PLAN:

1. Cele mai dure 10 închisori din lume

2. TOP – ul celor mai uluitoare evadări din închisoare
3. Ingenioasele invenţii ale deţinuţilor
4. Concluzii
5. Vizionarea filmului documentar. Discuţii în urma
filmului.

2
Cele mai dure 10 inchisori din lume

10. Inchisoarea din Nairobi. Kenia

9. Inchisoarea Mendoza. Argentina
8. Inchisoarea San Quentin din California. S.U.A.
7. Inchisoarea Diyarbakir. Turcia
6. Inchisoarea Rikers din New York. S.U.A.
5. Inchisoarea La Sabeneta. Venezuela
4. Inchisoarea La Sante. Franta
3. Inchisoarea ADX, Colorado. U.S.A.
2. Inchisoarea Carandiru. Brazilia
1. Inchisoarea militara Tadmor. Siria

10. Inchisoarea din Nairobi. Kenia 

Unele dintre inchisorile lumii si-au castigat dreptul de a intra in acest top nu numai din cauza
violentei condamnatilor sau a gardienilor, ci si datorita conditiilor absolut inumane oferite
detinutilor din incina lor. O astfel de inchisoare de cosmar este cea din capitala Keniei. In
stabilimentul din Nairobi nu exista celule suficiente pentru numarul mare de detinuti. Prin
urmare, in celule proiectate pentru 10 persoane se inghesuie 35-38 oameni. Aceasta este
inchisoarea unde se transmit cele mai multe maladii. Oricine intra aici sanatos se alege cu una
sau mai multe boli contagioase datorate prizonierilor care sufera de febra tifoida, malarie,
varicela si SIDA. Cei mai multi condamnati mor in timpul detentiei deoarece nu primesc nici un
fel de asistenta medicala. De asemenea, in inchisoarea din Nairobi, detinutii nu pot face dus sau
baie pe perioada detentiei. Putina apa disponibila este folosita strict pentru baut.

9. Inchisoarea Mendoza. Argentina 

Conditiile de trai in inchisoarea Mendoza sunt printre cele mai dure din intreaga lume.
Inchisoarea a fost proiectata initial pentru detentia a 600 de detinuti. Cu toate acestea, intre
zidurile ei sunt inghesuiti circa 3 000 de condamnati. Unul dintre “obiceiurile” acestui loc de
cosmar este acela ca fiecare nou detinut sa fie violat de noii sai colegi de camera in decursul
primei nopti petrecuta in Mendoza. Daca se opune acestui oribil “ritual de initiere”, regulile
nescrise ale acestui loc il condamna la un viol colectiv efectuat de catre toti detinutii de pe
culoarul unde este situata celula sa… adica de aproximativ 30-40 de infractori.

8. Inchisoarea San Quentin din California. S.U.A. 

San Quentin este una dintre cele mai cunoscute inchisori din lume, si a ajuns faimoasa atat
din cauza atrocitatilor petrecute intre zidurile ei cat si din cauza productiilor hollywoodiene care
au gasit in astfel de fenomene o reteta rapida a cresterii audientei. Inchisoarea californiana este
sinonima cu violenta fara limite, ce executiile si razbunarile duse intotdeauna pana la capat. Aici
este locul de intalnire al celor mai periculosi criminali din Statele Unite. Pe langa aceste aspecte
deloc incurajatoare, in San Quentin au loc zilnic conflicte intre bandele latino, ale negrilor si ale
fratiilor ariene ale albilor. In ciuda celor 1 500 de gardieni inarmati pana in dinti si a sistemului
ultraperformant de monitorizare a detinutilor, in fiecare zi au loc violuri, batai, mutilari si
injunghieri. Cea mai recenta dovada a faptului ca personalul nu poate controla masa de infractori
3
violenti, este data de revoltele din luna februarie a anului 2006. La acea data, conflictele rasiale
au izbucnit fara precedent, ceea ce a dus la ranirea grava a peste 100 de condamnati si moartea a
doua persoane.

7. Inchisoarea Diyarbakir. Turcia 

Cu siguranta ca mitul inchisorilor turcesti nu este doar o legenda lipsita de temei. Drept
dovada, inchisoarea Diyarbakir isi inalta si in zilele noastre zidurile sumbre sub soarele
Anatoliei. In acest loc de cosmar sunt inchisi, fara nici o deosebire, detinuti politici alaturi de
infractori de drept comun. Odata intrat pe portile groazei din Diyarbakir, orice drept elementar al
fiintei umane este lasat la intrare. Practic, viata ta, trupul tau, libertatea ta nu mai sunt ale tale.
Ele apartin, in schimb ,gardienilor care au drept de viata si moarte asupra oricarui detinut, fara a
fi vreodata trasi la raspundere abuzurile sau crimele de care s-ar face vinovati. Intr-adevar, suna
de-a dreptul medieval, dar acesta este adevarul cu privire la Diyarbakir. Fiind o inchisoare cu
regim special si adapostind in mare parte prizonieri si opozanti kurzi, gardienii turci sunt liberi sa
faca ce vor cu vietile acestora, dupa cum a demonstrat-o atacul organizat al gardienilor din anul
1996. Cu acea ocazie gardienii au ucis 10 condamnati, ranind grav alti 23.

6. Inchisoarea Rikers din New York. S.U.A. 

In urma cu doar cinci ani , Rikers era pe locul 1 intr-un top neoficial al inchisorilor din Statele
Unite. Insa in urma reformelor ce au avut loc in ultima perioada, situatia s-a schimbat cat de cat.
In prezent au loc “doar” 70 de cazuri de injunghiere in decursul unui singur an. Acum cinci ani
se inregistrau peste 1000 de tentative de omor, mare parte dintre ele duse la indeplinire de
membrii diverselor bande rivale. Violentele din Rikers au atins deja un statut legendar odata ce
un institut de cercetare a stresului din Stalele Unite i-a indicat pe gardienii din Rikers drept cei
mai stresati americani, acestia temandu-se zilnic pentru siguranta vietii lor. America nu este
Turcia…

5. Inchisoarea La Sabeneta. Venezuela 

Tinand cont ca in acesta inchisoarea rata gardieni-detinuti este de doar un gardian la 150 de
condamnati, nu este de mirare ca La Sanbeneta este una dintre cele mai periculoase inchisori din
lume. Intre aceste ziduri, coruptia si mita din randul gardienilor sunt la ele acasa. Cat despre
detinuti, situatia lor este cu adevarat groaznica. In decursul unui singur an, circa 624 detinuti sunt
raniti, iar aproximativ 200 dintre acesti mor in urma agresiunilor. In anul 1994, bandele de
detinuti s-au razboit intre ele in incinta inchisorii, ambele parti fiind inarmate cu arme automate
si pistoale. 104 detinuti au murit in cursul schimburilor de focuri.

4. Inchisoarea La Sante. Franta 

Cu toate ca este situata intr-una dintre tarile fondatoare a U.E., inchisoarea La Sante conduce
detasat in topul sinuciderilor care au loc in inchisori. Doar in decursul anului 1999, 124 de
condamnati au ales sa-si ia zilele intr-un ultim gest disperat, menit a-i scapa de mizeria, violenta,
presiunea psihica si depravarea care domnesc in penitenciarul francez. Detinutii au ajuns sa
inghita otrava de sobolani si sa se refugieze, astfel, in moarte, decat sa continue viata in acest loc
de cosmar. Fenomenul sclaviei si al violurilor intre detinuti este aici la el acasa…Fiecare detinut
are voie sa-si paraseasca celula doar 4 ore pe zi. Corpul de cladiri destinat pedepselor nu are apa
curenta, iar detinutii sunt inchisi acolo fara apa si lumina timp de zile intregi chiar si pentru
4
ofense minore, cum ar fi refuzul de a saluta politicos un guardian.

3. Inchisoarea ADX, Colorado. U.S.A. 

Considerata drept cea mai sigura inchisoare din intreaga lume, ADX este prin definitie locul
unde domneste izolarea si lenta tortura psihica. Activistii drepturilor omului scriu zilnic petitii
guvernului american in care cer inchiderea acestei inchisori, inca de la inaugurarea sa din anul
1994. Detinutii care intra aici ajung sa innebuneasca in doar 2-3 ani. Nefericitii din ADX au voie
sa-si paraseasca celulele doar o ora pe zi si nu au cum sa vorbeasca sau sa intre in contact unii cu
altii. De asemenea, nu pot parasi incinta inchisorii pentru plimbarea zilnica. In cladirile ADX nu
este nici o fereastra. Iluminatul din interior este asigurat de surse artificiale iar un detinut, odata
intrat in ADX, nu mai vede lumina soarelui decat in momentul in care este eliberat.

2. Inchisoarea Carandiru. Brazilia 

Carandiru este locul in care se petrec lucruri pe care majoritatea oamenilor nu le pot
imagina…Torturi oribile, masacre in masa, proliferarea SIDA, tortura legalizata, violuri in grup,
toate grozaviile din lume se regasesc amplificate de zeci de ori in inchisoarea braziliana. Intr-un
loc de mizerie maxima, fara apa curenta si toalete in celule, condamnatii sunt obligati sa-si faca
nevoile fiziologice intr-un colt al celulei. Unul din cinci detinuti, dintre cei 7 500, este bolnav de
SIDA, iar orice detinut nou are sanse sa dobandesca teribila maladie in decursul primului sau an
la Carandiru. Daca un detinut este ranit si are nevoie de orice fel de operatie, acesta va decurge
fara anestezie. Inca de la deschiderea sa si pana in prezent, centrul medical din Carandiru nu-si
poate permite luxul achizitionarii medicamentelor. Revolte, acte de anarhie si conflicte intre
gardieni si condamnati au loc saptamanal la Carandiru, iar in timpul acestora mor zeci de
oameni. In timpul masacrului din 1992, din cei 111 detinuti ucisi, 102 au fost impuscati in urma
interventiei brutale a fortelor armate braziliene.

1. Inchisoarea militara Tadmor. Siria 

Cea mai cumplita inchisoare din lume ar trebui sa-si schimbe numele... Tadmor nu mai este
un loc detentie ci un lagar de exterminare, o adevarata gura de iad! Nici chiar executiile nu mai
capata forma recunoscuta in care condamnatul este ucis prin impuscare sau spanzuratoare.
LaTadmor, executiile devin torturi indelugate care au ca scop final moartea chinuitoare a
victimei. Exista chiar si un manual de tortura, destinat gardienilor, in care sunt descrise in detaliu
toate mijloacele de a suprima in chinuri maxime o fiinta umana. Vinovati sau nevinovati
deopotriva sunt pedepsiti pentru orice motiv minor cu o ura bolnava. Detinutii sunt legati de
maini, atarnati de tavan si batuti cu tevi de metal. Uneori, bratele si picioarele acestora sunt
lovite cu topoare. Apogeul cruzimii umane a avut loc in data de 27 iunie 1980, atunci cand
aproximativ 500 de detinuti au fost ucisi fara motiv de gardieni. Acesta este cel mai mare
masacru din intreaga istorie a penitenciarelor din intreaga lume.

5
TOP – ul celor mai uluitoare evadări din închisori

Fie vorba despre nelegiuiţi celebri, prizonieri de război sau oameni nevinovaţi, iată o listă cu
zece dintre cele mai surprinzătoare evadări din închisorile lumii.

14. Evadarea din Labirint

Una dintre cele mai violente evadări ale tuturor timpurilor, cea din blocul H-7 al
Penitenciarului-Labirint din Irlanda, s-a întîmplat la
25 septembire 1983, atunci cînd 35 sau 38 de dţinuţi
au scăpat după ce au preluat conducerea închisorii
prin forţă. Un gardian a murit de atac de cord ca
rezultat al evadării şi alţi 20 au fost răniţi, dintre care
doi împuşcaţi cu arme ajunse ilegal în penitenciar.
Labirintul a fost rezervat teroriştilor şi
comandaţilor parlamentari ai Armatei Republicane
Irlandeze (IRA) şi a fost considerat drept una dintre
cele mai impenetrabile (către exterior) închisori ale
Europei. Alături de gardurile înalte de 4,5 metri ale
instituţiei, fiecare bloc H din incinta acesteia era încercuit de cîte un zid din beton înalt de 5,5
metri, cu sîrmă ghimpată deasupra, iar toate porţile complexului erau fabricate din otelmasiv şi
operate electronic.
Pe 25 septembire 1983, la scurt timp dupa ora 2:30 AM, prizonireri iau preluat
comanda blocului H-7, luînd gardienii ostatici şi confiscîndu-le unora, sub ameninţarea armelor,
hainele şi cheile maşinilor. La ora 3:25, a sosit un camion ce furniza provizii instituţiei, iar
prizonierii s-au folosit de acesta. La ora 3:50, camionul a parasit blocul H, iar in scurt timp şi
inchisoarea, cu o"incarcatura" de 38 de oameni. 
În decursul urmatoarelor zile, 19 dintre evadaţi au fost prinşi. Cei rămaşi liberi au fost
sprijiniţi de IRA pentru a-şi găsi refugii. Unii membri ai grupului au ajuns pînă în SUA, dar au
fost descoperiţi mai tîrziu şi extradaţi. În prezent, niciunul dintre evadaţii care au scăpat nu mai
este căutat, unii obţinînd chiar amnistiere.

6
 13. Cei 7 texani
Texas 7 a fost un grup de prizonieri care au evadat din Unitatea John Connaly, din apropierea
oraşului Kenedy, Texas, la 13 decembrie 2000. Au fost prinşi in perioada 21-23 ianuarie 2001, în
urma programului de televiziune din SUA "America's Most Wanted". 
Pe 13 decembrie 2000, cei şapte au derulat o schemă elaborată şi au scăpat din închisoarea de
stat de maximă siguranţă, aflată în sudul statului Texas. Folosind cîteva şiretlicuri bine ticluite,
cei şapte condamnaţi au asaltat şi privat de libertate nouă supraveghetori civili, patru ofiţeri de
corecţie şi trei prizonieri neimplicaţi, la aproximativ 11:20 A.M. Evadarea a avut loc în timpul
celei mai relaxate perioade ale zilei, atunci cand supravegherea anumitor locaţii era diminuată.
Majoritatea violenţelor au fost puse în aplicare în felul următor: unul dintre puşcăriaşi chema pe
cineva, iar altul lovea persoana nesuspicioasă în cap, din spate. Odată ce victima cădea, deţinuţii
îi luau hainele, o legau, îi puneau căluş şi o duceau în camera generatoarelor, în spatele unei uşi
încuiate.

Atacatorii au furat haine, carduri de credit si acte de identificare de la victime. De asemenea,

membri grupului s-au dat drept gardieni la telefon si au inventat false povesti pentru a evita
suspiciunile autoritatilor. Si-au croit, in cele din urma, drum cu ajutorul camionului de
mentenanta al penitenciarului, pe care l-au folosit pentru a parasi zona. FBI-ul a reusit sa-i prinda
pe toti evadatii. Unul s-a sicucis, altul a fost deja executat, iar ceilalti cinci aflati inca in viata
sunt toti condamnati la moarte si asteapta indeplinirea sentintei prin injectie letala. 

12. Werzler si Vrba - evadarea de la Auschwitz

Alfred Wetzler a fost un slovac de origine evreiasca si unul dintre putinii evrei care au scapat
din lagarul de exterminare de la Auschwitz, in timpul
Holocaustului. Alfred Wetzler este cunoscut si pentru
raportul pe care el si camaradul sau, Rudolf Vrba, l-au
compilat cu referire la chestiunile interne ale lagarului nazist
- un plan al taberei, detalii de constructie ale camerelor de
gazare, crematorii si, cel mai convingator, eticheta unei
canistre de gaz Zylkon.
Raportul de 32 de pagini Vrba-Wetzler, asa cum a ajuns
sa fie cunoscut, a reprezentat primul document detaliat
despre Auscwitz care a ajuns in Occident si pe care Aliatii l-
7
au investit cu incredere. In urma acestuia, Aliatii au luat decizia de a bombarda cateva cladiri
guvernamentale din Ungaria, ucigand oficiali nazisti, implicati direct in deportarile feroviare ale
evreilor la Auschwitz. Deportarile au fost astfel sistate, bombardamentul salvand practic 120.000
de evrei maghiari.
Wetzler si Rudolf Vrba au evadat la ora 2 P.M., vineri, 7 aprilie 1944, in ajunul Pastelui
Evreiesc: cei doi barbati s-au ascuns in scobitura unei stive de lemne, stocata pentru construirea
sectiunii denumite "Mexico", destinata noilor veniti. Aceasta se afla in spatele perimetrului
interior protejat de sarma ghimpata al lagarului de la Birkenau, dar in interiorul unui perimetru
exterior, pe care gardienii il patrulau peste zi.
Ceilalti prizoniei au amplasat placaje in jurul zonei scobite pentru a-i ascunde pe cei doi, apoi
au stropit zona cu intepator tutun rusesc inmuiat in benzina, pentru a insela mirosul cainilor
gardienilor. Cei doi au ramas in ascunzatoare timp de patru nopti. Pe 10 aprilie, purtand
uniforme nemtesti, pelerine si cizme, au plecat din lagar, spre sud, mergand pe cursul raului Sola
si indreptandu-se catre granita poloneza cu Slovacia, aflata la 133 de kilometri distanta,
ghidandu-se cu ajutorul unei pagini rupte dintr-un atlas scolaresc gasit intr-un depozit.

11. Evadarea din Alcatraz

In cei 29 de ani de operare ai penitenciarului Alcatraz, pretindeau oficialii institutiei, niciun
prizonier nu a evadat cu succes. 36 de
condamnati au fost implicati in 14 tentative de
evadare, doi barbati incercand sa fuga chiar de
doua ori. Dintre acestia, 23 au fost prinsi, sase
impuscati mortal in timpul evadarii, in timp ce
trei s-au pierdut inotand pe mare si nu au mai
fost gasiti niciodata, FBI-ul banuind ca sunt
morti.
Totusi, la 11 iunie 1962, Frank Morris, John
Anglin si Clarence Anglin au dus la indeplinire
cu succes una dintre cele mai elaborate si complexe evadari intreprinse vreodata. Morris si fratii
Anglin s-au catarat in culoarele de aerisire printr-un semineu si au reusit sa ajung pe acoperisul
cladirii. Trio-ul a coborît apoi pe exteriorul acesteia, si-a croit drum pîna la barcile din cauciuc
andocate in apropiere si a inceput sa rameze catre larg. In dimineata urmatoare, politia i-a cautat
fara succes.
Directorul in exercitiu al penitneciarului a spus ca detinutii au lasat in locul lor, pe perne,
niste capete de momai - facute dintr-un amestec de sapun, hartie igienica si par adevarat - pentru
a-i pacali pe ofiterii inchisorii care faceau inspectii nocturne. Morris si fratii Anglin au disparut
fara urma si sunt si astazi cautati de FBI, desi se crede ca s-ar fi inecat in golful San Francisco
incercand sa paraseasca insula.

10. Evadarea din inchisoarea Libby

Este vorba despre una dintre cele mai faimoase si mai de succes evadari din inchisoare
inregistrate in perioada Razboiului Civil din America. In noaptea de 9 spre 10 februarie 1864,
peste 100 de soldati ai Uniunii intemnitati au scapat din inchisoarea de razboi Libby, din
Richmond, Virginia. Din cei 109 evadati, 59 au reusit sa ajunga la trupele Uniunii, 48 au fost

8
recapturati, iar doi s-au inecat in raul James din
apropierea puscariei.
Penitenciarul Libby se intindea pe o intreaga
strada din Richmond. La nord se asternea strada
Carey, care facea legatura cu restul orasului, iar in
partea de sud se afla raul. Cladirea era inalta de trei
etaje si avea un beci pe partea dinspre raul James.
Conditiile de trai erau extrem de precare: mancarea,
uneori absenta in totalitate, era saracacioasa, iar
dotarile sanitare - inexistente. Mii de oameni au murit aici.
Prizonierii au reusit sa evadeze patrunzand in zona beciului cunoscut ca "iadul sobolanilor",
care nu mai era folosit din pricina infestarilor cu rozatoare, si au sapat un tunel. Dupa 17 zile de
sapat, au reusit sa ajunga sub un atelier de prelucrat tutun, aflat in apropiere. Barbatii au patruns
in curtea incercuita de pereti a depozitului, si au iesit, pur si simplu, pe usa din fata. Tunelul
sapat a mers pe sub pamant pe o distanta suficient de mare fata de inchisoare, incat prizonierii sa
treaca neobservati dincolo de perimetrul institutiei si sa dispara in intuneric nederanjati.
Cele doua "creiere" din spatele evadarii au fost colonelul Rose si maiorul Hamilton. Cei doi
au lucrat neobositi la planul scaparii. Rose s-a gandit sa intre in beci prin semineu, iar Hamilton a
gandit tunelul. Rose a muncit din greu sapand si a organizat oamenii pe echipe, in timp ce
Hamilton s-a ingrijit de partea logistica si a inventat diferite mijloace istete de indepartare a
pamantului sapat si de alimentare cu oxigen a tunelului.î

9. Evadarea cu elicopterul
Pascal Payet, cunoscut si sub pseudonimul Kalashnikov Pat, a fost initial intemnitat pentru o
crima produsa in timpul unui jaf stangaci dintr-o duba si condamnat, in 2001, la 30 de ani de
inchisoare in Franta. A reusit sa evadeze nu o data, ci de doua ori, de fiecare data cu ajutorul
unui elicopter.

Dupa prima evadare, din 2001, Payet a fost prins si sentinta i s-aextins cu inca sapte ani.
Ultima evadare a barbatului a avut loc lainchisoarea Grasse, in iulie 2007, atunci cand, cu un
elicopter Squirrel, deturnat cu tot cu pilot de pe aeroportul Cannes-Mandelieu, patru barbati
mascati si inarmati pana in dinti au coborat pe acoperisul penitenciarului si si-au ridicat
camaradul. 
Elicopterul a aterizat, apoi, mai tarziu, in Bringnoles, la 38 de kilometrei distanta nord-est de
Toulon, Franta, pe coasta Mediteranei. Payet si complicii sai au disparut, iar pilotul a fost
9
eliberat nevatamat. Infractorul a fost recapturat la 21 septembrie 2007, in Matarao, Spania, la
aproximativ 30 de kilimetri distanta de Barcelona. Isi facuse operatie estetica, dar chiar si asa a
fost identificat de autoritatile spaniole.

8. Marea evadare din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial

Stalag Luft III a fost o tabara de prizonieri de razboi a Fortelor Aeriene Germane din timpul
celui de-al doilea Razboi Mondial, care a gazduit
personal capturat al fortelor aeriene inamice. In
ianuarie 1943, Roger Bushell a condus punerea in
practica a unui scenariu de evadare din acest
lagar.
Planul consta in saparea a trei tuneluri adanci,
"Tom", "Dick" si"Harry". Fiecare dintre intrarile
din tuneluri era selectata cu atentie pentru a fi
nevazuta de gardieni. Pentru a impiedica
detectarea lor de catre microfoanele de perimetru, tunelurile au fost sapate la foarte mare
adancime, aproximativ 9 metri in pamant.
Tunelurile erau foarte mici, de numai 0,37 de metri patrati, desi incinte mai spatioase au fost
sapate pentru a gazdui o poma de aer, un mic atelier precum si posturi de lucru pe parcursul
fiecarui tunel. Peretii nisiposi au fost intariti cu bucati de lemn furate de prin toata tabara.
Tunelurile au fost chiar si electrificate pentru a se instala o retea de lumina, conectata la
reteaua de curent electric a lagarului. Fugarii au instalat pana si mici sisteme de cabine feroviare,
precum cele din mina, pentru deplasarea mai usoara a nisipului.
"Harry" a fost finalizat in martie 1944, insa ironia sortii a facut ca la acea data deja multi
dintre cei care lucrasera de la inceput tunel sa fie mutati in alte tabere de concentrare. Dupa
terminarea lui "Harry", prizonierii au asteptat aproximativ o saptamana pentru o noapte cu nori,
fara Luna, astfel incat sa se poata furisa la adapostul intunericului total. In final, intr-o zi de
vineri, 24 martie, tentativa de evadare a inceput. Din nefericire pentru fugari, tunelul s-a dovedit
prea scurt. Planul era ca acesta sa ajunga pana intr-o padure din apropiere, insa primul om a iesit
abia in apropierea lizierei, intr-un loc in care putea fi vazut de gardieni.
77 de oameni s-au tarat afara din tunel, profitand si de un raid aerian in mijlocul caruia
luminile lagarului au fost stinse. La ora 5 A.M., pe 25 martie, gardienii l-au zarit chiar pe ultimul
fugar, in timp ce acesta iesea din tunel. Dintre toti evadatii, numai 3 aureusit sa scape neprinsi.
Cincizeci de oameni au fost ucisi, iar restul capturati si intemnitati din nou.

7. Dieter Dengler, evadatal Razboiului din Vietnam

Dieter Dengler a fost un pilot germano-american din Marina SUA, care a reusit sa intreprinda
o faimoasa evadara in timpul Razbouiului din Vietnam.
La inceputul anului 1966, avionul lui Dengler a fost
doborat de un dispozitiv antiaerian deasupra Laosului,
iar pilotul a fost capturat si trimis spre o inchisoare
condusa de Pathet Lao, un grup simpatizant al nord-
vietnamezilor.
10
 Dengler isi castigase deja reputatia pentru abilitatea sa neobosita de a evada din taberele
mock-Pow, asadar imediat ajuns pe mana vietnamezilor si-a adus contributia la realizarea unui
nou plan de evadare. La 29 iunie 1966, el si alti sase prizonieri au reusit sa scape din catuse si sa
le ia armele unor gardieni. Dupa ce a impuscat trei gardieni, Dengler a fugit in padurea deasa. A
petrecut 23 de zile in jungla indurand caldura extreme, muscaturi de insecte, lipitori, paraziti si
foamete inainte sa fie salvat de un elicopter american.
Numai unul dintre ceilalti prizonieri, un thailandez, a supravietuit evadarii. Ceilalti au fost ori
ucisi ori au disparut in jungla. Dangler a ajuns spre finalul vietii un pilot de testare de succes,
fiind recunoscut drept unul dintre extrem de putinii soldati americani care au scapat vreodata
dintr-un lagar de razboi laosian si care au supravietuit.

6. A evadat dintr-o inchisoare turceasca pentru a deveni scriitor

Condamnat intr-o inchisoare din Turcia pentru trafic de droguri in1970, americanul Billy
Hayes, in varsta de 22 de ani, a fost initial pedepsit cu
patru ani si doua luni de detentie. Cand mai avea doar
cateva saptamani de asteptat pana la ispasirea
pedepsei, Hayes a aflat ca autoritatile s-au razgandit si
au decis sa il penalizeze cu o condamnare pe viata, asa
ca s-a decis sa evadeze.
Dupa sase luni de planuri, s-a luptat cu un gardian,
i-a furat uniforma si a luat asupra a 2000 de dolari, pe
care tatal lui i-a introdus ilegat in inchisoare intr-un album foto, a furat o barca cu vasle si a ajuns
la mal. Sperand sa fuga in Grecia, Hayes si-a vopsit in negru parul blond si a inceput sa
calatoreasca spre granita. In picioarele goale, extenuant si fara un pasaport, a inotat peste un rau
si a mers sute de kilometri prin salbaticie, ascunzandu-se. La un moment dat, a fost prins de un
soldat inarmat si a crezut ca a pierdut pariul cu libertatea, insa soldatul a strigat la el in greaca -
era granicer.
Hayes a reusit sa revina in SUA in siguranta si a scris o carte autobiografica intitulata
"Expressul de la miezul noptii".

5. Evadarea din Siberia

Sławomir Rawicz a fost un soldat polonez arestat de trupele sovietice de ocupatie, in urma
invaziei Poloniei. Atunci cand URSS si Germania
au invadat si impartit Polonia, Rawics a plecat spre
Pinsk, dar, la 19 noiembrie 1939, a fost prins de
Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne
(NKVD), arestat si l-a trimis in Moscova.
Polonezul a fost initial dus in Kharkov pentru
interogatoriu, iar apoi, in urma unui proces, a ajuns
la inchisoarea Lubyanka din capitala rusa.
Rawicz a rezistat cu succes tuturor incercarilor sovieticilor de ascoate de la el vreo marturisire
prin tortura cat timp a fost incarcerat. A fost condamnat, sub acuzatia de spionaj, la 25 de ani de
munca silnica intr-un gulag siberian. A fost transportat, impreuna cu alte mii de oameni, in
Irkutsk si obligat sa mearga spre Tabara 303, aflata la 650 de kilometrei de Cercul Arctic, pentru

11
a contribui la ridicarea, de la zero, a lagarului. Pe 9aprilie 1941, Rawicz, impreuna cu sase
camarazi, a evadat in plin viscol siberian.
Cei sapte barbati s-au indreptat catre sud, evitand orasele de teama ca ar putea fi tradati, insa,
aparent, nimeni nu ii urmarea. S-au mai intalnit cu o fugara, o femeie poloneza, pe nume
Krystyna. Noua zile mai tarziu au traversat raul Lena. Au mers de-a lungul Lacului Baikal si au
trecut in Mongolia. Din fericire, oamenii intalniti acolo au fost prietenosi si ospitalieri. In timpul
traversarii desertului Gobi, doi membri ai grupului, intre care femeia si un anume Makowski, au
decedat. Ceilalti au fost nevoiti sa vaneze si sa manance serpi pentru a supravietui.
In octombrie 1941, fugarii au ajuns in Tibet. Localnicii au fost si aici prietenosi, mai ales
atunci cand calatorii au spus ca incearca sa viziteze capitala Lhasa. Grupul lui Rawicz a traversat
muntii Himalaya, eveniment in timpul caruia un alt membru si-a gasit sfarsitul din cauza frigului,
in timp ce altul a cazut intr-o crevasa si a disparut. Rawicz si cei ramasi ar fi ajuns in India
Britanica in martie 1942, dupa 6.500 de kilometri parcursi.
In 2006, un documentar realizat de BBC, bazat pe documente sovietice, a lansat ipoteza ca
evadarea lui Rawicz ar fi o fabulatie, acesta fiind de fapt eliberat, in 1942, in cadrul amnistierii
polonezilor de catre URSS si transportat peste Marea Caspica la o tabara de refugiati din Itan. In
mai 2009, Witold Glinski, un veteran de razboi care traieste in Marea Britanie si membru al
grupului lui Rawicz, a iesit la rampa declarand ca povestea este adevarata, numai ca el insusi ar
fi fost protagonistul ei, in vreme ce Rawicz a ramas intemnitat pana la amnistiere.

4. Alfred “ Alfie” Hinds

Alfie Hinds este unul dintre cei mai cunoscuti infractori din toate timpurile. Inchis pentru
diverse acuzatii, in general furt si inselaciune, acest “Houdini” al Marii Britanii (asa cum a fost
denumit) a reusit sa evadeze din 3 inchisori de maxima siguranta, sa fenteze autoritatile timp de
4 ani si sa scape cam din orice situatie unde presupunea ca el sa fie inchis sau consemnat.
Hinds a fost pentru prima data acuzat in anul 1953 pentru furt, dupa ce a dezertat din
randurile armatei in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial. Totusi, cariera infractionala a
britanicului a debutat la o varsta foarte frageda, la sapte ani, atunci cand copilul Hinds a fost
cercetat pentru furt din locuinte.
Pedeapsa de 12 de ani a fost primita cu stupoare de catre britanic deoarece acesta a sustinut in
permanenta ca nu este vinovat pentru respectivul furt. In cei 12 ani de detentie, Hinds a reusit sa
evadeze din 3 inchisori de maxima siguranta. Dupa prima evadare a reusit sa lucreze in Irlanda
ca spalator auto, dar a fost prins dupa mai putin de un an. Cand a fost chemat la Judecatorie
pentru prelungirea sentintei, Hinds a reusit sa evadeze din nou, chiar din mainile politistilor. De
aceasta data a stat departe de inchisoare aproape doi ani, fiind retinut din nou in Irlanda.
Hinds a atins celebritatea atunci cand a mai evadat de 2 ori din inchisori de maxima siguranta,
dar in ambele cazuri a fost prins la cateva ore dupa eveniment. 
Britanicul a castigat din vanzarea povestii sale de viata, in anul 1964, aproximativ 40,000 de
dolari

3. Giacomo Casanova
Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt, cunoscut mai simplu ca
si Casanova, s-a nascut in anul 1725 in Venetia. Tanarul a devenit
faimos atat pentru viata boema, plina de aventuri, legatura cu femeile
cu care intractiona, cartea autobiografica “Povestea Vietii Mele”, dar
12
si pentru celebra sa evadare din Palatul Dogilor din Venetia.
Numele lui Casanova este astazi sinonim cu arta seductiei. Tanarul si-a construit aceasta
imagine datorita cuceririlor sale in randul femeilor de rang inalt din Venetia respectivilor ani.
Casanova a avut acces la nobilimea venetiana datorita mamei sale, o actrita de teatru celebra in
perioada respectiva.
“Scaparile sale” si “micile escapade” cu femeile nobililor venetieni i-au adus defapt si
condamnarea la inchisoare, in anul 1755, intr-unul dintre turnurile Palatului Dogilor. Acest fapt
era similar cu condamnarea la moarte, pentru ca de acolo, nimeni nu scapa viu.
Totusi, Casanova a reusit sa-si manipuleze colegii de celula (majoritatea trimisi ca sa-l
spioneze) si a scapat cu ajutorul unui preot in ziua de 5 ianuarie 1757, escaladand turnul. Actul
lui a fost musamalizat de catre autoritati, de frica sa nu dea nastere unei isterii in randul
doamnelor de la curte.
Casanova a parasit Venetia si s-a refugiat la Paris.

2. Evadarea de la Inchisoarea Maze

“Marea Evadare” asa cum au numit-o englezii s-a produs in
1983. Pe 25 septembrie 38 dintre cei mai de temut membrii ai
organizatiei IRA, responsabili pentru mai multe atentate cu
bomba, crime si intimidari, au reusit sa evadeze din
inchisoarea Maze din Marea Britanie.
Acest evadare este considerata ca fiind una dintre cele mai
mari din istoria Europei si este o pata neagra asupra
Guvernului Britanic, care nu a reusit sa recupereze absolut niciun prizonier evadat.

1.John Dillinger
John Dillinger a fost unul dintre cei mai cunoscuti gangsteri din America. Dillinger este la fel
de faimos precum Bonnie si Clyde, Al Capone si alti cativa care au reprezentat criminalitatea
respectivilor ani din Statele Unite.
FBI a pornit pe urmele lui Dillinger dupa ce acesta a jefuit o banca in Chicago. Banda
gangsterului a omorat mai multi politisti si civili in timpul atacului, dar gangsterul personal a fost
acuzat doar de o singura crima, moarte unui ofiter de politie.
Totusi Biroul Federal l-a cautat pe gangster si l-a gasit dupa mai multe luni, tot in Chicago,
unde acesta reusise sa-si formeze o noua identitate, fiind foarte bine acoperit.
John Dillinger a iesit in seara de 22 iulie 1934 la film cu cele doua prietene ale sale. Una
dintre acestea l-a tradat pe gangster si a anuntat politia care impanzise locul deja si care astepta
ca John sa iasa din cladirea cinematografului.
Gangsterul a parasit locul si a incercat sa fuga, dar a fost impuscat mortal de catre 2 ofiteri de
politie.

Ingenioasele invenţii ale deţinuţilor

Indiferent de contextul în care s-ar consuma acest fapt, condamnarea la închisoare nu poate fi
un episod facil în viaţa unui om. De aceea, deţinuţii încearcă să se adapteze, pe cât posibil, la un
mod de viaţă lipsit de confortul tipic vieţii în libertate. Şi, cum nevoia îl învaţă pe om, este deja
13
de notorietate inventivitatea adesea surprinzătoare a celor aflaţi în spatele gratiilor: spre exemplu,
ambalajul gol al unui tub de pastă de dinţi sau băţul unei acadele consumate, lucruri de care
oricine s-ar descotorosi pe loc, devin „instrumente” valoroase în puşcarie. Cele mai multe
asemenea elemente sunt considerate de gardieni materiale de contrabandă şi confiscate pe loc,
dacă sunt descoperite. Totuşi, asta nu îi împiedică pe condamnaţi să recicleze şi să refolosească
materialele disponibile pentru a crea, iar şi iar, obiecte surprinzătoare.

Maşinării şi aparate electronice

Unele închisori de minima securitate din lume le permit deţinuţilor să folosească plite
electrice în celule. Totuşi, majoritatea instituţiilor de acest fel interzic asemenea posesiuni, lucru
care nu îi împiedică însă pe prizonieri să născocească ingenioase dispozitive improvizate, cu
ajutorul cărora să îşi gătească singuri mâncarea. De exemplu, grătarul din imaginea alăturată este
invenţia unui condamnat german, care a avut la îndemână un încălzitor stricat, folie de aluminiu
şi nişte fire electrice.

De asemenea, fie că menirea i-a fost aceea de a contribui la realizarea unor obiecte artistice,
unelte, sau arme - ceea ce rămâne un mister - micul strung din cea de-a doua imagine reprezintă
un exemplu perfect al felulul în care deţinuţii folosesc elementele din jurul lor pentru a construi
maşinării ingenioase. Câteva bucăţi de plastic rupt, nişte baterii, fire electrice, bandă magnetică
şi cauciuc au fost de ajuns pentru că un condamnat să construiască un adevărat dispozitiv.

Cum alcoolul nu este permis în închisori, prizonierii din toate vremurile au încercat să-şi
prepare licori bahice combinând cele mai neaşteptate substanţe. Totuşi, pentru ca reacţiile
chimice corespunzătoare să aibă rezultatele aşteptate, sunt aproape întotdeauna necesare
temperaturi ridicate. De aceea, un instrument esenţial din arsenalul oricărui condamnat
14
"respectabil" este un fierbător submersibil, asemenea celui din imagine: lame de ras şi un cablu
electric pot fi de ajuns pentru a fabrica o asemenea ustensilă. Nimeni nu pretinde, fireşte, că
întrebuinţarea sa ar fi şi sigură.

Prizonierii, îndeosebi aceia care au marfă de contrabandă pe care trebuie să o ascundă, stau
permanent de veghe pentru a "mirosi" din timp operaţiunile de percheziţie a celulelor. Şi se pot
pregăti cu o mai mare eficienţă pentru asemenea cercetări dacă au un echipament precum
microfonul şi staţia de recepţie din imaginea alăturată. Presupunând că un deţinut are, cumva,
posibilitatea de a îl strecura în camera gardienilor, acest mic transmiţător îi va permite
prizonierului să asculte tot ceea ce se discută pe domeniul paznicilor. Construit din componente
de radio-casetofon, micul aparat poate fi folosit şi pentru transmiterea mesajelor între celule, în
cazul în care în celula destinatară se află un receptor asemenea celui ilustrat în imagine.

Tatuajele şi detenţia merg mână în mână şi, virtual, probabil că nu există condamant cu ani
mulţi de ispăşit care să fi ocolit această formă de însemnare. Cum este o practică reprezentativă
pentru închisori, aplicarea tatuajelor se realizează într-o varietate de moduri: unii prizonieri
folosesc lame de ras pentru a zgâria şi secţiona pielea înainte să o frece cu cerneală; alţii
utilizează o agrafă de hârtii sau un ac pentru a introduce cerneala, în timp ce unii găsesc mijloace
de a improviză un pistol pentru tatuare. Tot ce trebuie este o sursă de alimentare (baterii), un ac
de cusut sau alt obiect subţire şi ascuţit şi câteva alte elemente pentru a le asambla.

15
Simularea confortului domestic
Atunci când îţi găteşti cina pe o plită încinsă, ingenios improvizată, există o mare
probabilitate să îţi doreşti şi o condimentare adecvată a mâncării. Dar, cum nu îţi este permis să
iei în celulă oliviera cantinei, recipiente în care să depozitezi conţinutul ei - sare şi piper - ,
precum cele din fotografie, se dovedesc la fel de potrivite.

Nu este greu de ghicit sau de înţeles că, în închisoare, plictiseala se instalează cu uşurinţă,
astfel că deţinuţii improvizează întotdeauna mijloace ingenioase prin care să îşi distragă atenţia şi
chiar să se distreze. În imaginile alăturate se pot observa zaruri şi chiar un frumos set de piese de
şah, toate obţinute din hârtie mestecată, sau pastă de hârtie, care, în puşcarie, se fabrică din hârtie
igienică, apă şi lipici.

16
 Apoi, această măsuţă, confecţionată din pachete de tăiţei şi bandă adeziva de hârtie, este
perfectă pentru jucat zaruri sau pentru a savura masa în celulă. E un exemplu perfect al felului în
care prizonierii reciclează orice e posibil pentru a construi, apoi, obiecte pe care şi le doresc sau
de care au nevoie. Inventivitatea lor neobosită adaugă, astfel, un mic plus de confort, ordine şi
chiar frumuseţe unui mediu altfel neplăcut şi dur.

Lumânările nu sunt nici ele permise într-o închisoare, din simplu motiv că ele pot declanşa cu
mare uşurinţă un incendiu sau pot fi folosite ca arme. Acest lucru nu înseamnă, în mod necesar,
că ele nu pot fi, totuşi, găsite într-o instituţie de detenţie. Prizonierii folosesc recipiente goale de
iaurt sau de alte feluri, ulei pentru bebeluşi şi aţă pentru a încropi lumânări care să le servească
pentru iluminat după ora stingerii, pentru a steriliza acele şi pentru a execute diverse alte sarcini
care presupun folosirea unei flăcări.

17
 Totuşi, atunci când prizonierul are nevoie să aprindă o lumânare improvizată sau o ţigară cu
greu obţinută, evident că nu poate scoate, pur şi simplu, o brichetă sau un chibrit din buzunar. De
aceea, s-au scornit multe mijloace prin care un deţinut poate avea acces la foc, sau măcar la o
scânteie. Exemplul din imaginea alăturată este unul simplu şi cu un aspect chiar plăcut, din care
cu uşurinţă se poate deduce cărui scop îi serveşte "dispozitivul": un fir conectat la catodul (polul
minus) unei baterii. Atunci când utilizatorul doreşte să obţină foc, nu trebuie decât să atingă
anodul bateriei cu celălalt capăt al firului, iar porţiunea dezizolata din mijlocul firului începe să
se încingă.

Mulţi deţinuţi folosesc arta ca pe un mijloc de a suportă încarcerarea. Cutiile de creioane

improvizate din ambalaje de pastă de dinţi servesc cu succes drept medii de stocare a creioanelor
colorate pe care unii dintre cei aflaţi după gratii le folosesc pentru a se manifesta artistic,
desenând diferite imagini.

18
 De asemenea, dacă un deţinut reuşeşte să intre în posesia unei anumite cantităţi de "iarbă"
(marijuana) în puşcarie, posibilităţile de a o fuma reprezintă deja partea uşoară. Prizonierii au
inventat pipe din sute de materiale diferite. Cea luată ca exemplu aici, improvizată dintr-un tub
de pastă de hrean, este cu adevărat ingenioasă, mai ales pentru că, atunci când este rulată, arată
complet inocent.

Să fii închis pentru perioade lungi de timp te face să duci dorul multor lucruri, dintre care
sexul nu se află deloc spre capătul de jos al listei. Ca bărbat, atunci când nu ai mai văzut o
femeie reală timp de luni sau ani de zile, un prosop împăturit, cu o pungă de plastic în interior şi
o cantitate generoasă de ulei de corp tind să arate destul de tentant. Vorbim aici despre un areal
în care prizonierii, atât bărbaţi, cât şi femei, par să dispună de o rezervă nesecată de creativitate;
jucăriile sexuale din închisoare au fost, mai devreme sau mai târziu, scornite din aproape orice
obiect sau material accesibil într-un asemenea loc.

19
Arme
Este redundant de spus că închisoarea reprezintă unul dintre cele mai periculoase locuri în
care un om poate trăi. La fel, se înţelege de la sine că armele nu sunt permise, dar şi că această
interdicţie nu înseamnă câtuşi de puţin o problema pentru acei deţinuti decişi să provoace nişte
pagube celor cu care au răfuieli. Ţepuşa din stânga imaginii a fost făcută dintr-o componentă
metalică a unei maşini de scris, ascuţită ulterior. Arma din dreapta este un ciob de plexiglas, cu
un mâner improvizat din bandă izolatoare înfăşurată pe porţiunea inferioară a obiectului. Atunci
când folosesc arme din plexiglas, condamnaţii şubrezesc adesea lama, astfel încât aceasta să se
rupă în corpul victimei, iar mânerul cu amprentele atacatorului să rămână în posesia acestuia din
urmă, pentru a putea scăpa de el.

În imaginea următoare, lama cu aspect de spadă - având un aspect realmente ucigător -,

ascunsă într-un crucifix, a fost confiscată de la un prizonier dintr-o închisoare germană. Obiectul
a fost fabricat de către deţinut în atelierul puşcăriei. Este vorba despre un exemplu sofisticat de
armă folosită în detenţie; majoritatea sunt improvizate din materiale primitive, cum ar fi oasele
de pui, periuţe de dinţi ascuţite la capete şi pungi de plastic topite şi apoi întărite. Unii
condamnaţi chiar îşi înmoaie armele în excremente pentru a spori şansele că victima să sufere de
o infecţie chinuitoare şi letală.

20
 Prizonierii tind să fie destul de răbdători, dat fiind faptul că majoritatea au timp grămadă la
dispoziţie. Aşa că, atunci când îşi doresc cu adevărat să încropească un obiect, reuşesc să
colecteze piesele necesare, până la urmă. Biciul terifiant din stânga imaginii este construit dintr-o
bucată de lemn luată de pe undeva, un şiret de pantofi şi lame de ras. În dreapta, boxul infernal a
fost confecţionat dintr-o răzătoare, probabil furată din bucătăria închisorii.

Artă
După cum am spus şi mai devreme, prizonierii recurg adesea la artă pentru a-şi ocupă timpul
în detenţie. Materialele pe care le folosesc pot fi extrem de comune, precum creioane şi hârtii,
sau neobişnuite şi surprinzătoare. Un material comun întrebuinţat de condamnaţi este cel din
ambalajele de chips-uri, bomboane şi gumă de mestecat. Aceştia împăturesc ambalajele până
obţin fâşii subţiri, pe care le întreţes pentru a crea tot felul de forme, unele meritând chiar numele
de sculpturi.

21
 Chiar dacă pare incredibil, micile motociclete viu colorate din imaginea alăturată sunt, toate,
făcute din materiale reziduale şi obiecte recuperate de Chip Jarett, un deţinut din Michigan.
Motocicletele lui Harett au fost prezentate în cadrul câtorva expoziţii artistice având că tematică
viaţa în detenţie şi au fost chiar vândute colecţionarilor.
Şi, în final, că o încununare absolută a talentului artistic de care pot da dovadă cei din spatele
gratiilor, iată nişte creaţii de artă fascinante ale lui Michael Harms, un condamnat din Illinois.
Scăunelele au fost sculptate cu acul de cusut în săpun de calitate superioară (săpunul standard nu
este potrivit pentru astfel de întrebuinţări). Sunt extrem de detaliate şi de complexe, mai ales
raportat la dimensiunile pe care le au: niciunul nu este mai mare de câţiva centimetri. Cel puţin la
fel de impresionant este şi faptul că artistul a confecţionat şi dulapuri pentru scăunele, folosind
beţişoarele acadelelor, pe care le-a modelat cu o unghieră. Culoarea şi textura ce imită lemnul au
fost obţinute cu rugină din bureţi de sârmă şi cu mici cantităţi de mină de la creioanele colorate.
Odată finalizate, scăunelele pot fi vândute pentru câteva sute de dolari fiecare.

22
 Concluzie:

Un scop primordial în realizarea acestui referat a fost “De ce deţinuţii decid să

evadeze”, chiar şi atunci cînd şansele unei evadări reuşite sunt minime.
Deci, iamginea colectivă adusă de orice închisoare este în mod normal una
menită să inspire groază şi repulsie. În cele mai multe închisori din lume nu sunt
închişi nişte golani care au furat un portofel sau un cellular. “Absolvenţii” celor
mai cumplite puşcării sunt ucigaşi în serie, violatori în grup, sadici, terorişti şi alte
asemenea fiinţe pentru care lunga serie a infracţiunilor nu a încetat o dată cu
închiderea lor în patru pereţi… iar numărul condamnaţilor creşte continuu!
Bineînţeles că, atîta timp cît or exista închisori, vor fi şi prizonieri care încearcă
să evadeze. Studiind mai multe surse informative în acest domeniu, mi-am permis
să formulez/ să propun cîteva sugestii ce ţin de cauzele principale ale evadării din
penitenciare.
 Condiţii absolute inumane oferite deţinuţilor în incita închisorilor.
 Condiţii sanitaro-igienice minime
 Supraaglomerarea celulele în care trebuie sa fie cca 10 peroane sunt
înghesuite cca 30-35.
 Violenţa, torturile, omiorurile realizatede către gardieni, sunt cunoscute
cazuri cînd gardierii au omorît sute de deţinuţi.
 Sentinţe nejustificate/nedrepte atunci cîmd deţinutului I se anuţă o sentinţă
pe care el o consider ne dreaptă, atunci el se opune.
 Epidemii (holera, HiV/SIDA, tuberculoză şi alte maladii) mulţi din deţinuţi
au murit în penitenciaare din cauzele maladiilor, iar conform unor statistici
in închisorile aglomerate fiecare al şaselea era infectat de SIDA.
 Violuri.
 Legea tăcerii în unele închisori cu regim sever deţinuţilor nu li permite să
discute între ei decît cîteva ore pe zi, ceea ce îi distruge psihologic pe
deţinuţi.
 Inadaptarea la condiţiile impuse de noul mediu.
 Spiritul de aventură.
 Dorinţa de a fi liber, la libertate.
 Dorinţa de a se justifica poate fi întilnit înc azul celor care sunt pedepsiţi pe
nedrept, văzînd în evadare o suluţie de a se justifica.
 Cînd nu are ce pierde în cazurile cînd terminul este mare sau pe viaţă.

23