Comentariul textuluiDido et Anna ntr-o atmosfer plin de lirism si totodata tragism n cartea a IV-a, se desf oar tragedia Didonei,

regin a Cartaginei,neimplinita din punct de vedere spiritual cu toata ca era stapana unei cetati atat de vechi si bogate. Recenta iubire, in incercarea ei de a fi definita de catre Didona si totodata rascolita de sentimentul invinuitii fa de memoria so ului mort, dezlantuie conflictul dintre pasiune i ra iune. Dido reac ioneaz ca o femeie roman , care, de i se putea rec s tori legal, nu se bucura, prin tradi ie, de ntreaga considera ie dect dac apar inuse unui singur so . Dialogul cu sora ei Anna este mai degrab o neliniste interioar , provocat de lupta imboldurile aflate in contradictie ntr-un suflet nehot rt.:Anna soror,quae me suspensam insomnia terrent!Argumentele Aneise suprapun doar ca o justificare exterioar pentru Dido n iluzia con tiin ei, a c rei fragilitate renunta n fa a patosului, f r a- i g si astfel mp carea cu sine. Ea se lasa absorbit de pasiune fiind impresionata de faptele marete si de curajul lui Aeneas:quam forti pectore et armis. Evolu ia Didonei dezv luie intr-o fiin caruia nu i se poate reprosa nimic, drama pasiunii nfrante n lupta inegal dintre om i destin, cnd omul, se afla in dificultatea de a hotari si a delimita clar propriile condi ii si totusi se inalta ntr-un sfasietor protest mpotriva unei for e detinuta de soarta lui care-l dep e te, ducndu-l fatal c tre un sfr it tragic.