CHITARA


 Istoria chitarii
Apariția chitarei constituie o invenție târzie,
ce aparține de Renaștere (sec. XVI).Istoricul
chitarei va face referire și la instrumentele
cordofone care au purtat pe rând același
nume(cobza,harpa), fără a avea prea mult în
comun în ce privește construcția. Având la
bază etimologia comună, aceste instrumente și
chitara au fost puse „forțat” laolaltă; totuși,
studiile efectuate de Michael Kasha în anii
1960 au adus argumente definitive în această
direcție, arătându-se că etimologia nu atesta
alte indicii de rudenie între instrumente, ci
arăta cel mult cum a ajus să desemneze aceeași
denumire varietăți foarte diverse de-a lungul
timpului și spațiilor geografice traversate.
Componentele chitarei si din ce categorie face parte
La partea superioară a chitarei se află capul,
locul unde sunt fixate corzile prin intermediul
mecanismului de acordare. Chitara face parte din
categoria instrumentelor cu coarde . Corzile trec peste
prăguș, iar capetele lor inferioare sunt prinse prin
înnodare în cordar, după ce se sprijină pe
înălțător. Distanța dintre prăguș și înălțător,
respectiv lungimea de vibrație a coardei, se
numește scală. Legătura dintre cap și cutia de
rezonață (corpul chitarei) se face prin intermediul
gâtului cu gradații. Pe față, între gât și cordar, este
situat orificiul sonor. Spațiul dintre gradații și
corzi reprezintă înălțimea corzilor . Dacă aceasta
este prea mare, apar dificultăți la apăsarea corzilor
cu degetele, iar dacă este prea mică, la
interpretare, se poate produce un bâzâit
supărător. Înălțimea corzilor poate fi reglată prin
ajustarea înălțătorului.
 Motivatia

Imi place sa cant la

chitara.
Atunci cand ating corzile
chitarei si aud sunetele
scoase de acestea, ma fac
sa ma simt liber si sa simt
ca nu exista limite atunci
cand e vorba de muzica
https://www.youtube.com/
watch?v=yuFI5KSPAt4
VA MULTUMESC!
