cod penal.

2
 CUPRINS

I. NoŃiuni generale privind dreptul penal ........................................................ 3

1. NoŃiunea dreptului penal ............................................................................... 3
2. Obiectul şi caracterele dreptului penal .......................................................... 3
3. InstituŃii fundamentale ale dreptului penal .................................................... 4
4. Principiile fundamentale ale dreptului penal ................................................. 5
5. Perspective legislative. ConcepŃia legiuitorului noului Cod penal ............... 6
II. Legea penală şi limitele ei de aplicare ......................................................... 8
1. Izvoarele dreptului penal. Conceptul de lege penală .................................... 8
2. Aplicarea legii penale în timp. Principii ....................................................... 8
3. Aplicarea legii penale în spaŃiu. Principii ..................................................... 11
4. Perspective legislative ................................................................................... 13
III. Teoria generală a infracŃiunii ................................................................... 14
1. Aspecte generale privind infracŃiunea ........................................................... 14
1.1. DefiniŃia şi trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii .................................... 14
1.2. ConŃinutul infracŃiunii .......................................................................... 17
1.3. Perspective legislative .......................................................................... 23
2. Formele infracŃiunii după fazele de desfăşurare a activităŃii infracŃionale .... 23
2.1. InfracŃiunea consumată – forma tipică a infracŃiunii ............................. 23
2.2. Formele atipice ale infracŃiunii ............................................................. 24
2.2.1. Actele de pregătire ..................................................................... 24
2.2.2. Fazele tentativei .......................................................................... 25
2.3. Perspective legislative ........................................................................... 29
3. Unitatea de infracŃiune ................................................................................... 30
3.1. Unitatea naturală de infracŃiune ........................................................... 30
3.1.1. InfracŃiunea simplă .................................................................... 31
3.1.2. InfracŃiunea continuă ................................................................. 31
3.1.3. InfracŃiunea deviată ................................................................... 32
3.2. Unitatea legală de infracŃiune ............................................................... 33
3.2.1. InfracŃiunea continuată ............................................................... 33
3.2.2. InfracŃiunea complexă ................................................................ 35
3.2.3. InfracŃiunea de obicei ................................................................. 37
3.2.4. InfracŃiunea progresivă ............................................................... 38
3.3. Perspective legislative ........................................................................... 39
4. ParticipaŃia penală .......................................................................................... 39
4.1. DefiniŃie şi condiŃii de existenŃă ............................................................ 39
4.2. Formele participaŃiei penale .................................................................. 42
4.2.1. Autoratul şi coautoratul .............................................................. 42
4.2.2. Instigarea .................................................................................... 44
4.2.3. Complicitatea ............................................................................. 46
4.3. SancŃionarea participaŃiei penale .......................................................... 47
 4.4. Perspective legislative ........................................................................... 50
5. Pluralitatea de infracŃiuni ............................................................................... 50
5.1. Concursul de infracŃiuni ........................................................................ 51
5.1.1. DefiniŃie şi condiŃii de existenŃă ................................................. 51
5.1.2. Formele concursului de infracŃiuni ............................................ 52
5.1.3. SancŃionarea concursului de infracŃiuni ..................................... 53
5.1.3.1. SancŃionarea concursului de infracŃiuni săvârşite de
persoana fizică .............................................................. 54
5.1.3.2. SancŃionarea concursului de infracŃiuni săvârşite de
persoana juridică ........................................................... 56
5.1.4. Perspective legislative ............................................................... 57
5.2. Recidiva ................................................................................................. 57
5.2.1. Recidiva în cazul persoanei fizice .............................................. 57
5.2.1.1. DefiniŃie şi condiŃii generale de existenŃă .................... 57
5.2.1.2. Formele (modalităŃile) recidivei în Codul penal român
în cazul persoanei fizice ............................................... 61
5.2.1.3. Tratamentul penal al recidivei în cazul persoanei
Fizice ............................................................................. 61
5.2.2. Recidiva în cazul persoanei juridice .......................................... 63
5.2.2.1. DefiniŃie şi condiŃii generale de existenŃă .................... 63
5.2.2.2. Formele (modalităŃile) recidivei în Codul penal român 64
5.2.3. Perspective legislative ................................................................ 65
5.3. Pluralitatea intermediară de infracŃiuni ................................................ 65
6. Cauze generale care exclud infracŃiunea ....................................................... 67
6.1. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei ..................................... 67
6.2. Perspective legislative ........................................................................... 72
Bibliografie ....................................................................................................... 75

2
 I. NOłIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL PENAL

1. NoŃiunea dreptului penal

În sistemul dreptului pozitiv, dreptul penal – ramură a dreptului public –
reprezintă un ansamblu de norme care reglementează relaŃiile sociale care iau naştere
în acŃiunea de prevenire şi combatere a infracŃionalităŃii, norme care determină faptele
ce constituie infracŃiuni, sancŃiunile corespunzătoare lor, precum şi condiŃiile de
aplicare şi executare a acestora.
Ca instrument principal al politicii penale, dreptul penal are ca scop apărarea
valorilor sociale esenŃiale pentru existenta unei societăŃi împotriva fenomenului
infracŃional, ceea ce relevă necesitatea reglementării juridico-penale.
Potrivit art. 1 C.pen. – care înscrie expres scopul legii penale – se prevede că
legea penală apără împotriva infracŃiunilor România, suveranitatea, independenŃa,
unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăŃile acesteia,
proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept.

2. Obiectul şi caracterele dreptului penal

Dreptul penal reprezintă o ramură autonomă de drept, având un obiect
propriu de reglementare şi consacrând un ansamblu de principii fundamentale ce
guvernează întreaga reglementare penală privitoare la instituŃiile fundamentale –
infracŃiunea, răspunderea penală şi sancŃiunile de drept penal.
Obiectul dreptului penal – reprezentat de relaŃiile de apărare socială, ca relaŃii
de prevenire şi combatere a criminalităŃii – are un caracter complex, relaŃiile sociale
manifestându-se, pe de o parte, ca relaŃii de conformare (cooperare) stabilite între stat
şi destinatarii normelor penale – ce se nasc de la data intrării în vigoare a legii penale
-, constând în dreptul statului de a pretinde o anumită conduită, prin abŃinerea de la
săvârşirea faptelor incriminate şi în obligaŃia ce revine destinatarilor legii penale de a
adopta conduita impusă; pe de altă parte, ca relaŃii de conflict (represive) – ce se nasc
la data şi cu ocazia comiterii faptelor ce constituie infracŃiuni -, constând în dreptul
statului de a trage la răspundere penală şi de a aplica sancŃiuni şi, respectiv, obligaŃia
persoanei vinovate de comiterea infracŃiunii de a suporta consecinŃele faptei sale.
Prin specificul reglementărilor sale, dreptul penal aparŃine dreptului public,
instituind raporturi de putere în care partea dominantă este întotdeauna statul, atât în
relaŃiile de conformare (prin elaborarea normelor penale ce impun o anumită
conduită), cât şi în cele de conflict (în procesul aplicării legii penale prin intermediul
organelor competente, în vederea tragerii la răspundere penală şi aplicării
sancŃiunilor).
Ocupând un loc bine definit în sistemul de drept, dreptul penal – ramură de
sine-stătătoare cu un caracter autonom – interferează, având strânse legături cu alte
ramuri de drept public (dreptul constituŃional, dreptul procesual penal, dreptul
execuŃional penal, dreptul financiar ş.a.). ReŃinem legătura îndeaproape realizată cu
dreptul procesual penal, legătură evidentă atâta timp cât, prin normele penale sunt
consacrate faptele ce constituie infracŃiuni şi ansamblul sancŃiunilor corespunzătoare,
3
iar prin normele procesual penale reglementându-se procedura de tragere la
răspundere penală a celor vinovaŃi de comiterea infracŃiunilor. InterdependenŃa celor
două ramuri autonome de drept – drept penal material şi procesual – rezidă şi în
scopul comun urmărit. Consacrat în art. 1 C.pr.pen., scopul procesului penal priveşte
constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracŃiuni, astfel că
orice persoană care a săvârşit o infracŃiune să fie pedepsită potrivit vinovăŃiei sale şi
nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (alin. 1). Procesul
penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a
drepturilor şi libertăŃilor acesteia, la prevenirea infracŃiunilor, precum şi la educarea
cetăŃenilor în sprijinul respectării legilor (alin. 2).
Dreptul penal prezintă legături şi cu ramuri de drept privat (dreptul civil,
dreptul comercial, dreptul familiei, dreptul muncii ş.a.) prin ocrotirea penală a
faptelor grave pentru relaŃiile sociale ce formează obiectul de reglementare a acestor
ramuri de drept.
Dreptul penal are şi un caracter unitar, unitate care este pusă în evidenŃă de
unitatea principiilor ce reglementează materia penală. Sub aspectul structurii sale,
dreptul penal – reprezentat printr-un ansamblu de norme juridico-penale – se divide în
drept penal – parte generală şi drept penal – parte specială, urmând de altfel şi
împărŃirea Codului penal în două părŃi – partea generală şi partea specială. Normele
penale generale îşi au sediul, de regulă, în partea generală a Codului penal,
reglementând instituŃiile fundamentale – infracŃiunea, răspunderea penală şi
sancŃiunile de drept penal. Normele speciale - cu sediul în partea specială a Codului
penal sau în legi speciale – sunt norme de incriminare prin care se prevăd faptele ce
constituie infracŃiuni şi pedepsele corespunzătoare acestora.
Unitatea dreptului penal nu este afectată de această diviziune, între cele două
categorii de norme penale – generale şi speciale – existând o interdependenŃă,
normele generale aplicându-se numai prin intermediul normelor speciale, iar acestea
din urmă, la rândul lor, completându-se de către cele generale, numai dacă prin
dispoziŃiile speciale nu se derogă de la cele generale.

3. InstituŃiile fundamentale ale dreptului penal

InstituŃiile fundamentale ale dreptului penal sunt reprezentate de infracŃiune,
răspunderea penală şi sancŃiunile de drept penal, instituŃia infracŃiunii fiind, pe drept
cuvânt, apreciată în doctrină ca „piatra de temelie” a oricărui sistem de drept penal,
infracŃiunea determinând răspunderea penală şi sancŃiunea penală.
InstituŃia infracŃiunii este consacrată în Titlul II al părŃii generale a Codului
penal, cadrul reglementărilor în materie incluzând dispoziŃii generale privind
infracŃiunea (art. 17-19¹), tentativa (art. 20-22), participaŃia (art. 23-31), pluralitatea de
infracŃiuni (art. 32-43) şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (art. 44-51).
Legea penală cuprinde dispoziŃii exprese privitoare la răspunderea penală în
art. 17 alin. 2 potrivit căruia infracŃiunea este unicul temei al răspunderii penale şi
corespunzător Titlului VII al părŃii generale a Codului penal unde sunt reglementate
cauzele care înlătură răspunderea penală (conform art. 119 şi următoarele sunt

4
prevăzute amnistia, prescripŃia răspunderii penale, lipsa/retragerea plângerii prealabile
şi împăcarea părŃilor).
Ansamblul sancŃiunilor de drept penal este format din trei categorii de
sancŃiuni: sancŃiuni penale (pedepse), măsuri educative şi măsuri de siguranŃă.
Codul penal actual a creat un cadru legal amplu în Titlul III al părŃii generale
intitulat „Pedepsele” (art. 52-89), incluzând dispoziŃii privitoare la categoriile si
limitele generale ale pedepselor (art. 53-53²), pedepsele principale aplicabile
persoanei fizice (art. 53³-63¹), pedepsele complementare şi pedepsele accesorii
aplicabile persoanei fizice (art. 64-67), pedepsele aplicabile persoanei juridice (71¹-
717), individualizarea pedepselor (art. 72-89).
Precizăm că prin Legea nr. 278 / 2006 se prevăd condiŃiile răspunderii penale
a persoanei juridice (art. 19¹ C. pen.), ceea ce a condus şi la diferenŃierea,
diversificarea pedepselor aplicabile persoanelor implicate în comiterea de infracŃiuni.
După cum se prevede expres, răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude
răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit în orice mod la săvârşirea
aceleiaşi infracŃiuni. Anterior legii menŃionate se consacra exclusiv răspunderea
penală a persoanei fizice; drept urmare, cadrul general actual al pedepselor cuprinde
atât categoriile şi limitele generale ale pedepselor care se aplică persoanelor fizice cât
şi cele care se aplică persoanelor juridice.
Reglementări privitoare la pedeapsă sunt incluse şi în Titlul V, potrivit art.
109 şi următoarele, cu referire la pedepsele pentru infractorii minori şi în Titlul VII,
având aici în vedere cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei (graŃierea
şi prescripŃia executării pedepsei).
În cadrul Titlului V „Minoritatea” sunt prevăzute ca sancŃiuni de drept penal
aplicabile infractorilor minori măsurile educative corespunzător art. 101-108 C.pen.
acestea fiind: mustrarea; libertatea supravegheată; internarea într-un centru de
reeducare; internarea într-un institut medical-educativ.
Măsurile de siguranŃă sunt prevăzute în Titlul VI (art. 111-118¹) acestea
fiind: obligarea la tratament medical; internarea medicală; interzicerea de a ocupa o
funcŃie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupaŃie; interzicerea de a se
afla în anumite localităŃi; expulzarea străinilor; confiscarea specială; interdicŃia de a
reveni în locuinŃa familiei pe o perioadă determinată.
Cadrul legal al sancŃiunilor operante în materie juridico-penală este completat
-în afara sancŃiunilor specifice de drept penal- prin unele sancŃiuni extrapenale. În
acest sens, Codul penal consacră sancŃiuni cu caracter administrativ incidente, de lege
lata, în două situaŃii distincte: pe de o parte, în cazul comiterii unei fapte care nu
prezintă pericolul social al unei infracŃiuni (art. 18¹), şi în condiŃiile înlocuirii
răspunderii penale (art. 90), prin săvârşirea unei infracŃiuni cu un grad de pericol
social mai redus, pe de altă parte. (A se vedea, în acest sens, art. 91 C.pen.).

4. Principiile fundamentale ale dreptului penal

Principiile fundamentale ale dreptului penal stau la baza întregii reglementări
juridico-penale şi sunt legate de instituŃiile fundamentale ale dreptului penal.

5
 Legea formulează expres principiile legalităŃii incriminării şi a sancŃiunilor
de drept penal potrivit art. 2 C.pen. care dispune „legea prevede faptele care constituie
infracŃiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile care se pot lua în cazul
săvârşirii acestor fapte”.
Principiul legalităŃii incriminării şi a sancŃiunilor de drept penal reprezintă, în
aprecierea doctrinei, principala garanŃie a securităŃii juridice a cetăŃeanului în faŃa
dreptului penal, adresându-se atât legiuitorului cât şi instanŃelor judecătoreşti cărora le
impune drepturi, obligaŃii şi limite specifice. De reŃinut că, i se impune legiuitorului
prevederea faptelor ce constituie infracŃiuni şi a sancŃiunilor corespunzătoare prin
elaborarea unor texte de lege clare, complete şi precise; în aplicarea legii penale,
instanŃa trebuie să determine o încadrare juridică corectă a faptei comise care să
corespundă modelului legal şi să dispună, prin individualizare, sancŃiunea
corespunzătoare.
Art. 17 alin.2 C.pen. înscrie principiul potrivit căruia infracŃiunea este unicul
temei al răspunderii penale. Prin „săvârşirea unei infracŃiuni” sau „comiterea unei
infracŃiuni” se înŃelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte
ca infracŃiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora
ca autor, instigator sau complice. Personalitatea răspunderii penale implică angajarea
răspunderii de către persoana ce a comis infracŃiunea, obligată a suporta consecinŃele
directe şi indirecte ale faptei săvârşite, prin executarea sancŃiunii aplicate. Prin
consacrarea răspunderii penale a persoanei juridice nu se contravine acestui principiu.
Un alt principiu fundamental este cel al individualizării sancŃiunilor de drept
penal, principiu ce implică stabilirea şi aplicarea sancŃiunii în funcŃie de gravitatea
faptei, persoana ce a comis-o şi de condiŃiile de săvârşire a infracŃiunii.
Individualizarea cunoaşte trei forme în funcŃie de organul ce o realizează.
Individualizarea legală este opera legiuitorului care determină ansamblul
sancŃiunilor de drept penal, cadrul general al pedepselor (categoriile şi felurile de
pedepse), al măsurilor educative şi al măsurilor de siguranŃă, prevede împrejurările de
agravare sau atenuare a răspunderii penale. Individualizarea judiciară o realizează
instanŃa, care la stabilirea şi aplicarea pedepsei (conform art. 72) Ńine seama de
criteriile generale de individualizare a pedepsei – dispoziŃiile părŃii generale a Codului
penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al
faptei săvârşite, persoana infractorului (pentru persoana fizică) şi împrejurările care
atenuează sau agravează răspunderea penală. Individualizarea administrativă
(execuŃională) are loc în faza executării sancŃiunii ce a fost aplicată.
Se pot reŃine şi alte principii, dintre care enumerăm: principiul egalităŃii în faŃa
legii penale, principiul umanismului dreptului penal – ca principii fundamentale (şi) în
dreptul penal, principii ce guvernează, de altfel, întregul sistem de drept românesc.

5. Perspective legislative. ConcepŃia legiuitorului noului Cod penal

Ca element de noutate, noul Cod penal consacră concepŃia bipartită în
materia
infracŃiunilor, care se împart, după gravitatea lor, în crime şi delicte (art. 3).
Clasificarea bipartită a infracŃiunilor atrage consecinŃe pe planul pedepselor principale
6
aplicabile persoanei fizice, distingându-se între pedepse principale pentru crime
(detenŃiunea pe viaŃă, detenŃiunea severă) şi pedepse principale pentru delicte
(închisoarea strictă, închisoarea, amenda sun forma zilelor amendă, munca în folosul
comunităŃii).

Principiul legalităŃii este reformulat sub denumirea „principiul legalităŃii
incriminării şi a sancŃiunilor de drept penal” şi completat din punct de vedere al
conŃinutului în următorul sens: „Nimeni nu poate fi sancŃionat pentru o faptă care nu
era prevăzută de lege ca infracŃiune la data săvârşirii ei. Nu se poate aplica o pedeapsă
sau nu se poate lua o măsură de siguranŃă ori o măsură educativă neprevăzută de lege
la data comiterii faptei” (art. 2).

7
 II. LEGEA PENALĂ ŞI LIMITELE EI DE APLICARE

1. Izvoarele dreptului penal. Conceptul de lege penală

Potrivit dispoziŃiei constituŃionale (art. 73, alin. 3, lit.h), prin lege organică se
reglementează infracŃiunile, pedepsele şi regimul executării acestora, legalitatea
incriminării fiind consacrată, după cum s-a arătat, de art. 2 C.pen..
Principalul izvor de drept penal este Codul penal, ca lege organică, generală
şi cu durată nedeterminată în timp. Codul penal actual a intrat în vigoare la data de
1.01.1969, cunoscând numeroase modificări şi completări în timp, cu ultimele
modificări aduse prin Legea nr. 278 / 2006. Acest cod va fi în vigoare până la data de
1.09.2008, dată când va intra în vigoare noul Cod penal al României.
Codul penal este structurat pe două părŃi; partea generală conŃine norme
generale (grupate în opt titluri), instituind dispoziŃii privitoare la legea penală şi
limitele ei de aplicare, reglementând instituŃiile fundamentale ale dreptului penal şi
instituŃiile privitoare la acestea. Partea specială cuprinde norme de incriminare,
materie sistematizată pe un număr de zece titluri, respectiv tot atâtea grupe de
infracŃiuni (infracŃiuni contra siguranŃei statului, infracŃiuni contra persoanei, contra
patrimoniului, contra înfăptuirii justiŃiei ş.a.).
În afara Codului penal – cea mai importantă lege penală – există şi legi
speciale cu dispoziŃii penale care reglementează un anumit domeniu de activitate,
cuprinzând şi norme penale prin care sunt incriminate unele fapte periculoase ce se
pot comite în domeniul respectiv.
Doctrina evidenŃiază mai multe categorii de legi care cuprind dispoziŃii
penale, în funcŃie de anumite criterii de clasificare. Amintim clasificarea după durată,
în legi penale permanente şi temporare. Doctrina defineşte legea temporară ca fiind
legea penală care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată
prin natura situaŃiei temporare care a impus-o, distincŃie necesară deoarece legea
temporară se aplică şi după ieşirea ei din vigoare pentru infracŃiunile comise sub
imperiul acesteia. [A se vedea, ultraactivitatea legii penale].

2. Aplicarea legii penale în timp. Principii

Cadrul legal al aplicării legii penale este configurat de art. 3-16 C.pen.,
interesând în această materie atât aplicarea legii penale în timp cât şi în spaŃiu.
Aplicarea legii penale în timp este guvernată de următoarele principii:
activitatea legii penale, neretroactivitatea şi retroactivitatea legii penale,
ultraactivitatea legii penale temporare şi principiul aplicării legii penale mai
favorabile .
Principiul activităŃii legii penale este consacrat expres în art. 10 C.pen.
potrivit căruia „legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite în timpul cât ea se află
în vigoare”.
Cu alte cuvinte, legea penală este incidentă în cazul infracŃiunilor săvârşite pe
durata ei de aplicare, între momentul intrării în vigoare şi până la ieşirea din vigoare a
legii. De regulă, intrarea în vigoare a legii penale are loc la trei zile de la data
8
publicării în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută în textul
ei. Ieşirea din vigoare a legii penale are loc prin diferite moduri – prin abrogare (totală
sau parŃială; expresă sau tacită), prin modificare - modalitate la care se recurge
frecvent în etapa de tranziŃie - ori prin ajungere la termen sau prin dispariŃia
condiŃiilor care au impus adoptarea legii (în cazul legii temporare).
După cum s-a arătat, deşi legea formulează expres principiul legalităŃii
incriminării şi a sancŃiunilor de drept penal, doctrina vine în completarea textului
legal (art. 2 C.pen.), subliniind anterioritatea legii în raport cu momentul săvârşirii
faptei incriminate şi cu sancŃiunea aplicată, ceea ce înseamnă neretroactivitatea legii
penale. Astfel, legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite,
nu erau prevăzute ca infracŃiuni (art. 11 C.pen.).
Din principiul activităŃii decurge, de asemenea, consecinŃa potrivit căreia
legea penală nu se aplică nici ulterior ieşirii ei din vigoare (non-ultraactivitatea).
Subliniem faptul că principiul activităŃii legii penale nu are un caracter
absolut, fiind consacrate şi excepŃii, cazuri de retroactivitate şi, respectiv, de
ultraactivitate a legii penale.
Retroactivitatea legii penale este prevăzută de art. 12 C.pen. în formularea
potrivit căreia „legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu
mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor de
siguranŃă şi măsurilor educative pronunŃate în baza legii vechi, precum şi toate
consecinŃele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează
prin intrarea în vigoare a legii noi” (alin. 1).
Textul legal consacră retroactivitatea legii penale de dezincriminare, în acest
caz legea nouă intervenind ulterior comiterii faptei care nu mai este prevăzută ca
infracŃiune de legea penală. Potrivit doctrinei, caracterul retroactiv al legii de
dezincriminare se justifică prin aceea că nu se poate urmări şi judeca o faptă care, în
condiŃiile de aplicare a legii penale noi, a pierdut caracterul infracŃional, întrucât nu
mai există o bază legală pentru urmărirea şi judecarea acelei fapte, după cum nu se
poate continua executarea unei pedepse pronunŃate pentru o infracŃiune care, în legea
nouă, nu mai este incriminată.
Potrivit aceluiaşi art. 12, în alin. 2 se consacră şi retroactivitatea legii care
prevede măsuri de siguranŃă sau măsuri educative şi care se aplică infracŃiunilor care
nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi. În doctrină s-a
exprimat punctul de vedere conform căruia prevederile din acest alineat nu au
legătură cu cele prevăzute în alin. 1 al art. 12 (care au în vedere dezincriminarea
faptei), considerându-se că ar trebui să-şi găsească locul în cadrul reglementărilor
privind aplicarea legii penale mai favorabile, desigur, ca o excepŃie de la aceste
reglementări.
Doctrina penală reŃine şi retroactivitatea legii penale interpretative, lege care,
fără a cuprinde noi incriminări, precizează voinŃa legiuitorului exprimată în legea
incriminatoare intrată în vigoare anterior, făcând corp comun cu legea pe care o
interpretează şi astfel, aplicându-se de la data intrării în vigoare a acesteia din urmă.
Legea penală interpretativă intervine în situaŃia unei practici judiciare neunitare, prin

9
lămurirea înŃelesului legii ce a generat acest fenomen, în vederea uniformizării
soluŃiilor dispuse în aplicarea legii.
Ca excepŃie de la principiul activităŃii legii penale, art. 16 C.pen. prevede şi
cazul aplicării ultraactive a legii temporare. Ultraactivitatea legii penale temporare nu
trebuie înŃeleasă ca o ultraactivitate propriu-zisă, deoarece o lege penală care a ieşit
din vigoare nu poate produce efecte asupra unor infracŃiuni comise după acest
moment. Legea penală temporară se aplică infracŃiunilor săvârşite în timpul cât era în
vigoare, producându-şi efectele şi după ieşirea din vigoare pentru faptele care, comise
sub imperiul ei, datorită duratei scurte de aplicare a legii, nu au fost urmărite sau
judecate cât legea era în vigoare. Prin aplicarea ultraactivă a legii penale temporare
sunt înlăturate orice posibilităŃi de eludare a legii de către acei infractori care,
cunoscând caracterul ei temporar, ar putea săvârşi faptele incriminate spre sfârşitul
duratei de aplicare, existând posibilitatea de a nu putea fi sancŃionaŃi dacă legea n-ar
avea efect ultraactiv.
Extraactivitatea legii penale mai favorabile – problemă cunoscută în planul
tranziŃiei legii penale – are în vedere două situaŃii disciplinate prin dispoziŃiile art. 13-
15 C.pen.. În această materie, distingem, pe de o parte, între aplicarea legii penale mai
favorabile în cazul pedepselor nedefinite (art.13) şi, pe de altă parte, aplicarea legii
penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive (art. 14, 15).
Potrivit primei situaŃii, în cazul în care de la data săvârşirii infracŃiunii şi
până la judecata definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se
aplică legea cea mai favorabilă (art. 13 alin.1 C.pen.).
Atunci când de la data comiterii infracŃiunii şi până la judecata definitivă a
cauzei intervine o succesiune de legi penale, se ridică problema determinării legii
penale mai favorabile infractorului, ceea ce implică operaŃiunea de comparare a
legilor succesive, în vederea identificării şi aplicării acelei legi, ca lege mai blândă în
situaŃia concretă atrasă prin săvârşirea infracŃiunii. Fapta comisă trebuie să constituie
infracŃiune potrivit dispoziŃiilor cuprinse în toate aceste legi, care cuprind însă
reglementări distincte, fie la nivelul incriminării faptei, fie sub aspectul condiŃiilor de
tragere la răspundere penală sau al pedepsei. Rezultă de aici faptul că, legile urmează
să fie comparate per ansamblul reglementărilor pe care le cuprind, deci, din punctul
de vedere atât al condiŃiilor de incriminare, al celor de tragere la răspundere penală,
cât şi în ceea ce priveşte pedeapsa şi instituŃiile privitoare la aceasta.
Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor nedefinitive va
conduce, după caz, fie la retroactivitatea legii penale noi, fie la ultraactivitatea legii
penale vechi, în funcŃie de legea apreciată în concret de instanŃă ca fiind legea penală
mai favorabilă.
Potrivit aceluiaşi art. 13 alin.2 se prevede: „când legea anterioară este mai
favorabilă, pedepsele complementare care au corespondent în legea penală nouă se
aplică în conŃinutul şi limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sunt
prevăzute în legea penală nouă nu se mai aplică”, însemnând că pedepsele
complementare se aplică potrivit legii noi, conformă cu interesele apărării sociale sau,
cu alte cuvinte, legea penală nu se stabileşte în funcŃie de pedepsele complementare.

10
 Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive este
reglementată corespunzător art.14 şi 15 C.pen. şi se referă la acele situaŃii când, după
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracŃiunea săvârşită şi până la
executarea completă a pedepsei (în baza legii vechi), intervine o lege penală nouă care
prevede o pedeapsă mai uşoară în raport de pedeapsa aplicată de instanŃă. Legea
penală nouă poate interveni înainte de a se trece la executarea pedepsei, în timpul
executării, după cum îşi va produce efectele şi în cazul pedepselor deja executate.
Compararea legilor penale succesive se realizează exclusiv sub aspectul pedepsei,
dezvăluind deci, în toate situaŃiile, aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile.
Prin lege sunt reglementate mai multe şi variate situaŃii privind aplicarea legii
penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. SituaŃiile descrise în lumina art.
14 C.pen. (aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile) atrag aplicarea
retroactivă a legii noi, conducând la reducerea sau înlocuirea pedepsei aplicate de
instanŃă în condiŃiile prevăzute de lege. Reproducem una dintre aceste situaŃii descrisă
conform alineatului 3 care dispune: „dacă legea nouă prevede în locul pedepsei
închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a putea
depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. łinându-se seama de partea executată
din pedeapsa închisorii se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii ”.
Articolul 14 a inserat şi prevederea care obligă la reducerea sau înlocuirea
pedepsei şi în cazul pedepselor executate (alin. 5), oferind şi soluŃii privitoare la
pedepsele complementare, măsurile de siguranŃă şi măsurile educative (alin. 4).
Potrivit art.15 C.pen. sunt avute în vedere şi alte situaŃii de aplicare a legii
penale mai favorabile (aplicare facultativă) în cazul pedepselor definitive, aplicarea
fiind restrânsă la pedeapsa privativă de libertate a închisorii. Dacă sunt întrunite
condiŃiile legii, Ńinându-se seama de criteriile legale enumerate în conŃinutul
articolului menŃionat, se dispune fie menŃinerea, fie reducerea pedepsei, fiind lăsată la
aprecierea instanŃei aplicarea legii penale mai favorabile. Pedeapsa aplicată nu poate
fi coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporŃional cu
micşorarea maximului special prevăzut pentru infracŃiunea săvârşită. Legea nouă mai
favorabilă îşi produce efectele şi în cazul pedepselor deja executate până la data
intrării ei în vigoare, pedeapsa din hotărâre reducându-se cu o treime (art. 15 alin.2).

3. Aplicarea legii penale în spaŃiu. Principii

Cu privire la aplicarea legii penale în spaŃiu, Codul penal consacră principiile
teritorialităŃii, personalităŃii, realităŃii şi universalităŃii legii penale române.
Potrivit principiului teritorialităŃii legii penale – consacrat de art. 3 C.pen. –
legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite pe teritoriul României, prin dispoziŃiile
înscrise în art. 142 şi art. 143 explicându-se înŃelesul noŃiunilor de „teritoriul
României” şi „infracŃiune săvârşită pe teritoriul României”.
Legea penală română se aplică infracŃiunilor săvârşite pe teritoriul Ńării,
condiŃiile de tragere la răspundere penală, de aplicare şi executare a sancŃiunilor, fiind
cele prevăzute de legea română, neinteresând calitatea făptuitorului (cetăŃean român
sau străin, apatrid care domiciliază sau nu în România). Sunt şi excepŃii de la
principiul teritorialităŃii, legea consacrând expres – potrivit art. 8 C.pen. – imunitatea
11
de jurisdicŃie, când legea penală română nu se aplică infracŃiunilor săvârşite de
reprezentanŃi diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate
cu convenŃiile internaŃionale, nu sunt supuse jurisdicŃiei penale a statului român.
Principiul teritorialităŃii cunoaşte şi alte restrângeri [pentru care recomandăm
consultarea doctrinei care tratează şi alte categorii de excepŃii].
Alături de principiul teritorialităŃii – principiul de bază al aplicării în spaŃiu –
sunt consacrate şi principii complementare de aplicare a legii penale române în cazul
infracŃiunilor săvârşite în afara teritoriului tării.
Potrivit principiului personalităŃii legii penale (art. 4 C. pen.), legea penală se
aplică infracŃiunilor săvârşite în afara teritoriului Ńării dacă făptuitorul este cetăŃean
român sau dacă, neavând nicio cetăŃenie, are domiciliul în Ńară. Pentru infracŃiunile
săvârşite în afara teritoriului Ńării aplicarea legii penale române potrivit principiului
persoanlităŃii este posibilă în următoarele condiŃii: comiterea infracŃiunii să aibă loc în
străinătate, dacă fapta este considerată infracŃiune potrivit legii penale române
(necerându-se, astfel, dubla incriminare), iar infractorul la data săvârşirii acesteia să
fie cetăŃean român sau apatrid cu domiciliul în Ńară (nefiind necesară prezenŃa sa în
România).
Legea penală română se aplică şi infracŃiunilor săvârşite în afara teritoriului
Ńării de către un cetăŃean străin sau de o persoană fără cetăŃenie care nu are domiciliul
în Ńară, conform principiului realităŃii şi celui al universalităŃii legii penale române,
dacă sunt întrunite condiŃiile prevăzute de lege care atrag incidenŃa acestor principii.
În ceea ce priveşte realitatea legii penale române – conform art.5 alin.1
C.pen. -, infracŃiunile trebuie să fie dintre cele limitativ enumerate în textul legal,
respectiv infracŃiuni contra statului român sau contra vieŃii unui cetăŃean român ori
prin care s-a adus o vătămare gravă integrităŃii corporale sau sănătăŃii unui cetăŃean
român. Legea impune şi condiŃia privitoare la punerea în mişcare a acŃiunii penale
pentru infracŃiunile menŃionate, care se face numai cu autorizarea prealabilă a
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie (art.
5 alin. 2).
Legea penală română se aplică potrivit principiului universalităŃii, în cazul
comiterii altor infracŃiuni decât a celor ce atrag incidenŃa legii conform principiului
realităŃii, în condiŃiile dublei incriminări a faptei şi dacă făptuitorul se află în Ńară.
Pentru infracŃiunile îndreptate contra intereselor statului român sau contra unui
cetăŃean român, făptuitorul poate fi judecat şi în cazul când s-a obŃinut extrădarea lui
(conform art. 6 alin.2 C.pen.). Legea penală română se aplică potrivit principiului
universalităŃii – în condiŃiile mai sus arătate -, în cazul în care urmărirea şi judecata
sunt posibile potrivit legii statului în care făptuitorul a săvârşit infracŃiunea (când nu
există anumite cauze care împiedică punerea în mişcare sau continuarea procesului
penal, ori executarea pedepsei) sau atunci când pedeapsa aplicată nu a fost executată
sau considerată ca executată.
Aplicarea legii penale în spaŃiu conform principiilor realităŃii şi universalităŃii
este posibilă dacă nu se dispune altfel printr-o convenŃie internaŃională la care
România este parte (art. 7 C.pen.).

12
 Aspectele privitoare la aplicarea legii penale în spaŃiu potrivit principiilor de
care ne-am ocupat într-o prezentare sintetică, se întregesc cu cele ce privesc
cooperarea judiciară internaŃională în materie penală, art. 9 C. pen. – într-o
reglementare cu caracter principial – consacrând extrădarea. [Pentru detalii,
recomandăm consultarea literaturii de specialitate şi a legislaŃiei în materie – a se
vedea în acest sens, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaŃională
în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 594/1.07.2004, modificată şi
completată prin Legea nr. 224/2006].

4. Perspective legislative

Spre deosebire de Codul penal actual, noul Cod penal nu mai consacră retroactivitatea
legii care prevede măsuri de siguranŃă sau măsuri educative, însemnând că o astfel de
lege va urma regula generală a neretroactivităŃii legii penale, cu excepŃia cazurilor
când constituie o lege mai favorabilă.

Principiul aplicării legii penale mai favorabile în cazul pedepselor nedefinitive se
completează prin introducerea unei dispoziŃii referitoare la legile declarate
neconstituŃionale sau la cele aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori
neaprobate, dacă în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziŃii mai
favorabile (art. 6 alin.2).

Principiul personalităŃii legii penale este completat prin prevederea expresă a condiŃiei
dublei incriminări a faptei (art. 11).

Principiul realităŃii legii penale este reformulat în următorul sens: „legea penală se
aplică infracŃiunilor săvârşite în afara teritoriului Ńării de un cetăŃean străin sau de o
persoană fără cetăŃenie care nu are domiciliul în Ńară, contra securităŃii naŃionale a
statului român, contra unui cetăŃean român sau contra unei persoane juridice române,
dacă legea penală română prevede pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau a detenŃiunii
severe (art. 12 alin. 1).

13
 III. TEORIA GENERALĂ A INFRACłIUNII

1. Aspecte generale privind infracŃiunea

2. Formele infracŃiunii după fazele de desfăşurare a activităŃii infracŃionale
3. Unitatea de infracŃiune
4. ParticipaŃia penală
5. Pluralitatea de infracŃiuni
6. Cauzele generale care exclud infracŃiunea

1. Aspecte generale privind infracŃiunea

1.1. DefiniŃie. Trăsături esenŃiale

InfracŃiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăŃie şi
prevăzută de legea penală, constituind singurul temei al răspunderii penale (art. 17
C.pen.).
DefiniŃia legală relevă cele trei trăsături esenŃiale ale faptei ce constituie
infracŃiune:
 fapta care prezintă pericol social;
 fapta săvârşită cu vinovăŃie;
 fapta prevăzută de legea penală.
Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii se cer întrunite cumulativ, în lipsa uneia
dintre acestea existenŃa infracŃiunii fiind exclusă. Aceste trăsături sunt trăsături
comune pentru ansamblul faptelor ce constituie infracŃiuni semnificând ilicit penal,
delimitându-se astfel, atât de faptele ce reprezintă alte forme de ilicit juridic, dar
extrapenal (spre exemplu, contravenŃiile, abaterile disciplinare), dar şi de faptele
licite.

InfracŃiunea – faptă care prezintă pericol social. Fapta care prezintă pericol
social în înŃelesul legii penale este orice acŃiune sau inacŃiune prin care se aduce
atingere uneia dintre valorile arătate în art.1 şi pentru sancŃionarea căreia este
necesară aplicarea unei pedepse (art. 18 C.pen.).
Fapta incriminată este o faptă periculoasă pentru societate, de natură să
lezeze sau să pericliteze valorile sociale ocrotite de legea penală, pentru sancŃionarea
căreia este necesară aplicarea sancŃiunii tipice (pedeapsă).
Pericolul social al infracŃiunii se manifestă sub două forme, distingând între
pericolul social abstract şi pericolul social concret.
Pericolul social abstract este avut în vedere şi apreciat de legiuitorul penal cu
ocazia incriminării faptelor (în funcŃie de anumite criterii, cum ar fi: importanŃa
valorii sociale ocrotite, gravitatea vătămării ce i se poate aduce etc.) şi se reflectă în
specia de pedeapsa prevăzută pentru fiecare faptă incriminată. Pericolul social concret
caracterizează infracŃiunea ca faptă concretă săvârşită şi se apreciază de instanŃă
potrivit unor criterii legale, obiective şi subiective, referitoare la modul şi mijloacele
14
de săvârşire a faptei, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă
sau care s-ar fi putut produce, de scopul urmărit, precum şi de persoana şi conduita
făptuitorului. Pericolul social concret se reflectă în sancŃiunea (pedeapsa) concretă
aplicată în urma judecării faptei comise, de gravitatea acesteia Ńinându-se cont la
stabilirea şi aplicarea pedepsei (potrivit art. 72 C.pen. reprezintă unul dintre criteriile
generale de individualizare judiciară a pedepsei).
Este posibil ca, o faptă – deşi prevăzută de legea penală -, analizată în
concret, să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracŃiuni, să nu corespundă
conceptului de infracŃiune potrivit art. 17, 18 C.pen. şi, pe cale de consecinŃă, să nu
fie necesară aplicarea unei pedepse.
Art. 18¹ alin.1 C.pen. prevede că nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de
legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi
prin conŃinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanŃă, nu prezintă gradul
de pericol social al unei infracŃiuni.
Aprecierea în concret a lipsei pericolului social al infracŃiunii în cazul
comiterii unor fapte prevăzute de legea penală, conduce organele judiciare penale –
după caz, procurorul sau instanŃa – la aplicarea unei măsuri extrapenale, ca sancŃiune
cu caracter administrativ (mustrare, mustrare cu avertisment, amendă de la 10 lei –
1.000 lei)
Orientarea generală a instanŃelor noastre – ca practică înregistrată sub Codul
penal din 1968 odată cu introducerea art. 18¹ – relevă reŃinerea anumitor criterii care
au cântărit în aprecierea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei
infracŃiuni, dintre care menŃionăm: valoarea redusă a prejudiciului, starea de boală a
făptuitorului, comportarea bună a acestuia în faŃa instanŃei, în familie, la locul de
muncă ş.a., chiar dacă inculpatul a mai suferit şi alte condamnări în trecut;
dimpotrivă, nu s-a făcut aplicarea dispoziŃiilor ce reglementează fapta care nu prezintă
pericolul social al unei infracŃiuni în cazul faptelor săvârşite de inculpaŃi cu
antecedente penale multiple (3,4,5 infracŃiuni) ori în ipoteza comiterii faptelor în
condiŃii agravante, chiar dacă inculpaŃii au dat dovada unei comportări bune la locul
de muncă, în familie etc.

InfracŃiunea – faptă săvârşită cu vinovăŃie. Fapta prevăzută de legea penală

care prezintă pericol social este săvârşită cu vinovăŃie când este comisă cu intenŃie,
din culpă sau cu praeterintenŃie.
Ca trăsătură esenŃială a infracŃiunii, în doctrina penală vinovăŃia este definită
ca fiind atitudinea psihică a persoanei ce constă într-un act de conştiinŃă şi voinŃă faŃă
de faptă şi urmările ei. VinovăŃia presupune existenŃa a doi factori, factorul intelectiv
(de conştiinŃă) şi factorul volitiv (de voinŃă).
Legea consacră – în art. 19 – formele vinovăŃiei penale şi modalităŃile lor
normative.
IntenŃia este forma dominantă a vinovăŃiei penale, majoritatea faptelor
incriminate fiind infracŃiuni intenŃionate (spre exemplu, infracŃiunile de omor, furt,
viol, trădare, luare de mită, delapidare etc.).

15
 Prevăzută în art.19 alin.1 pct.1 C.pen., fapta este săvârşită cu intenŃie când
infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui (intenŃia directă)
sau, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii sale (intenŃia indirectă). În
ambele modalităŃi normative ale intenŃiei, infractorul prevede rezultatul faptei sale,
rezultat care este unul cert, sigur că se va produce şi este urmărit – în cazul intenŃiei
directe –, spre deosebire de rezultatul eventual, probabil că se va produce, dar
acceptat în cazul intenŃiei indirecte (denumită în doctrină şi intenŃie eventuală).
De regulă, prin incriminarea faptelor în baza intenŃiei, legiuitorul nu distinge
între modalităŃile normative, ceea ce înseamnă că infracŃiunea este susceptibilă de
săvârşire cu intenŃie directă sau indirectă. Sunt însă şi infracŃiuni caracterizate exclusiv
de intenŃia directă, prin includerea unui scop pe latura subiectivă (cum ar fi în cazul
infracŃiunii de furt) sau dată fiind însăşi natura faptei (cazul infracŃiunii de viol).
Doctrina reŃine şi alte modalităŃi ale intenŃiei, dintre care menŃionăm: intenŃie
spontană sau premeditată; intenŃie iniŃială sau supravenită; intenŃie simplă sau
calificată; intenŃie unică sau complexă; intenŃie determinată sau nedeterminată.
Culpa. Prevăzută în art. 19 alin. 1 pct. 2 C.pen., fapta este săvârşită din culpă
când infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că
nu se va produce (culpa cu prevedere) sau când nu prevede rezultatul faptei sale, deşi
trebuia şi putea să-l prevadă (culpa fără prevedere).
În cazul culpei cu prevedere, infractorul prevede rezultatul faptei sale, pe care
nu-l acceptă şi în raport de care adoptă o poziŃie de preîntâmpinare a producerii lui,
sperând că nu se va întâmpla. În această situaŃie, infractorul se bazează pe anumiŃi
factori (obiectivi sau/şi subiectivi), însă are loc o supraestimare, o supraevaluare a
rolului jucat de aceşti factori – ceea ce înseamnă că socoteşte neîntemeiat
neproducerea rezultatului –, rezultatul survenind şi fiindu-i imputabil conform acestei
modalităŃi a culpei. Se observă diferenŃe în raport de intenŃie – în modalitatea intenŃiei
indirecte – unde rezultatul este acceptat, ceea ce înseamnă adoptarea unei poziŃii de
indiferenŃă de către infractorul care nu se bazează pe nimic, nu ia nici o măsură de
preîntâmpinare a producerii rezultatului, ceea ce atrage şi o periculozitate socială
sporită.
Culpa fără prevedere se particularizează prin neprevederea rezultatului faptei
comise, în condiŃiile în care persoana căreia fapta îi este imputată ca infracŃiune din
culpă în această modalitate, avea atât obligaŃia cât şi posibilitatea prevederii
rezultatului.
Şi în cazul acestei forme de vinovăŃie doctrina reŃine şi alte modalităŃi, după
cum culpa se referă la acŃiunea sau inacŃiunea comisă (culpa in agendo sau in
omittendo); după gradul de intensitate (culpa gravă, uşoară sau foarte uşoară).
Dintre faptele incriminate în baza culpei, menŃionăm, spre exemplu,
infracŃiunile de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă, distrugere din culpă,
neglijenŃa în serviciu ş.a..
IntenŃia depăşită (denumită şi praeterintenŃie) există atunci când rezultatul
mai grav produs printr-o acŃiune sau inacŃiune intenŃionată se datorează culpei
făptuitorului.

16
 PraeterintenŃia reuneşte în structura sa atât intenŃia cât şi culpa,
caracterizându-se prin aceea că infractorul prevede şi doreşte ori acceptă producerea
unor urmări periculoase, însă cele produse în realitate sunt mult mai grave, iar acesta
le-a prevăzut, dar a socotit fără temei că nu se vor produce sau nu le-a prevăzut, deşi
putea şi trebuia să le prevadă. Deci, în structura complexă a praeterintenŃiei, se pot
reuni modalităŃile normative sub care se înfăŃişează intenŃia şi cupla.
Sunt incriminate în baza praeterintenŃiei, spre exemplu, infracŃiunile de loviri
sau vătămări cauzatoare de moarte, violul care a avut ca urmare moartea victimei,
tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă sau moartea victimei ş.a.

InfracŃiunea – faptă prevăzută de legea penală. Această trăsătură esenŃială

decurge din principiul fundamental al legalităŃii incriminării înscris în art. 2 C.pen., ca
faptă prevăzută de lege, infracŃiunea fiind consacrată în partea specială a Codului
penal sau în legi penale incriminatoare (legi speciale cu dispoziŃii penale).

În concluzie, fapta care întruneşte cumulativ trăsăturile esenŃiale – ca faptă

prevăzută de legea penală, ce prezintă pericol social şi care este săvârşită cu vinovăŃie
– constituie infracŃiune. Lipsa uneia dintre trăsăturile esenŃiale exclude existenŃa
infracŃiunii.
Sunt noŃiuni echivalente celei de infracŃiune, cea de faptă penală sau ilicit
penal. Subliniem faptul că înainte de toate, infracŃiunea este o faptă prevăzută de
legea penală (evidenŃiindu-se aspectul său juridic) care trebuie să întrunească şi
trăsăturile referitoare la pericolul social şi săvârşirea cu vinovăŃie, trăsături ce relevă
şi aspectul material cât şi pe cel moral al faptei ce constituie infracŃiune.

1.2. ConŃinutul infracŃiunii

În lumina definiŃiei acordate infracŃiunii (art. 17 alin. 1 C.pen.), după cum s-a
arătat, ilicitul penal se delimitează de alte forme de ilicit juridic. LegislaŃia noastră
penală cuprinde un număr considerabil de infracŃiuni, fapte de o mare varietate.
Astfel, se ajunge la distincŃii între tipuri de infracŃiuni, deosebind o faptă ce constituie
infracŃiune de o altă faptă penală, de alte infracŃiuni.
ConŃinutul infracŃiunii este definit în doctrină ca totalitatea condiŃiilor
obiective şi subiective, prevăzute în norma de incriminare, necesare pentru existenŃa
unei anumite infracŃiuni (care determină un anumit tip de infracŃiune). ConŃinutul
specific al fiecărei infracŃiuni – prin trăsăturile proprii pe care le prezintă – permite
diferenŃierea între ele a faptelor ce constituie infracŃiuni. Sub acest aspect, nu trebuie
confundate definiŃia infracŃiunii şi trăsăturile esenŃiale ale acesteia cu noŃiunea de
conŃinut al infracŃiunii (structura infracŃiunii), interesând în acest caz condiŃiile
infracŃiunii şi elementele constitutive.
DispoziŃiile legale prin care sunt incriminate diferite fapte (conform unor
modele legale de incriminare) implică analiza textelor cu referire la obiectul şi
subiecŃii infracŃiunii, latura obiectivă şi latura subiectivă, ce alcătuiesc conŃinutul
legal (sau conŃinutul generic de incriminare).

17
 CondiŃiile preexistente ale infracŃiunii le reprezintă obiectul infracŃiunii şi
subiecŃii.
Obiectul infracŃiunii este apreciat în doctrina ca reprezentând valorile sociale
şi relaŃiile sociale apărate de legea penală, împotriva cărora sunt îndreptate faptele
penale şi care sunt lezate sau puse în pericol prin săvârşirea acestora.
Obiectul infracŃiunii cunoaşte mai multe forme:
 obiect juridic generic care reprezintă o grupă de valori sociale de aceeaşi
natură, vătămate de o grupă de infracŃiuni. Pe baza acestui obiect s-a
sistematizat partea specială a C.pen. pe un număr de 10 titluri în vigoare.
 obiect juridic special care reprezintă o anumită valoare socială şi căreia i se
aduce atingere prin infracŃiune. Fiecare infracŃiune prezintă un obiect juridic
specific.
În cazul anumitor infracŃiuni se întâlneşte şi un obiect material care constă în
lucrul corporal sau fiinŃa asupra căreia se îndreaptă activitatea infracŃională. Prezintă
obiect material, spre exemplu, infracŃiunile de omor (corpul persoanei în viaŃă),
infracŃiunea de furt (bunul mobil sustras) ş.a.

Sunt denumiŃi subiecŃi ai infracŃiunii persoanele implicate în săvârşirea unei

infracŃiuni, deosebind două categorii, respectiv, subiectul activ şi subiectul pasiv al
infracŃiunii.
Subiectul activ al infracŃiunii poate fi o persoană fizică sau juridică, persoană
care, îndeplinind condiŃiile legii, săvârşeşte fapta penală.
Subiectul activ al infracŃiunii – când este reprezentat de o persoană fizică –
trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiŃii (condiŃii generale), şi anume: o
anumită limită de vârstă; responsabilitate; libertatea de hotărâre şi acŃiune.
În ceea ce priveşte limitele răspunderii penale, art. 99 C.pen. prevede că
minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal, iar cel care are vârsta
între 14 şi 16 ani, răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu
discernământ. Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.
Pe planul reglementărilor penale, starea de minoritate se reflectă, pe de o
parte, ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, interesând categoria minorilor
nerăspunzători penal, lipsiŃi de discernământ (până la împlinirea vârstei de 14 ani cât
şi pe segmentul de vârstă cuprins între 14 şi 16 ani), pe de altă parte, ca o cauză de
diferenŃiere a răspunderii penale faŃă de cea a infractorilor majori, în cazul minorilor
răspunzători penal (cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani şi discernământ dovedit în
săvârşirea faptei şi al celor care au împlinit vârsta de 16 ani).
Responsabilitatea nu este definită de legea penală care defineşte însă
iresponsabilitatea (potrivit art. 48) consacrată ca o cauză care înlătură caracterul penal
al faptei. Prin responsabilitate – ca stare normală a persoanei care a împlinit vârsta de
16 ani – se înŃelege capacitatea acesteia de a-şi da seama de acŃiunile sau inacŃiunile
sale, precum şi de a fi stăpână pe ele.
CondiŃia libertăŃii de hotărâre şi acŃiune implică săvârşirea faptei prevăzute
de legea penală ca infracŃiune, cu excluderea oricăror acte de constrângere fizică sau
morală exercitate asupra persoanei. Codul penal – în art. 46 – consacră, de asemenea,
18
drept cauze care exclud infracŃiunea – prin înlăturarea caracterului penal al faptei –
constrângerea fizică şi constrângerea morală.
Majoritatea infracŃiunilor angajează răspunderea penală (în calitate de autor
sau ca participant) a persoanelor fizice ce le comit şi care îndeplinesc, la data
săvârşirii lor, condiŃiile generale mai sus menŃionate. Sunt însă şi unele infracŃiuni
denumite infracŃiuni proprii (sau cu subiect special) – în cazul cărora, legea impune şi
condiŃii speciale, subiectul activ fiind un subiect special. CondiŃia specială priveşte o
anumită calitate pe care trebuie să o întrunească persoana ce va trece la executarea
faptei, calitate specială care trebuie să existe la data comiterii acesteia. Spre exemplu,
în cazul infracŃiunii de delapidare (art. 215¹ C.pen.), subiectul activ este calificat prin
calitatea de funcŃionar.
Potrivit concepŃiei legiuitorului Codului penal actual şi persoana juridică
poate fi subiect activ al infracŃiunii.
Legea reglementează condiŃiile răspunderii penale a persoanelor juridice
potrivit art. 19¹ alin. 1 C. pen., care prevede că „persoanele juridice, cu excepŃia
statului, autorităŃilor publice şi a instituŃiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu
poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracŃiunile săvârşite în
realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice,
dacă fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăŃie prevăzută de legea penală”. Se
consacră un model de răspundere penală directă şi generală, ceea ce înseamnă că
persoana juridică poate să comită, în principiu orice infracŃiune – ca faptă incriminată
în partea specială a C. pen. sau în legi speciale – în calitate de autor sau ca participant,
urmând a se stabili pe caz concret dacă sunt realizate condiŃiile de angajare a
răspunderii penale a persoanei juridice pentru fapta proprie.
În ceea ce priveşte sfera persoanelor juridice care răspund penal, legiuitorul
distinge între persoanele de drept public şi cele de drept privat, acestea din urmă fiind
cele care, de regulă, răspund penal. În cazul persoanelor juridice de drept public,
regula este aceea că ele nu răspund penal, cu excepŃia instituŃiilor publice care
desfăşoară o activitate care poate face obiectul domeniului privat. ExcepŃiile instituite
referitoare la persoanele juridice de drept public care nu răspund penal (statul,
autorităŃile publice şi instituŃiile publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face
obiectul domeniului privat) îşi găsesc justificare – în aprecierea doctrinei – întrucât
antrenarea răspunderii penale pentru aceste entităŃi nu poate fi concepută sau ar avea
consecinŃe negative asupra societăŃii, care trebuie protejată împotriva faptelor
periculoase, iar prin sancŃionarea acestora s-ar ajunge, practic, la sancŃionarea
societăŃii, care ar avea de suferit ca urmare a lipsei unor servicii vitale din partea
acestor entităŃi.
InfracŃiunile care pot antrena răspunderea penală a persoanei juridice sunt
faptele penale săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în
numele persoanei juridice. După cum se menŃionează în doctrină, în cazul primei
categorii de infracŃiuni – cele săvârşite în realizarea obiectului de activitate a
persoanei juridice – se vor include infracŃiunile privind concurenŃa, infracŃiunile
privind regimul unor activităŃi economice, infracŃiunile privind protecŃia mediului
etc.; în categoria infracŃiunilor comise în interesul persoanei juridice se vor regăsi
19
infracŃiuni susceptibile să aducă un beneficiu persoanei juridice (prin obŃinerea unui
profit, dar şi ca evitare a unei pierderi), spre exemplu: infracŃiuni contra
patrimoniului, infracŃiuni de corupŃie ş.a.; infracŃiunile comise în numele persoanei
juridice sunt infracŃiuni ce se comit în procesul organizării activităŃii şi funcŃionării
persoanei juridice.
Răspunderea penală a persoanei juridice poate fi antrenată, în principiu, prin
fapta oricărei persoane fizice – din conducerea persoanei juridice, prepus al persoanei
juridice, orice persoană aflată sub autoritatea persoanei juridice şi chiar de orice
persoană ce are o relaŃie de fapt sau de drept cu persoana juridică – care a acŃionat în
realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice, ori în interesul sau în numele
acesteia.
O altă condiŃie a răspunderii penale a persoanei juridice este săvârşirea faptei
cu forma de vinovăŃie prevăzută de legea penală (intenŃie, culpă sau praeterintenŃie),
în stabilirea vinovăŃiei urmând a se avea în vedere poziŃia persoanei fizice faŃă de
persoana juridică.
Potrivit art. 19¹ alin. 2 C.pen., care prevede că răspunderea penală a
persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit
în orice mod la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni, legiuitorul consacră cumulul de
răspunderi penale.
Reglementând răspunderea penală a persoanei juridice, legiuitorul stabileşte
şi cadrul general al pedepselor aplicabile persoanei juridice, potrivit art. 53¹ care
prevede pedeapsa principală a amenzii şi pedepsele complementare care sunt:
dizolvarea persoanei juridice; suspendarea activităŃii sau a uneia dintre activităŃile
persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracŃiunea; închiderea unor puncte
de lucru ale persoanei juridice; interzicerea de a participa la procedurile de achiziŃii
publice; afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. [Având în vedere
complexitatea acestui subiect – răspunderea penală a persoanei juridice – şi întreaga
problematică pe care o dezvoltă, recomandăm parcurgerea doctrinei pentru o mai
bună înŃelegere a materiei].
În ceea ce priveşte subiectul pasiv al infracŃiunii, acesta poate fi o persoană
fizică sau juridică, chiar şi statul. De regulă, subiectului pasiv i se cere ca o condiŃie
generală, cea de a fi titularul valorii sociale ocrotite penal, căreia i se aduce atingere
prin săvârşirea infracŃiunii. În cazul unor infracŃiuni, subiectul pasiv trebuie să
îndeplinească o anumită calitate, spre exemplu: în cazul infracŃiunii de ultraj (art.
239), subiectul pasiv poate să fie numai un funcŃionar public care îndeplineşte o
funcŃie ce implică exerciŃiul autorităŃii de stat.

ConŃinutul constitutiv al infracŃiunii îl reprezintă totalitatea condiŃiilor

privitoare la fapta incriminată, aşa cum este descrisă de legiuitor, atât sub aspect
obiectiv cât şi subiectiv. ConŃinutul constitutiv este structurat pe două laturi denumite
latura obiectivă şi latura subiectivă care se află într-o relaŃie de interdependenŃă.
Latura obiectivă include trei elemente componente obligatorii, respectiv:
elementul material, urmarea (sau rezultatul) şi raportul de cauzalitate. Lipsa unuia

20
dintre elementele componente spulberă unitatea laturii obiective atrăgând, pe cale de
consecinŃă, inexistenŃa infracŃiunii.
Elementul material semnifică actul de conduită interzis de legiuitor prin
descrierea faptei ca infracŃiune sub aspectul modului de manifestare, care se poate
realiza printr-o acŃiune sau inacŃiune.
Din punct de vedere al elementului material, infracŃiunile se clasifică în
infracŃiuni comisive, care se comit prin săvârşirea de acŃiuni interzise prin lege – spre
exemplu, infracŃiunile de furt, viol, fals ş.a. – şi infracŃiuni omisive care se comit prin
inacŃiune, în raport de obligaŃia legală de a face ceva, spre exemplu, infracŃiunile de
nedenunŃare, omisiunea de a încunoştinŃa organele juridice ş.a..
În conŃinutul infracŃiunii, elementul material poate consta, după caz, într-o
singură acŃiune / inacŃiune (vezi, în acest sens, unitatea naturală de infracŃiune, cum
este cazul infracŃiunii simple sau continue) sau în două sau mai multe
acŃiuni/inacŃiuni (vezi, în acest sens, unitatea legală de infracŃiuni, cum este cazul
infracŃiunii continuate sau al celei complexe) sau atât într-o acŃiune şi o inacŃiune
(spre exemplu, în cazul infracŃiunii de neglijenŃă în serviciu – art. 249 C.pen.).
În cazul unor infracŃiuni, legiuitorul înscrie anumite cerinŃe privitoare la
locul, timpul, modul sau mijloacele de săvârşire a acŃiunii/inacŃiunii care atunci când
figurează pe conŃinutul constitutiv de bază (conŃinutul infracŃiunii-tip) sunt, de
asemenea, cerinŃe obligatorii. În acest sens, menŃionăm infracŃiunea de conducere a
unui autovehicul cu tracŃiune mecanică fără permis pe drumurile publice, infracŃiunea
de trădare prin ajutarea inamicului care se săvârşeşte în timp de război, infracŃiunea
de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti care se comite prin ameninŃare sau acte de
violenŃă ş.a..
Săvârşirea acŃiunii/inacŃiunii relevantă penal aduce atingere valorii sociale
ocrotite de lege, prin lezarea sau periclitarea acesteia, consecinŃa elementului material
constând în rezultatul sau urmarea produsă – ca element constitutiv al laturii
obiective. Sub acest aspect, infracŃiunile se clasifică în infracŃiuni materiale (de
rezultat) şi infracŃiuni formale (de pericol).
InfracŃiunile materiale sunt faptele incriminate în cazul cărora legiuitorul
descrie expres rezultatul (spre exemplu, infracŃiunea de omor care atrage ca rezultat –
moartea victimei, infracŃiunea de furt care atrage cauzarea unui prejudiciu material).
InfracŃiunile formale sunt faptele incriminate în cazul cărora legiuitorul descrie doar
elementul material, nu şi rezultatul atras, ceea ce nu înseamnă că prin comiterea
acestor infracŃiuni nu este atrasă o consecinŃă, urmarea constând în aceste cazuri într-
o stare de pericol creată asupra valorii sociale ocrotite (spre exemplu, infracŃiunile de
trădare, evadare ş.a.).
Clasificarea infracŃiunilor din punctul de vedere al urmării produse prezintă
interes deoarece, infracŃiunile materiale se consumă la data producerii rezultatului,
spre deosebire de infracŃiunile formale care se consumă în momentul realizării
elementului material.
Latura obiectivă a infracŃiunii se întregeşte prin existenŃa unui alt element
component denumit raport de cauzalitate, înŃelegându-se acea legătură cauzală dintre
elementul material şi rezultatul (sau urmarea) ce s-a produs. Raportul de cauzalitate
21
caracterizează toate infracŃiunile, impunându-se stabilirea sa cu exactitate în cazul
infracŃiunilor materiale. În privinŃa raportului de cauzalitate s-au formulat mai multe
teorii, determinând anumite orientări ale practicii penale [în acest sens, recomandăm
parcurgerea literaturii de specialitate care tratează pe larg acest subiect].

Din conŃinutul infracŃiunii, alături de latura obiectivă, face parte şi latura

subiectivă reprezentând totalitatea condiŃiilor cerute elementului moral.
Ca trăsătură esenŃială a infracŃiunii, fapta prevăzută de legea penală care
prezintă pericol social este săvârşită cu vinovăŃie când este comisă cu intenŃie, din
culpă sau cu intenŃie depăşită (art. 19 C.pen.). Ca latură subiectivă din conŃinutul
infracŃiunii, vinovăŃia semnifică doar acea formă de vinovăŃie cerută (prevăzută) de
lege potrivit normei de incriminare a faptei.
Sub aspectul formelor de vinovăŃie cu care se săvârşesc infracŃiunile, legea
stabileşte - potrivit art. 19 alin. 2 şi 3 – următoarele distincŃii: fapta constând într-o
acŃiune săvârşită din culpă constituie infracŃiune numai atunci când în lege se prevede
expres aceasta, iar fapta constând într-o inacŃiune constituie infracŃiune fie că este
săvârşită cu intenŃie, fie din culpă, afară de cazul când legea sancŃionează săvârşirea
ei numai cu intenŃie.
De regulă, legiuitorul nu distinge sub aspectul modalităŃilor normative ale
formei de vinovăŃie ce reprezintă latura subiectivă din conŃinutul infracŃiunii. În acest
sens, latura subiectivă a infracŃiunii de omor (art. 174 C.pen.) presupune vinovăŃia sub
forma intenŃiei care poate fi directă sau indirectă sau în cazul infracŃiunii de vătămare
corporală din culpă (art. 184 C.pen.), latura subiectivă presupune culpa făptuitorului
care poate fi cu prevedere sau fără prevedere. Sunt însă şi situaŃii în care legiuitorul
descrie sub aspectul subiectiv fapta impunând o formă de vinovăŃie care să îmbrace o
anumită modalitate normativă. Este cazul unor infracŃiuni intenŃionate care pe latura
subiectivă includ ca cerinŃă obligatorie un anumit scop (finalitate urmărită de făptuitor
prin săvârşirea faptei) sau mobil (motivul care îl animă pe infractor să săvârşească
fapta). Spre exemplu, legiuitorul înscrie un scop pe latura subiectivă din conŃinutul tip
al infracŃiunii de furt sau înscrie un motiv pe latura subiectivă din conŃinutul
infracŃiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi – în aceste cazuri latura
subiectivă constând în intenŃie directă.

În concluzie, fiecare infracŃiune este condiŃionată de existenŃa unor condiŃii

preexistente (obiectul şi subiecŃii infracŃiunii) cât şi de existenŃa unui anumit conŃinut
constitutiv structurat pe cele două laturi – latura obiectivă şi latura subiectivă.
Între faptele penale, distincŃiile sub aspectul conŃinutului apar datorită
trăsăturilor proprii, specifice ce privesc condiŃiile esenŃiale de existenŃă a unor fapte
ca infracŃiuni. Alcătuirea conŃinutului infracŃiunii porneşte de la conŃinutul ce o
particularizează ca tip de infracŃiune denumit conŃinut de bază (tip). Pe lângă acest
conŃinut, infracŃiunile prezintă, de regulă, şi un conŃinut agravat ce constă în
realizarea conŃinutului de bază la care se adaugă anumite împrejurări ca circumstanŃe
speciale de calificare (agravare). Aceste împrejurări pot să privească latura obiectivă
sau/şi latura subiectivă din conŃinutul infracŃiunii, cum ar fi, spre exemplu, în cazul
22
 infracŃiunii de furt calificat (art. 209 C.pen.) comis într-un loc public sau în timpul
nopŃii sau prin efracŃie, exemplificând prin circumstanŃele ce privesc timpul, locul,
mijloacele de săvârşire a infracŃiunii. Neîntrunirea acestor împrejurări – atunci când
reprezintă condiŃiile circumstanŃiale – nu afectează decât varianta calificată a
infracŃiunii, ce nu se realizează, fapta reprezentând însă infracŃiunea în conŃinutul său
de bază.

1.3. Perspective legislative

Se menŃine definiŃia legală a infracŃiunii, însă noul Cod penal modifică ordinea în care
sunt enumerate cele trei trăsături esenŃiale, acordând prioritate prevederii faptei în
legea penală. „InfracŃiunea este fapta prevăzută de legea penală, care prezintă pericol
social şi este săvârşită cu vinovăŃie” (art. 17 alin. 1).

Se consacră expres, alături de intenŃie şi culpă, forma de vinovăŃie a praeterintenŃiei
(intenŃia depăşită), care există atunci când rezultatul mai grav produs printr-o acŃiune
sau o inacŃiune intenŃionată se datorează culpei făptuitorului (art. 20 alin. 4).

De asemenea, noul Cod penal reglementează condiŃiile răspunderii penale a
persoanelor juridice potrivit dispoziŃiilor art. 45 care prevede că persoanele juridice,
cu excepŃia statului, a autorităŃilor publice şi a instituŃiilor publice, răspund penal, în
cazurile prevăzute de lege, pentru infracŃiuni săvârşite în numele sau în interesul
persoanelor juridice de către organele sau reprezentanŃii acestora (alin.1).
Răspunderea penală a persoanelor juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei
fizice care a participat la săvârşirea aceleiaşi fapte (alin.2).
Spre deosebire de actuala reglementare se consacră o răspundere penală
specializată în cazurile prevăzute de lege pentru infracŃiunile susceptibile de comitere şi
de către persoanele juridice. În partea specială a Codului penal, cadrul legal al anumitor
categorii de infracŃiuni se încheie printr-un articol cu nota marginală „sancŃionarea
persoanei juridice”. Spre exemplu, sancŃionarea persoanei juridice pentru infracŃiunile
privind manipularea genetică (art. 197) sau infracŃiunile contra protecŃiei muncii (art.
242) ori pentru unele dintre infracŃiuni contra libertăŃii persoanei (art. 216) ş.a..
InfracŃiunile trebuie să fie comise de către organele sau reprezentanŃii persoanelor
juridice şi, totodată, săvârşite în numele sau în interesul acestora.
Este exclusă răspunderea penală a statului, a autorităŃilor publice şi a
instituŃiilor publice.

2. Formele infracŃiunii după fazele sale de desfăşurare a activităŃii

infracŃionale

2.1. InfracŃiunea consumată – forma tipică a infracŃiunii

Faptele prevăzute de legea penală ca infracŃiuni corespund unor modele,
tipare legale, prin normele de incriminare fiind consacrate diferite fapte penale care
reprezintă infracŃiuni în formă consumată. InfracŃiunea consumată semnifică forma
tipică a infracŃiunii care dă naştere la răspundere penală pentru infracŃiunea săvârşită,
după caz, cu intenŃie, culpă sau praeterintenŃie.

23
 Momentul consumării infracŃiunilor diferă în funcŃie de particularităŃile
fiecărui tip de infracŃiune. De reŃinut: infracŃiunile materiale se consumă prin
înfăptuirea integrală a acŃiunii materiale, atunci când se produce rezultatul prevăzut de
norma incriminatoare, spre deosebire de infracŃiunile formale care se consumă în
momentul înfăptuirii integrale a activităŃii materiale. Alte distincŃii apar după cum se
manifestă elementul material (acŃiune sau inacŃiune), în cazul infracŃiunilor omisive
consumarea având loc odată cu neîndeplinirea obligaŃiei impusă de lege.
Referindu-ne la infracŃiunile de durată (cunoscute sub denumirea generică de
infracŃiune continuă, continuată, de obicei şi progresivă), datorită specificului
activităŃii infracŃionale care se prelungeşte în timp, după momentul consumării – şi
distinct de acesta -, momentul final al activităŃii este cel al epuizării (Aceste aspecte
urmează a fi tratate la pct. 3. – unitatea de infracŃiune).

2.2. Formele atipice ale infracŃiunii

În anumite cazuri, legea pedepseşte unele fapte incriminate în baza intenŃiei
şi din faze anterioare momentului consumării care semnifică fie punerea în executare
a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea (executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a
produs efectul), fie chiar din etapa anterioară începutului de executare (din stadiul
desfăşurării unor acte de pregătire în vederea săvârşirii infracŃiunii). Faza anterioară
momentului consumării – când se realizează începutul executării – este faza
tentativei, iar anterior tentativei există faza actelor de pregătire în vederea trecerii la
executare. Prin incriminarea activităŃilor intenŃionate ce constituie doar pregătirea
infracŃiunii sau a celor rămase la stadiul tentativei, actele de pregătire şi tentativa
devin infracŃiuni care, în raport de forma tipică a infracŃiunii – faptul consumat –
reprezintă forme atipice ale infracŃiunii, subordonându-se regimului acesteia.
În concluzie, prin fazele de desfăşurare a unei infracŃiuni intenŃionate, în
doctrina penală se înŃeleg acele etape succesive pe care le poate parcurge procesul de
înfăptuire a hotărârii infracŃionale, caracterizate printr-un anumit grad de realizare a
acesteia. Se disting, astfel, următoarele faze de desfăşurare a activităŃii infracŃionale
intenŃionate:
 faza pregătirii;
 faza tentativei;
 faza consumării (infracŃiunea îmbracă forma tipică);
 faza epuizării.
În cele ce urmează, ne vom ocupa de prezentarea actelor de pregătire şi a tentativei –
ca forme atipice ale infracŃiunii.

2.2.1. Faza actelor de pregătire

Actele de pregătire – ca fază în procesul săvârşirii infracŃiunii – nu sunt
definite prin dispoziŃiile părŃii generale a Codului penal român, doctrina penală
apreciindu-le în mod unanim, ca fiind acele activităŃi care constau în procurarea sau
adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de săvârşire a infracŃiunii, ori în crearea
condiŃiilor favorabile comiterii acesteia.

24
 Pregătirea în vederea săvârşirii infracŃiunii presupune o gamă largă, variată de
acte ce se pot efectua, constând, după caz, în acte de natură materială sau morală prin
care se facilitează săvârşirea faptei, care creează condiŃiile necesare trecerii la executare
(spre exemplu, culegerea de informaŃii privind victima sau locul, timpul săvârşirii faptei
ori procurarea, confecŃionarea instrumentelor ce vor servi la comitere ş.a.).
Pregătirea infracŃiunii este condiŃionată de desfăşurarea unor activităŃi
intenŃionate, prin acte de natură morală sau/şi materială în vederea comiterii unei
infracŃiuni, care să nu semnifice, însă, acte ce descriu executarea faptei. După cum
s-a menŃionat, ca fază în desfăşurarea activităŃii infracŃionale, pregătirea este
anterioară punerii în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea, nu se identifică cu
aceasta, fiind faze distincte ce nu trebuie confundate.
În lumina dispoziŃiilor Codului penal român, actele de pregătire sunt
consacrate prin unele dispoziŃii din partea specială, fiind incriminate în cazul unor
infracŃiuni de o gravitate sporită, cum este cazul infracŃiunilor contra siguranŃei
statului (art.173 alin.2), infracŃiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (art.189 alin.8)
şi altele.
În toate aceste cazuri, incriminarea actelor de pregătire se realizează prin
asimilare cu tentativa, legea consacrând că „se consideră tentativă şi producerea sau
procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea
comiterii infracŃiunilor prevăzute în art. (…)”.
Incriminarea actelor de pregătire prin asimilare cu tentativa are în vedere,
exclusiv, regimul de sancŃionare, fiind exclusă orice confuzie între aceste două faze
din procesul săvârşirii infracŃiunii. Însuşi legiuitorul caracterizează activităŃile ce
constituie acte de pregătire (anterioare executării) – producerea sau procurarea de
mijloace ori luarea de măsuri în vederea săvârşirii faptelor menŃionate -, ceea ce le
deosebeşte de tentativă care implică acte de executare (punerea în executare a
intenŃiei de săvârşire a infracŃiunii).
Incriminarea pregătirii prin asimilare cu tentativa atrage acelaşi tratament
penal aplicabil conform art. 21 C.pen. (pedepsirea tentativei), după cum şi incidenŃa
dispoziŃiilor art. 22 – privind desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului (cauze
de nepedepsire a tentativei).
În afara actelor de pregătire incriminate prin asimilare cu tentativa (cu
regimul juridic descris) sunt relevante penal şi alte categorii de acte preparatorii, în
acest sens menŃionând că:
 în unele cazuri, legiuitorul incriminează actele preparatorii ca infracŃiuni
autonome, de sine-stătătoare, situaŃii în care reprezintă acte de executare,
cum ar fi, spre exemplu – infracŃiunea de deŃinere de instrumente în vederea
falsificării de valori (art. 285 C.pen.);
 actele de pregătire realizate de către o altă persoană decât cea care urmează
să treacă la executarea faptei angajează răspunderea penală în calitate de
complice al autorului care a săvârşit fapta pe care legea o pedepseşte ca
infracŃiune consumată sau ca tentativă (spre exemplu, procurarea
instrumentului – un cuŃit – de care autorul se serveşte în comiterea
infracŃiunii de omor).
25
 2.2.2. Faza tentativei
Tentativa este prevăzută prin dispoziŃiile părŃii generale a Codului penal
corespunzător Titlului II, cap. II, art. 20-22.
Potrivit dispoziŃiilor legale ce o consacră – art. 20 – tentativa constă în punerea
în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea, executare care a fost însă întreruptă sau
nu şi-a produs efectul (alin.1), după cum există tentativă şi în cazul în care consumarea
infracŃiunii nu a fost posibilă din cauza insuficienŃei sau defectuozităŃii mijloacelor
folosite ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare,
obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află (alin. 2).
Tentativa se situează între faza actelor pregătitoare – semnificând o punere în
executare a hotărârii infracŃionale, un început de executare – şi faza consumării, în
cazul actelor tentate, executarea – întreruptă sau realizată integral – neatrăgând
rezultatul infracŃiunii tipice (consumarea nu are loc). Ocupând această poziŃie
intermediară, tentativa ridică problema delimitării de celelalte faze (pregătire şi
consumare), în doctrină fiind formulate mai multe teorii care conduc la departajarea
acestor faze [Recomandăm parcurgerea doctrinei].
Prin incriminare, tentativa constituie infracŃiune (îmbrăcând forma atipică);
prezintă, deci, trăsăturile esenŃiale prevăzute în art. 17 şi 18 C.pen. şi, totodată, un
anumit conŃinut infracŃional. Sub aspectul conŃinutului, structura tentativei se
configurează pe acele condiŃii preexistente şi pe cele două laturi – obiectivă şi
subiectivă -, cu următoarele particularităŃi în raport de conŃinutul infracŃiunii tipice –
ca fapt consumat:
 Latura obiectivă cuprinde cele trei elemente obligatorii reprezentate de:
acŃiune, urmare şi raport de cauzalitate.
Elementul material al tentativei constă într-o acŃiune care a fost întreruptă sau
care, deşi s-a realizat integral, nu şi-a produs efectul, respectiv nu a atras
rezultatul tipic. Urmarea acestui act de executare constă într-un pericol direct
asupra valorii sociale ocrotită penal. Datorită elementului material, tentativa
nu este posibilă în cazul infracŃiunilor omisive, al celor de obicei ş.a.
 Latura subiectivă constă în intenŃie, tentativa constând în punerea în
executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea, intenŃie care se poate prezenta
în oricare dintre modalităŃile acesteia (directă sau indirectă, simplă sau
calificată ş.a.). Tentativa la infracŃiunile praeterintenŃionate constituie subiect
de controversă în teoria şi practica penală. În opinia noastră există tentativă la
unele infracŃiuni complexe praeterintenŃionate (vezi, spre exemplu, tâlhăria
care a avut ca urmare moartea victimei – art. 211 alin.3 C.pen.; violul care a
avut ca urmare moartea victimei – art.197 alin.3 C.pen. etc).
Tentativa nu este posibilă însă în cazul infracŃiunilor din culpă.

Formele tentativei.
Tentativa se poate prezenta sub mai multe forme ce se disting, pe de o parte,
după gradul de realizare a executării, pe de altă parte, în funcŃie de cauzele datorită
cărora nu se ajunge la consumare.
26
  După gradul de realizare a executării, tentativa poate îmbrăca forma
imperfectă sau perfectă, forme consacrate de art. 20 alin. 1 C.pen..
Tentativa imperfectă constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi
infracŃiunea, executare care a fost însă întreruptă, neajungându-se astfel la consumarea
infracŃiunii. Întreruperea acŃiunii se datorează unor cauze survenite pe parcursul
executării, cauze variate ce pot fi independente sau dependente de voinŃa făptuitorului
(spre exemplu, punerea în executare a intenŃiei de a fura diferite bunuri, însă făptuitorul
este surprins în cursul executării sustragerii sau chiar făptuitorul renunŃă, de bunăvoie, să
continue actul sustragerii operând, astfel, desistarea). Tentativa imperfectă este posibilă
atât la infracŃiunile materiale cât şi la infracŃiunile formale.
Tentativa perfectă constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi
infracŃiunea având loc o executare integrală a acŃiunii care nu-şi produce însă efectul,
nu atrage rezultatul tipic. Deşi acŃiunea se realizează integral, nu are loc consumarea
infracŃiunii datorită unor cauze ce intervin şi care pot fi dependente sau independente
de voinŃa făptuitorului (spre exemplu, punerea în executare a intenŃiei de ucidere a
victimei prin descărcarea unui foc de armă, dar victima ferindu-se, nu este lovită sau
victima nu este rănită, viaŃa fiindu-i salvată prin ajutor medical acordat ori chiar
făptuitorul este cel care împiedică producerea morŃii victimei asupra căreia a tras,
transportând-o de urgenŃă la spital unde viaŃa îi este salvată). Tentativa perfectă este
posibilă numai la infracŃiunile materiale nu şi în cazul infracŃiunilor formale care prin
realizarea integrală a acŃiunii se consumă.
 După cauzele datorită cărora nu se ajunge la consumarea infracŃiunii,
tentativa poate îmbrăca forma proprie sau improprie.
În cazul în care consumarea infracŃiunii nu are loc datorită unor cauze ce
survin după punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea – executarea
fiind întreruptă sau realizată integral, dar nu-şi produce efectul – tentativa este
proprie (după caz, imperfectă sau perfectă). În opinia doctrinei, în cazul tentativei
proprii există toate condiŃiile necesare pentru consumarea infracŃiunii, sub aspectul
mijloacelor folosite, al prezenŃei obiectului material la locul comiterii faptei,
consumarea neavând loc datorită cauzelor menŃionate.
Potrivit legii – art. 20 alin.2 C.pen. – există tentativă şi în cazul în care
consumarea infracŃiunii nu a fost posibilă din cauza insuficienŃei sau defectuozităŃii
mijloacelor folosite, ori din cauza împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele
de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.
Prin acest text de lege se consacră tentativa improprie (relativ improprie)
când consumarea infracŃiunii nu a fost posibilă neexistând toate condiŃiile necesare,
de la bun început, deci datorită unor cauze, de regulă, preexistente ce privesc, după
caz, mijloacele folosite (insuficiente sau defecte) ori obiectul material al infracŃiunii
(care lipseşte de la locul comiterii faptei). În cazul tentativei relativ improprii există o
imposibilitate de fapt a consumării infracŃiunii, datorită insuficienŃei sau
defectuozităŃii mijloacelor folosite ori lipsei obiectului în timpul executării, de la locul
unde făptuitorul credea că se află.
Mijloacele insuficiente sau defecte sunt mijloace apte, prin natura lor, să
atragă rezultatul tipic, însă prin dozare insuficientă sau prin defectare, devin inapte,
27
ineficiente (spre exemplu, punerea în executare a intenŃiei de ucidere a victimei căreia
i se administrează o cantitate insuficientă de otravă sau prin folosirea unei arme de foc
al cărei trăgaci se blochează). În ceea ce priveşte obiectul infracŃiunii, acesta există în
materialitatea sa, însă se află într-un alt loc, lipsind de la cel de unde făptuitorul
credea că se află (spre exemplu, încercarea de sustragere a unui bun ştiut de făptuitor
că se află într-un anumit loc, însă al cărui loc a fost schimbat).
Tentativa relativ improprie, la rândul ei, poate fi imperfectă sau perfectă.
Tentativa relativ improprie trebuie deosebită de tentativa absolut improprie
(absolut imposibilă) care semnifică o executare fără caracter penal. Tentativa relativ
improprie reprezintă o executare relevantă penal, angajând răspunderea penală, spre
deosebire de tentativa absolut improprie în cazul căreia există o imposibilitate de
drept a consumării faptei ce se datorează – în aprecierea doctrinei – următoarelor
cauze: mijloace inapte prin natura lor să atragă rezultatul periculos (spre exemplu,
încercarea de ucidere a unei persoane administrându-i o substanŃă total inofensivă);
inexistenŃa obiectului în materialitatea sa (spre exemplu, încercarea de a fura un bun
care între timp fusese distrus); modul absurd de concepere a executării, spre exemplu,
încercarea de a ucide o persoană prin vrăji sau farmece). În acest sens, potrivit art. 20
alin.3 se prevede că nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a
infracŃiunii este consecinŃa modului cum a fost concepută executarea.

Incriminarea şi sancŃionarea tentativei.

În privinŃa incriminării tentativei, în doctrină şi pe planul legislaŃiilor penale
sunt consacrate două sisteme, respectiv cel al incriminării nelimitate, potrivit căruia
tentativa trebuie incriminată la toate infracŃiunile, indiferent de gravitatea acestora şi cel
al incriminării limitate – sistem dominant – care implică o incriminare limitată,
respectiv incriminarea tentativei numai în cazurile grave. Acest din urmă sistem – al
incriminării limitate – este consacrat şi de legiuitorul penal român şi rezultă din
prevederile art. 21 alin. 1, potrivit căruia „tentativa se pedepseşte numai când legea
prevede expres aceasta”. Ca tehnică legislativă se folosesc două modalităŃi de
incriminare: fie incriminarea şi pedepsirea în textul care consacră fapta tip (de exemplu:
art. 174, art. 190, art. 290 ş.a.), fie prevederea unui articol comun la sfârşitul unui titlu
sau capitol, care indică sancŃionarea tentativei la o grupă de infracŃiuni, sau la unele
infracŃiuni enumerate limitativ (de exemplu: art. 173 alin. 1, art. 204, art. 222 ş.a.).
În ceea ce priveşte sancŃionarea tentativei, în doctrină şi pe planul
legislaŃiilor penale se remarcă, de asemenea, două sisteme, respectiv cel al parificării
de pedeapsă care presupune sancŃionarea tentativei între aceleaşi limite de pedeapsă
prevăzute pentru infracŃiunea consumată şi cel al diversificării, care presupune pentru
tentativă o pedeapsă diferită (mai uşoară sau redusă) faŃă de cea prevăzută de lege
pentru infracŃiunea consumată.
Codul penal român actual consacră sistemul diversificării de pedeapsă,
potrivit art. 21 care prevede că „tentativa se sancŃionează cu o pedeapsă cuprinsă între
jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracŃiunea
consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. În
cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenŃiunea pe viaŃă, se aplică pedeapsa
28
închisorii de la 10 la 25 de ani” (alin. 2), iar „în cazul persoanei juridice tentativa se
sancŃionează cu amenda cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii
prevăzute de lege pentru infracŃiunea consumată redusă la jumătate” (alin. 3 teza I).
Limitele de reducere prin înjumătăŃire privesc numai pedepsele principale
(închisoarea sau amenda, în cazul persoanei fizice şi exclusiv amenda în cazul
persoanei juridice), nu şi pedepsele complementare. Pe lângă pedeapsa principală a
tentativei se pot aplica pedepse complementare, precum şi măsuri de siguranŃă, dacă
sunt realizate condiŃiile legii.

Cauzele de nepedepsire a tentativei

În materia tentativei pedepsibile, desistarea şi împiedicarea producerii
rezultatului apără de pedeapsă persoana care, aflată în cursul executării faptei, din
motive dependente de voinŃa sa, renunŃă să ducă până la capăt executarea sau
executând în întregime acŃiunea, împiedică survenirea rezultatului faptei tipice.
Sub aspectul naturii juridice, desistarea şi împiedicarea producerii
rezultatului sunt cauze generale şi personale de nepedepsire a tentativei, conform art.
22 alin. 1 C.pen. care dispune că nu se pedepseşte făptuitorul care s-a desistat ori a
împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.
Atât desistarea cât şi împiedicarea producerii rezultatului trebuie să fie acte
voluntare, întemeiate pe voinŃa liberă a persoanei (nu interesează motivele ce au stat
la baza unei atare atitudini), renunŃarea trebuind să aibă loc în cursul executării faptei,
de unde rezultă că este posibilă în cazul tentativei imperfecte, spre deosebire de
împiedicarea producerii rezultatului care intervine după terminarea executării şi
trebuie realizată înainte de descoperirea faptei pentru a atrage nepedepsirea autorului
tentativei perfecte comise. Dacă împiedicarea nu are caracter efectiv, survenind
rezultatul infracŃiunii consumate, se răspunde penal cu posibilitatea reŃinerii
circumstanŃei atenuante din art. 74 alin.1 lit. b C.pen. (stăruinŃa depusă de infractor
pentru a înlătura rezultatul infracŃiunii).
În alineatul final al art. 22 – care consacră cauzele de nepedepsire a tentativei
– se prevede că, dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării
producerii rezultatului constituie o altă infracŃiune, se aplică pedeapsa pentru acea
infracŃiune (denumite în doctrină acte de executare calificată). Autorul este apărat de
pedeapsă doar pentru tentativa imperfectă sau perfectă comisă pentru care a operat
desistarea sau împiedicarea producerii rezultatului, nu însă şi pentru activitatea
anterior desfăşurată, dacă este relevantă penal, atrăgând o calificare distinctă. Spre
exemplu, în cazul persoanei care pune în executare hotărârea de săvârşire a unei
infracŃiuni de furt prin efracŃie, ulterior realizării efracŃiei (prin distrugerea
dispozitivelor de închidere) renunŃă – în condiŃiile desistării - să mai sustragă, fiind
apărată de pedeapsa pentru tentativa la infracŃiunea de furt calificat prin efracŃie,
urmând să răspundă penal cu aplicarea pedepsei pentru infracŃiunea de distrugere.

2.3. Perspective legislative

În concepŃia legiuitorului Codului penal din 2004, incriminarea tentativei
diferă în funcŃie de gravitatea faptelor prevăzute de legea penală ca infracŃiuni tipice
29
(în forma consumată), distingând între incriminarea tentativei la crimă – incriminare
nelimitată – şi incriminarea tentativei la delict – incriminare limitată. Această
concepŃie rezultă din prevederile art. 35 alin.1, articol potrivit căruia tentativa la crimă
se pedepseşte întotdeauna, iar tentativa la delict numai când legea prevede aceasta.
Sub aspectul sancŃionării, în partea specială a Codului penal, la sfârşitul unui titlu sau
capitol dintr-un titlu este înscris un articol cu notă marginală „sancŃionarea
tentativei”.
În ceea ce priveşte tratamentul penal aplicabil, legea consacră o sancŃionare
diferenŃiată în raport cu pedepsirea infracŃiunii consumate, conform sistemului
diversificării de pedeapsă (regula în materie). Pentru anumite categorii de infracŃiuni
de gravitate sporită, pe cale de dispoziŃii speciale s-a prevăzut şi sistemul parificării
de pedeapsă (aceeaşi pedeapsă pentru tentativă ca şi pentru infracŃiunea consumată).
Legea consacră sistemul general al diversificării pedepsei pentru tentativă,
sistem operant în sancŃionarea tentativei comise de persoana fizică sau juridică. Potrivit
art. 35 alin.2 se prevede că în cazul persoanelor fizice, tentativa se sancŃionează cu o
pedeapsă imediat inferioară categoriei de pedeapsă prevăzută de lege pentru
infracŃiunea consumată (regula diversificării), dacă legea nu prevede altfel. Prin unele
dispoziŃii speciale, legiuitorul înscrie şi sancŃionarea tentativei potrivit sistemului
parificării, în cazul infracŃiunilor (crime) contra umanităŃii, al crimelor de omor (simplu
şi calificat), al actelor de terorism, stabilind că tentativa se sancŃionează cu pedeapsa
prevăzută pentru infracŃiunea consumată sau cu o pedeapsă în cadrul limitelor imediat
inferioare pedepsei prevăzută de lege pentru infracŃiunea consumată.
În cazul persoanei juridice, tentativa se sancŃionează cu o amendă cuprinsă
între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzută de lege pentru
infracŃiunea consumată, reduse la jumătate (diversificarea pedepsei amenzii), dacă
legea nu prevede altfel; la această pedeapsă – potrivit art. 35 alin. 3 teza a II-a – se pot
adăuga una sau mai multe dintre pedepsele complementare, cu excepŃia dizolvării
persoanei juridice.

3. Unitatea de infracŃiune

Unitatea de infracŃiune reprezintă activitatea relevantă penal ce realizează

conŃinutul unei singure fapte penale, definită în doctrină ca fiind acea activitate
infracŃională formată dintr-o singură acŃiune sau inacŃiune sau din mai multe acŃiuni
sau inacŃiuni, ce decurg din natura faptei sau din voinŃa legiuitorului, săvârşite de
către o persoană în baza unui proces subiectiv unic, care întruneşte conŃinutul unei
singure infracŃiuni.
Sunt două feluri de unitate de infracŃiune, urmând a distinge între unitatea
naturală şi unitatea legală.

3.1. Unitatea naturală de infracŃiune

Putem defini unitatea naturală de infracŃiune ca reprezentând ansamblul
faptic care corespunde conŃinutului unei singure infracŃiuni, unicitatea decurgând din
însăşi natura faptei relevantă penal.
30
 La rândul ei, unitatea naturală cunoaşte mai multe forme: infracŃiunea simplă,
infracŃiunea continuă şi infracŃiunea deviată. Aspectele comune tuturor acestor trei
forme ale unităŃii naturale de infracŃiuni privesc unicitatea elementului material (o
singură acŃiune sau inacŃiune) ce produce un singur rezultat, fapta fiind comisă şi
imputabilă în baza unei singure forme de vinovăŃie (intenŃie sau culpă). Pe lângă
aspectele comune, există şi aspecte ce particularizează fiecare tip de infracŃiune –
unitate naturală -, de aspectele proprii urmând să ne ocupăm în continuare.

3.1.1. InfracŃiunea simplă

Cele mai multe fapte prevăzute de legea penală ca infracŃiuni se comportă ca
infracŃiuni simple (lovirea, vătămarea corporală, omorul, furtul etc.), activitatea
infracŃională fiind una de moment.
Elementul material constă într-o singură acŃiune sau inacŃiune ce se poate
realiza printr-un singur act material (spre exemplu, uciderea victimei prin aplicarea
unei lovituri puternice într-o zonă de pe corp unde se află un organ vital – abdomen -,
lovitură cu intensitate aplicată cu un cuŃit şi care atrage moartea) sau printr-o
pluralitate de acte materiale ce se află într-o succesiune imediată în timp
(exemplificând tot în cazul infracŃiunii de omor, în situaŃia în care victima este ucisă
prin aplicarea mai multor lovituri în diferite zone de pe corp ce adăpostesc organe
vitale, spre exemplu, două lovituri de cuŃit în regiunea capului şi alte trei lovituri în
zona toracică în urma cărora victima decedează).
InfracŃiunea simplă nu trebuie confundată cu infracŃiunea în conŃinut simplu
(de bază), deoarece o infracŃiune simplă – formă a unităŃii naturale – se poate
prezenta, după caz, ca infracŃiune în conŃinut simplu sau în conŃinut calificat
(agravat). Astfel, acŃiunea de ucidere cu premeditare a victimei căreia, i se aplică
lovitura mortală (printr-un act material sau o pluralitate de acte aflate în succesiune
imediată în timp) este un omor calificat (art. 175 alin. 1 lit. a) – infracŃiune simplă -
sau furtul comis pe timp de noapte printr-o acŃiune de sustragere ce se realizează în
condiŃiile legii (art. 209 alin.1 lit.g) este un furt calificat ca infracŃiunea simplă.

3.1.2. InfracŃiunea continuă

InfracŃiunea continuă este acea formă a unităŃii naturale care constă într-o
acŃiune sau inacŃiune care prin însăşi natura sa se prelungeşte în timp, până când
intervine o forŃă contrară care îi pune capăt.
Sub aspect obiectiv, infracŃiunea continuă se caracterizează prin existenŃa
unui element material de durată care implică o acŃiune sau inacŃiune ce se prelungeşte
în timp în mod natural.
Fără a fi definită în partea generală a Codului penal, prin dispoziŃii speciale
sunt incriminate anumite fapte ca infracŃiuni continue, cum este cazul infracŃiunilor de
lipsire de libertate în mod ilegal (art. 189), furtul de curent electric (art. 208 alin. 2),
portul nelegal de decoraŃii sau semne distinctive (art. 241) ş.a.
AcŃiunea sau inacŃiunea de durată se poate particulariza prin existenŃa (sau
nu) a unor întreruperi pe parcursul desfăşurării activităŃii continue, doctrina penală
clasificând infracŃiunile continue în permanente şi succesive. O infracŃiune continuă
31
permanentă implică desfăşurarea unei acŃiuni ce are loc fără nici o întrerupere (spre
exemplu, deŃinerea unei arme fără drept pe o anumită perioadă de timp – art. 279
C.pen.), spre deosebire de infracŃiunea continuă succesivă care implică întreruperi
fireşti, pauze necesare în desfăşurarea activităŃii (spre exemplu, portul nelegal de
uniformă întrerupt noaptea şi reluat a doua zi).
Fiind o infracŃiune de durată, infracŃiunea continuă cunoaşte un moment al
consumării şi, ca moment final, momentul epuizării activităŃii infracŃionale, sub acest
aspect interesând data (momentul) de la care se consideră comisă infracŃiunea.
Consumarea are loc după trecerea duratei de timp, dată la care se întrunesc elementele
conŃinutului constitutiv al infracŃiunii ca temei al răspunderii penale. Momentul
epuizării este ulterior consumării şi se distinge de acesta, marcând sfârşitul activităŃii
infracŃionale.
Potrivit art. 122 alin. 2 C.pen. – cu referire la calcularea termenului de
prescripŃie a răspunderii penale – se prevede că în cazul infracŃiunilor continue,
termenul curge de la data încetării acŃiunii sau inacŃiunii. AcŃiunea sau inacŃiunea
încetează prin intervenirea forŃei contrare care pune capăt activităŃii infracŃionale,
încetarea putând avea loc din motive independente de voinŃa persoanei ce a desfăşurat
activitatea (spre exemplu, intervenŃia unui organ abilitat) sau dependente de voinŃa
persoanei. Momentul încetării acŃiunii/inacŃiunii este momentul epuizării, când
infracŃiunea continuă se consideră săvârşită, dată care interesează în raport de
aplicarea legii penale în timp, incidenŃa actelor de clemenŃă, calcularea termenului de
prescripŃie a răspunderii penale etc. Aşa cum se subliniază în doctrină, pentru alte
instituŃii ale dreptului penal (suspendarea condiŃionată a executării pedepsei în formă
simplă sau sub supraveghere, liberarea condiŃionată, graŃierea condiŃionată ş.a.)
interesează data consumării când sunt întrunite elementele obiective şi subiective ale
infracŃiunii.

3.1.3. InfracŃiunea deviată

În aprecierea doctrinei, infracŃiunea deviată desemnează, pe de o parte,
infracŃiunea săvârşită prin devierea acŃiunii de la obiectul sau persoana împotriva
cărora era îndreptată, datorită greşelii făptuitorului, spre un alt obiect sau persoană sau
prin îndreptarea acŃiunii – dintr-o eroare a făptuitorului – asupra altei persoane ori
altui obiect decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatăme, pe de altă parte.
Din definiŃia ce se acordă infracŃiunii deviate rezultă cele două modalităŃi de
prezentare.
 o primă modalitate – modalitatea „error im personam” există în situaŃia în
care infracŃiunea se săvârşeşte din eroarea făptuitorului care îşi îndreaptă
acŃiunea asupra altei persoane (sau obiect) decât cea iniŃial vizată şi care
suferă o atingere efectivă, prin lezarea, vătămarea ce are loc. Spre exemplu,
agentul doreşte uciderea lui A, dar fiind în eroare asupra identităŃii persoanei,
îl confundă pe A cu B, îndreptând acŃiunea de ucidere asupra sa, în urma
căreia B decedează. În această situaŃie, răspunderea penală se angajează
pentru o singură infracŃiune, în exemplul dat - infracŃiunea de omor în raport
de victima efectiv ucisă.
32
  într-o altă modalitate – cunoscută ca modalitatea „aberratio ictus”, aceasta
există în situaŃia în care infracŃiunea se săvârşeşte din greşeala făptuitorului
prin devierea acŃiunii de la persoana (sau obiectul) împotriva căreia era
îndreptată, spre o altă persoană (obiect) decât cel iniŃial vizat căreia i se
aduce atingere efectivă. Spre exemplu, agentul doreşte uciderea lui A – aflat
într-un grup de persoane - şi, descărcând un foc de armă, Ńinteşte greşit,
ucigându-l pe B.
InfracŃiunea deviată în această modalitate este subiect de controversă în teoria
şi practica penală. Într-o opinie se susŃine existenŃa unităŃii infracŃionale, deci o singură
infracŃiune în raport de persoana (sau obiectul) care a fost practic vătămat,
argumentându-se că legea penală apără în mod indeterminat valorile sociale (viaŃa şi
bunurile oricărei persoane) şi, deci, va exista o infracŃiune unică în forma consumată în
care se absoarbe în mod natural tentativa în raport de victima iniŃial vizată. În opinia
contrară - care respinge unitatea de infracŃiune – se promovează soluŃia pluralităŃii de
infracŃiuni sub forma concursului de infracŃiuni, atunci când prin activitatea desfăşurată
prin devierea acŃiunii, pe lângă infracŃiunea consumată se realizează şi o tentativă
pedepsibilă, argumentându-se, dimpotrivă, că legea penală nu apără viaŃa unei anumite
persoane, ci apără viaŃa oricărei persoane. Promovându-se acest raŃionament, se
apreciază că absorbirea tentativei pedepsibile în infracŃiunea consumată este artificială,
forŃată şi contrară legii, lăsând nepedepsită o tentativă pedepsibilă.

3.2. Unitatea legală de infracŃiune

Unitatea legală de infracŃiune este opera legiuitorului penal care creează
conŃinutul unei singure infracŃiuni prin reunirea a două sau mai multe acŃiuni sau
inacŃiuni ce au, de regulă, relevanŃă penală proprie, reunire ce are loc datorită
legăturilor sub aspect subiectiv şi/sau obiectiv prezente între acestea.
Unitatea legală se manifestă sub patru forme: infracŃiunea continuată şi
infracŃiunea complexă – consacrate în partea generală a Codului penal –
infracŃiunea de obicei şi infracŃiunea progresivă – forme care, fără a fi definite
expres şi consacrate prin norme generale, îşi găsesc consacrare prin dispoziŃiile părŃii
speciale a Codului penal.
Pluralitatea de acŃiuni/inacŃiuni este evidentă în cazul infracŃiunii continuate şi
al infracŃiunii complexe, fiecare acŃiune în parte putând constitui o infracŃiune de sine-
stătătoare. Prin intervenŃia legiuitorului, acestea îşi pierd autonomia, propria lor
semnificaŃie, reunirea prin lege configurând conŃinutul unei singure infracŃiuni. Sub
acest aspect, legiuitorul a înscris expres dispoziŃia potrivit căreia în cazul infracŃiunii
continuate şi al infracŃiunii complexe nu există pluralitate de infracŃiuni (art. 41 alin.1).

3.2.1. InfracŃiunea continuată

InfracŃiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de
timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluŃii, acŃiuni sau inacŃiuni care prezintă fiecare în
parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni (art. 41 alin. 2 C.pen.).

33
 Din această definiŃie se desprind condiŃiile de existenŃă cerute infracŃiunii
continuate, unicitatea conŃinutului fiind configurată de unitatea pe latură obiectivă şi
unitatea pe latură subiectivă.
Sub aspect obiectiv, infracŃiunea continuată presupune săvârşirea mai multor
acŃiuni sau inacŃiuni (cel puŃin două) care prezintă fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi
infracŃiuni şi care se comit la diferite intervale de timp. AcŃiunile/inacŃiunile prezintă,
fiecare în parte, conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni atunci când vatămă acelaşi obiect
juridic – ca valoare socială ocrotită de legea penală – încadrându-se în acelaşi tip de
infracŃiune. Nu interesează dacă unele dintre acŃiuni au ajuns în faza consumării, iar
altele au rămas la stadiul tentativei, situaŃie în care atrag calificarea activităŃii ca
infracŃiune continuată consumată, după cum nu interesează nici dacă unele dintre
acŃiuni realizează conŃinutul de bază, iar altele conŃinutul calificat al aceleiaşi
infracŃiuni, răspunderea penală fiind angajată pentru infracŃiunea continuată în forma
agravată. De asemenea, în cazul infracŃiunilor care prezintă conŃinut alternativ,
săvârşirea în mod continuat poate consta în realizarea unor modalităŃi distincte
prevăzute de lege. AcŃiunile sau inacŃiunile trebuie săvârşite la diferite intervale de
timp, nici prea scurte (deoarece ne-am afla în situaŃia infracŃiunii simple caracterizată
printr-o pluralitate de acte aflate în succesiune imediată în timp), nici prea lungi
(făcând loc concursului real omogen de infracŃiuni).
Reunirea tuturor acestor acŃiuni/inacŃiuni în conŃinutul infracŃiunii ce se
comite în mod continuat rezidă în elementul subiectiv ce funcŃionează ca liant al
acestora. Unitatea pe latura subiectivă se referă la săvârşirea acŃiunilor/inacŃiunilor în
baza aceleiaşi rezoluŃii infracŃionale. RezoluŃia trebuie să fie anterioară activităŃii
infracŃionale, să cuprindă şi să se menŃină pe întreaga amplitudine a faptei executate.
În teoria şi practica penală se evidenŃiază unicitatea rezoluŃiei şi prin alte elemente de
unitate ce privesc acelaşi obiect juridic (sau material), aceeaşi persoană vătămată sau
chiar persoane diferite, atunci când se recurge la acelaşi mod de operare, în aceleaşi
condiŃii de loc şi timp etc.
Sunt susceptibile de comitere în mod continuat, de regulă, infracŃiunile contra
patrimoniului (furtul, înşelăciunea, delapidarea, distrugerea), infracŃiunile de fals ş.a.
O infracŃiune continuată poate fi săvârşită de o singură persoană (în calitate
de autor), după cum se poate comite şi în participaŃie care este posibilă sub toate
formele (coautorat, instigare sau complicitate). După caz, participaŃia poate fi parŃială
(la o parte dintre acŃiuni), sau totală (când se cooperează la toate acŃiunile) cu
diferenŃieri pe planul răspunderii penale.
În practică s-a decis că: fapta inculpatului de a fi indus în eroare în temeiul
unei rezoluŃii unice mai multe persoane, promiŃându-le că le va procura unele bunuri
şi de a fi obŃinut astfel diferite sume de bani constituie infracŃiunea de înşelăciune,
săvârşită în mod continuat sau fapta unui gestionar de a-şi însuşi din gestiune, la
diferite intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluŃii diverse sume de bani,
constituie infracŃiunea de delapidare comisă în mod continuat ori fapta inculpatului de
fi avut, de repetate ori, în cursul aceleiaşi nopŃi raport sexual cu victima, sub
ameninŃarea de a o lovi cu un cuŃit, constituie infracŃiunea de viol comisă în mod
continuat.
34
 SancŃionarea infracŃiunii continuate
Potrivit art. 42 C.pen. infracŃiunea continuată se sancŃionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracŃiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor
potrivit art. 34 în cazul persoanei fizice, iar în cazul persoanei juridice potrivit art. 40¹
alin. 1. Prin instituirea acestui tratament penal, infracŃiunea continuată reprezintă o
cauză generală, facultativă de agravare a pedepsei.
Dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracŃiune continuată este
judecat ulterior şi pentru alte acŃiuni sau inacŃiuni care intră în conŃinutul aceleiaşi
infracŃiuni, Ńinându-se seama de infracŃiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o
pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunŃată anterior
(art. 43).
InfracŃiunea continuată este o infracŃiune de durată care cunoaşte momentul
consumării şi ulterior acestuia, ca moment final al activităŃii desfăşurate, momentul
epuizării. Epuizarea are loc la data săvârşirii ultimei acŃiuni/inacŃiuni, când se
consideră săvârşită infracŃiunea continuată, acest moment interesând în legătură cu
aplicarea legii penale în timp, incidenŃa actelor de clemenŃă, calcularea prescripŃiei
răspunderii penale (conform art. 122 alin. 2 care prevede că, în cazul infracŃiunilor
continuate, termenul curge de la data săvârşirii ultimei acŃiuni sau inacŃiuni). Aşa cum
se subliniază în doctrină, pentru alte instituŃii ale dreptului penal (suspendarea
condiŃionată a executării pedepsei - simplă sau sub supraveghere –, liberarea
condiŃionată, graŃierea condiŃionată etc.) interesează data consumării când sunt
întrunite elementele obiective şi subiective ale infracŃiunii continuate.

3.2.2. InfracŃiunea complexă

InfracŃiunea este complexă când în conŃinutul său intră ca element sau ca
circumstanŃă agravantă, o acŃiune sau inacŃiune care constituie prin ea însăşi o faptă
prevăzută de legea penală (art. 41 alin.3 C.pen.).
În lumina acestei definiŃii legale, doctrina reŃine cele două modalităŃi
normative sub care se prezintă o infracŃiune complexă, pe de o parte – infracŃiunea
complexă în conŃinut de bază -, pe de altă parte – infracŃiunea complexă în conŃinut
calificat.
InfracŃiunea complexă în conŃinut de bază (forma tip) este infracŃiunea în al
cărei conŃinut intră ca element constitutiv o acŃiune/inacŃiune care constituie prin ea
însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Deci, în această modalitate se reunesc două
fapte relevante penal între care există o anumită legătură, formând, potrivit concepŃiei
legiuitorului o singură infracŃiune, distinctă de cele pe care le cuprinde în conŃinutul
său (reunirea celor două infracŃiuni ce compun infracŃiunea complexă este realizată de
legiuitor tocmai datorită legăturii pe care acestea o prezintă).
Exemplul tipic ce ilustrează o infracŃiune complexă în conŃinut de bază este
infracŃiunea de tâlhărie definită potrivit art. 211 C.pen. ca: „furtul săvârşit prin
întrebuinŃarea de violenŃe sau ameninŃări, ori prin punerea victimei în stare de
inconştienŃă sau neputinŃă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinŃarea unor
astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor
35
infracŃiunii, ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea”.InfracŃiunile reunite în
conŃinutul tâlhăriei – pe latură obiectivă – sunt furtul şi lovirea sau alte violenŃe ori
vătămarea corporală sau ameninŃarea, legătura dintre acestea fiind o legătură de la
mijloc la scop (spre exemplu, în scopul deposedării victimei de anumite bunuri, se
recurge ca mijloc la lovirea acesteia).
InfracŃiunea complexă în conŃinut calificat (sau agravat) este infracŃiunea în
al cărei conŃinut intră ca circumstanŃă agravantă o acŃiune/inacŃiune care constituie
prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Un conŃinut calificat şi complex de
infracŃiune presupune conŃinutul de bază al infracŃiunii la care se adaugă o
circumstanŃă agravantă specială ce semnifică o faptă relevantă penal (şi care
reprezintă conŃinutul unei alte infracŃiuni). Spre exemplu, furtul calificat este o
infracŃiune complexă când se săvârşeşte prin efracŃie – potrivit art. 209 alin. 1 lit. i)
C.pen. - efracŃia implicând distrugerea (faptă incriminată de art. 217) ca mijloc la care
se recurge în săvârşirea furtului şi care reprezintă un element circumstanŃial agravant.
Exemplificăm şi prin faptele incriminate de art. 197 alin.3 C.pen. – violul care a avut
ca urmare moartea victimei; art. 198 alin. 6 – actul sexual cu minor care a avut ca
urmare moartea victimei; art. 211 alin. 2¹ lit.e) – tâlhăria care a avut ca urmare
vătămarea corporală gravă a victimei – sau de art. 211 alin.3 – tâlhăria care a avut ca
urmare moartea victimei ş.a. În cazul acestor din urmă infracŃiuni, între faptele reunite
se observă un alt tip de legătură, legătură de la antecedenŃă la rezultat (spre exemplu,
violenŃa implicată în viol sau tâlhărie conduce la un rezultat mai grav ce constă în
moartea victimei).
În doctrina penală se apreciază că o infracŃiune complexă se realizează nu
numai prin reunirea a două infracŃiuni între care există una dintre legăturile menŃionate,
ci şi atunci când în conŃinutul unei infracŃiuni intră o acŃiune ce constituie ea însăşi o
faptă prevăzută de legea penală, în anumite condiŃii, cum este, spre exemplu, cazul
infracŃiunii de ultraj (ameninŃarea ori lovirea sau orice alte acte de violenŃă, precum şi
vătămarea corporală săvârşite împotriva unui funcŃionar public care îndeplineşte o
funcŃie ce implică exerciŃiul autorităŃii de stat, aflat în exerciŃiul funcŃiunii ori pentru
fapte îndeplinite în exerciŃiul funcŃiunii – conform art. 239 C.pen.).
Structura unei infracŃiuni complexe evidenŃiază existenŃa condiŃiilor
preexistente şi a conŃinutului constitutiv, cu următoarele particularităŃi:
 obiectul juridic este unul complex fiind format dint-un obiect principal – care
atrage apartenenŃa infracŃiunii complexe la o anumită categorie, grupă
infracŃională – şi un obiect adiacent. Spre exemplu, în cazul infracŃiunii de
tâlhărie (infracŃiune contra patrimoniului) în modalitatea furt prin lovire,
obiectul principal este cel al furtului şi constă în relaŃiile sociale referitoare la
posesia şi detenŃia asupra bunurilor mobile, iar obiectul secundar constă în
relaŃiile sociale referitoare la integritatea corporală a persoanei.
 subiectul activ al infracŃiunii poate fi orice persoană, participaŃia fiind
posibilă sub toate formele sale.
 sub aspectul laturii obiective, elementul material este format, de regulă, din
acŃiunile reunite de către legiuitor prin legătura existentă între ele.

36
  sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăŃie constă, după caz, în
intenŃie sau praeterintenŃie.
InfracŃiunea complexă îmbracă forma tipică în momentul înfăptuirii
acŃiunilor şi al producerii urmărilor periculoase – când are loc consumarea.
Pedeapsa infracŃiunii complexe este cea prevăzută potrivit normei de
incriminare a faptei, aceasta neconstituind – ca şi infracŃiunea continuată – o cauză de
agravare a pedepsei, atâta timp cât legiuitorul nu înscrie prin norme generale un
tratament penal distinct al infracŃiunii complexe. Atunci când, ulterior aplicării
pedepsei se descoperă şi alte acŃiuni sau inacŃiuni care intră în conŃinutul aceleiaşi
infracŃiuni, pedeapsa se recalculează, urmând a se stabili o pedeapsă care nu poate fi
mai uşoară decât cea pronunŃată anterior (art. 43 C.pen.).

3.2.3. InfracŃiunea de obicei

Doctrina penală defineşte infracŃiunea de obicei (sau colectivă) – care nu este
consacrată prin dispoziŃiile părŃii generale a Codului penal – ca fiind acea formă a
unităŃii legale care constă în repetarea unei fapte – prin săvârşirea mai multor acŃiuni
sau inacŃiuni – până relevă o obişnuinŃă, o îndeletnicire a persoanei, repetare care
atribuie ansamblului faptic gravitatea unei infracŃiuni.
Se pot cita ca infracŃiuni de obicei: practicarea prostituŃiei (art. 328),
cerşetoria (art. 326), jocul de noroc (art. 330) ş.a.
Caracteristic infracŃiunii de obicei este tocmai repetarea faptei ce se compune
dintr-o pluralitate de acŃiuni, acŃiuni care, privite individual, separat nu sunt relevante
penal, ci doar privite per ansamblul lor, atunci când relevă o îndeletnicire, o practică
în acest sens, atrag incidenŃa legii penale.
Fiind o infracŃiune de durată în timp (prin repetarea faptei de un număr de ori
ce relevă îndeletnicirea), se disting cele două momente parcurse în desfăşurarea
activităŃii infracŃionale. InfracŃiunea de obicei se consumă în momentul în care s-a
repetat de un număr suficient pentru a releva obişnuinŃa (variabil de la persoană la
persoană) şi se epuizează atunci când se comite ultima acŃiune sau inacŃiune. Acest
din urmă moment – al epuizării – se consideră cel al săvârşirii infracŃiunii de obicei şi
interesează în legătură cu aplicarea legii penale în timp, cu incidenŃa actelor de
clemenŃă, calcularea termenului de prescripŃie a răspunderii penale. Sub acest aspect,
infracŃiunea de obicei se aseamănă cu infracŃiunea continuată, de care însă se
deosebeşte în ceea ce priveşte conŃinutul pe latură obiectivă. Reamintim că, în cazul
infracŃiunii continuate, fiecare acŃiune sau inacŃiune are semnificaŃie penală proprie
prezentând, fiecare în parte, conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. Or, în cazul infracŃiunii
de obicei, repetarea acŃiunilor reprezintă o trăsătură constitutivă a conŃinutului unei
asemenea infracŃiuni, fiecare acŃiune privită separat neavând relevanŃă penală.
Prin specificul elementului lor material, infracŃiunile de obicei nu sunt
susceptibile de comitere în participaŃie sub forma coautoratului (fac parte din
categoria infracŃiunilor cu autor exclusiv unic) şi, totodată, nu sunt susceptibile de
tentativă.
Pedeapsa pentru infracŃiunea de obicei este prevăzută potrivit normei de
incriminare a faptei. Deşi nu există prevederi exprese referitoare la tratamentul penal al
37
infracŃiunii de obicei (prin dispoziŃii generale), dacă se descoperă după o condamnare
definitivă şi alte acŃiuni sau inacŃiuni care intră în conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni de
obicei, pedeapsa se recalculează, art. 43 C.pen. fiind aplicabil şi în acest caz.

3.2.4. InfracŃiunea progresivă

Doctrina penală defineşte infracŃiunea progresivă – care nu este consacrată
prin dispoziŃiile părŃii generale a Codului penal – ca fiind acea formă a unităŃii legale
în care conŃinutul obiectiv – prin săvârşirea unei acŃiuni şi a producerii urmăririi
specifice – se amplifică, în aşa mod încât trecerea de la conŃinutul iniŃial al
infracŃiunii la conŃinutul său amplificat atrage o schimbare de încadrare juridică, într-
o infracŃiune mai gravă sau într-o formă calificată a aceleiaşi infracŃiuni. Prin
amplificarea ansamblului faptic, se ajunge la un rezultat mai grav sau se produce o
altă urmare care, de regulă, se distanŃează în timp de acŃiunea iniŃială ce s-a comis.
Exemple de infracŃiuni progresive întâlnim în cazul infracŃiunilor contra
integrităŃii corporale şi sănătăŃii persoanei, o faptă iniŃială de lovire sau alte violenŃe
(art. 180 alin.1) putând produce un rezultat mai grav constând într-o vătămare ce
necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile (art. 180 alin.2) sau
vătămarea corporală care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60
de zile (art. 181 alin.1) sau vătămarea corporală care necesită pentru vindecare
îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile (art. 182 alin.1) ori alte consecinŃe grave:
pierderea unui simŃ sau organ, încetarea funcŃionării acestora, o infirmitate
permanentă fizică sau psihică, sluŃirea, avortul ori punerea în primejdie a vieŃii
persoanei (art. 182 alin.2) sau chiar moartea victimei, conform art. 183 care
incriminează lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte.
Fapta iniŃială şi urmările ei se absorb în forma amplificată ce reprezintă
infracŃiunea progresivă şi care atrage încadrarea juridică potrivit tipului de infracŃiune
cu rezultat mai grav produs.
Sunt infracŃiuni progresive şi violul care a cauzat victimei o vătămare gravă a
integrităŃii corporale sau sănătăŃii (art. 197 alin.2 lit.c) C.pen.) ori actul sexual cu un
minor care a atras aceleaşi urmări (art. 198 alin. 5 C.pen.) ş.a.
De regulă, infracŃiunile progresive sunt – sub aspectul laturii subiective din
conŃinut – infracŃiuni praeterintenŃionate, fapta iniŃială fiind săvârşită cu intenŃie, iar
rezultatul amplificat, mai grav, fiind produs din culpă.
Şi în cazul infracŃiunii progresive – ca infracŃiune de durată – distingem cele
două momente, respectiv al consumării – când se săvârşeşte fapta iniŃială – şi ulterior
acestuia cel al epuizării activităŃii infracŃionale, când are loc producerea rezultatului
mai grav, ca rezultat final al faptei. În ceea ce priveşte data la care se consideră
săvârşită infracŃiunea progresivă, semnalăm controversa în materie, fiind afirmate
două puncte de vedere. Într-o opinie se susŃine că interesează sub acest aspect
momentul epuizării, atunci când se produce rezultatul final, amplificat al faptei.
Potrivit opiniei contrare – la care subscriem – data săvârşirii infracŃiunii progresive
este data comiterii faptei iniŃiale, deci atunci când are loc consumarea; caracteristic
infracŃiunilor progresive – şi deosebindu-le de celelalte infracŃiuni de durată, cum sunt
infracŃiunea continuă, continuată şi de obicei – este faptul că activitatea infractorului
38
 ia sfârşit prin comiterea acŃiunii iniŃiale şi producerii urmării specifice ei, fără
intervenŃia sa ulterioară având loc amplificarea faptei iniŃiale.
Pedeapsa pentru infracŃiunea progresivă este cea prevăzută de lege potrivit
normei de incriminare a faptei. În măsura în care infracŃiunea progresivă este o
infracŃiune complexă, dispoziŃiile art. 43 C.pen. referitoare la recalcularea pedepsei se
aplică în mod corespunzător.

3.3. Perspective legislative

InfracŃiunea continuată îşi găseşte reglementarea într-un singur text de lege, potrivit
art. 55 alin. 2 noul Cod penal, fiind menŃinută aceeaşi definiŃie, însă cu modificarea
modului de sancŃionare, prin aplicarea pedepsei prevăzute de lege pentru infracŃiunea
săvârşită, la care se poate adăuga un spor până la maximul special, iar când acest
maxim nu este îndestulător se poate aplica un spor fără ca pedeapsa să poată depăşi
maximul general al acelei pedepse.

4. ParticipaŃia penală

4.1. DefiniŃie şi condiŃii de existenŃă

InstituŃia participaŃiei este reglementată prin dispoziŃiile art. 23-31 C.pen.,
fiind cunoscută în doctrină şi sub denumirea de pluralitate ocazională de făptuitori
(infractori) şi definită ca fiind cooperarea la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală a unui număr de persoane superior celui cerut de lege, persoane care
acŃionează în baza unei voinŃe comune, dintre care cel puŃin una lucrează cu intenŃie.
Dacă, de regulă, o infracŃiune poate fi săvârşită de către o singură persoană,
practica învederează că la comiterea unei fapte prevăzută de legea penală pot conlucra
– prin cooperarea materială şi morală – mai multe persoane, situaŃie reglementată de
legiuitor drept participaŃie şi care implică o singură faptă – ca faptă prevăzută de legea
penală (infracŃiune) şi o pluralitate de persoane ce contribuie în săvârşirea acesteia.
În afară de pluralitatea ocazională de persoane (participaŃia penală) mai
există şi:
 pluralitatea naturală – când pluralitatea de persoane în comiterea faptei este
cerută de însăşi natura acesteia, cum este cazul faptelor incriminate în art.
203 (incestul), art. 303 (bigamia), art. 322 (încăierare) ş.a..
 pluralitate constituită – ce desemnează o asociere, o grupare a mai multor
persoane în vederea săvârşirii de infracŃiuni, cum este cazul faptelor
incriminate în art. 167 (complotul), art. 323 (asociere pentru săvârşirea de
infracŃiuni) ş.a..
Pluralitatea naturală şi cea constituită semnifică infracŃiuni de sine-stătătoare
susceptibile, la rândul lor, de comitere în participaŃie penală.

CondiŃii de existenŃă a participaŃiei penale

Aşa cum rezultă din definiŃia acordată în doctrină acestei instituŃii,
participaŃia implică întrunirea cumulativă a unor condiŃii, şi anume:
39
 1. să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală;
2. la săvârşirea faptei să coopereze mai multe persoane;
3. cel puŃin una dintre persoane să acŃioneze cu intenŃie.

1. ExistenŃa participaŃiei este condiŃionată de săvârşirea unei fapte prevăzută de

legea penală şi nu a unei infracŃiuni, fiind suficient ca autorul să comită doar fapta
prevăzută de legea penală, chiar dacă lucrează fără vinovăŃie penală (spre exemplu,
fapta se comite sub imperiul unor cauze care înlătură caracterul penal al faptei,
autorul fiind iresponsabil sau minor nerăspunzător penal sau persoană constrânsă
fizic/moral să săvârşească fapta etc, exceptând cazul fortuit).
Această condiŃie impusă prin lege – şi care rezultă din definiŃiile acordate
participanŃilor cât şi fiecărui participant în parte conform art. 23-26 C.pen. – relevă
cele două forme ale participaŃiei penale, ca o participaŃie, după caz, proprie sau
improprie. Astfel, atunci când fapta prevăzută de legea penală constituie infracŃiune şi
în raport de autor, deci toŃi participanŃii la comiterea ei acŃionează de pe aceeaşi
poziŃie psihică (lucrând cu aceeaşi formă de vinovăŃie, de regulă, intenŃia), participaŃia
îmbracă forma proprie (perfectă). ParticipaŃia improprie (imperfectă) – reglementată
de art. 31 C.pen. – există fie atunci când fapta prevăzută de legea penală constituie, de
asemenea, infracŃiune, în raport de autor cât şi de ceilalŃi participanŃi, însă participarea
la comiterea ei are loc de pe poziŃii psihice distincte (unii dintre participanŃi – autorul
sau coautorii – lucrând din culpă, ceilalŃi participanŃi – instigatorul sau complicele -,
dimpotrivă, în baza intenŃiei), fie în situaŃia în care autorul comite doar o faptă
prevăzută de legea penală, lucrând fără vinovăŃie, iar ceilalŃi participanŃi comit fapta
(ca infracŃiune) cu intenŃie.
CondiŃia săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală se realizează atunci
când are loc comiterea unei fapte consumate sau rămasă în stadiul tentativei
pedepsibile.

2. Persoanele care cooperează la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală se

numesc participanŃi şi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea acesteia în calitate
de autori, instigatori sau complici. Pentru a exista participaŃie, la săvârşirea faptei
trebuie să coopereze un număr superior de persoane în raport de cel cerut de legea
penală (în general, o infracŃiune se poate comite de o singură persoană – autor),
rezultând că, de regulă, cel puŃin două persoane care cooperează în săvârşirea faptei
lucrează în participaŃie.
Legea penală defineşte expres fiecare participant în parte, conform art. 24
(persoana care lucrează în autorat), art. 25 (instigatorul) şi art. 26 (complicele).
Autorul este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de
legea penală. Dacă mai multe persoane săvârşesc nemijlocit, împreună, o faptă
prevăzută de legea penală, fiecare din ele va fi pedepsită ca autor (coautorii).
Instigator este persoana care cu intenŃie, determină o altă persoană să săvârşească o
faptă prevăzută de legea penală. Complice este persoana care, cu intenŃie, înlesneşte
sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este, de
asemenea, complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că
40
va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă
după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Sub acest aspect – al contribuŃiei adusă de participant la săvârşirea faptei
prevăzute de legea penală – menŃionăm următoarele clasificări ale participaŃiei:
 acte de autorat/coautorat ce constau în acte de executare prin care se
săvârşeşte nemijlocit fapta prevăzută de legea penală;
 instigarea – care implică determinarea cu intenŃie la săvârşirea unei fapte
prevăzută de legea penală. Instigarea semnifică o contribuŃie morală,
anterioară în săvârşirea faptei;
 complicitatea – care presupune acte prin care se acordă intenŃionat un ajutor
sau se înlesneşte în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală.
După caz, prin formele ei de manifestare, participaŃia poate semnifica o
contribuŃie materială sau morală, anterioară sau concomitentă săvârşirii faptei. Actele
de autorat/coautorat reprezintă forma principală a participaŃiei, în raport de care actele
de instigare şi cele de complicitate reprezintă forme secundare ale participaŃiei.
Instigarea se consideră formă principală de participaŃie în raport de complicitate.
Astfel, participarea de către o persoană la săvârşirea uneia şi aceleiaşi infracŃiuni atât
prin acte de instigare cât şi de complicitate atrage răspunderea penală pentru instigare
care absoarbe forma secundară a complicităŃii.
De regulă, participaŃia este posibilă la toate infracŃiunile putând îmbrăca
formele mai sus menŃionate.

3. CondiŃia voinŃei comune a persoanelor ce contribuie la săvârşirea aceleiaşi fapte

prevăzute de legea penală dintre care cel puŃin una să lucreze cu intenŃie – implică o
legătură subiectivă care se stabileşte între participanŃi, o cooperare şi pe plan psihic
(alături de cooperarea materială) în săvârşirea faptei.
IntenŃia participantului presupune că acesta îşi dă seama că prin activitatea
sa, prin aportul redus, contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală,
urmărind sau acceptând producerea rezultatului ei. Dintre participanŃi, instigatorul şi
complicele acŃionează întotdeauna cu intenŃie (ceea ce rezultă din definiŃiile acordate
prin lege). Autorul poate cunoaşte sau nu contribuŃia adusă de o altă persoană la
săvârşirea faptei. După cum s-a arătat, atunci când toŃi participanŃii (autor, coautor,
instigator sau/şi complice) lucrează cu aceeaşi formă de vinovăŃie (intenŃia),
participaŃia este una proprie, legătura subiectivă dintre participanŃi fiind bilaterală,
participanŃii dându-şi seama de unirea eforturilor în comiterea unei infracŃiuni
intenŃionate. Dimpotrivă, atunci când instigatorul sau complicele acŃionează cu
intenŃie, iar autorul săvârşeşte fapta din culpă sau fără vinovăŃie suntem în prezenŃa
participaŃiei improprii, caz în care legătura subiectivă dintre participanŃi are un
caracter unilateral şi ea se transmite de la instigator sau complice la autor.

Ansamblul reglementărilor în materia participaŃiei relevă concepŃia unităŃii

de faptă, sub aspectul naturii juridice participaŃia presupune, deci, o singură faptă
prevăzută de legea penală la comiterea căreia participă mai multe persoane (în
41
condiŃiile mai sus menŃionate). Această concluzie se desprinde şi din prevederile art.
144 C.pen., articol potrivit căruia: „prin săvârşirea unei infracŃiuni sau comiterea unei
infracŃiuni se înŃelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca
infracŃiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca
autor, instigator sau complice”.
Putem afirma astfel că „nucleul” participaŃiei rezidă în săvârşirea faptei de
către autor / coautor, astfel încât numai prin raportare la această activitate, o
contribuŃie intenŃionată de determinare sau înlesnire ori ajutare în orice mod la
săvârşirea faptei prevăzute de legea penală semnifică forme ale participaŃiei penale.
Astfel, data comiterii faptei de către autor este data comiterii faptei în participaŃie, iar
în situaŃia în care intervin cauze care acŃionează asupra faptei (spre exemplu – acte de
clemenŃă sub forma amnistiei, alte cauze cu efecte in rem), efectul acestora se extinde
şi asupra participanŃilor.

Tot sub aspectul naturii juridice – interesând în materia tratamentului penal –,

participaŃia reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale.
Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună este înscrisă de
legiuitor ca o împrejurare ce constituie o circumstanŃă agravantă generală legală
potrivit art. 75 alin. 1 lit. a) C.pen.. Agravanta este aplicabilă în condiŃiile reŃinerii
participării unui număr de cel puŃin trei persoane care săvârşesc fapta împreună în
coautorat sau autorat şi complicitate concomitentă. Constatarea unei atare împrejurări
obligă instanŃa la reŃinerea agravantei, cu tratamentul penal corespunzător, consacrat
de art. 78 C.pen.
În cazul anumitor infracŃiuni, legiuitorul a înscris participaŃia ca o
circumstanŃă agravantă specială, unele fapte calificându-se în condiŃiile săvârşirii de
două sau mai multe persoane împreună, cum este cazul infracŃiunii de lipsire de
libertate în mod ilegal (art. 189 alin. 2), infracŃiunea de viol (art. 197 alin. 2 lit.a),
infracŃiunea de furt (art. 209 alin. 1 lit. a) ş.a.
Când o infracŃiune pentru care legea a prevăzut o asemenea agravantă s-a
comis în condiŃiile ei, se va reŃine numai forma calificată cu tratamentul
corespunzător stabilit de lege, fără a se mai da efect şi dispoziŃiei din partea generală,
întrucât una şi aceeaşi împrejurare nu poate avea un dublu efect agravant, specialul
primând asupra generalului.
ParticipaŃia penală poate constitui şi o circumstanŃă agravantă generală
judiciară, în alte condiŃii decât cele prezentate anterior, spre exemplu, atunci când
fapta s-a comis de trei sau mai multe persoane, dar nu este o săvârşire împreună,
reŃinându-se participarea acestora prin acte de instigare, complicitate anterioară şi
autorat.

4.2. Formele participaŃiei penale

4.2.1. Autoratul şi coautoratul

Autoratul implică săvârşirea nemijlocită a faptei prevăzută de legea penală
prin acte de executare, semnificând o contribuŃie necesară şi determinantă pentru
42
existenŃa participaŃiei şi, totodată, în aprecierea actelor de instigare sau/şi de
complicitate drept contribuŃii specifice aduse de alŃi participanŃi la săvârşirea faptei.
În cadrul participaŃiei, persoana care săvârşeşte fapta nemijlocit în autorat poate lucra
cu orice formă de vinovăŃie penală sau chiar fără vinovăŃie.
Coautoratul presupune săvârşirea nemijlocită, împreună a faptei prevăzută de
legea penală de două sau mai multe persoane care lucrează în baza unei voinŃe
comune.
Săvârşirea faptei prevăzută de legea penală în coautorat presupune
cooperarea atât sub aspect obiectiv cât şi subiectiv, implicând:
 Săvârşirea în mod nemijlocit a faptei prevăzută de legea penală. Atât doctrina
cât şi practica penală reŃin ca fiind acte de coautorat – prin săvârşire
nemijlocită (acte de executare) – două categorii de acte:
1. Acte de executare directă a faptei care se înscriu în acŃiunea tipică descrisă în
norma de incriminare şi care descriu latura obiectivă din conŃinutul infracŃiunii (spre
exemplu, în cazul infracŃiunii de omor, sunt acte de coautorat acŃiunile persoanelor
care aplică lovituri puternice, în regiuni vitale ale corpului, cu obiecte tăioase sau
contondente). Spre deosebire de situaŃia autoratului – când persoana ce lucrează în
această calitate realizează printr-o activitate ce-i aparŃine exclusiv întreaga latură
obiectivă a faptei –, în cazul coautoratului, actele întreprinse de participanŃii cu acest
rol se completează reciproc, integrându-se în activitatea unică ce conduce la urmarea
periculoasă. Cu alte cuvinte, în cazul coautoratului, participanŃii realizează unul sau
parte dintre actele de executare, deci nu se cere ca un participant în această calitate să
acopere prin activitatea sa întreaga latură obiectivă a infracŃiunii. Săvârşirea în mod
nemijlocit, împreună a faptei, presupune conlucrarea sub aspect obiectiv prin
comiterea, de regulă, a actelor în aceleaşi condiŃii de timp şi de loc şi numai atunci
când sunt coordonate şi pe plan intelectual (este însă posibil şi un coautorat succesiv
în cazul unor infracŃiuni de durată, spre exemplu în cazul infracŃiunii continuate).
2. Actele prin care se contribuie (şi) indirect la săvârşirea faptei, în condiŃiile
în care au un caracter determinant, necesar şi indispensabil în realizarea acŃiunii
tipice. Aceste acte nu sunt descrise prin norma de incriminare a faptei, spre exemplu,
actele de imobilizare prin care se paralizează orice energie, ca reacŃie fizică sau
psihică din partea victimei sau prin care se înlătură orice piedică, obstacol, orice
rezistenŃă ce se împotriveşte producerii rezultatului.
 VoinŃa comună a coautorilor. Cooperarea pe planul material dintre coautori
trebuie să fie dublată de cooperarea şi pe plan psihic, prin voinŃa comună care
să-i anime în săvârşirea faptei. Sub aspect subiectiv, coautoratul poate fi
propriu (când toŃi coautorii săvârşesc fapta cu aceeaşi formă de vinovăŃie, de
regulă, cu intenŃie) sau impropriu (când lucrează cu forme de vinovăŃie
diferite sau, cum frecvent se înregistrează în practică, atunci când unii
acŃionează cu forma de vinovăŃie a intenŃiei, iar alŃii fără vinovăŃie penală –
spre exemplu, săvârşirea infracŃiunii de către un infractor major, dacă aceasta
a fost comisă împreună prin săvârşire nemijlocită cu un minor nerăspunzător
penal).

43
 Dacă mai multe persoane săvârşesc nemijlocit o faptă prevăzută de legea
penală (chiar aceeaşi faptă, în aceleaşi condiŃii de loc şi timp) însă în afara oricărei
cooperări, coordonări sub aspect obiectiv şi subiectiv, nu ne aflăm în prezenŃa
coautoratului, ci a săvârşirii faptei în calitate de autori (fiecare persoană îşi va angaja
răspunderea penală în calitate de autor al infracŃiunii comise). Doar săvârşirea
nemijlocită şi împreună a faptei, prin coordonarea materială şi intelectuală a actelor ce
întregesc activitatea unică, semnifică existenŃa coautoratului şi, drept urmare,
sancŃionarea participanŃilor în calitate de coautori.

Coautoratul în cazul anumitor infracŃiuni

În cazul infracŃiunilor proprii coautoratul este posibil numai în condiŃiile în
care toŃi participanŃii au calitatea cerută de lege şi contribuie nemijlocit la săvârşirea
faptei.
În cazul infracŃiunilor praeterintenŃionate coautoratul subzistă în măsura în
care, în raport cu fiecare participant este relevată intenŃia în ce priveşte realizarea
faptei iniŃiale, cât şi culpa în privinŃa urmării mai grave.
Coautoratul în cazul infracŃiunilor din culpă reprezintă o problemă
controversată în teoria şi practica penală.
Într-o opinie, este exclus coautoratul în cazul acestor infracŃiuni,
considerându-se că, deşi la producerea rezultatului culpos s-a ajuns prin acŃiunile mai
multor persoane, nu există voinŃa lor de a coopera la producerea acestui rezultat, prin
lipsa unei coordonări intelectuale în vederea apariŃiei sale. Potrivit opiniei contrare –
la care subscriem – se susŃine posibilitatea coautoratului la infracŃiunile din culpă,
considerându-se că nu se poate nega existenŃa unei voinŃe comune a participanŃilor la
săvârşirea faptei, contribuŃia fiecăruia concurând nemijlocit la producerea rezultatului
şi înscriindu-se în antecedenŃa cauzală a acestuia.
Există şi anumite categorii de infracŃiuni în cazul cărora coautoratul este
exclus, nefiind susceptibile de comitere în participaŃie sub această formă, dintre care
menŃionăm: infracŃiunile cu autor exclusiv unic, cum sunt infracŃiunile de obicei,
infracŃiunea de mărturie mincinoasă (art. 260), infracŃiunea de purtare fără drept de
decoraŃii sau semne distinctive (art. 241), infracŃiunile omisive care sunt, în general,
tot infracŃiuni cu subiect exclusiv unic, obligaŃia legală de a acŃiona într-un anumit
sens fiind una personală ş.a.

4.2.2. Instigarea
Ca formă a participaŃiei penale, instigarea constă în activitatea de determinare
cu intenŃie la săvârşirea, de către o altă persoană, a unei fapte prevăzută de legea
penală.
Pentru a ne afla în prezenŃa instigării, trebuie îndeplinite următoarele condiŃii:
 Să aibă loc o activitate de determinare a unei persoane la săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală. Prin determinare, o persoană (instigator)
transmite hotărârea de săvârşire a unei fapte prevăzute de legea penală unei
alte persoane (instigat).
44
 Activitatea de determinare trebuie să îndeplinească anumite cerinŃe,
respectiv: de a fi reală, efectivă, deci de a conduce la însuşirea hotărârii de comitere a
faptei de către o altă persoană. Sub acest aspect, menŃionăm că instigatorul mai este
denumit autor moral, iar persoana instigată este autorul material al faptei. Totodată,
determinarea trebuie să intervină înainte ca persoana în raport de care s-a desfăşurat
această activitate să fi luat hotărârea de a săvârşi fapta. Instigarea reprezintă o
participaŃie anterioară la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală, fiind deci
exclusă în cazul unei autodeterminări anterioare (în raport de care, o „determinare”
realizată de o altă persoană faŃă de autorul care a luat singur hotărârea infracŃională nu
semnifică un act de instigare, ci o complicitate morală dacă întăreşte hotărârea deja
luată). O altă cerinŃă priveşte ca determinarea (instigarea) să fie urmată de executare,
prin comiterea de către cel instigat a unei fapte relevantă penal – ca faptă consumată
sau ca tentativă pedepsibilă (conform art. 144 C.pen.).
Nu se va realiza instigarea, ca formă de participaŃie, în situaŃia în care cel
instigat nu a dat curs instigării, fie netrecând la executare, fie efectuând un act de
pregătire sau o faptă rămasă la stadiul de tentativă, în ambele cazuri – însă –
nerelevantă penal. În oricare dintre aceste situaŃii ne aflăm în prezenŃa unei instigări
fără rezultat, sau neurmată de executare, care nu mai constituie un act de participaŃie,
ci o activitate cu semnificaŃie penală proprie, potrivit art. 29 alin. 1 ipoteza I.
Când instigatul a început, însă, săvârşirea faptei, punând în executare
hotărârea infracŃională prin săvârşirea unei tentative incriminate de lege, dar urmată
de desistarea sa ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, e
realizată condiŃia săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, instigarea fiind un
act de participaŃie. Actele de instigare urmate de desistarea autorului sau de
împiedicarea producerii rezultatului sunt reglementate potrivit aceluiaşi art. 29 alin. 1
ipoteza a II-a.
Deşi consacrate prin acelaşi text de lege, instigarea nu apare ca act de
participaŃie, întrucât nu s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală în prima
ipoteză, ci ca o infracŃiune de sine-stătătoare şi dimpotrivă, instigarea apare ca act de
participaŃie prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către cel instigat,
care ulterior s-a desistat sau a împiedicat producerea rezultatului, potrivit celei de-a
doua ipoteze.
Activitatea de determinare (reală, anterioară şi urmată de executarea faptei)
se poate realiza, după caz, în diferite moduri, prin recurgere la anumite mijloace, de
către una sau mai multe persoane, asupra unei alte persoane sau mai multor persoane.
Sunt reŃinute următoarele feluri ale instigării: instigare simplă sau calificată; imediată
sau mediată; directă sau indirectă; instigare cu un singur instigator sau coinstigare ori
concurs de instigări; instigarea individuală sau colectivă (a se consulta doctrina care
explică şi exemplifică felurile instigării).
 Activitatea de determinare să se realizeze cu intenŃie. Din însăşi definiŃia
acordată prin lege participantului cu rol de instigator (conform art. 25 C.pen.)
rezultă intenŃia ce caracterizează poziŃia psihică de pe care acesta acŃionează
în săvârşirea faptei. Activitatea de instigare se comite întotdeauna cu intenŃie,
neexistând instigare din culpă. Când cel instigat trece la executarea faptei
45
 lucrând de pe aceeaşi poziŃie psihică ca şi instigatorul, instigarea este proprie
(instigare la o infracŃiune intenŃionată). Când cel instigat săvârşeşte fapta
prevăzută de legea penală cu forma de vinovăŃie a culpei sau fără vinovăŃie
penală, instigarea este improprie (conform art. 31 C.pen.). În cazul în care,
dând curs instigării, autorul comite o infracŃiune praeterintenŃionată
(infracŃiune al cărei rezultat mai grav se datorează culpei), răspunderea
penală a instigatorului urmează a se rezolva în lumina dispoziŃiilor art. 28
alin. 2 C.pen. (circumstanŃele privitoare la faptă se răsfrâng asupra
participanŃilor în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut).

4.2.3. Complicitatea
Ca formă a participaŃiei penale, complicitatea presupune activitatea prin care
se înlesneşte sau ajută, în orice mod, cu intenŃie la săvârşirea unei fapte prevăzută de
legea penală sau prin care se promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, tăinuirea
de bunuri sau favorizarea celui ce a comis fapta, chiar în condiŃiile neîndeplinirii
acestei promisiuni.
ContribuŃia adusă de o persoană dobândeşte semnificaŃia unui act de
participaŃie sub forma complicităŃii, numai în măsura în care se raportează la
săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală (ca faptă consumată sau tentativă
pedepsibilă) şi serveşte efectiv la săvârşirea acesteia. Complicitatea – prin contribuŃia
indirectă adusă de cel ce joacă rol de complice în săvârşirea faptei – reprezintă o
formă secundară a participaŃiei, atât în raport de executarea faptei prin săvârşirea ei
nemijlocită, cât şi în raport de activitatea de instigare.
Complicitatea – formă de participaŃie – implică întrunirea următoarelor
condiŃii:
 Desfăşurarea uneia dintre următoarele activităŃi aşa cum rezultă din
dispoziŃiile art. 26 C.pen., respectiv înlesnire sau ajutor în orice mod la
săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală. În doctrina penală se
apreciază că înlesnirea implică o contribuŃie adusă de complice, anterior
executării faptei de autor (coautori), cât timp ajutorul evidenŃiază contribuŃia
adusă în timpul executării faptei. Deci, prin înlesnire se realizează o
complicitate anterioară, iar prin ajutor, o complicitate concomitentă.
ContribuŃia adusă – fie prin înlesnire, fie prin ajutor acordat – poate fi, după
caz, de natură materială sau morală. Astfel, actele de pregătire în vederea
săvârşirii infracŃiunii când se comit de complice pot consta în procurarea de
instrumente sau procurarea de informaŃii privitoare la locul, timpul comiterii
faptei (înlesnire); înmânarea – în timpul comiterii faptei – de diferite
instrumente ce servesc în acest scop sau asistenŃa în timpul săvârşirii faptei
de către autorul ce se sprijină pe acest act reprezintă un ajutor acordat.
Complicitatea se poate realiza şi prin promisiunea făcută, înainte sau în
timpul săvârşirii faptei, de tăinuire a bunurilor provenite din aceasta sau de favorizare
a făptuitorului, chiar dacă după săvârşirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită.
Complicitatea prin promisiune este o complicitate exclusiv morală prin care se
contribuie la întărirea hotărârii infracŃionale a executantului. La rândul ei,
46
complicitatea prin promisiune poate fi anterioară sau concomitentă executării faptei,
neinteresând dacă promisiunea făcută a fost sau nu îndeplinită. În lipsa unei
promisiuni făcute anterior sau în timpul săvârşirii faptei, ajutorul acordat ulterior
comiterii acesteia – constând în tăinuire de bunuri sau favorizare - va angaja
răspunderea penală pentru infracŃiunea de tăinuire (art. 221) sau favorizare a
infractorului (art. 264) şi nu de participant cu rol de complice la fapta comisă.
Doctrina reŃine şi alte forme de complicitate, dintre care amintim:
complicitate nemijlocită sau mijlocită; comisivă sau omisivă ş.a..
 ContribuŃia adusă să fie realizată cu intenŃie. Ca şi instigatorul, complicele
lucrează întotdeauna cu intenŃie, această formă de vinovăŃie ce ilustrează
poziŃia psihică a participantului cu rol de complice fiind prevăzută expres
potrivit art. 26 C.pen.. Nu există complicitate din culpă.
Când complicele şi autorul (coautorii) lucrează de pe aceeaşi poziŃie psihică
săvârşind infracŃiunea cu intenŃie, complicitatea este proprie. Când înlesnirea sau
ajutarea, în orice mod, cu intenŃie se raportează la săvârşirea din culpă a faptei
prevăzută de legea penală de către autor sau când acesta din urmă comite fapta fără
vinovăŃie, complicitatea este improprie (conform art. 31 C.pen.). În cazul în care
autorul săvârşeşte o infracŃiune praeterintenŃionată, răspunderea penală a complicelui
urmează a se rezolva în lumina dispoziŃiilor art. 28 alin.2 C.pen. (circumstanŃele
privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanŃilor în măsura în care aceştia le-au
cunoscut sau le-au prevăzut).
Complicitatea – dată fiind varietatea formelor sub care se poate manifesta –
trebuie delimitată de celelalte forme de participaŃie (instigare şi coautorat). După cum
s-a arătat, instigarea este anterioară luării hotărârii infracŃionale de autor, în timp ce
complicitatea morală sprijină hotărârea infracŃională existentă (prin autodeterminare
sau determinarea venită din partea instigatorului). Deci, complicitatea morală nu este
anterioară luării hotărârii, ci săvârşirii faptei prevăzută de legea penală de către autor.
Complicitatea materială concomitentă trebuie, la rândul ei, delimitată de
coautorat (trebuie avută în vedere situaŃia comiterii acelor acte care, fără a face parte
din acŃiunea tipică, incriminată de lege, se încadrează în sfera coautoratului, nu în
orice condiŃii, ci numai dacă în împrejurările date probează caracterul indispensabil în
înfăptuirea acŃiunii tipice, în caz contrar urmând a fi apreciate ca acte de
complicitate).

4.3. SancŃionarea participaŃiei penale

Regimul de sancŃionare a participaŃiei este diferit, după cum participanŃii
lucrează în participaŃie proprie sau improprie.
SancŃionarea participaŃiei proprii se realizează în lumina dispoziŃiilor art. 27
C.pen., fiind consacrat sistemul parificării legale ce se combină cu cel al diversificării
judiciare a pedepsei. Având în vedere că participanŃii săvârşesc aceeaşi faptă
prevăzută de legea penală (infracŃiune) lucrând toŃi de pe aceeaşi poziŃie psihică –
intenŃie –, urmează să fie sancŃionaŃi cu pedeapsa prevăzută conform normelor de
incriminare a faptei (parificarea legală de pedeapsă). Drept urmare, instigatorul şi
complicele la o faptă prevăzută de legea penală, săvârşită cu intenŃie, se sancŃionează
47
cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, în formularea legiuitorului înscrisă în art.
27 teza I. MenŃionăm că sunt posibile diferenŃieri în funcŃie de încadrarea juridică a
faptei comisă ca infracŃiune intenŃionată, unii dintre participanŃi putând răspunde
pentru forma de bază a infracŃiunii, iar alŃii pentru forma calificată, după cum are loc
sau nu transmiterea circumstanŃelor ce caracterizează infracŃiunea comisă în
participaŃie.
La stabilirea pedepsei concrete, instanŃa este obligată să Ńină seama de
contribuŃia fiecărui participant la săvârşirea infracŃiunii, precum şi de criteriile
generale de individualizare a pedepsei (art. 72 C.pen.). Sub acest din urmă aspect, la
stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru persoana fizică se Ńine seama de dispoziŃiile
părŃii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de
gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Aceste criterii
funcŃionează şi atunci când pentru infracŃiunea săvârşită legea prevede pedepse
alternative, atât pentru alegerea uneia dintre aceste pedepse, cât şi pentru
proporŃionalizarea ei. În urma operaŃiunii de individualizare judiciară, instanŃa poate
aplica aceeaşi specie de pedeapsă pentru toŃi participanŃii (în cuantumuri diferite, fără
a fi exclus un cuantum mai ridicat de pedeapsă în cazul instigatorului sau complicelui
decât autorului), fie pedepse diferite dintre cele alternative prevăzute de lege pentru
infracŃiunea comisă.
SancŃionarea participaŃiei improprii se realizează în lumina dispoziŃiilor art.
31 C.pen., corespunzător celor două modalităŃi normative sub care este reglementată.
În modalitatea instigare/complicitate intenŃionată – autorat/coautorat din
culpă, se consacră sistemul diversificării legale a pedepsei, instigatorul sau complicele
urmând să fie sancŃionat cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu
intenŃie, iar autorul pentru fapta comisă din culpă (în condiŃiile incriminării atât a
faptei intenŃionate cât şi a celei din culpă). Spre exemplu, în cazul săvârşirii în
participaŃie improprie a unei distrugeri, participanŃii care au lucrat cu intenŃie se
sancŃionează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenŃie
potrivit art. 217 alin. 4 (distrugerea intenŃionată pentru care pedeapsa este închisoare
de la 3 la 15 ani), spre deosebire de persoana care a comis fapta din culpă – art. 219
alin.1 C.pen. – (distrugerea din culpă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de
la 1 lună la 2 ani sau amendă).
De asemenea, la stabilirea şi aplicarea pedepsei concrete se va Ńine seama de
contribuŃia fiecăruia la săvârşirea infracŃiunii (instigator, complice), precum şi de
criteriile generale de individualizare a pedepsei (art. 72 C.pen.).
În modalitatea instigare/complicitate intenŃionată – autorat fără vinovăŃie
penală, fapta prevăzută de legea penală comisă în participaŃie constituie infracŃiune şi
atrage răspunderea penală doar a participanŃilor care au lucrat cu intenŃie, astfel încât
instigatorul sau complicele urmează să fie sancŃionat cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru acea infracŃiune. Autorul nu răspunde penal deoarece a săvârşit fapta prevăzută
de legea penală fără vinovăŃie (în condiŃiile vreuneia dintre cauzele care înlătură
caracterul penal al faptei, cu excepŃia cazului fortuit). Fapta comisă nefiind
infracŃiune, autorul nu va fi pedepsit, putând fi sancŃionat, eventual, prin dispunerea
48
unei măsuri de siguranŃă (spre exemplu, persoana determinată să săvârşească o faptă
prevăzută de legea penală este un iresponsabil faŃă de care se dispune măsura
internării medicale).
Un caz special în materia sancŃionării participanŃilor este cel al instigatorului
care a acŃionat în condiŃiile prevăzute de art. 29 alin. 1 ipoteza a II-a, respectiv atunci
când actele de instigare au fost urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea, de
către acesta, a producerii rezultatului. Într-o atare situaŃie, autorul nu se pedepseşte
deoarece beneficiază de cauza de impunitate a desistării sau împiedicării producerii
rezultatului, care nu profită şi instigatorului care va răspunde penal, instigarea
sancŃionându-se, în acest caz, cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru
infracŃiunea la care s-a instigat şi minimul general, iar în cazul în care pedeapsa
prevăzută de lege este detenŃiunea pe viaŃă se va aplica pedeapsa închisorii de la 2 la
10 ani. Precizăm că legiuitorul asimilează acelaşi tratament penal şi în cazul actelor
de determinare neurmate de executarea faptei, atunci când fapta este o infracŃiune de
sine-stătătoare, iar cel care a realizat activitatea de determinare cu intenŃie, neurmată
de executare, este el însuşi autor al unei fapte distincte de cea la care a instigat.

Participantul – atât în cazul participaŃiei proprii cât şi al celei improprii – nu

se pedepseşte dacă împiedică în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei,
consumarea acesteia, după cum se prevede în art. 30 alin. 1 C.pen. care înscrie o
cauză generală de nepedepsire operantă în materia participaŃiei denumită împiedicarea
săvârşirii faptei.
Împiedicarea săvârşirii faptei implică punerea în executare a acesteia (în
condiŃiile autoratului sau coautoratului), însă în cursul executării este împiedicată –
înainte de descoperire – consumarea faptei, care rămâne astfel la stadiul tentativei,
fiind apărat de pedeapsă participantul care acŃionează în acest sens. Cauza de
nepedepsire are un caracter personal, ceilalŃi participanŃi urmând să răspundă penal
pentru tentativa la infracŃiunea comisă (spre exemplu, dacă unul dintre coautori
împiedică săvârşirea faptei, acesta nu va fi pedepsit, însă ceilalŃi participanŃi cu rol de
coautori, instigatori sau complici urmând să fie pedepsiŃi pentru tentativa comisă).
Dacă actele săvârşite până în momentul împiedicării constituie o altă faptă
prevăzută de legea penală, participantului i se aplică pedeapsa pentru această faptă. În
acest sens, se dispune prin alin. 2 al art. 30 C.pen., acte apreciate în doctrină sub
denumirea de acte de executare calificate. [Vezi comentariile în cazul desistării şi
împiedicării producerii rezultatului, valabile şi în acest caz].
Actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către
acesta a producerii rezultatului nu se sancŃionează dacă pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracŃiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mică, afară de cazul când
actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie o altă faptă
prevăzută de legea penală (art. 29 alin. 2 C.pen.).

49
 4.4. Perspective legislative

Spre deosebire de actuala legislaŃie, noul Cod penal defineşte coautorii (art. 38 alin. 2)
ca fiind persoanele care săvârşesc nemijlocit, împreună, o faptă prevăzută de legea
penală.

Totodată nu-şi mai găseşte reglementare instituŃia instigării neurmate de executare.

5. Pluralitatea de infracŃiuni

Pluralitatea de infracŃiuni desemnează situaŃia în care o persoană săvârşeşte

două sau mai multe infracŃiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna
dintre ele, după cum şi situaŃia în care o persoană ce a mai fost anterior condamnată
definitiv pentru o infracŃiune – condamnare pe care a executat-o sau nu – reiterează
comportamentul său infracŃional, prin comiterea unei noi infracŃiuni.
Pluralitatea de infracŃiuni este reglementată în Titlul II, cap. IV, conform art.
32-40² C.pen.. Pluralitatea de infracŃiuni constituie, după caz, concurs de infracŃiuni
sau recidivă – ca forme de bază, fundamentale conform art. 32 C.pen. - în aprecierea
doctrinei majoritare, cadrul legal al pluralităŃii de infracŃiuni configurând şi o altă
formă, respectiv cea a instituŃiei disciplinată potrivit art. 40 C.pen. (pedeapsa în unele
cazuri când nu există recidivă) sub denumirea de pluralitate intermediară.
Concursul de infracŃiuni există atunci când două sau mai multe infracŃiuni au
fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna
dintre ele.
Recidiva există atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de
condamnare sau după cel puŃin trei hotărâri definitive de condamnare la o pedeapsă
privativă de libertate în cuantumul cerut de lege (o pedeapsă cu închisoarea mai mare
de 6 luni sau detenŃiunea pe viaŃă, ori cel puŃin trei pedepse cu închisoarea de până la
6 luni) – condamnări executate sau nu – cel condamnat săvârşeşte cu intenŃie o nouă
infracŃiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an –
recidiva în cazul persoanei fizice – după cum există recidivă în cazul persoanei
juridice atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare,
persoana juridică săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, iar pedeapsa amenzii
pentru infracŃiunea anterioară a fost sau nu executată.
Pluralitatea intermediară există atunci când după rămânerea definitivă a unei
hotărâri de condamnare – neexecutată sau executată parŃial – persoana condamnată
săvârşeşte o nouă infracŃiune şi, nefiind întrunite condiŃiile prevăzute de lege pentru
starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor concursului de infracŃiuni.
Între formele pluralităŃii de infracŃiuni există atât asemănări (sub aspectul
unităŃii de subiect activ – aceeaşi persoană care săvârşeşte două sau mai multe
infracŃiuni), cât şi deosebiri, prin existenŃa sau nu a unei hotărâri definitive de
condamnare (inexistenŃa sa în caz de concurs de infracŃiuni şi existenŃa unei atare
condamnări care separă infracŃiunile comise, în situaŃia recidivei şi a pluralităŃii
intermediare).

50
 5.1. Concursul de infracŃiuni

5.1.1. DefiniŃie şi condiŃii generale de existenŃă

În lumina reglementărilor legale, putem defini concursul de infracŃiuni ca
fiind forma de bază a pluralităŃii de infracŃiuni care constă în săvârşirea de două sau
mai multe infracŃiuni de către aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv
pentru vreuna dintre ele.
Din această definiŃie a concursului de infracŃiuni reŃinem următoarele condiŃii
generale de existenŃă care se cer întrunite cumulativ:
 Săvârşirea a două sau mai multe infracŃiuni. CondiŃia este realizată atunci
când are loc comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca
infracŃiune consumată (infracŃiunea tipică) sau ca tentativă ori acte de
pregătire incriminate prin asimilare cu tentativa (infracŃiunea atipică).
InfracŃiunile care intră în alcătuirea concursului de infracŃiuni, ca număr,
trebuie să fie cel puŃin două; pot să reprezinte o unitate infracŃională naturală
(sub forma infracŃiunii simple, continue sau deviată), ori unitate legală (sub
forma infracŃiunii continuate, complexe, de obicei sau progresivă); pot fi
infracŃiuni intenŃionate, din culpă sau praeterintenŃionate; pot fi de aceeaşi
natură (concursul având caracter omogen) sau de natură diferită (concurs
eterogen); se pot comite la diferite intervale de timp (concurs succesiv) sau în
acelaşi timp (concurs simultan). [Observăm varietatea, diversitatea
infracŃiunilor reunite în structura unui concurs de infracŃiuni].
 Unitatea de subiect activ. Cele două sau mai multe infracŃiuni se săvârşesc de
către aceeaşi persoană, legătura cerută prin lege între infracŃiunile concurente
fiind una in personam. Subiectul activ al unui concurs de infracŃiuni poate fi
atât persoana fizică care îndeplineşte condiŃiile legale pentru a răspunde
penal, condiŃiile generale sau speciale, infractor major sau minor răspunzător
penal, cât şi persoana juridică (în condiŃiile prevăzute de art. 19¹ C.pen.)
CondiŃia este îndeplinită atunci când infractorul are calitatea de autor sau de
participant (coautor, instigator sau complice) la infracŃiunile reunite în
structura concursului.
 Comiterea infracŃiunilor înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna
dintre ele. CondiŃia se referă la inexistenŃa unei hotărâri definitive de
condamnare care să separe între ele infracŃiunile comise, deci să nu existe o
condamnare definitivă pentru vreuna dintre aceste infracŃiuni. Ceea ce
interesează este ca data comiterii infracŃiunilor să fie anterioară pronunŃării
unei hotărâri definitive de condamnare, indiferent de momentul descoperirii,
urmăririi, chiar ulterior intervenirii unei astfel de condamnări.
InexistenŃa unei hotărâri definitive de condamnare în caz de concurs de
infracŃiuni, deosebeşte această formă a pluralităŃii de infracŃiuni atât de
recidivă cât şi de pluralitatea intermediară, când o nouă infracŃiune se comite
de către persoana care a suferit anterior o condamnare definitivă.

51
  InfracŃiunile comise (cel puŃin două dintre ele) să poată fi supuse judecăŃii şi
să fie susceptibile să atragă condamnarea. CondiŃia se realizează atunci când
persoana care a comis pluralitatea de infracŃiuni a fost trimisă în judecată
(pentru toate infracŃiunile sau cel puŃin două dintre ele), instanŃa constatând
vinovăŃia pentru ansamblul faptic reŃinut în sarcina sa şi aplicând pedeapsa
corespunzătoare regimului de sancŃionare instituit prin lege în caz de concurs
de infracŃiuni. InfracŃiunile sunt susceptibile să atragă răspunderea penală
pentru concursul de infracŃiuni comis şi, totodată, sancŃionarea specifică în
acest caz, atunci când nu intervin unele cauze legale, cum sunt cauzele care
înlătură răspunderea penală (amnistia, lipsa/retragerea plângerii prealabile,
împăcarea părŃilor, prescripŃia răspunderii penale) sau cauze de nepedepsire
generale sau speciale (spre exemplu, desistarea sau împiedicarea producerii
rezultatului, împiedicarea săvârşirii faptei – cauze generale).
În concluzie: atunci când două sau mai multe infracŃiuni au fost săvârşite de
aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, cu ocazia
judecăŃii stabilindu-se vinovăŃia persoanei pentru infracŃiunile comise sunt îndeplinite
condiŃiile de existenŃă şi sancŃionare ale concursului de infracŃiuni.

5.1.2. Formele concursului de infracŃiuni

Codul penal reglementează expres formele concursului de infracŃiuni:
concurs real (art. 33 lit. a) şi concurs formal (art. 33 lit. b). Între aceste două forme
există diferenŃe atât cu privire la modul în care iau naştere infracŃiunile concurente,
cât şi în ceea ce priveşte tratamentul penal aplicabil.

Concursul real (material) de infracŃiuni

Prevăzut de art. 33 lit. a) C.pen., există concurs real de infracŃiuni când două
sau mai multe infracŃiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin două sau mai
multe acŃiuni sau inacŃiuni, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
Există concurs chiar dacă una dintre infracŃiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau
ascunderea altei infracŃiuni.
Ceea ce particularizează această formă a concursului o reprezintă săvârşirea
infracŃiunilor prin mai multe acŃiuni sau inacŃiuni, pluralitatea de infracŃiuni – două
sau mai multe – săvârşindu-se prin două sau mai multe acŃiuni sau inacŃiuni.
Numărul acŃiunilor sau inacŃiunilor din care rezultă pluralitatea infracŃională poate
conduce la acelaşi număr de infracŃiuni ce intră în alcătuirea concursului real (când se
reunesc în structura sa, infracŃiuni ce semnifică unitate naturală) sau la un număr
inferior de infracŃiuni (când sunt reunite infracŃiunile ce semnifică unitate legală sau
unitate legală şi naturală, spre exemplu, în cazul unui număr de trei acŃiuni din care
rezultă două infracŃiuni, atunci când se comite o infracŃiune simplă de omor şi
infracŃiunea complexă de tâlhărie – furt prin lovire).
InfracŃiunile reunite în structura unui concurs real pot prezenta între ele şi o
legătură obiectivă, in rem. Astfel, în funcŃie de tipul de legătură care există între
infracŃiunile concurente, concursul real se poate prezenta ca un concurs simplu sau
caracterizat. În cazul concursului real simplu există doar legătura dată de săvârşirea
52
infracŃiunilor de către aceeaşi persoană (condiŃie generală), spre deosebire de
concursul real caracterizat în cazul căruia, în afara legăturii in personam, există şi o
legătură in rem între infracŃiunile comise de aceeaşi persoană, legătură care poate fi
de loc, de timp sau de la mijloc la scop ori de la antecedenŃă la consecinŃă. Concursul
caracterizat mai este denumit şi concurs cu conexitate, după tipul legăturii dintre
infracŃiuni putând fi o conexitate topografică, cronologică, etiologică (mijloc-scop)
sau consecvenŃională (antecedenŃă-consecinŃă), acestea două din urmă fiind
reglementate expres potrivit art. 33 lit. a) teza a II-a C.pen.
Concursul real de infracŃiuni trebuie delimitat de unele forme ale unităŃii
infracŃionale legale, menŃionând deosebirea ce se impune a fi făcută, pe de o parte,
între concursul omogen succesiv şi infracŃiunea continuată, pe de altă parte, între
concursul caracterizat (conexitate etiologică sau consecvenŃională) şi infracŃiunea
complexă.

Concursul formal (ideal) de infracŃiuni

Prevăzut de articolul 33 lit. b) C.pen. există concurs formal de infracŃiuni
când o acŃiune sau o inacŃiune săvârşită de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor în
care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor
infracŃiuni.
Ceea ce particularizează această formă a concursului de infracŃiuni şi o
distinge de un concurs real de infracŃiuni constă în unicitatea acŃiunii sau inacŃiunii,
persoana săvârşind o activitate unică ce întruneşte, însă, elementele mai multor
infracŃiuni, din cauza împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs.
Este cazul persoanei care, prin actul său de conducere imprudentă a unui autovehicul
produce un accident care cauzează moartea unei alte persoane şi rănirea alteia
(infracŃiunile concurente de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă) sau
rănirea gravă a două persoane (două infracŃiuni concurente de vătămare corporală
gravă din culpă) ori în cazul întreŃinerii unui raport sexual între rude în linie directă,
dacă fapta a fost săvârşită prin constrângere (infracŃiunile concurente de incest şi
viol). Din aceste câteva exemple ce ilustrează un concurs formal de infracŃiuni (mai
rar întâlnit decât concursul real), rezultă că infracŃiunile ce intră în alcătuirea sa pot fi
de aceeaşi natură sau de natură diferită, intenŃionate sau din culpă, iar datorită
modului în care iau naştere acestea descriu, de regulă, un concurs simultan.
La rândul său, concursul formal de infracŃiuni trebuie delimitat de unitatea
infracŃională, pe de o parte, de cea naturală reprezentată de infracŃiunea deviată
(aberratio ictus), pe de altă parte, de unitatea legală sub forma infracŃiunii progresive.

5.1.3. SancŃionarea concursului de infracŃiuni

SancŃionarea concursului de infracŃiuni, prin aplicarea unei pedepse
corespunzătoare în raport de persoana care denotă o anumită periculozitate socială
prin perseverenŃa sa infracŃională, a condus la formularea în doctrină – şi consacrarea
pe planul legislaŃiilor penale – a mai multor sisteme de sancŃionare, dintre care
menŃionăm:

53
  sistemul cumulului aritmetic, sistem care presupune sancŃionarea la care se
ajunge prin totalizarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracŃiune
concurentă, urmând să fie executată pedeapsa care se obŃine în urma adunării
acestora;
 sistemul absorbŃiei, sistem care presupune sancŃionarea la care se ajunge fiind
reŃinută, aplicată, doar pedeapsa pentru infracŃiunea concurentă cea mai
gravă, ca pedeapsă absorbantă;
 sistemul cumulului juridic, sistem care presupune sancŃionarea la care se
ajunge în urma aplicării pedepsei celei mai grave dintre pedepsele stabilite
pentru infracŃiunile concurente, pedeapsă la care se poate adăuga un spor în
condiŃiile legii.
Codul penal actual consacră acelaşi sistem de sancŃionare pentru ambele
forme ale concursului de infracŃiuni (real şi ideal), atât în cazul persoanei fizice (art.
34-35) cât şi în cazul persoanei juridice (art. 40¹). Aplicarea pedepsei principale în caz
de concurs de infracŃiuni relevă ca operant sistemul cumulului juridic (cu spor
facultativ), iar în cazul pedepselor complementare şi al măsurilor de siguranŃă,
sistemul cumulului aritmetic şi cel al absorbŃiei.

5.1.3.1. SancŃionarea concursului de infracŃiuni în cazul persoanei fizice

Este reglementată potrivit art. 34 (pedeapsa principală în caz de concurs de
infracŃiuni săvârşite de persoana fizică) şi art. 35 (pedeapsa complementară şi
măsurile de siguranŃă în caz de concurs de infracŃiuni).
Individualizarea pedepsei în vederea determinării acesteia în cuantumul pe
care îl va avea de executat persoana condamnată parcurge două etape.
 Etapa 1 > InstanŃa stabileşte câte o pedeapsă concretă pentru fiecare
infracŃiune în parte Ńinând cont de criteriile generale de individualizare a
pedepsei (art. 72 alin. 1,2);
 Etapa a II-a > După stabilirea pedepselor concrete pentru fiecare infracŃiune
concurentă, dintre acestea, instanŃa aplică pedeapsa după cum urmează (art.
34 alin. 1 C.pen.):
a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenŃiunea pe viaŃă şi una sau mai multe
pedepse cu închisoarea sau cu amendă, se aplică pedeapsa detenŃiunii pe
viaŃă;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai
grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest
maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani;
c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care
poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este
îndestulător se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim;
d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea şi o pedeapsă cu amendă, se
aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda în totul sau în
parte;

54
 e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse
cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii (potrivit dispoziŃiei de la lit. b),
la care se poate adăuga amenda (potrivit dispoziŃiei de la lit. c).
În urma aplicării pedepsei rezultante potrivit dispoziŃiilor sancŃionatorii ale
concursului de infracŃiuni (etapa a II-a), nu se poate stabili, în nici un caz, o pedeapsă
care să depăşească suma pedepselor aplicate de instanŃă pentru fiecare dintre
infracŃiunile concurente (în etapa I); cu alte cuvinte, sistemul cumulului juridic nu
poate conduce la aplicarea unei pedepse mai drastice decât cea la care s-ar ajunge
conform sistemului cumulului aritmetic (art. 34 alin. 2).

Aplicarea pedepselor complementare şi luarea măsurilor de siguranŃă în cazul

concursului de infracŃiuni.
Pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice sunt interzicerea unor
drepturi de la 1 la 10 ani şi degradarea militară, conŃinutul şi regimul de aplicare a
acestora fiind reglementate conform art. 64 – 67 C.pen.
Aplicarea pedepselor complementare în cazul concursului de infracŃiuni se
realizează corespunzător situaŃiilor descrise în art. 35 alin. 1 – 3, care prevede:
− Dacă pentru una dintre infracŃiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsă
complementară, aceasta se aplică pe lângă pedeapsa închisorii;
− Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită, se aplică
alături de pedeapsa închisorii (cumul aritmetic); spre exemplu, pentru o
infracŃiune s-a stabilit pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, iar
pentru alta pedeapsa complementară a degradării militare;
− Dacă s-au stabilit pedepse complementare de aceeaşi natură, dar cu un conŃinut
diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii (cumul aritmetic); spre
exemplu, pentru o infracŃiune s-a stabilit interzicerea dreptului de a ocupa o
funcŃie, iar pentru altă infracŃiune s-a stabilit pedeapsa interzicerii dreptului de a
fi tutore;
− Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu
acelaşi conŃinut, se aplică cea mai grea dintre acestea (sistemul absorbŃiei); spre
exemplu, instanŃa stabileşte pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
electorale pentru toate infracŃiunile concurente, în cuantum de 2 şi respectiv 4 ani,
situaŃie în care se aplică interzicerea acestor drepturi pe o durată de 4 ani;

Măsurile de siguranŃă, ca sancŃiuni de drept penal au ca scop înlăturarea unei

stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală, iar
potrivit art. 112 C.pen. acestea sunt următoarele: obligarea la tratament medical;
internarea medicală; interzicerea de a ocupa o funcŃie sau de a exercita o profesie, o
meserie ori o altă ocupaŃie; interzicerea de a se afla în anumite localităŃi; expulzarea
străinilor; confiscarea specială; interdicŃia de a reveni în locuinŃa familiei pe o
perioadă determinată. Regimul măsurilor de siguranŃă este reglementat potrivit art.
113 şi următoarele C.pen.
În caz de concurs de infracŃiuni, luarea măsurilor de siguranŃă se realizează
corespunzător situaŃiilor descrise în art. 35 alin. 4-5 C.pen., care prevede:
55
− măsurile de siguranŃă de natură diferită luate în cazul infracŃiunilor concurente, se
cumulează (cumul aritmetic);
− măsurile de siguranŃă de aceeaşi natură, dar cu un conŃinut diferit, luate în cazul
infracŃiunilor concurente, se cumulează (cumul aritmetic);
− dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranŃă de aceeaşi natură şi cu acelaşi
conŃinut, dar pe durate diferite, se aplică o singură dată măsura de siguranŃă cu
durata cea mai lungă (sistemul absorbŃiei);
− în cazul măsurilor de siguranŃă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conŃinut luate
conform art. 118 alin. 1 lit. a)-e) (confiscarea specială), acestea se cumulează
(sistemul cumulului aritmetic);

Contopirea pedepselor pentru infracŃiuni concurente săvârşite de persoana

fizică
Contopirea pedepselor pentru infracŃiuni concurente este prevăzută în art. 36
C.pen. care distinge două situaŃii, respectiv: atunci când după o condamnare definitivă
pronunŃată pentru o infracŃiune concurentă infractorul este judecat pentru o altă sau
alte fapte concurente cu aceea pentru care s-a pronunŃat o hotărâre definitivă; o a doua
situaŃie constă în aceea că toate infracŃiunile au fost judecate separat şi pentru fiecare
s-a pronunŃat o hotărâre definitivă de condamnare. În ambele situaŃii operează
sistemele de sancŃionare consacrate de legiuitorul nostru penal, aplicându-se
dispoziŃiile art. 34, 35 C.pen., anterior prezentate.

5.1.3.2. SancŃionarea concursului de infracŃiuni în cazul persoanei

juridice
E reglementată potrivit dispoziŃiilor art. 40¹ C.pen. care consacră aplicarea
pedepsei principale potrivit sistemului cumulului juridic, contopirea pedepselor
pentru infracŃiuni concurente săvârşite de persoana juridică, iar în ceea ce priveşte
aplicarea pedepselor complementare şi aplicarea măsurilor de siguranŃă se face
trimitere la dispoziŃiile art. 35, care se aplică în mod corespunzător.
„În cazul concursului de infracŃiuni săvârşite de persoana juridică se
stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracŃiune în parte şi se aplică amenda cea
mai mare, care poate fi sporită până la maximul special prevăzut în art. 71¹ alin. 2 sau
3, iar dacă acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la o
treime din acel maxim” (art. 40¹ alin. 2 C.pen.).
Sistemul cumulului juridic funcŃionează indiferent dacă infracŃiunile sunt
judecate concomitent de aceeaşi instanŃă sau de instanŃe diferite, la date diferite, legea
consacrând expres contopirea pedepselor şi în aceste cazuri potrivit art. 40¹ alin. 2
C.pen.
Aplicarea pedepselor complementare şi luarea măsurilor de siguranŃă au
aceeaşi reglementare potrivit dispoziŃiilor art. 35 C.pen., menŃionând că pedepsele
complementare aplicabile persoanei juridice sunt: dizolvarea persoanei juridice;
suspendarea activităŃii sau a uneia dintre activităŃile persoanei juridice în legătură cu
care s-a săvârşit infracŃiunea; închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice;
interzicerea de a participa la procedurile de achiziŃii publice; afişarea sau difuzarea
56
 hotărârii de condamnare; dintre măsurile de siguranŃă, persoanei juridice îi este
aplicabilă măsura confiscării speciale.

5.1.4. Perspective legislative

Noul Cod penal reglementează cele două forme ale concursului de infracŃiuni sub
denumirea de concurs real – conform art. 47 alin. 1 – (însă fără a menŃiona expres
concursul caracterizat) şi concurs formal de infracŃiuni – conform art. 47 alin. 2. Spre
deosebire de actuala reglementare, intervine schimbarea de optică a legiuitorului
noului Cod penal din punct de vedere al sancŃionării formelor concursului de
infracŃiuni. Astfel, în sancŃionarea concursului real de infracŃiuni sunt consacrate toate
cele trei sisteme (cumul aritmetic, cumul juridic, absorbŃie), potrivit art. 48, iar pentru
concursul ideal de infracŃiuni prevăzându-se că fapta se sancŃionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracŃiunea cea mai gravă (art. 47 alin. 3).

5.2. Recidiva

5.2.1. Recidiva în cazul persoanei fizice

5.2.1.1. DefiniŃie şi condiŃii generale de existenŃă

Recidiva în cazul persoanei fizice este reglementată în lumina dispoziŃiilor
art. 37 – formele (modalităŃile) recidivei – şi art. 39 - pedeapsa în caz de recidivă
pentru persoana fizică – şi constituie o formă de bază a pluralităŃii de infracŃiuni. Se
deosebeşte de concursul de infracŃiuni prin existenŃa unei condamnări definitive
anterioare a persoanei care săvârşeşte din nou o infracŃiune, dacă sunt îndeplinite
condiŃiile legii, ceea ce reflectă o periculozitate socială sporită a infractorului
recidivist ce reiterează comportamentul infracŃional în ciuda şi dispreŃul
avertismentului primit prin acea hotărâre.
Recidiva – într-o definiŃie generală în lumina art. 37 alin. 1 C.pen. – există
atunci când după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni
ori după cel puŃin trei condamnări sub 6 luni sau de 6 luni, care au fost executate sau
nu, condamnatul săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie pentru care legea prevede
o pedeapsă cu închisorea mai mare de un an. Există recidivă şi în cazurile în care una
dintre pedepsele prevăzute în art. 37 alin. 1 este detenŃiune pe viaŃă.
InfracŃiunile care intră în structura recidivei condiŃionează existenŃa acestei
forme a pluralităŃii de infracŃiuni, alcătuind ceea ce doctrina denumeşte termenii
recidivei. Primul termen îl reprezintă condamnarea definitivă (sau cel puŃin trei
condamnări definitive), iar cel de al doilea termen constă în săvârşirea unei noi
infracŃiuni, aceşti „piloni” ai recidivei urmând să verifice condiŃiile şi cerinŃele
prevăzute de lege. Legătura dintre cei doi termeni ai recidivei este una de ordin
personal, reprezentată de aceeaşi persoană fizică (cel condamnat) care săvârşeşte
pluralitatea de infracŃiuni, ca stare de recidivă reŃinută în sarcina sa.
Pentru existenŃa stării de recidivă se cer îndeplinite cumulativ condiŃii
privitoare la ambii termeni pe care aceasta este construită, după cum urmează:

57
− Cu privire la primul termen, trebuie să existe o hotărâre definitivă de condamnare
la o pedeapsă privativă de libertate de o anumită gravitate, şi anume la pedeapsa
închisorii mai mare de 6 luni sau cel puŃin trei condamnări definitive până la 6
luni sau de 6 luni, ca pedeapsă concretă aplicată de instanŃă pentru o infracŃiune
intenŃionată (se asimilează infracŃiunii intenŃionate şi cea praeterintenŃionată) sau
pentru un concurs de infracŃiuni, interesând în acest caz pedeapsa concursuală.
− Cu privire la cel de-al doilea termen, trebuie să se săvârşească cu intenŃie o nouă
infracŃiune pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un
an. De asemenea, se asimilează infracŃiunii intenŃionate, infracŃiunea săvârşită cu
praeterintenŃie, infracŃiuni pentru care pedeapsa abstractă este o pedeapsă
privativă de libertate mai mare de un an (interesează maximul special) sau
detenŃiunea pe viaŃă. În alcătuirea celui de-al doilea termen poate să intre o
singură infracŃiune sau un concurs de infracŃiuni, în acest din urmă caz, fiecare
dintre infracŃiunile concurente trebuie să realizeze cerinŃele descrise. Noua
infracŃiune se poate comite după rămânerea definitivă a hotărârii anterioare de
condamnare, condamnare neexecutată sau executată parŃial ori executată în
întregime sau considerată ca executată.
Cum s-a menŃionat deja, legătura dintre cei doi termeni ai recidivei este o
legătură in personam, aceeaşi persoană fizică (cel condamnat) care săvârşeşte noua
infracŃiune după condamnarea sa definitivă pe care a executat-o sau nu. Desprindem
de aici şi condiŃia unităŃii de subiect activ, liant al celor doi termeni ai recidivei.
Starea de recidivă este exclusă în cazul persoanelor fizice – infractori minori.
În aprecierea doctrinei, trebuie îndeplinită şi o condiŃie negativă, respectiv ca
hotărârea de condamnare să nu se înscrie printre condamnările care nu atrag starea de
recidivă. Potrivit art. 38 C.pen. se prevede că, la stabilirea stării de recidivă nu se Ńine
seama de hotărârile de condamnare privitoare la: infracŃiunile săvârşite în timpul
minorităŃii; infracŃiunile săvârşite din culpă; infracŃiunile amnistiate; faptele care nu
mai sunt prevăzute ca infracŃiuni de legea penală; de asemenea, nu se Ńine seama de
condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în cazul cărora s-a împlinit
termenul de reabilitare.

5.2.1.2. Formele (modalităŃile) recidivei în Codul penal român în cazul

persoanei fizice
Din ansamblul reglementărilor în materia recidivei rezultă următoarele
modalităŃi:
 recidiva mare postcondamnatorie (art. 37 alin.1 lit. a) C.pen.)
 recidiva mare postexecutorie (art. 37 alin.1 lit. b) C.pen.)
 recidiva mică postcondamnatorie / poetexecutorie (art. 37 alin. 1 lit. c)
C.pen.)
 recidiva mare internaŃională (art. 37 alin. 3 C.pen.)
După momentul săvârşirii unei noi infracŃiuni, în raport de o hotărâre
definitivă de condamnare, recidiva poate fi postcondamnatorie sau postexecutorie.
Recidiva postcondamnatorie există când o nouă infracŃiune se comite după o
condamnare definitivă neexecutată sau executată parŃial, respectiv înainte de
58
începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar
recidiva postexecutorie există când o nouă infracŃiune se comite după o condamnare
definitivă executată sau considerată ca executată, respectiv după executarea propriu-
zisă a pedepsei sau stingerea executării pedepsei prin efectul graŃierii sau al
prescripŃiei executării pedepsei.
În funcŃie de gravitatea condamnării pentru prima infracŃiune recidiva poate
fi mare sau mică. Recidiva mare se caracterizează prin aceea că primul termen este
alcătuit dintr-o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii care trebuie să
depăşească o anumită limită (pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni). Recidiva mică
există în cazul în care primul termen este alcătuit dintr-un număr de condamnări
indicat de lege (cel puŃin trei condamnări privitoare la pedeapsa închisorii sub limita
de la care începe recidiva mare – sub 6 luni sau de 6 luni).
După naŃionalitatea instanŃei care a pronunŃat prima condamnare definitivă,
recidiva poate fi naŃională sau internaŃională. Recidiva este naŃională când
condamnarea definitivă este pronunŃată de o instanŃă română şi este internaŃională
când condamnarea definitivă s-a pronunŃat de o instanŃă străină. În acest sens, art. 37
alin. 3 C.pen. consacră recidiva mare internaŃională şi anume: pentru stabilirea stării
de recidivă se poate Ńine seama şi de hotărârea de condamnare pronunŃată în
străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea română, dacă hotărârea de condamnare
a fost recunoscută potrivit legii.
În concepŃia legiuitorului penal român recidiva în cazul persoasnei fizice este
relativă, existenŃa sa fiind condiŃionată de o anumită gravitate a primei condamnări ce
se reflectă în specia de pedeapsă şi cuantumul concret aplicat.
De asemenea, se consacră recidiva cu regim sancŃionator diferenŃiat (prin
diferenŃe în sancŃionarea modalităŃilor recidivei ca postcondamnatorie şi
postexecutorie) şi cu efect unic (ce implică acelaşi tratament penal aplicabil
infractorului recidivist chiar şi în caz de multirecidivă).

Recidiva mare postcondamnatorie – aspecte particulare

Recidiva mare postcondamnatorie există atunci când după rămânerea
definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni,
condamnatul săvârşeşte cu intenŃie o nouă infracŃiune pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii mai mare de un an, înainte de începerea executării pedepsei, în
timpul executării acesteia sau în stare de evadare – conform art. 37 alin. 1 lit. a)
C.pen.. Există recidivă şi în cazurile în care una dintre pedepsele prevăzute este
detenŃiunea pe viaŃă.
Pentru existenŃa recidivei mari postcondamnatorii se cer întrunite condiŃiile
de existenŃă menŃionate (vezi condiŃii generale de existenŃă a stării de recidivă),
venind în completare cu alte precizări.
Primul termen al recidivei postcondamnatorii se realizează şi în cazul unei
condamnări cu suspendarea condiŃionată a executării pedepsei (în formă simplă sau
sub supraveghere) sau al unei condamnări pentru care s-a dispus liberarea
condiŃionată, precum şi cea care a beneficiat de graŃierea condiŃionată, în cazul în care
cel condamnat săvârşeşte o nouă infracŃiune în cursul termenelor de încercare
59
specifice acestor instituŃii şi dacă sunt întrunite, deopotrivă, condiŃiile ce atrag
incidenŃa acestor instituŃii cât şi condiŃiile prevăzute de art. 37 alin.1 lit. a) C.pen. (a
se vedea condiŃiile de aplicare a suspendării conform art. 81 şi 86¹ C.pen., condiŃiile şi
efectele liberării condiŃionate potrivit art. 59 şi urm. C.pen.).
Al doilea termen al recidivei mari postcondamnatorii implică săvârşirea cu
intenŃie a unei noi infracŃiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare
de un an, în următoarele intervale de timp:
 Înainte de începerea executării pedepsei (spre exemplu, în situaŃia
condamnatului care a obŃinut amânarea executării pedepsei potrivit art. 453
C.pr.pen.);
 În timpul executării pedepsei, cel condamnat aflându-se în timpul executării
propriu-zise într-un loc de deŃinere (penitenciar) sau, în cazul militarului
condamnat în timpul executării într-o închisoare militară (vezi art. 62
C.pen.).
Săvârşirea noii infracŃiuni în cursul termenelor de încercare specifice
instituŃiilor suspendării, graŃierii şi liberării (ce au caracter condiŃionat) este
asimilată situaŃiei comiterii infracŃiuni în timpul executării pedepsei aplicată
pentru aceasta.
 În stare de evadare. Comiterea unei noi infracŃiuni în stare de evadare implică
săvârşirea infracŃiunii de evadare (faptă incriminată de art. 269 C.pen.),
condamnatul-evadat săvârşind ulterior o nouă infracŃiune intenŃionată pentru
care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. InfracŃiunea de
evadare poate forma ea însăşi cel de al doilea termen al recidivei
postcondamnatorii, fiind o infracŃiune intenŃionată pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Recidiva mare postexecutorie – aspecte particulare

Recidiva mare postexecutorie există atunci când după executarea unei
pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după graŃierea totală sau a restului de
pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripŃie a executării unei asemenea
pedepse, cel condamnatul săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie pentru care
legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an - conform art. 37 alin. 1
lit. b) C.pen.
Există recidivă şi în cazurile în care una din pedepsele prevăzute în art. 37
alin.1 lit. b) este detenŃiunea pe viaŃă.
Pentru existenŃa recidivei postexecutorii se cer întrunite condiŃiile de
existenŃă menŃionate (vezi condiŃiile generale de existenŃă a stării de recidivă), venind
în completate cu alte precizări.
Starea de recidivă mare postexecutorie ia naştere în condiŃiile legii, prin
săvârşirea unei noi infracŃiuni după executarea pedepsei sau considerarea ca executată
a pedepsei ce constituie obiectul primei condamnări. Astfel, noua infracŃiune se poate
comite după executarea în întregime a pedepsei într-un loc de deŃinere sau după
considerarea ca executată a pedepsei prin efectul graŃierii sau al prescripŃiei executării
pedepsei, ambele instituŃii constituind, sub aspectul naturii lor juridice, cauze care
60
înlătură executarea pedepsei. Dacă în cursul termenului de încercare – în cazul unei
graŃieri condiŃionate – nu se săvârşeşte o nouă infracŃiune, la expirarea termenului,
pedeapsa se consideră executată; dacă ulterior cel condamnat săvârşeşte o nouă
infracŃiune se realizează recidiva postexecutorie.
De asemenea, în cazul liberării condiŃionate pedeapsa se consideră executată
dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel
condamnat nu a săvârşit din nou o infracŃiune; dacă ulterior împlinirii duratei
pedepsei pentru care s-a dispus liberarea condiŃionată, cel condamnat săvârşeşte o
nouă infracŃiune se realizează recidiva postexecutorie.
Spre deosebire de aceste situaŃii, nu există recidivă în cazul săvârşirii unei noi
infracŃiuni după trecerea termenului de încercare în situaŃia suspendării condiŃionate a
executării pedepsei (în formă simplă sau sub supraveghere), întrucât potrivit art. 86 şi
art. 866 Cpen., condamnatul este reabilitat de drept, iar condamnările pentru care a
intervenit reabilitarea sunt condamnări care nu atrag starea de recidivă (conform art.
38 alin.2 C.pen.).
Prin voinŃa legii (art. 62 alin. 5 C.pen.), după executarea pedepsei într-o
închisoare militară sau după graŃierea totală, ori după graŃierea restului de pedeapsă,
cel condamnat este reabilitat de drept.
Recidiva mică (postcondamnatorie / postexecutorie)
Este consacrată în Codul penal actual potrivit aceluiaşi art. 37 alin. 1 lit. c),
existând atunci când „după condamnarea la cel puŃin trei pedepse cu închisoare până
la 6 luni sau după executarea, după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă, ori
după prescrierea executării a cel puŃin trei asemenea pedepse, cel condamnat
săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de 1 an”.
Recidiva mică se deosebeşte de recidiva mare din punctul de vedere al
primului termen, care este în acest caz unul multiplu (plural), constând în existenŃa a
cel puŃin trei condamnări definitive privitoare la pedeapsa închisorii de până la 6 luni
sau de 6 luni.

5.2.1.3. Tratamentul penal al recidivei în cazul persoanei fizice

Legea penală română consacră recidiva cu regim sancŃionator diferenŃiat în
funcŃie de formele recidivei (ca recidivă postcondamnatorie sau poetexecutorie) şi
totodată recidivă cu efect unic (ce presupune aplicarea aceluiaşi tratament penal atât
pentru infractorul aflat la prima recidivă cât şi pentru infractorul multirecidivist).
Din ansamblul reglementărilor în materia sancŃionării recidivei în cazul
persoanei fizice aceasta constituie – din punct de vedere al naturii juridice şi conform
opiniei majoritare – o cauză legală, generală şi facultativă de agravare a pedepsei, o
stare personală ce învederează o periculozitate socială deosebită a infractorului cu
antecedente penale în această formă a pluralităŃii de infracŃiuni.

Pedeapsa în caz de recidivă postcondamnatorie pentru persoana fizică

Codul penal român - în art. 37 alin. 1 - prevede că în cazul recidivei
postcondamnatorii pedeapsa pentru infracŃiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa pentru
61
infracŃiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziŃiilor art. 34 – 35 (care privesc
regimul de sancŃionare a concursului de infracŃiuni), pedeapsa cea mai grea putând fi
sporită până la maximul ei special, iar dacă acesta nu este îndestulător se mai poate
adăuga un spor de până la şapte ani (sistemul cumulului juridic cu spor facultativ şi
variabil). Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între
pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa pentru infracŃiunea săvârşită ulterior,
conform art. 39 alin. 2.
De la regula sancŃionării recidivei postcondamnatorii potrivit sistemului
cumulului juridic, regulă înscrisă în art. 39 alin. 1 şi 2 C. pen., există şi excepŃii,
atunci când această stare este atrasă prin săvârşirea noii infracŃiuni în termenul de
încercare al suspendării condiŃionate a executării pedepsei (simplă sau sub
supraveghere), ori al graŃierii condiŃionate, după cum şi atunci când noua infracŃiune
s-a săvârşit în stare de evadare, excepŃia constând în cumulul aritmetic al pedepselor
(a se vedea, în acest sens, dispoziŃiile art. 84 alin. 1, 4; art. 864 alin. 1; art. 269 alin. 3
şi art. 39 alin. 3). Tot o excepŃie în sancŃionarea recidivei postcondamnatorii operează
şi atunci când noua infracŃiune se comite în termenul de încercare al liberării
condiŃionate, când are loc contopirea pedepselor cu posibilitatea aplicării unui spor de
până la 5 ani (art. 61 C.pen.).
În cazul în care cel de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii este
format dintr-un concurs de infracŃiuni, în teoria şi practica penală opinia dominantă
privitoare la aplicarea pedepsei în acest caz este cea potrivit căreia se va face mai întâi
aplicarea regulilor privitoare la recidivă şi apoi a celor referitoare la concursul de
infracŃiuni. Deci, se va stabili mai întâi pedeapsa pentru fiecare infracŃiune în parte, cu
reŃinerea stării de recidivă pe care a atras-o, după care, pentru pedepsele astfel
obŃinute se vor aplica regulile concursului de infracŃiuni în vederea determinării
pedepsei ce se va executa de către infractorul recidivist.
Aplicarea pedepselor complementare cât şi luarea măsurilor de siguranŃă se
realizează potrivit dispoziŃiilor art. 35 C. pen.

Pedeapsa în caz de recidivă postexecutorie pentru persoana fizică

În cazul recidivei postexecutorii se poate aplica o pedeapsă până la maximul
special. În cazul închisorii, dacă maximul special este neîndestulător se poate adăuga
un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate adăuga un spor de cel mult
două treimi din maximul special (art. 39 alin. 4 C.pen.). Deci, pe lângă prima
pedeapsă executată, infractorul va trebui să execute integral şi pedeapsa pentru cea
de-a doua infracŃiune, pedeapsă care poate fi sporită în condiŃiile legii.
În cazul în care cel de-al doilea termen este format dint-un concurs de
infracŃiuni, se procedează mai întâi la aplicarea dispoziŃiilor recidivei pentru fiecare
infracŃiune în parte, după care se aplică regulile concursului de infracŃiuni în vederea
stabilirii pedepsei rezultante ce se va executa de către infractorul recidivist.
Dacă pentru infracŃiunea săvârşită în stare de recidivă postexecutorie s-a
stabilit şi o pedeapsă complementară sau o măsură de siguranŃă aceasta se aplică în
vederea executării. Dacă în stare de recidivă postexecutorie s-au comis infracŃiuni

62
concurente pentru care s-au stabilit pedepse complementare sau măsuri de siguranŃă,
aplicarea acestora se realizează potrivit dispoziŃiilor art. 35 C.pen.

Recidiva mică (postcondamnatorie / postexecutorie) se sancŃionează conform

aceloraşi reguli aplicabile şi în cazul recidivei mari (postcondamnatorii /
postexecutorii), aşa cum dispune art. 39 alin. 5 C.pen.

Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca

pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel
condamnat se află în stare de recidivă, are loc recalcularea pedepsei pentru
descoperirea ulterioară a stării de recidivă, care se realizează în conformitate cu art.
39 alin. 6, aplicându-se, după caz, dispoziŃiile art. 39 alin. 1 (în cazul recidivei
postcondamnatorii), sau art. 39 alin. 4 (în cazul recidivei poetexecutorii). DispoziŃiile
privind recalcularea pedepsei sunt aplicabile şi în cazul comutării pedepsei cu
detenŃiunea pe viaŃă în pedeapsa închisorii (art. 39 alin. 7).

5.2.2. Recidiva în cazul persoanei juridice

5.2.2.1. DefiniŃie şi condiŃii generale de existenŃă

Recidiva în cazul persoanei juridice este reglementată în art. 40² C.pen. sub
aspectul formelor pe care le îmbracă (alin. 1) şi al tratamentului penal aplicabil
persoanei juridice (alin. 2 – 5).
Recidiva în cazul persoanei juridice – într-o definiŃie generală – există atunci
când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, persoana juridică
săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, iar amenda pentru infracŃiunea anterioară
nu a fost executată sau a fost executată ori considerată ca executată.
Pentru existenŃa stării de recidivă în cazul persoanei juridice se cer
îndeplinite cumulativ condiŃii privitoare la ambii termeni din structura acesteia, după
cum urmează:
• Cu privire la primul termen, trebuie să existe o hotărâre definitivă de condamnare
la pedeapsa amenzii, ca pedeapsă concretă aplicată de instanŃă pentru o
infracŃiune intenŃionată (se asimilează infracŃiunii intenŃionate şi cea
praeterintenŃionată), sau pentru un concurs de infracŃiuni. Legea nu impune un
anumit cuantum al pedepsei amenzii aplicate, rezultând că orice pedeapsă
pecuniară, indiferent de cuantumul ei, poate constitui prim termen al recidivei.
• Cu privire la cel de-al doilea termen trebuie să se săvârşească cu intenŃie o nouă
infracŃiune (asimilându-se, de asemenea, infracŃiunii intenŃionate şi cea
praeterintenŃionată). În alcătuirea celui de-al doilea termen poate figura o singură
infracŃiune sau un concurs de infracŃiuni. Noua infracŃiune se poate comite după
rămânerea definitivă a hotărârii anterioare de condamnare, condamnare
neexecutată sau executată doar parŃial, ori executată în întregime sau considerată
ca executată.

63
• Unitatea de subiect activ implică săvârşirea faptelor de către aceeaşi persoană
juridică.
În aprecierea doctrinei trebuie îndeplinită şi o condiŃie negativă, respectiv ca
hotărârea de condamnare să nu se înscrie printre condamnările care nu atrag starea de
recidivă, potrivit art. 38 C.pen. (cu excluderea condamnării pentru o infracŃiune
săvârşită în timpul minorităŃii).

5.2.2.2. Formele (modalităŃile) recidivei în cazul persoanei juridice

Codul penal român consacră următoarele forme ale recidivei în cazul
persoanei juridice:
− recidivă postcondamnatorie (art. 40² alin. 1 lit. a);
− recidivă postexecutorie (art. 40² alin. 1 lit. b);
− recidivă absolută;
− recidivă cu efect unic şi cu regim sancŃionator diversificat, diferit în caz de
recidivă postcondamnatorie faŃă de recidiva postexecutorie.

Recidiva postcondamnatorie în cazul persoanei juridice este prevăzută în art.

40² alin. 1 lit. a) şi există când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de
condamnare persoana juridică săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, iar amenda
pentru infracŃiunea anterioară nu a fost executată.
În ceea ce priveşte sancŃionarea recidivei postcondamnatorii în cazul
persoanei juridice legiuitorul adoptă acelaşi regim de sancŃionare ca în cazul
persoanei fizice, operând sistemul cumulului juridic în aplicarea pedepsei principale,
iar pentru pedepsele complementare şi pentru măsurile de siguranŃă sistemul
cumulului aritmetic sau cel al absorbŃiei.
Amenda pentru infracŃiunea săvârşită ulterior şi amenda aplicată pentru
infracŃiunea anterioară se contopesc potrivit art. 40¹ alin. 1, sporul prevăzut în această
dispoziŃie putându-se mări până la jumătate (conform art. 40² alin. 2 C.pen.). Dacă
amenda anterioară a fost executată în parte contopirea se face între amenda ce a mai
rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracŃiunea săvârşită ulterior.
DispoziŃiile art. 35 (aplicarea pedepselor complementare şi a măsurilor de siguranŃă)
sunt incidente în mod corespunzător.

Recidiva postexecutorie în cazul persoanei juridice este prevăzută în art. art.

40² alin. 1 lit. b) C.pen. şi există atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri
de condamnare, persoana juridică săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, iar
amenda pentru infracŃiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executată
(în cazul graŃierii sau al prescripŃiei executării pedepsei).
În ceea ce priveşte sancŃionarea recidivei postexecutorii în cazul persoanei
juridice legiuitorul adoptă acelaşi regim de sancŃionare ca în cazul persoanei fizice.
Astfel, pentru noua infracŃiune săvârşită se aplică pedeapsa amenzii până la maximul
special prevăzut în art. 71¹ alin. 2 sau 3, iar dacă acest maxim nu este îndestulător se
poate aplica un spor de până la două treimi din acel maxim. De asemenea, dispoziŃiile

64
 art. 35 (aplicarea pedepselor complementare şi a măsurilor de siguranŃă) sunt
incidente în mod corespunzător.

Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca

amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana
juridică condamnată se află în stare de recidivă, instanŃa va face aplicare regulilor de
sancŃionare – după caz – a recidivei postcondamnatorii sau postexecutorii.

5.2.3. Perspective legislative

În materia recidivei în cazul persoanei fizice noul Cod penal nu mai consacră
recidiva mică, prevăzând exclusiv forma recidivei mari (postcondamnatorii /
postexecutorii), într-o reglementare distinctă – potrivit art. 50 – de actuala concepŃie. În
lumina noii reglementări, recidiva există atunci când după rămânerea definitivă a unei
hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate cuprinsă între 1 an şi 5 ani,
sau la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani sau detenŃiune pe viaŃă –
condamnare executată sau nu – cel condamnat săvârşeşte cu intenŃie o nouă infracŃiune
pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.
Noua lege penală consacră recidiva cu efect sancŃionator diferenŃiat – pe de o
parte – în funcŃie de modalităŃile recidivei, ca recidivă postcondamnatorie – cea de
mică gravitate (pedeapsă definitivă cuprinsă între 1 şi 5 ani), care se sancŃionează
diferit de cea de mare gravitate (pedeapsă definitivă mai mare de 5 ani) – iar, pe de
altă parte, o pedepsire diferită a recidivei postcondamnatorii de cea postexecutorie.
În cazul recidivei postcondamnatorii de mică gravitate se aplică regulile
concursului de infracŃiuni (art. 51 alin. 1). În cazul recidivei postcondamnatorii de mare
gravitate pedeapsa pentru infracŃiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa pentru infracŃiunea
anterioară se cumulează fără a se putea depăşi maximul general al pedepsei imediat
superioare (art. 51 alin. 2). În cazul recidivei postexecutorii se aplică o pedeapsă care
poate fi sporită cu până la 10 ani în cadrul limitelor pedepsei imediat superioare.

Deşi recidiva nu este reglementată expres în raport de persoana juridică, în
art. 54 legiuitorul noului Cod penal prevede pedeapsa în cazul pluralităŃii de
infracŃiuni săvârşite de persoana juridică, atunci când a mai fost condamnată anterior
definitiv pentru o infracŃiune, dacă pedeapsa aplicată pentru infracŃiunea anterioară a
fost sau nu executată (a se vedea alin. 2 din art. menŃionat).

5.3. Pluralitatea intermediară de infracŃiuni

După cum am menŃionat, concursul de infracŃiuni şi recidiva constituie
formele de bază ale pluralităŃii de infracŃiuni, existând însă şi cazuri în care o
persoană săvârşeşte două sau mai multe infracŃiuni fiind excluse, în egală măsură, atât
concursul de infracŃiuni cât şi recidiva.
Potrivit art. 40 C.pen., legea descrie o pluralitate de infracŃiuni semnificând
unele cazuri când nu există recidivă, nefiind întrunite condiŃiile pentru starea de
recidivă postcondamnatorie, cazuri în care pedeapsa pentru activitatea infracŃională
comisă se aplică potrivit regulilor concursului de infracŃiuni. InstituŃia disciplinată
potrivit dispoziŃiilor art. 40 C.pen. se apreciază în doctrina majoritară ca fiind o altă
65
formă a pluralităŃii de infracŃiuni, fiind denumită pluralitate intermediară şi care
există, în cazul persoanei fizice, atunci când după condamnarea definitivă, cel
condamnat săvârşeşte o nouă infracŃiune, înainte de începerea executării pedepsei, în
timpul executării acesteia sau în stare de evadare şi nu sunt întrunite condiŃiile
prevăzute de lege pentru starea de recidivă, cazuri în care pedeapsa se aplică potrivit
regulilor concursului de infracŃiuni. În cazul persoanei juridice, de asemenea, dacă nu
sunt întrunite condiŃiile stării de recidivă postcondamnatorie pedeapsa se aplică
potrivit regulilor concursului de infracŃiuni.
Pluralitatea intermediară se deosebeşte, pe de o parte, de concursul de
infracŃiuni prin existenŃa unei hotărâri definitive de condamnare (împrumutând însă
de la această formă de bază a pluralităŃii de infracŃiuni, regulile operante în
sancŃionare), iar pe de altă parte, se deosebeşte de recidivă, deoarece nu sunt întrunite
condiŃiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă postcondamnatorie (deşi noua
infracŃiune se comite tot după o condamnare definitivă neexecutată sau executată
parŃial). Aceste asemănări şi deosebiri faŃă de formele de bază ale pluralităŃii de
infracŃiuni – excluse în această situaŃie – au condus la aprecierea situaŃiei mai sus
descrise ca o situaŃie interpusă, intermediară care semnifică, de asemenea, o formă a
pluralităŃii de infracŃiuni.
Va exista pluralitate intermediară de infracŃiuni, în cazul persoanei fizice,
atunci când nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de lege pentru recidiva
postcondamnatorie (art. 37 alin.1 lit. a C.pen.), fiind suficient să nu fie întrunită cel
puŃin o condiŃie. Astfel, săvârşirea unei noi infracŃiuni după o condamnare definitivă
la pedeapsa închisorii privitoare la o infracŃiune săvârşită în timpul minorităŃii,
condamnare neexecutată sau executată parŃial, după cum şi săvârşirea unei noi
infracŃiuni după o condamnare definitivă pentru o infracŃiune din culpă – constituie
condamnări care nu atrag starea de recidivă (conform art. 38 alin. 1 lit. a, b C.pen.),
fiind cazuri ce reprezintă o pluralitate intermediară. Va fi de asemenea pluralitate
intermediară când, după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii de 7 ani
pentru o infracŃiune intenŃionată, înainte de începerea executării acesteia se comite o
infracŃiune din culpă, sau, în cazul persoanei juridice, atunci când după rămânerea
definitivă a unei hotărâri de condamnare pentru o infracŃiune din culpă, persoana
juridică săvârşeşte o infracŃiune cu intenŃie sau tot din culpă, iar amenda pentru
infracŃiunea anterioară nu a fost executată, fiind posibile multe şi variate alte situaŃii
care să ilustreze cazuri de pluralitate intermediară de infracŃiuni.
Potrivit legii, aplicarea pedepsei în aceste cazuri se realizează corespunzător regulilor
concursului de infracŃiuni (art. 34, 35 C.pen., sau - după caz – art. 40¹ alin. 1 C. pen.).
Pluralitatea intermediară nu trebuie, la rândul ei, confundată cu alte cazuri în
care există tot pluralitate de infracŃiuni, cum ar fi cazul persoanei care, după o
condamnare definitivă executată, comite o nouă infracŃiune şi nu sunt întrunite
condiŃiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă postexecutorie, când se va stabili
şi aplica o pedeapsă pentru infracŃiunea nou comisă, antecedenŃa penală putând fi
valorificată ca o împrejurare de agravare a răspunderii penale.

66
 6. Cauzele generale care exclud infracŃiunea

6.1. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei

În titlul privitor la infracŃiune, Capitolul V, Codul penal actual consacră un
ansamblu de cauze generale care exclud infracŃiunea, stabilindu-se că nu constituie
infracŃiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în condiŃiile vreuneia dintre
următoarele cauze care înlătură caracterul penal al faptei: legitima apărare (art. 44);
starea de necesitate (art. 45); constrângerea fizică / morală (art. 46); cazul fortuit (art.
47); iresponsabilitatea (art. 48); starea de beŃie involuntară, completă (art. 49);
minoritatea făptuitorului (art. 50); eroarea de fapt (art. 51).
Cauzele care exclud infracŃiunea reprezintă stări, situaŃii, împrejurări descrise de
legiuitorul penal sub imperiul cărora fapta prevăzută de legea penală (ca faptă
concretă comisă de o persoană) nu constituie infracŃiune; fapta neconstituind
infracŃiune, pe cale de consecinŃă, este exclusă şi răspunderea penală. Săvârşirea unei
fapte angajează răspunderea penală numai dacă aceasta corespunde conceptului de
infracŃiune (conform art. 17 şi 18 C.pen.) şi descrie, pe caz concret, trăsăturile proprii,
specifice unei fapte incriminate.
Sfera cauzelor generale care exclud infracŃiunea cuprinde şi cauze care
privesc lipsa prevederii faptei în legea penală, cât şi lipsa pericolului social concret al
infracŃiunii. În ceea ce priveşte temeiul excluderii infracŃiunii, fapta comisă în
condiŃiile vreuneia dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (art. 44 – 51
C. pen.) nu constituie infracŃiune deoarece lipseşte vinovăŃia persoanei ce o comite. În
ceea ce priveşte efectul acestor cauze, ele sunt cauze personale (au caracter subiectiv),
ceea ce înseamnă că efectul acestora nu se extinde asupra participanŃilor (fapta nu
constituie infracŃiune decât în raport de autor, nu şi de participant – instigator sau
complice – care se sancŃionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracŃiune
comisă în condiŃiile participaŃiei improprii potrivit art. 31 alin. 2 C.pen.). De la efectul
in personam al cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei, se exceptează cazul
fortuit (cauză reală) – art.47 C.pen.
Într-o prezentare sintetică ne vom ocupa de fiecare dintre aceste cauze
pornind de la textul legal ce o consacră şi care relevă, de altfel, condiŃiile de existenŃă.
Unele dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei semnifică – la o
privire mai atentă – negarea condiŃiilor generale cerute subiectului activ al infracŃiunii
[a se vedea tratarea condiŃiilor preexistente ale infracŃiunii cu referire la subiectul
activ]. Avem în vedere următoarele cauze:
 minoritatea făptuitorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau cu vârsta
cuprinsă între 14-16 ani, fără discernământ la data comiterii faptei (art.50);
 iresponsabilitatea făptuitorului care, în momentul săvârşirii faptei, din cauza
alienaŃiei mintale sau din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acŃiunile sau
inacŃiunile sale ori nu putea fi stăpân pe ele (art. 48);
 constrângerea fizică a persoanei care a săvârşit fapta din cauza unei presiuni
exterioare căreia nu i-a putut rezista (art. 46 alin. 1);
 constrângerea morală a persoanei care a săvârşit fapta din cauza unei
presiuni exterioare, exercitată prin ameninŃare cu un pericol grav pentru
67
 persoana sa ori a alteia şi care nu putea fi înlăturată în alt mod decât prin
săvârşirea faptei (art.46 alin. 2).

Legitima apărare
Potrivit legii (art. 44) este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte
fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva
sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana
sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc (alin. 2); este, de asemenea, în legitimă
apărare şi acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depăşit limitele unei apărări
proporŃionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul
(alin.3).
CondiŃiile de existenŃă a stării de legitimă apărare privesc, pe de o parte,
atacul (actul de agresiune) şi, pe de altă parte, apărarea (ca ripostă la atac).
Atacul impune realizarea următoarelor condiŃii:
 Să fie un atac material, direct, imediat şi injust (cerinŃe cumulative). În sensul
legii, atacul trebuie să implice o agresiune fizică (caracter material) şi să fie
îndreptat împotriva persoanei, a drepturilor sale sau împotriva unui interes
obştesc, creând un pericol direct asupra acestor valori (caracter direct).
Caracterul imediat al atacului poate semnifica, după caz, un atac iminent –
care ameninŃă cu declanşarea sa şi este cert că se va produce – sau un atac
actual, ce se află în curs de desfăşurare până la momentul consumării sale.
Caracterul injust al atacului se referă la lipsa unui temei legal al actului de
agresiune declanşat.
 Atacul să fie îndreptat împotriva valorilor sociale enumerate de lege:
împotriva persoanei, a drepturilor sale sau împotriva unui interes obştesc şi să
pună în pericol grav aceste valori. Atacul se poate îndrepta împotriva
persoanei primejduindu-i viaŃa, integritatea corporală sau sănătatea, libertatea
etc., după cum atacul poate viza şi alte drepturi ale persoanei, spre exemplu,
dreptul de proprietate. Gravitatea pericolului rezultă din urmările serioase pe
care le-ar produce dacă nu s-ar interveni prin ripostă (apărare), urmări cum ar
fi pierderea vieŃii, vătămarea corporală, distrugeri de bunuri etc..
CondiŃiile apărării se referă la:
 Săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru înlăturarea atacului.
Fapta – care poate consta într-o vătămare corporală, un act de ucidere etc. –
trebuie comisă ca ripostă la atacul ce se desfăşoară în anumite limite de timp,
ca un atac iminent sau actual, deci până la momentul consumării sale. În
această situaŃie, apărarea semnifică o faptă concretă săvârşită ce îşi găseşte
justificare, fiind o apărare necesară pentru a înlătura atacul.
 Fapta prin care se realizează apărarea trebuie să fie proporŃională cu atacul,
cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care acesta s-a produs. Fapta
prin care se realizează apărarea poate fi săvârşită de persoana împotriva
căreia s-a îndreptat atacul sau de o altă persoană venită în ajutorul celei
atacate, dacă sunt realizate condiŃiile legii.

68
 În practica judiciară s-a decis, spre exemplu, că există legitimă apărare dacă
inculpatul, infirm de picioare, a lovit victima cu cuŃitul în momentul când aceasta îi
aplica lovituri cu pumnii peste faŃă şi încerca să-l strângă de gât, după ce mai înainte
încercase să-l lovească în cap cu un ciocan; în acest caz, apărarea a fost proporŃională
cu atacul.
Depăşirea limitelor unei apărări proporŃionale cu gravitatea pericolului şi cu
împrejurările în care s-a produs atacul este asimilată legitimei apărări dacă apărarea
excesivă s-a realizat de o persoană aflată în stare de tulburare sau temere, stare
determinată de agresiune. Această situaŃie pe care legea o consacră în alin. 3 al art. 44
este denumită în doctrină exces justificat de apărare. Atunci când depăşirea limitelor
legitimei apărări nu se datorează stării de tulburare sau temere a persoanei ne aflăm
tot în prezenŃa unui exces de apărare, însă nejustificat, ci scuzabil. Sub aspectul
naturii juridice, excesul scuzabil este o împrejurare care constituie o circumstanŃă
atenuantă legală (conform art. 73 lit.a) C.pen.).
În practica penală s-a reŃinut că pândirea, urmărirea şi lovirea repetată a
inculpatului de către trei persoane de care este prins după ce a reuşit să scape prin
fugă de agresorii beŃi care-l ameninŃau cu moartea, sunt acte de natură a crea celui
atacat o stare de tulburare şi o temere sub stăpânirea cărora, riposta prin lovire cu
cuŃitul constituie o apărare legitimă în condiŃiile depăşirii limitelor unei apărări
proporŃionale în care a acŃionat inculpatul aflat sub stăpânirea stării psihice speciale.

Legiuitorul înscrie şi o prezumŃie relativă în această materie – potrivit art.44

alin. 2¹ – care prevede că se prezumă că este în legitima apărare şi acela care
săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin
violenŃă, viclenie, efracŃie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinŃă, încăpere,
dependinŃă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

Starea de necesitate.
Potrivit art. 45 C.pen. – se află în stare de necesitate persoana care săvârşeşte
fapta prevăzută de legea penală – care nu constituie infracŃiune – pentru a salva de la
un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaŃa, integritatea corporală sau
sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc
(alin. 1). Se află în stare de necesitate şi acela care în momentul săvârşirii faptei nu şi-
a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut
produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Ca şi starea de legitimă apărare, starea de necesitate este construită pe două
laturi denumite pericol (primejdia pentru valorile sociale prevăzute de lege) şi actul de
salvare de la pericol.
Aşa cum este descris de legiuitor, pericolul trebuie să îndeplinească condiŃiile
de a fi iminent, îndreptat împotriva vieŃii, integrităŃii corporale sau sănătăŃii persoanei
ori împotriva unui bun important sau interes obştesc şi să nu putea fi înlăturat în alt
mod decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.
În ceea ce priveşte caracterul iminent al pericolului, ca şi în cazul legitimei
apărări trebuie înŃeles pericolul ce ameninŃă cu declanşarea sa, fiind cert că se va
69
produce sau pericolul actual, ce se află în curs de desfăşurare (un pericol trecut nu mai
justifică actul salvării). În ceea ce priveşte valorile sociale ameninŃate de pericol – şi
spre deosebire de starea de legitimă apărare - sfera acestora este restrânsă la viaŃa,
integritatea corporală sau sănătatea persoanei, un bun important (spre exemplu, un
bun care are acest caracter prin natura sa sau dată fiind valoarea artistică, istorică etc.)
sau interesul obştesc. Totodată, pericolul trebuie să fie inevitabil, înŃelegându-se că nu
putea fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Rezultă că, actul de salvare – prin săvârşirea faptei – trebuie la rândul său să
verifice următoarele condiŃii:
 să reprezinte singurul mod de înlăturare a pericolului şi să aibă un caracter
necesar. Dacă existau şi alte mijloace de salvare de la pericol, săvârşirea
faptei prevăzute de legea penală nu se mai justifică, fapta constituind
infracŃiune.
 să nu fie atrase urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce
dacă pericolul nu era înlăturat. Dacă se produc astfel de urmări – vădit mai
grave -, iar persoana care a întreprins actul salvării, în momentul săvârşirii
faptei nu şi-a dat seama că pricinuieşte astfel de urmări, există starea de
necesitate. Dimpotrivă, dacă în momentul săvârşirii faptei, persoana şi-a dat
seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut
produce dacă pericolul nu era înlăturat se realizează condiŃiile împrejurării ce
descrie depăşirea limitelor stării de necesitate ca o circumstanŃă atenuantă
legală (art. 45 alin. 3 şi art. 73 lit.a) C.pen.).
Există stare de necesitate dacă inculpatul, spre exemplu, sparge geamul
cabinei şoferului rănindu-l grav pe acesta pentru a-l determina să oprească maşina,
deoarece căzuse din vehicul o persoană şi era târâtă cu piciorul prins de uşă.

Cazul fortuit
Potrivit art. 47 C.pen. nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea
penală al cărei rezultat este consecinŃa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Fapta comisă în condiŃiile cazului fortuit implică săvârşirea unei fapte într-o
împrejurare neprevizibilă (anterioară, concomitentă sau posterioară) acŃiunii
desfăşurate, care atrage un rezultat relevant penal, dar neimputabil făptuitorului,
acesta fiind în imposibilitate obiectivă de prevedere a intervenŃiei energiei străine ce a
atras rezultatul. De esenŃa cazului fortuit este imprevizibilitatea împrejurării
producătoare de prejudicii. Imposibilitatea de prevedere a intervenŃiei energiei străine
care determină producerea rezultatului periculos este una generală (împrejurarea
survenită nu putea fi prevăzută de nici o persoană care ar fi acŃionat în aceleaşi
condiŃii). Sub acest aspect, cazul fortuit produce efecte in rem.
Există caz fortuit dacă, spre exemplu, în timp ce inculpatul conducea
autovehiculul cu viteză legală, datorită uzurii premature, pivotul inferior de la roata de
direcŃie a ieşit din lăcaşul său, în urma ruperii accidentale a armăturii metalice ce
fixează această articulaŃie, făcând ca mecanismul de direcŃie să se blocheze şi să se
producă un accident de circulaŃie care a avut ca urmare moartea unei persoane şi
rănirea gravă a alteia; defectul de mai sus nu putea fi constatat nici înainte de plecarea
70
în cursă a conducătorului auto şi nici cu prilejul verificărilor tehnice anuale ale
autovehiculului.

Starea de beŃie
Este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei în condiŃiile descrise de
legiuitor potrivit art. 49 alin. 1 C.pen., neconstituind infracŃiune fapta prevăzută de
legea penală dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, se găsea, din cauza unor
împrejurări independente de voinŃa sa, în stare de beŃie completă produsă de alcool
sau de alte substanŃe (stare de beŃie involuntară şi completă).
Starea de beŃie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanŃe nu
înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanŃă
atenuantă sau agravantă (art. 49 alin. 2 C.pen.).

Eroarea de fapt
De asemenea, nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală
săvârşită de persoana care lucrează sub imperiul unei erori de fapt, persoană care are
o reprezentare eronată a realităŃii, prin necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unei
stări, situaŃii, împrejurări esenŃiale pentru existenŃa faptei ca infracŃiune.
Potrivit art. 51 alin.1 nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală
când făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoaşte existenŃa unei stări,
situaŃii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt
profită atât în cazul faptelor comise cu intenŃie cât şi al faptelor săvârşite din culpă (pe
care legea le pedepseşte), în acest din urmă caz, numai dacă necunoaşterea stării,
situaŃiei sau împrejurării de care depinde caracterul penal al faptei nu este ea însăşi
rezultatul culpei.
Spre exemplu, în cazul infracŃiunii de seducŃie prevăzute de art. 199 C.pen.
persoana de sex feminin căreia făptuitorul îi face promisiuni de căsătorie în scopul de
a avea cu ea raport sexual, trebuie să fie mai mică de 18 ani; în cazul în care
făptuitorul a fost în eroare cu privire la această stare, crezând – după aparenŃa
persoanei – că aceasta a depăşit vârsta de 18 ani, nu va răspunde penal pentru
infracŃiunea de seducŃie sau în cazul în care o persoană primeşte un bun neştiind că
provine din săvârşirea unui furt nu se face vinovată de săvârşirea infracŃiunii de
tăinuire prevăzute de art. 221 C.pen., întrucât a fost în eroare asupra provenienŃei
bunului, a situaŃiei sale.
Atunci când eroarea de fapt priveşte o stare, situaŃie, împrejurare ce
constituie un element de circumstanŃiere (după caz, o circumstanŃă agravantă generală
sau specială), fapta comisă constituie infracŃiune, fiind înlăturată doar circumstanŃa
agravantă şi, deci, exclusă răspunderea penală pentru forma agravată a infracŃiunii.
Spre exemplu, necunoaşterea de către infractorul major că persoana împreună cu care
a săvârşit infracŃiunea de furt este un minor – crezând, după aparenŃa persoanei
datorită constituŃiei sale fizice că este persoană majoră – va răspunde numai pentru
infracŃiunea comisă, fără reŃinerea agravantei generale prevăzută de art. 75 alin. 1
lit.c) C.pen. („săvârşirea infracŃiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost
comisă împreună cu un minor”) sau făptuitorul care a intenŃionat să ucidă victima –
71
 persoană de sex feminin – necunoscând în momentul săvârşirii faptei starea de
graviditate a victimei, nu răspunde pentru omorul deosebit de grav (art. 176 lit. e)
C.pen.); eroarea înlătură în acest caz agravanta specială a omorului, făptuitorul
urmând să răspundă pentru infracŃiunea în formă simplă.
Răspunderea penală este atrasă pentru infracŃiunea în conŃinutul de bază, ca
infracŃiune intenŃionată sau din culpă (atunci când fapta este incriminată şi în baza
culpei şi numai dacă necunoaşterea circumstanŃei respective nu este ea însăşi rezultatul
culpei). În acest sens se dispune prin dispoziŃiile art. 51 alin.2 şi 3 C.pen., articol ce
încheie cadrul legal consacrat cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei.

6.2. Perspective legislative

În titlul privitor la infracŃiune – însă după dispoziŃiile generale în materie, privitoare la
trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii, noul Cod penal consacră două categorii distincte
de cauze generale care exclud infracŃiunea, stabilind că nu constituie infracŃiune fapta
prevăzută de legea penală săvârşită în condiŃiile vreuneia dintre cauzele justificative
(Capitol II, art. 21 – 28), sau ale vreuneia dintre cauzele care înlătură caracterul penal
al faptei (Capitol III, art. 26 – 33).

În concepŃia legiuitorului noului Cod penal, sunt cauze justificative: legitima apărare
şi starea de necesitate – care de lege lata sunt cauze care înlătură caracterul penal al
faptei – la care se adaugă ordinul legii, comanda autorităŃii legitime şi
consimŃământul victimei. Aspectele comune cauzelor justificative privesc temeiul
excluderii infracŃiunii – se înlătură caracterul ilicit al faptei, sub aspect juridic fapta
fiind licită, deoarece nu contravine ordinii de drept, găsindu-şi justificarea prin însăşi
voinŃa legiuitorului – cât şi efectul lor, cauzele justificative fiind cauze reale (au
caracter obiectiv), ceea ce înseamnă că efectul lor se extinde şi asupra participanŃilor,
fapta neconstituind infracŃiune în raport de persoana ce a săvârşit-o în calitate de autor
sau ca participant.

Ordinul legii şi comanda autorităŃii legitime. În condiŃiile acestor două cauze
justificative (reglementate potrivit dispoziŃiilor aceluiaşi art. 24 - ordinul legii potrivit
alin.1 şi comandă autorităŃii legitime potrivit alin.2), persoanele care săvârşesc fapta
prevăzută de legea penală execută un ordin, ca ordin al legii sau al autorităŃii legitime,
fapta comisă neconstituind infracŃiune. Execută ordinul legii persoana care săvârşeşte
fapta prevăzută de legea penală dacă săvârşirea ei a fost impusă sau autorizată de
lege, condiŃii în care fapta nu constituie infracŃiune. Execută comanda autorităŃii
legitime persoana care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală pentru îndeplinirea
unui ordin dat de către autoritatea legitimă, în forma prevăzută de lege, dacă acesta nu
este în mod vădit ilegal.

ConsimŃământul victimei. Fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu
consimŃământul victimei nu constituie infracŃiune dacă aceasta putea să dispună în
mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol (art. 25 alin.1). Fapta
prevăzută de legea penală săvârşită cu consimŃământul victimei nu constituie
infracŃiune dacă persoana care consimte este titulara valorii sociale ocrotite căreia i se
aduce atingere prin săvârşirea faptei ce o lezează sau pune în pericol. ConsimŃământul
trebuie să privească o valoare socială ce semnifică un drept disponibil (de regulă, sunt
72
 disponibile drepturile patrimoniale, fiind indisponibile drepturile intim legate de
persoană – dreptul la viaŃă, dreptul la integritate corporală sau sănătate). În cazul
infracŃiunilor contra vieŃii, cât şi în cazul infracŃiunilor contra integrităŃii corporale
sau sănătăŃii, dacă fapta la care s-a consimŃit contravine legii sau bunelor moravuri,
consimŃământul victimei nu constituie o cauză justificativă (vezi art. 25 alin.2). Dacă
fapta săvârşită contra integrităŃii corporale sau sănătăŃii nu contravine legii sau
bunelor moravuri atunci nu constituie infracŃiune. În egală măsură, consimŃământul
trebuie să fie valabil exprimat (în scris sau oral; expres sau tacit; neviciat de eroare,
dol sau violenŃă) şi să aibă un caracter actual (existenŃa sa la data săvârşirii faptei) şi
determinat.

În ceea ce priveşte cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, acestea sunt cele
preluate din reglementarea actuală, mai puŃin legitima apărare şi starea de necesitate,
cărora li se conferă natura juridică de cauze justificative.

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
1. Matei Basarab, Viorel Paşca, GheorghiŃă MateuŃ, Constantin Butiuc, Codul
penal comentat. Partea generală, vol. I, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007;
2. Constantin Bulai, Bogdan N. Bulai, Manual de drept penal. Partea
generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007;
3. Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal. Partea generală,
Editura Universul juridic, Bucureşti, 2007;
4. Florin Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, vol. I, Editura
C.H.Beck, Bucureşti, 2008;
5. Viorel Paşca, Modificările Codului penal, Legea nr. 278 / 2006, Comentarii
şi explicaŃii, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007;
6. Maria Zolyneak, Ioana Maria Michinici, Drept penal. Partea generală,
Editura FundaŃiei „Chemarea”, Iaşi, 1999.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ (lecturi suplimentare)

1. George Antoniu, VinovăŃia penală, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995;
1. George Antoniu, Tentativa (doctrină, jurisprudenŃă, drept comparat), Editura
SocietăŃii Tempus, Bucureşti, 1996;
2. Mihaela Alexandru, ParticipaŃia penală. Studiu de doctrină şi
jurisprudenŃă, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008;
3. Gh. MateuŃ, Recidiva în teoria şi practica dreptului penal, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1997;
4. V. Mirişan, ConsideraŃii privind unele cauze care înlătură caracterul penal
al faptei, Editura Gill, Zalău, 1996;
5. V. Papadopol, D. Pavel, Formele unităŃii infracŃionale în dreptul penal român,
Casa de editură şi presă „Şansa” – S.R.L., Bucureşti, 1992;
6. Fl. Streteanu, Concursul de infracŃiuni, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999;
7. Florin Streteanu, R. ChiriŃă, Răspunderea penală a persoanei juridice,
EdiŃia a 2-a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007.
73