Sunteți pe pagina 1din 17

Definiti TGSD si obiectul de studio al acesteia TGSD se caracterizeaza ca o stiinta:filozofica,politica,politicojuriduca,juridical.

tiinta despre insusirile cele mai generale si esentiale ale realitatii si gindirii omenesti se manifesta in filosofie sub forma unui system de notiuni generale care poarta denumirea de categorii filosofice.Asemenea categorii sunt: existenta,spatiu,material,miscarea fenomenul, esenta,calitatea etc Statul in primul rind este un fenoment politic.Un fenom politc este si dr.Din alta parte de vedere dreptul este expresia conceptuala a politicii. TGSD din consideratiile expuse mai sus este o stiinta politicojuriduca.Spre deosebiore de celelate stiinte politice TGSD srudiaza nu numai fenomene politice cum statul,puterea de stat,democratia si altele,dar si fenomene juridice,cum ar fi: norma jurid,raport jr,raspundere jur,principiile dreptului si alte institutii si concepte. TGSD este o stiinta pur juridica.Politicul si juridicul sunt strins legate,intre ele si nu pot fi concepute ca niste categorii isolate.Ex: realizarea puterii de stat impune anumite forme organizatorice care se face prin intermediul institutiilor politico-juridice Ca si alta stiinta,tgsd isi are obicetul sau propriu de studiu.Obiectul e chemat sa dea raspuns la intrebarea,ce studiaza stiinta data,care sunt domeniile ei de investgare.TGSD nu se limiteaza doar la cercetarea unor elemente ale statului si dr.Ea stabileste ceia ce leaga aceste elemente,interactiunea lor in cadrul realitatii juridice,legitatile aparitiei si dezvoltarii lor Obicetul de studiu se carcaterizeaza tinindu-se cont de dezvoltarea esentei,continutului si formelor stat si dr,de carcaterul creator al teorieii,de sistemul si starea de fapt a stinteii juridice de ramura.Stiinta dr in generala si tgsd in particular se deosebeste de alte stiinte prin faptul trebuie sa dea solutii zilinice in toate chestiunile in care se prezinta. Dupa cum mentiuneaza prof univer Ion Dogaru ptin analiza obiectului sau specific,tgsd urmareaste organizarea sa logica,coordoneaza si sistematizeaza cunostintele intr-un cadru asigurat de limbajul specific stiintelor juridice de ramura,ca stiinte particulare care studiaza domenii relative inchise,de unde definirea lor ca siinte structurale Obicetul aceste stiinte va fi asa dar ceea ce este in comun in toate ramurile dr,in orice timp si in orice loc. Functiile TGSD Pentru a putea intra n lumea tiinelor, pentru a fi recunoscut ca o tiin fundamental,teoria general a dreptului i statului trebuie s-i dovedeasc utilitatea, s ndeplineascanumite funcii, aceste funcii vizeaz pe de o parte, domeniul teoretic, iar pe de alt parte, pe acel practic. Astfel privind lucrurile, am putea vorbi de dou funcii ale teoriei: funcia teoretic if uncia practic. Functia teoretic const n elaborarea ipotezelor, teoriilor, conceptelor, principiilor, princare snt interpretate domenjile pe care le cerceteaz. Funcia practic const n cunoaterea modalittilor n care fenomenele juridice semanifest n viaa social, prin propuneri de reformare a realitii juridice. Rezultnd din viziunile mai frecvent ntlnite asupra problemei n cauz,-menionm asemenea funcii ale teoriei generate a dreptului i starului: cognitiv,' explicativ, critic, practic, didactic. Funcia cognitiv.Cunoaterea tinific a realitii sociale a dreptului ne

ofer posibilitatea de a ptrunde dincolo de cortin" normelor juridice, pe care o ridic tiina pozitiv a dreptului, de a depi fenomenul patologic" al vieii reale a dreptului". Funcia explicativ.Dup cunoaterea, descrierea unor fenomene juridice, urmtorul pasal cercettorului va fi explicarea acestora. El va dori s tie de ce i cum au aprut fenomenele respective, s cunoasc cauzalitatea lor Functia critic. Descoperirea i interpretarea fenomenelor juridice snt, indiscutabil,absolut neceare, dar nu i suficiente n procesul cognitiv. O importan major o are constatarea defecientilor, erorilor, lacunelor fenomenelor juridice, evidentierea cailor de a iesi din situaiile respective. Din aceste considerente se impune i funcia critic a teoriei generale a dreptului i statului. Funcia practic deriv din faptul c orice tiin (i aici teoria general a dreptului i statului nu face excepie ) nu se limiteaz numai cu statutul de tiin teoretic. Ea tinde i la acela de tiin aplicativ, la asumarea unei funcii practice. n aceast ordine de idei, teoria urmeaz s-i aduc propria contribuie n vederea fundamentului decizional i functional juridic. Functia didactic, Concomitent cu procesul de afirmare a teoriei generale a dreptului i statului n sistemul general'al tiinelor, asistm i la impunerea valenelor ei tiinifice n procesul de pregtire a viitorilor juriti TGSD in conecsiune cu alte stiinte sociale Pt a-si indeplini functiile,stiinte juridice nu pot sa ramina isolate de alte stiinte sociale cu care trebuie sa coopereze.Printre stiintele onexe stiintelor juridice se numara stiinta economica.Din punct de vedere a situatieii economice,dr si statul, sunt cercetate,in principal ca factori economici primordiali ,care in contex cu alti factori vor influenta asupra relatiilor economice,asupra aparitieii, modificarii si dezvoltarii lor;la determinarea,functionalitatea si apararea anumitor forme de proprietate , productie ,legaturi marfa-bani. O alta stiinta sociala cu care stiintele juridice coopereaza este politologia care are ca obicet de studio puterea si statul,de care nu se poate fac abstractie in cercetarea dr. Dr,studiind relatiile sociale,porneste de la o prima cunoastere,care este cunoasterea socioloogica. Astfel,stiintele jurd trebuie sa tina cont in generalizarile lor teoretice de concluziile la care a ajuns sociologia,de rezultataele obtinute de aceasta in investigarea concreta a fenomenelor. La rindul ei,sociologia trebuie sa-si fundamentez interpretarea materialului faptic pe permisele teoretice si concepte juridice fundamentale,formulate in planul stiintelor juridice. Cooperarea stiintelor jur cu filosofia.Filos se distinge de st jurd nu numai prin gradul eii mare de generalitate,ci si printr-un al system de referinta a juridicului(drep,stta,realitatea juridica) la Universal,Infinit. In timp ce filos priveste dr in esenta sa universala,stiinta dr studiaza dr in natura si carcaterele lui particulare. Teologia este si ea intr-un sens o stiinta normative.Dar normativitatea sa este cu totul in alt plan decit stiinta dr credinta fara fapte ,moarte este;iar adevarul credintei credinta care este lucratoare prin iubire.exista numerase norme jur care au legatura idisolubila cu cele religioase(sa nu furi,sa nu ucizi),exista

si norme jur ca nu nici o legatura cu comandamentele religioase. TGDS in conexiune cu celelalte stiinte juridice. Complexitatea realitatii juridice si modalitatea de cercetare a aspectelor impune diferentierea st jur in citeva grupe. Stiinte juridice istorice din aceste fac parte,stiinte jur cum ar fi: istoria univ a stat si dr,istoria stat si dr romanesc,istoria doctrinelor politice si juriduce.St Jr ca si tgsd,studiaza statul si dr ca fenomene sociale luate in ansamblul lor.in acelasi timp aceste stiinte difera.In timp ce istoria studiaza statul ,dreptu ,realitatea juridica dintr-o anumita tara;tgsd face anstractie de aceasta, neconcretizind despre ce stat sau dr este vorba. Stiinte juridice de ramura.Ramura studiaza fenomene jur particulare ramirile dr,cum ar fi, stiinta dr constitutional,a dr administrative,a dr civil,a dr penal. Ramura dr constituie un ansamblu de norme juridice care reglementeaza relatiile sociale in baza unei metode speciale de reglemetare normative.In timp ce teoria studiaza dr,statul ca fenomene sociale integer,stiinte jur de ramura studiaza doar anumite particularitati si componente ale acestora. Stiinte juridice interramurale In multe domenii de cativ umana sa impus necesitatea unor reglementari speciale.intrucit aceste domenii depasesc domeniul de reglementare carcateristica unei ramuri,sa simtit nevoia constituirii unor grupe de norme.Aceste norme insa fac parte din divers eramuri de drept,ceea ce ne permite incadrarea lor aparte. Stiinte juridice auxiliare Din categoria acestor stiinte fac parte: criminalisitica,criminologia, medicina legala,statistica judiciara,logica juridical.Carcateristica acestor stiinte este faptul ca ele ajuta la cunoasterea mai profunda a fenomenelor juridice si la corecta interpretare si aplicare a normelor juridice. Baza metodologica a TGDS Obiectul de studiue es te o conditie necesara nu insa si suficienta pt ca tgsd sa fie o stiinta autonoma,ea urmeaza sa dispuna si de o baza metodologica-stiintifica,in caz contrar obiectul ramine o realitate necunoscuta. Metoda este definite ca un procedeu folosit pt realizarea unui lucru sau atingerea unui scop,sau modul de a cerceta fenomenele naturii si ale societatii.metoda se defineste pe mai multe trepte de generalitati; 1. Metode proprii de cercetare; 2. Metode de cercetare mai multor stiinte; 3. Meode generale de cercetare. Fiecare treapta are locul ei.aceste interpatrun si se completeaza reciproc.ina din metodele cu mare rezonanata filosofica pt toate stiintele inclusive pt cele juridice este dialectica. Dialectica scoate in evidenta legatura,relatiile,continuitatea dinte toate cunnstintele si lucrarile;este un adevar elemetar pt dialectica interdependenta tuturor lucrurilor,recunoasterea complexitatii. Realitatea este in schimbare,process de veire se supune permanent miscarii sub impulsul contradictieiei.dialectica constata ca lumea ,cu toata unitatae si continuitatea ei,este plina de antinomii: rau si bine; iubire si ura;pace si razboi; pozitiv/negative.Consemnind valoarea permanenta a dialecticii este important aplicarea ei in procesul de cunoastere a tuturor fenomenelor sociale si naturale.Metodologia juridica constituie o totalitatea de procedee si metode,folosite de catre stiintele juridice,in general, si de cate tgsd ,in special. Metodologia juridical ii revine rolul busolei care da posibilitatea cercetatorului sa se orienteze in

realitate sis a-si determine strategia obiectiva de cercetare a realitatii juridice. Conceptul de metodologei juridical si metode speciale de cercetare juridical Metodologia juridica constituie o totalitatea de procedee si metode,folosite de catre stiintele juridice,in general, si de cate tgsd ,in special. Metodologia juridical ii revine rolul busolei care da posibilitatea cercetatorului sa se orienteze in realitate sis a-si determine strategia obiectiva de cercetare a realitatii juridice.Printre principalelel metode de cercetare juridical pot fi mentionate: Metoda logica consta in ansamplul procedeelor si operatiilor metodologiec si gnosiologice care mijlocesc posibilitatae cunoasterii structurii si dinamicii rapoarturilor necesare intre diferitele componente ale sisitemului juridic din societate.Intr-un sens ingust logica juridical se refera la logica normelor.TGSD mai mult ca oricare alta siinta foloseste in cercetare abstractizarea logica,folosirea acestetia are la baza faptul ca: a) fenomenele si procesle juridice sunt ireversibile si extrem de dinamice b)acestea nu pot fi desprinse din contextual lor obiectiv spre a fi supuse de nenumarate ori cercetarii experimentale Metoda istorica in baza acestei tgds,celeleate stiinte juridice cerceteaza statul,dr,realitaea juridical a societatii in perspective si dezvoltatea sa istorica,in miscare.La studierea teoretica a problemelor,obiectului este necesar sa tinem cont de istoria concreta a fenomenelor juridice.aceasta inseamna a studia: statul,dreptu,din punct de vedere a faptului cum si de ce ele au aparut,prin ce etape de dezvoltare istorica au trecut,ce au devenit azi si ce pot devein mine.A apliac metoda istorica inseamna: 1. a le incadra in anumite limite istorice iar apoi a tine cont de particularitatilr care permit diferentierea statului,dreptului din tara data de statul si dreptul din alte tar ice se atribuie la aceiasi etapa istorica 2. a evedentia toate aspectele ,toate legaturilr statului,dr,ale altor fenomene juridice si ale celorlale fenomene si procese sociale Metoda comparative copararea sistemelor de drept ale diferitor state,ale ramurilor,institutiilor si normelor acestora are o importanta metodologica majora.Pt a cunoaste o realitate juridical dintr-o tara este important de a cunoaste situatiai respective din alte tari acets fapt a determinat aparitia unei stiinte juridice distincte.In literature juriduca sau conurat anumite reguli dupa care se foloseste metoda comparative: 1. se supune comparari numai pbiectele si fenomenele comparabile.astfel urmeaza: a) sa se tina cont daca fenomenele juridice date supse compararii fac parte din aceiasi familie de drept; b)daca categoriile supuse compararii sunt aplicate avind acelasi sens; c)sa se stabileasca cu exacitate trasaturile commune,pecum si deosebirele ce exista la fenomenele supuse compararii

2. 3.

aa se considere termenii supusi comparatieii in conexiuniile lor reale,in contextual social,politic,cultural din care au rezultat

sa se caracterizeze sistemul izvoarelor dreptului 4. in procesul compararii sa se tina cont de epoca,etapa istorica caracteristica fenomenele supuse compararii,de t5rasturile si particularitatile generale caracteristice epocii,etapei 5. Metoda comparatica e chemata sa dea raspuns la intrebari ce se refera la

perspective dezvoltarii fenomenelor comparate. Metoda sociologicaSociologia constituie o stiinta despre legitatile functionarii si dezvoltarii sisitemelor sociale,atit globale,adica scoietatea in ansamblu,cit si particulare,adica fiinta umana luata in particular.Socio studiaza relatiile reciproce dintre diferite fenomene sociale si legitati generale ale comportarii sociale a oamenilor.Stiinta dr dupa insa natura problemei sale este sintrins legata si de datele generale ale sociologieie si ale altor stiinte.Ca metoda de cercetare metoda socioloogica se constituie intr-o directie de cercetare ,contribuin la cunoasterea norrmelor juridice nu numai in continutul lor intern dar si in interactionarea cu viata sociala adica cu mediu in care apare si se aplica.Met socio contribuie esential la cunoasterae statului,dr,realitatii jurid,deoarece conceptele respective nu pot fi analizate inafara siocietatii. Metoda experimentala are o sfera de aplicare larga in domeniul stiintelor juridice auxiliare cum ar fi criminalisitica,medicina legala. Totodata met experim poate fi aplicata si in domeniul reglememtarii juridice in anumite categorii de relatii sociale Metoda cantita.introduicerea ei in cercetarae realitatii juridice este motivata de necesitatea de a descoperi noi aplicatii ale cercetarii.Aceasta metoda consta in operatii de verificare a ipotezelor stiintifice in cadrul strategiilor dezvoltarii fenoemenului juridic in strinsa legatura si pe fondul scenariilor dezvoltarii economico-sociale Originea SD si teoriile aparitiei SD Pt a cunoaste un fenomen la justa lui valoare este necear de a cunoaste istoria si preistoria sa.In acest context este important sa cunoastem originea si permisele aparitieiei acestora.aceast situatie este privita si in situatai statului si dreptului,problema pritieii statuluisi dr este o prob veche si inacelasi timp vesnic noua. Veche deoarece inca din timpurile stravechi oamenii si-au propus drept scop cunoasterea originii statului si dr, noua deoare si azi aceasta prob nu si-a pierdut din actualitate. Procesul aparitiei a noilor state si a noilor sisteme de drept nu pot fi legate numai de trecut,aceste procese continua si in present.Teoria aparitiei SD este chemata sa scoata in evidenta punctual initiala al procesului de dezvoltarea a SD,cauzele,conditiile si permisele aparitieiei acestora. Teoria aparitiie SD este privita in doctrina juridical sub 3 aspecte: 1. Aparitai unui stat si a unui system de dr concret,carcateristic statului dat(de ex: aparitia SD roman,aparitia sd portughez,a sd francez) 2. Aparitia statelor si sistemelor de dr characteristica acestora,ce se atribuie la o anumita etapa istorica sau epoca(de ex; aparitia sistemelor de dr antice,medievale,moderne,contemporane) 3. Aparitai statului si dr in general,adica a statului si dr ca fenomen sociala,cin cercetatorul poate sad ea raspuns concret la intrebarea despre ce stat si dr e vorba Celel spuse permte a vb despre: a) teoria particulara a aparitieiei SD; b)teoria speciala a aparitieiei SD; C)teoria generala a aparitieiei SD. Deci doctrina juridical sustine ca TGSD include in obiectul sau de studieu Tg a apritieiei SD,lasind ca teoria particulara si specialal de apriteiei a SD sa fie studiata de stiintele istorice insa acestea nici decum nu inseamna ca tgsd poate neglija aceste teorii. Puterea sociala si normele sociale din socitatea prestatatla

SD face parte din fenomenele sociale ale caror existenta se limiteaza la o anumita perioada de dezvoltare a societatii umane.Statul apare la o anumita treapta de dezvoltare a societatii de aceia elaborarae unui concept pe deplin stiintific al statului,pesupune cercetarea originii statului,a cauzelor care au determinat trecerea societatii de la formele de organizare nestatala la organizarea statatla a societatii. Cea dintii forma de convetuirea a oamenilor a fost hoarda.hoarda reprezinta un grup de indivizi reunite fara ncii o regula fixa.Viata horoadei era nomada,ea nu era legata de un loc de trai permanent.In acea perioada gruparea se manifesta numai in masura si in forma in care era folositoare pt conservarea speciei si lupta pt existenta.Aceasta era condiatai materiala necesara pt formarae si intarirea in spatiu si dezvoltatera in timp a legaturilor sociale,conditiile ce decurgeau din principiile generale biologice.Principalele mijloace de existenta rezultatu din vinatoare si pescuit. Dupa aceasta apare agricultura,se stabilesc locuintelel,incep a se recunoaste durabile legaturile de descendenta.Prima forma umna de comunitatea ce a luat loc hoardei primitive a fost ginta adic ao uninube de oameni bazati pe rudenie de singe,munca colectiva si apararea in comun a intereselor acestora,precum si prin comunitatea limbii,moravurior si traditiilor. Relatiile dintre membri ce formau ginta se caracteriza prin egelitatea tuturor,solidaritatae si ajutor reciproc.Aparteneta la o ginata sau la alta nu este conditionata de prezenta oameniluo pe un anumit teritoriu,ci de relatiile lor de rudenie,de singe si de descendenta. Intrucit in prima perioada de dezvoltare a gintei relatiile de casatorie nu erau inca organizate,rudenia se stabilea dupa mama.Pe o treapta superioara de evolutie,ginta matriarhala cedeaza locul gintei patriarhale unde tatal devine centrul vietii sociale,si de la el se stabilesc relatiile de rudenie.Ordinea evolutieiei poate fii reprezentata prin 3 faze successive: hoarda,matriarhat,patriarhat. Conducerea gintei,a a vietii economic,militarea, spirituale,aparitia unui organism de character obstesc hotaririle erau luate de adunarea generala a mebrilor adulti al gintii.Prob curente erau solutionate de un sfat,organ in frunte cu un conducator ales de ginta.organele conducatoare ale gintii puteau fi inlocuite oricind de ginta.Nu existat o categorie speciala de oameni care conduc,nu exista un organ special de constringere.Relatiile sociale erau reglemementatea de anumite reguli de convetuire sociala,cum ar fi obieciuri,moravuri si prescriptii religioase,in acesta perioada nu existat diferenta intre drepturi si indatoriri.La operioada mai avansata apre tribul care consituie o comunitate etnica si de organizare sociala a mai multor ginti sau familii inrudite.Formarae lor la o etapa posterioara este un process de considerare a legaturilor gospodaresti si culturale intertribale,ciocnirea militare, migratiunea populatieiei cauzata de aparitai proprietatii private. Permisle aparitieiei SD Conditiile aparitieiei organizatieiei statale a societatiisau format destul de lent in perioada destramerii comunei primitive atit prin evolutia treaptata afortelor si a relatiilor de productie cit si prin modificarea structurii si organizarii comunei primitive.Scgimbarile treptate in domeniu procurarrii celor necesare traiului,dezvoltarea agriculturii,a mestesugaritului,a schimbului constituie un pas enorm atit pt societate in ansamblu cit si pt fiecare individ.are loc trecerea de la econom

pradalnica la econm productive,deci omul devine producator.Apare familia,apare necsitatea de a stabili modalitatea de razbunare;ea ca regula se baza pe principiu egaliatii.Acest concept se rezuma la legea talionului,care cere sa interactioneze impotriva vatamarii sa faca cu aceeasi arma sau in aceiasi parte a corpului,amintind formula ochi pt ochi,dinte pt dinte. Dar regimul razbunarii duce la stabilirea grupului din cazua lupte de razbunare continua>din aceste motive apare tendinta ca ofensa,in loc sa fei razbunare,sa fie despagubita fie conform unor sisteme de tarifuri determinate,fie conform judecatii unui arbitru,ales de parti dintre cei mai batrini.In acest contex incep sa se schiteze elemtele statului:

1.

un nr de indivi destul de mare pt a ingadui o distributie organica a difgeritor activbitati si functii sociale 2. un raport constant de stapinire asupra unui teritoriu determinat 3. o organizatie juridical,format de obiceiul nedeslusit si autoritatea sefului In acesta comunitatae se observa tendinta de a substitui razbunarea prini ntermediul arbitrajului si repararea nedreptatii prin mijlocul unei compensatii.Statul odata a format urmareste sa valorifice acesta practica si arbitarjul see consolideaza si se organizeaza in mod stabil.In acest sens statul ofera intr-un anumit mod,serviciile sale partilor aflate in litigiu;dar nu poate inca in faza incipieta sa lise impuna aceste servicii sis a le oblige in fata autoritatii sale,deci judecatorul in acest perioada este numai cu arbitru care propune o intelegere sentinat asa poate fi acceptatat de catre parti dar nu este insotita de forta de constringere. Normele juridice apar in acea perioada pe doua cai: 1. o serie ed norme de conduita vechi(nome de obiecei,morala,norme religioase) sunt preluate si,aducinu-li-se elemtul sanctionar,sunt transformate in norme de dr 2. se creeaza norme de dr noi,create de noua putere. Conceptul statului si trasaturile lui Cuvntul stat" provine din latinescul status,semnificnd ideea de ceva stabil, permanent.In sensul su modern noiunea de stat" se folosete, ncepnd cu secolul alXVI-lea.Fiind o categorie social extrem de complex, noiunea de stat este folosit n mai multe sensuri.n sensul cel mai larg al cuvntului, statul e organizatorul principal al activitii unei comuniti umane care stabilete reguli generale i obligatorii de conduit, organizeaz aplicarea sau executarea acestor reguli i, n caz de necesitate, rezolv litigiile care apar nsocietate. In sens restrns i concret, statul este ansamblul autoritilor publice care asigur guvernarea. De aici noiunea de stat are dou semnificaii: societate forma de convieuire a comunitilor umane; putere organizare ce dispune de un aparat coercitiv. Ambele semnificaii pot fi admise simultan, deoarece ele se completeaz, statul - societate atrgnd;statul - putere pentru a realiza ceva i statul putere implicnd; statul - societate pentru a putea aciona. Exist diverse definiii ale statului, n aspect sociologic, politologic sau juridic, n care este abordat problema. Astfel: n aspectul sociologic,constituie o grupare de indivizi bine organizati care ocupa un anumit teritoriu geografic

recunoscut politic i asupra cruia o autoritate public exercit prerogativele de putere, nzestrat concomitent i cu vocaie de organizare a vieii colective; n aspectul politologic, statul apare ca o colectivitate uman istoric con stituit i organizat pe un anumit teritoriu, care se structureaz politic n grupul de guvernani i n restul populaiei; n aspectul juridic,statul reprezint ordinea juridic intern constituit din ansamblul de norme privind raporturile sociale (politice, economice, militare, culturale etc.), aplicate n interiorul statului. Statul poate fi privit ca o persoan juridic fiind titular de drepturi iobligaii, avnd astfel elementele necesare unui subiect de drept. Statul este un sistem organizational, care realizeaz n mod suveran conducerea unei societi (a unui popor tabilit pe un anuniit teritoriu), deinnd n acest scop att monopolul crerii, ct i monopolul aplicrii dreptului. Dicionarul tiinelor sociale, editat n 1964 sub egida UNESCO consider c terminul stat" desemneaz populaia", care locuiete pe un teritoriu distinct, organizat n aa mod n care o anumit parte a ei are posibilitaea s exercite n mod direct sau indirect un control,opernd cu valorile sociale (reale sau iluzorii), iar n caz de necesitate - apelnd la for;acest control se rasfrnge la un domeniu, mai mult sau mai puin limitat, de activitate a oamenilor. Analiznd caracteristicile statului expuse n definiiile de mai sus constatm c statul, caregul, e caracterizat ca: a) o organizaie politic a societii cu ajutorul creia se realizeaz conducerea social; b) o organizaie, care define monopolul crerii i aplicrii dreptului; c o organizaie care exercit puterea pe un teritoriu determinat al unei comunit umane; d) o organizaie politic a deintorilor puterii de stat care, n exclusivitate poate oblige exercitarea vointei generate, aplicnd n caz de necesitate, fora de constrngere. E caracteristic i faptul c'statul este definit prin referire la trei elemente, componente i anume: teritoriul; populaia (naiunea); puterea public politic:exclusiv sau suveran (suveranitatea). Dimensiunile statului si caracteristica acestora Statul se caracterizeaz prin cteva elemente sau dimensiuni istorice i politice, cumulatecalitativ.Acestea stau la baza oricrui stat i fr ele statul e de neconceput. La ele se atribuie:teritoriul, populaia(naiunea), autoritatea(puterea), politico exclusiv sau suveranitatea. Dimensiunile statului au o importan major. Ele condiioneaz att apariia, ct i dispariia sau renvierea statului. Teritoriul, alturi de popor i de puterea de stat, este unul dintre elementele indispensabile statului i reprez in t d imen sun ea lu i ma terial . Terito riul n u are semnificaia u nu i spaiu oarecare, e l este de o impo rtan mu lt mai mare, de o sr uctur tr id imen siona l, cu pr inznd subsolul, paiul aerian i ntinderea de pmnt delimitat de frontiere. Importana teritoriuluise configureaz, mai ales, prin funciile sale printre care cele mai semnificative snt urmtoarele: a)teritoriul permite situarea statului n spaiu i delimitarea acestuia fa de alte state(teritorii); b)limitele teritoriale determin ntinderea prerogatvelor puteri publice, rezultate din

suveranitatea i independena statului, astfel fii nd posibil delimitarea statului de celelalte puteri, instituii i fenomene strine; c)teritoriul este i un mijloc de aciune a statului, deoarece autoritile publice se pot manifesta eficient n anumite limite teritoriale. Prin resursele teritoriului se asigur, ntr-o msur mai mare sau mai mica, realizarea obiectivelor puterii i a dezideratelor cetenilor; d)teritoriul este simbolul i factorul de protecie al ideii naionale. El este o legturintim, profund i deosebit de puternic ntre om i pmntul pe care el i regseteidentitatea. Aceast legtur se exprim prin dragostea nelimitat a fiinei umane fa delocul pe care s-a nscut, pe care a trait sau pe care rmne dup moarte,populaiile indefinite i nestabile se integreaz ntr-o unitate avnd ca baz teritoriul. Alin (1) al art. 3 al Constituiei Republicii Moldova conine unui dintre caracterele juridice fundamentale ale teritoriului, stipulnd c Teritoriul Republicii Moldova este inalienabil". Proclamarea inalienabilitii teritoriului nseamn interzicerea nstrinrii lui sub orice forma. Abandonarea, pierderea prin prescripie, cesiunie, donaiile, vnzrile de teritorii snt incorapatibile cu prineipiul consfinit de Constituie, snt ilegale i interzise.Inalienabilitatea nseamn, de asemenea imposibilitatea oricrui alt stat de a exercita atribute de putere asupra teritoriului statului, indiferent de suprafaa afectat sau de motivele invocate. In textul constitutional examinat se menioneaz u n alt caracter juridic principal al teritoriului, indivizibilitatea, deoarece principiul acesta este consacrat n art.l, care prevede caracterele statului. Teritoriul reprezentnd unul din elementele principale ale statului, este ca statul, indivizibil Indivizibilitatea teritoriului n contextul analizat semnific evident unitatealui i este n strns legtur cu inalienabilitatea. Populaia constituie dimensiunea demografic, psihologic i spiritual a statului. Un stat fr populaie nu poate s existe, e de neconceput. Aceasta e i firesc. Statul este o societate uman organizat, o societate stabilizat n interiorul unor frontiere permanente. Cei ce locuiesc pe un teritoriu delimitat de frontiere i snt supui aceleiai puteri pot avea fa de acesta ori calitatea de cetean,de membru al statului respectiv, ori calitatea de strain (persoana avnd alt cetenie dect cea a statului n care locuiete), ori pe cea de apatrid.Dintre aceste trei categorii de persoane numai cetenii se bucur de deplintatea drepturilor i posed deplintatea obligaiilor stabilite de stat Autoritatea public exclusiv sau suveran (suve ranitatea) este cel mai characteristic element specific al statului. Puterea este un fenomen legal de autoritate, care se caracterizeaz prin: posibilitatea de a coordona activitatea oamenilor conform unei voine supreme, de acomanda, de a da ordine i necesitatea de a se supune aceste comenzi. Intr-o societate exist mai multe categorii de putere: puterea unor par-tide, puterea unor organizaii social-politice etc. Puterea statal ns este cea mai autoritar putere. Ea se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi: a)este un atribut al statului care se identific c ufora. Aceast for se materializeaz ndiverse instituii politico-juridice (autoriti publice, armat, poliie etc.) b)are un caracter politic; c)are o sfer general de aplicare;

d)deine monopolul constrngerii: numai ea are posibilitatea s foloseasc constrngerea i dispune de aparatul de constrngere; e)puterea destat este suveran La etapa contemporan suveranitatea tot mai frecvent este definit ca fiind dreptul statului de a conduce societatea, de a stabili raporturi cu alte state".,Art. 2 alin. (l).al Constituiei RM prevede urmtoare-le: ..Suveranitate anaional aparine poporalui RM, care o exercit n mod direct i prin organele sale reprezentative, n formele stabilite de Constituie".Suveranitatea naional const n dreptul poporului de a hotr necondiionat n privina intereselor sale i de a le promova i realiza n mod nestingherit. Poporul RM exercita suveranitatea naional n mod direct i prin organele sale reprezentative. ntr-un stat de drept democratic, administrarea poporului urmeaz a se realize prin popor i pentru popor, deoarece numai poporul este titularul suveranitii naionale. Titularu lsuveranitii ns nu poate s o exercite continuu n mod direct. Cel mai mult timp, puterea statului este exercitat n numele poporului de ctre anumite organe, crora le snt delegate funciile respective printro autorizare general , manifestat prin alegerea unor organe representative.Exercitarea suveranitii poporului se realizeaz prin organele sale reprezentative. Vedem astfel c n Constituie nu exist precizri referitoare la un organ anume. Esenial este ca organul prin care se exercit suveranitatea naional s fie un organ reprezentativ. Reprezentative snt organele n care membrii lor acioneaz ca mandatari ai poporului,lund decizii n numele celor care le-au dat mandatul respectiv. Constituia consacr ca organe reprezentative: Parlamentul (art. 60-76) consiliile locale i primarii (art. 112-113). Reprezentativitatea se asigur prin alegeri.Votul este instrumentul juridic de investire cu prerogative legale a autoritilor publice,crora li se delegheaz astfel exercitarea continu a suveranitii naionale. Suveranitatea are dou laturi: una intern i alta extern. Latura intern a suveranitii este chemat s sublinieze faptul c n interiorul statuluirespectiv, nici o alt putere social nu este superioar sau echivalent cu puterea statal.Pentru acest motiv, aceast latur este denumit i supremaia puterii de stat. Latura extern nu este altceva dect atributul suveranitii de a nu fi comandat n relaiilesale externe de cre nici o alt putere, indiferent de forma n care puterea public nsi aconsimit s se limiteze n unele din aceste relaii externe. ns limitarea suveranitii nu poatefi absolutiza-t. Caracterizati scopul,sarcinile si functiile statului Fiind principala instituie politic a societii, statului i revine un rol extrem de importante n societate. Locul i rolul statului snt determinate, n primul rnd, de scopul lui. Dac analizm diversele teorii referitoare la scopul statului, aprute pe parcursiil evoluiei istorice a umanitii putem evidenia dou concepii eseniale.

Prima este reprezentat de filojofia clasic greac, pentru care scopul statului este nelimitat, auto tcuprinztor.Conform acestei concepii, nu poate exista o sfer de activitate care n-ar prezenta vreun interes pentru stat.

Cealalt concepie aprut mai trziu, rezerv omului o activitate liber de orice dominaie din partea statului.; Este avansat ideea conform creia statul are ca scop numai ocrotirea dreptului i garantarea libertii Rolul statului nu rrnne neschimbat. El evo lueaz n funcie de valorile sociale ale colectivitii. La toate etapele de dezvoltare istoric statul este chemat s apere ornduirea respectiv Activitatea complex a statului determin di versitatea funciilor sale care se difereriiaz in functii interne si functii externe. Functi interna exprima politica interna a statului pentru realizarea ini privind viaa societii i a statului. n cadrul funciilor interne un loc deosebit ii revine functiei legislative, funcie politico-juridic, urmrind supunerea vieii sociale unor norme obligaorii prin limitarea i echilibrarea puterii autoritilor publice. Funcia executiv caracterizeaz activitatea concret a statului n realizarea sarcinilor propuse.Activitatea executiv se desfaoar pe multiple planuri rspunznd diverselor scopuri sociale. Funcia judectoreasc are sarcina de a soluiona litigiile aprute n societate, ca urmare a nclcrii normelor de drept. Functiile externe ale statului vizeaz, n general, activitatea statului n relaiile cu alte state.Statul democratic n epoca contemporan i exercit funciile externe pe dou direcii: 1. Dezvoltarea relaiilor cu alte state, n special statele vecine, att pe plan bilateral, ct i multilateral. 2. Integrarea rii n organisme internaibnale, pentru rezolvarea, att a problemelor interne, ct i a problemelor globale ca pacea, dezar-marea, securitatea popoarelor, cooperarea internaional , protecia ecologic mondial etc Formele statului: forma de guvernamint,structura de stat, regim politic Lturi componente, elemente constitutive ale formei destat snt: a) forma de guvernmnt; b) forma de organizare statal (structura de stat); c) regimul politic. Fo rm a de guve r n m n t de semneaz mo du l de fo rma re i o rga niza re a orga nelor sta tu lu i, atribu iile care re vin lo r, carac teristic ile i pr in cipiile care stau la baza ra por tu rilo r dintre acestea, n special dintre organul legiuitor i organele executive, inclusiv eful statului." Din punct de vedere al formei de guvernmnt cele mai frecvent ntlnite snt: Monarhia i republica. Monarhia ca forma de guvernmnt se caracterizeaz prin aceea c eful statului este monarhul (de la grecescul monas",ce caracterizeaz puterea unei persoane) - Monarhia absolutaeste cea mai veche forma de monarhie. Ea a existat pn aproape dezilele noastre Ca regul, o asemenea forma de guvemmnt de cele mai multe ori nu.a fost considerat raional, oportun. Aa, de exemplu, Aristotel considera cputerea absoluta a unuia singur nu este nici just, nici util." - Monarhia limitat (constituional) se caracterizeaz prin limitarea puterii monarhului prin legea suprem a statului (constituie). Monarhia pariamentar dualist se caracterizeaz prin faptul c monarhul i parlamentul,din punct de vedere legal, snt egali.

- Monarhia pariamentar contemporan este cea mai frecvent ntlnit forma a monarhiei(Anglia, Belgia, Olanda, rile scandinave etc.) .Puterea monarhului, de cele mai multe ori, poart un caracter simbolic. Republica este o astfel de forma de guvernmnt, n care puterea suprem aparine unui organ ales,pe un timp limitat. Persoanele care compun organul electiv snt responsabile juridic pentru activitatea lor - Republica Parlamentar se caracterizeaz prin faptul c fie c lipsete eful statului, fie cacesta este ales de ctre parlament, rspunznd n fata lui. Ca urmare, poziia legal a efului de state mai inferioar, comparativ cu a parlamentului (de exemplu, Italia, Austria, Germania, Finlandaetc.). - Republica Prezidenial se caracterizeaz prin alegerea efului de stat de ctre ceteni, fiedirect (prin vot universal, egal, secret liber exprimat), fie indirect (prin intermediul colegiilor electorale (de exemplu, S.U.A.) Structura de stat desemneaz organizarea puterii de stat n anumite limite spaiale, adic pe un an umit ter itoriu, rap or tu nle spec ifice ce se constituie ntre ele men te le, a lctuito are ale ansamblului statal, precum i legturile specifice dintre ntreg" i prile" lui componente. Categoria de structura cuprinde trei caracteristici: 1. Totalitatea.Aceast particularitate este strns legat de diferenadintre tot ntreg i elementele acestuia. Din acest punct de vedere enecesar de a tine cont de faptul c ntr-o structura nu pot fi incluseorice elemente, ci doar acele, care interacioneaz ntre ele.i 2. Transformarea.Structura nu este un ansamblu stabil, dat odat pentru totdeauna, ci un sistem de schimbri, de transformri.i 3. Autoconservarea.Structurile se regleaz ele nele i prin aceasta, se autoconserv, nu permit depirea frontierelor ei Regimul politic reprezint ansamblul metodelor, mijloacelor, pro-cedeelor de nfptuire a puterii, a relaiilor existente ntre elementele ce alctuiesc sistemul social-politic, relevnd maiales msura consacrrii i garantrii drepturilor i libertilor fundamentale ceteneti. Din punct de vedere al regimului politic se disting dou categorii de state: state cu regimuri politice democratice i state cu regimuri politice autocratice (totalitare). Democraia reprezint, aa cum determin i numele ei, acea forma de guvemare i regim politic n care puterea aparine poporului. De altfel, democraia este definit i ca o guvernarea poporului, prin popor i pentru popor. Regimul autocraticse caracterizeaz prin inexistena att a condiiilor juridice formale cti a condiiilor reale pentru manifestarea voinei poporului. Poporul nu are nici o posibilitates determine sau s influeneze politica intern i extern a statului Conceptul interpretarii normei juridice. Interpretarea este operatiunea prin care se stabileste o legatura logica intre dreptul astfel conceput si executia lui, incercinduse sa se deduca aceasta din urma din cel dintii. Astefel rezulta: a)Interpretarea apre ca o etapa a procesului de aplicare a dreptuilui. b)Scopul acestei operatinui logice consta in a coate in evodenta vointa legiuitorului matirealizata NJ ce se aplica.

c)Subiectul care aplica NJ urmeaza sa se convinga ca starea de fapt cu care el se confrunta se incadreaza in NJ ce se aplica. Necesitatea interpretarii e conditionata de uramaotrii factori: a) norma juridical NJ are un caracter general, impersonal, tipic si nu poate cumprinde toate situatiile posibile are pot aparaea. b) Orice NJ nu activeaza izolat ce in cadrul unui system bbine determinat unde fiacre norma isi are menirea sa. c) Interpreatrea NJ se impune de necesitatea de a intelege terminologia, stilul folosit de legiutor. d) In procesul de aplicare a dr. pot fi si cazuri de reglemantari contradictorii confuze neclare. In literature se utilizeaza pe larg asemenea termini cum: interpretarea legii, interpretare dreptului, interpreatare NJ. In present interpretarea dr. este folosita pentru a denumi activitatea de interpretare a dr. create de autoritatile publice. Literatra juridica ne vorbeste ca prioritate se da expresiei interpretarea NJ din simplu consideretn ca NJ este celula de baza, elemental primar piatra de temelie din care este constituit intregul zid normative-juridic al unui stat. Pe parcursul istroiei problema interpretarii dr. a fost tratat in mod diferit. Astfel initial a dominat principiul conform caruia nu poate interpreta legea decit cel ce a facuto mai apoi este actuala teoria exegetica cinform careaia tot dr. se gaseste in legea si interpretul trebuie sac ate solutia cazurilor neprevazute de lege tot in lege. Principiile interpretarii. Interpretarea are drept scop scoaterea in evidenta a continutului exact si complet a prevederilor normative-juridice. Principiile interpretarii pot fi private ca ideiile fundamenatle calauzitoare pe care se intemeoaza cel care interpreteaza dreptul. La acestea pot fi atrebuiete: 1. Tot ceea ce nu este prohibit este permis. Cu alte cuvinte, se adminte tot ceea ce legea nu interzice. Acest principyiu se pronunta in favoarea libesrtatii de actiune a individului. 2. Regula continuitatii interpreatrii. E un principiu care se pronunta in favoarea stabilitatii sensului NJ, stabilitati raporturilor juridice. 3. Principiul efectului util. Acest princiliu porneste de la premise ca legiuitorul a edictat NJ aplicabile, care vor produce efecte juridice, utiltatea carora nu poate fi contestata. 4. Controlul inetpretarii in raport cu rezultatul practice. Acest principiu porneste de la premise conforma careaia, in cazul in care textul NJ permite mai multe intrepretari, trebuie sa evidentiem rezultatul practice la care ar duce fiacre din acetse interpretari. 5. Dispozitiile gemerale nu deroaga de la cele speciale. Presupunind ca unii situatii I se pot aplica doua nome, una fiind generala si alta speciala unui caz dat, se va aplica norma speciala. 6. Trebuie sa interpretam totdeauna cu bun simt.Prin aceatsa se inainteaza cerinta ca interpretul sa faca prin interpretare sa prevaleze sensul usual asupra celui tehnic. Obiectul interpretarii. In interpretarea legii distingem doua cazuri: a) legea astatuat si sensul ei este clar. b) Legea a statuat insa sensul ei este indoielnic. In legatura cu obiectul interpretarii nj trebuie sa precizam ca sunt supuse interpretarii toate cele trei elemente ale normei: ipoteza,

dispozitia, sanctiunea. Ipoteza NJ este necesar de a fi interpretata pentru a cunoaste si a clarifica cu exactitate: carora categrii de dr. norma data se adrezeaza si care sunt conditiile, imprejurarile sau faptele la care se refera prescriptia acesteia. Ineterpretarea dispozitiei NJ are ca obiect stabilirea dr. si obligatiunilor ce revin persoanelor fizice sau juridice stabilite in cadrul disozitiei NJ. Interpretarea este necesara si in privinta sanctiunei NJ. Interpretul va preciza consecintele ce decurg dinn realizarea sau nerealizarea prescriptiilor normative , ce anume masuri vor vi aduse la indeplinire sub si prin autoritatea statului. Nu de putine ori interpretarea va stabili daca o NJ noua a abrogat sau nu, total sau partial, o NJ mai veche. Formele interpretarii dreptului. Interpretarea dr. constituie o activitate la care participa diferiti subiecti. IN dpendenta de calitatea subiectului si ca urmarea a acestei calitati de forta ei juridical, interpretarea poate fi de doua feluri oficiala si neoficiala. I. oficiala este in. ce se infaptuieste de un organ de stat in exercitarea atributiillor ce ii revin potrivit legii. Ca regula organele care emit acte normative procedeaza uneori la in. acestor prin acte interpretative .Acesta in. poarta denumirea in. autentica. In. oficiala are forta juridica obligatorie. Actul de in. oficiala se echivaleaza dupa forta juridical cu actul normative supus interpretarii I. neoficiala este in. facuta de subiectiice nu dispun de dr. de a interpreta oficial. Actul normativ. In. neoficiala se face de catre savanti, de catre avocati, de catre alti cetateni find facuta de subectii ce nu sunt purtatori ai unei parti din puterea de stat, in. neofociala nu are forta juridical obligatorie dar in cazul in care solutiile prouse conving organul cu dr. de in. oficiala de oportuninatea solutiei date, in. neoficiala capata o insemantate foarte mare. In aceasta ordine de idei, o insemnatate semnificativa o are in. doctrinala (este cuprinsa deobicei in operele stiintifice, este mai sistematica, mai generalizata de cit in. oficiala). Metodele intertpretarii In procesul in a textelor NJ se aplica cele mai diverse metode>Din aceste fac parte: Metoda logica este cea mai raspindiat metoda de in a Nj,consta in folosirea unor procedee ale logicii formale generale.Prin procedeele,regulile logicii,sunt fregvet utilizate urmatoarele reguli: a)Exceptia este de strica inter. Aceasta regula trebuie inteles in sensul ca exceptiile nu pot fi create prin in b) unde lege nu distinge,este nici interpretul nu o poate face este regula potrivit careia in cazul unei formulari generale a textului normative subiectul interp. nu poate introduce distinctii, deosebiri. c)legea trebuie interpretat in sensul aplicarii ei,ci nu invers este regula potrivit careia nu trebuie sa fie cautatta pricina pt a nu aplica legea. Pe linga regulile enumerate,metoda logica se sprijina sip e anumite argumente sau procedee de demonstratiei.La ele se atribuie: 1. Argumetum per a contrario.Acest argument se bazeaza pe legea logica a tertului exclus 2. Argumentul ad absurdum reducerea la absurd. 3. A majori ad minus (cine poate mai mult ,poate si mai putin).Acest argument desemnea situatia in care o

anumita autoritataea publica,cu puterae mai mare, poate sa fac ceia ce face o autoritate publica subordonata eii. 4. Argumentul a fortiori (cu atit mai mult).este argumetul sensul acruia consta in aceea ca ratiunea aplicarii unei NJ este mai puternica intr-o alta ipoteza decit cea indicate expres in nj respective. 5. Argumetul in dubia proreo,indoiala profita acuzatului. Metoda gramaticala aceasta met consta in stabilirae sensului exact a nj cu ajutorul procedeelor de analiza morfologica si sintatica a textului actual normative,pornindu-se de l a intelesul cuvindelor folosite,de la legatura dintere ele,de la constructia frazei,de la semnificatia semnelor de punctuatioe ETC. Este vb deci de aplicarae regul;ilor obisnuie al gramaticii la clarifiacrea textului juridic. Metoda sistematica aceast met consta in lamurirea sensului unei NJ,a unui text normativ,prin determinarae locului acestei norme sau acestui text in sistemul ramuri ide dr in sistemului dr in ansamblul,in ansamblu in sistemul principiilor fundamentale ale dr precum si in satbilirea legaturilor aceste NJ saau acestui text cu alte dispozitii normative Metoda istorica necsesita examinarae imprejurarile in care a fost elaborate nj sau actul normative respectiv.Ea peresupune cercetarea materialelor care au stat la baza elaborarii normei sau act norm,expunerea de motivele si discutiile ce sau purtatat pe marginea materialului normative supus intep. Metoda tehnologica consta in lamurirea continutului nj prin determinarea scopului urmarit de legiuitor atunci cind aceaste norme au fost adoptate.Nj au nu numai un contnuit,dar si o finalitate,un scop.Ele sunt adoptate pt atingerea unor obiective politice,ecom,sociale.De aceia este important sa se inteleaga continutul nj prin rapotarea lor la obiectivele urmarite. Conceptul raportului juridic RJ eset o relatie sociala reglementatat prin intermediul nj.Omenii intra in rj pt ca urmaresc realizarea unor scopuri,fie personale,fie sociale,fie impuse de nj.Trasaturile funadamentale ale rj consta in urmatoarele:

1.

RJ este un raport social.Prin urmare,dac orice rj este o relatie sociala,nu orice relatie sociala este un rj.Relatia sociala devine un rj numai in masura in care a fost obiectul de preocupare a legiuitorului,sub foram adoptariiunei nj care sa-o reglemeteze.Caracterul social al rj rezulta din faptul ca el se stabileste intodeuna intre oameni,cu participarea oamenilor

2.

RJ este un raport volitional. Prin caracterul coliotional al rj se intelege,in primul rind,el este reglementat de catre nj,norme care exprima vointa guvernantilor,vointa legiuitorului,vointa care in conditiile unui regim cu adevarat democratic,poate fi vointa poporului.Caracterul volitional al rj se manifesta prin vointa subiectilor ce participa la raportul dat.

3.

RJ este un raport valoric, Intr-un rj isi gasesc concretizarea valorile esentiale ale societatii. Prin intermediul nj satul incurajeaza,promoveaza si apara aceste

valori.In toate rj se stabileste o valoare de aceeia se poate spune ca intreg drept nu este decit o confruntare de valori

4.

RJ este o categorie isorica. Aparuta la o anumita etapa de dezvoltare istorica,o data cu apartia SD,rj poarta peceata epocii istorice respective Premisele aparitiei raportului juridic Pt aparitia rj sunt necesare anumite premise,la aceste se atribuie nj si fapta juridical. Norma juridica reprezinta premise fundamental a rj.Fara nj nu putem vb despite rj.Un rj nu poate aparea inafara nj.Anume nj e acea premise care stabileste problema esentiala.Nj stabileste cine poate fi subiect al rj dat.Tot ea determina statutul juridic al subiectilor si consecintele abaterii de la prevederiel nj.Nj is gaseste prin rj principalul sau mijloc de realizare.In legatura cu aceasta deseori rj este caracterizat ca o nj in actiune. In viata de toate zilele ne confruntam sau suntem martori la cele mai diverse fapte.,nu insa orice fapta are valaore de fapt juridic. Fapta juridica se considera numai acele imprejurari de care legiuitorul leaga aparitia,modificare sau stingerea rj. FJ pot fi clasifiacte dupa diverse criteria: In functie de caracterul voliotional:

1.

Evenimente juridica imprejurari sau fapte natural care se produc idependet de voinat omului, dar de producerea carora legea leaga unor efecte juridice,adica nastere,modificarea sau stingerea rj.cele mai fregvente evenimente care au o insemnatate juridical: nasterea,moartea, scurgerea timpului,calamitati natural Actiunile juridica sunt faptele voluntare ale omului de infaptuirea carora legea leaga producerea de efecte juridice,adica aparitia,modificarea sau stingerea rj.Actiunile licite sunt fapte omenesti desfasurate in strica conformitate cu legea. Printre actiunile licte un rol imporatant ii revine actelor juridice.distingem: acte jur de dr civil,acte jur de dr penal,de dr administrative.

2.

constituitive.Structurale, rj include in sine: subiectele rj,continutul rj,obiectul rj Subiectele rj pot fi: a) persoana ca subiecte individual de dr Cele mai multe rapoarte apar intre per fizice:cetatenti al statului dat,cetateni straini,personae fara cetatenie.Ca regula, cetatenii unui stat pot fi subiecti la diferite rj,acceptatae de catre stat cu participarae per fizice,in timp ce cetatenii straini sau apatrizi nu intodeuna pot participa in calitatea de subiect al raportului.Participarea per fizice la rj civile ridica problema capacitatii civile,care e cunoscuta sub 2 forme ale sale: - capacitatea de folosinta capacitatea unei per de a avea anumite dr si obligatiuni.Inceputul capacitatii de folosinat a unei personae fizice este marcata de nastere persoanei. - capacitatea de exercitiu aptitudinea persoanei de a dobindi si exerciat dr si de asi asuma obligatii prin savirsirea de catre ea a actelor juridice. b) Subiectele colective de dr Cele mai multe rj se incheie intre per fizice,si in primul rind,intre cetateni.Dar parti ale unui rj pot devein si anumite collective,organe de stat,organizatii obstesti sau chiar statul.Aceste forme organizationale participa la diverse rj si poarta denumirea de subiecte collective de dr.Statul participa in calitatea de subiect de dr atit in rapoarte juridice interne,cit si in rj de dr international. Tinind cont de principiu separatieiei puterii in stat,se poate conchide: -Parlamentul este subicet de dr constitutional -Organele executive central sau locale apar ca subiecte de dr administrative -Organele de justitie apar ca subiecte de dr in domeniul ocrotirii ordinii sociale Marea majoritatea a sub colective de dr o constituie personae juridice. Sunt recunoscute ca per jurid organizatiile care dispun de un patrimoniu distinct,pot dobindi un nume propriu, dr patrimoniale si dr personal nepatrimoniale si pot sa-si assume obligatii,sa figureze ca reclamanti in instant judecatoreasca.Per jur area cap de folosinta si exercitiu determinate de scop pt care a fost infiintata Continutul rj este format din anasmblul dr si obligatiilor subiectelor ce particpa la rj dat.Aceste dr si obligatiuni sunt prevazute de nj. NJ stabilesc pt fiecare participant la rj,anumite prerogative,anumite posibilitati individuale ,care poarta numele de dr subiectiv. Dr subiectiv permite titularului sau: Sa ia o anumita atitudine fata de dr sau,de ex sa se foloseasca de el - Sa pretinda o atitudine corespunzatoare din partae subiectului obligat Sa poata apela la calea statala pt apararea dr sau. Obligati asub e indatorirea pe care acesta sa o indeplineasca.Obligatia poate consta in a da,a face,a nu face ceva. Obiectul rj este

diferit percum sunt diferite sir j.C aurmare a diversitati a rj,obiect al rj poate fi: a) Actiunile pa care titularul dr subiectiv le indeplineste ori le poate pretinde si pe care celalalt subiect este obligat a le savirsi sau a se abtine de la savirsirea lor b) c) d) Lucrurile si alte bunuri matriale Valoarile nematriale Rezultatul creatieiei intelectuale

In dependent de nr participantilor la actul juridic pot fi deosebite:acte jur unilaterale, acte juridice bilaterale,acte jur multilaterale Subiectul Rj,continutul si obiectul rj O buna cunoastere a rj impune cercetarea elementelor,partilor sale

Conceptul raspunerii juridice Dictionarul lib rom moderne defineste rapunderea,ca fiind faptul de a raspunde,responsabilitatea. Responsabilitaea este definita ca obligatia de a efectu aun lucru,de a raspunde,de a da socoteal al ceva,raspundere Deosebirea dintre raspundere si rtesponsabilitatae se mainifesta prin urmatoarele: a) raspunderea presupune supunerea individului,responsabilitatea presupune cunoastere si apreciere,atitudine active,convingerea si angajare b) raspunerea este mai ales,de ordin normative,iar respo este de ordin valoric c) raspun. Se manifesta mai ale ca expresie a unor cernite pe carte scoietatea le impune agetului,in timp ce respon, se manifesta ca prezennta umana libera,ca expresie a cerintelor pe agentul le formuleaza la adresa societatii. d) Raspun. Vizeaza in mod direct conservarea sistemulu social dat,in timp ce,respon vizeaza mai ales,amelioarae sistemului social si dezvoltarea lui prin perefctionarea fiintei umane Ras jur este o parte integranta a raspunderii sociale.specificul ras jur consa in faptului ca ea se refara la obligatia de a raspune la incalcarea normei de dr. Rasp. Jur. Intervine ca rezultat al faptei ilicite si deriva din sanctiunile pe care legiuitorul o prevede in continutul nj. Acest raport se caracterizeaza prin: a) unul din sub este statul, iar celalalt sub este persoana care a savirsit fapta ilicita. b) In coninutul rj de constringere intra diverse dr. si obligatii correlative. c) Aplicarea sanctiunii se face in numele nstatului si are drept scop atit restabilirea ordinii legale cit si intarirea legalitatii. RJ. Are la baza urmatoarele principii: a) P legalitatii rj se mabifesta prin : raspunderea juridical are loc numai in baza nj; aplicarea sanctiuneii tine de competenta stricta a satului; insasi organelle statului activeaza in strica conformitate cu prevederile nj. b) P raspunderii pt fapte savirsite cu vinovatie, adica orice subiect de dr dpoate fi sanctionat numai atunci cinde este vinovat si numai in limetele vinovatiei sale. c) P raspunderii personale presupune rsapunderea stricta a persoanei care a savirsit fapta ilicita. d) P prezumtiei neivovatieii orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita ibn mod legal, in cursul unui process judiciar public, in cadrul caruia I sau

asigurat toate garantiile necesare apararii sale. e) P justitiei sanctiunii presupune proportionalitatea sanctiunii in raport cu gravitatea faptei. f) P operativitatii raspunderii g) P potrivit careia unei singure violari a nj ii corespunde o singura imputare a rj. O persoana nu poate fi pedepsita pentru una si aceeasi fapta ilicita de mai multe ori. Conditiile raspunderii juridice Raspunderea juridica survine numai atunci cind sunt intrunite anumite conditii: fapta ilicita; legatura cauzala intre fapta ilicita si rezultatul produs;existent vinovatiei; inexistenta unor imprejurari care exclude raspundrea juridical Fapta ilicita reprezinat imprejurarile de care legiuitorul leaga apaitia rj de constringere.Ea se manifesta printr-o comportare ce intra in contradictie cu prescriptii nj.Modalitati de comportare ilicita poate fi: actiunea sau inactiunea. Inactiunea consta dintr-o abtinere de la o actiune,impusa persoanei,prin norma juridical. Actiunea modalitatea cea mai fregveta de realizare a conduitei ilicite.ea presupune intideuna incalcare unei nj care interzice ceva Faptele ilicite pot fi diferentiate in: infractiuni(o fapta prejudiciabila,prevazuta de legea penala,savirsita cu vinovatie si posibila de pedeapsa penala),contraventii(o fapta ilicita ce atenteaza la personalitatea, la dr pers jurid),abateri disciplinare,fapte ilicite civile Legatura cauzala a faptei licite si a rezultatului daunator Latura cauzala a faptei licite si a rezultatului daunator este obiectiva.Carcaterul obicetiv al legaturilor cauzale inseamna ca aceasta exista independent de vointa omului si de recunoasterea ei.Stiinta dr porneste de la premise conform careia rasp jurd se declanseaza si subiectul faptei ilicite este tras la raspundere cu conditia ca rezultatul ilicita esteo consecinta nemijlocita a faptei sale ilicite. Vinovatia este o alta conditie a rasp jurid.Ea caracterizeaza atitudinea pishica a autorului fapte ilicite fata de fapta sa si fata de consecintele acesteia.Vinovatia implica si presupune recunoasterea capacitatii omului de a patrunde si a aprecia un lucru la just alui valoare..Vinivatia se poate manifesta prin doua forme: Intentie sau culpa Intentia se caracterizeaza printr-un complex de factori psihici printer care un rol primordial ii revine cunoasterii caracterului antisocial al faptei si acceptarii urmarilor ei negative.Intentia poate fi: Directa atunci cind persoana isi da seama de caracaterul social-periculos al actiunii sau inactiunii lui,a prevazut urmarile daunatoare ale acestora si doreste sa savirseasca fapta si actioneaza in acest scop Indirecta subiectul prevede caracterul ilicit al faptei sale si al urmarilor acesteia si accepta producerea faptei si a urmarilor ei Culpa este acea forma a vinovatiei in care autorul fapet ilicite nu prevede consecintele faptei sale,desi trebuie sa le prevada,sau prevazindule spera in mod usuratica ca ele nu se vor produce.Culpa imbraca doua forme: a)sineincrederea b)neglijenta Imprejurari care exclud raspunderea juridica Legea si doctrina semnaleza o serie de cause menite sa inalture caracterul ilicit al faptei ce produce consecinte negative in realitatea obiectiva.In prezenta acestor acuze

raspunderea nu se va declansa,fiind lipsida de temei.Deci,asemne cause exclude in acelasi timp si raspunderea.Conform art 35 al codului penal,se considera cause care inaltura caracterul penal al faptei:

a)

Legitima aparare este in consens direct cu dr si libertatile fundamentale ale omului .conform codulu penal,este in stare de legitma aparare persoana care : Savirseste fapte pt a respinge un atac direct,imediat,material si real,indreptata impotriva sa,a altei personae sau impotriva unui interes public si acre pune in pericol grav persoana sau dr celui atacat ori interesul public Savirseste fapata,prevazuta mai sus pt a impiediac patrunderea,insotita de violenta periculoasa pt viata sau sanatatea persoanei,intr-un spatiu de locuit sau in alta incapere

b)

Retinerea infractorului este o imprejurarae noua pt legislatia noastra.Conform codului penal se inteleg actiunile de cauzare a unor prejudicii in timpul capatarii si predarii organelor de dr a persoanei care a comis o infractiune,si cares e sustrage de la raspundere penala

rasp detinatorilor unui mandat politi,rasp membrilor guvernului pt fapte savisite in exercitiul functiei sale. Raspunderea penal. Este definite ca rj penal de constringere,nascut ca urmare a savirsirii infractiunii intre stat,pe de o parte si infractor pe da alta parte>in cadrul acestui rj statul are dr sat raga la raspundere pe infractor,sa-I aplice sanctiunea prevazuta de lege sis a-l constringe sa o execute.Infractorul este obligat sa raspunda pt fapta savirsita si sa-l constringa sa o execute Raspunderea civila este forma tipaca si tot odata cea mai dezvoltata a raspun jur.Ea se declanseaza in temeiul conditiilor fixate prin codul civil/Raspundere civila cunoaste doua forme: RC dilictuala si RC contractualal In dr muncii raspundere angajatilor poate fi: raspun matriala si rasp disciplinara.Ea survine in cazul cind angajatul incalca cu vinovatie obligatiile de serviciu si cauzeaza o paguba organizatie in care este angajat Subiectii rasp jur pot fi:

1.

c)

Starea de extrema necistate.Conform CP este in satre de ectreema necesitatea care savirseste fapta pt a salva viata,integritatea corporala sau sanatatea sa,a altei personae ori un interes public de la un pericol iminent care nu poate fi inlaturat altfel

d)

Constringerea fizica sau psihica. Este o alta cauza care inlatura caracterul penal al faptei.Conform CPNu constituie infractiune fapta,prevazuta de legae penala,care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege ca rezultata al constringerii fizice sau psihice,daca in urma acestei constringeri persona nu putea sa-si dirijeze actiunile

Persoane fizice Pt ca o per sa fie considerate subiect al arspunderii juridice,ea urmeaza sa corespunde unor conditii: sa aiba capacitatae de raspundere si sa actineze in mod liber. Capacitatea de a raspunde este o forma specifica a cap jurid ce atribuie subiectului de dr capacitatae de a raspunde pt fapta sa ilicita,ultima fiinda o manifestarea a vointei ei.A actiona in mod liber inseamna as-si propune anumite scopuri si a decide in ce mod ele pot fi atinse.Subiectul rasp jurd poate fi dor per capabile de a intelege caracterul faptei si consecintele acesteia.

2.

e)

Riscul intemeiat. Conform CP: Nu consituie infractiune fapta,prevazuta de lege penala,care a cauzat daune intereslor ocrotite de lege in cazul riscului intemeiatpt realizarea scopurilor socialmente utile. Doctrina juridical semnaleaza si alte cauze menite sa inalture caracterul ilicit al faptei,cum ar fi: lipsa pericolului social al faptei; cazul fortuit;iresponsabilitatea;betia fortuita; minoritatea faptuitorului;eroarea de fapt;consimtamintul victimei;executarea unei obligatii de serviciu;executarea unui dr In CP sunt imprejurari cunoscute sub denumirea de cauze care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii: amnistia; gratierea; impacarea; reabilitarea judecatoreasca CP prevcde liberarea de raspundere penala in cauzele: minorilor;trageri la raspunderi administrative;renunturi de buna voie la savirsirea infractiunii;caintei active;schimbarii situatiei;liberarii conditionate; prescriptii de tragerea la raspundere penala Formele raspunderii juridice.Subiectii RJ Fiecrae ramura de dr cunoaste o forma de raspundere specifica,cum ar fi: rasp.constitutionala; rasp.administrativa; rasp.civila; rasp.penala Raspunderea constitutional. Area la baza conceptia statului constitutional si democratic.Ea se refera la rasp sefulu statului,

Subiectele colective. Dac pers fizice,in conditiile legii,pot fi subicete al rapsunderii in toate cazurile,atunci sub collective pot sa raspunda numai din puntc de vedere civilsi in cazuri mult mai rare,administrative sau penal.De cele mai multe ori colecyiviatile apar ac subiecti ale raspun jur civile.Indiferent de forma de rasoundere la care sunt supuse sub colec,sanctiunile aplicate fata de acestea sint numai de ordin patrimonial.

Notiunea si trasaturile esentiale ale normei juridice. Reglementarea relatiilor sociale are loc prin intermediul normelor sociale.Dat fiind faptul ca aceste relatii tin de diverse domenii de activitate umana,diferite sunt si normele care le reglementeaza.O modalitate a normelor sociale sunt normele juridice.Aprecierea si cunoasterea mai corecta a normelor juridice implica atit caracterizarea trasaturilor comune tuturor normelor sociale cit si caracterizarea trasaturilor lor specifice.Punctul de pornire de la caracterizarea ei este: orice normal juridica e o norma sociala ,insa nu fiecare norma sociala e si juridical.NJ juridica poate fi numita doar a acea norma sociala ce contine o regula de conduita,stabilita sau autorizata de stat,menita sa reglementeze cele mai importante domenii de activitate umana si ocrotita de forta coercitiva a statului.Nicolae Popa:NJ poate fi definita ca o regula generala si obligatorie de conduita,al carei scop este de a asigura ordinea sociala.Ion Dogaru:NJ este o regula de conduita generala,impersonala si obligatorie,care exprima vointa organului legislative,regula al

carei scop este de a asigura ordinea sociala.Dumitru Baltag:NJ ca element constitutiv al dreptului este o regula de conduita ,instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta,a carei respectare este asigurata de forta coercitiva a statului.Autorii pun la baza defintiilor acele insusiri care permit deosebirea NJ de celelalte norme sociale,si se desprind anumite idei:1.NJ sunt stabilite sau autorizate de catre organele competente de stat.Ele exprima vointa statului ,indreptata spre reglementarea unui anumit tip de relatii din societate.Norma este prevazuta intotdeauna pt situatii din viata,in care este posibila selectarea diferitor variante ale conduitei.Prin urmare NJ se reduce intotdeauna la un comandament edictat de autoritatea competenta.2.NJ are un character general.Ea stabileste trasaturile tipice ale situatiilor din viata,la aparitia carora trebuie de aplicat indicele-tip al relatiilor sociale.Acest indice este reglementat de norma.Ca urmare,NJ apare ca model de conduita a participantilor la relatia sociala data.3.Norma de drept are menirea de a reglementa nu o relatie aparte ,ci un tip de relatii.Prin aceasta ea se distinge de actele aplicarii dreptului si dispozitiilor lor individuale.Astefel,norma de drept reglementeaza tipul de cazuri si raporturi,este adresata unui cerc de personae determinate prin indicii-tip.4.Norma de drept este prevazuta sa reglementeze conduita oamenilor printr-un tip special de relatii,la care participantii rezida in drepturi si indatoriri reciproce.Acest mod de reglementare a relatiilor sociale si a conduitei oamenilor alcatuieste trasatura specifica a realizarii dreptului.5.Un indiciu specific al NJ este ocrotirea lor prin constringere de stat.Dreptul nu are nici o valoare fara un aparat in stare sa impuna prin constringere respectarea normelor de drept.Prin aceasta,normele de drept se deosebesc de alte norme sociale.Masurile de constringere de catre stat ,aplicate in cazurile incalcarii normelor de drept ,sunt variate.Ele sunt indreptate spre exercitarea dreptului violat sau spre realizarea indatoririi neindeplinite,precum si spre pedeapsa infractorului.6.NJ din perspective sistemica evoca idea de dreptate.Egalitatea dintre oameni ,inspirata de dreptate sau sinonima cu ea ,poate fi teoretica si absoluta sau practica si relative.7.NJ este elemental de baza al sistemului de drept,este celula de baza a dreptului,sistemul juridic elementar.NJ se caracterizeaza prin 5 elemente:1-imperativul ipotetic,2-constringerea,3-validitatea,4inlantuirea si 5-eficacitatea.1.Spre deosebire de norma morala,care apare ca un imperativ categoric (sa nu minti) ,NJ este un imperative ipotetic.Prevederile ei sunt subordonate unei conditii (daca nu-ti platesti datoriile,iti vor fi confiscate bunurile)2.NJ spre deosebire de cea morala,comporta o constringere.Aceasta si deosebeste dreptul de morala.3.Conceptul de validitate este unul din conceptele cheie prin care Kelsen fundamenteaza teoria pura a adevarului.In viziunea lui Kelsen validitatea este conditia existentiala a NJ.Kelsen spune ca validitatea unei norme nu poate avea alt fundament decit validitatea altei norme.Norma care constituie fundamentul unei alte norme este o norma superioara.Si o asemenea norma este fundamentala.Toate normele,a caror validitate poate fi raportata la una si aceeasi normal fundamentala formeaza un system de norme ,o ordine normative.NJ nu constituie un system de norme juridice

situate toate la acelasi nivel ,ci un edificiu cu mai multe etaje,o piramida.4.Inlantuirea NJ rezulta din faptul ca NJ constituie un element al totalitatii ,o veriga dintrun system de norme care trebuie sa fie coerent,ordonat.NJ formeaza un system logic perfect,unitar,uniform.5.O NJ nu este valabila doar daca este efectiva.O norma care nu este aplicata,nici urmata nicaieri si niciodata ,adica o norma care nu beneficiaza de un minim de eficacitate nu este recunoscuta drept o NJ .Un minim de eficacitate este,deci,o conditie a validitatii NJ.Mircea Djuvara indica 4 elemente distincte pt NJ :1.reglementeaza numai intentii exteriorizate. 2.obligatiile ei au atit character pozitiv cit si negative. 3. NJ oblige unul fata de altul. 4. constringerea intervine invariabil din exteriorul persoanei ,pt a o determina sa intre in ordinea instituita si pt a reface aceasta ordine deze chilibrata intr-un mod oarecare. Structura Normei Juridice. NJ constituie elemental primar al sistemului de drept ,celula din care se construieste intregul edifice al dreptului.Pt a putea fi receptata ,inteleasa de catre toti subiectii de drept ,NJ trebuie sa aiba o anumita structura logica din care sa rezulte cit mai exact raspunsurile la citeva intrebari: cui ii este adresata NJ si in ce conditii norma data activeaza? Ce comportament prescrie statul subiectului de drept? Care vor fi consecintele realizarii sau nerealizarii prescriptiilor normativ juridice?Structura NJ poate fi abordata din 2 puncte de vedere: unul internalcatuirea logica a normei,si extern-modul de exprimare a elementelor logice ale NJ.Din punct de vedere logico-juridic,NJ are o structura trihotomica ale carei elemente sunt:ipoteza,dispozitia si sanctiunea. Ipoteza estea acea parte a NJ care determina cercul de subiecti carora le este adresata norma si stabileste conditiile ,imprejurarile sau faptele la care se refera prescriptia acesteia.Oricare NJ concretizeaza subiectii de drept carora ea este destinata.Categoria subiectilor poate fi determinate in mod diferit.Poate fi determinata o calitate sociala a subiectilor sau poate fi caracterizat subiectul in mod generic.Conditiile,imprejurarile la care se refera prescriptia NJ pot consta:intr-o stare de drept,in anumite circumstante de fapt,intr-un amestec al celor doua.Starea de drept .Uneori aplicarea unei prescriptii normative este conditionata de o stare de drept preexistenta.Exemplu:proprietarul de teren poate cere proprietarului de teren vecin sa ia parte la instalarea unui hotar stabil de demarcare sau a unui hotar deteriorate.Starea de drept (faptul de a fi proprietar) reprezinta ipoteza NJ.Circumstante de fapt.Aceste circumstante pot fi:fapte naturale,fapte ale omului,materiale sau intelectuale.Amestec de stari de drept si circumstante de fapt.Uneori aplicarea normei este conditionata de preexistenta unei stari de drept,careia i se ma adauga anumite fapte. Oricarei NJ i se poate stabili ipoteza,chiar daca nu este formulata in text,prin deductie,pe cale logica.In dependenta de gradul de precizie a formularii,de gradul de determinare ipoteze pot fi determinate si relative determinate. Ipoteza este determinata in situatia in care in acea parte a NJ sunt stabilite exact cercul de subiecti ,carora le este adresata norma si imprejurarile la care se refera prescriptia normei.Ipoteza este relativ determinata in situatia in care imprejurarile de aplicare a prescriptiei normei

nu sunt formulate in mod direct.In dependenta de nr imprejurarilor in care se aplica dispozitia normei,ipoteze pot fi simple sau complexe. Ipotezele simple sint acelea in care este formulata o singura conditie sau imprejurarile pt a se aplica dispozitia NJ. Ipotezele complexe sunt cele in care sunt formulate 2 sau mai multe conditii si imprejurari pt a se aplica dispozitia NJ.Ipoteza complexa poate fi cumulativa sau alternativa. Cumulativa ipoteza este atunci cind sunt prevazute 2 sau mai multe imprejurari in care trebuie sa existe impreuna pt ca prescriptia NJ sa fie aplicata.Este ipoteza complexa alternativa aceea in care sunt prevazute 2 sau mai multe imprejurari,iar pt aplicarea dispozitiei NJ este necesara existenta fie a unei imprejurari,fie a celeilalte sau a celorlalte.Ipotezele pot fi de asemenea ,enuntative cu character de exemplificare sau ipoteze limitative-caz in care imprejurarile la care se va aplica dispozitia NJ sunt enumerate prcis sin u pot fi extinse la alte situatii asemanatoare. Dispozitia este acea parte a NJ care stabileste conduita care trebuie respectata ,in conditiile si imprejurarile date de ipoteza.Dispozitia formuleaza drepturi subiective si obligatiile corespunzatoare ce revin subiectilor vizati de ipoteza NJ.Dispozitia NJ formeaza continutul,miezul NJ. Dispozitia cuprinde un ordin,o porunca care se refera fie la savirsirea unei actiuni,fie la abtinerea subiectului de la o actiune.Dupa gradul de determinare a conduitei prescrise-actiune sau inactiunedispozitia NJ poate fi determinata sau relative determinata. Determinata-atunci cind stabileste categoric drepturile si obligatiile subiectilor vizati de legiuitor.Relativ determinata-vom avea variante sau limite ale conduitei urmind ca subiectii sa aleaga singuri una dintre ele si sa determine conduita lor.Dupa caracterul conduitei prescrise si dupa latitudinea lasata destinatarilor lor,dispozitiile NJ pot fi imperative sau categorice si permisive.Imperative sau categorice sunt dispozitiile care impun un respect absolut de la care nu se poate deroga.Aceste dispozitii pot fi onerative si prohibitive.Dispozitiile imperative onerative impun o actiune,pretend o conduita activa a destinatarilor.Dispozitiile imperative prohibitive interzic,direct sau indirect,o anumita actiune si se regasesc in dreptul penal si in cel administrativ. Dispozitiile permisive nu cuprind un imperativ categoric:ea nici nu ordona,nici nu interzice. Ele stabilesc capacitatea juridica sau competenta,acorda imputerniciri,ofera posibilitati de exercitare a numitor drepturi si de satisfacere a unor interese legitime. Sanctiunea este al 3 element structural al NJ care precizeaza urmarile,consecintele ce apar in cazul realizarii sau nerealizarii dispozitiei NJ.Sanctiunea reprezinta modul de reactie,raspunsul juridic al societatiifata de conduita neconforma cu dispozitia NJ ,masurile concrete impotriva persoanelor ce au incalcat legea.Toate normele sociale sunt insotite de sanctiuni.Insa sunt deosebiri in sensul ca dreptul se caracterizeaza prin sanctiuni formalizate,prin reactie organizata,statala fata de comportamentul care lezeaza ordinea sociala.Alte sanctiuni morale,satirice,religioase sunt neformale; ele sunt rezultatul unei reactii spontane si care se concretizeaza in manifestari publice,batjocura,ironie.Sanctiunea are valoare

unei avertizari,indicind dezavantajele la care se expune cel care incalca prescriptia normativjuridica.Dreptul nu se limiteaza numai la prevederea sanctiunilor ci si la aplicarea lor.In decursul istoriei sanctiunile au diferit,de la o epoca la alta,de la un stat la altul.Acelasi lucru se poate de spus si despre etapa contemporana.In multe state pedeapsa cu moartea a fost abolita.Sanctiunea trebuie privita nu ca un scop in sine ci ca un mijloc de influenta. Dupa natura lor,sanctiunile pot fi patrimoniale si nepatrimoniale. Cele patrimoniale vizeaza patrimonial subiectului. Cele nepatrimoniale sunt cele privitoare la drepturile persoanei ,cele privitoare la actele persoanei ,cele privitoare la persoana.Dupa ramura de drept in care intervin avem:sanctiuni civile,disciplinare,penale,administrative,financi are.Dupa roulul lor deosebim:sanctiuni cu character repirmatorsi reparator.Dupa modul de reglementare:sanctiuni generale,cuprinse in legi-cadru,coduri si sanctiuni speciale reglementate prin norme speciale.Dupa efectele produse:sanctiuni cu effect precumpanitor moral si cu effect precumpanitor patrimonial.Dupa regimul lor juridic,deosebim:sanctiuni transmisibile si netransmisibile.In raport cu natura incalcarii,cu forma cu care o imbraca conduita ilicita:sanctiuni penale,administrative,disciplinare,civile.Din punct de vedere al gradului de determinare:determinate,relativedeterminate,alternative si cumulative.Determinate sunt sanctiunile care se stabilesc prcis de NJ .fara a se putea da o alta interpretare sau deviere de la NJ.Relativ nedeterminate sunt sanctiunile care pot fi stabilite numai pe cazul concret,avind o limita minima si maxima pe care autoritatea publica de realizare a dreptului o va stabili in functie de situatia concreta.Cumulative sunt sanctiunile in cazul in care organul de aplicare trebuie sa aplice 2 sau mai multe sanctiuni in acelasi timp.Alternative sunt sanctiunile in zcazul in care organul de aplicare poate opta intre mai multe sanctiuni. Structura logico-juridica a normei e stabila: o norma are intotdeauna cele 3 elemente,ipoteza,dispozitie si sanctiune.NJ se deosebeste de alte norme sociale prin faptul ca este garantata,asigurata,ocrotita de catre stat. Norma juridica si articolul actului normativ.Modalitati de exprimare a elementelor normelor juridice in articolele actului normativ. Dupa cum stin,NJ este alcatuita din ipoteza,dispozitie si sanctiune.Cele 3 elemente structurale reprezinta structura logica interna,stabila a fiecarei norme. Si cu toate ca nu le regasim formulare expres ele se deduc printr-o analiza logica a textului respectiv.Avind in vedere ca toate NJ se constituie potrivit schemei,aceasta schema se construieste de cel ce interpreteaza norma .Nu ne putem astepta ca elementele componente ale NJ sa fie regasite,in totalitate,in unul si acelasi articol.De aceea NJ nu trebuie confundata cu articolul de lege.Expunind in articolele de lege elementele componente ale NJ ,legiuitorul se conduce de niste reguli:--Ceea ce e de la sine clar,e evident nu e cazul sa expui,sa formulezi.Modalitatea de expunere a elementelor poate fi adaptata ramurii de drept,careia ii apartine norma.Intr-un mod se vor expune prescriptiile normative in dreptul penal,si in alt mod vor fi expuse acestea in dreptul constitutional.Astfel se considera ca dreptul penal are doar ipoteza si

sanctiune,dispozitia reiesind din sanctiunea normei.In dreptul constitutional pare la prima vedere ca NJ este lipsita de sanctiune.Sanctiunea implicita a incalcarii oricarei norme constitutionale este neconstitutionalitatea actului. Toate NJ contin sanctiuni.in cazul incalcarii NJ este posibil aplicarea constringerii.Ceea ce este expus odata,legiuitorul nu repeta a 2 oara. Din aceste considerente prescriptiile normativejuridice,de care urmeaza sa tinem cont la fiecare pas sunt reflectate in partea generala a legii.In partea generala a codului penal al RM gasim raspunsuri la la asemenea intrebari:ce este infractiunea,ce este responsabilitatea,care cause inlatura caracterul penal al faptei etc.NJ nu sunt separate si independente una fata de cealalta,ci se inlantuie,se completeaza reciproc,interactionind intre ele.Ipoteza unei NJ poate consta in respectarea sau nerespectarea unei alte norme. Orice norma care stabileste o sanctiune are la baza o alta norma,explicita sau implicitasi anume,aceea a carei incalcare a determinat necesitatea sanctiunii.Una si aceeasi prescriptie normativ-juridica,una si aceeasi formulare poate indeplini concomitent mai multe functii. Formularea ,care indeplineste intr-o NJ rolul de dispozitie,in alta NJ poate indeplini rolul de ipoteza.Formularea ce indeplineste intr-o NJ rolul de sanctiune,poate indeplini in alta NJ rolul de dispozitie.NJ se cuprind in actele normativ-juridice. Elementul de baza al actului normativ-juridic este atricolul. Rar cind un articol al actului normativ coincide cu o NJ.Astfel,elementele NJ pot fi indentificate cu usurinta.O astfel de modalitate de expunere a elementelor NJ in articol poarta denumirea de expunere directa. Destul de frecvent se apeleaza la metoda trimiterii.In acest caz,pt a reproduce NJ la justa sa valoare,e necesar sa tinem cont de alte articole din acelasi act normativ.Alteori,urmeaza sa tinem cont si de prevederile ce se contin in alte acte normative.Organul de aplicare trebuie sa coreleze texte din mai multe acte juridice.O asemenea modalitate de expunere a elementelor NJ se numeste in alb. Deci,rezulta faptul ca nu intotdeauna constructia tehnico-legislativa a normei coincide cu structura ei logicasi cei care aplica NJ sunt obligati sa interpreteze exact continutul logic al normelor. Clasificarea normelor juridice. A clasifica NJ inseamna a le a le grupa pe categorii pt a ne orienta in oceanul de NJ care ne incojoara,a le recunoaste,a le deosebi mai usor in cazul relaizarii lor.Problema clasificarii NJ prezinta un interes atit din punct de vedere theoretic,cit si practice. Ramura de drept constituie un criteriu important pt clasificarea NJ .Se laureste acest lucru prin faptul ca ramura de drept pune la baza diferentierea normelor in dependenta de obiectul regmentarii normative si metoda reglementarii normative.Potrivit acestui criteriu NJ pot fi clasificate: 1.norme de drept constitutional 2.norme de drept administrativ 3.norme de drept civil 4.norme de drept penal 5. norme de drept familial 6. norme de drept al muncii. Forta juridica a normelor de drept depinde de faptul in ce acte normative se contin si care e locul pe care il ocupa actul normative dat in sistemul actelor normative.Putem diferentia:a)NJ in legi (1.NJ cuprinse in Constitutie ,legi constitutionale 2.NJ cuprinse in legi organice 3.NJ cuprinse in legi ordinare.) b)NJ cuprinse in acte normative subordonate legii (1.NJ curinse in hotaririle normative ale

Parlamentului 2.NJ cuprinse in ordonantele Guvernului 3. NJ cuprinse in decrete ale Presedintelui Republicii 4. NJ cuprinse in hotariri ale Guvernului 5. NJ cuprinse in alte acte normative. Structura tehnico-legislativa sau modeul de redactare: 1.NJ complete (acele norme care cuprind in textul lor cele 3 elemente de structura :ipoteza,dispozitia si sanctiunea) 1.NJ incomplete (atunci cind nu toate elementele de structura ale normei se intrunesc in text) La rindul lor NJ incomplete pot fi : 1.norme de trimitere(cele care necesita luarea in consideratie a textului complet al actului normativ dat) 2. norme in alb(cele care necesita luarea in considerare a textelor altor acte normative) Caracterul conduitei prescrise. Caracterul conduitei prescrise rezulta din modul de reglementare a acestei conduite.NJ se clasifica in: norme imperative si norme dispozitive. Normele imperative sunt normele care prescriu comportamentul subiectilor de drept si nu admit nici o abatere de la aceasta.Ele pot fi:norme onerative (care prescriu in mod expres obligatia savirsirii unei actiuni) si norme prohibitive (care interzic savirsirea unei actiuni) Normele dispozitive sunt normale care acorda posibilitatea unui larg comportament subiectilor de drept, adica nici nu oblige nici nu interzic o actiune. Ele pot fi :norme permisive ( care permit o anumita conduita) si norme supletive (care acorda subiectului posibilitatea sa aleaga una din variantele de conduita prevazute de norma) Gradul de intensitatea incidentei: 1.Normeprincipii sau norme cardinale(acestea sunt normele cuprinse in Constitutii,declaratii ori sunt deduse pe cale de interpretare) 2. Normemijloace normative (acestea sunt normele care asigura traducerea cerintelor fundamentale de reglementare a ordinii sociale) Sfera de aplicare : 1.Norme generale (sfera larga de aplicare) 2. Norme speciale (aplicate intr-un domeniu strins de relatii sociale) 3.Norme de exceptie (stabilesc exceptii de la regula generala) Criteriul sociologico-juridic: 1.norme punitive (care confera pedeapsa juridica pt cei ce nu respecta comportamentul prescis de lege) 2. norme stimulative(care stabilesc un anumit system de stimulente) Alte criterii de clasificare a NJ. Un criteriu de clasificare mai poate fi si gradul de preciziune si de specificitate .Conform acestuia NJ pot fi: Norme de drept strict (norme de stricta interpretare) si directive sau strandarte (servesc ca criteriu de aplicare a actiunilor subiectilor) O categorie aparte sunt NJ organizatorice.Ele mai sunt numite de imputernicire sau de competenta.Scopul principal al acestora fiind fundamentarea cadrului legal de organizare si functionare a diverselor autoritati publice.Distingem,de asemenea, NJ materiale si procesuale.Cele materiale stabilesc drepturi,libertati,obligatiuni.Cele procesuale stabilesc modalitatile de realizare in viata a normelor materiale.Un grup distinct de norme sunt normele-definitii.Ele nu cuprind reglementari de conduita ci definesc,descriu sau confera (obligatoriu),un anumit inteles unor termini ai limbajului juridic.

Societatea si reglementarea normativa a relatiilor sociale. Societatea umana este un organism viu,un system logic orinduit si bine inchegat de elemente care se afla in raporturi si legaturi reciproce si care formeaza un tot intreg.Ca si oricarui system,societatii i se impune dirijarea comportarii si functionarea elementelor ei constitutive.Dirijarea permite orientarea societatii spre un anumit scop,si este necesara reglementare sociala.A reglementa inseamna a determina comportamentul oamenilor, al colectivelor de oameni, a impune o activitate umana in anumite limite acceptabile societatii.Reglementarea sociala se caracterizeaza prin urmatoarele:1.fiecarui tip istoric de societate ii este caracteristica o anumita masura de reglementare sociala 2.pe masura dezvoltarii societatii umane creste nivelul socializarii vietii 3.o tendinta de dezvoltare a reglementarii sociale o constituie formarea unor mecanisme de reglementare normativa a relatiilor sociale 4.pe masura dezvoltarii vietii sociale au loc schimbari calitative ale mecanismului de reglementare normative.Reglementarea sociala poate fi de 2 feluri: individuala (se face prin adresari personale concrete pt cazuri concrete si sunt valabile o singura data) si normative (este mult mai complexa presupunind o dirijare a comportarii prin intermediul anumitor metode ,adica prin intermediul unor reguli generale de conduita). Aceste modalitati de reglementare se practica in viata de toate zilele. Normarea inseamna stabilirea unor reguli care organizeaza conduita umana.Nici un process social nu poate avea loc fara reglementare.Exista 3 domenii din care decurge nevoia de supunere la norme: 1-legile vietii la general 2-legile mintii omenesti 3-insasi natura socialului. Deci,toate aceste 3 domenii se aduna intr-un singur tot,in norma. Normativitatea este necesara fiintei omenesti si confirma ipoteza nevoii noastre de a ne supune anumitor norme. Norma ne arata ca asa trebuie sa fie sau sa nu fie.Societatea isi formeaza un ansamblu de reguli care are menirea de armonizare a relatiilor sociale si fara de care societatea ar fi prada a anarhiei,violentei si egoismului.Nu

exista o relatie sociala careia sa nu-i corespunda o apreciere sociala.Fiecare fapta umana este permisa sau interzisa.Apecierile sociale pot fi facute de un grup social,de anumite organizatii sociale,de stat sau de intreaga societate.Fiecare etapa de dezvoltare sociala da prioritate unei forme de apreciere sociala.O astfel de apreciere poate fi regula de drept care exista cu scopul de a ocroti vointa fiecaruia din noi. Normele sociale,clasificarea si trasaturile lor. Normele sociale constituie totalitatea normelor ce reglementeaza relatiile sociale ,comportamentul oamenilor,actiunile colectivelor.Normele sociale reglementeaza conduita oamenilor in diferite domenii de activitate sociala.Fara actiunea normelor ar fi imposibila desfasurarea normala a vietii sociale de aceea normele sociale se dezvolta.Normele sociale contribuie la atingerea ordinii in societate,la stabilirea acesteia.In cadrul societatii omul se supune sau nu normelor sociale.Tendinta comportamentului uman de a fi in concordanta cu regulile prescrise se numeste conformitate.Insa conformitatea nu trebuie confundata cu conformismul (concept ce exprima o trasatura de personalitate reprosabila din punct de vedere etnic.)Conformitatea faciliteaza ordinea in societate.Ar fi ideal daca comportamentul omului ar corespunde exigentelor inaintate de normele sociale insa aceasta nu poate fi nicicind atinsa.Si apare un fenomen opus conformitatii:devianta.Dat fiind faptul ca relatiile sociale sunt extreme de variate,extreme de variate sunt si normele sociale.In cadrul sistemului de norme sociale pot fi evidentiate urmatoarele sisteme de norme: a)norme etice (de morala) b)norme obisnuielnice (obiceiuri) c)norme ale partidelor si ale organizatiilor social-politice, normele ONG d)norme religioase e)norme juridice f)normele tehnice. Normele sociale pot fi : a)in dependenta de sfera de reglementare normativa (norme social general-umane si norme caracteristice unor societati luate in parte) b)dupa modul de aparitie (norme ce au aparut spontan ,neorganizat asa ca obiceiurile si traditiile si norme aparute in mod organizat asa ca normele juridice) c)dupa continutul lor (norme politice,juridice,religioase) e)dupa natura ocrotirii,garantarii lor . Desi cuprind diverse domenii de reglementare sociala si se clasifica in diferite grupe ,normele sociale actioneaza intr-o anumita legatura reciproca. In procesul interactiunii,normele sociale se completeaza una pe alta.Formind un tot intreg,normele sociale au niste trasaturi comune: 1.orice norma reflecta conditiile epocii istorice,structura sociala,interesele diverselor grupari sociale.Ele nu sunt odata si pt totdeauna ,ci evolueaza. 2.Normele sociale reglementeaza relatiile sociale pt a conditiona desfasurarea normala a activitatilor umane.Astfel normele sociale semnifica un standart al comportamentului, prescriind anumite actiuni sau interzicindu-le. 3.normele sociale prevad si se bazeaza pe anumite situatii tipice care se intilnesc in societate in viata de zi cu zi. 4.normele sociale se adreseaza unor subiecti principali si au un character impersonal.Ea nu este adresata unei personae concret,ci anumitor categorii de persoane. 5.normele sociale sunt norme destinate pt a fi folosite de nenumarate ori. 6.normele sociale urmaresc incurajarea actiunilor si comportamentelor care sunt in concordanta cu scopul general si prevenirea conduitelor deviante. 7.normele sociale ce

reglementeaza aceeasi activitate trebuie sa fie reciproc rationale. Corelatia normelor juridice cu alte categorii de norme sociale. Morala reprezinta un ansamblu de conceptii si reguli cu privire la bine sau la rau,la drept sau la nedrept,permis sau nepermis. Valorile morale sunt scopuri sociale si atitudini :responsabilitatea,echitatea,demnitatea,dreptate a,libertatea.In ce priveste raportul dintre drept si morala s-au conturat mai multe puncte de vedere: dreptul (conceput ca minim de morala.Dreptul si morala nu sunt altceva decit 2 feete ale unuia si aceluiasi fenomen :morala este etica subiectiva iar dreptul este etica obiectiva), statul (singurul temei al dreptului) si curentele sociologice (admit prezenta spontana a dreptului in viata sociala ,ca urmare a presiunii unor factori social-politici). Analiza comparativa a dreptului si a moralei duce la concluzia ca ambele sunt ordini sociale normative,dar de tip diferit.Sunt ordini sociale normative pt ca ambele regleaza conduita oamenilor in masura in care ea intra in raport direct sau indirect cu cea a altor oameni.Totusi dreptul nu se poate confunda cu morala,intre ele existind anumite diferente: a)morala,spre deosebire de drept,are o virsta mult mai avansata. b)domeniul moralei este mult mai vast decit cel al dreptului c)morala este mult mai exigenta ca dreptul d)modalitatea de garantare a dreptului si moralei este diferita. Normele obisnuielnice(obiceiurile). Dreptul nu s-a despins doar din morala,ci si din obiceiuri..Normele obiceiurilor constituie o categorie a normelor sociale.Foarte apropiate de obiceiuri sunt si traditiile ,care sunt modalitati constituite in comportamentul oamenilor ce se transmit din generatie in generatie.In viata sociala,in sfera familiilor obiceiurile si traditiile se regasesc in ritualuri.Ritualul este o actiune sau un complex de acte ale omului avind un anumit character.Obiceiurile se concretizeaza in formule orale.Autoritatea lor se bazeaza pe faptul ca ele sunt rezultatul unei practice vechi si incontestabile. Normele politice fac parte din cele mai importante norme sociale reflectind legaturile politice din societate si reglementind relatiile politice dintre autoritatile publice,dintre autoritatile publice si cetatenii.Normele de cea mai mare importanta social-politica si cu un continut larg se numesc principii politice (suveranitatea poporului,separatia puterilor in stat, pluralismul politic ). Sistemul normelor politice exercita influenta asupra tuturor laturilor vietii sociale.Normele politice,materializate in actele juridice,capata forma de norme juridice.Fiecare norma juridica are si un aspect politic ,deoarece la aprecierea ei se aplica un criteriu politic. Normele religioase. Religia reprezinta un system de credinte ,convingeri,practice impartasite de un grup,oferindu-I fiecarui membru un obiect de adoratie fara de D-zeu, zei.Ea constituie un system de norme si porunci intemeiate pe invatatura cartilor sfinte sau pe autoritatea profetilor,invatatorilor.Initial normele juridice sunt confundate cu normele religioase.Mai apoi ele se desfac de la acestea.Insa si pina in ziua de azi sfera de reglementare a normelor juridice coincide cu cea de reglementare a normelor religioase. Normele tehnice. Sunt reguli care reglementeaza procesul productive.Ele se statornicesc intre oameni in cadrul participarii lor la viata economica,sociala si culturala.Scopul normelor tehnice este de a

10

obtine maximum rezultat cu minim effort.Normele juridice ,consacrind o serie de norme tehnice ,concura la dezvoltarea productiei in diferite domenii.La rindul lor,normele tehnice pot fi folosite si in activitatea juridical,prin prelucrarea mecanica,cibernetica a datelor si fapte juridice.

Conceptul si insemnatatea realizarii dreptului. Adoptarea NJ nu reprezinta un scop in sine ci doar prima etapa obligatorie a procesului de reglementare juridica a relatiilor sociale.Urmatoarea etapa e transpunerea in viata a prevederilor NJ. In caz contrar,NJ si-ar pierde insemnatatea. Realizarea in fapt a prevederilor cuprinse in normele de drept inainteaza mai multe conditii ce urmeaza sa fie respectate.In lipsa lor,realizarea dreptului este de neconceput. Iata unele: 1.traducerea in viata a prevederilor normelor de drept implica participarea unor subiecte respective,statul,autoritatile publice,autoritatile nestatale,persoanele fizice. 2.e necesar ca fiecare subiect sa-si cunoasca statutul sau juridic. 3.se impune asigurarea de catre stat a unui cadru organizatoric care sa permita tuturor,carora le sunt adresate NJ ,sa-si valirofoce prerogativele legale.Astfel,realizarea dreptului constituie un process de mare complexitate care se desfasoara in functie de o serie de factori:tipul sistemului social,natura relatiilor politice,a organizarii statale,tipul de relatii economice,conditiile nationale si internationale etc.Realizarea dreptului este dependenta de factorii sociali,de felul celor enumerate,dar in acelasi timp,ea implica,personalitaea fiecarui individ,al carui comportament este reglementat de NJ,libertatea individului care poate sa respecte sau nu prevederile legale.Asadar,cadrul actiunii umane constituie principalul factor ce determina transpunerea in viata a prevederilor NJ. Realitatea dreptului reprezinta desfasurarea vietii sociale in conformitatea cu NJ. Formele realizarii dreptului. Realizarea dreptului are loc prin intermediul mai multor forme.Problema formelor de realizare a dreptului este interpretata in literature de specialitate in mod diferit.Profesorul Nicolae Popa,considera ca relizarea dreptului imbraca 2 mari forme: realizarea dreptului prin respectarea si executarea dispozitiilor legale de catre cetateteni si relizarea dreptului prin aplicarea NJ de catre organele de stat si alte organisme sociale.Aceeasi pozitie o impartasesc si alti autori:Dogaru,Corbeanu,Voicu.Profesorii Ceterechi si Craiovan scot in evidenta 3 forme de realizare a dreptului: 1.realizarea normelor prohibitive 2. realizarea normelor permisive si onerative 3. realizarea normelor juridice de catre organele de stat competente.Profesorul rus,Lazarev,propune citeva criterii de clasificare a normelor. In dependenta de nivelul de realizare a prevederilor ce se contin in actele normative :1. realizarea prevederilor generale care se contin in preambulul legii si in articolele care determina sarcinile si principiile generale ale dreptului. 2. realizarea normelor generale,care determina statutul juridic si

competenta 3. relizarea,prin intermediul raporturilor juridice,a normelor concrete de drept. In dependenta de subiectii de realizare: realizarea individuala si colectiva. In functie de caracterul actiunilor de realizare a dreptului: 1. respectarea (prin respectare se realizeaza normele prohibitive. Esenta aceste forme se manifesta prin abtinerea de la savirsirea unor actiuni interzise de lege) 2. executarea (necesita actiuni active ce rezulta din prevederile imperative ale NJ. 3. utilizarea (exercitarea de catre subiecti a unor drepturi) 4. aplicarea dreptului (activitate complexa a subiectilor special imputerniciti de a face acest lucru ,prin imbinarea diferitor acte de comportament) Activitatea organelor,organizatiilor legata de aparitia,modificarea sau stingerea raporturilor juridice poate fi impartite in 2 grupe autonome: 1. raporturile juridice pot aparea intre subiecti cu statut juridic egal. 2. raporturile juridice pot aparea intre subiecti unde unul are imputerniciri autoritare speciale. Aplicarea ca forma speciala de realizare a dreptului. Realizarea dreptului de catre cetateni si organizatii nestatale se manifesta prin respectarea si executarea NJ si nu necesita o interventie din partea statului.O asemenea interventie se impune la realizarea dreptului prin aplicare.Aplicarea poate fi definita ca o activitate practica a statului prin care acesta infaptuieste prevederile NJ,actionind ca titulari ai puterii de stat. De aici avem urmatoarele: 1.aplicarea e o activitate practica in cursul caruia organele de stat infaptuiesk prevederile NJ. 2. organele de stat actioneaza,potrivit competentei lor,ca titulari ai autoritatii de stat. 3. aplicarea dreptului e o forma a activitatii statale. 4. activitatea de aplicare a dreptului se desfasoara conform unei proceduri speciale. Notiunea de aplicare a dreptului este rezervata numai acelor acte de realizare care sunt infaptuite de organele statului.Aplicarea se deosebeste de alte forme de realizare a dreptului prin prin faptul ca ea impune intotdeauna actiuni,care sunt obligatorii.Aplicarea are un character derivate,adica ea asigura realizarea dreptului pt terte persoane.Aplicarea unor NJ concomitent cere respectarea,executarea si utilizarea altor NJ.Necesitatea aplicarii dreptului apare atunci cind: 1.drepturile si obligatiile subiectilor nu pot aparea fara hotarirea autoritatii publice respective.2. aplicarea e necesara in cazul aparitiei unor litigii intre subiectii conflictului,privind anumite drepturi,incalcarii anumitor drepturi,aparitiei unor bariere pt exercitarea drepturilor. 3. aplicarea dreptului e necesara in cazul comiterii unor fapte ilicite. 4. in cazul unor fapte ale persoanelor fizice si juridice si a unor elemente de care legislatia leaga aparitia unor efecte juridice. Aplicarea dreptului poate fi privita ca un process complex ce se desfasoara nu la voia intimplarii,ci conform unor cerinte legate atita de necesitatea stabilirii corecte a imprejurarilor de fapt,cit si de necesitatea aplicarii corecte a NJ ce reglementeaza situatia stabilita. Astfel identificam mai multe faze ale procesului de aplicare a dreptului: 1. stabilirea starii de fapt 2. alegerea normei de drept ce se refera la fapta data 3. interpretarea NJ alese. 4. elaborarea si emiterea actului de aplicare a dreptului

5. executarea actului de aplicare si control asupra executarii lui. Stabilirea starii de fapt constituie prima faza a procesului de aplicare a dreptului.Ea presupune cercetarea si cunoasterea situatiei concrete,a imprejurarilor,faptelor ce fac obiectul aprecierii.Organul de aplicare va trebui sa cunoasca situatia reala sub toate aspectele ei.Fapta juridica va trebui cercetata pt a afla daca este pozitiva sau negativa. Stabilirea starii de fapt difera de la o ramura de drept la alta ,de la un caz la altul insa aceasta etapa nu poate fi neglijata. Alegerea normei de drept aplicabile constituie urmatoarea faza,care mai poarta denumirea de critica. La aceasta etapa urmeaza ca fapta respective sa fie apreciata din punct de vedere juridic.Numai in cazul unie aprecieri juridice exacte a starii de fapt organul de aplicare a dreptului va putea lua o decizie adecvata si invers. Iata de ce e necesar sa fie alese normele juridice care se atribuie la fapta data. Interpretarea NJ reprezinta un moment important al procesului de aplicare a dreptului si consta in lamurirea intelesului exact si complet a NJ,gasirea celei mai adecvate solutii juridice pt fapta concreta. Elaborarea si emiterea actului de aplicare a dreptului constituie cea mai responsabila faza de aplicare a dreptului.Ea incununeaza activitatea organului de aplicare a dreptului. Prin actul de aplicare are loc individualizarea NJ. Actele de aplicare constituie un temei juridic al aparitie,modificarii sau stingerii rapoartelor juridice.Fara existenta acestor acte ,fara individualizarea prevederilor generale la cazuri concrete ,intentia legiuitorului de a determina conduita subiectelor de drept nu si-ar atinge scopul. Executarea actului de aplicare si controlul executarii lui se impune ca o faza logica a procesului de aplicare a dreptului.E important ca hotarirea luata de organul de aplicare sa nu ramina pe hirtie dar sa fie realizata practic. Legea se traduce in viata prin actele de aplicare ,executate strict si in termen. Ideologia (principiile) aplicarii dreptului. Ideologia aplicarii dreptului este constituita din totalitatea ideilor,conceptelor,principiilor care se refera la faptul cum trebuie sa fie aplicare NJ. Ideologia include principiile care trebuie realizate in procesul aplicarii dreptului.Cele mai importante sunt: 1. Operativitatea aplicarii dreptului. Aceasta presupune rapiditate in procesul de aplicare a dreptului si constituie o conditie efectiva de combatere a faptelor ilicite si de aparare a intereselor oamenilor. 2. Obiectivitatea aplicarii dreptului.Aceasta presupune impartialitate in procesul de aplicare a dreptului.Aplicarea va fi obiectiva ,daca decizia adoptata se va fundamenta pe criterii ce nu depind de vointa subiectului applicator,ci pe fapte si argumente reale. 3. Oportunitatea aplicarii dreptului. Oportunitatea implica cercetarea specificului starii de fapt la momentul emiterii actului de aplicare,evidenta conditiilor de aplicare a NJ,necesitatea actiunilor procesuale determinate de starea de fapt. 4. Legalitatea aplicarii dreptului. Legalitatea implica conformarea aplicantului dreptului,respectarea limitelor competentelor de catre autoritatile publice, respectarea stricta a procedurii stabilite prin lege, elaborarea si limitarea actului de aplicare corespunzator cazului examinat. 5. Echitatea si justitia in procesul aplicarii dreptului. Echitatea readuce problema

11

existentei unor prescriptii fundamentale,desprinse din natura sau dintr-o ordine al carei scop este acela de a da siguranta vietii sociale,de a da fiecaruia ceea ce el merita. 6. Unitatea in procesul aplicarii dreptului. Acesta se manifesta prin faptul ca pentru cazuri asemanatoare se adopta decizii asemanatoare. Actele de aplicare a dreptului. Aplicarea dreptului reprezinta o activitate exercitata de autoritatile publice,persoanele oficiale si de organizatii nestatale,in forme prevazute de lege.Aplicarea dreptului se concretizeaza intr-un rezultat specific-actul de aplicare. Actul de aplicare a dreptului este actul juridic care produce anumite efecte juridice concretizate in nasterea,modificarea sau stingerea unor raporturi juridice. (Ion Dogaru). Actul de aplicare a dreptului nu trebuie de confundat cu actul normativ juridic. Deosebirile acestora rezulta din: 1. actul normativ juridic este un act primar,pe cind actul aplicativ este un act derivat. 2. actul normativ juridic intervine pe planul elaborarii dreptului,pe cind actul de aplicare a dreptului pe planul transpunerii acestuia in viata. 3. activitatea normativa juridica este rezervata doar unor autoritati publice pe cind activitatea de aplicare poate fi realizata de orice organ al statului. 4. actele de aplicare intotdeauna dau nastere unor raporturi juridice. 5. spre deosebire de actele normative care au un character general,impersonal,tipic, actele de aplicare a dreptului sunt acte individuale,concret determinate. 6. actul normative actioneaza in mod repetat,continuu,producindu-si efectul pina la abrogarea lui sau pina la expirarea termenului,pe cind actul de aplicare a dreptului isi consuma efectele odata cu solutionarea problemei. 7. hotarul ce separa actul normativ de actul de aplicare il reprezinta denumirea,scopul urmarit,continutul diferit si finalitatea celor 2 categorii de acte. Actele de aplicare a dreptului nu tin de competenta exclusive a unei singure autoritati publice.Ele pot fi emise de toate cele 3 categorii de autoritati publice(legislative,executive,judecatoresti). Prin actele de aplicare a dreptului se nasc,se modifica, se sting raporturi juridice concrete,ori apar drepturi si obligatii in sarcina unor subiecti de drept concret. Exemple de aplicare a dreptului: decizie de sanctionare,decizie de pensionare, order de perchezitionare,order de arest.In doctrina juridica au fost facute mai multe propuneri de clasificare a actelor de aplicare a dreptului.In dependenta de NJ care se aplica : acte de aplicare constitutionala,administrative,civile,financiare,f unciare,penale. In functie de structura NJ avem: actele de aplicare a dispozitie NJ si acte de aplicare a sanctiunilor NJ. Lacunele in drept.Completarea lacunelor.Aplicarea analogiei.Analogia legii si analogia dreptului. Adoptind acte normative,legiuitorul tinde ca ele sa cuprinda cele mai importante domenii de activitate umana,ca ele sa se refere la realitatea juridica a societatii.Dat fiind faptul ca NJ ii revine rolul de a ordona,apara si consolida raporturile sociale de importanta majora,este usor de inteles ca normele de drept trebuie sa fie apte sa concorde mereu cu dinamica relatiilor pe care le reglementeaza.Uneori pot fi intilnite si cazuri sind anumite relatii sociale desi ar trebui sa fie reglementate de NJ ,ele sunt

neglijate de legiuitor.In aceste cazuri poate fi vorba de lacune in drept. Vorbind de lacune in drept, trebuie sa tinem cont de faptul ca lipsa unei NJ pt a reglementa anumite relatii,situatii nu intotdeauna poate fi calificata ca o lacuna in drept.Prin urmare,putem vorbi de lacune in drept doar atunci, cind o reglementare normativa juridica e impusa de situatia concreta data,e justificata atit din punct de vedere juridic cit si practic. Aparitia lacunelor in drept este conditionata atit de cauze obiective,cit si subiective. Cauza a lacunelor poate fi si ignorarea regulilor elaborarii actului normativ. Acest process este un process complex in care trebuie luati in calcul factorii economici,sociali,politici,morali,istorici,natural i precum si tendintele de evolutie a societatii,specificitatea normativitatii juridice. Pt prevenirea lacunelor in drept ,in procesul elaborarii actelor normative trebuie sa se tina cont de tehnica legislativa care este o totalitate de metode,tehnici,procedee folosite la elaborarea actelor juridice. Se intilnesc diferite lacune (de forma,de continut),de asemenea pot fi totale sau partiale. Pe linga lacuna de drept,in literatura de specialitate putem gasi si lacuna legii,definita ca omisiunea legii de a rezolva o problema care ar trebui in mod necesar sa fie rezolvata. Aceasta omisiune ar trebui inteleasa atit ca reglementare pura si simpla a unei probleme cit si reglementarea insuficienta a acesteia.Rezulta ca nu orice lipsa a legii reprezinta o lacuna. Lacuna nu trebuie confundata cu imperfectiunea legii. Lacunele pot fi divizate in adevarate si false.Deosebirea dintre false si adevarate: adevarata lacuna consta in absenta normei aplicabile pe cind falsa lacuna consta in existenta normei,considerata nesatisfacatoare.Adevaratele lacune necesita completare;cele false- nu. Se mai face distinctie intre lacunele scuzabile si lacune nescuzabile. Cele scuzabile mai sunt numite si primare.Ele sunt conditionate de absenta necesitatii de reglementare juridica a unei relatii sociale. Lacunele nescuzabile (posterioare), apar in procesul redactarii proiectului actului normative,cind este necesara previziunea legiuitorului privind noile relatii sociale ce pretind reglementarea juridica. O problema nu mai putin importanta este solutionarea lacunelor.Problema implica raspunsul la 2 intrebari:cine poate constata si lichida lacunele??? Lacunele pot fi constatate de diversi subiecti si in diverse imprejurari.Ele pot fi constatate de autoritatile statului,de organizatii nestatale,savanti,specialisti. In ceea ce priveste lichidarea lacunelor,aceasta poate avea loc numai in cadrul official si doar de catre organele statului.Fiecare autoritate publica cu competente normative trebuie sa inlature lacunele din propriile acte normative. O alta posibilitate de solutionare a problemelor este analogia. Analogia este doar o modalitate de solutionare a unei probleme concrete cu care ne confruntam.Analogia nu completeaza dreptul,nu lichideaza lacuna.Aceasta ramine.Unica modalitate de completare a lacunelor este doar adoptarea actului normativ juridic ,care ar contine NJ,lipsa carora e scoasa in evidenta.Pt ca analogia sa fie acceptata este necesar sa fie indeplinita conditia: asemanarile care exista intre cazul nereglementat de actul normativ juridic sic el similr,reglementat de actul normativ juridic trebuie sa fie esentiale sis a prevaleze asupra deosebirilor dintre ele. Analogia este utilizata in 2 variante: analogia legii si analogia dreptului.

Analogia legii este un procedeu logic la care se recurge atunci cind se constata lipsa NJ ,care se refera la cazul ce urmeaza a fi solutionat,cautindu-se o NJ care se refera la o situatie sau un caz asemanator,pt a fi aplicata cazului supus solutionarii. Analogia dreptului este procedeul la care se recurge atunci cind la solutionarea unei cauze se constata nu numai ca lipseste norma de drept,darn u pot fi gasite nici NJ care sa reglementeze cazuri asemanatoare.Analogia dreptului este permisa doar atunci cind nu este posibila analogia legii. Ambele modalitati de aplicare a analogiei reclama prudenta.Utilizarea lor este posibila doar in cazuri strict necesare si in masura in care legiuitorul permite acest lucru.

12

Aalizati conceptul dreptului, caracterizai urmatoarele acceptiuni ale dreptului Cuvintul drept provine de la latinescul directus, ceea ce inseamna drept, direct, insa cuvintul care corespunde substantivului drept,era just (drept, dreptate,legi). Cuvintul drept este folosit in mai multe sensuri si anume: 1.dreptul-ca o categorie de norme sociale ce reglementeaza anumite domenii de activitate sociala,care prezinta un interes sporit pentru societate 2.dreptul-ca un system de reguli generale si obligatorii de conduita garantate, in caz de necessitate, de catre stat 3.dreptul-ca posibilitatea recunoscuta unei personae de a pretinde ceva de la o lata persoana 4.dreptul-ca o stiinta, ca o totalitate de cunostinte despre viata juridical a societatii, luata in complexitatea ei 5.dreptul-ca un system juridic, un ansamblu al fenomenelor avind acest character, incluzind in cadrul acestuia:constiinta juridical, normele juridice, raporturile juridice si formele institutionale cu character juridic 6.dreptul-ca arta a binelui si a echitatii Dreptul are la baza urmatoarele elemente: 1.Dreptul consta din un ansamblu de reguli de conduita 2.Regulile de conduita din care este format dreptul sint garantate de catre stat 3.Reguli de conduita care formeaza dreptul sunt generale, impersonale si obligatorii 4.scopul regulilor de conduita din care este format dreptul e de a desciplina comportarea membrilor societatii conform unor exigente si standarte recunoscute Dreptul rep sistemul normelor juridice, adoptate sau acceptate de catre stat, care reglementeaza cele mai importante relatii sociale, in scopul organizarii si disciplinarii comportamentului uman, conform unor valori si unor standarte sociale recunoscute, stabilind drepturi, libertati si obligatiuni juridice a caror realizare practica aste asigurata, in caz de necessitate prin forta de constringere a statului. Cuvintul drept cunoaste mai multe acceptiuni: -dreptul obiectiv, subiectiv, national,strain, international,pozitiv Fiind o categorie sociala, dreptul este un produs social complex in care se intruchipeaza vointa umana.Aceasta permite de a spune ca dreptul este o reflectare subiectiva a intereselor sociale. Dreptul obiectiv-se prezinta ca o totalitate de norme adoptate sau sanctionate de stat.El imbina necesitatea si libertatea. Necesitatea ca un domeniu specific dreptului rezulta din scopurile generale ale vietii sociale, scopuri prefigurate in ansamblu normelor legale. Dreptul subiectiv- e un rezultat concret a unei reguli abstracte printr-o indrituire concreta a persoanei. Drepturile subiective exista si se pot exercita numai in masura in care sint recunoscute de dreptul obiectiv, adica dreptul subiectiv este legat de titularul lui.

Dreptul pozitiv-se infatisarea totalitatea normelor juridice in vigoare dintr-un stat: un drept aplicabil imediat si incontinuu, obligatoriu si succeptibil a fi adus la indeplinire printr-o forta de coercitiune statala exterioara. Asadar este dreptul care se aplica intr-o societate data la un moment dat. Dreptul strain-reprezinta sistemele dreptului national din alte state Dreptul national-rep dreptul care actioneaza intr-un stat, este un rod al activitatii unui stat luat in parte Dreptul international-cuprinde normele juridice ce se contin in diverse izvoare internationale(tratate, acorduri, memorandumuri, conventii), apare ca un rezultat al activitatii intregii comunitati umane. Caracterizati factorii de configurare a dreptului Dreptul asemanator statului se dezvolta, normele juridice in vigoare sunt inlocuite cu altele.Aceasta reinnoire a dreptului depinde in mare masura de faptul ca dreptul este un produs la spiritului uman si avind o legatura strinsa cu alte fenomene reactioneaza la toate schimbarile ce au loc in cadrul acestor fenomene. Caracteristica evolutiei dreptului are la baza unele trasaturi principale: 1.Evolutia dreptului rep o trecere de la elaborarea spontana, inconstienta la elaborarea deliberata, constienta a lui. 2.Tot mai pronuntat trecerea de la particularitate la universalitatea dreptului, adica in sistemul de drept al fiecarui popor tot mai frecvent intilnim norme ce tin de interes general uman.Aceasta de refera mai mult la normele juridice ce reglementeaza drepturile si libertatile omului. 3.Evolutia dreptului o trece de la motive psihologice inferioare la motive superioare. Actualmente tot mai mult se evidentiaza motivele argumentate din punct de vedere stiintific Fiind un fenomen social complex dreptul isi circumscribe trasaturile in dependenta de anumiti factori de configurare prin care se identifica cauzele, care ii determina aparitia, existenta, evolutia, determinarile intr-o societate comparative cu alta sau cu altele. Factorii de configurare a dreptului rep inmportante surse din care dreptul isi ttrage obiectul, subiectele, continutul, forma. Factorii de configurare a dreptului pot fi grupati in urmatoarele categorii: 1.Factorul natural-de configurare a dreptului are la baza urmatoarele componente: -mediul geographic -factorii biologici -factorii fiziologici -factorii demografici 2.F.istoric-La baza oricarui system de drept sta un izvor istoric. Un system de drept nu va progresa daca nu va tine cont de trecutul sau, traditiile si obiceiurile spirituale ale neamului.Dreptul priveste faptele omului iiintr-un system de relatii sociale. Disparitia acestor relatii, modificarea llor se rasfringe asupra dreptului.Astfel un system de drept poarta amprenta originii si dezvoltarii sale.

3. F.social-politic-asupra dreptului din o societate influenteaza atit autoritatile cit si partidele politice care dispun de pirghiile puterii pentru a impune vointa lor societatii prin acte normative juridice. 4.F. social-economic-Progresul juridic se constituie numai prin un progress economic.Cit timp factorii economici nu permit transpunerea in viata a dreptului, acesta apare doar in calitate de intentie. In acelasi timp dreptul apare ca un garant si ocrotitor al progresului economic. 5.F.cultural-ideologic-constiinta sociala si juridical, cultura politica si juridical a societatii,destinatia morala aomului joaca un rol considerabil in viata dreptului. Cu ajutorul masurilor legislative statul asigura libertatea constiintei, asigura o constiinta si cultura juridica inalta.Inacelatsi timp constiinta si cultura juridical resping faptele ilicite,asigura ordinea legala din societate.Totodata o cnstiinta si cultura juridica inalta isi vor gasi reflectare in actele normative ale statului. 6.F.uman-omul este si subiect de drept si destinatar al reglementarilor juridice.Din acesste considerente factorul uman rep zona centrala de interes pt legiuitor.DAca nu ar fi omul nu ar fi nevoie de drept. Sin aceste considerente dreptul are la baza factorul uman.Nu omul exista pt drept,ci dreptul exista pt om. 7.F.international-are un impact major pt dezvoltarea sistemelor de dretp ale statelor lumii. O legatura indisolubila exista intre sistemele de drept ale stalelor ce se atribuie la aceeasi familie de frept cit si intre statela ce se atribuie la familii de drept diferite. Analizati esenta, continutul si forma dreptului Esenta dreptului poate fi privita ca unitatea laturilor, trasaturilor,raporturilor necesare care asigura identitatea si stabilitatea dreptului, deosebindu-l de alte fenomene sociale. Continutul dreptului consta din ansamblul elementelor, al laturilor si al conexiunilor care dau expresie concreta vointei si intereselor sociale ce reclama ificializarea si garantarea pe cale etatica. Dupa volum continutul dreptului este mai bogat decit esenta lui. Astfel, daca esenta caracterizeaza dreptul in profunzimea sa, continutul caracterizeaza dreptul in aspectul sau dimensional,in intindere. Continutul dreptului este mai aproape de realitatile sociale,avind si o dinamica proprie. Continutul este mai receptiv la schimbarile produse in societate.Se spune ca legislatiile sint mereu altele,dar exista ceva care planeaza deasupra lor si le serveste de cadru permanent, element care din cauza aceasta , poate fi numit formal si exista in mod necesar in orice relatie juridical. Prin elementele sale formale si permanente, fenomenul dreptului se distinge de celelalte fenomene. In privinta continutului drepptului sint de mentionat citeva pozitii teoretice: 1.Conform conceptului kelsian ,dreptul este doar un system de norme. KElsen atribuie normelor juridice 2caracteristici definitorii: validitatea-carwe desemneaza

13

conditia existentiala a normelor si eficacitatea-care exprima rolul lor. 2.Curentul sociologic. Reprezentantii curentului sociologic vizeaza spre realitatea sociala a dreptului, prin sustinerea tezei potrivit careia dreptul nu se limiteaza la lumea normelor juridice, centrul de gravitate a dreptului in epoca noastra, ca si in toate celelalte timputri nu trebuie sa fie cautat in lege, nici in jurisprudenta sau in doctrina, nici, mai general in tr-un system de reguli, ci in societatea insasi. 3.Tendinta actuala este de a explica si concepe dreptul, considerind ca in continutul sau intra factori complexi,atit normative, cit si sociali,solutii care ofera raspunsuri pentru mobilitatea dreptului ca urmare a schimbarilor survenite in societate. Forma dreptului are in vedere modul de exprimare a normelor juridice. Ea desemneaza modul de structurrare si organizare a elementelor lui de continut,precum si modul ecestuia de exteiorizare. Forma dreptului are 2 laturi: Interna-rep chiar sistemul dreptului in complexitatea sa, partile constitutive ale acestuia, gruparea normelor juridice ce formeaza acest tot intreg pe ramuri, subramuri, institutii juridice. Externa-poate fi analizata din mai multe puncte de vedere:

a) b) c)

dinpunet de vedere al modalitatilor de exprimare a vointei legiuitoruluiizvoarele dreptului din punct de vedere al modalitatilor de sistematizare a legislatiei-codificarii incorporarii

din punct de vedere al modalitatilor de exprimare a normelor de drept in diferite acte normative juridice ale autoritatilor publice-legi, ordonante, hotariri, decrete. Analizati conceptual principiilor dreptului 1.Principiul asigurarii bazelor legate de functionare a statului-acesta este principiul-cheie al fiecarui stat. El constituie o premise a existentei statului de drept. Intr-o societate democratica puterea nu poate sa nu apartina poporului.Aceasta trebuie sa isi gaseasca formule juridical positive si structuri organizatorice opportune care i-ar permite un cuvint hotaritor in solutionarea problemelor principale ale statului. 2.principiul libertatii -starea unei personae libere care se bucura de deplinatatea drepturilor politice si civile in stat Starea celui care nu e supus unui stapin.Situatia unei personae care nu se afla inchisa sau intemnitata Intr-o societate democratica statul-organismul politic care dispune de forta si decide cu privire la intrebuintarea ei-garanteaza juridic si efectiv libertatea individului.Libertatea este calitatea specifica a omului. A renunta la libertate inseamna a renunta la calitatea ta de om,

la drepturile umane, ba chiar la datoriile sale-mentiona Jean-Jacques Rousseau. 3.Principiul egalitatii-principiu potrivit caruia tuturor oamenilor, statelor sau natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impugn aceleasi indatoriri prevazute de drept; situatia in care oamenii se bucura de aceleasi drepturi si au aceleasi indatoriri. 4.Principiul justitiei, echitatii si dreptatii-Justitia rep acea stare generala ideala a sociatetii, realizabila prin asigurarea pentru fiecare individ in parte si pt toti imtreuna a satisfacerii drepturilor si a intereselor lor legitime. Ideea de justitie este strins legata de dreptate, echitate.Dreptatea-principiul care cere sa se dea fiecaruia ceea ce I se cuvine sis a I se respecte drepturile 5.Principiul responsabilitatiiresponsabilitatea se infatiseaza ca un fenomen social intrucit exprima un act de angajare a individului in contextul relatiilor sociale.Responsabilitatea determina un anumit comportament al individului fata de alti indivizi, al individului fata de societate si al societatii fata de individ. Responsabilitatea este strins legata de libertate, mai mult ca atit libertatea este o conditie fundamentala a responsabilitatii. Clasificati princiipiile dreptului Principiile dreptului civil: -principiul egalitatii partilor -princ responsabilitatii civile Principii specifice dreptului penal: -Nullum crimen sine lege-nu exista infractiuni fara lege -Nulla poena sine lege-nu exista pedeapsa dfara lege -Individualizarea pedepsei Principii specifice dreptului commercial: -liberatea comertului -concurenta loiala Principii specifice dreptului procesual -princ contradictorialitatii -princdisponibilitatii -princ oralitatii dezbaterilor -princ aflarii adevarului -princ garantarii libertatii persoanei -princ respectarii demnitatii umane -princ garantarii dreptuluila aparare Caracterizati importanta teoretica si practica a principiilor dreptului Importanta teoretica a principiilor dreptului rezida din aportul lor la opera de creare a dreptului. Acest rol este exercitat sub influenta traditiei si inovatiei. Traditia apare ca o constanta a unui popor, ce nu poate fi neglijata in nici un domeniu de activitate sociala, inclusive, in cea de creare a dreptului.Principiile directioneaza activitatea legiuitorului si asigura o continuitate inevoluatia dreptului si o stabilitate relative a acestuia. Inovatia asigura transformarea permanenta a dreptului conform noilor cerinte sociale.Principiile devin puncte de plecare, de referinta in modificarea sistemului dreptului. Importanta practica a principilor dreptului rezulta din urmatoarele idei: -principiile generale ale dreptului sint isvoarele creatoare ale dreptului. Continutul normelor juriice este

determinat de principiile generale ale dreptului -principiile generela ale dreptului impun sa se face dreptate,sa biruiasca justitia, nimeni san u fie favorizat pt ca nimeni nu este mai presus de lege,toti sunt egali in fata legii -principiile dreptului privesc omul, libertatea si demnitatea lui, inclusive apararea acestor drepturi organizata prin stat -in cazuri determinate, principiile dreptului tin loc de norme de reglementare. Atunci cind, intr-o cauza legea tace, judecatorul solutioneaza cauza in temeiul principiile generale ale dreptului. Caracterizati notiunea de izvor de drept. Clasificati izvoarele de drept Prin izvoare ale dreptului intelegem material, elementele care formeaza substratul regulilor dreptului si diferitele moduri prin care aceste reguli sint stabilite sin e sint cunoscute. Izvorul de drept este forma de exprimare a alegerilor juridice, modalitatea generala prin care dreptul devine cunoscut de cei al caror comportament il prescrie. Notiunea de izvor de drept este utilizata in mai multe sensuri: -izvor material si formal al dreptului -izvor directe si indirect la dreptului -izvor scris si nescris -izvor intern si extern -izvor creative si interpretative In literature juridical sint propuse mai multe clasificari : Invoare fundamentale : -constitutii -principiile dreptului -tratatele internationale privind drepturile si liberatile omului Izvoare generale: -legi ordinale -codurile Izvoare detaliatoare: -decretele -ordonantele guvernamentale -deciziile oficiale si teoriile juridice neoficiale Izvoare intregitoare -cutuma -jurisprudenta O alta clasificare: a)in functie de izvorul material al normei -surse nationale,internationale si straine b)in functie de sursa formala -surse scrise si nescrise c)in functie de ierarhia normelor: surse suverane, subordinate, subsidare In evolutia sa dreptul a cunoscut urmatoarele forme de exprimare: 1.cutuma 2.practica judiciara si precedentul judiciar 3.doctrina 4.contractul normative 5.actul normative 6.alte izvoare ale dreptului

14

Caracterizati izvoarele formale ale dreptului, obiceiul juridic, precedentul judiciar si practica judiciara,doctrina juridical, contractul normative,actul normative juridic, alte izvoare ale dreptului. Cutuma In succesiunea istorica a izvoarelor de drept, obiceiul juridic ocupa locul 1. Obiceiul este cea mai originala forma de manifestare a vointei speciale. Daca se face o analiza a cutumei ca izvor formal al dreptului se va constata ca ea se intemeiaza pe cazuri concrete care au precedat.Cutuma apare intr-o practica indelungata.Cutuma are 2 elemente constitutive: -uzajul, adica o practica sociala constanta si uniforma.Pentru ca uzajul sa fie considerat cutuma, el trebuie sa indeplineasca anumite conditii:repetarea, durata, constanta, claritatea -convingerea juridical.Pentru ca uzajul sa ase transforma in cutuma, el tre sa fie conceput de colectivitate ca fiind necesar. Precedentul judiciar si practica judiciara Precedentu judiciar este o solutie data de instanta intr-un caz similar anterior. Precedentul judiciar multiplu este ceea ce numim practica judiciara, sau totalitatea hotaririlor judecatoresti pronuntate de catre instante.Avind in vedere ca nu numai instantele judecatoresti, ci si organelle administrative aplica dreptul, precedentul judiciar si practica judiciara se intilnesc si in solutiile date de catre aceste organe.Rolul practicii judiciare, intr-o masura mai mare sau mai mica, a fost apreciat pe parcursul evolutiei.Datorita activitatii judecatoresti, practiciai accumulate s-au facut rectificarile respective, cautindu-se cele mai opportune solutii. Doctrina juridical Doctrina este stiinta juridica care cuprinde analizele, investigatiile, interpretarile facute de specialisti femonenului juridic.Doctrina se manifesta prin diferite forme: 1.tratatele si cursurile care sint expuneri sistematice, in care este prezentata fiecare ramura de drept 2.comentariile care cuprind interpretarile textelor legii 3.repertoriile sistematice sau alfabetice, in special ale hotaririlor judecatoresti 4.monografiile, ca lucrari consecrate unor preobleme juridice 5.studiile, articolele, tezele elaborate, prezentate in publicatii stiintifice de sprecialitate Stiinta juridical are o importanta majora.Ea contribuie la cunoasterea fenomenului juridic, relatiilor sociale supuse reglementarii juridice, in interpretarea si aplicarea corecta a legii, in dezvolatarea si prefectionarea dreptului. Contractul normativ Contractu normativ este contractul care stabileste anumite reguli de conduita.Contractele normative pot opera in asa domenii cum ar fi:

1.in dreptul constitutional, in material organizarii si functionarii structurii federative a statelor 2.in dreptul muncii si securitatii sociale contractul colectiv de munca est eun contract normative, deoarece, prin continutul sau, stabileste reguli de conduita generala si obligatorii. 3.in dreptul international public contractul normative poate fi intilnit sub forma tratatelor si acordurilor internationale. Actul normative-juridic Actul normative-juridic poate fi definit ca fiind izvorul de drept creat de autoritatile publice(Parlament, Guvern, Presedinte, organelle autoritatilor publice locale), izvor care contine reguli generale si obligatorii, a caror aplicare la nevoie este asigurata prin forta coercitiva astatului. Actele normative-juridica, adica actele de elaborare a dreptului, se deosebesc si de actele generale de lamurire sau interpretare oficiala a normelor juridice, care, de asemenea, nu stabilesc noi norme de drept, nu modofica continutul celor in vigoare, cid oar precizeaza esenta lor, uneori insufficient dezvaluita in textul legii. Acte legislative : 1.Constitutia RM adoptata la 29 iul 1994 2.Legea privind modul de publicare si intrare in vigoare a actelor oficiale nr.173-XIII din 06.07.1994 3.Legea RM privind actele legislative nr.780-XV din 27.12.2001 4.Legea cu privire la Guvern nr.64-XII din 31.05.1990 5.Legea RM privind actele normative ale guvernului si ale altor autoritati ale administratiei publice centrale si locale. Alte izvoare ale dreptului Statul creeaza regulile, in timp ce individual actioneaza prin intermediul actelor private care sint adoptate de diverse formatiuni sociale(corporatii intermediare) Dupa scopul pe care il urmaresc aceste corporatiuni pot fi: -Corporatii cu character economic(societati comerciale) -Corporatii cu character social(sindicatele, fundatiile caritabile) -corporatii cu character educativ, sportive, cultural(scolile, institutiile stiintifice, asociatiile sportive) -Comunitatile ideologice si religioase. Aceste corporatii stabilesc anumite reguli.Aceste reguli se contin in diverse statute, regulamente si sint obligatorii pt fiecare membru al lor.Desi sint sures de drept autonome, ele trebuie sa se conforme regulilor adoptate de catre stat. Caracterizati actiunea legii in timp, spatiu, asupra persoanelor Normele juridice sint adoptate in vederea realizarii lor practice.Adoptind un act normative, legiuitorul urmareste scopul ca normele ce se contin in el sa produca efecte juridice, adica sa contribuie la reglementarea mai eficienta a relatiilor sociale respective, sa ofere garantii acestor relatii, sa protejeze anumite valori sociale. Actiunea legii in timp Timpul juridic defineste ligevitatea actelor normative juridice, a legilor, normelor juridice, a efectelor lor. Se evidentiaza 3 momente:

1.Intrarea in vdigoare a legii(marcheaza momentul in care legea dobindeste forta obligatorie petru toti cei carora li se adreseaza) 2.Actiunea efectiva a legii(adica legea nu isi extinde actiunea sa nici inainte de intrarea in vigoare si nici iesirea din vigoare) 3.Iesirea din vigoare a legii(termanul pina la care va actiona) Se cunosc 3 modalitati prin care o lege iese din vigoare: -ajungerea la termen(pin acind va actiona) -abrogarea(legile fara termen isi incetineaza activitatea prin renuntare la ele) -desuetudinea(legea continua sa ramina in vigoare atita timp cit nu a fost abrogata) Actiunea legii in spatiu Norma juridical are efecte localizabile inauntrul granitelor care delimiteaza teritoriul statului, insa exista si exceptii extrateritorialitatii: 1.legea nu se aplica pe teritoriul statului respective in privinta unor categorii de personae straine si a bunurilor acestora.Este cazul persoanelor care beneficiaza de imunitate diplomatica, de cladirelle reprezentantelor diplomatice. 2.legea unui stat urmareste pt cetatenii statului respective chiar atunci cind ei isi au domiciliul sau resedinta in strainatate, pe teritoriul altui stat. Actiunea legii asupra persoanelor Ctiunea normelor juridice asupra persoanelor nu se infaptuieste la fel, fata de toti subiectii de drept, Totusi sint 2 principii fundamentale care guverneaza aplicarea dreptului asupra persoanelor: a)princip personalitatii legii(persoanele aflate pe teritoriul unui stat se supun legilor statului respectiv) b)princ egalitatii juridice in afat legii(toti cetatenii sunt egali in fata legii indifferent de rasa, nationalitate, limba, religie,etc) Insa se scot in evidenta urmatoarele exceptii: a)imunitatea diplomatica si regimul juridic al consulilor b)regimul juridic al strainilor si al apatrizilor c)reginul juridic al cetateanului aflat in stainatate, d)recunoasterea efectelor actelor si efectelor juridice ale raporturilor juridice incheiate pe teritoriul altor state. Sistemul dreptului Caracterizati conceptual sistemuluii de drept Sistemul de drept rep structura intermna a dreptului din un stat, prin care se realizeaza unitatea normelor juridice si gruparea lor in anumiite parti interdependente-ramuri de drept si institutii juridice. Constituirea normelor juridice in cadrul sitemului de drept are nu numai o insemnatate teoretica, ci si practica.Importanta lui se manifesta prin urmatoarele: 1.sistemul dreptului se constituie intr-un important ghid la indemina autoritatilor publice in procesul elaborarii si perfectinarii dreptului.Astfel, sistemul dreptului ajuta la scoaterea in evindenta a lacunelor dreptului, contribuie la

15

organizarea si asigurarea concordantei normelor juridice. 2.Sistemul dreptului permite o mai eficienta intelegere a materialului normative, o interpretare a dreptului la justa sa valoare. Analizati componentele sistemului de drept Sistemul dreptuli este o unitate integranta a normelor juridice, impartite pe institutii, subramuri si ramuri in conformitate cu obiectul si metoda de reglementare juridical, legate intre ele prin relatii ierarhice si coordonatoare si care au ca centru principiile juridice, exprimind intr-o forma concentrate esenta si menirea sociala a dreptului la etapa data. Prin urmare sitemul de drept este alcatuit din diferite institutii si ramuri.Ramura dreptului este cea mai mare unitate juridical ce are in componenta sa un anumit grup de istitutii si rep un element al dreptului. Institutia juridical este o grupare de norme ce reglementeaza o anumita grupa unitara de relatii sociale, conturind o caterorie aparte de raporturi juridice. Unele ramuri de drept contin si subramuri. Subramura rep o grupare de norme juridice, ce formeaza obiectul unor reglementari juridice distincte. In acelasi timp subramura nu are o metoda d reglementare juridical priprie, specifica numai ei.(Ex: dreptul penal incadrat in dreptul penal ca ramura) Caracterizati diviziunile generale ale dreptului Exista mai multe criterii puse la baza divizarii dreptului. Jurisconsultii epocii clasice din Roma fac 3 diviziuni fundamentale. 1.dupa criteriul utilitatii si al interesului ocrotit -drept civil(dreptul care priveste interesele individuale) -drept public(acel care se ocupa cu irganizarea republicii) 2.O alta diviziune -jus civile(derivind din lege si din interpretarea jurisconsultilor) -jus honorarium(deriva din opera magistratului, a pretorului) 3.o a 3-a divizare: -jus civil(dreptul propriu cetatenilor unei catati) -jus gentilum(dreptul comun tuturor popoarelor, pe care natura il impune tuturor popoarelor) -jus naturale(dreptul care guverna toate fiintele insifletite, drept al carui reguli sint commune oemenilor si animalelor) Tehnica elaborarii actelor normative juridice Caracterizati tehnica juridical si tehnica legislative Tehnica juridicaeste un concept coplex, care cuprinde atit tehnica elaborarii dreptului, tehnica legislative, cit si tehnica realizarii, aplicarii sii interpretarii dreptului. Tehnica jurudica apare ca o categorie complex ace include in sine un ansamblu de metode, mijloace, procedee folosite in procesul de elaborare, interpretare si realizare a dreptului in scopul de a da eficienta juridical regulilor de comportament social

Tehnica legislative, apare ca o parte componenta a tehnicii juridice, caracterizeaza metodele, mijlloacele si procedeele, pe care le aplica legiuitorul in procesul de legiferare. Prinre procedeele de tehnica legislative, aplicabile in procesul de conceptualizare a legii,pot fi mentionate urmatoarele: a)inventarierea legislatiei in vigoare b)intocmirea unor studii economice, sociologice privind evolutia si tendintele fenomenelor si relatiilor sociale ce urmeaza a fi obiect de reglementare normative c)examinarea legislatiei din alte tari privind reglementarea problemelor analogice. Modalitatile, scopurile si utilitatile tehnicii juridice Tehnica juridical constituie un ansamblu complex care desemneaza anumite reguli, principii, metode, procedee, operatii utilizate in procesul de elaborare si sistematizare a normelor juridice. Tehnica juridical cuprinde 2 segmente principale: 1.un prim segment este acela al crearii dreptului care se deruleaza in cele 3 momente: initierea actului normative,elaborarea actului si adoptarea actului normative. Acest segment este definit TEHNICA LEGISLATIVA 2. un al doilea segment este acela al aplicarii actelor norative, respective al trenspunerii in viata a normelor juridice. Acest segment este definit TEHNICA REALIZARII DREPTULUI. Tehnica are drept scop realizarea dreptului, adica aplicarea regulilor abstracte, cazurilor concrete, cit si siguranta pe care trebuie sa o prezinte dreptul. Pt a atinge scopul tehnica tre sa indeplinesca niste conditii (postulate fundamentale ale oricarei tehnici): thenica tre sa se caracterizeze mai intii prin simplicitate care sa rezume in instrumente precise si uniforme, complexitatea exigentelor sociale tehnica tre sa faca din drept un tot coerent si logic, pt a nu crea incertitudine si contraziceri tehnica tre sa asigure stabilitatea situatiilor dobindite si certitudinea sigurentei. Regulile si principiile legiferarii Un prim principiu se refera l aplanificarea activitatii legislative si normative in general. LEgiferarea constituie un element central si definitoriu pt guvernare si de aceea nu poate fi intimplatoare. Principiul suprematiei legii oglindeste faptul ca in sistemul izvoarelor dreptului locul cel mai de seam ail ocupa legea.Legii ii revine menirea de a reglementa cele mai importante domenii de activitate umana. Principiul corelarii actelor normative.Sistemul de drept intr-un stat de edifice prin intermediul actelor normative din acest stat. Principiul asigurarii unui raport dialectic intre stabilitatea si mobilitatea reglementarilor.conform acestui

principiu, se urmareste o reglementare care ar asigura o stabilitate sociala, care n-ar admite o schimbare cardinala nejustificata a reglementarii juridice.dreptul nu poate san u tina cont de schimbarile in societate. Principiul fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a normelor juridice. Acest principiu porneste de la necesitatea elaborarii actelor normative pe baza unor studii prealabile si a unei documentary stiintifice care ar justifica adoptarea lor. Principiul dat presupune, de asemenea, alegerea modalitatii optimale de reglementare normative, adica alegerea atit a formei exterioare de exprimare a normelor juridice(lege, decrete) , cit si a continutului propriu-zis al normei. Etapele procesului legiferarii Activitatea legislativ a statului are ca obiect stabilirea de reguli de conduita sociala generale si impersonale, cu character obligatoriu si susceptibile de a fi sanctionate, daca ar fi inculcate, prin forta de constringere a statului. Activitatea legislative presupune respectarea unei proceduri complexe, formata dinmai multe etape: 1.initiativa legislative-a carei conditie pt ca initierea unui act normative sa se bucure de eficacitate, este necesar ca proiectul sa imbrace forma pe care o cere actul ce urmeaza a fi adoptat. 2.avizarea proiactelor de legi sau a propunerilor legislative.inainte ca proiectele de legi sa fie aduse in plenul Parlamentului, ele trebuie supuse avizarii.ea se face de comisiile permanente competente ale Parlamenului si este menita sa analizeze proiectele de lei din punct de vedere tehnico-juridic. 3.dezbaterea proiectelor de legi.dezbaterea proiectului cunoaste 2 forme: -dezbaterea geberala a proiectului(aceasta dezbatere are un obiect limitat, este generala sin u se finalizeaza cu un vot. -dezbaterea pe articole a proiectului-se incepe cu depunerea in scris a amendamentelor.articolele proiectului de lege, fie ca sint modificate, conform amenamentelor sau nu, ele se supun votului parlamentar. 4.votarea proiectelor de legi(adoptarea propriu-zisa a legii) si semnarea lor de catre PresedinteleParlamentului-legile adoptate de catre Parlament sint semnate de catre Presedintele acestuia si sint trimise spre promulgare Presedintelui Republicii 5.promulgarea legii de catre Presedintele Repbulicii-o lege nu va putea intra in vigoare sin u va putea fi aplicata de autoritatile statului, daca nu va fu promulgate de Presedintele Republicii.prin promulgare sefuo statului confirma official ca o lege a fost adoptata de Parlament cu respectarea procedurii prevazute in acest scop de Constitutie si dispune ca urmare punerea ei in aplicare de catre organelle competente ale statului 6.publicarea legii in Monitorul Oicialoperatiune prin care legea este adusa la cunostinta societatii. 7.intrarea in vigoare a legii(daca legea nu cuprinde un termen pt intrarea ei in

16

vigoare, data publicarii acesteia in Monitorul Oficial rep data de la care ea devine executorie pt toti cei carora I se adreseaza. Partile constitutive al legii O lege are urmatoarele parti constitutive: a)expunerea de motive (se gaseste in cazul legilor de importanta deosebita si contine o scurta prezentare a legii si ascopului pt care a fost adoptata) b)titlul legii-elementul de identificare a legii c)preambulul-constituie o introducere ce prevede reglementarea propriu-zisa, prin care se exprima motivatia politicosociala a interventiei legislative. d)formula introductiva-este idea de referire la dispozitiile unui act normative superior e)dispozitii generale-exprima prevederi prin care se determina obiectul, scopul,unele prevederi care sa orienteze intreaga reglementare f)dispozitii de continut-in ele se reflecta principalele reglementari normative g)dispozitii finale-cuprind prevederi in legatura cu punerea in aplicare a actului normativ -intrarea in vigoare a actului -rezolvarea incidentelor pe care actul normative dat le are asupra unor alte acte cu care vin in tingere h)dispozitii tranzitorii-rezolva un conflict al legilor in tmp, generat de imposibilitatea adoptarii immediate a unor solutii la prevederile legii noi i)anexe(dupa caz)-se folosesc pt a reda unele prevederi ce presupun exprimarii cifrice sau statistice, organigrame, desene, schite..etc

tre sa fie clar, concis si prcis. textul actului normative tre sa utilizeze cuvinte proprii limbii vorbite, sa evite neologismele neasimilate in limbajul comun. cu cit va fi mai mare numarul acelora care vor intelege si vor avea in miinile lor codicele sacru al legilor, cu atit mai putin frecvente vor fi incalcarile de lege 3. legiuitorul tre sa tinda spre un system terminologic propriu, uniform in care ar fi clar sensul fiecarui termen utilizat. 4. stilul actelor normative presupune reducerea regulilor de conduita printrun numar cit mai mic de cuvinte Un loc deosebit in libajul si in stilu de elaborare a actelor normative il ocupa artificiile de tehnica juridical, dintre care sint evidentiate urmatoarele procedee intelectuale: 1.fictiunileun procedeu de tehnica in conformitate cu care un anumit fapt este considerat ca existent sau ca stability, desi el nu a fost stabilit sau nu exista in realitate. Cu ajutorul fictiunilor se considera in mod fictive, ca ceva este exact, cu toate ca despre acel ceva avem cunostinte insuficiente sau imperfecte. 2pezumtiile-procedee tehnice prin care legiuitorul accepta sau impune ca ceva exista fara sa fie nevoie de a proba o atare situatie. Ea porneste de la o probabilitate spre a proclama o certitudine. Prezumtiile pot fi: 2.1.relative-pot fi infirmate prin probe contrare 2.2absolute-nu pot fi rasturnate prun nici un fel de dovada. 2.3legale- sint lasate de a fi stabilite in special prin lege 2.4judiciare-sint lasate de a fi stabilite de instantele de judecata, ele depend de aprecierea judecatorului.

2.

Eementele de structura a actului normative Elementul structural de baza a actului normative este articolul.articolul reflecta contunutul actului normative si se intiolneste in toate partile constitutive ale actului.fiecare articol poate cuprinde cit o dispozitire, cit si mai multe. Se numeroteaza cu cifre arabe, poate fi intitulat. Un alt element este alineatul. Repr o parte din un articol si poate fi format din o fraza sau mai multe. De regula articolele sint formate din 2 sau mai multe alienate. Limbajul si stilul de elaborare a actelor normative Un loc important in elaborarea actelor normative il ocupa stilul si limbajul lor. Stilul legilor trebui e sa fie simplu:exresia fireasca se intelege intotdeauna mai binedecit expresia cautata. Pentru a asigura o claritate si accesibilitae a actelor normative, acestea trebuie sa fie clar formulate si reletiv usor de inteles, san u provoace confuzii. Vorbind despre limbajul si stilul juridic in procesul de elaborare a actelor normative, se evidentiaza citeva reguli de tehnica legislative:

1.

limbajul actelor normative tre sa fie limbajul destinatarilor sai. Limbajul

17