Harap-Alb

Ion Creanga este unui dintre marii clasici ai literaturii romane ca si Eminescu, Slavici sau Caragiale. Opera sa cea mai importanta ramane "Amintiri din copilarie". Creanga proiecteaza lumea taraneasca in basmele sale printre care "Povestea unui Harap-Alb", "Soacra cu trei nurori", "Capra cu trei iezi", "Punguta cu doi bani" sau "Fata babei si fata mosneagului" "Povestea lui Harap-Alb" a aparut in revista "Convorbiri literare" in 1877. Basmul, denumit de G.Calinescu "oglindire a vietii in moduri fabuloase", prezinta o lume in care totul e posibil iar supranaturalul devine realitate. Basmul este o specie a genului epic in proza, in care se prezinta confruntarea dintre fortele binelui si cele ale raului, avand un final fericit in care binele invinge raul. Titlul "Povestea lui Harap-Alb" enunta numele protagonistului care parcurge un drum al initierii in care trece prin trei ipostaze: fiul cel mic al Craiului, Harap-Alb iar la finalul calatoriei ajunge Imparat. Tema basmului este trimful binelui asupra raului si initierea fiului de Crai. Personajele sunt construite dupa influenta populara - imparatul, zana, zmeul, Sfanta Duminica, calul - dar carora se alatura personajele originale ale lui Creanga precum Harap-Alb, Craiul, Imparatul Rosu, Imparatul Verde, Spanul si cei cinci prieteni: Gerila, Setila, Flamanzila, Ochila, Pasari-LatiLungila. Este prezenta, de asemenea, cifra magica trei: 3 fii, 3 fete, 3 probe initiate de span, precum si 3 aparitii ale acestuia. Formula initiala "Amu cica era odata" are drept corespondent inceputul "A fost odata ca niciodata" si proiecteaza actiunea intr-un trecut indepartat. De asemenea ea are rolul de a introduce cititorul intr-o alta lume. Formulele mediane precum "si merg ei o zi, si merg doua, si merg 49" sau continuate actiunii, iar cea finala "si a tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca" face trecerea de la creatie la realitate. Pe parcursul operei observam reprezentari ample are personajelor, de exemplu, fata imparatului Ros "era boboc de trandafir din luna lui mai, scaldat in roua diminetii, dezmierdat de cele intai raze ale soarelui, leganat de adierea vantului si neatins de ochii fluturilor. Sau cum s-ar mai zice pe la noi, era frumoasa de mama focului." Personajele basmelor populare prezinta si trasaturi omonesti. Eroii lui Creanga se remarca prin gesturi, limbaj sau chiar modul de a gandi. Ei se aseamana cu lumea taraneasca din "Amintiri din copilarie". Astfel, fiul Craiului, plange cand este certat de tata, se enerveaza, e slab de inger, dar devine curajos si capabil de a-si urma propriul

destin. Prietenii lui folosesc un limbaj apropiat de cel al oamenilor de la sate; de exemplu Ochila se exprima asa: "A dracului zgatie de fata" In expozitiune se prezinta situatia: Craiul are trei feciori, fiecare avand sansa la tron. Intriga schimba destinul fiilor care sunt nevoiti sa mearga la Verde-Imparat, fratele Craiului, care are 3 fete si vrea sa lasa imparatia celui mai vrednic nepot al sau. Cei doi fii mai mari nu pot peste proba impusa de tatal lor, deghizat in urs, insa mezinul reuseste. Pentru ca dovedeste calitati sufletesti superioare el are un ajutor supranatural, Sfanta Duminca. El o asculta si alege cu grija calul, hainele, armele care sa-i permita sa reuseasca ceea ce si-a propus. Acestea apartineau tatalui sau cand era tanar. Dupa ce reuseste sa treaca de proba primeste de la tatal sau un sfat important, sa nu se increada in omul span sau ros. Apoi fiul craiului isi continua calatoria, trecand podul, ceea ce semnifica o calatorie intr-un singur sens, fara posibilitatea de a reveni. Prima incercare la care il supune propriul sau destin este labirintul: codru in care tanarul se rataceste. Dupa trei aparitii succesive ale Spanului, fiul incalca sfatul parintesc il accepta pe acesta drept calauza. Spanul reuseste sa-l convinga pe tanar sa coboare in o fantana de unde nu ii da drumul doar dupa ce acesta ii se supune lui si primeste numele de Harap-Alb. Spanul preia astfel identitatea fiului de Crai si ajunge la curtea lui Verde-Imparat impreuna cu Harap-Alb. Harap-Alb este nevoit sa se supuna Spanului, care il obliga pe acesta sa ii aduca salatile din Gradina Ursului, "pielea cerbului cu cap cu tot, asa batute cu pietre scumpe, cum se gasesc" si sa porneasca intr-o calatorie sa o aduca pe fata Imparatului Ros. La primele doua incercari este ajutat de Sfanta Duminica si de calul sau. In calatoria spre Imparatul Ros primeste ajutoare de la cinci personaje miraculoase, Gerila, Setila, Flamanzila, Ochila si PasariLati-Lungila, care devin prietenii lui si il ajuta in ceea ce si-a propus. Imparatul Ros este al doilea formator pentru Harap-Alb, pe care il supune la urmatoarele incercari: casa de arama, ospatul, alegerea macului de nisip, gasirea fetei si ghicitul ei. Fata de imparat initiaza ultima proba: intrecerea dintre cal si turturica. Calul castiga proba pacalind turturica si aduce fetei apa moarta, apa vie si smicele de mar. In finalul basmului Spanul este demascat si pedepsit prin moarte de catre cal, iar Harap-Alb caruia raufacatorul ii taiase capul, este readus la viata de catre fata de imparat care ii va deveni sotie. Uciderea eroului este ultima treapta a initierii, el renascand fiind absolvit de juramantul facut Spanului si capabil de a conduce o imparatie.

Dupa cum spunea Alexandru Piru, " <<Povestea lui Harap-Alb>> este un scurt roman fantastic, in care toate elementele au reversul lor real, traductibil, o adevarata epopee [...] a poporului roman."