AT I T U D I N I 

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
ET n r

D
P ă py

Atitudini la Aiud
o

Prezentarea proiectului mănăstirii

C

de la Aiud susţinut de Părintele

M

Justin de la mănăstirea Petru Vodă

Arhitect drd. Nicolae Tulban, prof. drd. Marian Maricaru

EDITORIAL

Venind într-un pelerinaj la mănăstirea Petru Vodă am aflat că Părintele

Justin, ctitorul actualului Schit Sfânta Cruce de pe Râpa Robilor de la
Aiud intenţionează să organizeze un concurs de proiecte pentru ridicarea
mănăstirii Sfânta Cruce de la Aiud, închinată martirilor din închisorile
comuniste. Atunci am cerut binecuvântare de la Părintele pentru a
propune un proiect. Aşa ne-am apucat de lucru.
De mai mulţi ani ne-am specializat în problema arhitecturii bisericeşti.
Ştim că arhitectura bisericească este o mărturisire, o contemplare
şi întrupare a conştiinţei eclesiale. Biserica este chipul pământesc al

 arhitectul Nicolae TULBAN este specializat în arhitectura bisericească, urmând un doctorat

la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism «Ion Mincu» din Bucureşti şi publicând diverse
articole şi studii pe această temă; nu este la primul său proiect bisericesc, lui datorându-i-se, între
altele, şi reabilitarea chiliei româneşti de la Kapsala, Sfântul Munte; Marian MARICARU, teolog
specializat în arhitectura bisericească (a absolvit un masterat în Spaţiul Sacru la Universitatea de
Arhitectură şi Urbanism «Ion Mincu» din Bucureşti, a publicat diverse articole şi studii tematice
şi are în pregătire un doctorat pe această temă la Facultatea de Teologie din Tesalonic, Grecia), este
urmaşul unuia dintre cei care au fost întemniţaţi la Aiud; echipa pe care o formăm are în momentul
de faţă în lucru proiecte şi în ale părţi ale ţării (comandate mai ales după ce unii preoţi şi episcopi au
văzut şi apreciat proiectului de la Aiud)
  AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
Împărăţiei Cereşti. Arhitectul are o misiune mare şi grea - aceea de vieţuirii ortodoxe din acest lăcaş sfânt şi arătând în primul rând prin
ET n r

D
P Mă py
construi icoana Împărăţiei. Pentru a construi o biserică în Râpa Robilor aceasta respectul pe care îl datorează sfinţilor cu care avem înainte de
efortul este pe măsură. Acel loc, prin sfinţenia care-l învăluie, este aparte, toate o relaţie doxologică. De aici izvorăşte şi interesul pentru studiul
o

întrucât acolo Împărăţia este deja prezentă. vieţii lor şi tot în aceasta îşi au scopul aceste studii.
C

Ne-am propus dintru început Pe scurt, proiectul a avut în vedere câteva elemente-forţă izvorâte din
ca acest proiect să fie rodul unei necesităţi teologice şi practice:
împreună-lucrări cu toţi cei impli­ 3 centralitatea martyrionului (rotondă) în cadrul întregului complex.
caţi, astfel încât să găsim conştiinţa Martyrionul respectă canonul arhitectonic al bisericilor muceniceşti: Toate aceste elemente
eclesială prin luminarea pe care o formă rotundă, octogonală sau hexagonală, cu absidă pentru altar care sunt specifice monumen­
aduce comuniunea în Hristos şi să aibă dedesubt o zonă în care se fie aşezate moaştele care să poată fi telor funerare antice ale
dragostea frăţească (acolo unde şi cinstite de credincioşi şi la care să existe acces din biserică prin două martyrioanelor. În plus,
cu cine a fost deschis). Însă cel mai rânduri de scări laterale. Asumarea tradiţiei vechilor martyrioane face circulaţia credincioşilor
important a fost că Părintele Justin legătura peste timp între mucenicii perio­adei primare a Bisericii şi cei spre uşile diaconeşti ale
şi alţi supravieţuitori trăiseră între ai vremurilor din urmă, arătându-i pe aceştia cu nimic mai prejos decât altarului sau spre subsolul
acei sfinţi. În temniţa Aiudului primii. Până la mult aşteptata proslăvire oficială a noilor mucenici, sub de sub altar să fie rezolvată
ei văzuseră icoana Împărăţiei altar poate fi plasat un cenotaf simbolic, în care pot fi aşezate ulterior într-un mod foarte practic,
întruchipată, materializată în acei osemintele adeverite ca moaşte; care descongestionează
minunaţi oameni care sunt sfinţii 3 o biserică martyrion nu poate fi ridicată decât pe un loc sfânt, zona centrală, facilitând
de la Aiud. mai precis pe mormintele martirilor sau pe locul muceniciei lor. Din mişcările liturgice, anume
Ceea ce a urmat a fost o serie de acest motiv, conform Tradiţiei ortodoxe, această biserică nu poate avea prin deambulatoriile formate
În consecinţă, ca în discuţii cu Părintele. Din ele am aflat cam cum trebuie plăsmuită Biserica dedesubt, adică la subsol, nimic altceva decât un loc în care, ca într-un în zona marginală, exterioară
întreg demersul nostru, de acolo, pentru ca ea să poată fi numită icoană a Împărăţiei. mormânt comun (aşa cum se şi află ele înmormântate în Râpa Robilor), să octogonului central al
ne-am aplecat cu atenţie Dincolo de multele discuţii şi împreună-căutări, rămâne binecuvântarea fie aşezate moaştele deasupra cărora, în biserică, se slujeşte Dumnezeiasca martyrionului.
asupra înţelegerii tradiţiei şi rugăciunea Părin­telui, cu care am plecat la drum şi ne-au însoţit în tot Liturghie. Nimic nu trebuie să se
patristice. După ieşirea din acest demers şi care, încă, ne însoţeşte. Am ajuns la o formă pe care o interpună între acel loc sfânt şi
persecuţia primelor veacuri prezentăm aici şi pe care Părintele a binecuvântat-o şi susţinut-o ca proiect însuşi corpul bisericii;
au început să se construiască propus de Sfinţia sa. Tot Sfinţia sa ne-a cerut personal să-l însoţim şi să 3 stilul arhitectural, tradi­
două tipuri de biserici: susţinem proiectul alături de el la dezbaterile legate de alegere. ţional ortodox, se impune din
cele de parohie (adică cele Centrul de Studii va fi în grija monahilor cei mai îndreptăţiţi, prin însăşi vechimea canonului legat
impuse de existenţa unei sfinţenia vieţii monahale, la a locui pe acel loc sfânt. Monahismul este o de martyrioane. În consecinţă,
comunităţi creştine) şi prelungire spirituală de zi cu zi a martiriului. De-a lungul întregii istorii a ca în întreg demersul nostru,
cele martirice. Bisericii, mănăstirile au fost principalele focare de cultură, fiind adevărate ne-am aplecat cu atenţie asupra
şcoli dotate cu imense biblioteci, scriindu-se cărţi iar, în momentul înţelegerii tradiţiei patristice.
descoperirii tiparului, fiind primii care l-au folosit. Monahii vor fi După ieşirea din persecuţia
principalii curatori ai moaştelor şi lăcaşului cu muzeul şi Centrul aferent primelor veacuri au început să
lui. De aceea, monahii mănăstirii Sfânta Cruce vor fi dintre cei instruiţi, se construiască două tipuri de
cu aplecare spre studiu şi cercetare, având educaţie în domeniul teologiei, biserici: cele de parohie (adică
antropologiei, medicinii legale, istoriei, aghiografiei etc. Cercetătorii cele impuse de existenţa unei
aflaţi în stagii vor putea locui pe perioada sejururilor legate de proiectele comunităţi creştine) şi cele martirice. Martyrioanele au fost construite
lor în zona special amenajată lor, încercând, pe cât posibil, să se integreze doar între secolele IV şi VII d. Hr. Întrucât în zilele noastre situaţia este
 câteva exemple din vechime ar fi mediile monastice ale Antiohiei, Alexandriei sau ale Ţării Sfinte foarte asemănătoare cu cea de la începutul secolului IV - când întreaga
(Sf. Sava, Sinai), iar mai apoi cele din capitala Imperiului Bizantin (în mod special măn. Studion)
şi Sfântul Munte Athos (a se vedea şi controversa isihastă în care erau implicaţi ierarhi, monahi şi
creştinătate ieşise din mulţi ani de persecuţii -, ne-am raportat în chip
laici cărturari de mare cultură, dar mai ales de autentică trăire duhovnicească) care au născut pe firesc la modul în care Părinţii Bisericii au tratat arhitectura bisericească
marii Părinţi ai Bisericii. La noi, în vremurile din urmă, este de menţionat exemplul mănăstirii
Neamţ şi al mişcării paisiene. (tipologia arhitecturală). Şi pentru că perioada de aur a arhitecturii
  AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
ortodoxe este cea a Sfântului Împărat Justinian cel Mare, ne-am aplecat locuire monastică avvaton, adică o zonă din mănăstire dedicată exclusiv
ET n r

D
P Mă py
asupra unor biserici cu martyrion din acea vreme (precum Sfinţii Serghie monahilor, inaccesibilă pelerinilor sau vizitatorilor. Acesta se dezvoltă ca o
şi Vah din Constantinopol, San Vitale din Ravenna şi altele); latură de nord a unui atrium uriaş al martyrionului, atrium în componenţa
o

3 întrucât martyrioanele sunt biserici prin excelenţă de plan central, căruia intră şi trapeza şi zona de intrare şi care cuprinde şi un aghiasmatar
C

altarul să vină cât mai aproape de zona centrală octogonală (cifra 8 are sau fântână cu apă. Zona avvaton asigură o anumită intimitate şi linişte
simbolism eshatologic) format din stâlpii de susţinere care, trecând de
balcoane, se urcă până în cupola
largă, simbolizând Cerul ca un
uriaş baldachin ridicat deasupra
mormântului mucenicilor pe care
se va sluji Sfânta Liturghie. Toate
aceste elemente sunt specifice mo­
numentelor funerare antice ale
martyrioanelor. În plus, circulaţia
credincioşilor spre uşile diaconeşti
ale altarului sau spre subsolul de
sub altar să fie rezolvată într-un mod
foarte practic, care descongestionează
zona centrală, facilitând mişcările
liturgice, anume prin deambulatoriile
formate în zona marginală, exterioară
octogonului central al martyrionului.
Acest culoar, amenajat Această rezolvare este, şi ea, inspirată tot din arta bisericească veche;
ca osuar (oasele nu pot sta 3 trapeza să fie aşezată faţă în faţă cu ieşirea din biserica martyrion,
în muzeu, ci într-un spaţiu pe axa Răsărit-Apus, ca o prelungire agapică a mesei euharistice. În
dedicat anume) în care mănăstiri, trapeza este ca o a doua biserică, fiind loc de comuniune în
vor fi aşezate rămăşiţele Hristos, rugăciune, agapă, ascultare a citirilor din cuvintele Sfinţilor
pământeşti găsite în Râpa Părinţi. Trapeza este împodobită, ca şi biserica, cu fresce reprezentând
Robilor, face legătură sfinţi şi momente din vieţile lor;
concretă între subsolul 3 în legătură cu martyrionul şi cu trapeza, acestea să fie zona de
muzeului - amenajat ca
 Ca şi în cazul altor biserici din epoca noastră, alegerea stilului reprezintă o provocare. Cu atât
o zarcă, deci imitând mai mult în cazul bisericilor de importanţă majoră, în care fiecare zonă românească şi-ar dori să
se regăsească prin stilul ei local. Acest lucru este, în realitate, imposibil întrucât este imposibilă
condiţiile de închisoare împăcarea diferitelor stiluri regionale, eterogene, dezvoltate pe teritoriul actual al ţării noastre
grea comunistă, izolator în evul mediu târziu şi sub influenţe străine. S-a găsit o soluţie ce decurge firesc din arhitectura
primului mileniu, specifică vechilor martyrioane, construite şi la noi, ca peste tot, în acele vremuri,
etc ‑, şi zona de sub altar în zona Dobrogei şi nu numai (dar ruinate de vremuri). La acest stil vor fi adăugate, pe cât posibil,
elemente decorative specifice mileniului al doilea (stilul brâncovenesc, moldovenesc etc.). Întrucât
în care se află numai acele neamul nostru românesc şi martirii şi mărturisitorii săi ortodocşi pe care îi cinstim, nu au fost
rămăşiţe care manifestă numai din zonele teritoriului actual al României, ci şi din Basarabia, Bucovina, nord-vestul cedat
(spre munţii Tatra), şi de la Sud de Dunăre (nu puţini erau vlahi din Macedonia, Pind, Epir, Serbia,
semne ale sfinţeniei: miros Cadrilater care se simţeau la fel de români, pentru că şi erau, după sânge şi tradiţii), am considerat
că singurul stil cu adevărat reprezentativ tuturor şi care atestă tocmai unitatea, geniul între popoare
frumos, izvorăsc mir, aduc şi vechimea noastră ca neam bimilenar este unul inspirat din cel în care au construit martyrioane
atât de necesară monahilor aflaţi într-o zonă orăşenească şi va avea acces
tămăduiri. şi măreţii noştri strămoşi traco-latini (Sfinţii Împăraţi şi mari ctitori Constantin cel Mare şi direct la martyrion printr-un pasaj. Ea va fi formată din paraclis de iarnă,
Justinian cel Mare) care au înfiinţat Imperiul Roman creştin, numit atunci Romania. Istoricii îl
numesc astăzi, convenţional, Bizanţ, şi arată că a fost continuat până în modernitate de „Bizanţul două rânduri de chilii cu utilităţile necesare, apartament arhieresc, o mică
după Bizanţ” (după celebra expresie a lui N. Iorga) din statele vlahe, latin-ortodoxe, Ungrovlahia
şi Moldovlahia. Utilizarea acestui stil în Aiudul Transilvaniei nu este decât încă o confirmare a
bibliotecă monastică, etc;
continuităţii şi vechimii neamului nostru aici. Să nu uităm că la Alba-Iulia, locul Marii Uniri, sub 3 rezolvarea în terase a proiectului, deoarece terenul se află într-o pantă
ceea ce mai târziu a devenit catedrala romano-catolică, săpăturile arheologice au descoperit tot o
rotondă bizantină datând din secolul IX! destul de accentuată. Partea superioară va fi ocupată de turnul-clopotniţă
  AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
care domină vizual şi sonor blocurile şi valea. Apoi zona monastică, după videotecă şi fonotecă (pentru stocarea şi accesarea 08/ VALERIU GAFENCU /
ET n r

D
P Mă py
care, mai jos, pe platforma de mijloc, principală, se va afla biserica (se mărturiilor înregistrate; acest gen de mărturii vii PORTRET DE FAMILIE,
Valentina Gafencu
subliniază şi pe verticală centralitatea martyrionului) iar la nivelul de jos, sunt foarte importante pentru înţelegerea epocii, a 16/ SFINȚII DIN AIUD – GLASUL CARE
o

muzeul cu Centrul de Studii Martirologice; realităţilor închisorilor comuniste, a participanţilor la STRIGĂ ÎN PUSTIA LUMII DE AZI
C

Am gândit aceste spaţii în
conformitate cu cele mai noi
tehnici şi metode folosite
în biblioteconomie şi
muzeistică, în urma vizitării
şi cercetării bibliotecilor
celebre din străinătate
şi a muzeelor premiate
internaţional;
3 zona de nord (aflată în pantă accentuată), care dă spre primele blocuri evenimente - martiri, mărturisitori, supravieţuitori, Interviu cu Pr. Justin Pârvu
22/ DEZMINȚIRE PRIVIND PROIECTUL
ale oraşului, să fie amenajată ca zonă-tampon, cu vegetaţie: copaci înalţi torţionari -, dar ajută şi la un tip de muzeificare foarte MĂNĂSTIRII DE LA AIUD
- mai ales în zona de margine -, apoi o alee ce şerpuieşte între intrarea modern, prin care cercetătorul sau simplul vizitator Arhimandrit Justin Pârvu
pietonală de sus şi rotonda poate relaţiona mai direct şi surprinde mai uşor, 28/ AIUDUL – TAINA UNUI FOST
DEȚINUT Teodor Stănescu
martyrionului, alee amenajată cu spontan realităţile invocate prin faptul că se adresează 36/ IOAN IANOLIDE NEBUNUL
popasuri de belvedere, băncuţe, mai multor simţuri) dotate cu sală de lectură audio fragment
gărduleţ de piatră şi umbrare cu şi video (de asemenea, izolată fonic şi dispunând de 44/ SFINȚII FĂRĂ CRUCE ȘI NUME
PITEȘTIUL LA NIVEL MONDIAL
viţă de vie - simbolul lui Hristos separeuri şi penumbra necesară), sală de prelucrare Monahul Teodot, m-rea Petru Vodă
şi al muceniciei; audio-video (pentru cercetătorii şi experţii care vor 48/ MUCENICIA LUI NIȚĂ CORNEL
3 accesul auto şi pietonal putea realiza documentare ce vor putea fi folosite ÎN LAGĂRUL DE LA PITEȘTI
Gheorghe Andreica
principal atât pentru Mănăstire în cadrul Centrului şi al muzeului, dar vor putea 51/ CINE-I CANONIZEAZĂ PE SFINȚI
cât şi pentru Centru va fi dinspre fi puse şi în vânzare sau folosite alte modalităţi de Danion Vasile
strada de jos; difuzare, în scopul popularizării), sală de proiecţii şi 60/ CHIPURI MONAHALE FEMININE -
Maica Agapia de la Văratic
3 să existe accesibilitate conferinţe (se vor organiza prezentări, proiecţii, dar 68/ ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI DESPRE
spre martyrion dinspre zona mai ales conferinţe locale şi internaţionale; utilarea ECUMENIS, Ioan Vlăducă
muzeului şi a centrului de studii sălii va fi în consecinţă). Am gândit aceste spaţii în 72/ SINODUL DE LA IERUSALIM
(din 1443) al celor trei patriarhi răsăriteni
martirologice. Accesibilitatea conformitate cu cele mai noi tehnici şi metode folosite (PG 147, 532-534)
se face pe la suprafaţă, dar şi în biblioteconomie şi muzeistică, în urma vizitării şi 78/ EPISTOLE
printr-un culoar subteran (care cercetării bibliotecilor celebre din străinătate şi a 84/ DICTATURA COLECTIVĂ
Interviu cu Pr. Ioan de la Sihăstria
poate avea iluminare naturală muzeelor premiate internaţional; Rarăului
din tavanul deschis pe alocuri) 3 de asemenea, legat de Centrul de Studii, să 90/ MINCIUNA EVOLUȚIONISMULUI
care să aducă aminte de catacombele perioadei creştinismului primar. existe un corp de locuit (dotat cu utilităţile necesare), Pr. Mihai Andrei Aldea
94/ BASARABIA: SCHIMBAREA
Acest culoar, amenajat ca osuar (oasele nu pot sta în muzeu, ci într-un cu câteva camere pentru cercetătorii ce vor rămâne VECHILOR KGB-IȘTI CU NOII
spaţiu dedicat anume) în care vor fi aşezate rămăşiţele pământeşti găsite în acolo pentru o anumită perioadă. Acest corp de KGB-IȘTI? George Roncea
Râpa Robilor, face legătură concretă între subsolul muzeului - amenajat ca locuit are acces direct, printr-un culoar, la zona 98/ DE LA BOALA TRUPEASCĂ LA
SĂNĂTATEA DUHOVNICEASCĂ
o zarcă, deci imitând condiţiile de închisoare grea comunistă, izolator etc Centrului de Studii. Masa va putea fi luată într-o Interviu cu Pr. Ioan Șișmanian
‑, şi zona de sub altar în care se află numai acele rămăşiţe care manifestă sală specială, aflată într-un corp comun cu trapeza 103/ PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC
semne ale sfinţeniei: miros frumos, izvorăsc mir, aduc tămăduiri. Pelerinii monastică şi bucătăria; DESPRE AIUD Convorbire cu Părintele
Duhovnic Arsenie Papacioc despre
sau vizitatorii vor putea începe parcursul iniţierii lor fie dinspre biserica 3 parcarea va fi aşezată în zona opusă celei proiectele de la Râpa Robilor
martyrion, coborând sub altar la mormântul mucenicilor (unde se pot monastice (deci în faţa muzeului), pentru a se 105/ O, CĂLUGĂRIE! TÂNGUIREA
închina), trecând prin culoarul-osuar şi ajungând la muzeu, fie invers, asigura o linişte mai mare în biserică şi în avvaton-ul MONAHULUI ISPITIT
Monahia Fotini
parcurgând un drum iniţiatic ce începe din muzeu cu prezentarea pătimirii călugărilor.
redactor/ Fundația Petru Vodă & Editura Crigarux
lor şi culminând cu proslăvirea lor ca sfinţi mucenici aşezaţi la baza Am întocmit acest text de prezentare întrucât
layout și tehnoredactare/ www.atelieruldegrafica.ro
martyrionului; am înţeles faptul că opinia publică nu a avut acces corectură/ M-rea Petru Vodă
3 o atenţie deosebită am dat şi conceperii şi proiectării Centrului de până acum la planurile mai detaliate şi la explicările fotografie/ M-rea Petru Vodă și Cristina Nichituș
tipar/ Autograf
Studii Martirologice. În primul rând va exista un muzeu vizitabil de un necesare.
adresă/ Fundația Petru Vodă, com. Poiana Teiului, Neamț
mare număr de oameni (cu o intrare separată) şi care va organiza expoziţii (Astăzi, 2 August 2009, la prăznuirea telefoane/ 0788 355 239
permanente ce vor populariza rezultatele şi producţiile Centrului de Studii. Sfântului Împărat Justinian) e-mail/ atitudini.pv@gmail.com
web/ www.atitudini.com
Centrul va fi dotat cu o bibliotecă cu sală de lectură (încăpătoare, izolată fonic
abonamente/ la adresa de e-mail de mai sus
de zona muzeului şi luminată natural printr-un sistem special de geamuri), şi la telefon 0788 355 239
  AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
VALERIU GAFENCU/ Portret de familie un exemplu pentru ceilalţi prin felul de a mă comporta, de a privi viaţa”. La
ET n r

D
P Mă py
de Valentina Gefencu Aiud a fost chinuit tare mult, a fost izolat. În ’42-’43 a fost ţinut la aşa-zisa
zarcă, unde l-a ţinut trei ani dezbrăcat, pe ciment şi bineînţeles nemâncat.
o

Mă numesc Valentina Elefteriu, fostă Gafencu, sora cea mai mare a lui Spunea la un moment dat, când a putut să ne scrie, că: „Aş mânca o pâine
C

Tata a lăsat în Valeriu Gafencu. El era cel dintâi, apoi eu, Eleonora şi Elisabeta. Am să
Basarabia 50 de hectare, încerc să fac o notă biografică asupra familiei, pe scurt. Sunt născută în
casă cu etaj. Când a venit Sângereni, în 1921, într-o familie, aş putea spune, creştină. Tatăl meu a
refugiul, eu eram aici la Iaşi, fost deputat în Sfatul Ţării, a luptat pentru Unirea Basarabiei cu România,
iar mama era cu căruţa şi dar situaţia a fost de aşa natură, încât a fost deportat în ’40 şi nu am mai
cu cele două surori şi a ştiut nimic de el. Şi nu mai ştiu nici până astăzi. Mama noastră, o bună
venit la mine la Iaşi. creştină, o bună gospodină a crescut patru copii.
Dar mă voi opri asupra subiectului important, fratele
meu. Valeriu a avut o copilărie, ca toţi copiii, frumoasă;
părinţii au reuşit şi au căutat să-i creeze o viaţă plăcută,
o viaţă cinstită, corectă. Şcoala primară a făcut-o în
Sângerei, liceul la Ion Creangă din Bălţi. Poate unii
dintre dumneavoastră îl cunosc după cărţile care sunt
scrise despre Valeriu, în care este redată destul de
amănunţit situaţia lui Valeriu. După ce a terminat
liceul şi a dat bacalaureatul, el tare mult şi-a dorit să
fie aici în România ca să-şi urmeze studiile pe care le-a
făcut la Iaşi, ca student al Facultăţii de Drept, unde s-
a evidenţiat prin comportare, prin corectitudine, prin
felul de a înţelege viaţa într-un fel cinstit. A căutat să
se împrietenească cu cei mai buni studenţi, cu cei mai
buni copii, elevi de vârsta lui de 19, 20 de ani - atâta
avea - fiind printre studenţii cei mai buni. Se poate
scoate în relief sau arăta acest lucru prin profesorul
Anghelescu care a spus că nu a avut un asemenea
element de când este profesor. Asta a fost în timpul
procesului care l-a susţinut, fără să aibă alţi avocaţi. Numai mama mea a
PORTRET
cât o vacă de mare”. Aşa de nemâncat era şi în chinurile lui striga: „Mama,
mi-e foame şi mi-e frig”. Bineînţeles că nu putea să fie ajutat de nimeni.
Ştiţi când a început el într-adevăr să creadă mult, mult în Hristos şi în
Dumnezeu? Dacă a văzut că oamenilor nu a putut să-şi spună durerea,
atunci a început să se roage mult la Dumnezeu: „Doamne, dă-mi tăria, Şi ceva foarte important
dă-mi puterea să rezist!” A fost o perioadă când el putea să scrie acasă, despre Valeriu este că el a
chiar la Sângereni. În primul volum al lui erau scrisorile care erau adresate ştiut ziua când va muri şi
chiar la Sângereni. Cum au ajuns nu-mi dau seama, la sora mea Eleonora, i-a spus lui Ion Ianolide:
care le-a adus în cele din urmă în ţară şi i le-a dat lui Nicolae Trifoi care a „Ioane, te rog fă-mi rost de
stat 6 ani în aceeaşi celulă cu Valeriu. Din ele au putut să extragă sfaturile, o cămaşă, că eu pe ziua de 18
scrisorile care erau cenzurate, prin care el ne îndemna ce să facem noi, voi muri”. Şi Ion într-adevăr
mai ales mama care îşi avea copilul închis, iar noi, trei fete - Eleonora, a pregătit ce trebuia în ziua
Elisabeta şi eu care eram studentă la Iaşi. Mie mama îmi spunea: „Lasă că de 18 februarie. Valeriu
mă descurc eu, du-te şi-ţi termină studiile”. Noi am reuşit până la urmă să a dorit să-şi poată lua la
terminăm studiile, sora cea mică e infirmieră, Nora a făcut conservatorul revedere de la prietenii de
şi e asistentă, eu - profesoară. Era foarte liniştit şi bucuros că eu am suferinţă.
intrat în învăţământ, că puteam să ne
descurcăm mai uşor, deoarece mama
nu avea nicio pensie, niciun venit.
Aveam în schimb avere multă, tata
a fost deputat în sfatul ţării, 50 de
hectare. Tata a lăsat în Basarabia 50
de hectare, casă cu etaj. Când a venit
refugiul, eu eram aici la Iaşi, iar mama
era cu căruţa şi cu cele două surori şi a
venit la mine la Iaşi. Eu am luat caii şi
căruţa, m-am dus la prefectură şi mi-
a dat un colţişor la Grădişte Vâlcea,

putut fi la Iaşi şi a auzit cele ce se spuneau despre fiul ei şi bineînţeles că
venea foarte încântată. Într-o şedinţă pe care a avut-o cu elevii de la liceul
militar, cărora a căutat să le inspire tot aşa, multă corectitudine, să fie
nişte elevi silitori, nişte elevi buni, cineva până la urmă l-a demascat şi a
spus că aceasta era o şedinţă de frăţie de cruce.
Aşa a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică, fără drept
de apărare, fără vreun avocat care să-i susţină cauza. Era pur şi simplu
dorinţa lui de a fi un exemplu bun pentru toţi studenţii, pentru toţi elevii.
Intrat în închisoare, la început la Aiud, unde era foarte mare severitate şi
acel copil, acel student care era plin de viaţă se întreba la un moment dat:
„Pentru ce am ajuns eu aici? Pentru ce am fost eu închis? Eram un model,
apoi la Ploieşti, unde au fost primii
mei ani de învăţământ.
Vorbind despre situaţia lui Valeriu
din închisoare, el a ajuns să fie credincios, numai în situaţia chinurilor de
acolo, de la Aiud. Pe urmă a trecut la Piteşti, unde s-a încercat reeducarea,
dar nu mai avea cum să-l reeduce, căci el se îmbolnăvise tare la Aiud, de
TBC. În cele din urmă a fost transferat la Târgu-Ocna, unde era un
regim ceva mai blând, dar nu-l mai ajuta, fiindcă el era deja un schelet.
Însă nu mai fusese chinuit cum a fost la Aiud. Situaţia lui de bun creştin
chiar până la sacrificiu a fost datorită situaţiei grele în care a fost ţinut.
Imaginaţi-vă că atunci când aveam 22 de ani, m-am dus la directorul
 10 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 11

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
închisorii, pentru că nu-mi dădeau voie să mă duc să vorbesc cu Valeriu şi Când ochii mi-i închid şi cat în mine
ET n r

D
P Mă py
i-am spus: „Uitaţi, sunt sora lui Valeriu, sunt Valentina, vreau să vorbesc Puteri să urc Golgota până sus
şi eu cu el”. Directorul închisorii a aranjat lucrurile acolo şi în interiorul O voce, un ecou din adâncime
o

administraţiei mi-a dat o cameră separată unde am stat mai mult de vorbă Îmi spune blând: Viaţa e Iisus,
C

cu Valeriu. El îmi spunea: „Asta-i viaţa, asta mi-am ales-o eu, asta trebuie Mărgăritarul preţios e-n tine.
să duc, dar mă simt bine”. Cum bine? Mă uitam în ce hal era el; a dat şi
cămaşa de pe el. Privesc la dimineaţa minunată
A Învierii Tale din mormânt.
De acolo, revenind la Târgu-Ocna, primise cineva streptomicină şi i-a Cu Magdalena, ca şi altădată
oferit-o lui. Dar el atunci a zis: „Eu şi aşa am ajuns în halul în care am Îngenunchez’naintea Ta plângând.
ajuns, vino să iei tu streptomicina”. Şi a dat-o unui evreu, Wurmbrand, Şi-s fericit şi plâng cu
care a trăit până la 92 de ani. Valeriu însă a murit la Tine-n gând”.
vârsta de 30 de ani, pe 18 februarie 1952. Am primit
vestea la Dobroteşti, comuna lui Ioan Ianolide, care Aici se vede dragostea lui pentru
mi-a fost logodnic şi l-am aşteptat 18 ani, dar cu doi Hristos, pentru Dumnezeu şi pentru
ani înainte de a se da decretul din ’64, m-am căsătorit. toată lumea. Cu toate greutăţile pe
El m-a găsit căsătorită; a fost o lovitură grozavă pentru care le avea mama, îi trimitea câte
el, dar căsătoria e sfântă şi nu se poate desface. un pachet. I-a trimis o bundiţă din
blăniţă, pe care a oferit-o unuia care
Şi ceva foarte important despre Valeriu este că el a ştiut trăieşte acum în Franţa, nu-i mai
ziua când va muri şi i-a spus lui Ion Ianolide: „Ioane, știu numele; a fost un cumnat la el şi
te rog fă-mi rost de o cămaşă, că eu pe ziua de 18 voi pomenea că datorită lui Valeriu, încă
muri”. Şi Ion într-adevăr a pregătit ce trebuia în ziua de mai e în viaţă. Mă rog, tot aşa l-au ţinut
18 februarie. Valeriu a dorit să-şi poată lua la revedere în frig şi acesta s-a dezbrăcat şi i-a dat
de la prietenii de suferinţă. Unul din gardieni care era bundiţa lui. A avut un suflet mare, un
zbirul din Târgu-Ocna, s-a făcut dispărut în acea zi şi suflet deosebit, n-a ţinut cont că poate
într-adevăr toţi au reuşit să treacă să-şi ia la revedere mama sau noi mai greu procuram ceea
A spus lui Ion: „Ioane, de la prietenul lor. Chiar şi doctoriţa a venit; pentru fiecare avea o vorbă ce-i trebuia lui. El ne-a scris mai multe
să-mi pui în gură cruciuliţa bună, deşi era schelet, deşi a fost jignit, tot timpul a stat deoparte; asta a fost scrisori în care ne spunea gândurile lui.
de argint care o am, s-o pui poziţia lui. Şi gândul numai şi numai la Dumnezeu a fost tot timpul; acolo Ne spunea că intenţionează să se facă
în partea stângă în gură. a fost salvarea pentru el şi pentru lumea întreagă. A iubit pe toată lumea, călugăr. Aşa a fost dorinţa lui, dar n-a
Dacă voi fi dezgropat, să fără să facă deosebiri; şi streptomicina el a oferit-o unui evreu, n-a făcut apucat, pentru că boala l-a doborât. A
fiu recunoscut prin această deosebire de religie, de rasă, de credinţă, de nimic. Pentru el toată lumea a fost operat de apendicită pe viu. După
cruciuliţă, pe care veţi găsi- fost absolut la fel şi era iubit absolut de toţi. Acesta a fost Valeriu. În câteva ce a fost operat a fost dus la spitalul din
o la mine”. Dar n-am reuşit cuvinte eu am să vă mai reţin puţin, citind ca să vedeţi de aicea, sufletul Târgu-Ocna, căci acolo nu aveau cu ce să fie operat. Făcuse crize puternice
să aflăm, pentru că a fost lui cumva şi gândul lui. Şi poezia este intitulată: „Mi-s ochii trişti” şi este şi după ce a terminat operaţia a spus: „Domnu’ doctor, m-aţi operat pe
aruncat într-o compusă chiar de el, când a încercat să pună în versuri chinurile lui şi viu”. „Bine, domnule, de ce nu-mi spui? Că vă făceam anestezie?” Şi într-
groapă comună situaţia lui. Zice: un cărucior cu două roţi l-au transportat înapoi la spital, l-au chinuit.
Imaginaţi-vă, dacă a intrat la nici 20 de ani în închisoare şi la 30, a ştiut
„Mi-s ochii trişti şi fruntea obosită data când va muri şi a fost pus într-o ladă acolo cu alţii, şi îngropat. A spus
De-atâta priveghere şi-aşteptare, lui Ion: „Ioane, să-mi pui în gură cruciuliţa de argint care o am, s-o pui în
Mi-e inima bolnavă, istovită partea stângă în gură. Dacă voi fi dezgropat, să fiu recunoscut prin această
De grea şi-ndelungă aşteptare cruciuliţă, pe care veţi găsi-o la mine”. Dar n-am reuşit să aflăm, pentru că
Şi plânge ca o pasăre rănită. a fost aruncat într-o groapă comună, acolo la Târgu-Ocna.
 12 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 13

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
Cât timp a stat la Galda, unde lucra la vie, pe urmă la Târgu-Ocna, el a
ET n r

D
P Mă py
avut nişte vedenii: Spre exemplu spunea către unii care nu se ştia că vor
fi eliberaţi: „Uite, în ziua cutare, să ştii că va fi eliberat”. Şi s-au realizat
o

ce a spus. Aşa, nu că fac un fel de propagandă, dar cumva parcă stau de

C

vorbă cu Valeriu şi când am vreo greutate îi spun: „Valeriu, hai ajută-mă!”.

Dar dorinţa lui era să facă
bine la toată lumea, căci
mama fiind singură, nu uita
să ne sfătuiască întocmai
ce să facem noi, cum să ne
organizăm viaţa.
Şi imediat mi se realizează ce-mi pun în gând. Îl am prea prezent. Asta e Valeriu Gafencu
situaţia. Apoi nu exista scrisoare în care să Imnul Învierii
nu spună întâi că el este foarte credincios,
crede în Dumnezeu. Când a fost posibil să
mai comunice cu noi, nu exista scrisoare în Vă cheamă Domnul slavei la lumină,
care să nu ne îndemne să fim cinstite, să fim Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
corecte, s-o ascultăm pe mama în sfaturile ei Fortificaţi Biserica Creştină
şi ce să facă cu averea care era acolo: „Uite, Cu pietre vii zidite-n temelii.
mamă: asta arendezi, asta dai în parte sau
să opreşti, că vor fi timpuri grele şi să aveţi Refren: Veniţi, creştini, luaţi Lumină,
cu ce să vă descurcaţi, ce să mâncaţi. Dar Cu sufletul senin, purificat!
dorinţa lui era să facă bine la toată lumea, Veniţi, flămânzi, gustaţi din Cină,
căci mama fiind singură, nu uita să ne E Nunta Fiului de Împărat!
sfătuiască întocmai ce să facem noi, cum să
ne organizăm viaţa. Şi, într-adevăr, fiecare Să crească-n inimile noastre-nfrânte
am reuşit să ajungem bine la liman, să Un om născut din nou, armonios,
avem soţi buni, să avem căsnicii frumoase, Pe chipurile voastre să Se-mplânte
nepoţi care nu ne-au făcut de râs. Vă fac şi Pecetea Domnului Iisus Hristos.
destăinuirea asta că în viaţa mea de cadru
didactic, nu am avut o pată, o reclamaţie sau Un clopot tainic miezul nopţii bate,
o nemulţumire în 36 de ani de învăţământ. Iisus coboară pe pământ;
Mă întâlnesc şi acum, la vârsta mea de 87 Din piepturile voastre-nsângerate
de ani cu părinţi, cu elevi: „Ce frumos ne-aţi Răsună Imnul Învierii Sfânt.
învăţat, ce frumos ne-aţi sfătuit”! Nu m-au
făcut niciunul de ruşine vreodată; să apuce Smulgeţi-vă din ceaţa celor răi,
să fie vreun derbedeu. Şi dumneavoastră sfătuiţi-i pe copii, năzdrăvanii din Intraţi în cinul oastei creştineşti,
ziua de astăzi. Nu ştiu dacă aş putea rezista în învăţământ în ziua de astăzi Priviţi spre Porţile Împărăteşti,
cu elevi din ăştia: să fie obraznici, să nu asculte de un sfat. Căci cei din urmă fi-vor cei dintâi.
Despre viaţa lui Valeriu puteţi afla detalii din cărţile scrise despre el.
Volumul unu, care este scris de Nicolae Trifoi, conţine realităţi în baza
scrisorilor primite de la el, deşi erau cenzurate scrisorile. Al doilea volum
conţine date, culese de monahul Moise de la Oaşa; foarte documentat,
dar în schimb nu mai sunt scrisorile pe care le trimiteam noi, pentru că
erau trimise la Sângerei, la Făgăraş; foarte frumos, un volum mai mare.
Foarte mult scrie şi Ion Ianolide, în „Întoarcerea la Hristos”, ei fiind foarte
apropiaţi. Apoi volumul care a apărut acum „Deţinutul profet”, scris tot
de către Ioan Ianolide. Aşa că se pot procura aceste cărţi şi se poate afla
viaţa lui mai amănunţită, credinţa şi chinurile pe care le-a îndurat.
 14 AT I T U D I N I
U ti ht
O a
R ăs ig
Ă
-V re
Cuvinte vii de la Valeriu Gafencu
ET n r
D
P Mă py
Acum trăim într-o epocă în care creştinii descoperă o altă cale de
o
Cuvintele erau mărturisire: a nebuniei crucii, a jertfei pentru Adevăr. Vrăjmaşii lui
C
purtătoare de duh. Hristos au dezlănţuit cea mai mare şi mai crudă prigoană asupra
Gesturile erau creştinilor. Acum cine crede trebuie să stea gata de moarte: calea asta e
binecuvântări şi un privilegiu spiritual de o mare frumuseţe, din care însuşi monahismul
îmbrăţişări. apare cu valori şi semnificaţii noi.
Am considerat deci necesar să fac făgăduinţa călugărească,
chiar dacă ne aflăm pe calea martiriului. Când eşti pus în
situaţia de a-ţi da viaţa, făgăduinţele aspre ale monahului
rămân departe, dar au valoare, căci dovedesc râvna pentru
cele sfinte; când credinţa se mărturiseşte cu preţul umilinţei
şi al torturilor, toate nevoinţele ascetice par uşoare, dar
primirea lor dovedeşte totuşi, sensul duhovnicesc al jertfei.
Deci acum, când sunt pus în situaţia de a-mi da viaţa
pentru credinţă, făgăduinţa mea monahală, deşi nedepusă
practic, e o mângâiere a sufletului meu.
Monahismul a apărut în istoria creştinismului atunci
când Biserica a devenit oficială şi credincioşii plini de
râvnă, nemulţumiţi de modul de viaţă al societăţii creştine
de atunci, s-au retras să trăiască autentic Evanghelia.
Ei au constituit adevărate focare de înaltă spiritualitate
creştină şi au înrâurit mult lumea creştină medievală şi pe
cea modernă. E ştiut că mănăstirile au jucat un rol cultural
major, că au avut rol educativ strălucit, rol social de caritate
şi rol de propovăduire a creştinismului. Prin bărbaţii purtători de Duh, ele
PORTRET
au înrâurit adesea politica şi istoria, deşi n-au reuşit totdeauna să le ridice
nivelul conştiinţei creştine.
Astăzi însă satana se teme să nu piardă puterea asupra lumii, de
aceea este în plină ofensivă împotriva creştinilor, atât monahi cât şi laici.
Monahismul este discreditat prin sloganuri false şi rău intenţionate.
Diavolul îi ispiteşte pe creştinii de azi, ca pe Domnul în munte, să fie
asemenea lui, iar când ei refuză, trece la metoda exterminării lor prin
toate mijloacele. Unii vin cu aur să ne cumpere, alţii vin cu sabia să ne
taie, noi însă ne adâncim în duhul evanghelic.
Avem nevoie de mărturisitori şi trăitori creştini, monahi şi laici. Nu
ne retragem din bătălia istoriei, ci ne formăm şi ne oţelim în îndârjita
ei tensiune. Lui Hristos i-a fost încredinţată toată puterea în cer şi pe
pământ. Torturile la care suntem supuşi sunt uşi prin care Hristos
reîmprospătează şi ridică mai sus biserica şi lumea.
Cum era Valeriu
Valeriu nu era însă un om fericit decât printr-un mare efort lăuntric şi mai
AT I T U D I N I 15
ales prin darul lui Dumnezeu, care era deplin şi puternic în el, întărindu-l
să biruiască suferinţa prin trăirea în duh. Atât temnicerii şi reeducaţii, cât
şi prietenii erau impresionaţi de „ceva” din Valeriu, dar puţini au ştiut că
acel „ceva” era Hristos.
Pe chipul lui slab se descifrau lumini ce acopereau umbrele suferinţei.
Fruntea îi era înaltă, albă, senină, brăzdată câteodată de o şuviţă de păr
neastâmpărată. Nimic însă nu impresiona mai profund ca cerurile ce se
succedau tot mai adânci şi mai luminate în ochii lui albaştri, pătrunzători.
Era în ei ceva statornic şi cald, care vibra şi îi dădea o
expresie vie, inteligentă, activă (Ioan Ianolide, Întoarcerea
la Hristos).
Valeriu, ardere de tot
Ardea…ardere de tot, la propriu, în faţa tuturor ca o
făclie de lumină spre care şi de la care fiecare lua putere
sufletească şi trupească. Cuvintele erau purtătoare
de duh. Gesturile erau binecuvântări şi îmbrăţişări.
Faptele, arareori sau târziu sesizate şi descoperite,
erau daruri integrale ale fiinţei lui.
Valeriu nu dăruia, se dăruia. Capacitatea de jertfă
concretizată în cuvintele Mântuitorului: „Dacă îţi dă
cineva o palmă pe obrazul drept, întoarce-l şi pe cel
stâng”, „Dacă îţi ia haina, dă-i şi cămaşa”, „Dacă te
sileşte cineva să mergi cu el o milă pe jos, mergi cu el
două”, „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri” şi „Nu este mai mare
dragoste decât să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii
săi”, la Valeriu era aşa de firească, încât dacă n-ar fi
făcut-o în ascuns (tainic) pe mulţi i-ar fi tulburat sau
i-ar fi smintit chiar. E ştiut că mănăstirile
La începutul prieteniei noastre, voind să mă spovedesc pentru a mă au jucat un rol cultural
putea împărtăşi, cercetându-mi cugetul, am găsit o stare de îndoială major, că au avut rol
pe care o aveam asupra sincerităţii manifestărilor duhovniceşti ale lui educativ strălucit, rol
Valeriu. Mi se părea că unele din formele pe care le îmbracă viaţa lui social de caritate şi
duhovnicească au uneori ceva artificial şi chiar ostentativ. I-am descoperit rol de propovăduire a
vinovăţia gândurilor mele. M-a ascultat cu atenţie; la sfârşit, plângând, m- creştinismului.
a îmbrăţişat şi, rugându-ne amândoi, a luat asupra lui toată tulburarea pe
care mi-o provocase. „Sunt vinovat în faţa lui Dumnezeu pentru tulburarea
pe care ţi-am provocat-o: îţi mulţumesc că mi-ai sesizat o lacună de care nu
eram conştient cu adevărat, căci nu numai prin păcatul propriu-zis poţi
sminti pe cineva, nu numai cu cele de stânga, ci şi cu cele de dreapta, cu
virtuţile, când nu sunt făcute cu tact duhovnicesc, spre ferirea cugetului
fratelui care se poate sminti din pricina libertăţii tale, tu fiind încredinţat
că faci binele”(Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtată).
 16 AT I T U D I N I
U ti ht
O a
R ăs ig
Ă
-V re
ET n r Sfinţii din Aiud – glasul
D
care strigă în pustia lumii de azi
P Mă py
Interviu cu P Justin Pârvu
o
(realizat de monahia Fotini, 5 august 2009,
C
Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamţ)
- Părinte, s-a creat o întreagă vâlvă pe seama proiectului mănăstirii sau
memorialului de la Aiud. Ştim că sfinţia voastră aţi susţinut un proiect,
refuzat din păcate de către ierarhul locului IPS
Andrei, dar care a acordat mai mult credit unui
proiect mai puţin ortodox din punct de vedere
arhitectural, susţinut însă de personaje ale
mass-mediei româneşti, cum ar fi domnul Dan
Puric şi alţii, care au lăsat impresia mai mult
a unor interese profitabile decât a proslăvirii
sfinţilor martiri de la Aiud. Cine este în drept
să hotărască asupra acestui proiect? De ce
credeţi că glasul foştilor deţinuţi este oprimat
şi acum, după atâţia ani de la căderea cenzurii
şi comunismului?
- Dragii mei, pentru mine Aiudul are o
semnificaţie mult mai profundă decât le-
o acordă mai marii lumii de azi. Aiudul ar
trebui să fie pentru noi centrul principal de
preocupare al întregului nostru neam creştin
ortodox, pentru că de aici se leagă toată forţa de
trăire şi de rugăciune a noastră, la ora actuală,
prin puritatea martirilor, a anilor şi miilor de
ani care s-au scurs prin toate aceste celule.
Aiudul nu poate fi monopolizat de nimeni;
Aiudul nu este o graniţă, nu este un loc închis
de unde se adapă numai neamul nostru. Aiudul este un centru de trăire
duhovnicească, de spiritualitate şi model de viaţă pentru toate neamurile
creştine, în special pentru ortodoxie, pentru că forţa şi idealul acestor
martiri se răsfrânge asupra unui întreg neam creştinesc, nu doar peste
România. Ei sunt glasul care strigă în pustie în veacul acesta rece şi mort şi
lipsit de viaţă duhovnicească şi de luptători vădiţi împotriva prigonitorilor
creştinismului pe toate planurile. Ele sunt singurele glasuri care ne unesc
pe noi într-un singur glas către ceruri pentru salvarea şi viitorul neamului
nostru. Vremurile sunt destul de grele, mai mult decât bănuim noi. Nu
este vorba despre o greutate materială, financiară, economică. Este o
criză spirituală care a cuprins întreaga lume şi această criză a dat şi peste
Răsăritul acesta ortodox şi în special, România, ţara ortodoxă care a mai
rămas în picioare cu faţa către ceruri. Pentru mine, în lupta asta crâncenă
AT I T U D I N I 17
între ateism şi ortodoxie care este din ce în ce mai puternică, singurul glas
curat către Dumnezeu este glasul românilor, prin sângele martirilor din
Aiud şi de prin toate puşcăriile comuniste, Piteştiul, Gherla, cetăţui de
rezistenţă anticomuniste. Când în puşcăriile noastre judeţene, cum era de
pildă în Suceava, prin 1949, se făceau odioasele arestări, zăceau copii de 15-
16 ani, şi copii de sân care au fost luaţi de la creşele lor şi aduşi cu mamele Aiudul este un centru
lor la anchetă, cu taţii lor, aduşi aici întemniţaţi. Ce jertfă mai plăcută de trăire duhovnicească,
şi mai curată poate fi decât a acestei generaţii în faţa căreia noi trebuie de spiritualitate şi model de
să ne închinăm? Nu este admis să vorbim altfel despre lucrurile acestea viaţă pentru toate neamurile
pentru că numai nişte atei, nişte oameni urâtori de neam şi de Biserică creştine, în special pentru
pot să se mai opună acestor idealuri creştine, curate, sănătoase care ar ortodoxie, pentru că forţa
putea sa dea naştere unui simbol al adevărului de luptă creştin ortodoxă. şi idealul acestor martiri se
Este inadmisibil să se gândească cineva că aici e vorba despre centru răsfrânge asupra unui întreg
cultural, despre centru de cercetări martirologice, de cercetări istorice neam creştinesc, nu doar
şamd. Aici este vorba despre fondarea unei biserici creştine ortodoxe, care peste România.
să ne adâncească comuniunea cu martirii
trecutului nostru. S-a creat o mare confuzie
în privinţa sensului de schit sau de mănăstire.
Ce est un schit? Un schit este rădăcina,
sâmburele unei mănăstiri; nu e altceva. Un
schit are un număr de pana în 15 călugări, şi
ce este mai mult devine o mănăstire. Schitul
este nucleul de început al monahismului
nostru şi leagănul formării neamului nostru.
Ce a fost mănăstirea Neamţu, de pildă,
cetatea acesta voievodală? Ce a fost Putna,
toate cetăţile măreţe ale domnitorilor noştri?
Au fost nişte schituri. Întâi domnitorul
a dat o moştenire de pământ, câteva zeci
de hectare, unde s-au adunat cei mai buni
dintre creştini, călugări şi care au început
să facă pomenirea ctitorilor, voievozilor şi a
tuturor din trecut. S-a dezvoltat Putna, m-
rea Neamţu - mănăstiri domneşti, care duc
mai departe crezul nostru creştin ortodox.
Ce a fost m-rea Neamţului iniţial? A fost un
schit, a devenit o mănăstire, apoi un centru
cultural; acolo s-au adăpostit toţi scriitorii
noştri mari: Eminescu, Sadoveanu, Creangă,
Arghezi şi alţii, care au ajutat şi au căutat
să dezvolte cultura românească în baza tradiţiei şi obiceiurilor noastre
ortodoxe. Acum se bat în terminologie şi se bat în nimicuri cum că facem
schit, cum că facem mănăstire, cum că facem centru de studii. Păi când
am spus mănăstire, implicit este vorba şi despre centru cultural. Pentru
 18 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 19

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
că aici se celebrează jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de aici - Multă lume se întreabă cum de v-aţi supărat pe Dan Puric, mai ales că
ET n r

D
P Mă py
izvorăsc toate cazaniile, toate cărţile, de aici izvorăşte toată cultura sfinţia voastră i-aţi arătat calea către Biserică şi aţi rostit multe cuvinte
noastră românească; restul este imitaţie. Că se aprobă, că nu se aprobă, că laudative la adresa lui?
o

se denumeşte, se calculează - nu este altceva decât o rea voinţă a tuturor - Măi în privinţa lui merge zicala aceea
C

care se opun la jertfa şi la valorile noastre creştine. A te opune Aiudului, românească: „Un om, ca să-l cunoşti, trebuie
este echivalent cu a te împotrivi Împărăţiei lui Dumnezeu, direct; aceştia să mănânci o baniţă de sare”.
Noi ne-am păstrat aici anulează jertfa martirilor, anulează viaţa noastră spirituală atât aici cât şi - Credeţi că actoria poate fi un mijloc de
sărăcia şi neamul, după dincolo. A fost o durere pentru mine faptul că nu s-a luat în considerare pescuire duhovnicească?
cum spune poetul. Aici şi părerea noastră, a foştilor deţinuţi şi acest lucru mi-a reamintit de - Bineînţeles, dar depinde în ce duh o faci,
ne-am născut, aici avem dictatura comunistă. Am avut sentimentul că nu se vrea cu niciun chip cum o faci. Dacă nu ai pocăinţă, în zadar
şi drepturile noastre. Şi implicarea celor care s-au jertfit şi au mărturisit acolo. Nu cumva să scrie este toată lucrarea ta. Actoria este şi falsitate.
mai mult, am fost aici istoria cine a jertfit pe acele locuri şi cine a scos ţara de sub comunism, Depinde cât adevăr ai în tine ca artist. Aceşti
permanent de strajă nu cumva să rămână acolo o mărturie adevărată pentru viitorul şi fiii actori care într-o oră pot schimba trei măşti,
Europei de Apus şi neamului nostru. Să inventeze ei istoria după cum le convine lor. aşa cum m-a păcălit şi pe mine, aici... Eu i-am
rămânem şi mai departe - Dar ce părere aveţi despre ace­şti oamenii de cultură care vor să transforme dat o şansă şi o mână de dragoste domnului
în aceeaşi gândire creştin într-o firmă acel loc sfânt firmă arogându-şi drepturi nemeritate? Puric, ca unul ce putea sluji cauzei acestui
ortodoxă, a păcii, a liniştii - Măi, oamenii aceştia nu sunt nişte oameni de cultură, sunt nişte neam... dar, în sfârşit este loc de pocăinţă
şi a dragostei întregii lumi. speculanţi de istorie, artă şi filosofie, pe ici pe colo şi nu fac altceva decât pentru fiecare, pentru cel mai mare criminal.
să încurce minţile oamenilor. Nu - Cum credeţi că ar trebui să se raporteze o
găsesc oameni de cultură care să personalitate culturală faţă de toate aceste
se opună la o frumuseţe aşa cum asociaţii murdare care conduc lumea şi nu îţi
ar trebui să fie Aiudul. permit să te extinzi mai mult dacă nu pactizezi
- Credeţi că poate fi curată acti­ cu ei cumva?
vitatea unor oameni care au - Păi, ori eşti firul de izvor curat, neamestecat
asocieri cu diverse cluburi şi orga­ cu ape străine, ori eşti o mare sărată care se
nizaţii îndoielnice? compune din toate apele murdare care vin
- Nici pomeneală. Nu are ce din lume. Noi rămânem pe acest fir ortodox
căuta aşa ceva în cetatea aceasta curat, sănătos. Sigur că au fost întotdeauna şi oameni de atac împotriva Acuma vin cu gardasilul,
a Aiudului; aici a fost o concepţie acestui adevăr şi vor fi până la sfârşitul veacurilor, însă noi nu trebuie să ne cu gripa porcină... vrei - nu
curat creştină şi naţională; tocmai micşorăm în faţa acestor încercări, pentru că noi suntem rădăcina acestui vrei, trebuie să bei otrava.
aceste organizaţii, masoneria a neam; peste noi nu pot trece. Noi nu am cotropit pe nimeni; ei au venit peste Mâine - poimâine vine cu
fost cea care a oprimat şi a închis noi şi au amestecat toate limbile şi caută şi până astăzi să le amestece, şi să altă interdicţie - nu ai să
acolo miile de creştini şi au dat sucească minţile credincioşilor noştri şi întregii omeniri. Noi ne-am păstrat mai poţi bea apă dintr-o
condamnări de sute de mii de ani. aici sărăcia şi neamul, după cum spune poetul. Aici ne-am născut, aici avem fântână, dintr-un pârăoaş,
Aceştia sunt şi rămân în întuneric; şi drepturile noastre. Şi mai mult, am fost aici permanent de strajă Europei n-ai să poţi avea o plantă,
pentru ei Aiudul este cel mai mare de Apus şi rămânem şi mai departe în aceeaşi gândire creştin ortodoxă, a n-ai să poţi avea un pom şi
junghi în inima lor; în realitate ei păcii, a liniştii şi a dragostei întregii lumi. Aceasta este concepţia, gândirea încetişor aşa te aduce de nu
nu urmăresc decât să distrugă şi noastră, nu speculaţie şi amăgire specifică oamenilor slabi. mai ai suflare.
să descompună orice noţiune de - Credeţi că România ar fi putut rezista prin propriile ei resurse fără
adevăr ortodox. Şi aceştia nu pot fi ajutorul marilor puteri?
decât cei care de la început au ucis - Ar fi putut şi oricând o poate face. Ţara noastră este o ţară care nu are
împotriva lui Hristos pe cei 14 mii de prunci, aceiaşi sunt până la revoluţia nevoie de nimeni. Dacă ţara asta ar fi gospodărită de nişte oameni care îi
franceză, şi au continuat cu revoluţia din Rusia, şi până în zilele noastre doare sufletul şi inima pentru frumuseţea acestei ţări, nu am nevoie de
nu încetează să lucreze la distrugerea planului nostru creştin ortodox. nimic, nici de un şurub occidental.
 20 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 21

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
- Dar în cazul în care noi suntem datori vânduţi băncilor mondiale... - Ce recomandaţi oamenilor cu privire la aceste vaccinuri obligatorii?
ET n r

D
P Mă py
- Asta e altceva. Aici e criza aceasta economică, care tot manevrele marilor - Pai, da, sunt obligatorii. Acuma vine şi te execută dacă nu te vaccinezi.
acţionari sunt în spate, acţionari care manevrează ţările acestea mici şi Te execută, ai gătit-o! Mucenic vei fi!
o

le conduc ei cum vor. Acuma le sărăcesc, acuma le îmbogăţesc, acuma le - Şi credeţi că e un act de martiraj dacă refuzi aceste vaccinuri sau mai bine le
C

desfac, apoi mâine le descompun şi asta-i manevra lor, ca să poată lovi cât acceptăm şi să suportăm consecinţele?
mai mult în Hristos Cel înviat din morţi... - Ori una ori alta, dar asta este
- Credeţi că trăim într-o falsă libertate şi preconizaţi instaurarea unei noi o cale mai cu compromis.
- Consideraţi că este mai bine
ca creştinii să-şi pregătească
din timp nişte fortăreţe sau e
de preferat ca fiecare să stea la
locul lui şi să se pregătească de
mucenicie?
- Ei nu vor lovi chiar aşa în masă,
vor lovi sistematic. Acuma vin
cu gardasilul, cu gripa porcină...
vrei - nu vrei, trebuie să bei
otrava. Mâine - poimâine vine
cu altă interdicţie - nu ai să mai
poţi bea apă dintr-o fântână,
dintr-un pârăoaş, n-ai să poţi
avea o plantă, n-ai să poţi
avea un pom şi încetişor aşa
te aduce de nu mai ai suflare.
Ei, pe de altă parte vin şi cu
otrăvirea alimentaţie pe care ţi-
o impune... o să trăim cu pilule.
Iei pilula felul I, pilula felul II,
şi pilula felul III – apa. Ei fac
o aplicare directă, au renunţat
la experimente, pentru că au de
şapte mii de ani o experienţă în
istorie cu fel şi fel de metode cu
dictaturi? Aţi văzut de pildă ce a păţit Părintele Filotheu cu conferinţa de popoarele acestea creştine. Noi
la Oneşti – a fost interzisă pe motive neclare... suntem ca o pisică ce se joacă
- Da, ca şi la Iaşi....Se întâmplă la ora aceasta peste tot. Democraţia este cu şoarecul...aşa suntem noi în faţa acestor forţe ale răului ce se năpustesc
doar pentru ei, nu pentru noi. Noua dictatură este instalată deja, noi nu asupra noastră. Dar nu ne rămâne decât să ne rugăm, să ne îngrădim să
avem decât să ne pregătim de asprimile şi de metodele satanice pe care le putem avea curajul să întâmpinăm cu toată dragostea şi fermitatea jertfa
vor exercita asupra noastră. aceasta pentru Hristos. Aşa cum au făcut sfinţii martiri din primele
- Cădem însă în capcana aceasta că ni se pare că suntem liberi şi puţini se secole şi până în zilele noastre, aşa trebuie să mergem şi noi să ne găsească
dezmeticesc din această beţie. oarecum pregătiţi de luptă.
- Bine, dar nu mulţimea dirijează lumea... ci oameni care iau asupra lor
jugul şi duc mai departe crucea unui neam. Tineretul din 1948 ei au fost
elita neamului nostru; restul... trepăduşi pe lângă ei.
 22 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 23

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
ET n r Dezminţire privind proiectul valoare. Dar asta nu înseamnă că el rămâne aici; pentru că rugăciunile

D
mănăstirii de la Aiud
P Mă py
pe care le face sunt pentru toată lumea, şi pentru unii, şi pentru alţii, şi
Arhimandrit Justin Pârvu pentru buni, şi pentru răi, şi pentru trădători, şi pentru Sfinţi, şi pentru
o

toate manifestările noastre creştine.

C

Urmărind articolele de pe internet apărute în ultima vreme, am aflat o
La Aiud nu au fost, serie întreagă de lucruri care nu sunt deloc adevărate, şi care se lansează
într-adevăr, numai în urechile poporului nostru, nişte aberaţii care nu-şi au locul în concepţia
legionari. A fost tineretul noastră cu privire la mănăstirea de la Aiud.
nostru, au fost generaţiile Biserica Mănăstirii Aiud nu a rămas pe seama nimănui. Nimeni nu este
noastre din 1948, 1952, în măsură să ne dea indicaţii – cum trebuie să fie ridicată, cum trebuie să
până în 1964. fie apărată, cum trebuie să fie slujită – decât numai cei care au participat
la toate durerile generaţiei de la 1948 şi până în prezent. Şi aceia, însă,
DEZMINȚIRE
Iar cât priveşte aşezarea unei biserici, deşi sunt atâtea discuţii, socotesc că
într-adevăr aceste discuţii au loc, dar nu din partea
celor binevoitori, ci din partea rău-voitorilor,
care au fost de la început răi şi rămân în veci în
răutatea lor. Pentru că diavolul nu se schimbă,
rămâne în aceeaşi răutate şi luptă împotriva
binelui. Asta, că avem discuţiile acestea între noi
şi se produc aceste neînţelegeri, nu este altceva
decât, oarecum, opera lor distructivă. Dar noi
nu ar trebui să fim furaţi de această înşelăciune
diabolică, ci ar trebui să rămânem în armonia
noastră, în tendinţa noastră de bine, ca lucrurile
să meargă mai departe înspre realizarea acestei
mari opere de învăţătură teologică şi morală şi
ortodoxă pentru Biserica noastră.
Biserica de la Aiud nu este o biserica oarecare. Nu
este o biserică de parohie; şi acolo, când vorbim
despre biserică, ea trebuie să rămână pentru
viaţa sufletească a omului, a creştinului. Biserica
nu este supusă curentului politic sau îndemnului
politic sau ajutorului politic, pentru că Biserica
este curată, nepătată înaintea lui Dumnezeu, fără
prihană, şi de aceea şi ajutoarele care se dau aici
trebuie să fie o jertfă curată şi fără împătimire şi
fără intenţii altfel decât frumoase, pentru cinstea
şi ridicarea neamului nostru, a martirilor noştri
şi a celor ce urmează încă să mai trăiască pentru
această gândire creştina ortodoxă.
La Aiud nu au fost, într-adevăr, numai legionari. A fost tineretul nostru, Aici este vorba de

care încă mai au capacitatea de gândire şi pot să dea un sfat; numai ei
sunt în măsură. Iar, cât priveşte chestiunea aceasta pe care am discutat-o
noi acum la Aiud, n-a fost vorba să fie lăsată pe seama nici unui alt bărbat
vrednic sau mai puţin vrednic. De altfel, nu s-a vorbit despre a rămâne
cineva în situaţia de a dirija o operă ca aceasta a Aiudului, care, de altfel,
depăşeşte şi viaţa noastră spirituală, şi viaţa morală, şi viaţa creştin
ortodoxă, pentru că aici nu mai este vorba de nişte oameni. Aici este vorba
de Sfinţi, de Martiri care depăşesc graniţele naţiunii noastre. Aici este
vorba de Martirii întregii creştinătăţi europene şi ai lumii întregi. Sfântul
care trăieşte în Rusia, sau care trăieşte în Iugoslavia, sau în România, este
un merit al acestei naţiuni, pentru că acolo s-a născut acest mare om de
au fost generaţiile noastre din 1948, 1952, până în 1964. Căci au intrat Martirii întregii
în puşcărie şi unii care au fost încarceraţi înainte cu câteva ore, şi li s- creştinătăţi europene
a dat drumul imediat, intrând în decretul din Martie 1964. Ei, dar şi şi ai lumii întregi.
aceştia sunt eroi, sunt martiri, sunt oameni care s-au angajat cândva; că au
venit în ceasul al nouălea, în ceasul al doisprezecelea, numai iconomia lui
Dumnezeu ştie cum îşi va lua fiecare plata după ostenelile lui.
De aceea, aş avea un cuvânt cu toată seriozitatea: Să nu mai primiţi
nimic din tot ce apare cu privire la această operă de structură ortodoxă,
bizantină, decât numai ceea ce se publică din partea noastră cu toata
seriozitatea şi greutatea.
 24 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 25

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
ET n r Înalt Prea Sfinţiei Sale, vieţii, de către hidra comunistă, martirii acestui neam greu încercat şi

D
Înalt Prea Sfinţitului Părinte
P Mă py
pustiit în tot ce a avut el mai bun. Doar aceşti bătrâni au înţeles că este de
Bartolomeu Anania datoria lor să-şi cinstească morţii, să le păstreze vie memoria şi să le aducă
o

Arhiepiscopului Vadului, Feleacului şi Clujului şi pomenire creştină, căci au fost lipsiţi de grija cea duhovnicească atunci
C

Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului când şi-au dat duhul în mâinile Părintelui veşnic şi chiar mai târziu, când Vreţi să faceţi ceva
ţara a fost lovită de amnezie. înălţător pentru martiri?
Cu o mare putere de dăruire, pretutindeni unde s-a suferit şi s-a murit Dezveliţi tot adevărul
pentru Cruce, Neam şi Ţară, foştii deţinuţi politic au ridicat cu propriile şi le spuneţi tuturor/
lor puteri monumente comemorative care să amintească generaţiilor Cum muriră fraţii noştri
viitoare suferinţele cumplite îndurate şi sacrificiile supreme oferite de pentru Neam şi Ţara
acei fii ai Neamului care s-au opus ateismului comunist şi nu şi-au plecat lor! Înaltpreasfinţite,
genunchii decât în faţa lui Dumnezeu. rugăciunile noastre vă vor
Între toate câte s-au înălţat, troiţe, cruci, paraclise, monumente, cel sta mereu în preajmă, cu
mai semnificativ este, fără îndoială, mausoleul de la Aiud, atât lăcaş de speranţa că blândul Iisus
închinăciune şi reculegere, cât şi necropolă pentru osemintele celor căzuţi. va asculta cu bunăvoinţă
Sunt deţinuţi politic care socotesc că ceea ce s-a făcut pe Râpa Robilor mai suspinele noastre.

Oameni buni, înţelegeţi Înalt Prea Sfinţite Părinte Mitropolit,

că Râpa Robilor este ţara
celor din morminte fără
cruce la căpătâi, presărate
aici cu sârguinţă de molohul
comunist. Şi-au câştigat
acest drept pentru că li s-a
acordat cu ură şi dispreţ, cu
tortură şi nimicire.
Ne adresăm Înaltpreasfinţiei Voastre, cu îndrăzneala ucenicului ce
aleargă la Avva al său pentru sfat, ajutor şi mângâiere, căci Avva sunteţi
pentru foştii deţinuţi politic, ca unul ce-aţi trecut prin proba de foc a
prigoanei comuniste. Noi suntem încredinţaţi că Cel care v-a ales să ne
fiţi Avva a fost tăria noastră în această luptă nedreaptă şi inegală, adică
Domnul nostru Iisus Hris­tos. Încurajaţi de o astfel de încre­dere, vă rugăm
fierbinte să întreprindeţi tot ce înţelepciunea Înalt­preasfinţiei Voastre
va găsi de cuviinţă ca să faceţi clar tuturor celor ce vor să ia iniţiative în
ce priveşte mausoleul de la Aiud că numai cei ce au suportat teroarea
crimelor comuniste sunt îndreptăţiţi să aibă un cuvânt de spus cu privire
la ce ar mai fi de adăugat la Calvarul Aiudului. Bătrânii supravieţuitori
ai temniţelor comuniste au înţeles demult că ei sunt singurii care pot
mărturisi cinstit şi în duhul adevărului cum au fost aruncaţi peste pragul

U ti ht
O a
R ăs ig
Ă
-V re
ET n r
D
P Mă py
o
C
Tot ce se înalţă pe acest loc
nu poate avea binecuvântare
decât de la o mână care,
pe lângă harul sfânt al
preoţiei, a primit şi pe cel al
supliciilor. Numai aşa cerul
se poate îndura de iertare!
Numai aşa somnul lor poate
fi lin şi binecuvântat! Ce
este aşa de greu de înţeles?
Aveţi buna cuviinţă şi
lăsaţi-ne morţii în cinstirea
noastră! Le va fi pură, certă
şi sinceră.
26 AT I T U D I N I
trebuie întregit cu o sfântă mănăstire. Foarte bine, dar gândirea, planul
şi înfăptuirea să fie ale acelui deţinut politic vrednic de o astfel de lucrare:
Părintele Arhimandrit Justin Pârvu. Se cere o nouă temelie pentru
venerarea martirilor. Foarte bine, dar binecuvântarea acestei temelii să fie
dată de Avva al nostru, Înaltpreasfinţitul Bartolomeu Anania, care a sfinţit
şi Calvarul Aiudului şi care simte altfel tresărirea Sfintelor Moaşte.
Înaltpreasfinţite, mărturisim ce-am vrea noi să spunem celor care afirmă
că un deţinut politic nu are nimic de spus în privinţa
proiectului Aiud şi să ne daţi dezlegare dacă suntem în
greşeală:
Oameni buni, înţelegeţi că Râpa Robilor este ţara
celor din morminte fără cruce la căpătâi, presărate
aici cu sârguinţă de molohul comunist. Şi-au câştigat
acest drept pentru că li s-a acordat cu ură şi dispreţ,
cu tortură şi nimicire. Tot ce se înalţă pe acest loc
nu poate avea binecuvântare decât de la o mână care,
pe lângă harul sfânt al preoţiei, a primit şi pe cel al
supliciilor. Numai aşa cerul se poate îndura de iertare!
Numai aşa somnul lor poate fi lin şi binecuvântat! Ce
este aşa de greu de înţeles? Aveţi buna cuviinţă şi lăsaţi-
ne morţii în cinstirea noastră! Le va fi pură, certă şi
sinceră. Lăsaţi-ni-i nouă, atât cât mai suntem şi aşa cum
inima noastră o simte şi cum credinţa noastră o cere. E
frumos şi înălţător că v-aţi adus aminte că morţii lipsiţi
de sicriu merită generaţia voastră. Puteţi să le închinaţi
memoriale pe orice colţişor din Ţara pe care ei au iubit-o cu preţul vieţii.
Noi credem însă că nicio binecuvântare nu va fi valabilă până nu se va
lămuri cumplitul adevăr legat de holocaustul roşu. Până atunci, singurii
care au drept să spună ceva în această problemă sunt tocmai cei care au
suferit. Vreţi să faceţi ceva înălţător pentru martiri? Dezveliţi tot adevărul
şi le spuneţi tuturor/ Cum muriră fraţii noştri pentru Neam şi Ţara lor!
Înaltpreasfinţite, rugăciunile noastre vă vor sta mereu în preajmă, cu
speranţa că blândul Iisus va asculta cu bunăvoinţă suspinele noastre.
Cu adâncă metanie,
1. Aspazia OŢEL PETRESCU, fost deţinut politic, 14 ani de temniţă
(autoarea Apelului)
2. Nicolae PURCĂREA, fost deţinut politic, 20 de ani de temniţă
3. Gheorghe VARZĂ, fost deţinut politic, 13 ani de temniţă
4. Octav BJOZA, fost deţinut politic, Preşedinte AFDPR
5. Dumitru MOLDOVAN, luptător cu arma în mână în Munţii
Făgăraşului, fost deţinut politic, 13 ani de temniţă
6. Florin POSTOLACHI, fost deţinut politic, Preşedinte Asociaţia 15
Noiembrie 1987
AT I T U D I N I 27
7. Demostene ANDRONESCU, fost deţinut politic, 11 ani de temniţă
8. Ştefan URSE, fost deţinut politic, 15 ani de temniţă
9. Petre PETREA, fost deţinut politic, 12 ani de temniţă
10. Luca CĂLVĂRĂSAN, fost deţinut politic, 13 ani de temniţă
11. Ioan BUCELEA, fost deţinut politic, 2 ani de temniţă
12. Emil MITEA, fost deţinut politic, 2 ani de temniţă
13. Dan DESPAN, fost deţinut politic, 4 ani temniţă
14. Gheorghe BUZĂIANU, fost deţinut politic,
2 ani de temniţă
15. Mihai STEREA DERDENA, fost deţinut
politic, 8 ani de temniţă
16. Octavian BALABAN, fost deţinut politic, 12
ani de temniţă
17. Alexandru CHISTOL, fost deţinut politic, 9
ani de temniţă
18. Octavian CÂRJE, fost deţinut politic, 14 ani
de temniţă
19. Ştefan MAGHIARI, fost deţinut politic, 9
ani de temniţă
20. Nicolae MOLDOVEANU, fost deţinut
politic, 9 ani de temniţă
21. Nineta MIHĂILESCU, fost deţinut politic,
2 ani de temniţă
22. Ionel JALUBA, fost deţinut politic, 16 ani de
temniţă
23. Virgil TOTOESCU, fost deţinut politic, 14 ani de temniţă
24. Ilie NUŢU, fost deţinut politic, 11 ani de temniţă
25. Vasile MĂGUREANU, fost deţinut politic, 3 ani de temniţă
26. Aurică BICA, fost deţinut politic, 3 ani de temniţă
27. Ion DAN, fost deţinut politic, 3 ani de temniţă
28. Gheorghe CLAPON (Monahul PAULIN), fost deţinut politic, 22
de ani temniţă
29. Tudor STĂNESCU (Monahul Teodor), fost deţinut politic, 8 ani de
temniţă
30. Tache RODAS, fost deţinut politic, 12 ani de temniţă
31. Părintele Alexandru CAPOTĂ, fost deţinut politic, 4 ani de temniţă
32. Gavrilă RUSU, fost luptător cu arma în munţi, 21 de ani
33. Părintele Gheorghe BOGDAN, fost deţinut politic
33. Maria CONSTANTINESCU, fost deţinut politic, 5 ani de temniţă
34. Grigore CARAZA, fost deţinut politic, 21 de ani, inclusiv AIUD
35. Raul VOLCINSCHI, fost deţinut politic, 16 ani de temniţă
 84 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 85

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
ET n r DICTATURA COLECTIVĂ e întrebarea. Ascult de Dumnezeu, de satana n-avem nevoie.

D
Interviu cu Părintele Ioan de la Sihăstria Rarăului
P Mă py
- Părinte, şi cui lăsăm turma? Oamenii nu ştiu, sunt prost informaţi, preoţii
nu le spun nimic.
o

- Părinte Ioan, Sfinţia Voastră cum vedeţi problema aceasta a cipurilor? - Păi ce să le spună preoţii? Nu prea îi interesează pe preoţi. Preotul îşi
C

Am găsit scris în ziar că
guvernul englez acum a
hotărât să nu-i mai oblige pe
oameni să aibă buletinele de
identitate, numai cine vrea.
Cum afectează ele mântuirea şi cum să se raporteze credincioşii la ele,
atâta timp cât înşişi episcopii şi duhovnicii lor îi îndeamnă la această
pecetluire?
- Ce pot să spun? Este limpede că ni se pregăteşte o cumplită dictatură.
Această dictatură a cuprins şi păturile bisericeşti, din păcate şi în curând
sinodul se va transforma într-o dictatură colectivă, încât nimeni să nu se
poată împotrivi. Se vorbeşte mereu de Ortodoxie, suntem ortodocşi, dar
ce fel de ortodoxie? Ecumenică? Satanică? Mântuirea vine
numai prin două lucruri: dreapta credinţă şi faptele. Fără
dreapta credinţă poţi să faci orice faptă bună, poţi să arzi şi în
foc pentru Hristos, dar dacă nu ai dreapta credinţă, degeaba...
Dacă nu mergi pe drumul cel drept cu maşina, n-ajungi la
destinaţie. Aşa cad bisericile toate. Apropo de antihrist, aţi
citit vedenia Sfântului Ioan de Kronstadt cu Sfântul Serafim
de Sarov? O vedenie înfricoşătoare, că într-o noapte a apărut
Sf. Serafim de Saraov la Sf. Ioan de Kronstadt şi l-a luat într-
o răpire duhovnicească prin văzduh şi s-au arătat acolo munţi
de trupuri însângerate... Asta a fost cu vreo sută de ani în
urmă şi s-a petrecut în Rusia, dar ce s-a întâmplat acolo se
întâmplă peste tot. „Păi, ce-s cu trupurile astea?” „Ăştia sunt
mucenicii de pe timpul lui antihrist. Râu de sânge”. „Ce-i cu
asta?” „Ăsta e sângele vărsat pentru Hristos de pe timpul lui
antihrist”. Vede deodată norii şi nişte sfeşnice albe frumoase
ardeau sus, la Sfânta Treime. Şi au început să cadă: unul,
zece, o sută, trei sute, cu miile cădeau jos. Când ajungeau jos,
se stingeau, se sfărmau cu desăvârşire, nu mai era nimic. „Ce
înseamnă asta”? „Aşa vor cădea bisericile în erezie”. La urmă
au rămas numai şapte sfeşnice arzând. Astea sunt cele şapte biserici, care
au rămas în dreapta credinţă. Trebuie să vă gândiţi: Ce înseamnă astfel
de biserici? Vor fi biserici întregi sau biserici regionale sau biserici statale,
cum va fi? Nimeni nu ştie. Scris este: «Cel ce va răbda până la sfârşit,
acela se va mântui». Niciodată nu trebuie să te miri de cei ce cad. Să te
miri de cei ce stau. De căzut e uşor. Cel ce iubeşte viaţa aceasta, o pierde
pe cea din veşnicie. Aceia sunt cei ce se leapădă pentru interesele materiale
de Iisus Hristos, de dreapta credinţă. Îl caut pe Dumnezeu cu adevărat,
nu mă leagă nimic în lumea asta. Preoţii de mir sunt o problemă; ei sunt
căsătoriţi, au o familie, şi singura lor sursă de existenţă este preoţia. Şi
ca să-şi întreţină familia, să-şi ia hrană la copii, se leapădă de Hristos. Ei
fac cică „sfânta ascultare”, aşa i-a învăţat comuniştii pe preoţi şi pe ierarhi
– „sfânta ascultare”. De cine să asculţi: de Dumnezeu sau de satana? Aici
vede de familia lui, de spovedit, de împărtăşit, de înmormântat, de botezat,
îşi fac datoria.
- Mulţi îşi pun problema: Ce fac dacă nu iau actele acestea cu cip? Cum voi
putea vieţui?
- Depinde ce fel de trai vrea: trai în Hristos
sau trai în lumea asta, ca să trăieşti bine pe
pământ. Isav, pentru un blid de linte s-a
lepădat de dreptul de întâi născut. Aşa şi noi
de mântuire, pentru o pâine, pentru un blid
de linte. Cine are nevoie de cip să-l ia, cine nu,
nu. Am găsit scris în ziar că guvernul englez
acum a hotărât să nu-i mai oblige pe oameni
să aibă buletinele de identitate, numai cine
vrea. Au încredere în cetăţeni, au încredere.
Celor care vin de pe alte continente, care au
alt sistem de comerţ, de resurse economice,
pentru aceia care lucrează acolo, numai
acelora să le facă buletin cu cip. La cetăţenii
englezi, nu. Şi buletinele astea cu cip costă
enorm de mult. Acum vorbeau de cinci
miliarde de euro. Dacă vă puteţi închipui câţi
bani se risipesc pe nimicuri!
- Aşa-i, părinte, dar unii propovăduiesc că
dacă ai credinţa în suflet, poţi să primeşti
cipul şi nu-i lepădare. Niciodată nu trebuie să te
- Dar unde-i credinţa dacă primeşti cipul? În numele cui crezi? Cipul pe miri de cei ce cad. Să te miri
cine reprezintă? de cei ce stau. De căzut e
- Ei spun că trebuie să dai Cezarului ce-i al Cezarului, să dăm statului ce uşor. Cel ce iubeşte viaţa
ne cere. aceasta, o pierde pe cea din
- Problema e că cipurile nu cer cele ale Cezarului, ci pe cele ale lui veşnicie. Aceia sunt cei ce
Dumnezeu. E un buletin cu cip, nu? Ce înseamnă buletin cu cip? se leapădă pentru interesele
Identitatea ta, nu? A cui? A lui 666, nu? Atunci, ce-am făcut eu? M-am materiale de Iisus Hristos,
lepădat de Hristos. de dreapta credinţă.
- Am înţeles că vor încerca să pună un cip chiar la naştere, noilor născuţi.
Şi atunci mama ce să facă, în cazul în care va fi obligată să-şi lase copiii
implantaţi de la naştere?
- Să ducă viaţă curată, ca şi o fecioară. Să nu mai fie mamă, ca să nu bage
un suflet în iad şi să se ducă şi ea cu el cu tot în iad.
- Dar ce să facă cele care sunt acum însărcinate, care trebuie să nască?
- Înainte nu existau case de naştere. Se găsea câte o bătrână, câte o babă,
 86 AT I T U D I N I
U ti ht
O a
R ăs ig
Ă
-V re
câte o moaşă. Căci dacă vrea Dumnezeu să trăieşti, trăieşti, dacă vrea să
ET n r
D
P Mă py
mori, mori. Mori creştin, nu mori lepădat de Hristos. Ce va folosi unui
om dacă va câştiga lumea toată, dar îşi va pierde sufletul său? Degeaba
o
ai funcţie mare, degeaba ai bani mulţi, degeaba ai viaţă lungă, - la ce-ţi
C
foloseşte?
- Atunci înseamnă că nu mai este de folos să te căsătoreşti.
- Păi, nu prea e de folos, mai ales pentru aceste vremuri. Dacă era de folos,
mă însuram şi eu. Viaţa, o singură dată o ai dată
de Dumnezeu aici pe pământ. Ce faci cu ea?
Cum o foloseşti? Asta contează. Poţi să câştigi
viaţa cea veşnică, şi poţi s-o pierzi definitiv.
Fiecare alege. Nu culege, alege. Dacă culegi,
mănânci mere stricate până mori.
- Părinte, ştiţi că se pregăteşte cel de-al optulea
sinod ecumenic. Ce efecte credeţi ca va avea el
aspra Bisericii?
- Cred că acest sinod va fi mai mult unul ecumenic,
decât panortodox. Un sinod de amestec. Una-
i prietenia socială, tehnică, politică, alta este
prietenia duhovnicească. Eu niciodată nu am
să pot să fiu prieten cu un catolic, nici cu un
protestant, nici cu un otoman, nici cu un iudaic,
nici cu un păgân, nici cu un ateu.
- Şi cum ne raportăm la ei?
- Într-o familie sunt mai mulţi fraţi, nu? Sunt
şi ascultători şi neascultători, sunt creştini şi
necreştini. Sunt şi oameni cinstiţi, şi sunt şi
bandiţi şi hoţi. Suntem creaţi de Dumnezeu,
dar nu toţi suntem fiii lui Dumnezeu. Cum pot
La o parte din preoţi le-a să fiu eu prieten cu un adventist care scuipă o icoană a Maicii Domnului?
fost frică de cruciaţi, când Eu fac cruce, el scuipă crucea; eu sărut icoana, el scuipă icoana. Cum pot
îi vedeau îmbrăcaţi cu zale, eu să fiu prieten cu el? Se poate? Nu se poate.
cu suliţe, cu iatagane şi - Ştiţi că în două biserici ştim noi, una în Iaşi şi una în Timişoara, sunt
au primit să slujească cu înregistrări făcute că s-a slujit un ritual masonic, oficiat de preoţi ortodocşi,
romano-catolicii în biserică. ca şi la călugărie, un ritual al cavalerilor de la Malta.
- Nu dau atenţie dreptei credinţe. Asta este. Nu ştiu ce înseamnă dreaptă
credinţă. Dacă se spune în sinoade ecumenice că cel ce se roagă cu ereticii
să fie anatema, cum nu ne înfricoşăm? Dar masonii nu sunt eretici? Ce sunt
ei? Dacă eu mă rog cu un catolic, cu un mason, nu cad sub anatema? Cad.
Prieten pot să fiu cu el, în măsura în care cumpărăm o pâine împreună,
lucrăm un ogor împreună, facem o maşină împreună, nu? Negoţ facem,
dar în ceea ce priveşte credinţa, nu. Ce legătură are întunericul cu lumina?
Adevărul cu minciuna? Dreptatea cu nedreptatea?
- Ce sfat le daţi credincioşilor care nu mai au în jurul lor duhovnici care să
AT I T U D I N I 87
mărturisească dreapta credinţă şi care să lupte împotriva sistemului acesta
antihristic? La cine să se ducă?
- La Hristos să se ducă. Să se roage. Ce să facă altfel? Să se spovedească,
să se împărtăşească, că harul lucrează în continuare …dacă preotul e
hirotonit şi nu-i eretic
- Dar dacă slujeşte cu ereticii?
- Treaba lui, nu mă mai duc. Să se roage la Dumnezeu. Ce făceau primii
creştini când erau prigoanele acelea păgâne? Îl slujeau pe Hristos şi
mureau. Asta e soluţia. Ori murim, ori trăim, ai
Domnului să fim.
- Ce sfânt e mai apropiat de români, acum în
vremurile acestea?
- Maica Domnului, Mântuitorul nostru Iisus
Hristos, Dumnezeul nostru. Dar, din punct
de vedere istoric îl avem pe Sfântul Andrei,
Apostolul care a păşit pe pământul ţarii noastre.
Dacă nu-i Maica Domnului, nu există mântuire.
Nu există. Cel ce nu se împărtăşeşte des, ca să ia
legătura cu Iisus Hristos şi cel ce nu are pe Maica
Domnului de prieten şi de ajutor, nu se poate
mântui. Nu zice Mântuitorul că „cel ce mănâncă
Trupul Meu şi bea Sângele Meu voi petrece întru
el”? Noi ce dorim, decât să petrecem cu Iisus
Hristos, nu? Şi mai zice că „cel ce nu mănâncă
Trupul Meu şi nu bea Sângele Meu, nu are viaţă
întru el”. Ce rost are viaţa fără Hristos? Vorbim
de viaţa în Hristos, viaţa duhovnicească, dar care-
i aceea? Degeaba faci mâncare dacă nu mănânci,
nu? Vorbeşti despre Dumnezeu, dar fugi de El. Ce înseamnă vrednicie Zic că Uniunea Europeană a
pentru împărtăşanie? Întâi şi întâi să ai dreapta credinţă, în al doilea rând dat treisprezece milioane de
să ai dragoste şi să-l doreşti pe Iisus Hristos, ca să te uneşti cu El, în al euro ca să refacă biserica, să
treilea rând să fii împăcat cu toată lumea, să fii spovedit, să te rogi pentru zidească, ca să nu mai vadă
vrăjmaşi; caută, vezi poruncile şi apoi te împărtăşeşti. Nu-i asta viaţa în biserica dărâmată, ca să nu
Hristos? Cam aşa spune Sfântul Nicolae Cabasila, nu? Mântuitorul a zis mai întrebe nimeni de ce
că „cel ce nu mănâncă Trupul Meu şi nu bea Sângele Meu nu are viaţă întru s-au dărâmat biserica şi să
el”. De unde viaţă? Nu de la Hristos? Dar dracul întotdeauna încearcă să-i afle că s-a dărâmat după
despartă pe creştini de Sfânta împărtăşanie, ca să nu se împărtăşească; să ce au slujit ortodocşii cu
nu aibă putere, să nu aibă legătură cu Dumnezeu, că dacă te împărtăşeşti catolicii.
cu Sfintele Taine, te uneşti cu Iisus Hristos. Cum spun Sfinţii Părinţi:
Trup cu trup, Sânge cu sânge şi Duh cu duh, fac una cu Iisus Hristos.
„Cine mănâncă trupul Meu petrece întru Mine”. Cine nu vrea să petreacă
cu Iisus Hristos? Cine nu vrea să-L aibă pe Iisus Hristos în El? Masonii,
ateii, necredincioşii, nu? Ce făceau primii creştini? Se împărtăşeau în toată
ziua şi erau atât de înfocaţi în credinţă, încât lăsau familii, lăsau servicii,

U ti ht
O a
R ăs ig
Ă
-V re
ET n r
D
P Mă py
o
C
Ce, noi îl apărăm pe
Dumnezeu? Dumnezeu
ne apără pe noi. Şi când
au atacat cruciaţii, într-o
secundă, un nor aşa de gros,
o ceaţă aşa de mare de nu
se mai vedea mâna, a venit
peste ei. A fost furtună, a
răsturnat tot, s-a desfiinţat
cruciada a patra. Am fost
nu ştiu la ce mănăstire la
Muntele Athos, unde s-a
dărâmat biserica.
88 AT I T U D I N I
averi, tot şi-l mărturiseau pe Hristos în public. Şi primeau cele mai crunte
chinuri, şi aşa Îl mărturiseau pe Iisus Hristos. Dacă n-ai pe Mântuitorul
Iisus în tine, tremuri la prima adiere de vânt. Ce-i foloseşte omului viaţa,
dacă n-are pe Dumnezeu şi trăieşte ca un păgân? Prin răbdarea voastră vă
veţi mântui sufletele voastre. Prin
răbdare, răbdare... Ne supunem la
toate, dar până la credinţă. Ne-am
născut creştini ortodocşi, trebuie
să murim creştini ortodocşi, altfel
nu ne mântuim.
- Şi dacă biserica noastră va
pactiza cu catolicii?
- Eu n-am să fiu catolic niciodată.
Nu-i mai pomenesc. Papa uzurpă
tronul lui Iisus Hristos, nu? Cine a
făcut pe papa vicar? S-au uitat sute
de milioane de oameni la televizor
când a fost întronizat papă, dar
când L-au văzut pe Iisus să vină să-l
aşeze pe el vicar? Unde era papa
când Mântuitorul S-a răstignit
pentru oameni? Unde era papa
când Dumnezeu a creat lumea?
Dar când au făcut inchiziţia şi
când au făcut cruciadele? A auzit
toată lumea, ştie toată lumea de
fărădelegile lor. Mărturie sunt
mucenicii de la Muntele Athos şi
din alte părţi. Toate minciunile
sunt de la romano-catolici, toate înşelăciunile. Ei nu se apropie de dreapta
credinţă, ei n-au harul Duhului Sfânt şi nici nu fac invocarea Duhului
Sfânt. Aşa cum a început lumea, aşa şi sfârşeşte.
- Adică?
- Prin mucenicie. Cum a început creştinismul aşa şi sfârşeşte. Şi-i ia
Dumnezeu pe cei ai Lui.
- Credeţi că vom reveni la biserica de catacombă?
- Asta Dumnezeu ştie. Nu ştiu dacă catacomba va mai fi de vreun folos.
De folos îţi este să păstrezi dreapta credinţă, să mărturiseşti. Şi asta a
spus-o Apostolul Pavel: să crezi cu inima, să mărturiseşti cu gura. Şi unde
să te mai cobori în catacombă, că te vede de la 15 kilometri înălţime şi la
4-5 metri adâncime.
- Deci să rămână fiecare acolo unde este şi să mărturisească?
- Dar unde să te duci? La turci, la păgânii aceia? În Italia, la eretici? Unde
să te duci? Asta e o înşelăciune. Mă duc să mă retrag, să mă ascund. Unde?
AT I T U D I N I 89
După care copac? Acelaşi lucru l-a spus şi părintele Iustin. Măi, staţi acolo,
şi mărturisiţi. Aşa cum s-a întâmplat la mănăstirea Iviru, la cruciada a
patra cu icoana Maicii Domnului, Portăriţa. Au luat-o de la poartă, în
biserică, ca să-i ocrotească de furia cruciaţilor. Icoana s-a dus iar la poartă. Unde era papa când
Au luat-o în biserică, s-a dus iar la poartă. Când s-o ia din nou, le-a spus Mântuitorul S-a răstignit
Maica Domnului: „Eu vă apăr pe voi, nu voi pe mine”. Ce, noi îl apărăm pentru oameni? Unde era
pe Dumnezeu? Dumnezeu ne apără pe noi. Şi când au atacat cruciaţii, papa când Dumnezeu a
într-o secundă, un nor aşa de gros, o ceaţă aşa de mare de nu se mai creat lumea? Dar când au
vedea mâna, a venit peste ei. A fost furtună, a răsturnat tot, s-a desfiinţat făcut inchiziţia şi când au
cruciada a patra. Am fost nu ştiu la ce mănăstire la Muntele Athos, unde făcut cruciadele? A auzit
s-a dărâmat biserica. Uitaţi, foarte interesant. Era la cruciada a patra. La toată lumea, ştie toată
o parte din preoţi le-a fost frică de cruciaţi, când îi vedeau îmbrăcaţi cu lumea de fărădelegile lor.
zale, cu suliţe, cu iatagane şi au primit să slujească cu romano-catolicii în Mărturie sunt mucenicii
biserică. Iar în timpul liturghiei, s-a dărâmat biserica pe ei şi i-a omorât. de la Muntele Athos şi din
Acum câţiva ani în urmă, m-am dus acolo la mănăstirea aceea şi bucătarul alte părţi. Toate minciunile
era un oltean de-al nostru şi tocmai se ridica biserica. Erau cinci români sunt de la romano-catolici,
zidari, erau sus acolo cu o macara, rezideau biserica. Ce-i cu asta? Ce toate înşelăciunile.
s-a întâmplat? De ce o ridică. Zic că
Uniunea Europeană a dat treisprezece
milioane de euro ca să refacă biserica,
să zidească, ca să nu mai vadă biserica
dărâmată, ca să nu mai întrebe nimeni
de ce s-au dărâmat biserica şi să afle că
s-a dărâmat după ce au slujit ortodocşii
cu catolicii. M-am mai dus o dată şi
n-am mai văzut biserica deloc. Era o
clădire mare, acoperită, înăutru se vedea
biserica, dar afară nu se mai vedea, ca să
nu se mai ştie trecutul. La mănăstirea
Marea Lavră, doi preoţi acolo au slujit
cu catolicii, dar când au murit, n-au mai
putrezit. Ei vor să îngroape trecutul,
dar nu vor reuşi. Însă nici nouă nu ne
va fi uşor; va fi vreme de mucenicie!
Dar să nu ne temem că nu noi, ci Maica
Domnului îi va apăra pe toţi cei care nu
s-au închinat lui veliar.
 98 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 99

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
ET n r De la boala trupească la sănătatea am văzut o manifestare a ei. Pe de altă parte, din punct de vedere biologic

D
duhovnicească
P Mă py
toate măsurile luate au fost absurde şi cel mai interesant e că, deşi somităţi
Interviu cu Părintele Ioan Şişmanian în domeniul virusologiei şi-au afirmat poziţia, s-a continuat luarea de
o

(realizat de fratele Teodor, 3 august, 2009) măsuri foarte ciudate. De exemplu, atunci când omori toate găinile, mai
C

ales cele care nu au murit, înseamnă că eu nu

Lucrurile sunt foarte
simple, fiind nişte acte de
marketing internaţional,
în care ei caută să distrugă
toate sursele alimentare ale
unui popor.
- Părinte, referitor la aceste vaccinuri ce au invadat societatea, gen Gardasil,
împotriva gripei aviare, gripei porcine etc. Ce ne puteţi spune?
- Această întrebare nu ştiu dacă punctează cuvântul unui monah, dar
ce este evident pentru noi şi practic ştim că aceste sisteme fac din actul
medical un act distructiv. Deci din păcate actul medical, vorbesc în
general, nu numai referitor la vaccinuri, se vede că devine un act medical
care nu mai are scop nici măcar principiul de bază al vieţii medicale, adică
în primul rând să nu faci rău. Însă pe de-o parte doctorii sunt confruntaţi
cu dilema să dea omului ceea
ce el vrea, adică fuga de durere,
să nu-l doară. Se recurge la
tratamente simptomatice, care
să nu doară pe om şi foarte,
foarte puţine tratamente care
să caute vindecarea cu adevărat
a bolilor. Astfel, pas cu pas ne
îndepărtăm de sensul medical,
de căutarea de a fi un om
sănătos, cu un trup sănătos
şi cu o minte sănătoasă,
adică trup sănătos ca templu
al Duhului Sfânt şi minte
sănătoasă ca o împlinire a ei, o
conştientizare a ei cu raţiunile
lui Dumnezeu, cu ştiinţa
dum­nezeiască a existenţei –
cuvântul Evangheliei. Mintea
nu se mai preocupă a cunoaşte
pe Dumnezeu. Şi fiind aşa, e
foarte simplu ca omul înfricoşat de durere să fie gata a primi fel de fel de
vaccinuri, de sisteme de a scăpa de durerile provocate de boli; că de fapt
bolile acestea totuşi aveau un rost, un scop.
- Aceste boli care apar aşa, spontan, au vreun fundament real al apariţiei
lor? Sau pur şi simplu au fost inventate, spre atingerea unor scopuri
criminale a unor indivizi?
- Lucrurile sunt bivalente. Evident că aceşti viruşi nu par să fie rezultatul
unor evoluţii naturale. Eu cred, după umila mea părere de nebiolog, că
aceşti viruşi sunt concepuţi în laborator. Avem deja exemplul gripei aviare,
despre care cred nu numai că această boală nu a existat, ci nici măcar nu
am cum să păstrez o linie biologică rezistentă.
Înţeleg că cele care au murit să fie arse, dar în
mod biologic; firesc există şi animale care au
rezistat la astfel de boli, asta însemnând că au
avut un teren biologic foarte bun şi o zestre
genetică deosebită. Ar fi fost firesc să mă bucur
de o astfel de experienţă de atac faţă de viruşi
şi să pot să selectez găinile care au rezistat; aş
fi luat de la oameni de-acasă eventual sau le
puneam obligaţia să le crească în mod special
pe acelea, îi stimulam chiar, cât se putea şi
nu să cheltui bani să spăl roţile maşinilor,
pentru că pe ele „tropăie viruşii”, ceea ce era
o totală aberaţie. În concluzie aş fi investit
bani pentru crearea unei linii biologice cu
rezistenţă genetică foarte sănătoasă. Acum
însă au trecut de la cea aviară la cea porcină,
apoi urmează cea cabalină şi ce o să mai
urmeze? Este limpede că este un plan, nu
conspirativ, ci unul stupid de a-ţi lăsa „curtea”
ta ucisă de unii care-ţi plătesc dinainte nişte
beneficii absurde, artificiale. Adică eu să
accept nişte bani să-mi ucidă propriile găini
şi să iau altele, asupra cărora nu am niciun fel
de verificare că ar fi bolnave. Lucrurile sunt
foarte simple, fiind nişte acte de marketing internaţional, în care ei caută Nu trebuie să fiu obligat să
să distrugă toate sursele alimentare ale unui popor, mă refer aici la surse fac un anumit tip de vaccin.
naturale, indigene, pentru a putea apoi să fie dependenţi. Uitaţi ce se Oriunde apare o astfel de
întâmplă cu seminţele de cereale oferite celor din „lumea a treia”: 10 ani obligaţie este o evidentă
Fondul Mondial de Cereale a finanţat şi a trimis în aceste ţări sămânţă apariţie a unei tiranii, a
hibridată de foarte bună calitate, ziceau ei; după 10 ani de zile, locuitorii unui dictaturi. Şi către
acelor ţări, în loc să-şi păstreze din sămânţa pe care o aveau, cultivându-şi asta mergem, cum am spus
ceva terenuri, deşi era mai slabă calitativ dar avea foarte mare rezistenţă la mai devreme: o viaţă după
mediul respectiv, se adaptase tuturor dăunătorilor şi condiţiilor din acea dictare, după voia altora,
zonă, aceşti oameni au ajuns acum să plătească bani grei pentru fiecare care pentru noi devine
bob de sămânţă pe care ei o primesc. Iar acest tip de sămânţă hibridă nu o viaţă tiranică, o viaţă
mai poate fi folosit pentru obţinerea de noi culturi. Deci iată că ei au ajuns dictatorială.
robi, tributari unui sistem care nu a fost niciodată cu dragoste şi dăruire.
Ci au folosit un mod viclean de a acapara pieţe şi suflete. Eu, de fapt de
 100 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 101

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
asta vorbesc despre acest subiect, pentru că mă uit la suflete. Cum se poate din păcate, este dubitabilă folosirea unor astfel de medicamente. Pentru
ET n r

D
P Mă py
ca un suflet să fie influenţat de ideea unei gripe oarecare? La prima vedere că de multe ori se întâmplă ca să le iei şi să-ţi facă mai rău.
nu ar avea nicio legătură. De fapt, tot ce este în viaţa noastră, tot ceea ce - Ce facem atunci când astfel de medicamente/vaccinuri sunt impuse
o

înconjoară omul va interacţiona, desigur, cu sufletul lui, cu mintea lui, obligatoriu, cum deja se întâmplă la copii nou-născuţi?
C

Când cineva vine şi te
obligă să faci un anumit
lucru dincolo de-a ta
libertate, aceasta nu este o
părere, nu este o idee. Este
o relaţie firească, care duce
la o înţelegere a lucrurilor
conform cu situaţiile
de faţă.
cu stările lui afective: cu fricile lui, cu neputinţele lui, cu îngrijorările lui, - Mi se pare ceva absurd. Trăim într-o lume liberă şi democratică, cel puţin
cu panicile lui. De fapt ce se observă? Medicii vorbesc de apariţia unui ăsta este „titlul vieţii noastre”. Nu trebuie să fiu obligat să fac un anumit
val de panică în rândul oamenilor. tip de vaccin. Oriunde apare o astfel de obligaţie este o evidentă apariţie
Foarte mulţi merg la spital, a unei tiranii, a unui dictaturi. Şi către asta mergem, cum am spus mai
bolnavi de panică. devreme: o viaţă după dictare, după
- Nu numai la spital, ci şi la voia altora, care pentru noi devine
duhovnic vin oameni cu astfel de o viaţă tiranică, o viaţă dictatorială.
probleme. Pentru ce să trăiesc aşa, când eu simt
- Cuvântul duhovnicului astăzi că nu am nevoie? Avem libertate. Deci
este, din păcate, puţin validat. Mă faptul că apar nişte obligativităţi de
refer la lucrurile evidente, pe care genul acesta, nu e ceva firesc.
oricine poate să le verifice. Desigur - Toate aceste semne arată împlinirea
că duhovnicul vede în această unor profeţii, lăsând la o parte teoriile
panică o stare adâncă de depărtare conspiraţioniste care zic că anumiţi
de Dumnezeu. Asta se întâmplă indivizi foarte bogaţi şi-au propus să
chiar şi la oamenii care sunt reducă populaţia lumii?
credincioşi. Astfel ajunge acesta - Mie mi se pare ciudat povestea
să devină robul unor prejudecăţi şi aceasta cu teoria conspiraţionistă.
omul îşi aşează mintea şi sufletul Iertaţi-mă, dar aceasta nu este teorie,
pe nişte prejudecăţi, şi chiar dacă este o evidenţă. Teoriile sunt mai mult
îşi dă seama că sunt distructive ca nişte păreri. Noi nu putem trăi în
nu le mai poate stăpâni. Şi unica păreri, ci in certitudini. Când cineva
soluţie este foarte multă dragoste în jurul lui, ca să poată cumva să-i vine şi te obligă să faci un anumit lucru
ungă sufletul şi să-i biruie deznădejdea. Numai faptele duhovniceşti ale dincolo de-a ta libertate, aceasta nu
experienţei pline de darul lui Dumnezeu şi ale Sfinţilor pot, un astfel de este o părere, nu este o idee. Este o
suflet, să-l mângâie şi să-l reaşeze pe calea unei vieţi echilibrate, fireşti. relaţie firească, care duce la o înţelegere
Degeaba îl sfătuieşti şi-i spui: „De ce eşti panicat? Nici un motiv nu ai”. a lucrurilor conform cu situaţiile de
El, dincolo de orice motiv, tremură pentru că adâncul lui este afectat, este faţă. Apoi, dacă vin şi corelez mai
alterat. Deci, noi ne hrănim duhovniceşte rău şi lăsăm să fim alteraţi în multe situaţii de acest fel şi văd că au
adâncul sufletului nostru de fel de fel de gândiri şi prejudecăţi. Astfel de o legătură între ele, ele având loc şi la noi în ţară, şi-n Europa, şi-n Africa,
prejudecăţi sunt şi aceste sisteme de înfricoşare, a diferitelor boli, atât în şi-n Brazilia etc. - asta nu înseamnă teorie, ci o evidenţiere a unor situaţii
spaţiul acesta de interacţiune umano-veterinar, cât şi a bolilor tipic umane. reale, de fapt. Şi nu trebuie să fac nişte corelaţii de gândire, ci îmi dau
Sunt atâtea boli, atâtea vaccinuri anti-cancer, anti-gripal ş.a., astfel încât seama că e limpede. Lucrurile stau aşa cum stau.
omul ar trebui să se folosească de cunoştinţele medicale, dar nu să-şi pună - Raportat la viaţa noastră duhovnicească aceste situaţii sunt rezultatul...
în ele toată nădejdea lui, ci să o pună în Dumnezeu. -...decăderii umane. Decădere din harul lui Dumnezeu, decădere din
- Totuşi, se mai poate pune chiar şi o minimă nădejde în astfel de medicamente, ascultarea de Dumnezeu, decădere care trebuie să se întâmple pentru că
vaccinuri, când vedem prea bine efectul lor de-a dreptul criminal? este vorba de momentul cernerii: „Unul se va lua, altul se va lăsa”. Şi aici
- Ideea este că medicamentele ar fi bune, dacă ar avea oameni care să le sunt atâtea lucruri adânci, pentru că şi treaba aceasta cu „a lua şi se va lăsa”
facă după dragostea lui Dumnezeu. Dar când lipseşte această raportare la mi se pare o chestie, care vine peste noi fără voia noastră.
Dumnezeu sau măcar la o morală cât de cât firească a lucrurilor, atunci, - În cazul acesta, ce putem face noi? Să ne împotrivim sau e bine să nădăjduim

U ti ht
O a
R ăs ig
Ă
-V re
ET n r
D
P Mă py
o
C
Aceste boli şi încercări
sunt nişte filtre, la care
să nădăjduim că vom da
răspunsul cel bun. Eu dacă
acum sunt bolnav, sunt răcit,
atunci să zic: „Doamne, slavă
Ţie pentru boala asta! M-ai
înţelepţit cu încă ceva”. Am
înţeles o chestie importantă,
căci fiind bolnav nu puteam să
merg la biserică, de exemplu.
Am zis aşa: „Doamne, iartă-mă
că nu am mers la slujbă”. E de
înţeles asta.
102 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 103
că, având o viaţă duhovnicească, Dumnezeu trebuie să ne ajute şi că nu se Părintele Arsenie Papacioc despre
Aiud: „Să se facă mănăstire, fără
vor abate asupra noastră astfel de pedepse?
- E un lucru sincer şi firesc. Nimeni nu poate gândi dacă se mântuieşte, adaos; mănăstire-mănăstire”
că ar avea acest drept. Dar toţi să avem credinţa că dacă pic acum în Convorbire cu Părintele Duhovnic Arsenie Papacioc
genunchi în faţa lui Dumnezeu pentru viaţa mea, şi dacă la rugăciunile despre proiectele de la Râpa Robilor
de seară fiecare om îşi mărturiseşte păcatele cu căinţă şi cu durere zicând: (a consemnat Iulian Lița, 4 august 2009)
„Doamne, milostiv fii mie păcătosului” şi dacă în mod normal şi curent
se spovedeşte şi din mila lui Dumnezeu şi cu multă înfricoşare, cu mult Sfinţia Voastra, la Aiud este un mo­
cutremur se aproprie de Trupul şi Sângele Domnului, având conştiinţa că nument construit de foştii deţinuţi
trebuie să ierte tuturor celorlalţi, să împlinească chemarea lui de creştin politici, şi un schit. Este în proiect să se
şi de om care trăieşte cu nădejdea aceasta a unei împliniri duhovniceşti facă o mănăstire la Aiud. Nu ştiu dacă
şi fiinţiale, atunci cum să nu nădăjduiesc eu la mântuire?! Normal că aţi aflat de lucrul acesta.
nădăjduiesc la mântuire, dar nu o fac în virtutea unor calităţi ale mele, ci Părintele Arsenie: Să se facă o
a marii iubiri a lui Dumnezeu şi în virtutea credinţei şi nădejdii pe care mănăstire, nu ştiu! Dar că s-a făcut o
Dumnezeu ne-o dăruieşte. Aceste boli şi încercări sunt nişte filtre, la bisericuţă, un schit, mi-a spus chiar
care să nădăjduim că vom da răspunsul cel bun. Eu dacă acum sunt Mitropolitul Bartolomeu Anania.
Sfinţia Voastră, există un proiect, mai
vechi, iniţiat de Părintele Justin, să se
construiască o mănăstire la Aiud; de
asemenea un proiect mai nou, cultural:
ideea unui centru memorial, un fel de
muzeu al holocaustului românilor, cum
fac evreii, ei pun accentul mai mult pe
cultură - idee a actorului Dan Puric.
Sfinţia Voastră ce credeţi că ar trebui
să fie mai important acolo, ce ar trebui
să primeze: mănăstire sau centru
bolnav, sunt răcit, atunci să zic: „Doamne, slavă Ţie pentru boala asta! cultural ?
M-ai înţelepţit cu încă ceva”. Am înţeles o chestie importantă, căci fiind Părintele Arsenie: Părerea mea: să se
bolnav nu puteam să merg la biserică, de exemplu. Am zis aşa: „Doamne, facă mănăstire, fără adaos; mănăstire-
iartă-mă că nu am mers la slujbă”. E de înţeles asta. Dar păcatul cel mare mănăstire, cu trăire de mănăstire, să se pună mai mult accentul pe trăire, Mănăstirea e mai preten­
este altul, acela că nu am zis: „Doamne, dă-mi puterea să merg la slujbă”. pe slujbă, ca să fie pomeniţi deţinuţii. Mănăstire, nu centru cultural. ţioasă decât un centru
Şi că mă mulţumesc că sunt bolnav şi stau în pat. Şi într-adevăr mi-e Centru cultural... este şi nu este, să speculeze fel de fel de idei; mă duc ca cultural, căruia îi pui o firmă
rău, stau în pat, mă doare una, alta, dar nu zic: „Doamne, Doamne, Tu, la un birou. La Aiud este un celular mare, care are 360 de celule. Patru acolo, şi aşa rămâne: placa
Care ai ridicat pe slăbănogul şi pe soacra lui Petru, ridică-mă şi pe mine etaje în formă de T, şi acolo ar putea să se facă ceva; dar e prea mare pentru aia. Mănăstirea nu-i aşa.
şi dă-mi putere să merg la biserică, la biserica mea şi să-Ţi dau slavă”. mănăstire, celularul să fie chilii. Trebuie trăitori, cu stareţ,
Dacă aş spune asta, poate că ar fi mai bine. Cam la fel stau lucrurile cu un număr de călugări,
şi în cazul acestor năpaste ce se abat asupra noastră. Să fim tari în Important este şi ce-ar fi vrut foştii deţinuţi politici, care au murit acolo... măcar până-n zece.
credinţă şi în răbdare, având ca exemplu pe dreptul Iov, încredinţaţi Părintele Arsenie: Mănăstire! Sunt sute de inşi care au murit acolo.
fiind că Dumnezeu ne încearcă credinţa şi ne doreşte mântuirea mai Bunăoară, să spun un caz: unuia care nu încăpea în coşciug, i-au tăiat
mult ca oricine. Să ne-o dorim şi s-o dobândim cu toţii! Aşa să ne ajute picioarele şi i le-a pus alături. Era prea lung... Batjocură faţă de trupul
Dumnezeu! Amin. omenesc, trup omenesc pe care l-a luat şi Hristos!
 104 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 105

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
ET n r O să-i spunem şi IPS Anania opinia Sfinţiei Voastre. E bine aşa? O, călugărie!

D
Tânguirea monahului ispitit
P Mă py
Părintele Arsenie: E bine. Fără discuţie, o să comunicăm noi. Dar nu-i
uşor să faci o mănăstire. Păi, sigur! Mănăstirea e mai pretenţioasă decât Monahia Fotini
o

un centru cultural, căruia îi pui o firmă acolo, şi aşa rămâne: placa aia.
C

Mănăstirea nu-i aşa. Trebuie trăitori, cu stareţ, cu un număr de călugări,
măcar până-n zece. IPS Anania va avea o părere, dar părerea mea este să
fie mănăstire, nu centru cultural. Mănăstirea o susţine Episcopatul, ea
ţine de Cluj, mi se pare.
De Alba. Şi de Alba ţine.
Părintele Arsenie: Asta-i părerea mea:
mănăstire, nu centru cultural. Dar ca să faci
o mănăstire, e mai greu! Eu o declar, dar
trebuie împlinită!
Sfinţia Voastră, la Aiud sunt oameni care
merg în pelerinaj. Sunt oase galbene la Aiud.
Părintele Arsenie: Dragul meu, una e să te
duci să vizitezi, să te închini, să te rogi; alta
este să fii călugăr. (Trebuie) o obşte, măcar
până-n zece persoane.
O, călugărie! Cât de negrăită este taina ta şi cât de ademenitoare sunt
braţele cu care m-ai îmbrăţişat la început – dar cât de dureroasă este şi
strânsoarea ce m-a cuprins în braţele tale! Să mă întorc?! Mă strângi prea Numai tu furi harul
tare. Să merg înainte? Nu am putere. Legată sunt de braţele tale, dar şi Domnului şi-l ascunzi de
de patimile mele. Îmi simt sufletul ferecat şi nici o geană de lumină nu la mine, ca să mi-l dai mai
zăresc. Ce întuneric! De neînţeles îmi sunt toate şi păşesc ca într-o robie. apoi mai strălucit. Toţi
O, călugărie! Unde este dulcea mângâiere ce mi-o arătai la revărsatul poate ajung la acest impas,
zorilor, când cu nesaţ începeam să rostesc rugăciunea Mirelui Meu? dar eu cum voi trece de el?
Îl purtam cu mine oriunde, cu animalele la păscut, printre bucate la Cum voi ajunge la lumina
bucătărie şi în tot locul vedeam Numele lui Iisus. de dincolo de întuneric, de
O, călugărie! Unde-ţi este nebiruita putere ce mi-o arătai la apusul dincolo de acest tunel?

Credem că se încearcă să se preia de către

alţii, care nu sunt foarte cinstiţi, ideea aceasta
a Aiudului.
Părintele Arsenie: Nu e cazul să pierdem
vremea. Mi-am spus punctul de vedere. Eu
îţi spun de ce nu e bine centru cultural: că
nu-i nimic. Decât într-o discuţie oarecare,
şi suferinţa rămâne îngropată permanent, şi
fac să speculeze suferinţa.
O mănăstire are slujbă zilnică, şi-i aminteşte
zilnic. Încet-încet poate-i capătă numele
celor care au suferit acolo. Şi Aiudul nu-i
numai Gafencu şi Ianolide...; au fost băieţi
buni, dar sunt atâţia inşi care-au murit acolo. soarelui, că parcă nimeni nu era mai de neînvins ca mine? Legea firii era
Eu îi pomenesc cât se poate. mult prea mică faţă de puterea ta. Somnul mi-l opreai, foamea mi-o făceai
Mi se pare că punctul de vedere cel mai greu prieten, trupu-mi întăreai, mintea mi-o furai şi o trimiteai să cotrobăie
o să-l aibă I.P.S. Bartolomeu Anania. El a prin vieţile Sfinţilor şi paginile filocalice ale de Dumnezeu purtătorilor
sfinţit şi schitul, şi bisericuţa. Părinţi – şi hotar nu mai găsea.
O, călugărie! Unde-ţi este liniştea ce mi-o aduceai în miez de noapte
şi-n inimă mi-o aşterneai? Şi acolo se desfăcea o lume nouă, cu care abia
aşteptam să mă întâlnesc, o lume ce-mi stingea simţurile trupeşti şi-mi
aprindea lumina cea negrăită din care curgeau izvoarele vieţii veşnice?
 106 AT I T U D I N I

U ti ht
O a
R ăs ig

Ă
-V re
ET n r

D
P ă py

Toate celelalte mi se făceau grabnic trecătoare şi neînsemnate, iar eu

o
C

rămâneam faţă-n faţă numai cu veşnicia. Cine m-ar fi despărţit de dragostea

M

Mirelui meu? Oare necazurile ce veneau de la oameni? Nicidecum! Oare

vreo altă neputinţă sau dragoste străină? Cum ar fi putut, dacă braţele tale
mă-mbiau cu atâtea bunătăţi cereşti?
Dar, vai! Pulbere şi vis sunt toate acestea pentru mine, acum. Abia dacă-
mi mai aduc aminte că le-am gustat vreodată. Străine-mi sunt braţele ce

Somnul mi-l opreai,
foamea mi-o făceai prieten,
trupu-mi întăreai, mintea
mi-o furai şi o trimiteai
să cotrobăie prin vieţile
Sfinţilor şi paginile
filocalice ale de Dumnezeu
purtătorilor Părinţi – şi
hotar nu mai găsea.
mă cuprind acum şi parcă mă doare strânsoarea ta. Au rămas patimile
mele şi strânsoarea ta. Urâciunea mă-nconjură din toate părţile. În zadar
îmi ridic mintea din nou prin scrierile Sfinţilor Părinţi, că pică ameţită
lângă hoitul meu. În zadar îmi silesc inima să strige către Hristos, străin
e Mirele de ea. În zadar caut la cei de lângă mine, că rămân tot paralizat.
Parcă înnebunesc, dar oare n-am înnebunit?
O, călugărie, numai tu şti aceste taine. Numai tu furi harul Domnului
şi-l ascunzi de la mine, ca să mi-l dai mai apoi mai strălucit. Toţi poate
ajung la acest impas, dar eu cum voi trece de el? Cum voi ajunge la lumina
de dincolo de întuneric, de dincolo de acest tunel? Un tunel mă desparte
de lumina lui Hristos. Cum voi trece de toate gropile ce nu le văd? Nu
ştiu! Mila Ta, Doamne, mă va urma în toate zilele vieţii mele?
O, călugărie, strânge-mă tare ca să nu alunec din braţele tale, cu care m-
am legat din tinereţile mele. Ţine-mă cu darul tău, cel dat mie de Hristos,
Domnul meu.