c
c 


s-a născut în 19 iunie 1899, in Bucureşti. In timpul copilariei el se afla la
Botosani si Iasi.Urmeaza liceul ÄGh. Lazăr" din Bucureşti, ultima clasă o termină la Liceul Internat din
Iaşi şi susţine bacalaureatul la Liceul ÄMihai Viteazul" din Bucureşti (1918). Se înscrie la Facultatea de
Litere şi Filozofie din Bucureşti, secţia de filologie modernă şi filozofie. Are profesori pe N. lorga, Vasile
Pârvan, C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu. M. Dragomirescu, Ov. Densusianu şi Ramiro Ortiz.

Din 1919 datează primele încercări literare, trimite versuri şi maxime la revista ÄSburătorul" şi
frecventează cenaclul condus de E. Lovinescu. în 1921 călătoreşte în Italia, publică în revista ÄRoma"
(1922). condusă de Ramiro Ortiz. despre care G. Călinescu se va exprima mai târziu cu un mare
respect: ÄTot ce-am învăţat în Universitate de la R. Ortiz am învăţat. Cu el m-am deprins a scrie cărţi,
cu el am deprins meşteşugul informaţiei şi al construcţiei critice pe substrat istoric, de ia el ştiu tot ce
ştiu".
In 1923 susţine examenul de licenţă în italiană, secundar franceza şi româna. Activitate didactică la
Bucureşti şi Timişoara (1924). Pleacă în Italia pentru specializare, cu o bursă pentru doi ani la ÄŞcoala
Română din Roma", condusă de Vasile Pârvan. face intense cercetări arhivistice. deprinzând tehnica
strângerii documentelor şi informaţiilor, ce-i va fi atât de folositoare în viitoarele lucrări.

In 1926. întors în ţară, publică versuri la ÄUniversul literar" şi la ÄSburătorul". se bucură de atenţia lui
E. Lovinescu, determinându-1 pe acesta să exclame: ÄDomnul Călinescu este mintea cea mai ascuţită
a generaţiei de astăzi. Am credinţa că mă va continua în critica literară". Devine redactor la a treia
serie a ÄSburătorului" (1926-1927), alături de E. Lovinescu. F. Aderca. P. Constantinescu. VI. Streinu.
între 1926 şi 1937 este profesor la Liceul ÄGh. Şincai". coleg cu E. Lovinescu. I.M. Raşcu, Al. Graur,
Gh. Nedioglu. Publică în revista ÄViaţa literară", polemizează asupra unor probleme actuale ale criticii,
conduce revista ÄSinteza" (nr. 1-3). colaborează la ÄGândirea" cu studii despre Lovinescu, Ionel
Teodoreanu. H. Papadat-Bengescu. N. Crainic.

Anul 1928 este momentul cristalizării depline a conştiinţei sale de critic: ÄS-a isprăvit - e de neînlăturat
- sunt critic". în 1930 devine redactor al revistei ..Roma", editează revista ÄCapricorn" (nr. 1. 2).
publică în ÄVremea" şi desfăşoară o bogată activitate Je comentator al actualităţii literare în revistele
ÄUniversul literar". ÄViaţa românească" şi. cu deosebire. în ÄAdevărul literar şi artistic". Călătoreşte în
Franţa şi în Italia. Editează revista săptămânală de critică şi informaţie literară ÄJurnalul literar" (1 ian.
- 31 dec. 1939).
Publică Principii de estetică (1939), tipăreşte Istoria literaturii române de la origini până în prezent
(1941). Lucrarea fusese proiectată în două volume, dar în toamna anului 1940 G. Călinescu îi propunea
lui Al. Rosetti Äsă facem din tot, oricât de gros (să zicem 800 pag. din cauza clişeelor), un singur volum
compact ca o enciclopedie". La 15 aprilie 1941 anunţă finalizarea volumului

In 1943 publică piesa - parabolă Sun sau Calea neturburată (Mit mongol), îşi reia activitatea
publicistică în ÄVremea", unde continuă ÄCronica mizantropului". Tipăreşte Istoria literaturii române.
Compendiu (1945), Impresii asupra literaturii spaniole (1946)
Din 1945. cu câteva întreruperi, devine profesor de istoria literaturii române moderne la Facultatea de
Litere din Bucureşti.
în 1947 apare la Bucureşti seria nouă a revistei ÄJurnalul literar"; devine membru al Academiei
Române, dar este eliminat ca profesor din universitatea bucureşteană.
Publică însă intens: Bietul Ioanide, roman (1953), Nicolae Filimon (1959), Scrinul negru. roman
(1960), monografia Gr.M. Alexandrescu (1962), volumul de poezii Lauda lucrurilor (1963), Cronicile
optimistului (1964).
G. Călinescu moare la 12 martie 1965, în Bucureşti.

Postum apar câteva lucrări originale şi multe culegeri:

Estetica basmului; Vasile Alecsandri (1965); Opere, voi. I-XVII (1965-1983); I. Eliade-Rădulescu şi
şcoala sa; Studii şi cercetări de istorie literară (1966); Scriitori străini; Ulysse (1967), Universul
poeziei; Gâlceava înţeleptului cu lumea (Cronica pesimistului şi optimistului. 1927-1949), voi. I²II,
1973-1974.
în 1982 i se retipăreşte Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Ed. a Ii-a. revizuită şi
adăugită (ediţie de Al. Piru).