Rolul stilistic

al verbului

* In naratiunile care evoca fapte din trecutul istoric sau din viata
autorului a unui personaj, scriitorii folosesc de multe ori prezentul in locul
trecutului, pentru ca naratiunea sa prinda mai multa viata, sa fie mai
dinamica, mai impresionanta si pentru a-l face astfel pe cititor sa vada si sa
traiasca faptele ca si cum s-ar desfasura in fata ochilor sai.
Prezentul folosit pentru povestirea faptelor din trecutul istoric sau
folosit de povestitor in prezenta faptelor din viata sa ori a unui personaj se
numeste prezentul istoric sau prezentul dramatic.
Ex.: "Dar iata-l! E voda, ghiaurul Mihai!
Alearga navala nebuna.
Cutreiera campul taind de pe cai -
El vine spre pasa: e groaza si vai,
Ca vine furtuna."
(G. Cosbuc, "Pasa Hassan")

* Prin folosirea verbelor anomatopeice, scriitorul urmareste sa

transmita cititorului o imagine artistica mai sugestiva a aspectului de viata
prezentat si sa-l faca nu numai sa vada, ci sa si auda cele ce se petrec.
Ex.: "Dar cand ajung
La coturi,
Un chiot lung
Din mii de guri
Darama stanci.
Haiducii mei doinesc
Toti trei:
Si clocotesc
Si hohotesc
"Paduri adanci".
(St. O. Iosif "Doina")

* Personificarea se realizeaza de cele mai multe ori cu ajutorul

verbului, atribuind unui lucru sau unui obiect sau animal, actiuni pe care
nu le pot face decat persoanele.
Ex: "Se scuturau frunzele toamnei, si semincerii cu batrani de
sute de mii de ani oftau si se pregateau de o noua iarna."
(M. Sadoveanu - "Neamul Soimarestilor")

* Repetitia verbului poate fi folosita cu scop stilistic, scriitorul

urmarind prin aceasta sa-l faca pe cititor sa-si imagineze timpul indelungat
al desfasurarii actiunii, intensitatea sau repeziciunea ei ori impresie
puternica pe care o produce o anumita actiune:
Ex: "Se tot duc, se duc mereu, (timpul indelungat
Trec in umbra, pun in vale, al desfasurarii actiunii)
Iata cornul plin de jale (impresia puternica pe care
Suna dulce, suna greu. o produce sunetul cornului)

(M.Eminescu - "Povestea teiului")

Lungu Liliana