Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TOP 10 Evadări Uluitoare Din Închisori
TOP 10 Evadări Uluitoare Din Închisori
2
Cele mai dure 10 inchisori din lume
5
TOP – ul celor mai uluitoare evadări din închisori
Fie vorba despre nelegiuiţi celebri, prizonieri de război sau oameni nevinovaţi, iată o listă cu
zece dintre cele mai surprinzătoare evadări din închisorile lumii.
6
13. Cei 7 texani
Texas 7 a fost un grup de prizonieri care au evadat din Unitatea John Connaly, din apropierea
oraşului Kenedy, Texas, la 13 decembrie 2000. Au fost prinşi in perioada 21-23 ianuarie 2001, în
urma programului de televiziune din SUA "America's Most Wanted".
Pe 13 decembrie 2000, cei şapte au derulat o schemă elaborată şi au scăpat din închisoarea de
stat de maximă siguranţă, aflată în sudul statului Texas. Folosind cîteva şiretlicuri bine ticluite,
cei şapte condamnaţi au asaltat şi privat de libertate nouă supraveghetori civili, patru ofiţeri de
corecţie şi trei prizonieri neimplicaţi, la aproximativ 11:20 A.M. Evadarea a avut loc în timpul
celei mai relaxate perioade ale zilei, atunci cand supravegherea anumitor locaţii era diminuată.
Majoritatea violenţelor au fost puse în aplicare în felul următor: unul dintre puşcăriaşi chema pe
cineva, iar altul lovea persoana nesuspicioasă în cap, din spate. Odată ce victima cădea, deţinuţii
îi luau hainele, o legau, îi puneau căluş şi o duceau în camera generatoarelor, în spatele unei uşi
încuiate.
8
recapturati, iar doi s-au inecat in raul James din
apropierea puscariei.
Penitenciarul Libby se intindea pe o intreaga
strada din Richmond. La nord se asternea strada
Carey, care facea legatura cu restul orasului, iar in
partea de sud se afla raul. Cladirea era inalta de trei
etaje si avea un beci pe partea dinspre raul James.
Conditiile de trai erau extrem de precare: mancarea,
uneori absenta in totalitate, era saracacioasa, iar
dotarile sanitare - inexistente. Mii de oameni au murit aici.
Prizonierii au reusit sa evadeze patrunzand in zona beciului cunoscut ca "iadul sobolanilor",
care nu mai era folosit din pricina infestarilor cu rozatoare, si au sapat un tunel. Dupa 17 zile de
sapat, au reusit sa ajunga sub un atelier de prelucrat tutun, aflat in apropiere. Barbatii au patruns
in curtea incercuita de pereti a depozitului, si au iesit, pur si simplu, pe usa din fata. Tunelul
sapat a mers pe sub pamant pe o distanta suficient de mare fata de inchisoare, incat prizonierii sa
treaca neobservati dincolo de perimetrul institutiei si sa dispara in intuneric nederanjati.
Cele doua "creiere" din spatele evadarii au fost colonelul Rose si maiorul Hamilton. Cei doi
au lucrat neobositi la planul scaparii. Rose s-a gandit sa intre in beci prin semineu, iar Hamilton a
gandit tunelul. Rose a muncit din greu sapand si a organizat oamenii pe echipe, in timp ce
Hamilton s-a ingrijit de partea logistica si a inventat diferite mijloace istete de indepartare a
pamantului sapat si de alimentare cu oxigen a tunelului.î
9. Evadarea cu elicopterul
Pascal Payet, cunoscut si sub pseudonimul Kalashnikov Pat, a fost initial intemnitat pentru o
crima produsa in timpul unui jaf stangaci dintr-o duba si condamnat, in 2001, la 30 de ani de
inchisoare in Franta. A reusit sa evadeze nu o data, ci de doua ori, de fiecare data cu ajutorul
unui elicopter.
Dupa prima evadare, din 2001, Payet a fost prins si sentinta i s-aextins cu inca sapte ani.
Ultima evadare a barbatului a avut loc lainchisoarea Grasse, in iulie 2007, atunci cand, cu un
elicopter Squirrel, deturnat cu tot cu pilot de pe aeroportul Cannes-Mandelieu, patru barbati
mascati si inarmati pana in dinti au coborat pe acoperisul penitenciarului si si-au ridicat
camaradul.
Elicopterul a aterizat, apoi, mai tarziu, in Bringnoles, la 38 de kilometrei distanta nord-est de
Toulon, Franta, pe coasta Mediteranei. Payet si complicii sai au disparut, iar pilotul a fost
9
eliberat nevatamat. Infractorul a fost recapturat la 21 septembrie 2007, in Matarao, Spania, la
aproximativ 30 de kilimetri distanta de Barcelona. Isi facuse operatie estetica, dar chiar si asa a
fost identificat de autoritatile spaniole.
11
a contribui la ridicarea, de la zero, a lagarului. Pe 9aprilie 1941, Rawicz, impreuna cu sase
camarazi, a evadat in plin viscol siberian.
Cei sapte barbati s-au indreptat catre sud, evitand orasele de teama ca ar putea fi tradati, insa,
aparent, nimeni nu ii urmarea. S-au mai intalnit cu o fugara, o femeie poloneza, pe nume
Krystyna. Noua zile mai tarziu au traversat raul Lena. Au mers de-a lungul Lacului Baikal si au
trecut in Mongolia. Din fericire, oamenii intalniti acolo au fost prietenosi si ospitalieri. In timpul
traversarii desertului Gobi, doi membri ai grupului, intre care femeia si un anume Makowski, au
decedat. Ceilalti au fost nevoiti sa vaneze si sa manance serpi pentru a supravietui.
In octombrie 1941, fugarii au ajuns in Tibet. Localnicii au fost si aici prietenosi, mai ales
atunci cand calatorii au spus ca incearca sa viziteze capitala Lhasa. Grupul lui Rawicz a traversat
muntii Himalaya, eveniment in timpul caruia un alt membru si-a gasit sfarsitul din cauza frigului,
in timp ce altul a cazut intr-o crevasa si a disparut. Rawicz si cei ramasi ar fi ajuns in India
Britanica in martie 1942, dupa 6.500 de kilometri parcursi.
In 2006, un documentar realizat de BBC, bazat pe documente sovietice, a lansat ipoteza ca
evadarea lui Rawicz ar fi o fabulatie, acesta fiind de fapt eliberat, in 1942, in cadrul amnistierii
polonezilor de catre URSS si transportat peste Marea Caspica la o tabara de refugiati din Itan. In
mai 2009, Witold Glinski, un veteran de razboi care traieste in Marea Britanie si membru al
grupului lui Rawicz, a iesit la rampa declarand ca povestea este adevarata, numai ca el insusi ar
fi fost protagonistul ei, in vreme ce Rawicz a ramas intemnitat pana la amnistiere.
3. Giacomo Casanova
Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt, cunoscut mai simplu ca
si Casanova, s-a nascut in anul 1725 in Venetia. Tanarul a devenit
faimos atat pentru viata boema, plina de aventuri, legatura cu femeile
cu care intractiona, cartea autobiografica “Povestea Vietii Mele”, dar
12
si pentru celebra sa evadare din Palatul Dogilor din Venetia.
Numele lui Casanova este astazi sinonim cu arta seductiei. Tanarul si-a construit aceasta
imagine datorita cuceririlor sale in randul femeilor de rang inalt din Venetia respectivilor ani.
Casanova a avut acces la nobilimea venetiana datorita mamei sale, o actrita de teatru celebra in
perioada respectiva.
“Scaparile sale” si “micile escapade” cu femeile nobililor venetieni i-au adus defapt si
condamnarea la inchisoare, in anul 1755, intr-unul dintre turnurile Palatului Dogilor. Acest fapt
era similar cu condamnarea la moarte, pentru ca de acolo, nimeni nu scapa viu.
Totusi, Casanova a reusit sa-si manipuleze colegii de celula (majoritatea trimisi ca sa-l
spioneze) si a scapat cu ajutorul unui preot in ziua de 5 ianuarie 1757, escaladand turnul. Actul
lui a fost musamalizat de catre autoritati, de frica sa nu dea nastere unei isterii in randul
doamnelor de la curte.
Casanova a parasit Venetia si s-a refugiat la Paris.
1.John Dillinger
John Dillinger a fost unul dintre cei mai cunoscuti gangsteri din America. Dillinger este la fel
de faimos precum Bonnie si Clyde, Al Capone si alti cativa care au reprezentat criminalitatea
respectivilor ani din Statele Unite.
FBI a pornit pe urmele lui Dillinger dupa ce acesta a jefuit o banca in Chicago. Banda
gangsterului a omorat mai multi politisti si civili in timpul atacului, dar gangsterul personal a fost
acuzat doar de o singura crima, moarte unui ofiter de politie.
Totusi Biroul Federal l-a cautat pe gangster si l-a gasit dupa mai multe luni, tot in Chicago,
unde acesta reusise sa-si formeze o noua identitate, fiind foarte bine acoperit.
John Dillinger a iesit in seara de 22 iulie 1934 la film cu cele doua prietene ale sale. Una
dintre acestea l-a tradat pe gangster si a anuntat politia care impanzise locul deja si care astepta
ca John sa iasa din cladirea cinematografului.
Gangsterul a parasit locul si a incercat sa fuga, dar a fost impuscat mortal de catre 2 ofiteri de
politie.
Indiferent de contextul în care s-ar consuma acest fapt, condamnarea la închisoare nu poate fi
un episod facil în viaţa unui om. De aceea, deţinuţii încearcă să se adapteze, pe cât posibil, la un
mod de viaţă lipsit de confortul tipic vieţii în libertate. Şi, cum nevoia îl învaţă pe om, este deja
13
de notorietate inventivitatea adesea surprinzătoare a celor aflaţi în spatele gratiilor: spre exemplu,
ambalajul gol al unui tub de pastă de dinţi sau băţul unei acadele consumate, lucruri de care
oricine s-ar descotorosi pe loc, devin „instrumente” valoroase în puşcarie. Cele mai multe
asemenea elemente sunt considerate de gardieni materiale de contrabandă şi confiscate pe loc,
dacă sunt descoperite. Totuşi, asta nu îi împiedică pe condamnaţi să recicleze şi să refolosească
materialele disponibile pentru a crea, iar şi iar, obiecte surprinzătoare.
De asemenea, fie că menirea i-a fost aceea de a contribui la realizarea unor obiecte artistice,
unelte, sau arme - ceea ce rămâne un mister - micul strung din cea de-a doua imagine reprezintă
un exemplu perfect al felulul în care deţinuţii folosesc elementele din jurul lor pentru a construi
maşinării ingenioase. Câteva bucăţi de plastic rupt, nişte baterii, fire electrice, bandă magnetică
şi cauciuc au fost de ajuns pentru că un condamnat să construiască un adevărat dispozitiv.
Cum alcoolul nu este permis în închisori, prizonierii din toate vremurile au încercat să-şi
prepare licori bahice combinând cele mai neaşteptate substanţe. Totuşi, pentru ca reacţiile
chimice corespunzătoare să aibă rezultatele aşteptate, sunt aproape întotdeauna necesare
temperaturi ridicate. De aceea, un instrument esenţial din arsenalul oricărui condamnat
14
"respectabil" este un fierbător submersibil, asemenea celui din imagine: lame de ras şi un cablu
electric pot fi de ajuns pentru a fabrica o asemenea ustensilă. Nimeni nu pretinde, fireşte, că
întrebuinţarea sa ar fi şi sigură.
Prizonierii, îndeosebi aceia care au marfă de contrabandă pe care trebuie să o ascundă, stau
permanent de veghe pentru a "mirosi" din timp operaţiunile de percheziţie a celulelor. Şi se pot
pregăti cu o mai mare eficienţă pentru asemenea cercetări dacă au un echipament precum
microfonul şi staţia de recepţie din imaginea alăturată. Presupunând că un deţinut are, cumva,
posibilitatea de a îl strecura în camera gardienilor, acest mic transmiţător îi va permite
prizonierului să asculte tot ceea ce se discută pe domeniul paznicilor. Construit din componente
de radio-casetofon, micul aparat poate fi folosit şi pentru transmiterea mesajelor între celule, în
cazul în care în celula destinatară se află un receptor asemenea celui ilustrat în imagine.
Tatuajele şi detenţia merg mână în mână şi, virtual, probabil că nu există condamant cu ani
mulţi de ispăşit care să fi ocolit această formă de însemnare. Cum este o practică reprezentativă
pentru închisori, aplicarea tatuajelor se realizează într-o varietate de moduri: unii prizonieri
folosesc lame de ras pentru a zgâria şi secţiona pielea înainte să o frece cu cerneală; alţii
utilizează o agrafă de hârtii sau un ac pentru a introduce cerneala, în timp ce unii găsesc mijloace
de a improviză un pistol pentru tatuare. Tot ce trebuie este o sursă de alimentare (baterii), un ac
de cusut sau alt obiect subţire şi ascuţit şi câteva alte elemente pentru a le asambla.
15
Simularea confortului domestic
Atunci când îţi găteşti cina pe o plită încinsă, ingenios improvizată, există o mare
probabilitate să îţi doreşti şi o condimentare adecvată a mâncării. Dar, cum nu îţi este permis să
iei în celulă oliviera cantinei, recipiente în care să depozitezi conţinutul ei - sare şi piper - ,
precum cele din fotografie, se dovedesc la fel de potrivite.
Nu este greu de ghicit sau de înţeles că, în închisoare, plictiseala se instalează cu uşurinţă,
astfel că deţinuţii improvizează întotdeauna mijloace ingenioase prin care să îşi distragă atenţia şi
chiar să se distreze. În imaginile alăturate se pot observa zaruri şi chiar un frumos set de piese de
şah, toate obţinute din hârtie mestecată, sau pastă de hârtie, care, în puşcarie, se fabrică din hârtie
igienică, apă şi lipici.
16
Apoi, această măsuţă, confecţionată din pachete de tăiţei şi bandă adeziva de hârtie, este
perfectă pentru jucat zaruri sau pentru a savura masa în celulă. E un exemplu perfect al felului în
care prizonierii reciclează orice e posibil pentru a construi, apoi, obiecte pe care şi le doresc sau
de care au nevoie. Inventivitatea lor neobosită adaugă, astfel, un mic plus de confort, ordine şi
chiar frumuseţe unui mediu altfel neplăcut şi dur.
Lumânările nu sunt nici ele permise într-o închisoare, din simplu motiv că ele pot declanşa cu
mare uşurinţă un incendiu sau pot fi folosite ca arme. Acest lucru nu înseamnă, în mod necesar,
că ele nu pot fi, totuşi, găsite într-o instituţie de detenţie. Prizonierii folosesc recipiente goale de
iaurt sau de alte feluri, ulei pentru bebeluşi şi aţă pentru a încropi lumânări care să le servească
pentru iluminat după ora stingerii, pentru a steriliza acele şi pentru a execute diverse alte sarcini
care presupun folosirea unei flăcări.
17
Totuşi, atunci când prizonierul are nevoie să aprindă o lumânare improvizată sau o ţigară cu
greu obţinută, evident că nu poate scoate, pur şi simplu, o brichetă sau un chibrit din buzunar. De
aceea, s-au scornit multe mijloace prin care un deţinut poate avea acces la foc, sau măcar la o
scânteie. Exemplul din imaginea alăturată este unul simplu şi cu un aspect chiar plăcut, din care
cu uşurinţă se poate deduce cărui scop îi serveşte "dispozitivul": un fir conectat la catodul (polul
minus) unei baterii. Atunci când utilizatorul doreşte să obţină foc, nu trebuie decât să atingă
anodul bateriei cu celălalt capăt al firului, iar porţiunea dezizolata din mijlocul firului începe să
se încingă.
18
De asemenea, dacă un deţinut reuşeşte să intre în posesia unei anumite cantităţi de "iarbă"
(marijuana) în puşcarie, posibilităţile de a o fuma reprezintă deja partea uşoară. Prizonierii au
inventat pipe din sute de materiale diferite. Cea luată ca exemplu aici, improvizată dintr-un tub
de pastă de hrean, este cu adevărat ingenioasă, mai ales pentru că, atunci când este rulată, arată
complet inocent.
Să fii închis pentru perioade lungi de timp te face să duci dorul multor lucruri, dintre care
sexul nu se află deloc spre capătul de jos al listei. Ca bărbat, atunci când nu ai mai văzut o
femeie reală timp de luni sau ani de zile, un prosop împăturit, cu o pungă de plastic în interior şi
o cantitate generoasă de ulei de corp tind să arate destul de tentant. Vorbim aici despre un areal
în care prizonierii, atât bărbaţi, cât şi femei, par să dispună de o rezervă nesecată de creativitate;
jucăriile sexuale din închisoare au fost, mai devreme sau mai târziu, scornite din aproape orice
obiect sau material accesibil într-un asemenea loc.
19
Arme
Este redundant de spus că închisoarea reprezintă unul dintre cele mai periculoase locuri în
care un om poate trăi. La fel, se înţelege de la sine că armele nu sunt permise, dar şi că această
interdicţie nu înseamnă câtuşi de puţin o problema pentru acei deţinuti decişi să provoace nişte
pagube celor cu care au răfuieli. Ţepuşa din stânga imaginii a fost făcută dintr-o componentă
metalică a unei maşini de scris, ascuţită ulterior. Arma din dreapta este un ciob de plexiglas, cu
un mâner improvizat din bandă izolatoare înfăşurată pe porţiunea inferioară a obiectului. Atunci
când folosesc arme din plexiglas, condamnaţii şubrezesc adesea lama, astfel încât aceasta să se
rupă în corpul victimei, iar mânerul cu amprentele atacatorului să rămână în posesia acestuia din
urmă, pentru a putea scăpa de el.
20
Prizonierii tind să fie destul de răbdători, dat fiind faptul că majoritatea au timp grămadă la
dispoziţie. Aşa că, atunci când îşi doresc cu adevărat să încropească un obiect, reuşesc să
colecteze piesele necesare, până la urmă. Biciul terifiant din stânga imaginii este construit dintr-o
bucată de lemn luată de pe undeva, un şiret de pantofi şi lame de ras. În dreapta, boxul infernal a
fost confecţionat dintr-o răzătoare, probabil furată din bucătăria închisorii.
Artă
După cum am spus şi mai devreme, prizonierii recurg adesea la artă pentru a-şi ocupă timpul
în detenţie. Materialele pe care le folosesc pot fi extrem de comune, precum creioane şi hârtii,
sau neobişnuite şi surprinzătoare. Un material comun întrebuinţat de condamnaţi este cel din
ambalajele de chips-uri, bomboane şi gumă de mestecat. Aceştia împăturesc ambalajele până
obţin fâşii subţiri, pe care le întreţes pentru a crea tot felul de forme, unele meritând chiar numele
de sculpturi.
21
Chiar dacă pare incredibil, micile motociclete viu colorate din imaginea alăturată sunt, toate,
făcute din materiale reziduale şi obiecte recuperate de Chip Jarett, un deţinut din Michigan.
Motocicletele lui Harett au fost prezentate în cadrul câtorva expoziţii artistice având că tematică
viaţa în detenţie şi au fost chiar vândute colecţionarilor.
Şi, în final, că o încununare absolută a talentului artistic de care pot da dovadă cei din spatele
gratiilor, iată nişte creaţii de artă fascinante ale lui Michael Harms, un condamnat din Illinois.
Scăunelele au fost sculptate cu acul de cusut în săpun de calitate superioară (săpunul standard nu
este potrivit pentru astfel de întrebuinţări). Sunt extrem de detaliate şi de complexe, mai ales
raportat la dimensiunile pe care le au: niciunul nu este mai mare de câţiva centimetri. Cel puţin la
fel de impresionant este şi faptul că artistul a confecţionat şi dulapuri pentru scăunele, folosind
beţişoarele acadelelor, pe care le-a modelat cu o unghieră. Culoarea şi textura ce imită lemnul au
fost obţinute cu rugină din bureţi de sârmă şi cu mici cantităţi de mină de la creioanele colorate.
Odată finalizate, scăunelele pot fi vândute pentru câteva sute de dolari fiecare.
22
Concluzie:
23