Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un român a mâncat în medie 150kg de legume şi 66kg de fructe în 2010, potrivit datelor Ministerului
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Alimentul de bază se pare că e cartoful, media fiind de 156kg pe cap de
locuitor. Conform datelor statistice centralizate la nivelul MADR obţinute la solicitarea TOTB, ponderea
importurilor în consumul intern este de 11,4% pentru legume şi 22% la fructe. În 2010, producţia internă de
legume s-a ridicat la 3.155.173 de tone, cea de cartofi la 3.286.407 de tone, iar cea de fructe la 1.398.739 de
tone. În ce priveşte importul de legume, acesta reprezintă 4% din nivelul producţiei interne, iar importul de
fructe echivalează cu 19%.
Principalele legume importate pe lista Ministerului Agriculturii sunt roşiile, ceapa, morcovii, varza şi
castraveţii, iar la capitolul fructe – merele, perele, caisele, cireşele, piersicile, strugurii de masă, bananele,
citricele, nucile cocos, curmalele, smochinele şi ananasul. În ce priveşte principalele legume din producţia
internă, acestea sunt roşiile, varza, ceapa, morcovii, vinetele şi castraveţii, iar la capitolul fructe – merele,
perele, prunele, cireşele, vişinele şi caisele.
Potrivit recomandărilor internaţionale, trebuie să consumăm legume din abundenţă şi 3-4 porţii de fructe pe zi
pentru o dietă echilibrată, explică dr. Mihaela Gologan, medic specialist în diabet nutriţie, de la Centrul Medical
Unirea. Acestea sunt surse de fibre, minerale şi vitamina C. “Bineînţeles că recomand fructele şi legumele de
sezon şi produse local pentru că avem mai multă siguranţă asupra calităţii, dar în această perioadă ne bazăm pe
cele importate sau crescute în seră. Decât să mâncăm mezeluri şi alte produse procesate, mai bine fructele şi
legumele care sunt”, spune aceasta.
În această perioadă medicul ne sfătuieşte să mâncăm leguminoase – 1-3 porţii pe zi – care sunt surse de proteine
vegetale şi acizi graşi polinesaturaţi şi pot înlocui chiar şi carnea din alimentaţia noastră. Aşadar, nu evitaţi
fasolea boabe, mazărea, năutul sau lintea când mergeţi la cumpărături. Vegetalele au un rol important în
menţinerea stării de bine datorită fitonutrienţilor pe care îi conţin. Morcovii, dovleacul, spanacul sunt legume
bogate în beta-caroten cu rol antioxidant, varza, conopida, broccoli, andivele, guliile au rol detoxifiant, iar
prazul, ceapa, usturoiul au rol imunomodulator. La capitolul fructe de sezon, medicul Mihaela Gologan ne
recomandă mere, pere şi citrice – care au un conţinut ridicat de vitamina C.
Când mergem la piaţă (neapărat cu sacoşa refolosibilă) să cumpărăm fructe şi legume trebuie să ţinem minte că
nu toate alimentele sunt bune sau rele, ci există nuanţe, ne atrage atenţia prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi,
directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti. “Unele fac mai mult rău, altele mai mult bine.
Dintre cele care fac mai mult bine sunt fructele şi legumele autohtone şi din sezonul lor. Dacă sunt importate de
la mii de kilometri distanţă şi mai ales din afara Uniunii Europene, ele pot fi tratate cu bifenol antimucegai,
lucru care este interzis în UE, dar permis în alte colţuri ale lumii”, spune prof. Mencinicopschi, care ne
avertizează că dacă ne gândim să facem dulceaţă din coajă de portocale sau lămâi poate fi foarte periculos.
Fructele şi legumele importate sunt tratate cu substanţe care le măresc perioada de valabilitate. Merele arată ca
în poveşti pentru că au “substanţe de glazurare” care le fac frumoase ca din ceară, dar, de fapt, ele sunt
îmbătrânite şi nu au prospeţime. Un alt exemplu care ne pune pe gânduri îl reprezintă căpşunele care rezistă
chiar şi trei săptămâni. Cum e posibil acest lucru, când cele de producţie autohtonă nu rezistă nici până seara
târziu? Ele sunt culese când sunt încă verzi şi nu au toate proprietăţile, iar pentru a rezista sunt iradiate, explică
prof. Mencinicopschi.
Printre fructele şi legumele recomandate în această perioadă de prof. Mencinicopschi se numpără merele,
perele, andivele – puţini ştiu că acestea de produc în Moldova şi sunt muguri de cicoare folosite ca plante
medicinale, foarte bune pentru ficat şi bilă, dar şi pentru slăbit – , morcovi, pătrunjel, varză, varză murată prin
fermentaţie lactică – aceasta are mai multă vitamina C decât citricele – , cartofi, praz, ceapă. Roşiile pe care le
găsim momentan sunt crescute în seră, adică aproape că nu sunt crescute în pământ, spune prof.
Mencinicopschi, dar sunt bune şi aşa, decât deloc. Dar nu trebuie să ne aşteptăm să aibă gustul şi culoarea celor
crescute în grădină, unde văd soarele, în pământ îngrăşat cu bălegar sau, mai mult, gustul celor din soiuri vechi,
precum “inimă de bou”. Nu degeaba se plânge toată lumea că salata de roşii nu mai e ce era.
Pentru diversificare, nu trebuie să fugim nici de mango, de avocado sau alte fructe şi legume exotice, care
oricum nu pot fi de bază în alimentaţia noastră din cauza preţului foarte mare.
Dacă nu vă aflaţi în categoria privilegiaţilor cu rude la ţară care le furnizează fructe şi legume produse în
grădina proprie sau a celor care au o “sursă” sigură în piaţă de unde cumpără fructe şi legume autohtone,
crescute şi îngrijite de oameni de încredere, atunci aveţi sarcina dificilă de a investiga provenienţa fructelor şi
legumelor cumpărate. Dacă la supermarket scrie pe etichetă, la piaţă trebuie să fiţi cunoscător sau să daţi peste
un vânzător onest. Dacă daţi de un intermediar care nu este interesat decât să-şi vândă marfa, mai aveţi o a treia
opţiune, care e cel mai probabil doar teoretică, să mergeţi la laborator şi să verificaţi.
Dacă sunteţi un consumator preocupat de originea fructelor şi legumelor chiar şi când mergeţi la restaurant, e
bine de ştiut că există şi bucătari care pun preţ pe asta. Violeta Dincă, proprietara restaurantului Violeta’s
Vintage Kitchen, a găsit soluţii pentru oferta limitată de fructe şi legume proaspete pe timp de iarnă. Pentru
clienţii localului, Violeta mizează pe leguminoase şi rădăcinoase, cât mai multe salate combinate cu
carbohidraţi şi cereale integrale – cartofi, orez, paste, grâu, orz, cuscus, bulgur. “Apelăm la legumele din serele
româneşti pentru a le evita pe cele de import, susţinând, în mod ecologic, producţia locală, atunci când ne e
poftă de ridichi, ceapă şi salată verde în miezul iernii”, spune aceasta. Tot din meniu mai fac parte legumele şi
fructele pe care le-a pus la murat toamna trecută – morcovi, varză, castraveţi, conopidă, ţelină, mere, prune,
gutui – sau la congelator – mazăre, ardei, vinete, spanac, căpşuni, vişine, fructe de pădure.
Cine are nevoie de puţină inspiraţie pentru un prânz de sezon şi din producţie locală, Violeta recomandă salata
de varză albă cu grâu integral, linte verde, mazăre, morcovi şi conopidă. “Se toacă fideluţă 1/2 varză albă, 2
morcovi, 1 măr decojit, se adaugă 1 ceaşcă de conopidă crudă tocată mărunt, 1 ceaşcă de grâu integral fiert, 1
ceaşcă de linte verde fiartă, 1 ceaşcă de mazăre fiartă, sare marină grunjoasă şi piper mixt (negru, verde, alb
şi rosu) proaspăt râşnit, 6 linguri de ulei, 2 linguri de suc de lămâie, 1 linguriţă de miere, 1/2 linguriţă de chili.
Poftă bună!”.
Pentru clienţii pretenţioşi care îşi permit să cumpere fructe şi legume cu “adeverinţă” bio, oferta nu este foarte
bogată în Bucureşti, dar unul dintre magazinele care pun la dispoziţie fructe şi legume organice, netratate cu
produse chimice se numără Pukka Food. Cumpărăturile de aici uşurează semnificativ buzunarul clienţilor care
sunt dispuşi să plătească între 12 şi 16 lei pe un kilogram de mere, 47 de lei pe un kilogram de pere, 97 de lei pe
un kilogram de curmale proaspete, 30 de lei pe un kilogram de kiwi, 30 de lei pe un kilogram de castraveţi, 15
lei pe un kilogram de cartofi, 22 pe un kilogram de roşii, 7,5 lei pe un kilogram de morcovi sau 22 de lei pe un
kilogram de dovleci,
Până la urmă, putem mânca sănătos. “Cu condiţia să vrem şi să ne informăm”, adaugă prof. Mencinicopschi.
Specia umană nu mănâncă instinctiv, trebuie să învăţăm să mâncăm corect, altfel ne vom îmbolnăvi, explică
acesta. “Oamenii cred că ştiu să mănânce, dar o fac pe baza a două criterii – preţ şi gust / ambalaj / ce-au mai
auzit de la alţii. Ne trebuie cultură nutriţională, dacă nu, ne afectăm sănătatea şi partea proastă este că bolile
alimentare nu apar imediat, ele se instalează după ani şi ani când nici nu mai facem legătura între ce am mâncat
şi cancere sau alte afecţiuni”.
1.Cei care beau sucuri artificiale în loc de băuturi sănătoase (lapte, sucuri naturale de fructe şi apă din surse
controlate) pierd beneficiul vitaminei A, a calciului, magneziului şi ale altor vitamine şi minerale. Mai mult,
sucurile conţin acid fosforic, care ne „mănîncă” calciul şi magneziul şi ne scad imunitatea.
2.Sucurile artificiale care conţin sirop de porumb cu nivel mare de fructoză au niveluri ridicate de radicali liberi,
care afectează ţesuturile şi au fost asociate cu dezvoltarea diabetului şi complicaţiile diabetului.
3.Sticlele de plastic conţin o chimicală toxică numită bisfenol A (BPA), care se poate impregna în lichid, mai
ales în prezenţa acizilor sau altor substanţe pe care le conţin sucurile. BPA e asociată cu foarte multe afecţiuni,
inclusiv depresia sistemului imunitar. Experţii în sănătate publică ne recomandă să ne protejăm copiii de
expunerea la produse care conţin BPA.
4.Sucurile dietetice contribuie la creşterea în greutate. Un studiu făcut pe 1550 de subiecți a demonstrat că cei
care beau sucuri dietetice au cu 41% mai multe şanse să devină suprapoderali la fiecare sticlă sau doză băută
zilnic. Gustul dulce le semnalizază celulelor să depoziteze grăsimi şi carbohidraţi, ceea ce creşte senzaţia de
foame. Dulcele provoacă descărcarea insulinei, ceea ce blochează capacitatea organismului de a arde grăsimile.
Adevărul, simplu şi clar, e că nici un studiu nu a demonstrat vreodată că sucurile dietetice ne ajută să pierdem în
greutate.
Anemia pernicioasa
Anemia pernicioasa este o forma rara de anemie si este provocata de incapacitatea organismului
de a aborbi vitamina B 12, care este necesara in producerea celulelor rosii din sange. Anemia
pernicioasa se poate diagnostica prin intermediul unui test de sange si se trateaza cu injectii de
vitamina B 12.
Pe langa albirea parului, acest tip de anemie prezinta si alte simptome, printre care oboseala,
respiratia intrerupta si dureri in zona pieptului.
Acest lucru era valabil mai ales in trecut, cand calitatea vopselelor de par putea fi pusa la
indoiala. Dar daca folosesti o vopsea de buna calitate, parul tau nu ar trebui sa aiba de suferit.
Mostenirea genetica
Ereditatea afecteaza felul in care incaruntesti. Din aceasta cauza nu toti oamenii incaruntesc la
fel. Probabil ca ai vazut persoane care au cateva fire de par alb, desi au o varsta inaintata sau
persoane care numai pe anumite portiuni au par alb.
Foarte multe persoane isi vopsesc parul din motive de diversitate. Astazi ma fac blonda, maine
bag ceva suvite roscate si pana peste doua luni ma trezesc cu parul verde. Alte persoane, mai
ales dupa o varsta, incep sa priveasca vopsitul ca o nevoie estetica altfel orientata. Parul albeste,
de obicei, odata cu inaintarea in varsta. Exista insa si cazuri cand parul albeste mai devreme?
Care sunt cauzele, pot fi ele impiedicate sau combatute? Iata ce am aflat: 1.Nu te speria de la
primele fire! Chiar daca nici nu ai batut 20 de ani si deja ti-a aparut un fir alb, nu te panica. Este
normal si poate sa nu aduca dupa sine alte fire albe. In plus, exista anumite tratamente pe baza
de vitamine care combat problema firelor albe astfel incat tu sa iti rezolvi situatia foarte simplu si
natural. 2. Albire prematura? In unele situatii insa, albirea parului nu poate fi controlata. Pe
masura ce imbatranim, parul nostru albeste cu o viteza mai mare. Aici intervine problema!
Albesc desi nu am varsta la care sa patesc acest lucru. Cauza este lipsa unei vitamine care se
gaseste in piele si care nu a fost suficienta in alimentatia ta. In foarte multe cazuri, albirea
prematura are o cauza genetica. Poti spune ca este albire prematura daca mai mult de jumatate
din parul tau este alb inainte de a implini 40 de ani. Daca si parintii tai sau rudele mai
indepartate au albit mai devreme de 40 de ani ar trebui sa iti pui intrebari din timp si sa faci ceva
cat mai devreme. Albitul brusc: nu este doar basm, dar nici prea departe nu merge. Parul nu
poate albi peste noapte, insa poti sa suferi de alopecia areata, adica pierderea parului inca
nealbit si pastrarea celui deja alb. 3.Simptome si metode de aparare: Primele semne sunt textura
si stralucirea parului. Pletele tale vor arata mai terne, mai uscate si mai putin stralucitoare. Un
alt semn este caderea excesiva a parului. Daca observi ca pe pernele tale sau pe haine sau la
dus pierzi mult par, intreaba-te daca nu cumva ai probleme cu alimentatia. Poate ca suferi de
anumite boli: probleme ale tiroidei, vitiligo, deficienta de vitamina B12, anemie. Daca te apropii
de menopauza si suferi de albirea prematura, gandeste-te si la osteoporoza, unele studii au
aratat ca ar fi legate. Cum vezi aceste semne, actioneaza! Acum este momentul sa treci pe un
tratament cu vitamine care sa iti refaca echilibrul din corp si ca parul tau sa nu ajunga alb inainte
ca tu sa implinesti o varsta care sa il justifice. Sau gandeste-te ce tunsoare te-ar avantaja!
Albirea parului e procesul prin care firul de par isi pierde culoarea devenind alb. Mecanismul prin
care se produce albirea parului e fie scaderea productiei de pigment la nivelul firului de par, fie
incetinirea proceselor ce transporta pigmentul in firul de par.
albireaparului.jpg
Albirea parului este un proces natural ce este corelat cu cel de imbatranire. Pe masura ce
inaintam in varsta celulele responsabile cu producerea pigmentului mor, firele de par devenind
gri apoi argintii apoi in final albe. Exista insa destul de multe cazuri in care albirea parului are loc
prematur, independent de varsta.
In urma diferitelor studii s-a stabilit ca parul femeilor albeste mai repede decat cel al barbatilor.
Cauza ar fi stresul la care femeile isi supun parul. Daca in mod normal primele fire de par alb ar
trebui sa apara in jurul varstei de 40 de ani, nu putine sunt cazurile cand la 20-25 de ani acestea
deja devin vizibile.
Cauze
Cand vezi oameni in varsta cu parul alb nu ti se pare nimic iesit din comun. Parca e o incununare
a vietii lor. Dar cand vezi oameni la 30, 40 de ani sau chiar tineri la 17, 20 de ani parca e o
imagine cu care nu ne impacam. Mai ales daca e vorba de noi. Tin minte si acum ca aveam o
colega in liceu care inca de pe la 16 ani avea cateva fire albe si fiind bruneta contrastul era
neplacut.
de Simona Esanu
In revista 'Scientific American' doctorul Meyer spunea ca la caucazieni jumatate din oameni au
fire albe la varsta de 50 de ani in procent de circa 50%. Vestea proasta este ca nu exista niciun
remediu sau medicament care poate opri aparitia firelor albe. Este un fenomen care nu se poate
inversa.
Vestea buna este ca in acest moment mai multi cercetatori de la Bradford University cauta o
solutie pentru ca parul alb sa revina la culoarea naturala sau ca sa previna albirea parului. Deja
se afla in testari un produs care se spera ca va revolutiona piata. Pana atunci depisteaza factorii
care iti produc fire albe la propriu si incearca sa ii elimini.
Parul albeste din cauza dereglarii metabolismului fierului iar acest proces este datorat stresului si
mai ales conflictelor continue cu pariniti, colegi si cel mai des cu partenerul sau copii.
Persoanele supuse tot timpul la conflicte si certuri isi pierd fierul din celule si automat si culoarea
parului si in general se poate masura si o dereglare a fierului din sange. Si socuri bruste si
sperieturi pot duce la albirea instantanee sau rapida parului si de aici se vede clar faptul ca acest
lucru are, ca si orice alta boala o cauza sufleteasca.
In legatura cu mostenirea ereditara: des cand parintii au trait in conflicte si stres si copii vor trai
in conflicte sau stres caci des se imita ce au vazut si invatat in casa parinteasca (exista si
exceptii !) iar daca parintii au avut par alb prea devreme atunci si copii vor avea par alb prea
devreme. Insa cauza este in cele mai multe cazuri existenta unor conflicte dese sau a unui stres
continuu si nicidecum ceva ereditar, din gene. Dar medicina da mereu vina pe gene iar cauzele
sufletesti sunt ignorate complet.
Sankaran, un mare homeopat, scrie despre persoanele care au nevoie de fier homeopat sau
metale homeopate:
"Fierul impreuna cu manganul, cobaltul, nichelul, cupru si zincul au de a face cu randamentul si
apararea".
Ferrum metallicum este in homeopatie remediul "luptatorilor". Intelegi acum de unde vine
albirea parului ?
Ferrum metallicum sau Ferrum phosphoricum CH7, CH9 sau CH12 luat regulat (sau in in dilutii
mai inalte dupa prescriptie homeopata) sau al remediu, in functie de simptome, poate duce la
oprirea acestui proces insa trebuie eliminate si conflictele. Poate fi insa si alt metal in afara de
fier. De exemplu excesul de mangan in sange duce si el la blocarea asimilarii fierului.
In acest caz remediu este Manganum, care are un efect similar cu cel al fierului dar difera in mici
detalii.
Raspunde Specialistul
Raspuns: Varsta albirii parului (canitie) variaza foarte mult de la un individ la altul. la varsta de
50 de ani, 50% din populatie are 50% din firele de par încaruntite. Vorbim despre canitie
prematura, daca aceasta se instaleaza înainte de 20 de ani, la populatia caucaziana sau înainte
de 30 de ani, la populatia de culoare. cel mai frecvent canitia prematura este genetica si se
asociaza, de regula, cu o longevitate îndelungata. rar se asociaza cu alte simptome în cadrul
unor sindroame genetice. Încaruntirea prematura se poate instala secundar unor afectiuni:
deficit de vitamina B12 (anemia pernicioasa), anemie prin deficit de fier severa, deficit de cupru,
deficit proteic - afectiuni care pot fi diagnosticate în urma unui consult medical. canitia
prematura poate aparea si secundar unor probleme de natura psihica.
Un nivel ridicat al stresului afectează celulele suşă care dau culoarea firelor de păr, provocând
albirea lor. Cercetătorii de la Universitatea Kanazawa din Japonia au studiat efectele stresului
asupra firelor de păr din blana şoarecilor.
Blana şoarecilor expuşi unor teste de inducere a stresului s-a albit mai devreme, pe măsură ce
celulele prezente în foliculii firelor de păr au fost obligate să se maturizeze, reducând producţia
de melanină, substanţa responsabilă pentru culoarea părului şi a pielii.
David Fisher, şeful Departamentului de dermatologie de la Harvard Medical School, a declarat că,
prin blocarea diviziunii celulelor suşă a căror structură ADN a fost afectată, se poate preveni
apariţia tumorilor canceroase.
Acestea din urmă apar atunci când o serie de celule “defecte” încep să se înmulţească într-un
mod necontrolat. “Albirea părului poate fi considerată un mecanism de protecţie. S-a demonstrat
că acest mecanism conduce la înlăturarea celulelor suşă deteriorate”, a explicat David Fisher.