CHITARA CLASICA

1.ISTORIC
Apariia chitarei constituie o invenie trzie, ce aparine de Renatere (sec. XVI). n schimb, inventarea tehnologiilor fr de care nu s-ar fi putut realiza aceasta i construirea instrumentelor al cror descendent direct este, dateaz din timpuri mult mai vechi. Istoricul chitarei va face referire i la instrumentele cordofone care au purtat pe rnd acelai nume, fr a avea prea mult n comun n ce privete construcia. Avnd la baz etimologia comun, aceste instrumente i chitara au fost puse forat laolalt; totui, studiile efectuate de Michael Kasha n anii 1960 au adus argumente definitive n aceast direcie, artndu-se c etimologia nu atesta alte indicii de rudenie ntre instrumente, ci arta cel mult cum a ajus s desemneze aceeai denumire varieti foarte diverse de-a lungul timpului i spaiilor geografice traversate.

2.CONSTRUCTIE
Chitarele pot fi folosite att de instrumentiti dreptaci, ct i de stngaci. n general, chitaristul folosete mna cu care scrie pentru ciupirea corzilor; degetele celeilalte mini vor apsa corzile pe taste, pe rnd sau simultan (pentru acorduri), activitate ce implic un alt fel de coordonare din partea creierului. Raionamentul este valabil pentru toate instrumentele cordofone cu tastier (de exemplu, cele din familia viorii, familia violei, luta etc.), singura diferen n cazul instrumentelor cu arcu fiind un set diferit de gesturi pentru mna care pune corzile n micare

COMPONENTELE CHITARII
Capul
Capul este situat la extremitatea deprtat de instrumentist a chitarei, fiind dotat cu chei care prin rotire mresc, respectiv micoreaz tensiunea aplicat corzilor elastice, n scopul acordrii instrumentului. La chitara clasic, ele sunt dispuse cte trei pe dou rnduri de o parte i de alta a capului; aceast configuraie se regsete i la unele chitare electrice. Cheile pot fi dispuse i n linie (modelul Fender Stratocaster. Exist i alte moduri de aranjare a mecanismului de acordare; un exemplu ar fi chitarele electrice Steinberger care, neavnd cap, au dispozitivele respective montate pe corp sau pe punte.

Corpul
Poate avea o diversitate de forme si aceasta datorita faptului ca nu trebuie sa mai indeplineasca rolul de amplificator al vibratiei, amplificarea facandu-se cu ajutorul componentelor electrice. In acest caz se pune mare accent pe doze, componentele care capteaza vibratiile coardelor. Corpul chitarei este confectionat din lemn. Este prevazut ca si chitara "rece" cu cordar si inaltator (reglabil). Pe corp mai sunt montate dozele electromagnetice. Instalatia electrica se afla in interiorul corpului, iar butoanele de reglaj sunt in afara. Tot pe corp mai exista si o mufa cu ajutorul careia se face legatura intre instalatia chitarei si amplificator (mufa mama jack mono, mare)

1. Cap 2. Prgu 3. urub (cheie) de acordare 4. Tast (bar) 5. Tij de susinere 6. Marcaj 7. Gt 8. Butuc 9. Corp 10. Doze electromagnetice 11. Poteniometre 12. Cordar 13. Plac de protecie 14. Spate 15. Tabla de rezonan 16. Eclis 17. Rozet 18. Corzi 19. Clu 20. Tastier (pop. grif). Denumirile sunt preluate din Carulli (1985) i Petric (2004).