BOLILE CHIRURGICALE ALE CAPULUI PATOLOGIA CAVITĂŢII CRANIENE TRAUMATISMELE CRANIO-ENCEFALICE Poziţia şi conformaţia anatomică a cavităţii craniene

contribuie la frecvenţa crescută a traumatismelor de la acest nivel. În rapost cu natura şi forţa agentului contondent traumele pot fi: • Închise • Deschise Traumele închise sunt reprezentate de contuzii Contuziile cavităţii craniene sunt frecvente la animale apărând în urma traumatismelor directe, cpderilor pe terenuri dure, accidentelor de stradă. La berbeci apar în urma conflictelor dintre ei, prin lovituri frontale simultane. Deşi musculatura cervicală atenuează impactul, în cazul loviturilor puternice unda de şoc poate afecta ţesuturile moi ale craniului. Simptome. Tabloul clinic este în raport cu intensitatea traumatismului. În contuziile uşoare sunt strivite ţesuturile epicraniene fără să apară modificări în starea generală a animalului. Leziunile posttraumatice se resorb în 8-10 zile fără urmări. Contuziile puternice pot fi însoţite de semnele: Comoţiei cerebrale Contuziei cerebrale Formarea hematoamelor epicraniene, intracraniene şi în masa encefalului Tabloul clinic al acestor complicaţii posttraumatice este alarmant oferind puţine date specifice de diferenţiere. Se consideră (PROCA, 1989) că în traumatismele cerebrale închise un rol important il are “intervalul liber”. Acesta este intervalul de timp, fără simptomatologie, de la producerea traumatismului craniocerebral până la apariţia primelor semne produse de dezvoltarea lenta a unor colecţii intracraniene care compresează diverse ţesuturi cu funcţii vitale: hematom extradural, subdural sau intracerebral Comoţia cerebrală se întâlneşte la toate speciile cu frecvenţă mai mare la cabaline, taurine şi carnivore. Se traduce printr-o inhibiţie bruscă a centrilor nervoşi putând avea o evoluţie fulgerătoare sau una uşoară. În forma fulgerătoare care se încheia cu exitus, animalul pierde cunoştinţa, cade în decubit, respiraţia şi circulaţia sunt încetinite şi moare prin sincopă cardio-respiratorie. Comoţia cerebrală uşoară prezintă un tablou clinic mai puţin alarmant, perturbarea funcţională fiind reversibilă în 15-20 minute. Contuzia cerebrală prezintă un sindrom lezional cerebral, consecutiv accţiunii corpului contondent asupra encefalului Tabloul lezional este preponderent vascular cu extravazări sanguine în masa creierului. Semnele clinice apar o dată cu contuzia cranienă, rspectiv comoţia cerebrală prin pierderea cunoştinţei şi stare comatoasă. Spre deosebire de comoţie, în contuzia cerebrală semnele clinice se prelungesc datorită leziunilor din focar. Apar semne de excitaţie prin contracturi ale musculaturii membrelor, feţei, globului ocular sau de pareză manifestată prin incoordonare în mers, devierea capului, hemiplegie facială, la care se adaugă ascensiunea termică în platou (40-410C)

Diagnosticul contuziilor cavităţii craniene se stabileşte pe baza semnelor clinice coroborate cu anamneza. După localizare fracturile pot interesa: bolta cranilui şi baza craniului Fractura bazei craniului este consecinţa căderii animalului pe ceafă sau pe feţele laterale ale capului . Contuzia cerebrală gravă împune tratament de urgenţă prin: Resuscitare şi reechilibrare respiratorie Resuscitare cardiacă Reechilibrare hidroelectrolitică. Traumele deschise. dar în câteva zile de evoluţie a bolii să se constate că osul este intact. moartea producându-se în cîteva ore. volemică şi nutritiv energetică În cazul hematomului epidural sau subdural se impune trepanaţia cavităţii craniene pentru evacuarea colecţiilor sanguine. diferenţierea entităţilor fiind dificilă prin examen clinic. Favorabil în contuziile uşoare epicraniene Rezervat în comoţia cerebrală uşoară cu o evoluţie de tip regresiv şi compensator ăn 2-3 săptămâni Grav în contuziile cerebrale cu revărsări sanguine epi şi intracerebrale Tratament. Fracturile neurocraniului sunt consecinţa accidentelor de stradă. Hematomul intracranian poate avea diferite localizări: • Epidural • Subdural • Subarahnoidian • Intracerebral Tabloul clinic este reprezentat de starea comatoasă cu midriază bilaterală. Prognostic. căderilor accidentale. etc. semne care se agravează progresiv. Examenele paraclinice prin :  Radiografie  Tomografie  Angiografie  Analiza LCR Completează şi precizează diagnosticul. În contuziile uşoare vindecarea se produce fără tratament Atitudinea de expectaţie se adoptă şi în comoţia cerebrală reversibilă. rigiditate datorită decerebrării. Se prezintă clinic: Fisura osoasă Înfundarea osoasă – fragmente osoase se deplasează spre encefal. loviturilor cu copita. La examenul clinic iniţial hematomul epicranian se poate confunda cu înfundarea osoasă.Hematoamele epicraniene au diverse localizări Între piele şi stratul fibromuscular Sub aponevroza epicraniană Între periost şi placa osoasă Clinic se constată o tumefacţie caldă şi dureroasă cu marginile indurate din cauza organizării fibrinei şi cu centrul depresibil.

Întâlnită frecvent la ovine în vârstă de 2-3 ani. soluţie glucozată şi antiinflamatorii pe cale generală.Simptome: În fractura bolţii craniene local regiunea este tumefiată caldă deformată şi dureroasă. După circa o săptămână se instituie cura proflogistică pentru stimularea resorbţiei şi osteogenezei reparatoare Tratamentul fracturilor prin înfundare ale bolţii craniene se realizează prin trepanaţia zonei învecinate şi prin presiune exercitată cu o spatulă se reduce placa osoasă în poziţie anatomică. Denumirea de cenuroză cerebrală se datorează localizării în encefal deşi au fost gasite localizări veziculare şi în măduva spinării cu simptomele acestor localizări Cenuroza cerebrală este o boală parazitară în limitarea căreia nu intervin măsuri profilactice. CENUROZA CEREBRALĂ A OILOR Afecţiunea se caracterizează prin compresiunea progresivă a encefalului de către veziculele ale Coenurus celebralis. Sfărşitul este letal în câteva zile Cronică este rezultatul infestării cu un număr redus de oucosfere. cenuroza a fost şi este descrisă şi la caprine. Pentru perceperea acestor perturbări funcţionale trebuie să treacă 3-4 luni de la infestarea animalului timp necesar ca cenurul să atingă o anumită marime care să exercite compresiune asupra encefalului Evoluţia bolii depinde de gradul infestării: Acută cu semne grave de meningoencefalită traumatică consecutiv dezvoltării mai multor vezicule. lup şi vulpe. Rezervat în fractura bolţii craniene Grav în fractura de bază de craniu Tratament. afecţinea evoluând în . În fisura bolţii craniene se instituie crioterapia. La palpare se constată înfundarea osoasă Consecutiv apar semnele comoţiei şi contuziei cerebrale grave În fractura bazei craniului Apar semnele comoţiei cerebrale. Se stabileşte pe baza semnelor clinice şi examen radiologic Prognostic. Manopera se execută în condiţii perfecte de asepsie şi antisepsie după care se instituie tratamentul cu antibiotice de ultimă generaţie timp de 8-12 zile Fracturile bazei craniului sunt incurabile. moartea survenind în câteva minute Diagnostic. forma larvară a teniei Multicep multiceps care parazitează în intestinul subţire la câine. taurine şi cabaline. Combaterea face obiectul patologiei chirurgicale întrucât numai intervenţia chirurgicală de extragere a veziculei parazitare este o certitudine Simptome Tabloul clinic este dominat de tulburările locomotorii şi optice care apar în raport cu localizarea veziculei parazitare. Pentru combaterea edemului cerebral se administrează hidrocortizon hemisuccinat.

corespunde invaziei creerului de larvele teniei. mers greoi şi nesigur În stadiul de latenţă care durează 3-6 săptămâni dezvoltarea veziculei produce compresiuni cerebrale manifestate prin incoordonări în mers. Simptome Boala este mai frecventă la tineretul până la vârsta de doi ani. În stadiul tulburărilor nervoase şi optice animalul prezintă nistagmus. spre . extrem de rar trei. amauroză şi atrofia papilei oprice de partea opusă lobului afectat Localizarea în masa cerebeloasă produce tulburări de echilibru urmate foarte devreme de decubit prelungit cu scrâşniri din dinţi şi pendularea membrelor.trei stadii: Stadiul incipient. privire fixă. mai rar două. Din cauza faptului că efectul chistului este de compresiune nu şi histolitic de la început acţiunea se transmite difuz în masa encefalului şi de aceia apar dese erori de diagnostic. a fost semnalată la tineretul taurin şi chiar în ochi la cal. scrâşnirea dinţilor.. Localizarea în una din emisferele cerebrale determină mersul în cerc în emisfera din partea manejului Localizarea în lobii frontali produce dormomanie şi la întâlnirea unui obstacol se opreşte cu capul în el. mişcări în cerc sau laterale. După aproximativ 1-2 săptămâni. Acest stadiu durază circa o lună ducând la slăbire pronunţată atât din cauza durerii cât şi a hrănirii insuficiente. În ultimul stadiu a bolii vezicula parazitară cu lichidd comprimă encefalul. tremurături. decubit prelungit cu pendulări ale membrelor şi opistotonus. creşterea şi orientarea spre ochi. scrâşnirea dinţilor. (vezicula este situată superficial) osul devine subţire şi moale la palpare şi se consideră cu poate servi la precizarea diagnosticului însă într-o fază atât de avansată de regulă recuperarea postoperatorie este problematică Prognosticul este grav în cazul localizării veziculei în cerebel şi bulb precum şi în cazul existenţei mai multor vezicule. respectiv stadiul de meningoencefalită traumatică. Localizarea chistului determină simptome nervoase diferite ce permit precizarea (aproximativă) poziţiei sale. Deşi infestaţia este data de mai multe larve. volumul ei şi gradul de alterare a stării generale a animalului. amauroză. capul deviat lateral sau sprijinit în perete. În formele foarte avansate are loc în dreptul veziulei “ramolirea” calotei craniene. în mod obişnuit se dezvoltă în final numai una. PATOLOGIA COARNELOR Anomalii de creştere a coarnelor Ecornarea timpurie (chimică. În celelalte cazuri este rezervat. În acest stadiu dacă vezicula este situată superficial se produce ramolirea peretelui cutiei craniene. reuşita intervenţiei depinzând de profunzimea veziculei. termică sângeroasă) scade din importanţa acestor anomalii Din punct de vedere chirurgical prezintă interes doar situaţiile caracterizate prin creşteri defectuoase ce jenează direct alte formaţiuni anatomice. animalul manifestă abatere. Tratamentul operator ……………. Localizarae în lobii temporali se manifestă prin midriază. inegalitate pupilară.

a unor stări conflictuale între animale. Hemoragia poate fi de mică intensitate sau poate fi şi mare. în timpul unor căderi accidentale. Clinic osul apare zdrenţuit la vârf şi sângerând 2. cu franjuri sângerânde. Fractura vârfului cornului în care cade melcul cornos împreună cu o porţiune din cepul osos fără a se deschide sinusul cornual. după opţiunea proprietarului. avulsia este urmată de vindecare dar coarnele vor rămâne asimetrice. dar deschide . Fractura completă poate fi de trei feluri (tipuri) 1. dar îî conferă mişcări limitate anormale. care se va desprinde singur după ce în decurs de 2-3 săptămâni s-a secretat un strat subţire de corn.regiunea maseterină etc. În aceste cazuri se procedează la ecornarea parţială sau totală. Fractura coarnelor poate fi: Incompletă Completă Fractura incompletă numită şi fisură. De obicei ea se produce longitudinal. uni sau bilaterală. Avulsia coarnelor Prin avulsie se înţelege dezlipirea accidentală a melcului cornos de cepul osos Etiologie Apare în urma traumatismelor accidentelor. Fractura la mijlocul cornului care menţine o parte din cepul osos. Hemostaza se asigură prin torsiuni ale vaselor în conductul lor osos şi aplicarea unui pansament în “8” Ecornarea totală se recomandă a fi făcută prin autoplastie cutanată sau amputarea simplă a coarnelor. spalare. Tratament Cel conservator va urmări protecţia membranei cheratogene şi prevenire infecţiei prin aplicarea unui pansament hemosulfamidat După astisepsia mecanică prin toaletă. La viţeii de 4-6 luni contenţia. pentru îndepărtarea corpilor străini se aplică un pansament în spirală de la baza cornului spre vârf şi invers ancorându-l în “8” la cornul sănătos. încercării animalelor de a trece prin spaţii mici forţând coarnele. în urma locirii coarnelor cu corpuri dure. de aceea se recomandă ecornarea. prin fixarea cu mâna a bazei cornului poate disloca angrenajul cornual care este slab dezvoltat la această vârstă. Mişcarea cu mâna a cornului fisurat poate provoca şi o uşoară hemoragie. Ecornarea parţială se recomandă atunci când aceasta permite lăsarea sinusului cornual nedeschis şi se execută cu fierăstrăul cu sârmă (Gigli) sau cu lamă. foarte sensibilă la atingere Prognostic Este favorabil. După uscare se va forma un pansament roşu bine aderent. Fracturile coarnelor Fractura coarnelor este produsă prin autotraumatizare (lovire cu capul a grinzilor proeminente din adăposturi) loviturile aplicate de îngrijitorii de animale brutali. permite menţinerea cornului la locul său de implantare. Simptome Membrana cheratogenă apare denudată. pe convexitatea cornului. dar pot să apară ca accidente de contenţie. etc.

grav în cazurile netratate care se complică cu sinuzită. febră. Fixarea de coarne exprimă durere şi “încearcă” să se sustragă de la contenţie. Tratament Acesta diferă de la caz la caz În primul rând trebuie asigurată hemostaza dar faptul că nu se pot aplica pense hemostatice deoarece vasele rupte se retrag în canalele lor osoase. inapetenţă şi tulburări locale.sinusul cornului şi permite infectarea sa şi de aici şi a sinusului frontal 3. Fracturile incomplete se imobilizează prin bandaje amovibile (pansamente compresive) Acest tip de fractură se poate consolida şi cu proteze care se sprijină pe cornul sănătos. În evoluţia bolii apar şi semne generale prin apetit diminuat. iar dacă din cauza infecţiei orificiul de comunicare a sinusului cu cavitatea nazală se închide. puroiul se colectează dând empiem sinusal. Prin inspecţie. În cazul fracturilor de la vârful cornului se procedează identic ca în avulsia cornului respectiv aplicarea unui pansament în spirală. scurgeri purulente pe nara aflată de partea cornului fracturat. Fractura la baza cornului. se va utiliza un bisturiu cu vârful ascuţit care se va răsuci în canalele lor osoase torsionând şi vasele. Etiologie La rumegătoarele mari cauza principală o constituie sistemul de contenţie prin aplicarea lanţului la baza coarnelor Simptome Clinic se constată că animalul este uşor agitat şi se sustrage de la contenţie în intenţia de a prinde coarnele cu mâna. cazurile vechi netratate pot fi caracterizate prin tulburări generale. creează un orificiu larg de comunicare a sinusului frontal cu exteriorul Simptome Din cauza posibilei infectări sau/şi infestări (cu larve de muşte) a sinuslui frontal. în special la exemplarele depigmentate se constată că baza cornului este . Prognostic Este favorabil în cazurile tratate la timp. În acest caz apar scurgeri purulente prin orificiul de fractură care umezesc toată latura corespunzătoare a feţei şi gâtului. În toate celelalte cazuri se recomandă amputarea bilaterală Cazurile grave complicate cu sinuzită impun şi alte măsuri terapeutice:  evacuarea puroiului din sinus prin irigaţii călduţe cu soluţie de bicarbonat de sodiu 2%  aseptizarea sinusului cu bujii de nitrofuran sau soluţii de antibiotice  combaterea miozei sinusale cu ajutorul unor emulsii insecticide  protejarea orificiului sinusal prin pansament în “8” ancorat de cornul sănătos În fractura de la baza cornului pe orificiul sinusal se aplică un pansament care este menţinut printr-un fir de sutură trecut prin buzele cutanate ale plăgii Pansamentul va fi îmbibat în soluţie 10% iodoformată Jugularea infecţiei se exprimă prin reapariţia jetajului cea ce dovedeşte repermeabilizarea orificiului nazal de drenaj. În acest moment se poate trece la ecurnuarea bilaterală Inflamaţia membranei cheratogene cornuale Atât la rumegătoarele mari cât şi la cele mici baza cornului este sediul unor traumatisme care determină inflamaţia membranei cheratogene cornuale.

rupturi vasculare urmate de apariţia hematoamelor.edemeţiată. în urma aplicării şi ulterior smulgerii crotaliilor (la oi. cînd este afectat stratul cheratofor ducând la desprinderea cornului de cepul osos. De cele mai multe ori această afecţiune este dobândită în urma unor emisiuni sanguine empirice. Diagnosticul Se stabileşte uşor pe baza semnelor clinice. tinctură de iod şi unguente rezolutive cu Fenilbutazonă. Hepatrombin Plăgile auriculare Etiologie Sunt produse prin agăţare. La palpare prezintă sensibilitate încât animalul execută mişcări violente de apărare. Apar în cazul unor loviri puternice. dureros cu dezlipiri ale tegumentului auricular de cartilaj. taurine şi suine)  imperforarea conductului auditiv extern şi presupune lipsa conductului şi a orificiului de deschidere TRAUMATISMELE URECHII EXTERNE Contuziile Etiologie. Tratament În faza incipientă. contuzii. hematoame şi infecţii (otita) ANOMALIILE URECHII  poliotia constă în prezenţa mai multor rudimente de pavilioane  microtia – pavilion auricular insuficient dezvoltat faţă de caracterele rasei  colaboma auriculară – lipsa unei porţiuni din marginea pavilionului urechii. plăgi ale pavilionului auricular. Diagnosticul se stabileşte uşor pe baza semnelor clinice Prognosticul favorabil în contuziile uşoare şi rezervat în fracturile cartilajului auricular Tratamentul constă în cura proflogistică prin aplicări de alcool camforat. sfâşiere şi prin muşcătură . şi chiar fracturi ale cartilajului auricular. Prognosticul Este favorabil dacă afecţiunea este diagnosticată precoce Este rezervat – grav. congestionată formând un adevărat burelet inflamator pericornual. aplicarea iavaşalei la cal (improvizaţii cu ansă de sârmă) Simptome Pavilionul auricular este tumefiat. se instituie cura antiflogistică iar ulterior să se recurgă la cura proflogistică. Perisornual se vor aplica unguente cu antibiotice (vara unguente iodoformate) PATOLOGIA URECHII Afecţiunile analizatorului auditiv sunt prezentate de anomalii.

este produs prin linsul şi suptul reciproc al pavilionului auricular la viţeii crescuţi în colectivitate La carnivore: mişcări violente ale capului la rasele cu urechile lăsate în caz de corpi străini auriculari.pe baza semnelor clinice Prognosticul este rezervat – ratatinarea cartilajului Tratament  operator  medicamentos tratamentul operator Se va avea în vedere în primul rând combaterea afecţiunilor care produc prurit auricular care favorizează şi agravează boala . local stimularea cicatrizării prin pensare cu tinctură de iod. Diagnosticul . afecţiuni pruriginoase auriculare (otita parazitară. mai rar la bovine. Frecvenţă La carnivore. catar auricular. plăgi muşcate. etc. sprayuri cicatrizante Oxi-vet.Aceste plăgi sunt foarte hemoragice când interesează artera auriculară anterioară Diagnostic Se face pe baza semnelor clinice şi anamneză Prognosticul Este rezervat când se complică cu flegmonul pavilionului şi necroza cartilajului.9 în fire separate Ambele suturi încep de la marginea liberă a pavilionului În cazurile grave complicate cu necroza cartilajului auricular se procedează la amputarea terapeutică a pavilionului urechii (vezi propedeutică) Postoperator antibiotice pe cale generală. Tratamentul Este chirurgical şi constă în toaleta plăgii. cabaline şi ovine La suineothematomul apare în urma muşcăturilor. Teramicin. Simptome La examenul clinic urechea prezintă caracterele generale ale hematomului manifestate printr-o colecţie uşor fluctuentă cu crepitaţie sanguină. asepsia mecanică conservativă urmată de sutură În plăgile prin sfâşiere cu despicarea marginii libere a pavilionului se execută o sutură bietajată a tegumentului auricular:  tegumentul intern cu mătase Nr. în urma recoltărilor de sânge din vena auriculară posterioară. otite parazitare La viţei. Animalul bolnav prezintă urechea afectată aplecată cu extremitatea liberă tumefiată sensibilă şi dureroasă Din cauza greutăţii hematomului şi a discomfortului câinii prezintă mişcări de rotire a capului (scuturări) ceea ce complică şi mai mult othematomul prin creşterea în volum şi întreţinerea acestuia. Othematomul Hematomul auricular este o colecţie sangvinolentă localizată între tegumentul extern şi cartilajul auricular. suine.9 în fire separate  tegumentul extern cu mătase Nr.

Pericondrita auriculară Denumită şi flegmonul chonchiei auriculare constă în inflamaţia ţesutului conjunctiv subcutanat al conchiei auriculare Etiologie Apare cu o complicaţie septică a traumelor pavilionului cu grefarea stafilococului auriu sau a dermatitelor alergice la acest nivel Simptome Pielea pavilionului apare îngroşată la palpare. Treptat infiltraţia se localizează sub forma unui abces care drenează. Local se aplică medicamente cu efect cicatrizant. Ulcerul auricular . În tunelul creat se introduce o bandă de material plastic (1cm) sterilă care se menţine 810 zile. În caz de necroza cartilajului porţiunile respective se rezecă şi plăgile se plombează cu iodoform sau rifampicin (sau alt produs sensibil la antibiogramă). Diagnostic:  pe baza semnelor clinice  antibiogramă Tratamentul – urmăreşte resorbţia sau colectarea exsudatului Pentru aceasta se fac rubefacţii cu tinctură de iod pe faţa externă a pavilionului urechii iar colecţia delimitată se drenează.Chirurgical se va proceda la drenarea conţinutului hematomului dar nu mai devreme de 12-14 zile de la producere timp necesar pentru obliterarea definitivă a vaselor traumatizante. (Drenarea imediat după producere nu este recomandată întrucât chirurgical nu se poate realiza hemostaza definitivă) Incizia se va face în partea declivă a hematomului După drenarea conţinutului în cavitatea hematomului se aspersează sprayuri cu antibiotice În majoritatea cazurilor după drenarea hematomului se produc cicatrici retractile care deformează conchia auriculară scăzând mult valoarea estetică a animalelor de rasă (Ciobănesc german) Pentru a preveni apariţia cicatricilor retractile se practică diferite tehnici de suturi pe pavilionul auricular după executarea drenajului Se execută suturi în “U” de o parte şi de alta a inciziei obligând tegumentul auricular să adere la cartilaj. Dacă necroza persistă şi progresează se recurge la amputarea terapeutică a pavilionului. Plaga operatorie de la baza urechii se suturează Şesutul de granulaţie care înconjoară tunelul evită deformarea urechi după scoaterea benzii de material plastic Postoperator antibioterapia pe cale generală. Se execută o incizie de 1cm la vârful urechii şi una la fel la baza urechii lângă hematom. Sunt frecvente cazurile de complicaţii cu necroza cartilajului auricular fărmând fistule rebele la tratament. Cu sonda canelată se tunelizează hematomul între cele două incizii conţinutul hematomului se evacuează prin compresiune digitală.

Poate să apară uni şi bilateral. Se întâlneşte la toate speciile dar cu frecvenţă mai mare la carnivore. o îngustarea naturală a orificiului extern a canalului auricular la unele rase de câini (Shar-pey) ceea ce face aerisirea şi autocurăţirea să se facă foarte lent şi incomplet o predispoziţie naturală de producere excesivă de cerumen  rasa o frecvenţa este mai mare la rasele cu urechi cazute (Cocker) deoarece aerisirea conductului se face cu dificultate o la rasele cu pilozitate abundentă frecvenţa este mai crescută pentru că nu permite aerisirea şi eliminarea cerumenului auricular aspect care determină o umiditate permanentă şi grefarea florei microbiene sau micotice  condiţii de întreţinere o băile frecvente. Afecţiunea mai este denumită şancru auricular. atârnânde. Se întâlneşte mai frecvent la animalel bătrâne şi se caracterizează prin: • o leziune de dimensiuni relativ mici cu margini indurate. hiperemiate sensibile la palpare şi care sângerează cu uşurinţă • suprafaţa ulcerului este acoperită cu o cantitate mică de exsudat seropurulent care crustizează • animalul este agitat şi îşi freacă continuu urechea bolnavă datorită pruritului care însoţeşte ulcerul Diagnostic – pe baza semnelor clinice Prognostic – rezervat / grav. îngroşate. înnotul în ape tulbure. ulcerul auricular nu are tendinţă de vindecare Tratament • antisepsia mecanică • cautzerizare cu Lotagen • medicaţie pentru stimularea cicatrizării OTITA Otita externă Reprezintă inflamaţia tegumentului intern al conductului auditiv extern. apa rămasă în conductul auditiv contribuie la macerarea epidermului. Simptome.Este o soluţie de continuitate cu caracter persistent şi progresiv întâlnită la câinii cu urechile lungi. grefarea şi multiplicarea florei . Cauze favorizante:  anatomice o lungimea canalului auditiv extern este diferită fiind mai lung la unele rase de câini şi cu aspect sinuos ceea ce favorizează multiplicarea florei microbiene. în special la rasele de câini cu urechi mari şi atârnânde sau purtate drepte (Ciobănesc german) Etiologie În producerea otitei externe intervin cauze favorizante şi determinante.

În această fază sensibilitatea locală este foarte mare. Strângerea bazei pavilionului urechii provoacă un zgomot de clipocit dat de dezlipirea puroiului de conductul auditiv. puroiul are culoare gri-gălbui sau brun cu miros fetid. Pseudopiodermitele precum celulită juvenilă duce la apariţii sporadice care evoluează cu sensibilitate. râia otodectică afectează de regulă câinii până la vârsta de 1 an. etc. În această fază apare diminuarea auzului (hipoacuzie) care în timp duce la surditate (cofoză). starea generală modificată. utilizarea de soluţii antiseptice locale cu acţiune iritantă sau caustică o aplicarea tramtamentelor de lungă durată cu antiinflamatoare steroidice administrate pe cale generală determină pe lângă o imunosupresie generală şi căderea imunităţii locale o utilizarea unor produse otice cu antibiotice cu spectru larg de acţiune favorizează apariţia de suşe bacteriene rezistente la antibiotice (tratamente empirice) Cauze determinante:  corpii străini sunt reprezentaţi de ariste. iar prin mişcările lor produc o dermatită pruriginoasă. durere şi supuraţie. Proteus.microbiene o curenţii de aer (ex. manoperele brutale de toaletare a conductului auditiv. Persistenţa procesului inflamator determină dezvoltarea de proliferări indirate care obturează conductul auditiv (otita proliferativă). Pseudomonas. Klebsiella şi evoluţia procesului patologic la nivelul conductului auditiv • factori micotici – reprezentaţi de Candida şi Malassezia pachidermatis. dermatite de contact. pulberi. Puroiul revarsă din conductul auditiv şi aglutinează perii regiunii În evoluţie tegumentul intern poate deveni mai tumefiat iar în porţiunea distală a conductului extern se observă ulcere (otita ulceroasă) care sângerează uşor la efectuarea toaletei iar durerea este intensă.  prezenţa agenţilor parazitari. fire de păr scurte. Râia demodecică se întâlneşte într-un procent mai mic evoluând în asociere cu leziuni cutanate  stări de hipersensibilitate cum ar fi dermatitele atipice. Ciobănesc plimbat cu maşina). Tegumentul intern este congestionat şi acoperit cu un depozit gălbui uleios (otita ceruminoasă) care în scurt timp poate deveni abundent şi fluid (otita exsudativă) uneori îmbracă un caracter purulent (otita supurativă). Cronicizarea procesului inflamator duce la diminuarea secreţiei tegumentul auricular îngroşat şi prezenţa proliferărilor cutanate cu bază . Când evoluţia este unilaterală animalul ţine capul plecat de partea urechii bolnave Treptat urechea devine caldă şi dureroasă la palpare. Factori care complică otitele: • factori bacterieni – reprezentaţi de staphilococi. Acest gen de otite sunt foarte durerose în special când perforează membrana timpanică şi sunt întâlnite de regulă unilateral. alergice. alimentare. spini a unor plante. Paraziţii în toate stadiile de dezvoltare se află situaţi pe faţa internă a conchiei auriculare la suprafaţa epidermei hrănindu-se cu resturi celulare şi lichid tisular. Escherichia. resturi de plante. Simptome Otita externă denumită şi catar auricular debuteză prin prurit a regiunii auriculare şi frecvente scuturări din cap.

Indiferent de forma clinică de otită acută – ceruminoasă (eritematoasă) exsudativă şi supurativă.c. se scarpină la baza urechii complicându-se cu othematom. examenul otoscopic sau otovideoscopic precizează diagnosticul. oxid de zinc şi talc • în cazul antibioticelor. rifampicina. ulcere şi pericondrită auriculară Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice. nistatin. gentamicina. clotrimazol. rifampicină). nu se administrează la rasa Collie. îşi freacă urechile de obiectele din jur. cele mai utilizate în tratamentul otitelor externe sunt neomicina. animalul scutura din cap. • în cazul otitelor parazitare se pot utiliza avermectinele în doză de 0. acid benzoic. la tineret şi femelele gestante • în formele cronice proliferative se recomandă deschiderea conductului auditiv Otita medie Este inflamaţia porţiunii medii a conductului auditiv Etiologie Factorii care produc otita externă rămân potenţial factori şi pentru otita medie Otita medie se poate produce şi consecutiv unor boli infecţioase cum ar fi piobaciloza . polimixina B • antifungicele sunt utilizate în special pentru infecţiile cu Malassezia utilizând miconazol. anestezină. Prognosticul de regulă este rezervat spre grav prin modificările apărute şi eficacitatea limitată a tratamentului De asemeni prognosticul este rezervat atunci când propietarul încearcă să trateze singur otita animalului prin aplicarea de diverse produse farmaceutice – rezistenţă la antibiogramă Tratament – preventiv şi curativ • preventiv – înlăturarea cazurilor care ar putea duce la apariţia otitelor • curativ – trebuie efectuat cu multă atenţie şi presupune o conduită locală şi una generală tratamentul local • presupune toaleta locală a conductului auditiv cu rol uneori decisiv în tratamentul otitelor • în formele exsudative cu mult lichid în conductul auditiv se execută toaleta locală prin introducerea unor tampoane de vată cu pensa hemostatciă şi prin rotire se absoarbe exsudatul • manopera se execută până când tamponul de vată este scos din conductul auditiv uscat • în formele ceruminoase toaleta se execută în acelasi mod după ce în prealabil în conductul auditiv s-au introdus substanţe ceruminolitice (peroxide de carbamidă.2-0. apă oxigenată) care conţin substanţe surfactante şi detergenţi tratamentul medicamentos local • trebuie aplicat după antibiogramă • după toaletă se aplică cu bune rezultate un pudraj sicativ alcătuit dintr-un antibiotic (după antibiogramă sau produs tipizat – sulfatiazol. la interval de două săptămâni. cloramfenicol. acid lactic. otită cronică – ulcerată şi proliferativă.largă de implantare.4mg/kg s. etc. glicerină.

otita medie poate evolua acut sau cronic îmbrăcând forme catarale sau supurative Otita medie acută catarală Se întâlneşte la pisici. are aceleaşi prescripţii ca în otita externă Otita medie acută supurativă Este întâlnită mai frecvent la câini. . a coagulilor fibrinoşi şi hematici a eventualilor c orpi străini. abolirea auzului. uneori se percepe un zgomot de clipocit. conductul auditiv este plin cu exsudat. scuturări frecvente ale capului Prezenţa puroiului timp îndelungat în conductul auditiv poate conduce la perforarea timpanului. înclinarea capului spre urchea bolnavă. otomastoidită şi septicemie. ulcere necrotice ale tegumentului. cu fenomene nervoase rabiforme sau epileptiforme. Tratament De la bun început este bine să tranchilizăm animalul din cauza durerii foarte mari. rinite. porci şi viţei Simptome Procesul inflamator începe cu o fază congestivă urmată la scurt timp de faza exsudativă care la început este discretă pentru ca după câteva zile să devină abundentă şi supărătoare pentru animal.gurma. etc Sub aspect evolutiv. după care se vor recolta probe în vederea examenului bacteriologic şi efectuarea antibiogramei Se efectuează apoi un lavaj al conductului auditiv cu soluţii antiseptice pentru îndepărtarea puroiului. pisici şi iepuri Etiologie În cele mai multe cazuri este complicaţia otitelor externe sau a otitelor medii catarale Simptome Boala debutează prin durere care se accentuează în evoluţia bolii şi devine exacerbantă la presiunea bazei urechii În faze avansate conductul auditiv este ocupat cu o colecţie purulentă urât mirositoare de consistenţă fluidă slab legată care se scurge la exterior aglutinând perii regiunii Treptat boala are o evoluţie dramatică cu semne de intoxicaţie. În timp catarul se acumulează tot mai mult. necroza cartilajului auricular. faringite. tonsilite acute sau cronice. având în vedere că sensibilitatea şi durerea este mare în conductul auditiv se fac instilaţii cu soluţii antiseptice (Clarisept) la care se adaugă un anestezic local (xilină 1% sau procaină 2%) Tratamentul medicamentos • local şi general. câini. În această fază animalul acuză prezenţa exsudatului prin mişcări repetate a capului şi urechii. osteită. animalul este agitat şi prezintă sensibilitate şi durere la palparea bazei urechii. sinuzite. Diagnostic Examenul conductului auditiv cu otoscopul ajută la precizarea diagnosticului şi vizualizarea modificărilor locale Prognosticul este rezervat şi depinde în mare măsură de vechimea procesului inflamator Tratament Local: • toaleta locală a conductului auditiv ca şi în otita externă • uneori.

Zepp). În timpul evoluţiei procesul de cronicizare este întrerupt de puseuri ale otitei medii acute cu febră. Pe conductul “curat” se aplică medicaţia adecvată timp de 5-6 zile Înainte de aplicarea fiecărui tratament medicamentos local se execută toaleta locală a conductului auditiv Tratamentul local este bine să fie asociat şi cu un tratament general timp de 5-6 zile cu antibiotice şi antiinflamatoare (Dexametazona. capul plecat şi deviat spre urechea bolnavă. Stenoza canalului auricular favorizează acumularea şi reţinerea secreţiei la acest nivel favorizând un proces septic putrid cu scpăderea eficacităţii tratamentului.) Otita medie cronică Otita cronică este evoluţia nefericită a otitelor acute caracterizată prin atenuarea fenemonelor inflamatorii şi scăderea acuităţii vizuale. Otita internă Evoluţia otitei interne este o corelaţie directă ca evoluţie a otitei medii sau a otitei externe întrucât este dificil să admitem evoluţia singulară a acestei tip de otită.După lavajul antiseptic se procedează la îndepărtarea excesului de umiditate. Prin reacţia tisulară locală are loc o reacţie fibroconjunctivă care ingustează foarte mult canalul auricular. Infecţiile cronice ale urechii medii pot trece prin fereastra vestibulară sau cohleară şi pot afecta urechea internă producând infecţii şi procese inflamatorii diferite. Simptome . cu ajutorul unor tampoane de vată. se produc vegetaţii care ingroaşă cutele auriculare şi crează un discomfort continuu. În aceste forme se recomandă deschiderea peretelui lateral al conductului auditiv (metodele Hinz. de la tampon ud → umed → uscat. etc. etc. procesul inflamator poate depăşi acest nivel prin canalul cohlear şi să ajungă la meninge producând meningite. abatere. De asemeni. PATOLOGIA REGIUNII BUCO-MAXILO-FACIALE PATOLOGIA LIMBII Plăgile limbii Sunt întâlnite la toate speciile de animale cu frecvenţă mai mare la cabaline Etiologie. • Accidente de stradă • La cabaline:  tracţiuni manuale ale limbii pentru evidenţierea acesteia pot duce la ruperea frâului limbii  contenţia cu pana căpăstrului pe regiunea mandibulară cu prinderea limbii sub pana căpăstrului  traumatizarea limbii cu zăbăluţa  conflicte între “vecini” cu răzbunare pe animal (legarea bimbii la bază cu sârmă)  neregularităţi dentare.

Simptome La început semnele clinice sunt şterse. Diagnosticul Se pune pe baza tulburărilor în prehensiune şi masticaţie. Local se fac pensulaţii cu albastru de metilen. şi examenul atent al cavităţii bucale. anamneză. Tratament În plăgile simpe se execută toaleta limbii şi se aplică local soluţie uleioasă cu albastru de metilen 1% sau alte cicatrizante locale pentru mucoase neiritante. Căpăţână V.). Uneori în cavitatea fistuloasă se formează adevărate fitotrichobezoare Diagnostic . Aceste tulburări se agravează în evoluţia bolii. starea generală se alterează (slăbeşte. 56 în fire separate. scade producţia de lapte La examenul cavităţii bucale se observă în faţa protuberanţei linguale o plagă ovală sau rotundă cu marginile indurate. În plăgile grave cu secţionarea vaselor limbii sau complicate cu gangrenă se procedează la amputarea porţiunii libere a limbii Se execută o incizie în “v” cu vârful spre baza limbii care interesează musculatura păstrând mucoasele după care se execută o sutură dorso-ventrală cu mătase în fire separate. Etiiologie Are origine traumatică. devine apatic.Plăgile limbii se caracterizează prin jenă în prehensiune şi masticaţie până la abolire. După antisepsie mecanică prin lavaj a cavităţii bucale cu permanganat de potasiu 1% se execută vivifierea buzelor plăgii (mucoasa şi musculatura) după care se execută o sutură cu mătase nr. În plăgile taiate parţiale si recente se procedează la sutură cu mătase în fire separate. La cabaline se administrează ser antitetanic. ulcerul este rebel la tratament .pe baza semnelor locale Diagnosticul diferenţial – faţă de glositele infecţioase Prognostic – rezervat. Animalul consumă furajele capricios. Boala evoluează pe fondul unei carenţe în vitamina A (Cristea I.. Animalul prinde hrana cu dinţii iar în timpul masticaţiei dacă rana este atinsă de alimente animalul prezintă pseudotrismus precedată rapid de expulzarea bolului alimentar. Se dezvoltă ca o eroziune progresivă a mucoasei care evoluează în musculatură determinând un traiect fistulos în care se depozitează conţinut alimentar care se alterează. Se observă apetit capricios cu tulburări discrete de prehensiune şi masticaţie. Datorită pătrunderii alimentelor îm plagă şi a infectării acesteia se produc necroze şi fermentaţii cu miros ihoros. Prognosticul Este favorabil în plăgi linguale simple şi grav în plăgile taiate profunde şi în cele complicate cu gangrenă care impun amputarea porţiunii libere a limbii. Firele vor fi trecute “la gros” şi mai dese în aşa fel încât printre fire să nu intre alimente care duc la întârzierea cicatrizării. apare horipilaţie generalizată cifoză.L. Ulcerul lingual traumatic Această afecţiune se întâlneşte la taurine cu frecvenţă mai crescută în regiunile din nord vestul ţării. ca urmare a acţiunii iritante produse de unele furaje la nivelul fosei alimentare linguale.

Local:  toaleta cavităţii bucale cu permanganat de K 1%  antisepsia mecanică a ulcerului prin chiuretare cu Lingura Wolkman până la sângerare  se pot cauteriza marginile ulcerului cu nitrat de argint 1-2%  pensulaţii locale cu glicerină iodată 10%  pensulaţii cu vitamina A 4ml şi glicerină 50ml Regim alimentar dietetic şi echilibrat.Tratament. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful