Sunteți pe pagina 1din 2

Determinarea Hematocritului(Ht)

Hematocritul reprezinta raportarea procentuala a volumului eritrocitar fata de cel al sangelui integral.In practica, pentru determinare se utilizeaza doua metode,ambele avand la baza acelasi principiu si anume: separarea sangelui recoltat pe anticoagulant prin centrifugare in cele doua componente, eritrocite si plasna,si evaluarea raportului dintre ele.

Metoda Macrohematocritului Materiale necesare:


-sange venos, 1,8ml , recoltat pe anticoagulant; -tuburi de hematocrit Wintrobe,din sticla, cu fund plat,de 100 mm lungime si 2,5-3mm diametru,divizate in 100 de parti egale( 0-100 ); -centrifuga; - materiale necesare recoltarii sangelui prin punctie venoasa; - pipette Pasteur.

Tehnica de lucru
Sangele facut incoagulabil este introdus intr-un tub Wintrobe(pana la diviziunea 100) cu ajutorul unei pipette Pasteur si centrifugat la 3000 turatii/min. , timp de 30 minute.Dupa centrifugare,continutul tubului va avea urmatorul aspect: coloana eritrocitara va fi dispusa spre fundul tubului (recunoscuta cu usurinta dupa culoarea rosie),plasma(galbena-citrin) va fi situara deasupra coloanei celulare,iar in limita de separare dintre cele doua se va observa un strat subtire cenusiu-rosiatic,format din leucocite si trombocite,care insa nu depaseste 1% din total.Aceasta dispozitie in trei straturi dupa centrifugare si la ordinea mentionata mai sus este dictata de densitatile diferite ale plasmei(1030),eritrocitelor(1090),leucocitelor si trombocitelor. Se citeste valoarea exprimata in procente a inaltimii pachetului de eritrocite,inaltimea coloanei de sange fiind de 100%.Daca tubul nu este gradat,pentru determinare vom utilize o rigla si vom masura: inaltimea coloanei de sange (H) si a coloanei de eritrocite(h) exprimate in mm. Se va face apoi urmatorul calcul: H100% hHtv Cifra obtinuta reprezinta valoarea aproximativa a hematocritului venos,pentru obtinerea valorii reale fiind necesare cateva corectii: 1. factorul de corectie,f1, al captarii plasmei(sechestrate)intre eritrocite,este de 4% si reprezinta ca valoare 0,96. 2. factorul de corectie ,f2, este utilizat in functie de anticoagulant,atunci cand nu se foloseste heparina sau EDTA(ceilalt coagulanti modifica presiunea osmotica a plasmei si consecutive volumul eritrocitelor). Daca se utilizeaza oxalatul de sodium factorul de corectie este 1,09(acesta fiind valoarea micsorarii volumului eritrocitar sub influenta acestui anticoagulant).

factorul de corectie ,f3, care reprezinta stratul leuco-trombocitar va fi luat in calcul atunci cand inaltimea lui depaseste normalul(mai putin de 1%),ca in leucocitoze. Valoarea reala a hematocritului venos va fi data de formula: Htv corectat= Htv * ( f1 * f2 * f3)

Metoda Microhematocritului Materiale necesare


tuburi capilare din sticla(heparinizate) microcentrifuga(tip Janeski) baghete din sticla capsula din plastic anticoagulant(heparina) materiale necesare recoltarii punctiei venoase/capilare bec de gaz nomograma pentru determinarea hematocritului.

Tehnica de lucru
1. Se aplica o picatura de heparina( 5. 000 ui/ml) pe o capsula de plastic: 2. Capsula este mentinuta la 37C (thermostat) pana la uscarea heparinei: 3. Se adauga peste heparina uscata 5-6 picaturi de sange,omogenizandu-se usor cu o bagheta de sticla: 4. Se incarca un tub capilar cu sangele incoagulabil in proportie de ,prin capilaritate; 5. Capatul opus celui prin care s-a facut umplerea se inchide prin incalzire la flacara unui bec de gaz; 6. Se adapteaza tubul capilar la centrifuga si se centrifugheaza 5 minute cu 3.000 turatii/min. Determinarea hematocritului se face fie cu ajutorul unei nomograme speciale,fie prin aceeasi modalitate de calcul explicate la determinarea macrohematocritului.In acest caz nu sunt necesari factori de corectie.