Dorin Tudoran

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dorin Tudoran (n. 30 iunie 1945, Timişoara) este un poet, publicist şi disident politic român.

Este absolvent al Liceului "Mihai Viteazul" din Bucureşti unde obţine un bacalaureat în 1963. Licenţiat
al Facultatii de Limba şi Literatura Româna a Universităţii din Bucureşti (1968). Redactor la publicaţiile
româneşti pentru străinatate (1971-1973). Redactor la revista Flacăra(1973-1974) şi Luceafărul (1974-
1980). Bursier în Franţa şi R.F.G. (1979, 1980, 1981). Membru al Partidului Comunist Român până în
anul 1982. Din 1977 până in 1981, când demisionează, face parte din Consiliul de conducere al
Uniunii Scriitorilor din R.S.R.

[modificare]Actul de dizidenţă
La 7 aprilie 1984, Dorin Tudoran depune o cerere prin care invocă dreptul de a emigra, impreună cu
familia. În faţa refuzului autorităţilor de a-i răspunde, îi adresează, pe 1 august 1984, un memoriu lui
Nicolae Ceauşescu, în care afirma, între altele: "ca scriitor, cetăţean şi părinte m-am convins definitiv
că între credinţele mele cele mai profunde despre Om si Drepturile sale inalienabile, Libertate şi
Democraţie, Dialog şi Opinie, Cinste şi Echitate, Cultură şi Educaţie, Patriotism şi Sacrificiu etc. şi
realităţile româneşti de azi există o prăpastie de netrecut". [1]

Pe 8 aprilie 1985, este convocat la Procuratura Municipiului Bucureşti şi ameninţat cu un proces penal.
La 25 aprilie 1985, declară greva foamei şi incearcă să obtina o audienţă la Consulatul SUA din
Bucureşti. Este transportat (împreună cu fiica sa în vârstă de 8 ani) la sediul Secţiei 1 Miliţie Bucureşti,
unde este anchetat şi reţinut timp de 12 ore. Pe data de 6 iunie 1985 încetează greva foamei. Pe 24
iulie 1985 pleacă din R.S.R. Se stabileşte în SUA unde va edita sub egida centrului de politologie
Foreign Policy Research Institute din Philadelphia publicaţia „Agora. Revistă alternativă de cultură”
(Philadelphia, 1987–1992). Revine în România în 1990 ca reprezentant al SUA şi apoi lucrează la
consulatul SUA din Chişinău, capitala republicii Moldova. În anul 2004 este, „din motive sentimentale“,
pentru o scurtă perioadă de timp, consilier de campanie al Partidului Umanist Român, partid condus
de controversatul Dan Voiculescu, dovedit drept colaborator al Securităţii. [2]

[modificare]Volume publicate

 Mic tratat de glorie, Bucureşti, 1973;

 Cântec de trecut Akheronul, Bucuresti, 1975;

 Martori oculari (publicistică; in colab. cu Eugen Seceleanu), Iaşi, 1976;

 O zi in natură, Bucureşti, 1977;

 Uneori, plutirea, Bucureşti, 1977;

 Respiraţie artificială, Cluj, 1978;

 Pasaj de pietoni, Bucureşti, 1978;

 Biografia debuturilor (interviuri), Bucureşti, 1978;

 Semne particulare (antologie), Bucureşti, 1979;

 Nostalgii intacte (interviuri), Bucuresti, 1982;

 Adaptarea la realitate (publicistica), Bucuresti, 1982;

 De bună voie. Autobiografia mea, Ed. Nord, Aarhus, 1986;

 Optional Future. Poems (trad. în limba engleză de Marcel Corniş-Pop), Europa Media, Inc.,
Daphne, Alabama, 1988;

 Frost or Fear? On the Condition of the Romanian Intellectual (trad. in limba eng. de Vladimir
Tismareanu),

 Europa Media, Inc., Daphne, Alabama, 1988;

 Ultimul turnir (antologie intocmita de Mircea Mihaies), Timişoara, 1992;

 Onoarea de a înţelege. Interviuri, Bucureşti, 1998;

 Kakistocraţia, Chisinau, 1998 (eseuri; cu o prefaţă de Nicolae Manolescu; postfata de Dorin

Tudoran);( titlul volumului s-ar traduce din limba greacă prin Puterea proştilor)

 Viitorul facultativ. Poezii alese. / Optional Future. Selected Poems (ed. bilingva; traducere in
limba engleză de Marcel Corniş-Pop: cu o prefaţă de Ion Bogdan Lefter), Bucureşti, 1999;

 Tânărul Ulise. Antologie (cu o prefaţă de Mircea Mihăieş), Iasi, 2000.