Astronomia Curs

Lect ii de Astronomie
Cuprins
Cuprins i
1 Astronomia sferica 3
1.1 Sfera cereasca: Rotat ia, punctele, planele si
liniile ei fundamentale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.1 Sfera cereasca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.2 Pozit ia reciproca a cercurilor si punctelor sferei ceresti . . . . 5
1.2 Coordonate ceresti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2.1 Sistemul de coordonate orizontale . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2.2 Sistemul de coordonate orare (semilocale) . . . . . . . . . . . 6
1.2.3 Coordonatele ecuatoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.3 Relat iile dintre coordonatele geograce si cele ceresti n cazul
trecerilor la meridianul ceresc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.4 Miscarea Soarelui pe ecliptica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.5 Sistemul de coordonate ecliptice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.6 Coordonate galactice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.7 Transformarea coordonatelor ceresti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2 Problema celor doua corpuri 15
2.1 Legile misc arii ale lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.2 Legea atract iei universale a lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.3 Problema celor n corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.4 Problema celor doua corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
i
ii CUPRINS
2.5 Teorema lui Newton privind atract ia unei sfere omogene . . . . . . . 22
2.6 Solut ia analitica a problemei celor doua corpuri . . . . . . . . . . . . 25
3 Legile lui Kepler 33
3.1 Prima lege a lui Kepler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
3.2 A doua lege a lui Kepler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
3.3 A treia lege a lui Kepler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
3.4 Determinarea masei planetare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
4 Metode de calcul n astrodinamica 41
4.1 Vectorii de pozit ie si viteza n integralele miscarii . . . . . . . . . . . 41
4.2 Vectorii de pozit ie si viteza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4.3 Vectorii de pozit ie si viteza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
4.4 Elemente orbitale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
4.5 Alte sisteme de elemente orbitale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.5.1 Elementele lui Delaunay . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.5.2 Elementele lui Poincare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
5 Funct iile astrodinamice fundamentale 55
5.1 Determinarea funct iilor f si g . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
5.2 Funct iile f si g - n funct ie de anomalia adevarat a . . . . . . . . . . . 60
5.3 Funct iile f si g n funct ie de anomalia excentric a . . . . . . . . . . . . 63
5.4 Funct iile f si g - n funct ie de variabilele universale . . . . . . . . . . 68
5.5 Funct iile f si g n funct ie de timp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
6 Pamantul corp ceresc 79
6.1 Cele trei latitudini geograce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
6.2 Variat ia fort ei de gravitat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
6.3 Masurarea masei si densitat ii medii a
Pam antului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
6.4 Structura Pam antului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
CUPRINS iii
6.5 Misc arile Pamantului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
7 Fenomene care modica pozit ia astrilor pe cer 89
7.1 Refract ia astronomica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
7.2 Aberat ia luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
7.2.1 Fenomenul aberat iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
7.2.2 Aberat ia Soarelui, planetelor si a cometelor . . . . . . . . . . . 92
7.3 Paralaxe diurne si anuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
7.3.1 Paralaxa diurna si determinarea distant elor n sistemul solar . 93
7.3.2 Paralaxa anual a si determinarea distant elor stelare . . . . . . 95
7.3.3 Paralaxa seculara a stelelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
7.4 Precesia si nutat ia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
7.5 Miscarile proprii ale stelelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
7.6 Problemele astronomiei fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
8 Timpul si masurarea lui 103
8.1 Considerat ii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
8.2 Timpul astrodinamic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
8.2.1 Timpul terestru: timpul sideral si timpul solar . . . . . . . . . 104
8.2.2 Diverse sisteme de masura a timpului . . . . . . . . . . . . . . 108
8.2.3 Timpul efemeridelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
8.3 Timpul zic: timpul atomic internat ional . . . . . . . . . . . . . . . . 112
8.4 Unitat ile fundamentale de timp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
8.5 Calendarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
9 Teoria perturbat iilor 119
9.1 Teoria perturbat iilor. Preliminarii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
9.1.1 Exemplu - Oscilatorul Armonic . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
9.2 Metoda lui Poisson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
9.3 Variat ia parametrilor Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
CUPRINS 1
9.4 Integralele de miscare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
9.5 Interpretarea lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
9.6 Problema perturbata a celor doua corpuri . . . . . . . . . . . . . . . 130
9.6.1 Energia si semi-axa mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
9.6.2 Momentul cinetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
9.6.3

Inclinat ia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
9.6.4 Unghiul nodal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
9.6.5 Vectorul lui Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
Bibliograe 139
2 CUPRINS
Capitolul 1
Astronomia sferica
1.1 Sfera cereasca: Rotat ia, punctele, planele si
liniile ei fundamentale.
1.1.1 Sfera cereasca
Se numeste sfera cereasca o sfera imaginara, cu raza arbitrara, av and centrul
ntr-un punct arbitrar al spat iului, pe a carei suprafat a se trec pozit iile astrilor asa
cum se vad ei pe cer, la un moment dat, din punctul considerat al spat iului.
Este comod sa consideram drept centru al sferei ceresti ochiul observatorului
(O).

In acest caz, ecarei drepte care porneste de la ochi spre astrul de pe cer i
corespunde un anumit punct (: proiect ia acestui astru pe sfera cereasca). Pozit ia
aparenta relativa a astrilor o determinam cu ajutorul arcelor de cerc mare de pe
sfera cereasca dintre proiect iile astrilor sau cu ajutorul unghiurilor dintre direct iile
astrilor. Rotat ia sferei ceresti, conform denit iei, este analoaga cu rotat ia diurna a
cerului.
Privind Figura 1.1 identicam:
PP
se numeste axa lumii si este diametrul ce uneste cei doi poli (P

Polul Nord, P
Polul Sud). Axa de rotat ie a sferei ceresti (topocentrice) este

paralela cu axa de rotat ie a Pamantului ( n cazul sferei ceresti geocentrice cele
doua axe coincid).
ZZ
se numeste verticala locului si reprezint a direct ia rului cu plumb ntr-

un loc dat (Z zenit, Z
nadir).
Planul dus prin centrul sferei ceresti perpendicular pe verticala locului este
planul orizontal. El taie sfera cereasca dupa un cerc mare numit orizont matematic
3
4 CAPITOLUL 1. ASTRONOMIA SFERIC
A
Parallel
ceresc
P
Z
Q
Z
P
Q
Meridian
Ceresc
Ecuator
ceresc
Orizont
matematic
N
E
O
s
s
s
V
Figura 1.1: Sfera cereasca
sau orizontul adevarat (NESV ).
Planul dus prin centrul sferei ceresti perpendicular pe axa lumii se numeste
planul ecuatorului ceresc. El taie sfera cereasca dupa un cerc mare numit ecuatorul
ceresc (QV Q
E), care mparte sfera cereasca n doua emisfere: emisfera boreala

(nordica) si emisfera australa (sudica).
Orizontul matematic si ecuatorul ceresc (topocentric) se intersecteaza n doua
puncte care sunt punctele cardinale E (est) si V (vest).
Cele doua drepte, axa lumii si verticala locului, determina un plan numit
planul meridian al locului. El taie sfera cereasca dupa un cerc mare numit meridian
ceresc (PZQSP
N), iar planul orizontului dupa o linie numit a meridiana locului

(NS). Meridiana locului taie orizontul n doua puncte: cel mai apropiat de Polul
Nord este punctul nord (N) iar diametral opusul lui este punctul sud (S). Pe orizont,
la mijloc ntre cele doua puncte - n dreapta observatorului ntors cu fat a spre Polul
Nord - este punctul est (E) si diametral opus lui punctul vest (V ). Deci meridianul
serveste pentru orientarea ntr-un punct dat de pe Pam ant.
Orice plan dus prin verticala locului se numeste plan vertical si taie sfera
cereasca dupa un cerc mare numit vertical. Planul vertical perpendicular pe planul
meridian al locului determina primul vertical.
In miscarea diurna, ecare stea () descrie cate un cerc mic, paralel cu ecua-
torul ceresc, numit paralel ceresc. Paralelul ceresc are cu meridianul ceresc doua
puncte comune numite culminat ii.

In culminat ia superioara (
) steaua atinge
n alt imea cea mai mare deasupra orizontului, iar n culminat ia inferioara (
) steaua
atinge nalt imea cea mai mica deasupra orizontului. Stelele la care vedem ambele
culminat ii au ntreg paralelul ceresc deasupra orizontului - acestea sunt stele cir-
cumpolare; alte stele rasar, culmineaza si apun - stelele cu rasarit si apus.
1.2. COORDONATE CERESTI 5
1.1.2 Pozit ia reciproca a cercurilor si punctelor sferei ceresti
Pozit ia reciproca a cercurilor si punctelor sferei ceresti, care au fost denite
mai sus, depinde de direct ia verticalei locului, adica de pozit ia observatorului pe
suprafat a Pam antului (orientarea axei lumii ind aceeasi pentru toate punctele
suprafet ei terestre).
Aceasta dependent a se traduce prin urmatoarea relat ie fundamentala a lati-
tudinii astronomice:

Inalt imea Polului Ceresc deasupra orizontului unui loc de pe
suprafat a Pam antului este egala cu latitudinea astronomica a acestui loc.
In cazul Pam antului sferic, latitudinea astronomica este aceeasi cu latitudinea

geograca - una din coordonatele geograce care determina pozit ia unui punct pe
suprafat a Pam antului (Figura 1.2).
j
G
G
O
O
L
p
q
p
q
Parallel
geografic
Meridian
Geografic
Ecuator
terestru
Figura 1.2: Coordonate geograce
Latitudinea geograca () a unui loc este unghiul format de planul ecuatorului
terestru (qq
) cu verticala locului (TO).

A doua coordonata pentru determinarea locului observatorului este unghiul
format de meridianul init ial ( meridianul Greenwich) cu meridianul locului, unghi
numit longitudine geograca (L). Ea este vestica sau estica, dupa cum se masoar a
spre vest, respectiv spre est, de la meridianul init ial; printr-o convent ie, longitudinea
estica se considera pozitiva, iar cea vestic a negativa.
1.2 Coordonate ceresti
1.2.1 Sistemul de coordonate orizontale
Pentru ecare sistem de coordonate consideram un plan, numit fundamental,
care taie sfera cereasca dupa un cerc mare (fundamental), si o axa fundamental a
perpendiculara pe planul fundamental n centrul sferei ceresti.
In sistemul de coordonate orizontale (locale sau zenitale), planul fundamental

este planul orizontului matematic (NESV ), iar axa fundamental a este verticala
locului (OZ). Coordonatele orizontale ale unui astru sunt (Figura 1.3):
s
Z
P
O
E
V
N S
Z
A
h
s
Figura 1.3: Sistemul de coordonate orizontale
- nalt imea deasupra orizontului (h): unghiul format de direct ia spre astru cu
planul orizontului; se masoara cu arcul cercului vertical al astrului, de la orizont
spre astru. Adesea, n locul nalt imii se utilizeaza complementul ei, z = 90
0
h,
numit distant a zenitala: unghiul format de verticala locului cu raza vizuala spre
astru. Cercul mic al sferei ceresti ce trece prin astrul si al carui plan este paralel
cu planul orizontului matematic se numeste almuncantaratul astrului.
- azimutul (A): unghiul diedru format de planul meridianului ceresc cu planul
vertical al astrului. Se masoara cu arcul orizontului matematic cuprins ntre punc-
tul sud (S) si punctul de intersectie (
) a cercului vertical al astrului cu orizontul

matematic (0
0
360
0
). Azimutul socotit de la punctul S se numeste azimut astro-
nomic, iar cel care se masoar a de la punctul N n acelasi sens retrograd se numeste
azimut geodezic.
Coordonatele orizontale se determina cu ajutorul teodolitului sau instrumen-
tului universal.
1.2.2 Sistemul de coordonate orare (semilocale)
Planul fundamental n acest sistem este planul ecuatorului ceresc (QV Q
E),
iar axa fundamentala este axa lumii (PP
). Planul denit de axa lumii si astru

se numeste planul orar al astrului; el taie sfera cereasca dupa un cerc mare numit
cercul orar al astrului (sau cercul de declinat ie).
Coordonatele orare ale unui astru sunt (Figura 1.4):
- declinatia (): unghiul format de raza corespunzatoare astrului cu planul
ecuatorului ceresc; se masoar a prin arcul de cerc orar de la ecuatorul ceresc la astru
1.2. COORDONATE CERESTI 7
P
P
Q Q
z
O
V
g
a
E
H
d
s
s
Figura 1.4: Coordonate orare si ecuatoriale
( 0
0
90
0
). Uneori, n locul declinat iei se foloseste distant a polara a astrului ,
notata cu p =
P si legata de prin relat ia p+ = 90

0
; distant a polara se socoteste
de la Polul Nord ceresc (0
0
180
0
).
- unghiul orar (H): unghiul format de meridianul ceresc al locului cu cercul
orar al astrului; se masoar a prin arcul de ecuator ceresc de la meridianul ceresc al
locului pana la cercul orar al astrului (0
0
360
0
).
Coordonatele orare se masoar a cu ajutorul instrumentelor av and montura ecu-
atorial a (ecuatorialul ).
1.2.3 Coordonatele ecuatoriale
Coordonatele ecuatoriale au acelasi plan fundamental si au aceeasi axa fun-
damentala ca si cele orare. Declinat ia astrului (), ind constanta se pastreaz a,
unghiul orar se nlocuieste ns a prin ascensia dreapta () a stelei.
Se numeste ascensia dreapta () a unui astru unghiul format de planul orar al
punctului vernal () cu planul orar al astrului si se masoar a n sens direct (0
0
360
0
sau 0
h
24
h
), prin arcul de ecuator ceresc, de la punctul vernal () la cercul orar
(
).
Punctul vernal () este punctul n care drumul anual aparent al Soarelui taie
ecuatorul ceresc, cand trece din emisfera australa n cea boreala. Fiind un punct al
sferei ceresti, punctul vernal participa la miscarea diurna mpreun a cu astrul, deci
ascensia dreapta e constant a. Se admite aici ca punctul vernal are o pozit ie xa pe
sfera cereasca.
Unghiul orar al punctului vernal se numeste timp sideral si se noteaza cu .
Din Figura 1.4 rezulta:
= + H (1.2.1)
Formula (1.2.1) realizeaza legatura ntre sistemele de coordonate (1.2.2) si (1.2.3).
In meridianul ceresc, unghiul orar al astrului este 0, deci:

= (1.2.2)
Relat ia (1.2.2) se utilizeaza pentru:
- determinarea timpului sideral, cand ascensia astrului ce trece prin planul
meridianului ceresc se cunoaste;
- determinarea ascensiilor drepte ale astrilor, cand timpul sideral se cunoaste.
Coordonatele ecuatoriale si sunt utilizate la ntocmirea cataloagelor si
hart ilor stelare.
1.3 Relat iile dintre coordonatele geograce si cele
ceresti n cazul trecerilor la meridianul ceresc
In cazul trecerii astrului la meridianul ceresc, pe lang a relat ia:

= h
P
, (1.3.1)
exista si alte relat ii simple ntre , h
m
(sau z
m
) si .
Fie
1
un astru n meridianul ceresc al locului, n culminat ia superioara, la sud
de zenit (Figura 1.5).
Z
N
P
Z
Q
Q
S
P
d
d
d
d d
3
2 1
N
=
9
0
-
j
r =j
z =90-j
z
=
j
p
p
Q
Zm
O
O
Figura 1.5: Proiect ia sferei ceresti pe planul meridianului ceresc
Se vede imediat ca:
= + z
m
, (1.3.2)
unde - latitudinea locului, - declinat ia astrului, iar z
m
- distant a zenitala
masurat a n momentul trecerii astrului la meridianul ceresc al locului. Daca as-
trul se aa la nord de zenit (
2
):
= z
m
. (1.3.3)
1.4. MISCAREA SOARELUI PE ECLIPTIC
A 9
Pentru culminat ia inferioara (
3
), avem:
z
m
= 180
0
( + ). (1.3.4)
Formulele (1.3.1) si (1.3.4) sunt utile pentru determinarea latitudinii geograce
a locului de observat ie.
Observat ie. Pentru ca o stea sa e circumpolara, este necesar ca culminat ia sa
inferioara sa e deasupra orizontului (Figura 1.5). Deoarece orizontul formeaza cu
ecuatorul ceresc unghiul 90
0
, condit ia circumpolaritat ii este: 90
0
La fel, (90
0
) este condit ia ca o stea sa nu rasar a. Deci condit ia ca o
stea sa nu e circumpolara (sa nu apuna sau sa nu rasara) este:
[[ 90
0
, (1.3.5)
iar condit ia ca o stea sa e cu rasarit si apus este:
[[ 90
0
. (1.3.6)
1.4 Miscarea Soarelui pe ecliptica
Soarele pe lang a miscarea diurna la care participa mpreun a cu tot i astrii,
se deplaseaza si printre stele, executand n cursul anului un ocol complet pe sfera
cereasca.
Masur and n meridian distant a zenitala a Soarelui, obt inem, dupa formula
(1.3.2), declinat ia
, care n timpul unui an variaz a continuu ntre limitele 23

0
27
si +23
0
27
, n ambele sensuri, luand de doua ori valoarea zero.

Ascensia dreapta a centrului Soarelui,
, care se determina cu ajutorul stelelor

care culmineaza la miezul nopt ii, variaz a n timpul unui an intre 0
0
360
0
(sau
0
h
24
h
).
Locul geometric al punctelor reprezent and centrul Soarelui timp de un an este
un cerc mare al sferei ceresti (EE
), al carui plan este nclinat cu unghiul = 23

0
27
pe planul ecuatorului ceresc. Acest cerc mare se numeste ecliptica (Figura 1.6).
Pe cer ecliptica trece prin constelat iile zodiacale care sunt n num ar de 12, ca
si num arul lunilor ntr-un an.
Ecliptica taie ecuatorul ceresc n doua puncte diametral opuse, numite
punctele echinoct iilor (sau echinoct iale) : punctul vernal (), n care Soarele se aa
la 21 Martie, trecand din emisfera australa n cea boreala (
= 0
h
,
= 0
0
), si
punctul autumnal (), n care Soarele se aa la 23 Septembrie, trecand din emisfera
boreala n cea australa (
= 12
h
,
= 0
0
).
A
E
P
Q
E
Q
O
|
Figura 1.6: Pozit ia eclipticii pe sfera cereasca
Alte doua puncte importante ale eclipticii sunt punctele unde declinat ia Soare-
lui ia valori extreme, puncte numite solstit ii : punctul solstit iului de vara (
=
6
h
,
= +23
0
27
), unde declinat ia este maxima, si punctul solstit iului de iarna (
= 18
h
,
= 23
0
27
), unde declinat ia este minima.

Fenomenele miscarii aparente a Soarelui se explica n ntregime prin doua
miscari n spat iu ale Pamantului, socotit drept corp rigid: miscarea de rotat ie n
jurul axei sale si miscarea de translat ie (numit an astronomie miscare de revolut ie)n
jurul Soarelui. Aceste misc ari se executa astfel nc at axa de rotat ie ramane nclinata
fat a de planul orbitei Pam antului cu un unghi de 66
0
33
, deplasandu-se paralel cu
ea nsasi.
1.5 Sistemul de coordonate ecliptice
Cel de-al patrulea sistem de coordonate ceresti are ca plan fundamental planul
eclipticii (EE
) si ca axa fundamental a axa polilor ecliptici (perpendiculara n

centrul sferei ceresti pe planul eclipticii) (
). Ea are cu sfera cereasca doua puncte

de intersect ie, numite polii ecliptici ( si
). Cercul mare dus prin polii ,
si
astru este cercul latitudinilor (sau meridianul ecliptic) al astrului.
Coordonatele ecliptice ale unui astru sunt (Figura 1.7):
- latitudinea ecliptica (): unghiul format de raza corespunzatoare astrului cu
planul eclipticii. Este masurata prin arcul de cerc de latitudine, de la ecliptica la
astru. Este pozitiva de la ecliptica spre polul nord si negativa de la ecliptica spre
polul sud
.
- longitudinea ecliptica ():unghiul masurat, n sens direct, prin arcul eclipticii,
de la cercul de latitudine al punctului vernal la cercul de latitudine al astrului. Se
exprima n grade (de la 0
0
la 360
0
).
Coordonatele ecliptice nu depind de rotat ia sferei ceresti. Ele nu se masoara
1.6. COORDONATE GALACTICE 11
E E
O
l
s
b
s
P
Figura 1.7: Sistemul de coordonate ecliptice
cu instrumente, ci se deduc prin calcul din cele ecuatoriale. Ele se utilizeaza mai
ales la studiul miscarii Lunii si planetelor, care si executa miscarea n apropierea
eclipticii.
1.6 Coordonate galactice
Un alt sistem de coordonate ceresti, mult folosit n studiul dinamicii stelare si
al structurii Galaxiei, este sistemul galactic.
Sa consideram planul meridian al Caii Lactee. Acesta taie sfera cereasca dupa
un cerc mare, numit ecuator galactic (LL
). Planul ecuatorului galactic impreuna cu

axa polilor galactici (GG
) (polul nord galactic G avand coordonatele / =12

h
40
min
si
T= 28
0
, 00) formeaza sistemul galactic de referint a. Fat a de acest sistem se denesc
coordonatele galactice ale unui astru (Figura 1.8):
P
Q
G
O
L
P
G
Q
L
b
d
d
i
Figura 1.8: Sistemul de coordonate galactice
- latitudinea galactica (b): unghiul format de raza corespunzatoare astrului cu
planul ecuatorului galactic;
- longitudinea galactica (l): unghiul pe care-l face cercul de latitudine galactica
A
al astrului cu cercul de latitudine galactica al punctului de intersect ie a ecuatorul
galactic cu ecuatorul ceresc (
= 18
h
40
min
). Acest punct se numeste nodul
ascendent al ecuatorului galactic.
Observam ca, spre deosebire de coordonatele orizontale, ecuatoriale si ecliptice,
coordonatele galactice ale stelelor nu se determina cu precizie (de obicei, nu mai
precis de 0
0
, 1), lucru ce se explica prin faptul ca aceste coordonate sunt folosite
ndeosebi n lucrarile de statistica stelara.
1.7 Transformarea coordonatelor ceresti
Sa consideram sfera cereasca si sa guram pe ea simultan doua sisteme de
coordonate: sistemul orar si sistemul orizontal. Obt inem ca meridianul ceresc, ver-
ticalul astrului si cercul de declinat ie al astrului se ntretaie, formand triunghiul
sferic: zenitul Z, polul lumii P si astrul (Figura 1.9).
9
0
-
j
O
p=90-d
O
180-A
O
Z=90
O
H
P
s
Z
q
Figura 1.9: Triunghiul paralactic
Acest triunghi se numeste triunghiul paralactic sau triunghiul de pozit ie (sau
primul triunghi astronomic).
Laturile acestui triunghi sunt:
ZP = 90
0
,
Z = z,
P = 90
0
= p, iar
unghiurile lui sunt

Z = 180
0
A,

P = H, = q (unghi paralactic).
Se vede ca elementele triunghiului paralactic cont in atat coordonatele orizon-
tale z si A, cat si coordonatele orare si H.
Aplicand formulele lui Gauss (Teorema cosinusului, Teorema sinusului si For-
mula celor cinci elemente) la rezolvarea triunghiului paralactic, obt inem relat iile de
trecere de la un sistem de coordonate la altul.
De exemplu, transformarea coordonatelor orizontale (z, A), pentru un moment
determinat, n coordonatele orare (, H), cunoscand latitudinea geograca a locu-
lui de observat ie, se efectueaza astfel: se aplica formulele lui Gauss pentru acele
1.7. TRANSFORMAREA COORDONATELOR CERESTI 13
elemente ale triunghiului paralactic care cont in coordonatele necunoscute, adica
pentru latura (90
0
) si unghiul H. Avem:
cos(90
0
) = cos(90
0
) cos z + sin(90
0
) sin z cos(180
0
A)
sin(90
0
)
sin(180
0
A)
=
sin z
sin H
sin(90
0
) cos H = sin(90
0
) cos z + cos(90
0
) sin z cos(180
0
A)
_
_
De aici, gasim:
sin = sin cos z cos sin z cos A (I)
cos sin H = sin z sin A (II)
cos cos H = cos cos z + sin sin z cos A (III)
_
_
_
(1.7.1)
La determinarea necunoscutelor se procedeaza astfel: mpart ind ecuat ia a doua
cu a treia, se determina H dupa tangenta:
tan H =
(II)
(III)
. (1.7.2)
Daca H > 45
0
, atunci, pentru a determina pe dupa tangent a, este mai
bine sa mp art im prima ecuat ie cu a doua, pentru ca n acest caz eroarea de calcul
inuent eaza mai put in sinusul:
tan =
(I)
(II)
sin H. (1.7.3)
Daca H < 45
0
, atunci, pentru a calcula pe , este mai bine sa mpart im prima
ecuat ie cu a treia, deoarece n acest caz eroarea inuent eaz a mai put in cosinusul:
tan =
(I)
(III)
cos H. (1.7.4)
Probleme propuse:
1. Enumerat i punctele fundamentale de referint a de pe sfera cereasca.
2. Sa se scrie coordonatele ecuatoriale ale punctelor fundamentale de referint a
de pe sfera cereasca.
3. Sa se arate ca relat ia:
= + H,
are o valabilitate generala (nedepinzand de situarea observatorului O pe globul tere-
stru si a astrului pe sfera cereasca)
A
4. Sa se scrie formula pentru distant a dintre doua puncte de pe suprafat a
globului terestru, de coordonate geograce (L
1
,
1
) si (L
2
,
2
).
5. Un vapor pleaca n ziua de 8 iulie, ora 6 dimineat a, din portul B(
1
=
48
0
23
N, L
1
= 4
0
30
V ) pe un cerc mare, spre portul C(

2
= 5
0
17
N, L
2
= 52
0
33
V ).
Cand ajunge vaporul la destinat ie daca viteza sa medie de deplasare este de 18 mile
marine pe ora?
6. Sa se scrie formula pentru distant a dintre doua puncte de pe suprafat a
globului terestru, de coordonate ecuatoriale
1
(
1
,
1
) si
2
(
2
,
2
).
7.

Intr-o zi, la momentul sideral = 19
h
35
min
24
s
, coordonatele ecuatori-
ale ale unei comete sunt urmatoarele: = 17
h
50
min
47
s
, 5; = +27
0
17
36
.

In ce
direct ie (A, z) trebuie ndreptat teodolitul de la Observatorul Astronomic din Cluj-
Napoca ( = 46
0
45
34
) pentru a observa cometa?

8. O cometa are coordonatele ecliptice (, ). Care sunt coordonatele ecuato-
riale ale cometei stiind ca nclinarea pe ecuator este ? Aplicat ie: = 5
h
43
min
01
s
, 5;
= 45
0
07
48
; = 23
0
26
21
.
9. Sa se stabileasca formulele pentru transformarea coordonatelor ecuatoriale
(, ) n coordonate galactice (l, b).
10. Sa se determine timpul sideral si azimutul pentru punctele unde rasare
si apune steaua S, de coordonate ecuatoriale (, ), ntr-o localitate de latitudine
(nu se t ine seama de refract ie).
Capitolul 2
Problema celor doua corpuri
2.1 Legile miscarii ale lui Newton
In Cartea I Principiile Matematice ale Filzoei Naturale sau pe scurt Prin-

cipiile, Newton introduce urmatoarele trei legi ale miscarii:
1. Fiecare corp ram ane n starea sa de repaus sau de miscare rectilinie si
uniforma daca nu este obligat de o fort a exterioara sa-si schimbe aceasta stare.
2. Variat ia misc arii este proport ional a cu fort a si are loc pe direct ia si
sensul de act iune a fort ei.
3. La orice fort a (act iune) corespunde o react iune egala si direct opusa.
A doua lege numit a si legea act iunii fort elor poate exprimata din punct
de vedere matematic astfel
F =
d
dt
(m
v ) (2.1.1)
si t inand seama ca masa este o marime constant a n ecuat ia (2.1.1), aceasta lege se
mai scrie

F = m
d
v
dt
= m
a (2.1.2)
care este ecuat ia fundamentala a mecanicii newtoniene.
15
16 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOU
A CORPURI
2.2 Legea atract iei universale a lui Newton
In afara de cele trei legi de miscare din Principii Newton a formulat si legea
atract iei universale sau legea gravitat iei av and n forma actuala urmatorul enunt :
Oricare doua puncte materiale se atrag reciproc cu o fort a direct proport ional a cu
produsul maselor lor si invers proport ional a cu patratul distant ei dintre ele.
Matematic, aceasta lege se exprima prin ecuat ia

F = G
m
1
m
2
r
2

r
r
(2.2.1)
unde m
1
si m
2
sunt masele celor doua puncte materiale aate la distant a rntre ele
(vezi Fig. 2.1), iar G reprezint a un coecient de proport ionalitate, numit constanta
atract iei gravitat ionale (universale), a carei valoare depinde de alegerea sistemului
fundamental de unitat i (de lungime, de masa si timp)
-n sistemul internat ional (S.I.) G = 6.67 10
11
1
15
10
9
-n Sistemul Astronomic Fundamental (distant a medie Pamant-Soare, masa Soare-
lui, zona solara medie): G = 0.000295912 sau G = k
2
(k = 0.01720209895 si se
numeste constanta lui Gauss).
Figura 2.1: Legea atract iei universale a lui Newton
2.3 Problema celor n corpuri
In acest paragraf vom analiza n detaliu miscarea unui corp (planeta, satelit al
Pam antului sau a unei navete spat iale), asupra sa act ionand fort e de tip gravitat ional
2.3. PROBLEMA CELOR N CORPURI 17
sau fort e datorita rezistent ei la naintare, a compresiunii sau a presiunii radiat iei
solare.
Vom considera sistemul de corpuri M = m
k
k=1,n
si consideram corpul m
i
,
1 i n, caruia i vom studia miscarea.
Incepem analiza noastra prin a considera, far a a restrange generalitatea, un

sistem de coordonate Ox
1
x
2
x
3
, n care pozit iile celor n mase m
k
sunt cunoscute cu
ajutorul vectorilor de pozit ie

r
1
,
r
2
, ...,
r
n
, (vezi Fig. 2.2).
Figura 2.2: Problema celor n corpuri
Conform legii universale a gravitat iei lui Newton fort a

F
ik
exercitata de m
i
asupra lui m
k
este
F
ik
=
Gm
i
m
k
r
3
ki
r
ki
(2.3.1)
unde
r
ki
=

r
i

r
k
. (2.3.2)
Rezultanta acestor fort e gravitat ionale ce act ioneaza asupra corpului i este

F
i
=
n
k=1, k=i
Gm
i
m
k
r
3
ki
r
ki
(2.3.3)
sau
A CORPURI
F
i
= Gm
i
n
k=1, k=i
m
k
r
3
ki
r
ki
. (2.3.4)
Notam cu
F
ie
rezultanta celorlalte fort e exterioare datorita rezistent ei lanaintare,
compresiunii, presiunii radiat iei solare, perturbat iilor datorita nesfericitat ii acestor
corpuri, etc. Astfel, asupra corpului m
i
act ioneaz a o fort a rezultant a

R
i
R
i
=
F
i
+
F
ie
. (2.3.5)
Aplicand legea a doua a miscarii lui Newton obt inem
d
dt
(m
i
v
i
) =
R
i
(2.3.6)
sau
m
i
d
v
i
dt
+
v
i
dm
i
dt
=
R
i
(2.3.7)
Anumite efecte relativistice pot produce o schimbare a masei m
i
ca funct ie de
timp si astfel termenul al doilea din relat ia (2.3.7) nu poate disparea ntotdeauna.
Cu alte cuvinte, n astrodinamica nu este mereu satisfacut a ecuat ia

F = m

a .
Inmult ind relat ia (2.3.7) cu m

1
i
obt inem ecuat ia generala a misc arii pentru
corpul i
..
r
i
=
R
i
m
i
r
i
.
m
i
m
i
(2.3.8)
unde
..
r
i
reprezint a vectorul accelerat iei al corpului i relativ la sistemul de coordonate
Ox
1
x
2
x
3
.
Ecuat ia (2.3.8) reprezinta o ecuat ie diferent ial a vectorial a de ordinul doi neliniara
a carei solut ie nu poate gasita n forma de mai sus, decat facand anumite ipoteze
simplicatoare.
Presupunand ca masa m
i
ram ane constant a ( m
i
= 0) si ca
F
ie
este identic nul,
ecuat ia (2.3.8) se reduce la
..
r
i
= G
n
k=1, k=1
m
k
r
3
ki
r
ki
. (2.3.9)
2.4. PROBLEMA CELOR DOU
A CORPURI 19
Sa presupunem acum ca m
2
este un satelit al Pamantului, m
1
este Pam antul
si celelalte mase ramase m
3
, m
4
, ..., m
n
reprezint a masele Lunii, Soarelui si a altor
planete.
Din ecuat ia (2.3.9) pentru i = 1 si i = 2 obt inem
..
r
1
= G
n
k=2
m
k
r
3
k1
r
k1
(2.3.10)
respectiv
..
r
2
= G
n
k=1, k=2
m
k
r
3
k2
r
k2
. (2.3.11)
Din relat ia (2.3.2) pentru i = 1 si n = 2 obt inem
..
r
12
=
..
r
2

..
r
1
. (2.3.12)
Substituind relat iile (2.3.10) si (2.3.11) n relat ia (2.3.12) gasim
..
r
12
=
G(m
1
+ m
2
)
r
3
12
r
12
k=3
Gm
k
_
r
k2
r
k2
r
k1
r
k1
_
. (2.3.13)
Aceasta relat ie scrisa sub forma de mai sus ne va ajuta la studiul miscarii unui
satelit de masa m
2
apropiat al Pam antului de masa m
1
. Atunci
..
r
12
va reprezenta
accelerat ia satelitului relativ la Pamant.
Ultimul termen din ecuat ia (2.3.13) este datorat efectelor perturbatoare ale
Lunii, Soarelui, planetelor si altor satelit i apropiat i de Pamant. Pentru a aduce
viitoare simplicari ale acestei ecuat ii va trebui sa comparam marimea efectelor ce
produc aceste perturbat ii cu fort a de atract ie dintre Pam ant si satelit.
2.4 Problema celor doua corpuri
In paragraful precedent am gasit ecuat ia generala (2.3.13) a misc arii relative a

doua corpuri perturbata de alte corpuri. Acum vom reduce aceasta ecuat ie n cazul
particular al problemei celor doua corpuri.
Vom face doua ipoteze simplicatoare referitoare la modelul considerat:
A CORPURI
1. Corpurile sunt uniform sferice si consideram ca ntrega lor masa este con-
centrata n centrele lor.
2. Asupra sistemului nu act ioneaza fort e interne sau externe n afara de fort ele
gravitat ionale ce act ioneaz a de-a lungul liniei ce uneste centrele celor doua corpuri.
Vom formula urmatoarea problema: Sa se studieze miscarea relativa a punc-
tului material de masa m
2
n campul gravitat ional creat de punctul material de masa
m
1
.
Pozit a celor doua puncte masice m
1
si m
2
este cunoscuta cu ajutorul vectorilor
de pozit ie
r
1
si respectiv

r
2
fat a de un reper considerat x Ox
1
x
2
x
3
(vezi Fig. 2.3).
Admitem ca aceste doua mase interact ioneaz a printr-o fort a ce depinde de distant a
relativa dintre cele doua mase si are sensul de la m
1
spre m
2
. Aceasta fort a poate
exprimata astfel
F = F

i
r
(2.4.1)
unde

i
r
este versorul direct iei m
1
m
2
si are urmatoarea expresie
i
r
=
r
r
(2.4.2)
cu
r =
r
12
=
r
2

r
1
. (2.4.3)
Figura 2.3: Problema celor doua corpuri
Aplicand legea a doua a lui Newton miscarii lui m
2
si m
1
gasim
2.4. PROBLEMA CELOR DOU
A CORPURI 21
m
2
..
r
2
=
F (2.4.4)
respectiv
m
1
..
r
1
=
F . (2.4.5)
Pentru a obt ine ecuat ia diferent ial a a miscarii lui m
2
n raport cu m
1
vom
scadea relat ia (2.4.5) din (2.4.4)
..
r
2

..
r
1
=
_
1
m
2
+
1
m
1
_
F . (2.4.6)
Utilizand relat iile (2.4.1) si (2.4.3), relat ia (1.4.6) devine

r =
_
1
m
2
+
1
m
1
_
F

i
3
. (2.4.7)
In Mecanica clasica, termenul

1
m
2
+
1
m
1
=
m
1
+ m
2
m
1
m
2
(2.4.8)
se numeste masa redusa.
Utilizand relat iile (2.4.8) si (2.2.1) n (2.4.7) obt inem
..
r =
m
1
+ m
2
m
1
m
2
G
m
1
m
2
r
2
i
r
(2.4.9)
sau introducand factorul
= G(m
1
+ m
2
) (2.4.10)
obt inem ecuat ia diferent ial a sub forma vectorial a a miscarii pentru problema celor
doua corpuri sub forma
..
r +

r
3

r = 0. (2.4.11)
Observat ii
1. Ecuat ia (2.4.11) ram ane neschimbat a daca nlocuim pe

r cu
r . Astfel,
ecuat ia (2.4.11) descrie e miscarea lui m
2
fat a de m
1
e invers.
A CORPURI
2. Ecuat ia (2.4.11) descrie miscarea unitat ii de masa m
u
relativ la masa m
1
+
m
2
situata ntr-o origine xata,
m
u
..
r +m
u
r
3
r = 0.
3. Fort a gravitat ional a deriva dintr-un potent ial si ecuat ia (2.4.11) se scrie
..
r =
v
r
unde
v =
r
.
4. Potent ialul gravitat ional este denit astfel ncat este zero la innit, i.e.
lim
r
v = 0.
2.5 Teorema lui Newton privind atract ia unei sfere
omogene
Aceste rezultate referitoare la atract ia unei sfere omogene goale sau pline,
constituie baza teoretica a aplicabilitat ii legii atract iei universale la studiul miscarii
corpurilor ceresti.
Teorema: Atract ia unei sfere omogene goale este aceasi cu atract ia centrului
ei n care s-ar aa concentrata ntreaga masa a sferei, cand punctul material se aa
n exteriorul sferei si este egala cu zero, cand punctul material se aa n interiorul
sferei.
Consideram o sfera de raza r
de ecuat ie
x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
= r
2
(2.5.1)
cu centrul situat n originea sistemului de axe Ox
1
x
2
x
3
, avand masa atractiva uni-
form distribuita pe suprafat a ei, astfel reprezent and o suprafat a materiala sferica
omogena. Consideram punctul material M
2
de masa unitate situat pe axa Oz atras
de masa superciala a sferei, cu o fort a newtoniana de tipul (2.2.1) si e M
1
un
punct curent al sferei, (vezi Fig. 2.3).
2.5. TEOREMA LUI NEWTON PRIVIND ATRACT IA 23
Expresia potent ialului fort elor newtoniene rezultat de masa superciala a sferei,
numit si potent ialul simplului strat sferic n punctul M
2
este
U (M
2
) =
__
dA
r
(2.5.2)
unde este densitatea constant a a suprafet ei, dA un element al acestei suprafet e,
iar

r =
M
1
M
2
=
OM
2
OM
1
. (2.5.3)
Figura 2.4: Geometria simplului strat sferic
Deoarece
r
2
= x
2
3
+ r
2
2r
x
3
cos (2.5.4)
si
dA = r
2
sin d d, (2.5.5)
obt inem pentru potent ialul U(M
2
)
U (M
2
) = U (x
3
) =
__
r
2
sin d d
_
r
2
+ x
2
3
2r
x
3
cos
=
A CORPURI
=
r
x
3
2
_
0
d
_
0
r
sin d
_
r
2
+ x
2
3
2r
x
3
cos
=
=
2r
x
3
_
r
2
+ x
2
3
2r
x
3
cos
0
=
2r
x
3
(r
+ x
3
[r
x
3
[) . (2.5.6)
Notam cu m
1
masa sferei, a carei masa atractiva este uniform distribuita pe
suprafat a sa
m
1
= 4r
2
(2.5.7)
obt inem ca
U (z) =
_
m
1
x
3
daca x
3
r
m
1
r
daca x
3
< r
(2.5.8)
si fort a

F = _U trece prin centrul sferei considerate.
Newton a demonstrat aceasta teorema n Principiile pe cale geometrica.Vom
extinde acest rezultat n cazul unei sfere pline, pe care o vom considera ind formata
dintr-un numar foarte mare de straturi sferice concentrice omogene, foarte subt iri.
In acest caz, utilizand coordonatele sferice elementul de volumdv are urmatoarea

expresie
dv = r
2
sin dr d d. (2.5.9)
Pentru masa totala m
1
obt inem rezultatul cunoscut
m
1
=
r
_
0
_
0
2
_
0
r
2
sin d d dr =
4
3
r
3
. (2.5.10)
Potent ialul U(M
2
) va avea urmatoarea expresie
U(M
2
) = U(z) =
r
_
0
_
0
2
_
0
r
sin
2
dr d d
_
r
2
+ x
2
3
2r
x
3
cos
. (2.5.11)
2.6. SOLUT IA ANALITIC
A A PROBLEMEI CELOR DOU
A CORPURI 25
Folosind relat iile (2.5.6),(2.5.10) si t inand seama can cazul punctului M
2
interior
sferei avem
U(M
2
) =
2
x
3
_
_
_
x
3
_
0
r [(r + x
3
) (x
3
r)] dr +
r
_
x
3
r [(r + x
3
) (r x
3
)] dr
_
_
_
(2.5.12)
obt inem
U(M
2
) =
_
m
1
x
3
, daca x
3
r
2
_
r
2
x
2
3
3
_
, daca x
3
< r
. (2.5.13)
Observam ca potent ialul U este continuu n tot spat iul exterior sau interior
sferei precum si la traversarea suprafet ei din ambele cazuri.
2.6 Solut ia analitica a problemei celor doua cor-
puri
Consideram ecuat ia diferent ial a vectorial a a misc arii pentru problema celor
doua corpuri (2.4.11) sub forma
..
r =
r
3
r . (2.6.1)
Pentru a da o solut ie analitica completa va trebui sa gasim sase integrale
ale miscarii. Prin integrala misc arii a sistemului (2.6.1) vom nt elege orice funct ie
f
_
r ,
.
r , t
_
astfel ncat
f
_
r ,
.
r , t
_
= constant. (2.6.2)
Vom considera corpul S de masa m
1
n campul sau gravitat ional creat. Ne
propunem sa studiem miscarea corpului de masa m
2
.
Corpul S se numeste corp central, iar punctele materiale (S, m
1
) si (, m
2
) se
numesc centru atractiv si respectiv satelit. Prin satelit vom nt elege o planeta, un
asteroid, o cometa, etc., atunci cand centrul atractiv este Soarele sau chiar un satelit
articial sau natural al unei planete.
A CORPURI
In Figura 2.5 prezentam un sistem cartezian n care vectorul de pozit ie

r =
S
este exprimat astfel
r = x
1
i
1
+ x
2

i
2
+ x
3
i
3
. (2.6.3)
Figura 2.5: Pozit ia orbitei fat a de planul fundamental
Vom obt ine integralele miscarii problemei celor doua corpuri utilizand ecuat ia
(2.4.11).
Inmult ind vectorial cu
r la stanga ambii membrii ai relat ei (2.4.11) sau (2.6.1)

si t in and seama de ecuat ia

r

r = 0 (2.6.4)
obt inem
r
..
r =
d
dt
_
r
.
r
_
= 0. (2.6.5)
Integrand relat ia de mai sus gasim ca

r
.
r =
c = const. , (2.6.6)
unde
c =

c
_
r (t) ,
.

r (t)
_
= const. .
Astfel, am determinat prima integrala a misc arii, numit a integrala ariilor
reprezentand legea conservarii momentului cinetic sau a ariilor n miscarea punctu-
lui material (de masa unitate). Vectorul
c se numeste vectorul moment cinetic sau

constanta (vectorial a) ariilor. Relat ia ntre
c si viteza areolara

este:
A CORPURI 27
=
d
A
dt
=
1
2
(

r

v ) =
1
2
c . (2.6.7)
Un rezultat important se obt ine nmult ind scalar cu

r si cu
.
r relat ia (2.6.6)
r

c =
r
_
r
.
r
_
= 0
si
.
r

c =
.
r
_
r
.
r
_
= 0. (2.6.8)
Acest rezultat ne arata ca raza vectoare
r si viteza
.
r sunt perpendiculare pe
vectorul

c ; deci vectorul

c este normal pe planul orbitei (planul de miscare).
Ecuat ia planului orbitei se scrie sub forma
c = x
1
c
1
+ x
2
c
2
+ x
3
c
3
= 0. (2.6.9)
Observam ca acest plan cont ine originea sistemului cartezian ales.
Alta integral a prima a miscarii o vom obt ine nmult ind scalar ecuat ia (2.4.11)
cu
.
r
.
r
_
..
r +

r
3
.
r
_
= 0 (2.6.10)
sau
.
r
..
r =
1
2
d
dt
_
.
r

r
_
. (2.6.11)
Observam ca
d
dt
_
r
_
=

2
_
(
r )
3
d
dt
(
r ) =

r
3
.

r
r . (2.6.12)
Din relat iile (2.6.11) si (2.6.12) gasim urmatoarea relat ie
d
dt
_
1
2
.

r
.
r
_
= 0, (2.6.13)
care ne conduce la integrala energiei
1
2
_
.
r
.
r
_

r
= h = const. (2.6.14)
A CORPURI
sau
.
r
2
2

r
= h. (2.6.15)
unde h se numeste constanta energiei si se determina din condit iile init iale.

In
relat ia (2.6.15) primul termen reprezinta energia cinetica a punctului material (de
masa unitate) iar al doilea energia lui potent iala, ceea ce justica denumirile facute
de integrala energiei.
De asemenea, relat ia (2.6.15) ne arata ca energia mecanica a satelitului este
constanta n tot timpul miscarii, adica energia se conserva.
Pentru a deduce ultima integral a vectoriala a misc arii vomnmult i vectorial la
stanga cu vectorul moment cinetic

c relat ia (2.4.11)
c
..
r +

r
3
_
r
.
r
_
r = 0. (2.6.15)
T inand seama de (2.6.15) obt inem ecuat ia
c
..
r +

r
3
_
(
r )
.
r
_
.
r
_
r
_
= 0. (2.6.16)
Primul termen din membrul drept al relat iei de mai sus, t inand seama de
(2.6.6) devine

c
..
r =
d
dt
_
c
.
r
_
(2.6.17)
iar cel de al doilea se mai poate scrie sub forma
r
3
_
(
r )
.

r
_
.
r
_
r
_
=
d
dt
_
1
r
r
_
. (2.6.18)
Astfel din (2.6.16) - (2.6.18) obt inem ecuat ia
d
dt
_
c
.

r +
r
_
= 0. (2.6.19)
Aceasta ecuat ie ne conduce la integrala miscarii a lui Laplace
c
.
r +
r =
P (2.6.20)
A CORPURI 29
care folosind (2.6.6) se mai poate scrie
_

r
.
r
_
r +
r

r =

P . (2.6.21)
P este un vector constant numit vectorul lui Laplace sau vectorul excentricit at ii.
Legatura ntre aceste integrale ale misc arii este data de urmatoarea
Propozit ie

Intre

c , h si

P exista urmatoarele doua relat ii independente:
(i)

c
P = 0
(ii)
c
2
=

2h
_
1
P
2
2
_
.
Demonstrat ie
Inmult im scalar cu

c ambii membrii din integrala lui Laplace (2.6.21)
c
.
r +
r

c
r =
P .
Cum

c
r si

c
c
.
r = 0 obt inem:
P = 0.
Din relat ia de mai sus observam ca

P este inclus n planul orbitei deoarece
este perpendicular pe

c .
Pentru a determina cea de-a doua relat ie ntre
c , h si
P vom calcula produsul

vectorial dintre

P si el nsusi:

P

P =
_
c
.

r
_
_

c
.
r
_
+
2
r
r
_
c
.
r
_
+

2
r
2
(
r ) .
de unde obt inem ca:
_
c
.

r
_
_

c
.
r
_
=
_
.
r
.
r
_
(
c )
_
c
.
r
__
c
.
r
_
.
Cum

c
.

r = 0 si

c
c = c
2
avem:
A CORPURI
_
c
.

r
_
_

c
.
r
_
= c
2
.
r
.

r
si obt inem:
2
r
r
_
c
.
r
_
=
2
r
c
2
.
Din ultimele doua relat ii si din faptul ca
2
r
2
(
r ) =
2
t inand seama de (2.6.14) gasim
c
2
=

2h
_
1
P
2
2
_
.
Ecuat iile (i) si (ii) din Propozit ie ne arata ca integralele misc arii (2.6.6),
(2.6.14) si (2.6.21) nu sunt independente ntre ele.
Astfel cele sapte constante ale misc arii introduse de integralele miscarii se reduc
datorita relat iilor (i) si (ii) la cinci.
Cum pentru solut ia completa a problemei celor doua corpuri avem nevoie de
sase constante va trebui sa mai determinam una. Pe aceasta o vom determina n
cele ce urmeaza din ecuat ia lui Kepler.
Vom ncepe prin a calcula patratul momentului cinetic

c
c
2
=
c

c =
_
r
.

r
_
r
.
r
_
. (2.6.22)
Utilizand relat ia (2.6.14) obt inem
c
2
=
_
.

r
.
r
_
(
r )
_
.
r

r
_
_

r
.

r
_
=
= r
2
_
2h +
2
r
_
r
2
r
2
. (2.6.23)
Vom considera, n cele ce urmeaza cazul orbitei eliptice caz n care energia h
este strict negativa.
Din relat ia (2.6.23) observam ca
A CORPURI 31
r r =
2h
_
_
r
2
+
r
h
_
+
c
2
2h
(2.6.24)
relat ie ce se mai poate rescrie daca sub cel de-al doilea radical adunam si scadem
cantitatea
_
2h
_
2
si sub forma
r r =
2h
_
_
r +

h
_
2
+
c
2
2h
+
_

2h
_
2
. (2.6.25)
T inand seama de ecuat ia (ii) nmult it a cu

2h
, ecuat ia (2.6.25) devine
r r =
2h
_
P
2h
_
2
_
r +

2h
_
2
. (2.6.26)
Ecuat ia (2.6.26) poate pusa sub forma unei ecuat ii diferent iale cu variabile
separabile sub forma:
2hdt =
z

2h
_
_
P
2h
_
2
z
2
dz (2.6.27)
unde am folosit notat ia
z = r +

2h
. (2.6.28)
Vom introduce o alta notat ie
E = arccos
_
z
P
2h
_
. (2.6.29)
De aici
sin E =
2h
P
_
P
2h
_
2
z
2
(2.6.30)
si integr and ecuat ia (2.6.27) obt inem ecuat ia lui Kepler
2h(t + k) = E
P
sin E. (2.6.31)
A CORPURI
In ecuat ia lui Kepler, k este o constant a de integrare.

Pentru a obt ine o expresie de tipul r = r (E) vom folosi (2.6.28) si (2.6.29), si
gasim ca aceasta este:
r =

2h
_
1
P
cos E
_
. (2.6.32)
Capitolul 3
Legile lui Kepler
Johannes Kepler (1571-1630) a descoperit empiric aceste legi, publicand primele
doua n 1609, iar pe cea de-a treia n 1618 .
Acestea sunt :
1. Orbitele planetelor sunt elipse cu Soarele ntr-unul din focare .
2. Vectorul ce uneste Soarele cu o Planeta matura arii egale n intervale de
timp egale .
3. Patratul perioadei unei planete este proport ional cu cubul semiaxei mari
a orbitei .
In acest capitol vom verica legile lui Kepler utilizand integralele miscarii gasite
n Capitolul 2.
3.1 Prima lege a lui Kepler
Inmult ind scalar cu

r ambii membrii ai integralei misc arii a lui Laplace
(2.6.20) obt inem
c
.
r +
r

r
r =
P . (3.1.1)
Primul termen din membrul stang se reduce la
r

c
.
r =
r
.

r = c
2
(3.1.2)
si astfel (3.1.1) devine
c
2
+ r = rP cos . (3.1.3)
33
34 CAPITOLUL 3. LEGILE LUI KEPLER
unde reprezinta unghiul dintre vectorul de pozit ie

r si vectorul lui Laplace

P si
este numit anomalie adevarata.
Din relat ia (3.1.3) gasim pentru modulul vectorului de pozit ie r expresia
r =
c
2

1
1 +
P
cos
. (3.1.4)
T inand seama de ecuat ia standard a unei conice
r =
p
1 + e cos
(3.1.5)
cu
p a(1 e
2
), (3.1.6)
din (3.1.4) obt inem pentru parametrul conicei si pentru excentricitate expresiile
p =
c
2
(3.1.7)
e =
P
. (3.1.8)
T inand seama de a doua relat ie de dependent a dintre integralele miscarii vom ex-
prima constanta energiei cu unul dintre parametri conicei astfel
c
2
=

2h
_
1
_
P
_
2
_
= p a(1 e
2
). (3.1.9)
Astfel obt inem ca
a =

2h
(3.1.10)
ceea ce ne arata ca semiaxa mare a conicei depinde numai de energie.
Observam ca daca = 0 , distant a r atinge valoarea minima r
numit a distant a
la pericentru de ecuat ie
r
=
p
1 + e
=
a(1 e
2
)
1 + e
= a(1 e). (3.1.11)
Forma conicei este determinata de semnul constantei h pe baza expresiei
(3.1.5), astfel
h < 0 e < 1 elipsa
h = 0 e = 1 parabola
h > 0 e > 1 hiperbola.
(3.1.12)
3.2. A DOUA LEGE A LUI KEPLER 35
3.2 A doua lege a lui Kepler
In sistemul de coordonate polare pentru vectorii de pozit ie si viteza avem

urmatoarele reprezent ari (vezi Fig. 3.1)

r = r
i
r
(3.2.1)
.
r = r
i
r
+ r

(3.2.2)
unde versorul

i
este dat de relat ia

i
i
c

i
r
(3.2.3)
cu
i
c
=
c
c
. (3.2.4)
Versorii

i
r
,

i
,

i
c
formeaza un sistem ortogonal.

In acest sistem vectorul
moment cinetic este
c =
r
.
r = r

i
r

_
r
i
r
+ r

_
. (3.2.5)
T inand seama de relat iile

r
r = 0 si

i
r

i
c
obt inem
c = r
2

i
c
. (3.2.6)
Astfel modulul momentului cinetic este
c = r
2

= constant. (3.2.7)
Aria maturat a de vectorul de pozit ie al punctului curent n unitatea de timp
este
dA
dt
=
1
2
r
2
d
dt
. (3.2.8)
Dar, (vezi Fig. 3.2) avem ca
A =
1
2
(r+ r) (r ) . (3.2.9)
Trec and la limita cu r 0 pentru t 0 obt inem
Figura 3.1: Sistem local

i
r
,

i
Figura 3.2: Aria sectorului de conica

dA
dt
= lim
to
A
t
=
1
2
r
2
lim
t0
t
=
1
2
c = constant. (3.2.10)
Astfel am vericat legea a II
a
a lui Kepler: Vectorul ce uneste Soarele cu o
planeta matura arii egale n intervale de timp egale.
3.3 A treia lege a lui Kepler
Vom considera cazul orbitei eliptice (h0).
3.4. DETERMINAREA MASEI PLANETARE 37
Din relat iile (2.6.33), (3.1.8) si (3.1.10) obt inem urmatoarea relat ie
r = a (1 e cos E) . (3.3.1)
Astfel din relat ia (2.6.26) gasim ca
2hdt =
rdr
_
_
P
2h
_
2
_
r +

2h
_
2
. (3.3.2)
Folosind relat ia (3.3.1) ecuat ia (3.3.2) ia urmatoarea forma simplicata
_
a
dt = a(1 e cos E)dE. (3.3.3)
Prin integrarea relat iei precedente obt inem
_
T
0
dt =
a
3
_
2
0
(1 e cos E)dE. (3.3.4)
unde T reprezint a perioada unei orbite sau timpul cat E creste de la 0 la 2.
Integrala de mai sus ne conduce la urmatoarea expresie
T = 2
a
3
. (3.3.5)
Ridicand la patrat relat ia (3.3.5) gasim
T
2
=
_
4
2
_
a
3
, (3.3.6)
ceea ce ne arata ca legea a treia a lui Kepler a fost vericata.
3.4 Determinarea masei planetare
Legea a treia a lui Kepler poate folosita la determinarea raportului dintre
masa unei planete si masa Soarelui.
Vom considera pentru nceput cunoscute din observat ii:
T si T
1
- perioada planetei si respectiv a asteroidului
a si a
1
- semiaxa mare a orbitei planetei si respectiv a asteroidului.
Vom nota cu :
S - masa Soarelui,
P - masa planetei,
G - constanta universala gravitat ional a
si aplicand legea a treia a lui Kepler gasim
T
2
=
4
2
G(S + P)
a
3
. (3.4.1)
Analog, putem scrie cea de-a treia lege a lui Kepler pentru Soare si asteroid
T
2
1
=
4
2
G(S + m
1
)
a
3
1
(3.4.2)
unde m
1
reprezint a masa asteroidului si pe care o presupunem neglijabil de mica n
raport cu S.
Din raportul relat iilor (3.4.1), (3.4.2) obt inem
_
T
T
1
_
2
=
1 +
m
1
S
1 +
P
S
_
a
a
1
_
3
. (3.4.3)
T inand seama de presupunerea ca m
1
<< S gasim ca
P
S
=
_
a
a
1
_
3
_
T
T
1
_
2
1 (3.4.4)
si astfel cumT, a, T
1
si a
1
sunt cunoscute din observat ii raportul dintre masa Pam antului
si masa Soarelui este determinat.
In cea de-a doua aplicat ie vom considera cunoscute din observat ii:
T si T
S
- perioada planetei si respectiv a satelitului
a si a
S
- semiaxa mare a orbitei planetei si respectiv a satelitului
Vom scrie legea a treia a lui Kepler pentru miscarea satelitului si planeta:
T
2
S
=
4
2
G(M + m
S
)
a
3
s
. (3.4.5)
3.4. DETERMINAREA MASEI PLANETARE 39
Consideram masa planetei si a satelitului ca o singura masa ce orbiteaza n
jurul Soarelui. Astfel relat ia (3.4.1 ) ia forma
T
2
=
4
2
G(S + M + m
s
)
a
3
. (3.4.6)
Fac and raportul relat iilor (3.4.5), (3.4.6) obt inem
_
T
s
T
_
2
= (
S
M + m
s
+ 1)
_
a
s
a
_
3
. (3.4.7)
De aici gasim valoarea raportului dintre masa Soarelui si masa totala a planetei
si a satelitului:
S
M + m
s
=
_
a
s
a
_
3
_
T
s
T
_
2
1. (3.4.8)
In Mecanica Cereasca sunt foarte folosite aceste rapoarte de mase deoarece pot
determinate din observat ii cu un grad nalt de acuratet e , pe cand G - Constanta
Gravitatiei Universale nu este foarte exact cunoscuta
_
G = 6,672 10
-20
Km
3
/(Kg s
2
)
_
.
Capitolul 4
Metode de calcul n astrodinamica
4.1 Vectorii de pozit ie si vitezan integralele miscarii
In aplicat iile practice, pentru studiul orbitelor satelit ilor si navetelor spat iale
este util sa cunoastem solut ia problemei celor doua corpuri ntr-un sistem de co-
ordonate, decat sa cunoastem integralele miscarii.

In acest capitol vom determina
vectorii de pozit ie si viteza (
r si
.
r ) ca funct ii ce depind de timp n cazul miscarii

eliptice (h < 0).
Cele sase integrale ale miscarii gasite n Capitolul 2 sunt
r
.
r =
c
1
2
.
r

h
= h
(
r )
r +

r

r =
2h
2h(t + k
1
) = E
P
sin E
unde
r =

2h
(1
P
cos E).
Pentru a reduce cele opt constante de integrare (
c , h,
P
si k
1
) la sase, vom
introduce cele doua relat ii scalare obt inute din Capitolul 2
41
42 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL

IN ASTRODINAMIC
P = 0
c
2
=

2h
(1 (
P
)
2
).
In Capitolul 3 am identicat parametrii conicei cu unele integrale ale misc arii

p = a(1 e
2
) =
c
2
e =
P
a =

2h
precum si relat ia
r =
p
1 + e cos
.
Atunci ecuat ia lui Kepler poate scrisa
n(t t
) = M = E e sin E (4.1.1)
unde am folosit condit ia la limita
k
1
= t
(4.1.2)
cand E = 0.
De asemenea am introdus
n =
2h
2h =
_
a
3
(4.1.3)
si
M = n(t t
) (4.1.4)
unde t
se numeste timpul trecerii la pericentru, n se numeste miscare medie, si M

se numeste anomalie medie.
Ecuat ia pentru miscare
r = r(E)
se scrie
r = a(1 e cos E). (4.1.5)
4.1. VECTORII DE POZIT IE SI VITEZ
A

IN INTEGRALELE MISC
ARII 43
Unghiul E se numeste anomalie excentrica.
Vom prezenta n cele ce urmeaza o rezolvare numerica a ecuat iei lui Kepler,
utilizand metoda Newton-Raphson.
Denim funct ia
F (E) = E e sin E n(t t
) (4.1.6)
n care sunt cunoscut i tot i termenii exceptand E.
Ne propunem sa aam valoarea lui E, pentru care este satisfacut a ecuat ia lui
Kepler adica acel E pentru care F (E) = 0.
O solut ie convenabil a poate obt inuta dezvoltand pe En serie Taylor n jurul
unei valori aproximative E
k
:
F (E) = F (E
k
) +
_
dF
dE
_
k
(E E
k
) + ... (4.1.7)
Din ecuat ia de mai sus t inand seama ca F (E) = 0 obt inem o aproximare a
solut iei
E = E
k
F (E
k
)
_
dF
dE
_
k
. (4.1.8)
Iar din ecuat ia (4.1.6) avem ca
_
dF
dE
_
k
= 1 e cos E
k
. (4.1.9)
Astfel din ecuat iile (4.1.8) si (4.1.9) obt inem urmatoarea aproximare a solut iei
E = E
k
F (E
k
)
1 e cos E
k
. (4.1.10)
Vom continua cu calculul altor solut ii aproximative ale lui E, ncep and cu
prima aproximat ie E
k
si vom termina acest procedeu iterativ cand eroarea solut iei
[E E
k
[ satisface ordinul de aproximat ie cerut.
Problema care se ridica este daca aceasta metoda iterativa este convergenta.
Pentru aceasta vom considera sirul (E
n
)
n0
denit astfel:
Luam ca valoare init iala
E
0
= = n(t t
)

IN ASTRODINAMIC
A
si
E
k
= e sin t
k1
, k = 1, n (4.1.11)
Demonstram ca acest procedeu iterativ de aproximare este convergent, adica
sirul (E
n
)
n0
este convergent.
Consideram seria
E
0
+ (E
1
E
0
) + (E
2
E
1
) + ... + (E
n
E
n1
) + ... (4.1.12)
Observam, ca convergent a seriei (4.1.12) implica convergent a sirului (4.1.11).
Pentru a demonstra convergent a seriei este necesar sa demonstram ca
E
n+1
E
n
E
n
E
n1
< 1. (4.1.13)
Daca facem notat iile
f (E) = e sin E
si
E
n
= f (E
n1
) = e sin E
n1
(4.1.14)
atunci inegalitatea (4.1.13) este echivalenta cu
f (E
n
) f (E
n1
)
E
n
E
n1
< 1. (4.1.15)
Deoarece f este continua si derivabila pe R, implicit pe [E
n1
, E
n
] si respectiv
pe (E
n1
, E
n
) , rezulta conform teoremei lui Lagrange ca exista E
(E
n1
, E
n
)
astfel ncat
f (E
n
) f (E
n1
)
E
n
E
n1
= f
(E
) . (4.1.16)
Inegalitatea (4.1.13) t inand seama de relat iile (4.1.14) - (4.1.16) este adevarat a:
E
n+1
E
n
E
n
E
n1
= [f
(E
)[ < 1, (4.1.17)
ceea ce demonstreaza ca procesul de iterat ie este convergent.
A 45
4.2 Vectorii de pozit ie si vitezan funct ie de anom-
alia adevarata
Consideram miscarea celor doua corpuri de masa m
1
si m
2
ntr-un sistem de
coordonate carteziene inert ial cu originea xata n masa m
1
. Planul fundamental al
sistemului este planul normal, pe vectorul moment cinetic

c iar direct ia principala
este vectorul Laplace

P .
Fie
i
P
=
1
P

i
c
=
1
c

c
i
Q
=
i
c

i
P
.
Figura 4.1: Sistemul de coordonate de versori

i
P
,
i
Q
si

i
c
.
Vectorul de pozit ie

r are expresia
r = r cos
i
P
+ r sin
i
Q
. (4.2.1)
Pentru a obt ine viteza, diferent iem ecuat ia (4.2.1) si obt inem
.
r = ( r cos r

sin )

i
P
+ (r sin + r

cos )

i
Q
. (4.2.2)
Din legea a doua a lui Kepler l obt inem pe


IN ASTRODINAMIC
A
r
2

= c =
p. (4.2.3)
Diferent iind ecuat ia conicei
r =
p
(1 + e cos )
obt inem vectorul de viteza r
r = (
e sin
p
)r
2

.
Din relat ia (4.2.3) obt inem
r = e
_
p
sin . (4.2.4)
Introducand relat iile (4.2.3) si (4.2.4) n expresia lui
.
r obt inem
.
r = [(e
_
p
sin ) cos
r sin

p
r
2
]

i
P
+ [(e
_
p
sin ) sin
r cos

p
r
2
]
i
Q
=
_
p
[e sin cos sin
p
r
]

i
P
+
_
p
[e sin
2
+ cos
p
r
]

i
Q
. (4.2.5)
T inand seama de ecuat ia (3.1.5) n expresia precedenta a vectorului viteza
(4.2.5) gasim
.
r =
_
p
[e sin cos sin (1 + e cos )

i
P
+
_
p
[e sin
2
+ cos (1 + e cos )]
i
Q
.
Dupa simplicari gasim ca
.
r =
_
p
[(sin )
i
P
+ (e + cos )
i
Q
]. (4.2.6)
Ecuat ia (4.2.1) pentru

r si ecuat ia (4.2.6) pentru
.

r ne ofera expresii pentru
vectori de pozit ie si de viteza n funct ie de anomalia adevarata.
Urmatorul pas n obt inerea solut iilor va eliminarea anomaliei adevarate n
favoarea anomaliei excentrice E.
A 47
4.3 Vectorii de pozit ie si vitezan funct ie de anom-
alia excentrica
Pentru vectorii de pozit ie r, avem urmatoarele doua ecuat ii
r =
a(1 e
2
)
1 + e cos
= a(1 e cos E)
de unde gasim ca
cos =
cos E e
1 e cos E
. (4.3.1)
Cum
r = e
_
p
sin
si
r = a(1 e cos E) (4.3.2)
atunci
r = ae sin E

E.
Din ecuat ia
dE
dt
=
_
/a
a(1 e cos E)
=
1
r
_
a
(4.3.3)
si (4.3.2) obt inem
r =
e
_
/a sin E
a(1 e cos E)
(4.3.4)
sau t in and seama de (4.1.5) sub forma echivalent a
r r = e
a sin E. (4.3.5)

IN ASTRODINAMIC
A
Din relat iile (4.2.1) si (4.3.4) obt inem
sin =
_
p
a
sin E
1 e cos E
si cum
p a(1 e
2
)
avem
sin =
1 e
2
sin E
1 e cos E
. (4.3.6)
Inlocuind relat iile (4.3.1) si (4.3.4) n ecuat ia (4.2.1) avem

r = r cos

i
P
+ r sin
i
Q
= r[
cos E e
1 e cos E
]
i
P
+ r[
1 e
2
sin E
1 e cos E
]

i
Q
.
Deoarece r = a(1 e cos E) si p = a(1 e
2
) avem
r = a(cos E e)

i
P
+
ap sin E
i
Q
. (4.3.7)
Diferent iind relat ia (4.3.7) obt inem
.
r = a sin E E
i
P
+
ap cos E E
i
Q
sau t in and seama de (4.3.7) si (4.3.8) gasim urmatoarea expresie
.
r =
a
r
sin E
i
P
+
p
r
cos E

i
Q
. (4.3.8)
Ecuat iile (4.3.7) si (4.3.8) ne dau expresiile pentru
r si
.
r n funct ie de anom-
alia excentric a E.
4.4. ELEMENTE ORBITALE 49
4.4 Elemente orbitale
Elementele orbitale kepleriene sunt cosiderate urmatoarele (vezi Fig. 4.2)
- semiaxa mare a;
- excentricitatea e;
- timpul trecerii la pericentru t
;
- unghiul nodal ascendent ;
- nclinat ia i;
- argumentul la pericentru .
Aceste elemente sunt si integrale de miscare n sistemul de ecuat ii diferent iale.
Vom considera urmatoarea problema:
Se dau pozit ia si viteza la un moment dat t,
r si
.
r , se cer elementele arbitrare

a, e, t
, i, si .
Vom da urmatorul algoritm de calcul.
a) Calculam energia si semiaxa mare
r = [
r [ (4.4.1)
h =
1
2
.
r
.
r
(4.4.2)
a =

2h
. (4.4.3)
b) Calculam momentul cinetic, vectorul lui Laplace si excentricitatea
c =
r
.
P =

r

r

c
.
r
P = |
P |

IN ASTRODINAMIC
A
e =
P
. (4.4.4)
Deoarece
1
c

c =
c
2
= a(1 e
2
)
atunci avem
e =
1
c
2
a
. (4.4.5)
c) Calculam timpul trecerii la pericentru
e cos E = 1
r
a
e sin E =
r
.
a
E = arctg(
e sin E
e cos E
)
n =
_
a
3
t
= t
1
n
(E e sin E). (4.4.6)
Observat ii:
1. Pentru calculul excentricit at ii putem de asemenea folosi si ecuat ia:
e =
_
(e cos E)
2
+ (e sin E)
2
. (4.4.7)
2. Cand e tinde la 0 valoarea numerica pentru anomalia excentric a devine
nedenita.
E arctg(
0
0
)
4.4. ELEMENTE ORBITALE 51
Figura 4.2: Sistemul inert ial al elementelor orbitale
si astfel timpul trecerii la pericentru (t
) devine nedenit.
d) Calculam nclinat ia si unghiul nodal
i = arccos(
c )
unde
i
c
=
c
c
; i (0
0
, 180
0
) (4.4.8)
Orbitele cu 0
0
i 90
0
se numesc orbite directe si orbitele ntre 90
0
i
180
0
se numesc orbite retrograde.
Cum
i
c
= sin sin i
si
j

c = cos sin i.
Prin mp art ire obt inem
tg =
sin sin i
cos sin i
=
i
c
i
c
,
sau
= arctg
_

i
i
c
j

i
c
_
. (4.4.9)

IN ASTRODINAMIC
A
Din Figura 4.2 observam (0
0
, 360
0
). Atunci cand i 0,
sin i 0 si ecuatia (4.4.9) devine
arctg(
0
0
)
si devine nedenit. Planul orbital se apropie de planul ecuatorial si se intersecteaz a
oriunde n planul ecuatorial.
e) Calculam argumentul pentru pericentru
cos =
i
N

i
P
sin =

i
c

i
N

i
P
= arctg(
sin
cos
). (4.4.10)
Din Figura 4.2 observam ca (0
0
, 360
0
). Observam ca atunci cand e 0,
P devine nedenit:
i
P
=
1
|

P |
P =
1
(e)

P
astfel devine nedenit. De asemenea cand i 0 atunci
i
N
si

devin nedenite.
4.5. ALTE SISTEME DE ELEMENTE ORBITALE 53
4.5 Alte sisteme de elemente orbitale
4.5.1 Elementele lui Delaunay
Elementele lui Delaunay sunt date de urmatoarele relat ii
l
D
= M =
_
a
3
(t t
)
g
D
=
h
D
=
L
D
=
a
G
D
=
_
a(1 e
2
) = c
H
D
=
_
a(1 e
2
) cos i.
Aceste transformari sunt doar schimbari de notat ie a elementelor kepleriene
pentru anomalia medie, argumentul la pericentru, nodul ascendent si momentul
cinetic. Init iala D de la elementele Delaunay este opt ional a. Se foloseste init iala
pentru a se evita confuzia cu alte elemente denite.
4.5.2 Elementele lui Poincare
Elementele lui Poincare sunt date de urmatoarele relat ii
1
= L
D
2
=
_
2(L
D
G
D
) cos(g
d
+ h
d
)
3
=
_
2(G
D
H
D
) cos h
D

IN ASTRODINAMIC
1
= l
D
+ g
D
+ h
D
2
=
_
2(L
D
G
D
) sin(g
D
+ h
D
)
3
=
_
2(G
D
H
D
) sin h
D
.
Avantajul elementelor lui Poincare n raport cu elementele kepleriene este ca
acestea raman denite pentru nclinat ii si valori ale excentricit at ii foarte mici.
Consideram urmatoarele cazuri:
Cazul a:

Inclinat ie mica : i 0, H
D
G
D
si
3
,
3
0. Chiar si
unghiul nodal (h
D
= ) devine nedenit , dar acest lucru nu conteaza deoarece
suma g
D
+ h
D
este folosita n elementele
1
,
2
si
2
.
Cazul b: Excentricitatea mica : e 0, G
D
L
D
si
2
,
2
0. Argu-
mentul pericentrului (g
D
= ) devine nedenit pentru acest caz , dar acest lucru nu
conteaza deoarece g
D
apare numai n suma g
D
+ h
D
prin elementul
1
.
Capitolul 5
Funct iile astrodinamice
fundamentale f si g
In acest capitol vom prezenta solut ia problemei celor doua corpuri reprezentata
ntr-un sistem de coordonate carteziene inert ial .
Pentru obt inerea unei solut ii este sucient sa reducem problema celor doua cor-
puri la sase integrale independente de miscare .

In cele mai multe aplicat ii practice
este util sa avem solut ii n coordonate carteziene inert iale. Vom considera solut iile
din Capitolul 4 exprimate prin versorii
i
P
,
i
Q
,
i
c
pentru a ajunge la solut ii de forma
r =
r
o
f +
.
r
o
g
.
r =
r
o
.
f +
.
r
o
g
unde f, g ,
.
f si
.
g
sunt funct ii care depind de condit ii init iale si de timp.
5.1 Determinarea funct iilor f si g
Am aratat n capitolul anterior ca vectorii de pozit ie si viteza pot exprimate
n sistemul planului orbital denit de vectorii unitate

i
P
,
i
Q
si

i
c
prin expresiile
r = l

i
P
+ m

i
Q
(5.1.1)
55
56 CAPITOLUL 5. FUNCT IILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
.
r =
.
l
i
P
+
.
m
i
Q
. (5.1.2)
Funct iile l, m ,
.
l
si
.
m sunt date n ecuat iile (4.2.1) si (4.2.6) funct ie de anomalia
adevarat a
l = r cos (5.1.3)
m = r sin (5.1.4)
l =
_
p
sin (5.1.5)
m =
_
p
(e + cos ). (5.1.6)
Alta mult ime de astfel de funct ii sunt date n ecuat iile (4.3.7) si (4.3.8) n
termenii anomaliei excentrice:
l = a(cos E e) (5.1.7)
m =
ap sin E (5.1.8)
l =
a
r
sin E (5.1.9)
m =
p
r
cos E. (5.1.10)
Vom arata ca ecuat iile (5.1.1) si (5.1.2) pentru

r si
.
r pot transformate
ntr-o solut ie cu condit iile init iale

r
0
,
.
r
0
si t
0
. La timpul init ial t
0
, ecuat iile (5.1.1)
si (5.1.2) devin
r
0
=

l
0
i
P
+
m
0
i
Q
(5.1.11)
5.1. DETERMINAREA FUNCT IILOR F SI G 57
.
r
0
=
.
l
0
i
P
+
.
m
0
i
Q
. (5.1.12)
In cele ce urmeaza vom rezolva ecuat iile (5.1.11) si (5.1.12) pentru a aa versorii
i
P
si

i
Q
.

r
0
= x
0
i + y
0
j + z
0
k
.

r
0
= x
0
i + y
0
j + z
0
i
p
= P
x
i + P
y
j + P
z
i
Q
= Q
x
i + Q
y
j + Q
z
k
unde
P
x
=
i
P
, P
y
=
j

i
P
, P
z
=
i
P
Q
x
=
i

i
Q
, Q
y
=
i
Q
, Q
z
=
k

i
Q
.
Pentru componenta x, ecuat iile (5.1.11) si (5.1.12) devin:
x
0
= l
0
P
x
+ m
0
Q
x
.
x
0
=
.
l
0
P
x
+
.
m
0
Q
x
(5.1.13)
sau n notat ie matriciala
_
x
o
.
x
o
_
=
_
l
o
m
o
.
l
o
.
m
o
_ _
P
x
Q
x
_
. (5.1.14)
Din ecuat ia (5.1.14) gasim ca
_
P
x
Q
x
_
=
1
_ .
m
o
m
o
.
l
o
l
o
__
x
o
.
x
o
_
sau
P
x
=
1
(
.
m
o
x
o
m
o
.
x
o
) (5.1.15)
Q
x
=
1
(
.
l
o
x
o
+ l
o
.
x
o
) (5.1.16)
unde determinantul matricii este
= l
o
.
m
o
m
o
.
lo
.
Analog vom obt ine si componentele dupa y si z.
Din ecuat iile (5.1.14) si (5.1.15) gasim ca
i
P
=
1
(
.
m
o
r
o
m
o
.
r
o
) (5.1.17)
i
Q
=
1
(
.
lo
r
o
+ l
o
.
r
o
). (5.1.18)
Pentru a determina pe vom folosi expresia momentului cinetic, ecuat iile
(5.1.11) si (5.1.12) si t inand seama ca

i
P

i
P
= 0 si

i
Q
i
Q
= 0, obt inem

c = l
o
.
m
o
(
i
P

i
Q
) m
o
.
lo
(
i
Q
i
P
).
Daca

i
Q
i
P
=

i
c
avem

c = (l
o
.
m
o
m
o
.
lo
)

i
c
= c
i
c
. (5.1.19)
Deci
c = = l
0
.
m
0
m
0
l
0
=
p. (5.1.20)
Ecuat iile (5.1.17) si (5.1.18) devin

i
P
=
1
p
(
.
m
o
r
o
m
o
.
r
o
) (5.1.21)
i
Q
=
1
p
(
.
lo
r
o
+ l
o
.
r
o
). (5.1.22)
Introducand ecuat iile (5.1.21), (5.1.22) n ecuat iile (5.1.1) , (5.1.2) gasim pen-
tru vectorul de pozit ie

r urmatoarea expresie
5.1. DETERMINAREA FUNCT IILOR F SI G 59
r =
1
p
[l(
.
m
o

r
o
m
o
.
r
o
) + m(
.
lo
r
o
+ l
o
.
r
o
)]
sau sub forma echivalenta
r =
1
p
(l
.
m
o
m
.
lo
)
r
o
+
1
p
(l m
o
+ m l
o
)
.
r
o
. (5.1.23)
Putem obt ine vectorul viteza
.
r ntr-o maniera similara nlocuind

i
P
si

i
Q
n
ecuat ia (5.1.2) a lui
.
r .
Un procedeu mai simplu este sa derivamn raport cu timpul expresia (5.1.23)
.
r =
1
p
(
.
l
.
m
o

.
m
.
lo
)

r
o
+
1
p
(
.
l
m
o
+
.
m l
o
)
.

r
o
. (5.1.24)
Introducem funct iile
f =
1
p
(l
.
m
o
m
.
l
o
) (5.1.25)
g =
1
p
(l m
o
+ m l
o
) (5.1.26)
si derivatele lor
.
f=
1
p
(
.
l
.
m
o
m
.
l
o
) (5.1.27)
.
g
=
1
p
(l
.
m
o
+
.
m l
o
). (5.1.28)
T inand seama de ecuat iile (5.1.25) - (5.1.28) n expresiile lui

r si
.
r (5.1.23)
si (5.1.24) obt inem :
r = f

r
o
+ g
.
r
o
(5.1.29)
.
r =
.
f

r
o
+
.
g
.
r
o
. (5.1.30)
Din expresia momentului cinetic
r
.
r =
c
t innd seama ca

r
o

r
o
= 0 si
.
r
o

.

r
o
= 0, obt inem
c = f
.
g
(
r
o
r
o
) + g
.
f (
.

r
o

r
o
).
Cum
c =
r
.
r =

r
o
r
o
= constant
c = (f
.
g
g
.
f)

c (5.1.31)
obt inem urmatoarea relat ie important a
f g g

f = 1. (5.1.32)
5.2 Funct iile f si g - n funct ie de anomalia adevarata
Inlocuim funct iile l, m,

.
l si
.
m , date n ecuat iile (5.1.3)-(5.1.6), n ecuat iile
(5.1.25)-(5.1.28) pentru f, g,
.
f,
.
g
. Ecuat ia (5.1.25) devine
f =
1
p
(l
.
m
o
m
.
l
o
) =
=
1
p
[(r cos )
. .
_
p
(e + cos
o
)
. .
(r sin )
. .
(
_
p
sin
o
)
. .
]
l
.
m
o
m
.
l
o
f =
r
p
_
p
[cos (e + cos
o
) + sin sin
o
]
f =
r
p
[e cos + cos cos
o
+ sin sin
o
].
5.2. FUNCT IILE F SI G -

IN FUNCT IE DE ANOMALIA ADEV
ARAT
A 61
Am aratat ca
r =
p
1 + e cos
unde
e cos =
p
r
1.
Ecuat ia (5.1.25) ia urmatoarea forma simplicata
f =
r
p
[
p
r
1 + cos(
o
)].
Folosind notat ia
=
o
, (5.2.1)
ecuat ia pentru f devine
f = 1
r
p
(1 cos ). (5.2.2)
Pentru g vom nlocui ecuat iile (5.1.3) si (5.1.4) n ecuat ia (5.1.26)
g =
1
p
(lm
o
+ ml
o
) = [r cos
. .
r
o
sin
o
. .
+r sin
. .
r
o
cos
o
. .
]
1
p
l m
o
m l
o
=
rr
o
p
(sin cos
o
cos sin
o
).
Vom obt ine pentru g urmatoarea expresie
g =
rr
o
p
sin . (5.2.3)
T inand seama de ecuat iile (5.1.3) - (5.1.6) n (5.1.28) obt inem
g =
1
p
(
.
l
m
o
+
.
m l
o
) =
=
1
p
[(
_
p
sin )
. .
r
o
sin
o
. .
+
_
p
(e + cos )
. .
r
o
cos
o
. .
] =
.
l
o
m m l
o
=
r
o
p
_
p
[sin sin
o
+ cos cos
o
+ e cos
o
] =
r
o
p
[cos(
o
) + e cos
o
].
T inand seama de relat ia
e cos
o
=
p
r
o
1
obt inem
g = 1
r
o
p
(1 cos ). (5.2.4)
Pentru a obt ine o expresie pentru

f vom nlocui ecuat iile (5.2.3) - (5.2.4) n
(5.1.32)
g
.
f= 1 [1
r
p
(1 cos )][1
r
o
p
(1 cos )]
sau
.
f=
p
rr
o
sin

1 cos
p
[r + r
o
rr
o
p
(1 cos )].
In nal obt inem pentru

f expresia :
.
f=
_
p
(
1 cos
sin
)[
1
p
(1 cos )
1
r
o
1
r
]. (5.2.5)
Rezumand, funct iile f, g ,
.
f si
.
g
n funct ii de anomalia adevarata sunt
f = 1
r
p
(1 cos ) (5.2.6)
5.3. FUNCT IILE F SI G

IN FUNCT IE DE ANOMALIA EXCENTRIC
A 63
g =
rr
o
p
sin (5.2.7)
.
g
= 1
r
o
p
(1 cos ) (5.2.8)
f =
_
p
(
1 cos
sin
)[
1
p
(1 cos )
1
r
o
1
r
]. (5.2.9)
5.3 Funct iile f si g n funct ie de anomalia excen-
trica
Inlocuim funct iile l, m,

.
l
si
.
m, date n ecuat iile (5.1.3) - (5.1.6), n ecuat ia
(5.1.25) pentru f.
f =
1
p
(l
.
m
o
m
.
lo
)
=
1
p
[a(cos E e)
p
r
o
cos E
o
ap sin E (
p
r
o
sinE
o
) ] =
=
a
r
o
[(cos E e) cos E
o
+ sin E sin E
o
]
=
a
r
o
[e cos E
o
+ cos E cos E
o
+ sin E sin E
o
].
Din relat ia
r
o
= a(1 e cos E
o
)
obt inem
e cos E
o
= 1
r
o
a
.
Astfel ecuat ia (5.1.25) capat a urmatoarea forma simplicata:
f =
a
r
o
[
r
o
a
1 + cos(E E
o
)]. (5.3.1)
Folosim notat ia
E = E E
o
(5.3.2)
ecuat ia pentru f devine
f = 1
a
r
o
(1 cos E). (5.3.3)
Derivand ecuat ia (5.3.3) vom obt ine ecuat ia pentru

f
.
f=
a
r
o
d
dt
(cos E) =
a
r
o
sin E
dE
dt
.
T inand seama de relat ia (4.3.5)
dE
dt
=
_
a
r
ecuat ia n

f devine
f =
a
rr
o
sin E. (5.3.4)
Inlocuind ecuat iile (5.1.3) - (5.1.10) n ecuat ia (5.1.28) gasim pentru g

.
g
=
1
p
(
lm
o
+ ml
o
) =
1
p
[
a
r
sin E
ap sin E
o
+
p
r
cos Ea (cos E
o
e)]
=
1
p
a
p
r
[sin E sin E
o
+ cos E cos E
o
e cos E]
sau
.
g
= 1
a
r
(1 cos E). (5.3.5)
Pentru a obt ine o expresie pentru g , vom integra ecuat ia (5.3.5) sub forma
dg
dt
dt
dE
= [1
a
r
(1 cos E)]
dt
dE
.

A 65
t inand seama de relat ia (5.3.3) obt inem
dg
dE
=
dt
dE

a
r
(1 cos E)
_
a
r
sau
dg = dt
a
3
(1 cos E)dE. (5.3.6)

Deoarece
dE = d(E E
0
) = d(E)
putem integra ecuat ia (5.3.6) si obt inem
g = t
a
3
(E sin E) + o constanta. (5.3.7)

Pentru a evalua constanta, avem nevoie de valorile init iale ale lui g.
Deoarece
r = f
r
o
+ g
.
r
o
la t = t
0
avem ca

r =
r
o
f(t
0
) = 1
g(t
0
) = 0
E = E
0
.
Astfel ecuat ia (5.3.7) la t = t
0
devine
g(t
o
) = 0 = t
o
+ o constanta
de unde
constanta = t
o
.
Ecuat ia (5.3.7) va deveni
g = t t
o
a
3
(E sin E). (5.3.8)

Rezumand, funct iile f, g,
.
f si
.
g
n fuct ie de anomalia excentric a sunt
f = 1
a
r
o
(1 cos E) (5.3.9)
f =
a
rr
o
sin E (5.3.10)
g = t t
o
a
3
(E sin E) (5.3.11)
g = 1
a
r
(1 cos E). (5.3.12)
T inand seama de relat ia (5.3.5) si de ecuat ia
r = a(1 e cos E)
obt inem ca
dt =
a
3
(1 + e cos E) dE. (5.3.13)

Integrand relat ia (5.3.13)
_
t
t
0
d =
a
3
_
E
E
0
(1 e cos ) d
gasim
t t
o
=
a
3
[E E
o
. .
e(sin E sin E
o
)]. (5.3.14)
E

A 67
Din urmatoarea identitate trigonometrica
sin E = cos E
o
sin (E E
o
)
. .
+sin E
o
cos (E E
o
)
. .
E E
obt inem
e(sin E sin E
o
) = e[cos E
o
sin E + sin E
o
cos E sin E
o
]
= (e cos E
o
) sin E + (e sin E
o
)(cos E 1). (5.3.15)
Deoarece
e cos E
o
= 1
r
o
a
e sin E
o
=

r
o

r
o
a
ecuat ia (5.3.15) devine
e(sin E sin E
o
) = (1
r
o
a
) sin E
r
o
.

r
o
a
(1 cos E).
Inlocuind acest rezultat n ecuat ia (5.3.14) obt inem

t t
o
=
a
3
[E (1
r
o
a
) sin E +
r
o
r
o
a
(1 cos E)]. (5.3.16)
Aceasta este ecuat ia lui Kepler n raport cu timpul t si anomalia excentrica
E.
Din ecuat ia
r =
_
a
dt
d(E)
unde am folosit ecuat ia
d(E) = a(E E
o
) = dE
si din ecuat ia precedenta, gasim ca
r = a[1 (1
r
o
a
) cos E +
r
o
r
o
a
sin E].
Observam ca n ecuat ia (5.3.17) apare numai un singur element orbital (semi-
axa mare) si singura restrict ie este ca orbita sa e eliptica (a > 0).
5.4 Funct iile f si g - n funct ie de variabilele uni-
versale
Scopul acestui paragraf este acela de a exprima funct iile f si g printr-o noua
variabil a valabila pentru toate orbitele .
Vom prezenta cateva considerente referitoare la funct iile Stump necesare
studiului nostru .
Funct iile Stump sunt date de seriile
c
n
(z) =
k=0
(1)
k
z
k
(2k + n)!
unde n = 0, 1, 2, 3, ... .
Fie z =
j
s
2
, atunci primi termeni c
0
, c
1
si c
2
sunt
c
0
= c
0
(z) =
_
_
_
cos
z
j
> 0
ch
z
j
< 0
1
j
= 0
c
1
= c
1
(z) =
_
_
sin
z

j
> 0
sh
z

j
< 0
1
j
= 0
c
2
= c
2
(z) =
_
_
(1cos
z)
z

j
> 0
(ch
z1)
z

j
< 0
1
2

j
= 0.

IN FUNCT IE DE VARIABILELE UNIVERSALE 69
Observam ca aceasta clasa de serii innite reprezinta mpreuna atat funct ii
trigonometrice ( > 0) cat si funct ii hiperbolice ( < 0). Cazul funct iilor parabolice
( = 0) este deasemenea inclus, deoarece
c
n
(0) =
1
n!
.
Din denit ie observam ca
c
n
(z) + zc
n+2
(z) =
1
n!
.
Funct iile Stump au o formul a de derivare convenabil a.
De exemplu,
2z
dc
n
(z)
dz
= c
n1
(z) nc
n
(z) , n > 0
si
dc
n
(z)
dz
=
1
2
[nc
n+2
(z) c
n+1
(z)] , n 0 .
In cazul cnd z = s
2
avem
dz
ds
= 2s
si formula pentru prima derivata devine
2s
2
dc
n
(s
2
)
dz
dz
ds
= [c
n1
(s
2
) nc
n
(s
2
)]2s
sau
s
dc
n
(s
2
)
dz
= c
n1
(s
2
) nc
n
(s
2
).
Formula derivatei a doua devine
dc
n
(s
2
)
dz
dz
ds
=
1
2
[nc
n+2
(s
2
) c
n+1
(s
2
)]2s
sau
dc
n
(s
2
)
dz
= s[nc
n+2
(s
2
) c
n+1
(s
2
)].
Daca privim pe s
2
ca argument al funct iei Stump si notam cu
()
=
d
ds
atunci aceste doua ecuat ii ale derivatelor devin:
sc
n
= c
n1
nc
n
, n > 0
c
n
= s(c
n+2
c
n+1
) , n 0.
De asemenea avem urmatoarea identitate pentru integrare
_
s
k
c
k
(s
2
)ds = s
k+1
c
k+1
(s
2
).
Cateva dintre aceste integrale sunt
c
2
0
(z) + zc
2
1
(z) = 1
c
2
0
(z) zc
2
1
(z) = c
0
(4z)
c
2
0
(z) = 1 2zc
2
(4z)
c
2
1
(z) = 2c
2
(4z)
c
1
(4z) = c
2
0
(z)c
1
(z).
Vom introduce funct iile S(z) si C(z) denite precum urmeaza:
S(z) =
1
3!

z
5!
+
z
2
7!
... , (5.4.1)
pentru z > 0 avem
S(z) =
z sin
z
(
z)
3
iar pentru z < 0 avem
S(z) =
sh
z
(
z)
3
;

pentru z > 0 avem
C(z) =
1
2!

z
4!
+
z
2
6!
... (5.4.2)
sau
C(z) =
1 cos
z
z
iar pentru z < 0 avem
C(z) =
ch
z 1
z
.
Din considerentele teoretice precedente referitoare la funct iile Stump ob-
servam ca:
S(z) = c
3
(z)
C(z) = c
2
(z)
dC(z)
dz
=
1
2z
(1 zS(z) 2C(z))
dS(z)
dz
=
1
2z
(C(z) 3S(z)).
Vom introduce funct iile S(z) si C(z) n expresiile funct iilor f, g,

f si g date n
ecuat iile (5.3.8) - (5.3.12) ca si n ecuat ia lui Kepler (5.3.16).
In aceste ecuat ii vom introduce funct iile trigonometrice sin E si cos E.

Utilizand dezvoltarea n serie a funct iei cos E
cos E = 1
(E)
2
2!
+
(E)
4
4!

(E)
6
6!
+ ... (5.4.3)
vom deni variabila auxiliara prin expresia
E =
o
x (5.4.4)
sau
x =
E
o
.
Am notat cu
o
=
1
a
a ind semiaxa mare.
Observam ca
o
> 0 pentru orbitele eliptice,
o
< 0 pentru orbitele hiperbolice
si
o
= 0 pentru orbitele parabolice.
Expresia (5.4.3) a lui cos E n x t in and seama de (5.4.4) devine:
cos E = 1

o
x
2
2!
+

2
o
x
4
4!

3
o
x
6
6!
+ ...
sau dand factor comun pe
o
x
2
avem:
cos E = 1
o
x
2
[
1
2!

o
x
2
4!
+

2
o
x
4
6!
...].
T innd seama de expresia (5.4.2) a lui C(z) obt inem
cos E = 1
o
x
2
C(
o
x
2
). (5.4.5)
Acelasi procedeu l vom folosi si pentru sin E
sin E = E(1
(E)
2
3!
+
(E)
4
5!

(E)
6
7!
+ ...) (5.4.6)
sau
sin E = E(1 (E)
2
[
1
3!
+
(E)
2
5!

(E)
4
7!
+ ...]).
T inand seama de (5.4.5) ecuat ia (5.4.6) devine
sin E =
o
x(1
o
x
2
[
1
3!
+
(E)
2
5!

(E)
4
7!
+ ...]).
sau folosind expresia (5.4.1) a lui S(z)

sin E =
o
x[1
o
x
2
S(
o
x
2
)]. (5.4.7)
Inlocuind ecuat ia (5.4.5) n ecuat ia (5.3.3) avem urmatoarea ecuat ie

f = 1
x
2
r
o
C(
o
x
2
). (5.4.8)
Similar, din ecuat ia (5.3.4) si ecuat ia (5.4.6)
f =
a
rr
o
sin E.
Din ecuat iile (5.3.5) si (5.4.5) obt inem
f =
a
rr
o
_
o
x
3
S
_
o
x
2
_
x
. (5.4.9)
Din ecuat iile (5.3.5) si (5.4.5) obt inem ecuat ia lui g
g = 1
x
2
r
C(
o
x
2
).
Din ecuat iile (5.3.8) si (5.4.6) avem urmatoarea ecuat ie
g = t t
o
x
3
S(
o
x
2
). (5.4.10)
Rezumand funct iile f, g,
.
f si
.
g
exprimate cu variabilele universale sunt:
f = 1
x
2
r
o
C(
o
x
2
). (5.4.11)
.
f=
rr
o
[
o
x
3
S(
o
x
2
) x] (5.4.12)
g = t t
o
x
3
S(
o
x
2
) (5.4.13)
g = 1
x
2
r
C(
o
x
2
). (5.4.14)
Ecuat ia lui Kepler (5.3.16) t in and seama de ecuat iile (5.4.5) si (5.4.6) devine:
t t
o
=
1
_
3
o
[
3
2
o
x
3
S(
o
x
2
) + r
o
o
x(1
o
x
2
S(
o
x
2
))+
+
_
r
o
r
o
)
o
x
2
C(
o
x
2
)]
sau
(t t
o
) =
r
o
.

r
o
a
x
2
C(
o
x
2
) + x
3
S(
o
x
2
)(1 r
o
o
) + r
o
x. (5.4.15)
Din expresia lui r funct ie de anomalia excentric a t in and seama de (5.4.5) si
(5.4.7) obt inem
r = a[1 (1
r
o
a
) cos E +
r
o
.

r
o
a
sin E]
=
1
o
[
o
x
2
C(
o
x
2
) + r
o
o
(1
o
x
2
C(
o
x
2
))+
+
r
o
.
r
o
_
o
x(1
o
x
2
S(
o
x
2
))]
sau
r = r
o
+ x
2
C(
o
x
2
)(1 r
o
o
) +
r
o
.

r
o
x(1
o
x
2
S(
o
x
2
)).
Alternativ, putem obtine ecuat ia pentru distant a r n variabile universale
folosind expresia lui r funct ie de anomalia excentric a asa cum am facut n para-
graful precedent
r =
_
a

dt
d(E)
.
Deoarece

IN FUNCT IE DE TIMP 75
E =
o
x
obt inem
r =
dt
d(
o
x)
=
dt
dx
. (5.4.17)
Ecuat iile (5.4.11)-(5.4.15) reprezint a solut ia problemei celor doua corpuri sub
forma
r = f
r
o
+ g
.
r
o
.
r =
.
f

r
o
+
.
g
.
r
o
.
Desi ea fost obt inuta pentru orbitele eliptice (
o
> 0) se poate arata ca este
adevarat a si de asemenea pentru orbite parabolice (
o
= 0) si hiperbolice (
o
< 0).
5.5 Funct iile f si g n funct ie de timp
Funct iile f si g pot considerate si ca funct ii explicite de timp. Daca nlocuim
ecuat iile (5.1.29) si (5.1.30) n ecuat ia diferent iala a misc arii a problemei celor doua
corpuri vom obt ine doua ecuat ii diferent iale scalare
f + qf = 0 (5.5.1)
g + qg = 0. (5.5.2)
Am introdus funct ia
q =

r
3
(5.5.3)
pentru care obt inem ecuat ia diferent iala:
r
.
q
+3q
.
r= 0. (5.5.4)
Ecuat ia diferent iala pentru distant a r este
..
r=
c
2
r
3

r
. (5.5.5)
Folosind denit ia pentru q ecuat ia diferent iala (5.5.5) devine
..
r= q(
c
2
r). (5.5.6)
Dezvoltam n serie Taylor n funct ie de timp funct iile f, g, q si distant a r
f =
n=0
a
n
(t t
o
)
n
(5.5.7)
g =
n=0
b
n
(t t
o
)
n
(5.5.8)
q =
n=0
c
n
(t t
o
)
n
(5.5.9)
r =
n=0
d
n
(t t
o
)
n
. (5.5.10)
Inlocuim cele patru serii date de ecuat iile (5.5.7)-(5.5.8) n cele patru ecuat ii
diferent iale (5.5.1), (5.5.2), (5.5.4) si (5.5.5) si identicand coecient ii a
n
,b
n
,c
n
,d
n
,
vom gasi dupa calcule lungi dar elementare urma-
toarele formule de recurent a
d
n+2
=
1
(n + 1)(n + 2)
(
c
2
c
n
k=0
c
nk
d
k
) (5.5.11)
c
n
=
1
nd
o
(3c
o
nd
n
+
n1
k=1
k(3c
nk
d
k
+ c
k
d
nk
) (5.5.12)

IN FUNCT IE DE TIMP 77
a
n+2
=
1
(n + 1)(n + 2)
n
k=0
c
k
a
nk
(5.5.13)
b
n+2
=
1
(n + 1)(n + 2)
n
k=0
c
k
b
nk
. (5.5.14)
Valorile init iale pentru coecient i sunt
f(t
o
) = a
o
= 1
f(t
o
) = a
1
= 0
g(t
o
) = b
o
= 0
g(t
o
) = b
1
= 1
q(t
o
) = c
o
=

r
3
o
r(t
o
) = d
o
= r
o
r(t
o
) = d
1
= r
o
.
Avantajul solut iilor astfel obt inute pentru
r si
.
r este acela ca nu este necesar

sa rezolvam ecuat ia lui Kepler.
Capitolul 6
Pamantul corp ceresc
Sfericitatea Pam antului este dovedit a prin mai multe fapte, dintre care
amintim:
forma circulara a orizontului aparent si cresterea razei lui cu altitudinea
observatorului
variat ia nalt imii Polului lumii, daca observatorul se deplaseaza, spre nord
sau spre sud, de-a lungul unui meridian geograc
forma circulara a umbrei Pam antului pe discul Lunii n timpul eclipselor
de Luna
fotograile Pamantului obt inute din Cosmos cu ajutorul rachetelor si satelit i-
lor articiali
Sfericitatea Pamantului permite determinarea dimensiunilor lui. Fie doua
puncte O
1
si O
2
doua puncte ale globului terestru, situate pe acelasi meridian ge-
ograc. Notand cu l lungimea arcului de meridian
O
1
O
2
(n km de exemplu), cu
n
0
valoarea unghiulara a acestui arc (n grade de exemplu), iar cu R raza globului
terestru, atunci rezulta usor:
R =
180
0
l
n
0
unde n
0
este egala cu diferent a latitudinilor geograce ale punctelor O
1
si O
2
:
n
0
=
1
2
Aceasta metoda simpla a fost folosita pentru prima data de catre Eratostene
(276-195 i.e.n.).
79
80 CAPITOLUL 6. P
AM
ANTUL CORP CERESC

O
O
1
2
n
e
n
Figura 6.1: Determinarea razei globului terestru
Mult mai complicata este determinarea distant ei liniare l dintre punctele O
1
si O
2
.
Metoda folosita este una indirecta numita triangulat ie. A fost aplicata pentru
prima data de catre W.Snellius n 1615. Aceasta metoda consta din: alegerea,
de o parte si de alta a arcului de cerc pe care dorim sa-l masur am, mai mul-
tor puncte (A, B, C, D, ....), la distant e de 30-40km unul de celalalt. Punctele se
aleg astfel ca din ecare sa e vizibile cel put in doua puncte.

In toate punctele se
fac construct ii speciale, numite semnale geodezice. Se alege una din laturi drept
baza (de exemplu O
1
A), mai departe se masoara numai unghiurile din triunghiurile
O
1
AB, ABC, BCD, .... Cunoscand in ret eaua de triunghiuri o latura (baza) si toate
unghiurile putem calcula lungimea liniei poligonale O
1
BDO
2
(sau O
1
ACEO
2
). Tre-
buie t inut cont de faptul ca triunghiurile nu sunt plane ci sferice. Determinand
azimutul direct iei laturii O
1
A (sau O
1
B),liniile poligonale de mai sus pot proiec-
tate pe meridianul O
1
O
2
adica se poate obt ine lungimea arcului O
1
O
2
n unitat i
liniare.
In temeiul unor considerat ii teoretice bazate pe legea atract iei universale, Newton
a aratat ca, n urma rotat iei sale, Pam antul, ca de altfel toate planetele, trebuie sa
aiba forma unui sferoid (elipsoid de revolut ie), turtit la poli. Turtirea se deneste
astfel:
=
a b
a
unde: a - semiaxa ecuatoriala si b - semiaxa polara a sferoidului.
In 1964, Uniunea Astronomica Internat ional a a adoptat urmatoarele valori ale

elementelor elipsoidului terestru: a = 6378,16km; b = 6356,78km.
Forma adevarat a a Pam antului nu poate reprezentata exact prin nici una din
6.1. CELE TREI LATITUDINI GEOGRAFICE 81
O
B
D
O
A
E
C
1
2
Figura 6.2: Triangulat ia
suprafet ele matematice cunoscute. De aceea vorbind de forma Pamantului se are n
vedere nu forma zica a suprafet ei terestre, cu oceane si continente, ci asa-numita
suprafat a a geoidului.
Se numeste geoid acea suprafat a de nivel (o suprafat a la care normalele n
orice punct ale ei sunt verticale) a carei parte vizibila coincide cu suprafat a neagi-
tata a oceanelor; prelungind suprafat a oceanelor sub continente, obt inem suprafat a
ntregului geoid.
Astfel deosebim trei suprafet e ale Pamantului:
suprafat a zica, asa cum ne apare cu formele de relief; pe ea se fac masurarile
terestre;
suprafat a hidrostatica sau geoidul, suprafat a oceanelor prelungita pe sub
continente; la ea se reduc masurarile terestre;
suprafat a matematica de referint a, adica suprafat a elipsoidului terestru; pe
ea se reprezint a masurarile terestre.
Problema determinarii formei si dimensiunilor exacte ale Pam antului se rezolva
astazi prin masur ari geodezice pe suprafat a Pamantului (geodezia superioara), prin
studiul miscarii satelit ilor articiali ai Pam antului(geodezie cosmica) si prin deter-
minarea fort ei de gravitat ie la suprafat a Pamantului (gravimetrie).
6.1 Cele trei latitudini geograce
In cazul Pam antului elipsoidal se pot denii trei latitudini geograce diferite (lon-
gitudinea ramane aceeasi ca n cazul Pamantului sferic). Astfel avem:
latitudine astronomica ( = OT
1
q) care este unghiul dintre direct ia verti-
82 CAPITOLUL 6. P
AM
ANTUL CORP CERESC

calei punctului considerat (O) si planul ecuatorului terestru (qq
);
latitudine geocentrica (
= OTq) care este unghiul dintre raza vectoare

a punctului O si acelasi plan al ecuatorului terestru;
latitudinea geodezica (
1
= OT
2
q) care este unghiul dintre normala la
elipsoid n punctul considerat si acelasi plan al ecuatorului terestru.
Direct din observat ii astronomice se determina numai latitudinea astronomica.
In problemele de astronomie nu se face distinct ie ntre latitudinea geodezica si cea

astronomica (
1
).
Putem vorbi de elipsa meridiana (elipsa cuprinsantre doua cercuri concentrice
tangente, unul exterior cu raza a si altul interior cu raza b)
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, (x, y) R
2
O putem reprezenta parametric n funct ie de prin ecuat iile:
x =
a cos
_
1 e
2
sin
2
, y =
a (1 e
2
) sin
_
1 e
2
sin
2
,
_
2
,

2
_
l = a
_
1 e
2
_
_

2
1
d
_
1 e
2
sin
2
_
3
2
,
l lungimea arcului de meridian cuprinsa ntre punctele
1
(x) si
2
(x)
j
j j
1
T T T 1
2
a
b
y
x
q
p
p
q
O
Figura 6.3: Cele trei suprafet e terestre
6.2. VARIAT IA FORT EI DE GRAVITAT IE 83
6.2 Variat ia fort ei de gravitat ie la suprafat a
Pamantului
Studiind problema formei Pam antului n legatura cu rotat ia lui, Newton a demon-
strat ca fort a de gravitat ie trebuie sa se micsoreze continuu de la polii Pamantului
spre ecuator. S-a stabilit ca valorile accelerat iei de gravitat ie pot reprezentate prin
formula:
g
= g
0
+ (g
90
g
0
) sin
2
, g
90
g
0
= 983, 2 978, 0 = 5, 2cm/s
2
O utilizare a masurarilor gravimetrice este studiul anomaliilor fort ei de gravitat ie,
adica al abaterilor accelerat iei gravitat ionale de la valorile sale medii. Anomaliile
locale ale fort ei de gravitat ie pun n evident a, daca sunt pozitive, existent a unor
zac aminte minerale, iar daca sunt negative zac aminte de sare gema.
6.3 Masurarea masei si densitat ii medii a
Pamantului
Rezultate destul de precise n determinarea masei Pamantului se obt in prin metode
care, n esent a se reduc la determinarea constantei gravitat ionale G.
G = 6, 67 10
8
cm
3
g
1
s
2
= 6, 67 10
11
Nm
2
kg
2
Luand pentru valoarea medie a razei Pam antului R = 6371km si pentru val-
oarea medie a accelerat iei fort ei de gravitat ie g = G9, 81m/s
2
formula
g =
M
R
2
ne da masa Pamantului:
M
= 5, 98 10
27
g 6 10
27
g = 6 10
24
kg.
Cunoscand masa Pam antului si volumul lui putem calcula si densitatea sa
medie (5, 52g/cm
3
). Densitatea creste de la suprafat a spre interior.
84 CAPITOLUL 6. P
AM
ANTUL CORP CERESC

6.4 Structura Pamantului
1. Atmosfera este regiunea din jurul Pam antului n care acesta constituie orga-
nizatorul principal al misc arii tuturor particulelor interplanetare. Din acest punct
de vedere putem distinge doua part i:
(a) prima (pan a la 2000kmnalt ime), n care este preponderent campul gravic
Atmosfera neutra este formata din atomi si molecule n stare neutra:
Troposfera (pana la n alt imea de 13km)
Stratosfera (pan a la nalt imea de25km)
Mezosfera (ntre 85-90km)
Ionosfera se compune din electroni si ioni provenit i din ionizarea aerului
rareat sub act iunea razelor ultraviolete si X ale Soarelui. Partea sa inferioara este
termosfera.

In ionosfera, electronii liberi au rolul foarte important de a reecta
undele radio;
Exosfera se ntinde ntre 700-2000km si este caracterizata printr-o densitate
foarte mica.
(b) a doua parte n care este preponderent campul magnetic terestru, de la
2000km pana la cateva zeci de raze terestre (se numeste magnetosfera)
Magnetosfera. Aici particulele au nu numai o agitat ie termica ci sunt supuse
si campului magnetic terestru. Magnetosfera se ntinde pan a la 50000km de partea
Soarelui si zeci de raze terestre n partea opusa.

In interiorul magnetosferei sunt
doua centuri de radiat ii (ale lui Van Allen)
Prima centura (intern a) are densitatea maxima la o distant a de 1,5 raze tere-
stre, continuand cu o populat ie foarte stabila de protoni energetici, neutroni cosmici
reectat i si ncetinit i de atmosfera nalt a.
A doua centur a (exterioara) este populata de particule energetice provenite
din coroana solara, atingand un un maxim al radiat iei la 19000km de suprafat a
Pam antului.
Dincolo de magnetosfera se ntinde coroana solara, care prin curgerea de pro-
toni si electroni numita vant solar, delimiteaza atmosfera terestra.
Densitatea atmosferei () descreste foarte repede cu nalt imea (h). Variat ia
densitat ii respecta aproximativ legea exponent ial a:
exp
_
h
H
_
6.4. STRUCTURA P
AM
ANTULUI 85
unde H se numeste scara nalt imilor.
Presiunea atmosferica la suprafat a terestra este aceea a unei coloane de mercur
cu nalt imea de 76 cm. Aceasta scade de asemenea repede cu n alt imea.
Compozit ia chimica a atmosferei se prezinta astfel:
N
2
: 78%, O
2
: 21%, Ar : 0, 934%,
CO
2
: 0, 034%, vapori deH
2
O : 0 2%, H
2
: 5 10
5
%
Atmosfera produce o serie de efecte cu consecint e astronomice:
absoarbe radiat ii, reducand stralucirea corpurilor ceresti (25%)
exercita o absorbt ie selectiva
schimba direct ia razelor de lumina si deformeaza imaginile (efectele
refract iei astronomice)
Crepusculul este perioada scaderii treptate a luminii zilei dupa apusul Soare-
lui (crepuscul de seara), respectiv perioada slabirii treptate a ntunericului nopt ii
nainte de ras aritul Soarelui (crepuscul de dimineat a). Fenomenul se produce din
cauza difuziei luminii n straturile atmosferice situate deasupra orizontului obser-
vatorului. Se deosebesc crepuscule civile si astronomice. Crepusculul civil de seara
ncepe n momentul apusului Soarelui si se sfarseste atunci cand Soarele coboara la
6 grade sub orizont (pe cer se observa numai stelele cele mai
stralucitoare). Crepusculul civil de dimineat a se produce simetric, n ordine invers a.
Crepusculul astronomic de dimineat a si de seara dureaza mult mai mult, ntruc at
se considera ca sfarsitul (sau inceputul) crepusculului are loc cand centrul Soarelui
se aa la 18 grade sub orizont. Din acest moment ncepe noaptea propriu-zisa (n
cazul crepusculului de seara) si pe cer se vad si stelele mai put in stralucitoare. La
latitudinea geograca ( = 60
0
33
) n ziua solstit iului de var a, nalt imea Soarelui

n culminat ia inferioara (miezul nopt ii) este
h
= 6
0
. Deci la aceasta latitudine n ziua solstit iului de vara sfarsitul crepus-
culului civil de seara coincide cu nceputul crepusculului civil de dimineat a, adica
crepusculul civil dureaza toata noaptea; acesta este fenomenul nopt ilor albe.
2. Hidrosfera este formata din totalitatea apei (dulce sau sarata) care
acopera n mod discontinuu aproape 75% din suprafat a solida a Pam antului.
Adancimea sa medie este de 4 km, nsa poate ajunge si la 10 km.
3. Biosfera este totalitatea materiei organice, vii sau moarte.
4. Litosfera sau scoart a terestra este stratul supercial cu o grosime medie
de 40km. Masa ei este n medie 0,7% din cea a Pamantului.
5. Interiorul Pam antului
mantaua terestra (pana la 3000 km adancime)
86 CAPITOLUL 6. P
AM
ANTUL CORP CERESC

interiorul adanc, pentrul studiul caruia se recurge la undele seismice unde
longitudinale (P = primare,compresiune)
unde transversale (S = secundare, distorsie)
nucleu
6.5 Miscarile Pamantului
Pam antul are urmatoarele miscari principale:
(1) Miscarea de rotat ie reprezint a miscarea Pam antului n jurul propriei
axe, efectuata cu P
rot
= 23
h
56
min
4, 098
s
= 86164, 98
s
timp mediu. Dovezile acestei
miscari sunt: devierea spre est a corpurilor de la vericalan caderea libera; experient a
cu pendulul lui Focault (1851); observat ii directe din spat iul cosmic.
(2) Miscarea de revolut ie reprezinta miscarea Pamantului n jurul Soarelui,
n timpul unui an sideral. Dovezile acestei misc ari sunt:paralaxele stelare si aberat ia
luminii.
(3) Misc arile de precesie si nutat ie.
(4) Alte misc ari
deplasarea polilor geograci ai Pam antului pe suprafat a sa, se produce da-
torita faptului ca axa instantanee de rotat ie a Pam antului nu pastreaza o direct ie
xa fat a de acesta;
mareele, n vecin atatea meridianului terestru, cand Luna sau Soarele se aa
deasupra acestuia, Pam antul sufera deformat ii periodice numite maree (fenomenul
de ux si reux);
deplasarea (deriva) continentelor (deplasarea relativa a continentelor unul
fat a de celalalt), care se explica prin structura sub forma de placi a scoart ei placi
care se deplaseaza unele fat a de altele.
Probleme propuse:
1. Sa se demonstreze ca valoarea unghiulara a arcului de meridian O
1
O
2
(n
ipoteza sfericitat ii Pamantului) se determina cu ajutorul formulei:
n
0
=
1
2
= z
1
z
2
,
unde
1
,
2
sunt latitudinile geograce ale punctelor O
1
, O
2
, iar z
1
, z
2
sunt distant ele
zenitale meridiane ale unei stele masurate simultan din punctele O
1
, O
2
.
6.5. MISC
ARILE P
AM
ANTULUI 87
2. Considerand Pamantul drept elipsoid de rotat ie,avand turtirea ,sa se arate
ca ntre aceasta marime si excentricitatea unei elipse meridiane eexista relat ia:
(1 )
2
= 1 e
2
3. Sa se exprime coordonatele geocentrice ecuatoriale rectangulare ale unui
punct al elipsei meridiane, M(x,y), cu ajutorul latitudinii geocentrice
.
4. Sa se exprime aceleasi coordonate rectangulare ca si n problema prece-
denta,n funct ie de latitudinea geodezica B (
)
5. Sa se arate ca, coordonatele geocentrice ecuatoriale rectangulare ale unui
observator situat la suprafat a Pamantului, n punctul avand coordonatele geodezice:
L longitudine geodezica, B latitudine geodezica si H nalt ime geodezica, sunt
date de formulele:
x = (C + H) cos Bcos L, y = (C + H) cos Bsin L, z = (S + H) sin B
unde
C =
a
_
1 e
2
sin
2
B
, S =
_
1 e
2
_
C
iar a si e sunt semiaxa mare, respectiv excentricitatea elipsei meridiane.
Reamintim denit ia coordonatelor geodezice: L unghiul format de planul
meridian al locului dat cu planul meridianul zero de la Greenwich; B unghiul
cuprins ntre verticala dusa la planul tangent al elipsoidului de referint a n punc-
tul dat si planul ecuatorului; H distant a locului de observat ie de la elipsoidul de
referint a.
6. Sa se arate ca ntre latitudinea geodezica (B) si latitudinea geocentrica (
)
exista relat ia:
tgB =
1
1 e
2
tg
,
unde e este excentricitatea elipsei meridiane.
88 CAPITOLUL 6. P
AM
ANTUL CORP CERESC

7. Sa se arate ca ntre latitudinea excentrica ()si latitudinea geodezica (B)
exista relat ia:
tg =
1 e
2
tgB,
8. Sa se demonstreze ca diferent a dintre latitudinea geodezica (B) si latitudinea
geocentrica (
) se exprima prin urmatoare relat ie aproximativa:

B
= 103132
, 4e
2
sin (2B) ,
Care este max (B
) si pentru care cerc meridian are loc?

9. Sa se demonstreze ca lungimea arcului de meridian l
O
1
O
2
dintre puctele
O
1
(
1
) si O
2
(
2
) ,care reprezinta latitudinea astronomica,se exprima prin formula:
l
O
1
O
2
= a(1 e
2
)
2
_
1
_
1 e
2
sin
2
_
3
2
d,
unde a si e reprezinta semiaxa mare ,respectiv excentricitatea elipsei meridiane().
Capitolul 7
Fenomene care modica pozit ia
astrilor pe cer
Fenomenele care falsica, mai mult sau mai put in, observat iile si ngreuneaza
determinarea coordonatelor astrilor sunt: efectul optic al refract iei astronomice; efec-
tul optic al misc arilor Pamantului: aberat ia diurna, anuala, seculara; efectul geo-
metric al misc arilor Pamantului: paralaxa diurna, anual a, seculara; deplasarea plan-
etelor fundamentale de referint a: precesia si nutat ia; miscarile proprii ale stelelor.
7.1 Refract ia astronomica
Se numeste refract ie astronomica unghiul dintre direct ian care se vede (aparent)
astrul (O
) si direct ia dupa care se propaga razele lui n afara atmosferei (O).

Acest unghi se noteaza cu litera R.
Legatura ntre z - distant a zenitala adevarat a si z
- distant a zenitala aparent a

este data de relat ia (Figura 7.1):
z = z
+ R. (7.1.1)
Aceasta formula arata ca, datorita fenomenului refract iei, distant a zenitala
a astrului se micsoreaza cu marimea R. Conform primei legi a refract iei, ntreaga
traiectorie a razei este situata n acelasi plan (planul vertical), adica refract ia astro-
nomica nu modica azimutul A al astrului.
Valoarea exacta a refract iei se exprima printr-o formula de integrala denita
dupa care sunt ntocmite tabele speciale menite sa usureze munca astronomilor. Se
89
90 CAPITOLUL 7. FENOMENE CARE MODIFIC
A POZIT IA ASTRILOR
s
s
s
Z
R
Z
Z
A
O
A
t
m
o
s
f
e
r
a
T /
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
////////////////////////
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
Figura 7.1: Schema refract iei astronomice
deduce o formula aproximativ a, pentru refract ia medie-refract ie corespunzatoare
valorilor medii ale presiunii si temperaturii atmosferei la un moment dat, formula
care se aplica numai pentru distant e zenitale mai mici de 70
0
.
Se presupune ca suprafat a Pamantului este plana si ca atmosfera estempart it a
n straturi plane si paralele cu suprafat a terestra, avand indicii de refract ie n
0
, n
1
, n
2
,
..., n
m
(Figura 7.2).
n
n
n
n
n
0
1
2
m
m vid =1
-1
i
0
-1
i1
i2
i
m-1
i
m=Z
s
s
//////////////////////// //
Figura 7.2: Schema refract iei pentru straturi plan-paralele
Se noteaza cu i
m
, i
m1
, ..., i
0
unghiurile de incident a ale razei luminoasepe
suprafet ele de separare ale straturilor. Aplicand legea lui SnelliusDescartes pentru
straturile vecine se scrie:
sin i
m
sin i
m1
=
n
m1
n
m
;
sin i
m1
sin i
m2
=
n
m2
n
m1
; ...;
sin i
1
sin i
0
=
n
0
n
1
.
7.2. ABERAT IA LUMINII 91
Prin nmult ire membru cu membru si facand simplicarile, se obt ine:
sin i
m
sin i
0
=
n
0
n
m
. (7.1.2)
Avand i
m
= z; i
0
= z
; n
m
= 1, pe baza formulei (1) :
i
m
= z
+ R
sin (z
+ R)
sin z
= n
0
(7.1.3)
unde n
0
se poate determina din masur ari, iar z
se poate obt ine din observat ii.

Cum 0
0
z
70
0
cos R = 1, sin R = Rsin 1
, unde sin 1
=
1
206265
, daca
R se masoar a n secunde de arc.
Dupa dezvoltarea marimii sin (z
+ R) formula devine:
R =
n
0
1
sin 1
tan z
. (7.1.4)
Coecientul
n
0
1
sin 1
se numeste constanta de refract ie ; pentru condit iile nor-

male (temperatura t = 10
0
C si presiunea p = 760 mm Hg), ea are valoarea de 58
.3.
Astfel,
R = 58
.3 tan z
. (7.1.5)
La orizont R 35
.
Inuent a refract iei se manifesta n urmatoarele fenomene: rasaritul si apusul
astrilor, turtirea discului Soarelui si al Lunii n aproprierea orizontului, modi-
carea coordonatelor orare, ecuatoriale, ecliptice ale astrilor, scanteierea (scintilat ia)
stelelor.
7.2 Aberat ia luminii
7.2.1 Fenomenul aberat iei
Fenomenul aberat iei este deplasarea aparenta a direct iei unui astru, datorata
atat miscarii relative a observatorului n raport cu astrul, cat si propagarii luminii
cu viteza nita.
Fie observatorul n T, animat mpreuna cu Pam antul de viteza v fat a de steaua
, viteza orientata spre T punctul cerului numit apexul miscarii observatorului (A),
A POZIT IA ASTRILOR
a carei direct ie formeaza cu direct ia aparent a la stea unghiul (Figura 7.3). Se
considera ca observatorul din T, cu o luneta av and obiectivul n O si reticulul n T,
urmareste steaua . Datorita vitezei c a luminii, n timpul cat lumina parcurge
lugimea OT a lunetei, reticulul se deplaseaza cu TT
. Pentu a vedea steaua a carei

lumina cade pe obiectivul din O, este necesar ca reticulul sa e deplasat n T
, astfel
ca
TT
TT
. Steaua se va vedea n direct ia TO
, care formeaza cu direct ia T

unghiul , numit unghi de aberat ie. Deci, pentru ca lumina stelei sa patrunda n
ocular, luneta trebuie nclinata cu obiectivul nainte, n sensul misc arii Pamantului,
cu unghiul .
Din teorema sinusului pentru triunghiul TOO
(sau TT
) avem:
sin d
v
=
sin
c
sin d =
v
c
sin . (7.2.1)
Unghiul ind mic, sin d, sau, n secunde de arc:
d
=
v
c
206265 sin . (7.2.2)
Cand direct ia aparent a a stelei este perpendiculara pe direct ia misc arii Pam antului,
adica = 90
0
, d are marimea:
k =
v
c
206265
, (7.2.3)
marime numit a constanta de aberat ie.
Considerand miscarea de ravolut ie a Pam antului n jurul Soarelui, avem: v =
29, 79km/s si c = 299792km/s , de unde k = 20
, 50 - valoarea constantei de aberat ie

(anuala).
Stelele, datorita aberat iei luminii, descriu elipse numite elipse de aberat ie,
avand axa mare egala cu 41
si axa mica cu 41
sin , unde - latitudinea ecliptica

a stelei respective.
7.2.2 Aberat ia Soarelui, planetelor si a cometelor
Intervalul de timp n care lumina parcurge distant a de la astru la Pam ant
se numeste timp de aberat ie sau ecuat ia luminii.
Pentru determinarea timpului de aberat ie este necesar sa se cunoasca distant a
geocentrica a astrului, , n unitat i astronomice. Daca a - lungimea unitat ii n km,
avem:
=
a
c
= 498
s
7 = 0
z
, 00577 (7.2.4)
Direct ia aparent a a astrului la un moment dat t coincide cu direct ia adevarata
a astrului la momentul t .
7.3. PARALAXE DIURNE SI ANUALE 93
7.3 Paralaxe diurne si anuale.
Determinarea distant elor astrilor prin metoda
trigonometrica
Deplasarea reala a observatorului n spat iu produce o schimbare aparenta a
direct iei astrului, numita deplasare paralactica . De aici rezulta: paralaxe diurne
sau geocentrice, produse de miscarea de rotat ie a Pamantului n jurul axei proprii;
paralaxe anuale sau heliocentrice ale stelelor, produse de miscarea de revolut ie a
Pam antului n jurul Soarelui; paralaxele seculare, produse de miscarea de translat ie
a sistemului solar spre apexul solar.
7.3.1 Paralaxa diurna si determinarea distant elorn sistemul
solar
Coordonatele astrilor determinate din observat ii ce se efectueaza pe suprafat a
Pam antului se numesc topocentrice; acestea, la acelasi astru si acelasi moment, sunt
n general diferite pentru diferite puncte ale suprafet ei terestre.
Din mult imea de direct ii n care astrul se vede din diferite puncte ale
Pam antului, se considera fundamentala direct ia care porneste din centrul
Pam antului (T); aceasta indica pozit ia geocentric a a astrului si determina coordo-
natele lui geocentrice. Efemeridele cuprind coordonatele geocentrice ale astrlor.
Se numeste paralaxa diurna sau geocentrica unghiul dintre direct iile n care
se vede astrul
din centrul Pam antului si dintr-un punct oarecare al suprafet ei

terestre, adica unghiul p
(Figura 7.3 ). Altfel spus, paralaxa diurna (de n alt ime),

p
, este unghiul sub care se vede din astru raza Pam antului R (raza geocentrica a
observatorului).
Fie O punctul de pe Pam ant de unde astrul
se vede la distant a zenitala z
.
Se noteaza cu distant a de la centrul T al Pamantului la astrul
si cu z distant a
sa zenitala geocentric a. Din triunghiul OT
avem:
R
=
sin p
sin z
(7.3.1)
de unde:
sin p
=
R
sin z
. (7.3.2)
Unghiul p
ind mic, putem pune p
sin p
. Se vede ca paralaxa p
variaza cu
R si sin z
, ind maxima cand R = R

0
(raza ecuatoriala a Pam antului) si sin z
= 1,
adica z
= 90
0
.
A POZIT IA ASTRILOR
T
R
O
Z
Z
p
p
D
D
s
s
Z
Figura 7.3: Paralaxa diurna (de nalt ime si orizontala)
Paralaxa diurna orizontal a, p, a unui astru (acelasi cu
) este unghiul sub

care se vede din acel astru raza Pamantului R, cand astrul se aa la orizontul
locului. Din triunghiul OT avem:
sin p =
R
(7.3.3)
si formula (7.3.2) ne da:
p
= p sin z
. (7.3.4)
Valorile acestor paralaxe se calculeaza pentru o anumita raza a Pam antului;
se ia pentru aceasta raza ecuatoriala R
0
= 6378, 16km de unde avem paralaxa
orizontala ecuatorila p
0
:
sin p
0
=
R
0
. (7.3.5)
Figura 7.3 arata ca:
z = z
(7.3.6)
Distant a zenitala adevarat a a astrului este:
z = z
+ 35
p = 90
0
+ 35
p.
Determinarea distant elor n sistemul solar se poate face dupa formula:
=
206265
p
0
R
0
(7.3.7)
Distant a pentru Soare: p
0
= 8
, 79 si = 149, 5 10
6
.
7.3. PARALAXE DIURNE SI ANUALE 95
Distant a pentru Luna: p
0
= 52
, 5 si = 384, 4 10
3
.
Distant a astrului se obt ine dupa formula:
=
ct
2
,
unde c = 3 10
5
km/s - viteza de pripagare a undelor radio.
Distant a medie Pamant - Soare este = 149589500km(500km). Aceasta
distant a are o deosebita important a n astronomie, ind considerata ca unitate de
distant a, numit a unitate astronomica (UA).
Din anul 1970 sunt folosite urmatoarele valori ale paralaxei Soarelui si unitat ii
astronomice:
p
0
= 8
, 794, 1UA = 149, 6 10

6
km (7.3.8)
7.3.2 Paralaxa anuala si determinarea distant elor stelare
Se numeste paralaxa anuala sau heliocentrica a unei stele unghiul sub care se
vede din stea raza medie a orbitei terestre cand ea este perpendiculara pe distant a
Pam ant -stea.
D
S
T
p
s
a
Figura 7.4: Paralaxa anuala a stelelor
Fie steaua n , Soarele n S, Pam antul n T (Figura 7.4). Din triunghiul sferic
ST avem:
sin =
a
(7.3.9)
unde a = 1UA, iar - distant a de la centrul Soarelui la centrul stelei .
A POZIT IA ASTRILOR
Avand n vedere faptul ca paralaxele heliocentrice ale stelelor sunt mai mici
decat 1
, din formula (7.3.9) rezulta formula pentru calculul distant elor stelelor:
=
206265
a =
206265
UA (7.3.10)
distant a se obt ine n aceleasi unitat i n care este exprimata si distant a a.
Oservam ca n cazul cand steaua se aa n direct ia polului ecliptic, unghiul
este exprimata prin tan =
a
si deoarece este mic, se regaseste aceeasi formul a

(7.3.10).
Paralaxele stelare determinate pe baza deplasarii paralactice a stelei se numesc
paralaxe trigonometrice. Cele mai perfect ionate instrumente de masurat unghiuri
permit determinarea paralaxelor stelare cu o eroare de 0
, 01. Azi se cunosc par-

alaxele la aproximativ 10000 de stele.
Distant a stelei celei mai apropiate Proxima Centauri, av and parralaxa helio-
centrica ( = 0
, 76) , va , conform formulei (7.3.10):

=
206265
, 76
a = 272000a = 272000UA
Parsecul (pc) este distant a corespunzatoare unei paralaxe de 1
: 1pc =
206265
a = 206265UA, adica ntr-un parsec sunt exact atatea unitat i astronomice

cate secunde de arc sunt ntr-un radian. Multiplii parsecului sunt: 1kpc = 10
3
pc,
1mpc (megaparsec) = 10
3
pc.
Anul lumina (a.l.) este distant a strabatut a de raza de lumina, cu viteza aprox-
imativ 3 10
5
km/s, timp de un an: 1a.l. = 9, 460 10
12
km = 63240UA = 0, 3067pc
sau: 1pc = 30, 86 10
12
km = 206265UA = 3, 26a.l..
Distant ele se pot masura cu ajutorul urmatoarelor formule simple:
=
1
pc (7.3.11)
=
3, 26
= a.l. (7.3.12)
7.3.3 Paralaxa seculara a stelelor
Soarele, mpreuna cu sistemul solar, are o miscare de translat ie catre punctul
sferei ceresti numit apexul solar, aat n constelat ia Hercule ( = 270
0
, = +30
0
)
cu o viteza V
20km/s. De aici o deplasare lent a a stelelor spre antapex, careia

i corespunde o paralaxa seculara a stelelor (Figura 7.5).
7.4. PRECESIA SI NUTAT IA 97
-V
q
O
S
V
Figura 7.5: Miscarea aparenta a stelei spre antapex cauzata de miscarea Soarelui
La aceasta se adauga deplasarea particulara a ecarei stele ntr-o anumita
direct ie, deplasare numit a miscare proprie (Figura 7.5) care este cu atat mai mare
cu cat steaua este mai aproape. De aceea ca repere xe se iau stelele foarte slabe,
care statistic sunt foarte ndepartate.
7.4 Precesia si nutat ia
Precesia si nutat ia sunt efecte ale deplasarilor seculare si periodice ale planelor
fundamentale de coordonate (planul ecuatorial si planul ecliptic), datorate act iunii
comune a Lunii si Soarelui asupra proeminent ei ecuatoriale a Pamantului, precum
si act iunii planetelor asupra miscarii heliocentrice a cestuia. Explicarea fenomenului
se face n cadrul mecanicii ceresti.
Urmatoarele fapte dovedesc deplasarea planelor fundamentale
a) Cresterea longitudinilor ceresti ale stelelor cu 50
, 27/an, datorata deplasarii

punctului vernal n sensul retrograd cu aceeasi viteza de-a lungul eclipticii fat a de
stelele,,x.
b) Descresterea lent a, n prezent cu 0
, 47/an, a nclin arii eclipticii pe ecuator,

care se datoreaza deplasarii pozit iei planului eclipticii (de si a punctului vernal) n
lungul ecuatorului ceresc, fapt vericat de observat ii ndelungate.
Ambele aceste dovezi determina fenomenul de precesie . Deplasarea n lungul
eclipticii a punctelor echinoct iale se numeste precesie luni-solara, iar cea n lun-
gul ecuatorului ceresc - precesie planetara. Rezultanta celor doua componente da
precesia generala (n longitudine), a carei valoare n prezent nsumeaz a 50
, 27 pe
an.
c) Polul nord are o deplasare periodica, cu aceeasi perioada ca si perioada
retrogradarii nodurilor orbitei lunare (18, 6ani). Acest fenomen a fost numit nutat ie.
Polul lumii, care se misca n urma precesiei, numit si polul mediu, este centrul unei
A POZIT IA ASTRILOR
eclipse pe care polul adevarat se misca n sens retrograd (Figura 7.6).
O
r
b
i
t
a
p
o
l
u
l
u
i
m
i
j
l
o
c
i
u
a
l
l
u
m
i
Orbitapolului
allumii adevarat
23,5
O
P
9
7
Pa
Pm
Figura 7.6: Fenomenul nutat iei
Ulterior s-a descoperit ca polul ceresc adevarat mai executa nca doua miscari
periodice foarte mici: una av and perioada de o jumatate de an, iar cealalta de o
jumatate de luna.Astfel, prin fenomenul de nutat ie se nt elege azi ansamblul tuturor
oscilat iilor ale polilor lumii.
7.5 Miscarile proprii ale stelelor
Variat ia n timp a stelelor se datoreaza precesiei, nutat iei, aberat iei luminii si
paralaxei anuale. Deplasarea rest a stelei pe sfera cereasca timp de un an se numeste
miscare proprie; ea se exprima n secunde de arc pe an.
Miscarea proprie a stelei este unghiul sub care s-ar vedea din Soare deplasarea
anuala a stelei pe sfera cereasca (Figura 7.7) ea se noteaza cu .
Cea mai mare miscare proprie o are steaua Barnad ( = 10
, 27/an) care, din

acest motiv, se si numeste stea zburatoare.
Miscarea proprie a stelei se efectueaza dupa un arc de cerc mare si cu o viteza
constanta; aceata arata ca miscarea lor n spat iu se face n linie dreapta si uniform.
In urma misc arii proprii a stelei () pe arcul de cerc mare
(Figura 7.7), ascensia dreapta a stelei () se va modica cu marimea
/
t
-numita miscarea proprie n ascensia dreapta, iar declinat ia () -cu marimea
=
/
t
-numit a miscarea proprie n declinat ie.
Avand n vedere valorile numerice posibile ale marimii , arcul paralelului
diurn ale stelei
cos , arcul cerului de declinat ie a stelei
si arcul miscarii proprii

a stelei pot i considerate linii drepte concurente n si din Figura 7.8 rezulta
7.6. PROBLEMELE ASTRONOMIEI FUNDAMENTALE 99
P
S
m
m
md
s
d
m
a
a
c
o
s
m
a
Ecuator ceresc
Figura 7.7: Componentele miscarii proprii a stelei
urmatoarea formul a pentru calculul miscarii proprii a stelei:
=
_
(
cos )
2
+
2
=
_
(15
s
cos )
2
+
2
, (7.5.1)
unde
s
nseamn a ca marimea
este exprimata n unitat i de timp, cum este ex-

primata de obicei si .
7.6 Problemele astronomiei (astrometriei) funda-
mentale
Problema determinarii unui sistem de referint a - adica a unui sistem de axe
si plane fundamentale, la care sa se poata raporta miscarea corpurilor din sistemul
solar si din afara acestuia - se poate nsa rezolva numai prin alegerea unor repere
materiale ale caror coordonate fat a de axele si planele alese sa la deneasca pozit iile.
Alcatuirea unui asemenea sistem , care se materializeaza sub forma unui catalog de
stele, este una din problemele astronomiei fundamentale.
Cataloagele de stele cuprind coordonatele ecuatoriale (, ) ale unui num ar
mare de stele reprezentate pe toata sfera cereasca, miscarile proprii asociate (),
raportate la acelasi sistem de referint a si epoca, distant a (), viteza radiala (V
r
) si
cateva caracteristici zice necesare identicarii stelelor. Cataloagele stelare cuprind,
de asemenea, valorile numerice ale constelat iilor astronomice fundamentale (con-
stanta aberat iei, constanta precesiei generale, constanta nutat iei, unitatea astro-
nomica, parsecul, etc.), care stau la baza denirii variat iei de timp a sistemului de
referint a.
Datele necesare realizarii cataloagelor de stele sunt obt inute din observat ii
absolute sau diferent iale ale stelelor: observat iile absolute se obt in derminand coor-
A POZIT IA ASTRILOR
donatele stelelor n raport cu un sistem de referint a n care ecuatorul se obt ine din
distant ele zenitale masurate ale stelelor, iar echinoxul din observat ii ale Soarelui;
obsevat iile diferent iale sau relative se obt in raportand pozit iile stelelor la o ret ea de
stele fundamentale cu coordonate cunocute cu precizie. Observat iile se efectueaza
cu diferite instrumente astronomice ca: cercul meridian, cercul vertical, luneta de
trecere, astrlabul si astrograful.
Un catalog fundamental de stele este,,Fundamental Katalog des Berliner As-
tromischen Jahrbuch (FK4), care cont ine 1553 de stele.
In t ara noastra, Observatorul din Bucuresti a publicat catalogul stelar de

pozit ie,,Bucharest KSZ of stars for 1950.
In afara cataloagelor stelare (de pozit ii, de straluciri, spectrale), exista azi
numeroase cataloage ale altor obiecte ceresti: cataloage de nebuloase si roiuri stelare;
cataloage de radio surse; precum si cataloage de galaxii si roiuri de galaxii.
Probleme propuse:
1.Sa se stabileasca o formula pentru refract ia astronomica n cazul modelului
sferic concentric pentru atmosfera terestra.
2.Sa se determine efectul pe care l are refract ia asupra coordonatelor ecuato-
riale ale unui astru.
3.Sa se determine paralaxa diurna orizontala ecuatoriala a Lunii.
4.Sa se determine paralaxa diurna orizontala ecuatoriala a Soarelui .
5. Dandu-se raza Pamantului R
+
0
, paralaxa diurna orizontala a unui astru
si diametrul sau aparent 2 (unghiul sub care se vede diametrul acestui astru de
catre observator situat n centrul Pamantului), sa se calculeze raza astrului respectiv
si distant a pana la el.
6.Din doua observatoare diferite A, B de pe Pamant se observa n acelasi timp
astrul si se determina distant ele zenitale z
A
, z
B
. Suma celor doua paralaxe geo-
centrice n raport cu cele doua observatoare este p. Sa se determine distant a de la
astru la centrul Pamantului exprimata n raze terestre .
7. Sa se stabileasca formulele pentru determinarea corect iilor de paralaxa di-
urna n coordonate ecuatoriale.
7.6. PROBLEMELE ASTRONOMIEI FUNDAMENTALE 101
8. Sa se determine corect iile de paralaxa heliocentrica, atat n coordonate ecu-
atoriale, cat si n coordonate eliptice.
9. Sa se determine locul geometric al pozit iilor aparente (geocentrice)
ale
unei stele n decurs de un an n jurul pozit iei sale adevarate (heliocentrice) .
10. Sa se determine expresiile corect iilor de aberat ie anuala n coordonate ecu-
atoriale.
A POZIT IA ASTRILOR
Capitolul 8
Timpul si masurarea lui
8.1 Considerat ii generale
Spat iul, timpul si masa sunt not iunile fundamentale ale mecanicii.

In acest
capitol ne referim, n special, la problema masurarii timpului, a instituirii unitat iilor
de timp pentru exprimarea duratelor fenomenelor astronomice.
Forma de existent a a materiei n miscare, timpul este o marime materiala.
Neputndu-se realiza un etalon material de timp, ca n cazul celorlalte marimi fun-
damentale (lungime, masa), timpul, pentru a putea masurat, trebuie raportat la
un fenomen material.

Inca Epicur (sec. IV .e.n.) sust inea ca timpul nu exista n
sine, prin sine, ci doar prin intermediul unor obiecte perceptibile. Iar Engels arata
ca a n spat iu nseamna a exista n asezarea lucrurilor unul lang a altul, pe cand
a n timp nseamn a a exista n succesiunea lor unul dupa altul.
Se deneste scara de timp ca ind un ansamblu format dintr-un fenomen ma-
terial masurabil, permanent si stabil, si dintr-o teorie, care da desfasurarea acestui
fenomen n funct ie de o variabila independenta. Aceasta variabila independent a
a desfasur arii fenomenului joaca rolul timpului. Unitatea de timp este o valoare
convent ional a atribuita unei durate date din evolut ia fenomenului de referint a, la
care, cu ajutorul teoriei, putem raporta orice alta durata. Determinarea timpului n
aceasta scara consta, deci, n masurarea fenomenului fundamental si n comparat ie
cu teoria, deducerea valorii timpului, t(citind indicat iile orologiului).
In Univers exista multe fenomene evolutive carora le putem asocia cate o scara
de timp uniform.

In ecare caz, criteriul de uniformitate este urmatorul: legiile
mecanicii newtoniene trebuie vericate, daca consideram drept variabila indepen-
denta timpul, t, un parametru cu variat ie continua si uniforma (timp inert ial ).
Una din problemele fundamentale ale astronomiei este sa gaseasc a si sa studieze
103
104 CAPITOLUL 8. TIMPUL SI M
ASURAREA LUI
miscari uniforme (sau cel put in aproape uniforme), acele orologii naturale care sa
poata servi la masurarea timpului.
In prezent, masurarea timpului se bazeaza pe urmatoarele miscari :

(1)Miscarea de rotat ie a Pamantului, deci si miscarea aparenta diurna a sferei
ceresti, considerandu-se uniforma. Timpul dedus din aceasta miscare se numeste
timp terestru.
(2)Miscarea orbitala a Pamantului si a Lunii, deci si miscarea aparent a a Soare-
lui si a Lunii n jurul Pamantului, dovedindu-se mai potrivita decat miscarea de
rotat ie n jurul axei. Timpul bazat pe aceasta miscare, numit timpul efemeridelor,
reprezinta, cu sucienta aproximat ie, timpul uniform al mecanicii newtoniene, t.
Totusi, n mod practic, si rotat ia Pam antului poate considerata ca o scara de
timp uniform, daca se t ine cont de efectele perturbatoare datorate Lunii si planetelor
n aceasa miscare. Dar acest timp terestru poate utilizat numai pentru un interval
mai scurt, de ani sau chiar numai de cateva luni.
Solut ia ideala ar stabilirea unui etalon zic independent de constantele as-
tronomice. Orologiile cu cuart si atomice, care determina ziua cu o precizie de 10
9
-
10
11
, sunt pasi mari n aceasta direct ie; pe cale astronomica ziua se determina cu
o precizie de numai 10
7
.
In cele ce urmeaza vom expune succint cele doua categorii de timp: timpul
astronomic si timpul zic.
8.2 Timpul astrodinamic: timpul terestru
si timpul efemeridelor
Timpul astronomic, denit cu ajutorul fenomenelor astronomice, este asa cum
s-a ment ionat mai sus de doua feluri: timpul terestru si timpul efemeridelor.
8.2.1 Timpul terestru: timpul sideral si timpul solar
Timpul terestru este timpul denit cu ajutorul miscarii aparente diurne a sferei
ceresti, miscare cauzata de rotat ia Pam antului n jurul axei sale. Daca rotat ia diurna
a sferei ceresti se studiaza prin miscarea diurna a stelelor, se deneste timpul sideral.
Datorita ns a faptului ca stelele au si miscari proprii, care n majoritatea cazurilor
nu sunt sucient de bine cunoscute, s-a convenit sa se studieze miscarea diurna a
sferei ceresti prin miscarea diurna a punctului vernal (), ale carui mici deplasari pe
sfera cereasca sunt bine studiate. Miscarea aparenta diurna si anuala a Soarelui,
8.2. TIMPUL ASTRODINAMIC 105
consecinta a misc arii de rotat ie si de revolut ie a Pam antului, deneste timpul solar.
In ambele cazuri, practic, timpul se deneste prin unghiul orar al unui reper.

In
primul caz, reperul este punctul vernal, n cel de-al doilea-Soarele.
Intr-adev ar, modelul metematic al desfasur arii fenomenului de miscare diurna

a stelei (punctului vernal) sau a Soarelui n raport cu timpul (t), n sistemul de
coordonate orare (,H)) se exprima astfel:
= const., H = f(t) =
rot
t (8.2.1)
unde
rot
- viteza unghiulara de rotat ie a Pamantului, considerata constanta (=
15
/h).
Intr-un interval de timp bine denit, av and o corespondent a biunivoca ntre H

si t, dupa inversarea funct iei f(t) obt inem:
t = f
1
(H) =
1
rot
H
(8.2.2)
adica din masurile de pozit ii ale astrilor de reper se poate determina timpul.
(1)Timpul sideral. Unitatea de masur a a timpului sideral este ziua siderala:
intervalul de timp dintre doua treceri consecutive ale punctului vernal la meridianul
superior (sau inferior) al locului de observat ie. Ca nceput al zilei siderale la un
meridian geograc dat se ia momentul culminat iei superioare a punctului vernal. Se
nt elege ca ziua siderala este o not iune locala: ea ncepe, petru doua localitat i cu
meridiane diferite, n momente zice diferite. Ziua siderala se mparte n 24 de ore
siderale, 24 60 minute siderale si 24 60 60 secunde siderale.
Figura 8.1: Legatura timpului sideral cu ascensia drepta si unghiul orar.
Numim timp sideral intervalul de timp scurs de la nceputul zilei siderale pana
la un alt moment oarecare, interval exprimat n ore, minute si secunde siderale. Se
ASURAREA LUI
nt elege ca din cauza ca rotat ia diurna a sferei ceresti este uniforma (n apriximat ie),
timpul sideral la un moment dat este exprimat prin acelasi numar de ore, minute
si secunde prin care este exprimat (n unitat i de timp) unghiul orar al punctului
vernal. Din acest motiv, unghiul orar al punctului vernal () este numit (de fapt,
impropriu) timp sideral, adica:
t
a
= H
hmins
. (8.2.3)
Deoarece H
nu se poate masura direct, practic, pentru determinarea timpului

sideral la un moment oarecare, trebuie sa masur am unghiul orar H al unui astru
oarecare , a carui ascensie dreapta este cunoscuta. Atunci, din (3) si Fig. 8.1
rezulta, pentru orice moment si orice astru, formula:
= H
= + H, (8.2.4)
Cel mai bun mijloc de a determina ora siderala () consta n observarea, la
meridianul locului, a stelelor fundamentale, a caror ascensie dreapta este cunoscuta
cu mare precizie.
Timpul sideral (adevarat), neind uniform, este nlocuit cu timpul cu timpul
sideral mediu, determinat prin unghiul orar al punctului vernal mediu (neafectat de
fenomenul de mutat ie).
Pentru pastrarea timpului sideral se folosesc orologii siderale, instrumente care
indica timpul sideral.
Timpul sideral este convenabil pentru problemele de astronomie, dar este in-
comod pentru viat a practica, care se cal auzeste dupa Soare.
(2)Timpul solar. Avem urmatoarele sisteme de timp solar:
-timpul solar adevarat: se deneste cu ajutorul centrului discului solar (numit
Soare adevarat: ). Unitatea de timp solar adevarat este ziua solara adevarata:
la meridianul superior (sau inferior) al locului. Ca nceput al zilei solare adevarate
se ia, n practica, nu momentul culminat iei superioare (amiaza adevarat a), ci al celei
inferoare a Soarelui adevarat (miezul nopt ii adevarate).
Intervalul de timp scurs ntre nceputul zilei solare adevarate si nu alt moment
oarecare se numeste timpul solar adevarat; el se expriman subdiviziunile zilei solare
adevarate : ore, minute si secunde solare adevarate.

Intre timpul solar adevarat t
a
,
n ecare loc si moment, si unghiul orar al Soarelui adevarat H
exista relat ia:

t
a
= H
hmins
+ 12h (8.2.5)
Cu toate ca masurarea timpului n zile si fract iuni de zile solare adevarate este
relativ simpla, nici acest timp nu este potrivit pentru viat a de tote zilele, deoarece
zilele solare adevarate nu sunt egale ntre ele, adica cerint a ca intervalul de timp
sa e constant nu este ndeplinita. Durata zilei solare adevarate nu este constant a
din doua cauze: a) Soarele adevarat parcurge ecliptica n mod neuniform-datorita
miscarii reale neuniforme a Pam antului n jurul Soarelui, si b) miscarea lui diurna
n jurul axei lumii nu este unforma din cauza nclin arii eclipticii fat a de ecuatorul
ceresc cu un unghi de 23
27
-datorita faptului ca axa de rotat ie a Pam antului este

nclinat a, cu acelasi unghi, fat a de planul orbitei sale.
Pentru a obt ine zile de durata constanta si legate totodata de miscarea Soarelui,
n astronomie se deneste:
-timpul solar mediu, care este timpul solar adevarat corectat de inegalitat ile
sale amintite mai sus. Noul timp se de neste cu ajutorul unui punct ctiv, numit
Soare mediu ecuatorial(
me
), care se aa n mscare uniforma pe ecuator si trece
prin punctul vernal deodata cu Soarele adevarat.
Se numeste zi solara medie sau, mai scurt, zi medie intervalul de timp dintre
doua culminat ii consecutive de acelasi fel ale Soarelui mediu ecuatorial la un
acelasi meridian geograc. Ea se mparte n 24 ore medii, 24 60 minute medii
si 24 60 60, secunde medii.

Inceputul zilei solare medii coincide cu momentul
culminat iei inferioare a Soarelui mediu ecuatorial, adica cu miezul nopt ii mediu.
Timpul scurs de nceputul zilei solare medii pan a la un moment oarecare,
exprimat n ore, minute si secunde solare medii, se numeste timp solar mediu, n
momentul si locul considerat.

Intre timpul solar mediu t
m
si unghiul orar al Soarelui
mediu ecuatorial H
m
, avem, n conformitate cu denit iile, relat ia:
t
m
= H
hmins
me
+ 12
h
(8.2.6)
(3) Ecuat ia timpului. Diferent a t
m
t
a
se numeste ecuat ia timpului si se
noteaza cu E (prin ecuat ie aici se nt elege corect ie); ea se determina pe baza
teorie miscarii aparente a Soarelui, calculandu-se n de timpul uniform, ascensiile
drepte
si
me
ale Soarelui, si se publica n anuare astronomice pentru ecare zi
a anului.
Pentru pastrarea timpului solar se folosesc orologii care indica timpul solar
mediu.
(4) Legatura dintre unitat iile de timp mediu si de timp sideral se stabileste
astfel: n decursul unui an tropic, punctul vernal uta n rotat ii retrogradate.

In acelasi
timp, datorita misc arii sale aparente (asemanator miscarii Soarelui pe ecliptica),
Soarele mediu ecuatorial va efectua deplasandu-se spre est cu
= 1
pe zi (3
min
56s),
n 1 ritat ii retrogradate. Rezulta deci ca n 1 rotat ii medii= n rotat ii siderale.
Cu alte cuvinte:
ASURAREA LUI
365, 2422 zile solare medii = 366, 2422 zile siderale, (8.2.7)
de unde rezulta:
24 ore siderale = 23
h
56
min
4, 091
s
de timp solar mediu; (8.2.8)
24 ore solare medii = 24
h
3
min
56, 555
s
de timp sideral. (8.2.9)
8.2.2 Diverse sisteme de masura a timpului
(1)Timpul local. Subliniem faptul ca timpurile denite pan a acum, sideral
(adevarat si mediu) si solar (adevarat si mediu), ind denite prin unghiuri orare,
pentru meridianul geograc al locului de observat ie, sunt timpuri locale. Se nt elege
ca pentru toate localitat ile situate pe acelasi meridian geograc timpurile locale de
acelasi fel, n acelasi moment zic, sunt egale.
H
B
H
A
B
P
Q Q
p
P
G
B
q
R
T
Z
A
H
A
H
B
q
p
L
L
A
B
x
x
Figura 8.2: Diferent a unghiurilor orare si a longitudinilor geograce.
Se pune problema schimbarii timpului de acelasi fel cu schimbarea longitudinii.
Fie doua localitat i pe glob, A si B, de longitudini geograce L
A
si L
B
(fata de
meridianul pGp de la Greenwich). Sa notam cu PP
(Fig. 8.2) cercul orar al

astrului , observat simultan n localitat ile A si B, stabilindu-i-se unghiurile orare
respective H
A
si H
B
pe sfera cereasca geocentrica.
Din construct ia geometrica (Fig. 8.2) se vede ca diferent a unghiurilor orare
ale unui astru oarecare , masurate la acelasi moment zic n doua puncte diferite
ale suprafet ei terestre, este egala numeric cu diferent a longitudinilor geograce ale
localitat ilor respective, adica:
H
A
H
B
= L
A
L
B
(8.2.10)
Aplicand aceasta teorema la ecare timp local, pe baza formulelor (3),(5) si
(6),obt inem:
B
= L
A
L
B
t
aA
t
aB
= L
A
L
B
t
mA
t
mB
= L
A
L
B
Deci diferent a timpurilor de acelasi fel pentru doua localitat i, corespunzand aceluiasi
moment zic, este egala cu diferent a longitudinilor geograce ale localitat ilor, expri-
mata n unitat i de timp.
(2)Timpul universal. Se numeste timp universal TU (sau GMT=Greenwich
Mean Time, sau T
0
) timpul solar mediu al meridianului localitat ii Greenwich (merid-
ianul zero):
TU = t
mG
(8.2.11)
Acest timp este unic pe ntreaga suprafat a terestra si este larg folosit n as-
tronomie pentru notarea momentelor observat iilor si pentru calcule efemeride.
Cunoscand timpul universal, timpul solar mediu local al oricarui punct de pe
glob (de longitudine L) se obt ine dupa formula:
t
m
= TU + L (8.2.12)
L ind exprimata n unitat i de timp; aceasta formula se obt ine din a treia
formula (11), daca punem t
mA
= t
m
, t
mB
= TU, L
A
= L, L
B
= 0.
(3)Fusele orare si timpul legal. Deosebirea, n acelasi moment zic, a tim-
purilor solare medii locale ale punctelor situate pe meridiane geograce diferite ar
introduce inconveniente n folosirea timpului solar mediu. Astfel, deplasandu-ne pe
suprafat a Pam antului, spre rasarit sau apus, am nevoit i sa mut am mereu acele
ceasornicului (nainte sau napoi), pentru a avea n ecare moment ora locala a
meridianului pe care l traversamn acel moment. Pentru nlaturarea acestui incon-
venient, s-a adoptat n anul 1884 asa-numita convent ie a fuselor orare. Conform
acestei convent ii, suprafat a globului terestru a fost mpart ita n 24 de fuse orare de
cate 15
longitudine geograca n largime (Fig 8.3). Toate localitat ile din interiorul
unui fus au acelasi timp, timpul solar mediu al meridianului lor median.

In acest
fel,diferent a dintre ora fusului si ora locala nu depaseste 30
min
.
ASURAREA LUI
} } } } }
} } } }
Meridian
origine
15
o
15
o
15
o
15
o
15
o
15
o
15
o
15
o
15
o
22 23 0 1 2
V E Fusul
x
G
r
e
e
n
w
i
c
h
Figura 8.3: Denirea fuselor orare.
Se numeste ora fusului sau timpul legal timpul solar mediu al meridianului
median al fusului orar respectiv. Fusul init ial (fusul zero) are ca meridian median
meridianul zero si ora fusului este chiar TU, fusul 1-meridianul de 15
longitudine
geograca, fusul 2-meridianul de 30
longitudine geograca s.a.m.d., diferent a tim-

purilor lor fat a de timpul universal ind 0, 1, 2, ... ore ntregi. Deci ora fusului n
este legata de timpul universal prin relat ia evident a:
t
n
= TU + n
k
(8.2.13)
unde n este numarul de ordine al fusului orar. Daca se trece dintr-un fus orar n
fusul limitrof la ras arit sau la apus, acele ceasului se muta cu o ora nainte, respectiv
napoi.
T ara noastra, aandu-se n fusul n = 2, are ora Europei Orientale: T
2
=
TU + 2
h
. Pentru o t ar a, timpul legal este de regula timpul fusului capitalei sale.
Astfel, timpul legal roman este (si se numeste) ora Bucurestiului.
(4)Timpul decretat si timpul de vara. Din motive de ordin practic, timpul legal
a fost avansat cu o ora fat a de ora fusului. Acest timp se numeste timpul decretat:
T
d
= TU + (n + 1)
h
(8.2.14)
Astfel, Moscova, desi se aa n fusul orar 2, traieste dupa ora fusului orar 3;
timpul decretat al Moscovei se numeste ora Moscovei. Ea este deci avansat a fat a de
ora Bucurestiului cu 1
h
.
In unele t ari din Europa, America etc. tot din considerente de ordin practic,
ora se mut a nainte cu o unitate numai pemtru lunile de var a.

In t ara noastra, ora
ociala de vara se aplica din anul 1979 ; n anul 1984, de exemplu, ea este aplicata
de la 1 aprilie pana la 30 septembrie.
(5) Linia de schimbare a datei (linia de demarcat ie). Folosirea fuselor orare
a impus introducerea liniei de schimbare a datei, care coincide aproximativ cu an-
timeridianul Geenwich. Orcine traverseaza aceasta linie:
- daca merge spre est, la miezul nopt ii care urmeaza dupa trecerea liniei,
repeta data calendaristica (adica dupa 15 octombrie, de pilda, se va socoti tot 15
octombrie).
- daca merge spre vest, la miezul nopt ii care urmeaza dupa trecerea liniei, se
schimb a data cu doua unitat i (adica dupa 15 octombrie va socoti 17 octombrie).
Rezulta ca ecare zi noua pe Pam ant ncepe la vest la linia de schimbare a
datei, adica pe teritoriul estic extrem al U.R.S.S.

In particular, tot acolo are loc
prima zi a anului, adica nceputul ecarui an nou.
Fusele orare si ora ociala a diferitelor t ari, respectiv orase mai mari, sunt
indicate n anuare astronomice.
8.2.3 Timpul efemeridelor
Dintr-o tratare riguroasa a problemei timpului rezulta ca, fat a de timpul uni-
form, unitatea de timp solar mediu -ziua solara medie - nu este constanta, ci se
lungeste. Explicat ia consta, cum s-a amintit si n 0.1, n neuniformitatea misc arii
de rotat ie a Pam antlui, care se pune n evident a prin neconcordant a pozitiilor ob-
servate ale Lunii si a planetelor apropiate de Pamant (Mercur si Venus) cu pozit iile
calculate (din efemeride) ale acestora.
Cerint ele astronomiei actuale impun ca unitatea de timp sa e determinata cu
o eroare mai mica decat 10
9
. De aici nevoia denirii unui alt timp, mai uniform,
adica a alegerii unei unt at i mai potrvite cu scara timpului uniform decat ziua solara
medie.
Timpul efemeridelor, denit deja n 0.1 ca ind argumentul din efemeridele
Lunii si a planetelor, se determina cel mai bine din miscarea relativ rapida a Lunii:
pozit iile obsertvate ale Lunii, care se xeaza n timpul neuniform TU, se compara cu
pozit iile calculate din efemeride, care se obt in n timp uniform, si se citeste timpul
corespunzator acestora din urma(TE).
Legatura dintre timpul efemeridelor si timpul universal se stabileste n modul
ASURAREA LUI
urmator:
- se detrmina din observat ii timpul universal TU0, care se corecteaza cu de-
plasarea polului terestru instantaneu fat a de cel mediu, obt in andu-se TU1;
- la TU1 se adaoga corect ia datorata variat iei sezoniere a rotat iei Pamantului,
si se obt ine timpul universal cvasiuniform TU2 (TU2 este cea mai buna aproximat ie
la timpul uniform, pe care o putem obt ine din observat ii asupra misc arii diurne a
stelelor).
Pentru trecerea de la TU la TE se introduce urmatoarea corect ie, data de
formula empirica a lui H. Spencer Jones:
T = TE TU = 24
s
, 349 + 72
s
, 318T + 29
s
, 950T
2
+ 1
s
, 821B (8.2.15)
unde T este socotitn secole juliene, de la momentul 1900 ianuarie 0, 12
h
TE.

In
aceasta formul a, primul termen asigura coincident a nceputului zilelor efemeridelor
cu nceputul zilelor solare medii pentru anul 1900,0, al doilea este astfel ca durata
zilelor efemeridelor sa e egala cu durata medie a zilelor solare medii, al treilea t ine
cont de ncetinirea seculara a rotat iei Pam antului, iar al patrulea cont ine uctuat iile
neregulate ale vitezei de rotat ie a Pam antului ce se reecta n longitudinea Lunii.
Far a a identic cu timpul uniform al mecanicii clasice, timpul efemeridelor
raspunde, n limita preciziei observat iilor actuale, cerint elor mecanicii newtoniene
tot atat de bine ca si primul.
Incepand cu anul 1960, efemeridele astrlor se alcatuiesc avan drep argument

timpul efemeridelor; pentru acel an, valoarea corect iei T a fost de +34
s
, 0; pentru
anul 1984, valoarea preliminara a lui T este de +55
s
, 0.
8.3 Timpul zic: timpul atomic internat ional
Progresele zicii n ultimele decenii au dus la descoperirea unor fenomene zice
ce se desfasoara uniformn timp. Ele au permis denirea timpului zic -independent
de observat ii astronomice -, ca si construirea orologiilor (ceasurilor) pentru deter-
minarea si pastrarea lui.
(1)Ceasurile cu cuart primul dispozitiv bazat pe un fenomen zic pentru deter-
minarea timpului: frecvent a unui cristal de cuart taiat dupa o sect iune principala,
aat ntr-un camp electric constant, se ment ine constana timp ndelungat.
(2)Ceasurile atomice rezulta din asocierea unui etalon atomic cu un ceas cu
8.4. UNIT
AT ILE FUNDAMENTALE DE TIMP 113

cuart , aservit lui.
Doi atomi ai aceluiasi izotrop, pusi n condit ii zice similare, nu vor prezenta
nici o diferent a n absobt ia si emisia de energie a unei tranzit ii, asigurand deci
aceasi frecvent a etalon. De aici -construirea etaloanelor de frecvent e atomice, de
mare stabilitate si reproductibilitate.
Deci ceasurile cu cuart pot folosite pentru pastrarea orei, dar ele sunt con-
trolate sau chiar aservite etaloanelor atomice.
S-au construit ceasuri atomice cu cesiu, rubidiu si n prezent cu maseri, cu
hidrogen atomic etc. Precizia lor poate ajunge pan a la 10
13
.
Prin urmare, azi n astronomie se folosesc trei scari de timp:
- scara timpului astronomic universal (TU); daca se cere o precizie mai buna
decat 0
s
, 01, trebuie specicata forma n care este folosit (TU0,TU1 sau TU2);
- scara timpului (astronomic al) efemeridelor (TE), utila pentru interpretarea
observat iilor anterioare aparit iei timpului atomic ;si
- scara timpului atomic (zic) internat ional (TAI ); este bazata pe secunda
internat ional a (SI -unitatea de timp din Sistemul Internat ional de Unitat i), sub
forma unei scari continue, ncepand cu 1 ianuarie 1958.
Ment ionam ca la baza difuzarii coordonate a frecvent elor standard si a sem-
nalelor orare sta scara timpului universal coordonat (TUC); ea corespunde exact n
viteza cu TAI, de care difera printr-un num ar ntreg de secunde (salt pozitiv sau
negativ de secunde) pentru a asigura o concordat a aproximativa TU1; aceasta pro-
cedura se aplica de la 1 ianuarie 1972, corect iile ind aplicate la 1 ianuarie sau 1
iulie.
8.4 Unitat ile fundamentale de timp
Unitatea fundamental a de timp este secunda, pe care ns a o denim diferit,
dupa fenomenul stabil considerat:
- pentru timpul universal, secunda este 1/86400 din ziua sosolara medie; variat ia
ei medie 10
7
este mai mare decat erorile de masurare (10
9
) ;
- pentru timpul efemeridelor, secunda este egala cu 1/31 556 925,975 din anul
tropic 1900,0 ianuarie 12
h
TE, cu o precizie de cel mult 10
9
;
- pentru timpul atomic internat ional, secunda atomica este durata a 9 192 631
ASURAREA LUI
770 de perioade de radiat ie, corespunzand tranzit iei ntre cele doua nivele hiperne
ale starii fundamentale a unui atom de cesiu 133, neperturbt de campurile exte-
rioare electromagnetice, dar t in andu-se seama de campul gravitat ional existent la
suprafat a geoidului. Asigura o precizie de 10
11
secunde.
Pentru nevoile practicii si stiint ei, n diferite t ari ale lumii sunt organizate
servicii speciale ale orei. Un asemenea serviciu orar modern funct ioneaz a si n cadrul
Centrului de Astronomie si Stiint e Spat iale din Bucuresti. Acesta este dotat cu o
luneta reversibila Zeiss (10-100), cu oscilatoare cu cuart Belin si Rhode und Schwartz
si cu un post de radiorecept ie a semnalelor orare. Prin sectorul sau orar, Centrul de
Astronomie si Stiint e Spat iale este colaborator permanent al Biroului Internat ional
al Orei (Paris) si al Serviciului Internat ional al Miscarii Polului (Mzusawa, Japonia).
8.5 Calendarul
Din cele mai vechi timpuri, omul a cautat n jurul sau repere si unitat i de
masura pentru masurarea timpului. Aceste repere au fost astrii, iar unitat ile de
masur a -periodele lor de miscare.
Trei miscari au inuent at direct viat a omului, ecare din ele asigurandu-i cate
o unitate de timp:
(1) Miscarea aparenta diurna a Soarelui i-a dat perioada ei, ziua solara medie,
adica mica unitate de timp.
(2) Repetarea fazelor Lunii i-a dat luna, unitatea mijlocie de timp; aceasta
perioada are la baza revolut ia sinodica a Lunii, avand o durata de 29,5306 zile
medii.
(3) Repetarea perioadelor de vegetat ie (adica miscarea anual a a Soarelui) i-a
dat unitatea mare de timp, anul ; aceasta perioada are la baza anul tropic avand
durata de 365,2422...zile medii.
Unitat ile de timp de mai sus -ziua, luna si anul-, asa cum se vede din valorile
lor numerice, nu sunt comensurabile una cu alta; aceasta nseamna ca nu putem gasi
o unitate care sa se cuprinda de un numar ntreg de ori n celalalte unitat i.
Problema calendarului consta n a gasi o unitate convent ionala de timp -anul
calendaristic - care sa cuprinda un numar ntreg nde zile, ce poate varia cel mult cu
o zi, n asa fel ncat succesiunea lor sa reproduca succesiunea anilor tropici sau a
lunilor sinodice.
Diferite popoare, n decursul veacurilor, au luat ca baza a calendarului lor anul
8.5. CALENDARUL 115
tropic; acestea sunt calendarele solare, care au ca unitate anul calendaristic (cu 365
sau 366 zile). Alte popoare au la baza calendarul lor luna sinodica; acestea sunt
calendarele lunare care au ca unitate luna, cu un num ar ntreg de zile. Pentru a
deacord si cu periodele de vegetat ie, unele popoare, dispunand de calendare lunare,
le-au transformat n calendare luni-solare.
Dar oricare ar calendarul, ecare -ca o inuent a reciproca- utilizeaza toate
unitat ile: n calendarele solare exista luni arbitrare, iar n cele lunare exista un
an lunar arbitrar. Pe lang a aceste unitat i, s-a adoptat de catre toate calendarele
o noua unitate, saptamana, av and 7 zile; acest numar si are originea n credint a
geocentrista ca exista 7 planete (ntre care si Soarele si Luna)
Vom considera cateva moduri de solut ionare a problemei calendarului.
Calendare solare. Cel mai vechi calendar solar este cel egiptean, bazat pe
succesiunea revarsarii Nilului. El are 12 luni de cate 30 de zile urmate de cinci zile
suplimentare, deci n total 365 de zile. Fiind prea scurt, nceputul lui se deplaseaza
fat a de nceputul anului tropic, astfel nc at n cursul a 1508 ani parcurge toate zilele
anului tropic, avansand cu un an fat a de succesiunea anilor tropici.
In anul 46 .e.n., Iulius Caesar decreteaza utilizarea calendarului ntocmit de

astronomul Sosigne (din Alexandria), calendar cunoscut sub numele de calendar
iulian sau stil vechi. Durata medie a anului iulian este de 365,25 zile solare medii,
considerandn practica trei ani simpli cu cate 365 zile si al patrulea -an bisect cu 365
zile. Aceasta are ns a un neajuns: n 384 de ani nt arzie cu 3 zile fat a de succesiunea
anilor tropici.
In secolul XVI, decalarea calendarului iulian fat a de anul tropic era de 10 zile.
Din acest motiv, papa Grigore al XIII-lea realizeaza n 1582, cu ajutorul astrono-
mului italian Lilius, noua reforma a calendarului, cunoscut sub numele de calendar
gregorian sau stil nou; acesta este adoptat astazi n majoritatea t arilor (si n t ara
noastra, din anul 1924). Aceasta reforma consta n:
- adaugarea celor 10 zile de amintite, pentru eliminarea decalajului; astfel,
dupa 4 octombrie 1582 a urmat 15 octombrie 1582; n anul 1924 decalajul a fost
de 13 zile, astfel ca 1 octombrie (stil vechi) - cand s-a introdus la noi noul stil- a
devenit 14 octombrie;
- suprimarea a trei zile la 400 de ani, neconsiderand bisect i anii seculari al caror
numar nu este divizibil cu 4 (1700,1800,1900, - ,2100 etc.) Astfel, lungimea medie a
anului gregorian este de 365,2425 zile solare medii, de unde un decalaj (nt arziere)
de o zi, fat a de anul tropic, doar la 3300 ani.
Calendare lunare. Majoritatea popoarelor au avut la nceput un calendar
lunar , cu luna calendaristica de 29 de zile si 30 de zile alternativ. Anul lor lunar
avea 354 sau 355 zile, adica 12 luni sinodice. Pentru a evita decalajul fat a de fazele
ASURAREA LUI
Lunii, ei considera cicluri de 30 de ani, n care 11 ani cu 355 zile, iar 19 ani cu 354
zile.
Calendare luni-solare. S-a observat ca 235 luni sinodice

= 19 ani tropici.
Pe aceasta baza, ntr-un ciclu de 19 ani, se considera 12 ani cu cate 12 luni si 7 ani
cu 13 luni. Este atualul calendar evreiesc.
Cronologie. Se numeste era sau nceputul cronologiei momentul de la care
se num ar a anii ntr-un sistem oarecare.
Grecii foloseau olimpiadele, ncepand cu anul 776 .e.n. (numit ab urbe con-
dita). Dupa rasp andirea crestinismului, s-a introdus era crestina, n care anii
se num ara de la legendara data a nasterii lui Christos.

In prezent, ind cea
mai rasp andita, este denumit a era noatra (e.n.); pentru anii anteriori acestei ere se
ment ioneaza naintea erei noastre(.e.n.).
Se mai poate determina timpul prin num ararea continua a zilelor, indicand
Data Juliana (DJ). Aceasta reprezint a Perioada Iuliana: ea ncepe, n mod arbtrar,
da la 12
h
TU din 1 ianuarie 4713 .e.n. Unitatea este ziua medie. Se utilizeaza n
astronomie, n special astrozica, pentru studiul fenomenelor scurtperiodice.
Din punct de vedere practic, neajunsul calendarului actual constanmp art irea
nerat ionala a anului n luni inegale, care nu au un numar ntreg de sapt am ani.
Un proiect de calendar propune mp art irea anului n patru trimestre de cate
trei sapt amani; prima luna a ecarui trimestru ar urma sa aiba 31 de zile, iar
urmatoarele doua-cate 30 de zile.

In acest mod, ecare trimestru si ecare an ar
ncepe n aceeasi zi a saptam anii.

In anii simpli s-ar adauga o zi suplimentar a (de
repaos) -ntre 30 decembrie si 1 ianuarie -, iar n anii bisect i- doua zile suplimentare
(una ntre 30 iunie si 1 iulie, cealalta ca n anii simpli).
Probleme propuse:
1. Din Bucuresti s-a observat un satelit articial al Pam antului la momentul
t = 17
h
35
m
43
s
, 2. Care a fost momentul sideral al observat iei, stiind ca longitudinea
localitat ii Bucuresti este L = +1
h
34
m
23
s
, 46, iar timpul sideral la miezul nopt ii
mijlocii la Greenwich (0
h
TU) a fost
0G
= 1
h
13
m
32
s
, 6?
2. La Bucuresti s-a determinat timpul sideral, observandu-se trecerea la merid-
ian a unei stele av and ascensia dreapta = 5
h
05
m
42
s
, 03. Care a fost momen-
tul de timp legal corespunzator observat iei, stiind ca timpul sideral la 0
h
TU era
0G
= 2
h
24
m
30
s
, 5, iar longitudinea localitat ii Bucuresti este L
Cj
= 1
h
34
m
23
s
, 46?
3. La Tokyo timpul solar mijlociu este t
m
= 19
h
53
m
14
s
, 5. Sa se determine:
a) timpul fusului la Tokyo, stiind ca L
T
= 9
h
19
m
00
s
, 0 E si n = 9;
8.5. CALENDARUL 117
b) timpul legal roman corespunzator;
c) timpul sideral corespunzator la Bucuresti n ziua de 17 octombrie 1973
(L
Cj
= 1
h
34
m
23
s
, 5 E si
0G
= 1
h
41
m
25
s
, 2).
4. Doua stele cunoscute, (, ) si
), observate dintr-un loc de latitu-

dine , ating o aceeasi distant a zenitala la momentele siderale si, respectiv,
. Sa
se calculeze aceasta distant a zenitala, precum si latitudinea locului de observare.
Q
P
P'
Q'
Z
Z'
H'
9
0
-
o
9
0
-
o
9
0
-
H'
H
z
z'
H
Figura 8.4: Pentru calculul distant ei zenitale a unui astru si al latitudinii locului de
observare.
5. Doua stele de coordonate ecuatoriale cunoscute au, n acelasi moment
(zic), aceeasi nalt ime. Care este valoarea timpului sideral n momentul respectiv?
6. Cunoscand direct ia meridianei si declinat ia Soarelui la un moment dat, sa
se determine ora locala, utilizand pentru aceasta umbra lasata de un stalp vertical
de lungime l.
7. Un acuzat de comiterea unei crime ntr-o zi cunoscuta, la o ora cunoscuta,
aduce ca o dovad a a nevinov at iei sale o fotograe a sa facut a n fat a unei case din
alt oras. Pe fotograe se vede umbra lasata de un stalp de telegraf, atat pe teren,
cat si pe zidul casei. Cum se poate verica faptul ca fotograa a fost facut a n ziua
si la ora la care s-a savarsit crima?
ASURAREA LUI
8. Sa se reprezinte grac ecuat ia timpului:
E = t
m
t
a
,
Folosind datele numerice din Anuarul Astronomic pentru anul 1997.
9. Care sunt scarile de timp folosite astazi n astronomie?
Capitolul 9
Teoria perturbat iilor
In acest capitol vom prezenta elemente de teoria perturbat iilor. Am vazut n Capi-
tolul I ca problema celor doua corpuri este o problema complet rezolvabila. Cand
apar alte accelerat ii decat atract ia gravitat ional a, solut ia problemei nu mai este
posibila, deoarece integralele nu mai sunt constante, devenind funct ii de timp, unele
pot ram ane constante, sau ar pot aparea alte integrale noi. Accelerat ia impusa, alta
decat a celor doua corpuri, pe care o numim perturbat ie, va conduce la un sistem
nerezolvabil; deoarece perturbat ia va reduce ntotdeauna numarul de integrale ale
miscarii.
Solut ia problemei perturbate, utilizand o metoda numerica, este numit a metoda
lui Cowell.

In aceasta metoda perturbat ia (
F) este tratata n acelasi fel cu rolul pe

carel joacan problema celor doua corpuri termenul (

r
3
r). Avantajul acestei metode
este simplicitatea. Dezavantajul metodei lui Cowell este ca erorile mici aparute la
orice moment pot cauza divergent a rapida a solut iei numerice.
Alta abordare a solut iei problemei perturbate a celor doua corpuri printr-o
metoda numerica este cunoscuta ca metoda lui Encke. Aceasta metoda rezolva
problema pentru deviat ia ()a solut iei (r) a problemei perturbate din solut ia ( ) a
problemei neperturbate
..
+

3
= 0.
Ecuat ia diferent iala pentru deviat ii este
..
=

3
__
1

3
r
3
_
( + )
_
+

F
119
120 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAT IILOR
unde
= r
iar condit iile init iale sunt

0
= 0 si
.

0
= 0. Avantajul metodei lui Encke spre deose-
bire de metoda lui Cowell este ca deviat iile sunt mai mici n modul decat solut ia (r
sau ). Oricum, cresterea erorii este aceeasi ca si pentru metoda lui Cowell - erori
mici implica divergent a solut iei numerice. Un dezavantaj n plus este ca procesarea
solut iei trebuie restartata (un pas numit recticare) cand magnitudinea deviat iilor
devine mare.
O abordare mult mai inteligent a este sa consideram integralele de miscare ca
noi variabile dependente, pentru care vom dezvolta apoi un nou sistem de ecuat ii
diferent iale. Aceasta abordare are avantajul ca (1) ne da perspectiva efectului
perturbat iei asupra integralelor misc arii; (2) cateodata ne prezinta oportunitatea
de a rezolva noile ecuat ii diferent iale prin cateva aproximari; (3) ne da un nou sis-
tem de ecuat ii diferent iale care depind de solut ia numeric a.
9.1 Teoria perturbat iilor. Preliminarii.
Presupunem ca avem un sistem diferent ial de gradul nt ai
.
x=

f(x, t) (9.1.1)
unde
x
T
= (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si

f
T
= (f
1
, f
2
, ..., f
n
),
care are solut ia
x = x(c, t) (9.1.2)
unde
c
T
= (c
1
, c
2
, ...c
n
)
sunt constante de integrare (sau integralele misc arii). Observam ca sistemul (9.1.2)
este complet rezolvabil.
9.1. TEORIA PERTURBAT IILOR. PRELIMINARII. 121
Fie sistemul (9.1.1) modicat de o funct ie
g
T
(x, t) = (g
1
, g
2
, ...g
n
),
care este numit a perturbat ie. Sistemul perturbat este
.
x=

f(x, t) +g(x, t). (9.1.3)
Modicam acum solut ia (9.1.2) astfel nc at aceasta va avea forma
x = x(c(t), t). (9.1.4)
Observam ca solut iile (9.1.2) si (9.1.4) au aceeasi forma exceptand faptul ca,
componentele lui c sunt acum funct ii de variabile independente. Scopul nostru este
sa gasim ecuat ii diferent iale ale funct iilor c
k
(t).
9.1.1 Exemplu - Oscilatorul Armonic
Ecuat ia diferent iala pentru sistemul neperturbat este
x + x = 0 (9.1.5)
care are solut ia
x = a cos t + b sin t (9.1.6)
x = a sin t + b cos t (9.1.7)
Condit iile init iale (la t = 0) sunt
x(0) = a si x(0) = b. (9.1.8)
Ecuat ia diferent iala pentru sistemul perturbat este
x + x = g(x, t). (9.1.9)
Solut ia ecuat iei (9.1.9) are aceeasi forma ca si ecuat iile (9.1.6) si (9.1.7), dar a
si b sunt acum funct ii de timp. Vom obt ine acum solut ia ecuat iei (9.1.9) diferent i and
ecuat ia (9.1.6) cu a = a(t) si b = b(t)
x = a sin t + b cos t + a cos t +

b sin t. (9.1.10)
Ecuat ia (9.1.10) va avea aceeasi forma ca si ecuat ia (9.1.7); astfel
a cos t +

b sin t = 0. (9.1.11)
Derivand ecuat ia (9.1.7) cu a = a(t) si b = b(t), obt inem
x = a cos t b sin t a sin t +

b cos t. (9.1.12)
Substituim ecuat ia (9.1.6) n ecuat ia (9.1.12) si obt inem
x = x a sin t +

b cos t. (9.1.13)
Comparand ecuat ia (9.1.13) cu ecuat ia (9.1.9) (ecuat ia diferent ial a pertur-
bata), observam ca
a sin t +

b cos t = g. (9.1.14)
Din ecuat iile (9.1.11) si (9.1.14) obt inem ca
a = g sin t (9.1.15)
b = g cos t. (9.1.16)
De remarcat ca nu am facut nici o presupunere asupra formei perturba- t iei
g(x, t). Ecuat iile (9.1.6) si (9.1.7) ne dau solut iile ecuat iei (9.1.9) cu a = a(t)
si b = b(t), gasite prin rezolvarea ecuat iilor diferent iale (9.1.15) si (9.1.16). De
asemenea este de remarcat ca solut ia depinde de forma perturbat iei g(x, t).
9.2 Metoda lui Poisson
Consideram un sistem de ecuat ii diferent iale de gradul doi complet rezolvabil
..
x=

f(x,
.
x, t) (9.2.1)
9.2. METODA LUI POISSON 123
unde
x
T
= (x
1
, x
2
, ...x
m
) si

f
T
= (f
1
, f
2
, ..., f
m
).
Consideram 2m integralele de miscare date de
= (x,
.
x, t) = constant (9.2.2)
unde
T
= (
1
,
2
, ...,
2m
).
Observam ca pentru oricare
k
(1 k 2m), avem ecuat ia

k
=

k
x
.
x +
.
x
..
x +
k
t
= 0,
deoarece
k
este o constant a. Observam ca derivatele partiale n raport cu x si
.
x
sunt matrici de tipul 1 m. Din ecuat ia (9.2.1) avem

k
=

k
x
.
x +
.
x
f +

k
t
= 0. (9.2.3)
Vom considera sistemul perturbat
..
x=

f(x,
.
x, t) +g(x,
.
x, t). (9.2.4)
Derivata totala a lui
k
pentru oricare solut ie a ecuat iei (9.2.4) este

k
=

k
x
.
x +
.
x
..
x +
k
t
,= 0,
deoarece
k
nu mai este constanta. Folosind ecuat ia (9.2.4) aceasta devine

k
=

k
x
.
x +
.
x
(
f+g) +

k
t
. (9.2.5)
Introducand condit ia

k
=

k
.
x
g; (9.2.6)
k
x
.
x +
.
x
f +

k
t
= 0, (9.2.7)
care este aceeasi ca si n cazul neperturbat.
Ecuat ia diferent iala a sistemului perturbat este
x = x + g(x, x, t),
cu m = 1.
Solut ia pentru cazul neperturbat (g = 0) este
x = a cos t + b sin t
x = a sin t + b cos t,
unde a si b sunt constante sau integrale ale misc arii. Rezolvam aceste doua ecuat ii
n raport cu integralele a(=
1
) si b(=
2
) si obt inem
1
= a = x cos t x sin t
2
= b = x sin t + x cos t.
Pentru acest exemplu, ecuat ia (9.2.6) devine
_
a
b
_
=
_
_
_
_
_
a
x
b
x
_
_
_
_
_
g.
Calculand derivatele part iale ale ecuat iilor (9.2.8) si (9.2.9), obt inem
9.3. VARIAT IA PARAMETRILOR LAGRANGE 125
a
x
= sin t
b
x
= cos t.
Astfel obt inem ca
a = g sin t
b = g cos t
care este aceeasi solutie cu cea obt inuta n paragraful precedent.
9.3 Variat ia parametrilor Lagrange
Consideram sistemul
.
x=

f(x, t), (9.3.1)
cu
x
T
= (x
1
, x
2
, ..., x
n
).
Acest sistem are solut ia
x = x(c, t) (9.3.2)
cu
c
T
= (c
1
, c
2
, ...c
n
).
Introducand din nou perturbat ia
g
T
(x, t) = (g
1
, g
2
, ...g
n
),
.
x=

f(x, t) +g(x, t). (9.3.3)
Considerand solut ia de forma
x = x(c(t), t). (9.3.4)
Obt inem pentru derivata totala a sa ecuat ia
.
x=
x
c
.
c +
x
t
(9.3.5)
Pentru derivata totala a solut iei neperturbate, x = x(t), t inand seama de
(9.3.1) avem relat ia
.
x=
x
t
=

f (9.3.6)
Din ecuat ia (9.3.5) si (9.3.6) obt inem
.
x=
x
c
.
c +
f. (9.3.7)
Din ecuat ia (9.3.7) si (9.3.3) obt inem
x
c
.
c= g. (9.3.8)
De notat ca
x
c
este o matrice de forma
x
c
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
c
1
x
1
c
2
...
x
1
c
n
x
2
c
1
x
2
c
2
...
x
2
c
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
n
c
1
x
n
c
2
...
x
n
c
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Pentru a rezolva ecuat ia (9.3.8) n raport cu
.
c, acesta matrice trebuie sa e
inversabil a; astfel trebuie ca
9.3. VARIAT IA PARAMETRILOR LAGRANGE 127
det
_
x
c
_
,= 0.
Din ecuat ia (9.3.8) obt inem solut ia noastra sub forma vectorial a
.
c=
_
x
c
_
1
g. (9.3.9)
Ecuat ia diferent iala a sistemului perturbat este
x = x + g
Fie x
1
= x si x
2
= x; atunci
x
1
= x = x
2
x
2
= x = x
1
+ g
sau
_
x
1
x
2
_
=
_
x
2
x
1
_
+
_
0
g
_
,
care este de forma
.
x =
f+g.
Cand g = 0 atunci solut ia este
x
1
= a cos t + b sin t
x
2
= a sin t + b cos t,
iar constantele de integrare sunt
c =
_
a
b
_
.
Cand g ,= 0, ecuat ia diferent ial a (9.3.8) pentru c este
x
c
.
c= g.
Atunci avem ecuat ia matriciala
_
cos t sin t
sin t cos t
__
a
b
_
=
_
0
g
_
.
Deoarece matricea este ortogonala, nmultim ambii membri cu transpusa si
obt inem
_
cos t sin t
sin t cos t
__
cos t sin t
sin t cos t
__
a
b
_
=
_
cos t sin t
sin t cos t
__
0
g
_
,
sau
_
1 0
0 1
__
a
b
_
=
_
g sin t
g cos t
_
,
de unde gasim
a = g sin t
b = g cos t.
9.4 Integralele de miscare a problemei celor doua
corpuri
Integralele de miscare pentru problema celor doua corpuri au fost obt inute n Capi-
tolul I.
Din ecuat ia vectorial a
9.4. INTEGRALELE DE MISCARE 129
..
r +

r
3
r = 0.
Acestea sunt
1. Integrala ariei (a momentului cinetic)
c=r
.
r= constant.
2. Integrala energiei
h =
1
2
.
r
.
r=

r
= constant.
3. Integrala lui Laplace (vectorul de excentricitate)
P = =
r
r c
.
r= constant
4. Timpul trecerii pericentrului
t
= t
a
3
(E e sin E) = constant
unde
r = a(1 cos E)
a =

2h
e = [[ .
Aceste integrale (c, , h, t
) nu sunt independente, deoarece avem doua relat ii

de dependent a
c = 0
si
p a(1 e
2
) =
c
2
=

2h
(1 ).
Figura 9.1: Geometria unei orbite n spat iu
9.5 Interpretarea lui
i
c
,
si
i
N
Din Fig. 9.1, 9.2, obt inem urmatoarele ecuat ii pentru versorii unitate
i
c
,

i
si
i
N
i
c
=
1
c
c = sin i sin sin i cos
j + cos i
=
1
= (cos cos sin sin cos i)
i
+(sin cos + cos sin cos i)
j + sin sin i
i
N
sin i =

k
i
c
i
N
= cos
i + sin
j
9.6 Problema perturbata a celor doua corpuri
Miscarea perturbata a celor doua corpuri este descrisa de solut ia ecuat iei diferent iale
de ordinul al doilea
..
r +

r
3
r =

F, (9.6.1)
9.6. PROBLEMA PERTURBAT
A A CELOR DOU
A CORPURI 131
Figura 9.2: Geometria planului orbital
unde

F reprezint a perturbat ia. Cand

F = 0 avem problema celor doua corpuri
analizata n Capitolul I. Vom obt ine unele ecuat ii diferent iale pentru cateva din
elementele orbitale.
Figura 9.3: Perturbat ia

F si sistemul de coordonate

i
r
,

i
r
,

i
9.6.1 Energia si semi-axa mare

Energia este
h =
1
2
.
r
.
r
r
. (9.6.2)
Cand

F = 0, h este o integrala de miscare (vezi Fig. 9.3). Cand

F ,= 0, h va
depinde de natura lui

F. Aplicand metoda lui Poisson energiei obt inem
h =
h
.
r
F (9.6.3)
=
.
r
F. (9.6.3)
Observam ca

.
r
(
r
) = 0. Putem obt ine acest binecunoscut rezultat derivand
ecuat ia (9.6.2) n raport cu timpul
h =
1
2
(2
.
r
..
r) +

r
2
r.
Folosind faptul ca
r =
r
.
r
r
obt inem
h =
.
r
..
r +

r
2
r
.
r
r
=
..
r (
..
r +

r
3
r).
Acum, din ecuatia (9.6.1) gasim ca
h =
.
r
F,
adica ecuat ia (9.6.3), care a fost obt inut a folosind metoda lui Poisson. Cum ntre
energie si semi-axa mare exista relat ia
a =

2h
, (9.6.4)
rezulta ca
a =

2h
2
h.
Din ecuat ia (9.6.4) obt inem
A A CELOR DOU
A CORPURI 133
a =
2
a
2
.
r
F. (9.6.5)
Observam din ecuat iile (9.6.3) si (9.6.5) ca expresiile lui h si a nu sunt afectate
de componenta lui

F care este normala vitezei
.
r, ceea ce nseamna ca daca
.
r
F
atunci
.
r
F = 0, adica

h = 0 si a = 0.
9.6.2 Momentul cinetic
Momentul cinetic este
c=r
.
r, (9.6.6)
si este vector constant daca

F = 0. Daca

F ,= 0 vo m aplica metoda lui Poisson
pentru a obt ine ecuat iile diferent iale
.
c=
_
c
.
r
_

F =
_

.
r
(r
.
r)
_

F = (r)
F
.
c =r
F. (9.6.7)
Reamintim ca n aceasta dezvoltare am folosit faptul ca un produs vectorial
poate reprezentat ca o matrice,
R =

.
r
(r
.
r) = r,
care este o matrice 3 3 de forma
R =
_
_
0 x
3
x
2
x
3
0 x
1
x
2
x
2
0
_
_
,
unde x
1
, x
2
, x
3
sunt coordonatele carteziene ale lui r ntr-un sistem inert ial.
Ecuat ia (9.6.7) poate obt inut a si diferent iind ecuat ia (9.6.6) si folosind
ecuat ia (9.6.1)
.
c =
.
r
.
r +r
..
r =r
_
F

r
3
r
_
.
c =r
F. (9.6.8)
In cele ce urmeaza vom obt ine o ecuat ie diferent iala pentru modulul momen-
tului cinetic astfel
c
2
=c c
2c c = 2(c c)
c c =c(r
F)
c =
1
c
cr
F. (9.6.9)
Exprimand perturbat ia n sistemul de coordonate
i
c
,
i
r
,
, si t in and seama de
i
c

i
r
=
, obt inem
c = r
F.
De remarcat ca c este afectat numai de componenta orizontal a a lui

F.
9.6.3

Inclinat ia
Ecuat ia diferent iala pentru nclinat ie rezulta din ecuat ia lui c
c = c(sin i sin
i sin i cos
j + cos i
k). (9.6.11)
Deoarece c cos i =

k c, diferent iind obt inem
c cos i c sin i
di
dt
=

k
.
c .
De aici gasim expresia pentru
di
dt
si folosind ecuat iile (9.6.7) si (9.6.8) pentru
.
c si c obt inem
A A CELOR DOU
A CORPURI 135
c sin i
di
dt
= c cos i
k
.
c= r
F cos i
kr
F.
Folosind
i
c
i
r
obt inem
c sin i
di
dt
= r
_
i
c
cos i
k
_
i
r
F.
Inlocuind valoarea lui
i
c
, obt inem
c sin i
di
dt
= r
_
(sin i sin
i sin i cos
j + cos i
k) cos i
k
_
i
r
F.
de unde, prin simplicare cu sin i obt inem
c
di
dt
= r
_
cos i sin
i cos i cos
j sin i
k
_
i
r
F. (9.6.12)
Termenul din paranteza dreapta este
i
N

i
c
.
Astfel rezulta
c
di
dt
= r(
i
N
i
c
) (
i
r
F).
Calculand membrul drept vom ajunge la
c
di
dt
= r
_
(
i
c
F)(
i
N
i
r
) (
i
c
i
r
)(
i
N
F)
_
.
Folosind
i
c
i
r
= 0 si
i
r
i
N
= cos( + ) (vezi Fig. 9.1) obt inem n nal
di
dt
=
r
c
cos( + )
i
c

F. (9.6.15)
Astfel, nclinat ia este afectata numai de o perturbat ie normala la planul orbital.
9.6.4 Unghiul nodal
Ecuat ia pentru unghiul nodal este
tg =
ic
jc
,
unde, din ecuat ia (9.6.11) avem
ic = c sin i sin
jc = c sin i cos .
Derivand tg n raport cu timpul
sec
2

=
(
jc)(
i
.
c ) (
ic)(
j
.
c)
(
jc)
2
.
Inmult ind cu (
j c)
2
si folosind ecuat ia (9.6.11) obt inem
cos
2
(c
2
sin
2
i cos
2
) = (c sin i cos
i + c sin i sin
j)
.
c .
sau
c sin i = (cos
i + sin
j)
.
c .
Folosind ecuat ia (9.6.7) pentru
.
c, ecuat ia pentru

i
N
si folosind

i
N

i
r
=
i
c
sin( + ) (vezi Fig. 9.1) gasim ca
c sin i =
i
N
r

F = r
i
N

i
r

F. (9.6.17)
De unde obt inem
=
r
c sin i
sin( + )
.
c
F. (9.6.17)
Astfel unghiul nodal ascendent este afectat de perturbat iile normale la planul
orbital.
A A CELOR DOU
A CORPURI 137
9.6.5 Vectorul lui Laplace
Vom introduce notat ia facuta anterior
P = .
Din paragraful 9.4 vectorul lui Laplace este exprimat n funct ie de vectorii de
pozit ie si viteza astfel
=
r
r c
.
r . (9.6.18)
Acesta este un vector constant cand

F = 0. Daca

F ,= 0 folosim metoda lui
Poisson pentru a obt ine ecuat ia diferent ial a
.
=
_
()
.
r
_

F =
_

.
r
(c
.
r)
_

F.
Reamintim ca aici consideram derivata part iala

.
r
(c
.
r) ca o matrice,
.
=
_
.
r
c
.
r
c
_

F.
Folosind dezvoltarea lui
.
c (9.6.7) n ecuat ia precedent a, avem
.
c=
_
c
.
r
_

F = r
F,
obt inem
.
=
.
r (r

F)(r
.
r )
F. (9.6.19)
Calculand cele doua produse triplu vectoriale obt inem
.
= (
.
r
F)r(r
.
r )
F[(r
F)
.
r (
.
r
F)r],
sau sub forma simplicata
.
= 2(
.
r
F)r (r
.
r )
F(r
F)
.
r . (9.6.20)
Bibliograe
[1] Appell, P., Traite de Mecanique rationelle, vol. I-V, ed. 5., Gauthier-Villars,
Paris, (1926).
[2] Arnold, V., Methodes mathematiques de la mecanique clasique, Ed. Mir,
Moscova, (1976).
[3] Bate, R..R; D.D. Mueller; J.E. White, Fundamentals of Astrodynamics. Dover
Publications Inc., New York, (1971).
[4] Baker, P.; M.L. Robert, Astrodynamics: Applications and Advanced Topics,
Academic Press, New York, (1967).
[5] Battin, R.H. Astronautical Guidance, Mc Graw Hill, New York, (1964).
[6] Bond, V.R.; M.C. Allman, Modern Astrodynamics, Princeton University Press,
New Jersey, (1996).
[7] Green, R.M. Spherical Astronomy. Cambridge University Press, Cambridge,
England, (1985).
[8] Iacob, C., Mecanica Teoretica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, (1971).
[9] Pal, A.; V. Ureche, Astronomie, Ed. Didactica si Pedagogic a, Bucuresti, (1983).
[10] Pollard, H. Mathematical Introduction to Celestial Mechanics. Prentice-Hall,
(1966).
[11] Rosser, J.B; R.R. Newton; G.L. Gross, Mathematical Theory of Rocket Flight,
McGraw-Hill Book Co., New York, (1959).
[12] Stuart, W.M., Celestial Mechanics, Longmans, New York, (1953).
[13] Szebehely, V. Adventures in Celestial Mechanics. University of Texas Press,
Austin, (1989).
139
140 BIBLIOGRAFIE
[14] Ureche, V., Universul, vol. I. Astronomie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, (1982).
[15] William, T.T., Introduction to Space Dynamics, Wiley, New York, (1961).

Astronomia Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Astronomia Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lect ii de Astronomie

se numeste axa lumii si este diametrul ce uneste cei doi poli (P

Polul Sud). Axa de rotat ie a sferei ceresti (topocentrice) este

se numeste verticala locului si reprezint a direct ia rului cu plumb ntr-

E), care mparte sfera cereasca n doua emisfere: emisfera boreala

N), iar planul orizontului dupa o linie numit a meridiana locului

In cazul Pam antului sferic, latitudinea astronomica este aceeasi cu latitudinea

) cu verticala locului (TO).

In sistemul de coordonate orizontale (locale sau zenitale), planul fundamental

) a cercului vertical al astrului cu orizontul

). Planul denit de axa lumii si astru

P si legata de prin relat ia p+ = 90

In meridianul ceresc, unghiul orar al astrului este 0, deci:

In cazul trecerii astrului la meridianul ceresc, pe lang a relat ia:

, care n timpul unui an variaz a continuu ntre limitele 23

, n ambele sensuri, luand de doua ori valoarea zero.

, care se determina cu ajutorul stelelor

), al carui plan este nclinat cu unghiul = 23

), unde declinat ia este maxima, si punctul solstit iului de iarna (

), unde declinat ia este minima.

) si ca axa fundamental a axa polilor ecliptici (perpendiculara n

). Ea are cu sfera cereasca doua puncte

). Cercul mare dus prin polii ,

). Planul ecuatorului galactic impreuna cu

) (polul nord galactic G avand coordonatele / =12

V ) pe un cerc mare, spre portul C(

) pentru a observa cometa?

In Cartea I Principiile Matematice ale Filzoei Naturale sau pe scurt Prin-

Incepem analiza noastra prin a considera, far a a restrange generalitatea, un

Inmult ind relat ia (2.3.7) cu m

In paragraful precedent am gasit ecuat ia generala (2.3.13) a misc arii relative a

In Mecanica clasica, termenul

In acest caz, utilizand coordonatele sferice elementul de volumdv are urmatoarea

A A PROBLEMEI CELOR DOU

In Figura 2.5 prezentam un sistem cartezian n care vectorul de pozit ie

este exprimat astfel

Inmult ind vectorial cu

r la stanga ambii membrii ai relat ei (2.4.11) sau (2.6.1)

c se numeste vectorul moment cinetic sau

A A PROBLEMEI CELOR DOU

A A PROBLEMEI CELOR DOU

P vom calcula produsul

A A PROBLEMEI CELOR DOU

In ecuat ia lui Kepler, k este o constant a de integrare.

Inmult ind scalar cu

In sistemul de coordonate polare pentru vectorii de pozit ie si viteza avem

este dat de relat ia

Figura 3.2: Aria sectorului de conica

r ) ca funct ii ce depind de timp n cazul miscarii

In Capitolul 3 am identicat parametrii conicei cu unele integrale ale misc arii

se numeste timpul trecerii la pericentru, n se numeste miscare medie, si M

46 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL

Inlocuind relat iile (4.3.1) si (4.3.4) n ecuat ia (4.2.1) avem

r , se cer elementele arbitrare

r ntr-o maniera similara nlocuind

Inlocuim funct iile l, m,

In nal obt inem pentru

Inlocuim funct iile l, m,

Inlocuind ecuat iile (5.1.3) - (5.1.10) n ecuat ia (5.1.28) gasim pentru g

(1 cos E)dE. (5.3.6)

(E sin E) + o constanta. (5.3.7)

(E sin E). (5.3.8)

(1 + e cos E) dE. (5.3.13)